O perspectivă socio -istorică [609580]

Alexandra Vilcinschi
Sociologie an III

1

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași
Facultatea de Filosofie și Științe Social -Politice
Specializare: Sociologie

MODA ACTUALĂ ȘI
PROVOCĂRILE SOCIALE
O perspectivă socio -istorică

Student: [anonimizat]

2
Introducere
Trăim într -o societate de consum unde lucrurile se schimbă într -un ritm alert și
imprevizibil, spre deosebire de până acum. Acest fapt a determinat o concurență dură în aproape
toate aspectele vieții: politica de gen, lupta pentru identitate, pentru supraviețuire și afirmare și
astfel, presiunea imensă pentru ca individul să își găsească locul și vocea în societate. În acest
sens, moda a jucat și joacă un rol fundamental, poate cel mai important de altfel, în a permite
individului să își exprim e identitatea.
Moda nu este doar un proces social legat de îmbrăcăminte. Este mai mult o expresie
care favorizează noutatea și individualitatea, care implică fațetele producției economice și ale
consumului personal. În general, moda este fundamental pentu cultură deoarece oferă attribute
estetice în domenii precum vestimentația, filosofia, religia, muzica, obiceiurile, prin care
indivizii se diferențiază între ei și față de alte comunități.
Odată cu Revoluția Industrială, „prăpastia” social dintre clasa in ferioară, clasa mjlocie
și cea superioară a fost uriașă. Vestimentația era inaccesibilă pentru cei săraci dar era în
abundență pentru bogați. Membrii claselor inferioare i -au imitate pe cei din clasele superioare
din dorința de a fi la modă. Până la sfărși tul secolului al XIX -lea vestimentația a devenit din ce
în ce mai ieftină și mai accesibilă pentru toate clasele sociale. Începând cu secolul XX hainele
par să -și fi pierdut relevanța economică dar nu și relevanța simbolică. Acest lucru se datorează
faptul ui că hainele au devenit disponibile pentru orice individ și pentru toate buzunarele.
În cercetările sale, sociologul Georg Simmel analizează moda dincolo de latura
vestimentară, considerând -o un fenomen general al societății moderne. Din punctul său de
vedere, moda reflectă interesele individuale care apar împotriva colectivității iar obiceiurile
sociale sunt amenințate de noi forme inovatoare, estetice și comportamentale.
În sens larg, orice obiect poate reprezenta moda, fie că vorbim de îmbrăcăminte, ide i, obiceiuri,
implicand de altfel orice domeniu al acțiunii sociale în care este present procesul formării
individuale și colective.
În viziunea autoarei Charlotta Kratz, moda este un fenomen cultural deoarece se
preocupă de simboluri și semnificații fiin d un mod de comunicare vizuală.
Motivele pentru care individul simte nevoia de a -și exprima identitatea include aspecte
de ordin social, economic, religios, etnic, sexual etc. Odată cu amploarea fenomenului, indivizii
sunt capabili să transmit mesaje viz uale privind propria persoană.
Moda poate constitui și o parte importantă în construirea unei identități sociale, fiind
totodată o indicație a modului în care oamenii din diferite epoci și -au afirmat pozițiile și limitele

Alexandra Vilcinschi
Sociologie an III

3
de statut. În aceeași ordine de idei, moda contribuie la sculptarea imaginii masculine și
feminine, determinând astfel ceea ce este și ce nu este acceptat din punct de vedere social. Odată
cu postmodernitatea, moda se află într -o continua dezvoltare ceea ce determină consumatorul
să asocieze articolele de modă cu simboluri și semnificații, ducând astfel la construcția și
reproducerea constantă a imaginii masculine și feminine dar și a altor identități care există și se
promovează. De-alungul timpului interesul bărbatu lui pentru modă era dictat de ocupația lor în
societate în timp ce interesul femeii pentru modă depindea de fascinația lor pentru frumusețe.
Moda dictează alegerile pe care oamenii le fac sub formă de cultură, norme ș.a. Spre
exemplu, pălăriile reprezentau o adevărată declarație de modă și erau purtate fie pentru a arăta
statutul fie pentru moft personal. De asemenea, vestimentația dezvăluia ocupația, clasa social
și originea unei personae.
În secolul XXI, tendințele de stil ale industriei modei domină lum ea mai mult decât au
făcut -o până acum și controlează nu doar modul în care oamenii se îmbracă, ci și tendințele în
designul articolelor de uz casnic, moda machiajului și atitudinile generale ale oamenilor.
Moda nu este doar un mijloc de a -ți îmbrăca cor pul, ci este esența personalității și a
credințelor tale, iar designerii sunt bine conștienți de puterea pe care o dețin. Prin acest
fapt, designerii continuă să comercializeze importanța pe care o știu că oamenii își pun moda,
iar oamenii continuă să se atașeze de fiecare mișcare a designerilor în lumea modei, prin urmare,
atât timp cât aceasta va continua moda va continua să își mențină poziția dominantă în societate
timp de foarte mult timp a venit timpul. Influențează nu numai ceea ce purtăm, ci tot ce ea ce
facem, spunem și chiar gândim. Acesta este motivul pentru care moda stăpânește într -adevăr
lume.
În abordarea sociologică a fenomenului se pot distinge două orientări: o orientare care
are în atenție evenimentele social -politice și culturale ale peri oadei moderne și o orientare care
evidențiază comportamentul colectiv al secolului XX.
Ca fenomene, moda și modernitatea ilustrează căutarea și adoptarea a ceea ce reprezintă
noutatea . Dacă ne -am raporta la etimologie, termenii „modă” și „modernitate” exp rimă
diferența de sens dintre cele două cuvinte.
Vestimentația a fost cercetată și pe teritoriul țării noastre de diferiți cercetători istorici,
critici de modă, sociologi și etnografi. Pentru istorici, îmbrăcămintea capătă un dublu sens: pe
de o parte ajută la datarea istorică a „vârstei” unor civilizaț ii și la extinderea acestora în plan
geographic și politic iar pe de altă parte, la reconstituirea vieții cotidiene a oamenilor dintr -o
anumită epocă istorică. În ceea ce privește dimensiunea social istorică asupra fenomenului în

Alexandra Vilcinschi
Sociologie an III

4
România, un prim studiu ap arține istoricului Nicolae Iorga care distinge în operele sale, patru
etape ale influențelor orientale sau occidentale în vestimentația feminine. Prima etapă și cea
mai veche, de influență bizantină, s -a datorat invaziei turcilor pe parcusul secolului XV ș i care
s-a impus datorită sașilor, polonilor și genovezilor care „făceau negoț la Marea Neagră”.
Ulterior, veșmintea grecească și turcească s -a impus în Țările Române datorită domniilor
fanariote. Începând cu secolul XVIII are loc o cristalizare a costumul ui românesc occidentalizat
datorită comerțului și a schimburilor culturale între România și alte țări.
Alți autori români au fost de asemenea preocupați de studiul costumului în spațiul
românesc cum ar fi Corina Nicolescu care publica lucrarea Istoria costumului de curte în Țările
Române. Secolele XIV -XVIII ori cea mai amplă lucrare a costumului intitulată Mode și veșminte
din trecut: cinci secole de istorie costumară românească și publicată în 1971 de către
Alexandru Alexianu.
Câțiva ani mai t ârziu, Carmen -Liliana Hoceanu și Ana Stoica -Constantin au realizat
primul experiment sociologic care avea în atenție fenomenul modei.Astfel, autoarele și -au
propus să testeze relația dintre percepția dată îmbrăcămintei și aprecierea asupra competenței
profesionale. Rezultate au arătat că modul de prezentare a vestimentației influențează publicul
în evaluarea competenței profesionale. Un expert este mai bine evaluat profesional când se
prezintă cu o ținută formală decât într -o ținută clasică. Autoarele evide nțiază astfel că ”
vestimentația reprezintă un criteriu puternic de selecție într -o societate competitivă1”.
Nu putem să nu amintim de o lucrare de mare însemnătate în definirea conceputului de
modă și semnificațiile acesteia în spațiul românesc. Modă și societate urbană în România epocii
moderne semnată de istoricul Adrian -Silvan Ionescu prezintă costumul masculin și feminin în
țara noastră și felul în care arta, literatur a, timpul liber se convertesc treptat modei
occidentale. Autorul ține în mod special să sublinieze diferența dintre „modă” și „costum”:
„Când se vorbește despre modă, mai toată lumea se gândește, aproape exclusiv, la moda
vestimentară ignorând celelalte sectoare ale vieții, care sunt la rândul lor, afectate de modă. O
incursiune în modă este imposibilă fără cunoașterea moravurilor epocii, a personalităților care
puteau lansa moda, a arbitrilor eleganței, a caselor care aveau saloane deschise și ore de primire,
a distracțiilor, a spectacolelor. De altfel, un asemenea studiu nu poate fi rupt de istoria social ă
și politică a perioadei, ambele definitorii pentru anumite ținute aflate în voga momentului, mai
luxoase sau mai democrate, după caz ”.2

1 C-L, Hoceanu, A, S, Constantin, Recunoașterea competenței profesionale a expertului în funcție de aspectul
vestimentar, în Psihologie socială, 2006, p. 101.
2 Adrian -Silvan Ionescu, Modă și societate urbană în România epocii moderne, Ed. Paideia, Buc., 2006, p. 19

Alexandra Vilcinschi
Sociologie an III

5
Vreme îndelungată fenomenele comportamentului modei au fost subiectul analiștilor
sociali, istoricilor culturali, criticilor morali, teoreticienilor academici și antreprenorilor în
afaceri. În același timp au fost publicate zeci de schimbări în modă, mii de comentarii care s-au
concentrat în special asupra nuanțelor comportamentului vestimentar. Moda este caracterizată
astfel ca o caracteristică complexă, uneori difuză a civilizațiilor. În ultimele decenii cercetătorii
din mai multe discipline academice au fost interesați să descrie modelele unice ale
comportamentului vestimentar al consumatorilor.
În încheiere, aș vrea să redau un citat frumos și sugestiv care spune că „moda oferă unul
dintre cele mai pregătite mijloace prin care indivizii pot face declarații vizuale expres ive despre
identitățile lor”. (Bennett)

Alexandra Vilcinschi
Sociologie an III

6
ARTICOLE ȘTIINȚIFICE

Îmbrăcămintea, identitatea și întruchiparea vârstei3
În acest articol se prezintă legătura dintre îmbrăcăminte și identitate , aceasta fiind
înțeleasă în mai multe moduri, cel mai proeminent fiind cel ce implică clasa socială.
Unii sociologi ai vremii au studiat modul în care îmbrăcămintea reflectă identitatea de clasă sau
modul în care clasa inferioară preia stilul adoptat și mai apoi abandonat de elite. Alți teoreticieni
s-au preocupat pe modă ca având o conexiune directă cu genul. Îmbrăcămintea a fost mult timp
utilizată pentru a ascunde diferența sexuală în sensul său biologic și în același timp indica
crearea genului în cod urile vestimentare. Astfel, moda produce o interacțiune între corpurile
sexuale și identitățile de gen. O mare parte din lucrările despre gen și modă sunt înrădăcinate
în analiza feministă. Feministele celui de -al doilea val au criticat sistemul modei și i mpactul
său asupra vieții femeii. Așadar, moda a fost văzută ca impunând forme opresive de identitate
de gen, întruchipând practici concepute pentru a limita femeile.
Din punct de vedere semiotic, îmbrăcămintea este prezentată ca un cod lingvistic – un
mijloc prin care oamenii trimit mesaje despre ei înșiși.4 Davis sugerează că ar trebui să
considerăm îmbrăcămintea ca o estetică .
În opinia lui Georg Simmel, moda trebuie înțeleasă în termenii dorințelor de egalizare
socială și diferențiere socială. În cele din urmă, moda și identitatea sunt adesea teoretizate în
termen de analiză a sub -grupului, în care îmbrăcămintea ar reprezenta un mijloc de stabilizare
a identității. Bourdieu a accentuat îmbrăcămintea ca marker al distincției de clasă, rochia
semnificând un capital cultural și parte a modului în care elitele stabilesc, mențin și reproduc
poziții de putere, consolidând astfel relația de dominare -subordonare.
Am observat că unele cercetări despre îmbrăcăminte sunt legate de identitate și de clasa
socială î n timp ce alte lucrări urmăresc legătura pe care o are etnia și sexualitatea. Oamenii în
vârstă au fost excluși din studiile despre modă din motive ce implică în principal industria
modei care avea în atenție publicul tânăr.
Odată cu democratizarea modei la sfârșitul secolului XX clasa socială nu mai prerezenta
motorul cheie.

3 J. Powell and T. Gilb ert (eds), Clothing, Identity and the Empodiment of Age In Aging and Identity: A
Postmodern Dialogue , New York: Nova Science Publishers, 2009
4 F., Davis, Fashion, Culture and Identity, Chicago, University of Chicago Press, 1992

Alexandra Vilcinschi
Sociologie an III

7
În concluzie, hainele reprezintă artefacte culturale, încorporate în seturi de sensuri
actuale și istorice, modelate de societate și forțele economice și care reflectă preocupările
sociale și culturale actuale.

Sociologia modei și îmbrăcămintei5
Îmbrăcămintea ca formă de cultură materială poate fi studiată dintr -o varietate de
perspective și abordări teoretice.
Fenomenul poate fi studiat astfel:
Analizând procesele de creare a sensurilor cum ar fi analiza de text, discursuri,
simboluri, repertorii culturale centrate pe studiul sociologiei culturale, incluzând modificări ale
sensurilor transmise de aceste texte de -alungul timpului. Îmbrăcămintea poate fi interpretată ca
un timp d e text vizual cum ar fi îmbrăcămintea pe care o poartă subculturile de tineret sau
LGBTQ; ele contribuie la înțelegerea felului în care valorile sunt asociate cu identitățile sale
specifice.
Analizând sistemele de producție culturală în cadrul cărora valo rile simbolice sunt
atribuite culturii materiale prin activități colective. Sistemul modei este un proces prin care
semnificațiile simbolice sunt atribuite culturii materiale. Producerea valorilor atribuite modei
este o activitate la care participă profesi oniști și lucrători înzetrați cu abilități specifice. Moda
este produsul unui lanț de decizii individuale luate de indivizi interconectați în cadrul unor nișe
diferite din industrie.6 Firmele de producție a vestimentațiilor „la modă” reprezintă un subiect
de interes în studierea producției culturale din două motive: datorită necesității inovării prin
modificarea valorilor simbolice atașate stilurilor vestimentare și din necesitatea de a produce
haine ale căror valori simbolice rezonează cu cele ale consumat orilor. Succesul în satisfacerea
gusturilor consumatorilor depinde în mare parte de identificarea valorilor simbolice aflate în
proces de schimbare sau identificarea noilor valori care apar. Activitățile firmelor de
îmbrăcăminte care operează pe piața mond ială oferă o perspectivă importantă asupra modului
în care globalizarea economică și culturală afectează atribuirea valorii simbolice pentru cultura
materială.

5 Diana Crane, Laura Bovone , Approaches to material culture: The sociology of fashion and clothing, (accesat la
data de 10.12.2019)
https://elearning.unimib.it/pluginfile.php/247884/mod_resource/content/1/Crane%20%20Bovone_2006_Appr
oches%20to%20material%20culture.%20The%20sociology%20of%20fashion%20and%20clothing.pdf
6Y., Kawamura, Fashion -ology, An introduction to Fashion Studies, Berg, Oxford, p. 53, 2005

Alexandra Vilcinschi
Sociologie an III

8
Analizând comunicarea valorilor simbolice și a proceselor prin care acestea sunt
diseminate con sumatorilor prin intermediul mass -media. Reclamele privind brandurile de
îmbrăcăminte transmit valori ideologice și stiluri de viață specifice. Revistele de modă ,
televiziunea, chiar și cataloagele difuzează imagini cu haine într -un cadru mai larg decât
produsele la care fac referire. Procesul de comunicare din reclamele și revistele de modă se
bazează pe tehnici specifice de redefinire a valorilor sinbolice atașate stilurilor vestimentare,
inclusiv folosirea unor modele mai tinere.
Analizând valorile simb olice atribuite culturii materiale de către consumatori la
producători. Valorile pe care consumatorii le atribuie vestimentației la modă au fost asociate cu
stilul de viață, clasă sau subcultură. Îmbrăcămintea a fost de obicei interpretată ca un mijloc de
exprimare a distincției de clasă.
Tipurile de valori simbolice atribuite vestimentației variază în momente diferite în
aceeași societate dar și în societăți diferite la același timp. Hainele, reprezentând bunuri de
consum, devin importante atunci când soc ietățile industrializate crește nivelul venitului în clasa
muncitoare și de mijloc.
În ceea ce privește sistemele de modă, acestea au caracteristici distinctive în țări diferite,
în funcție de organizarea industriei modei, de natura clientului și a rolul ui artelor sau a altor
forme de cultură.
Sistemele naționale de modă constau într -un ansamblu complex de relații între creatori
de modă, intermediari și consumatori.
Cultura italiană a utilizat vestimentația ca o formă de exprimare personală ce semnifică
conformitatea la gusturile clasei dominante.Caracteristicile majore ale modei italiene postbelice
derivă din relația strânsă între designerul de îmbrăcăminte și industrie. Prin anii 70 designerii
italieni s -au asociat cu oameni de afaceri pentru a crea co mpanii ale căror produse erau artistice
și industriale, de elită dar și pentru clasele de mijloc.
Studiile vestimentației la modă poate oferi informații valoroase asupra modurilor în care
diferențele naționale încă se mențin sau pot fi pe cale de dispariție într -o eră amenințată de
globalizarea culturală și economică.

Alexandra Vilcinschi
Sociologie an III

9
Modă și sociologie7
Moda a fos t multă vreme un subiect preluat de filosofi și critici morali în prima jumătate
a secolului al XIX -lea precum Rene Konig, situându -se pe un loc marginal în domeniul
științelor sociale.
Mulți nu reușesc să vadă că, dintre toate disciplinele științelor soc iale, sociologia, în
special, a contribuit la studiile de modă și îmbrăcăminte deoarece sociologii clasici sunt cei care
au pus bazele unui cadru teoretic în privința modei care ulterior s -a diversificat într -o varietate
de înțelegeri conceptuale ale modei contemporane.
Herbert Spencer, Ferdinand Tonnies, Thorstein Veblen și Georg Simmel sunt pionierii
care au încercat să teoretizeze și să conceptualizeze moda. Toți sociologii au fost de acord
asupra faptului că moda reprezintă un proces de imitare, întrucât relațiile soc iale sunt în esență
relații imitative.
Moda este un fenomen crucial în înțelegerea societății deoarece provine dintr -o ierarhie
socială încorporată în sistem iar imitatorii sunt cei aflați la capătul inferior al spectrului în timp
ce indivizii imitați se află la capătul superior.
Discursul clasic despre modă se referă în primul rând la conceptul de imitație, în timp
ce unii o tratează ca pe un semn al societății democratice iar alții o văd ca pe o expresie a
distincției de clasă. Blumer, sociolog american , a fost primul care a respins ideea de imitație,
fiind urmat de alți sociologi contemporani cum ar fi Rene Konig, Fred Davis care au studiat
moda prin prisma unui sistem social flexibil. Diana Crane, sociolog american pune accente
deosebite pe moda postmo dernă, afirmând că nu mai este orientată spre clasă ci spre consum,
iar masele sunt motorul de pornire.
Blumer este de părere că modelul de diferențiere a clasei nu este adecvat să explice
moda în societatea contemporană. În viziunea sociologului, moda est e regizată de gustul
consumatorului iar designerului îi revine sarcina să prezică gustul masei colective. În altă ordine
de idei, Pierre Bourdieu, sociolog francez, introduce noțiunea de „gust” ca un marker ce
produce și menține granițele sociale între cla sele dominante și clasele dominate. Gustul
reprezintă un element cheie al identității sociale. Interpretarea lui Bourdieu despre
îmbrăcăminte și modă se află în centrul gustului cultural precum și al luptei de clasă. Astfel,
clasa superioară accentuează va loarea estetică și importanța distincției dintre interior și exterior,

7 Yuniya Kawamura, Fashion and Sociology, (accesat la 10.12.2019) http://www.ameneguete.com.br/wp –
content/uploads/2017/06/Bloomsbury_FASHION -AND -SOCIOLOGY.pdf

Alexandra Vilcinschi
Sociologie an III

10
mediu l privat și mediul public. Această întărire a liniei dintre clase se vede cel mai bine într -o
societate în care nu există o singură putere autoritară absolută.
Fred Davis împărtăș ește aceleași păreri ca și Blumer, acesta susținând că ceea ce poartă
indivizii poate dezvălui mai multe decât statutul social. Autorul pune accente deosebite pe
relația dintre modă sau îmbrăcăminte și identitatea individuală în societatea modernă.
Contribuția lui Yuniya Kawamura asupra modei ca sistem se bazează în mare parte pe
studiile empirice ale lui Crane vis -a-vis de industria modei. În opinia sa, moda poate fi studiată
ca sistem instituționalizat în care indivizii au legătură cu moda, fiind i ncluși și designerii care
se angajează în activități colective și promovează ideologia modei dar și cultura modei.
În acest sens, procesul de producție ale modei trebuie să fie clar distins de cea a
îmbrăcămintei deoarece nu se transformă automat în modă, deși fiecare obiect vestimentar
poate deveni modă.
Cert este că sociologii clasici și cei contemporani au discutat despre modă oferind un
cadru teoretic mai larg.

Abordări de cercetare ale studiului rochiei și modei8
Moda este un fenomen cu două sensuri distincte: îmbrăcăminte și ceva ce este popular.
Moda este de obicei văzută ca un sistem specific geografic de producție și organizare a
rochiei, apărută pe parcurs , din secolul XIV în curțile europene și în curs de dezvoltare odată
cu ascensiunea capitali smului cultural. Când în secolul XX consumul de haine la modă a
devenit un fenomen de masă în țările cele mai dezvoltate, moda a devenit o instituție în lansarea
noutății.
Termenul „la modă” este asociat cu conceptul de modernitate și cu o anumită experien ță
temporală asociată cu viața urbană.
Teoria care poartă numele de „trickle -down” sau „Teoria în jos” prezintă ideea că moda
se răspândește de la clasele superioare la cele inferioare, având o influență semnificativă în
studierea rochiei și a modei.
Sociologul german Georg Simmel a realizat o analiză eseistică a conceptului de modă,
accentuând cele două nevoi ale individului: nevoia de conformitate și nevoia de distincție
individuală.

8 Lise, Skov, Marie, Riegels Melchior, Research Approaches to the Study of Dress and Fashion, (accesat la data
de 10.12.2019)
https://openarchive.cbs.dk/bitstream/handle/10398/7766/Creative%20Encounters%20Working%20Papers%20
19.pdf?sequence=1

Alexandra Vilcinschi
Sociologie an III

11
La sfârșitul anilor 80 și 90 a avut loc o dezvoltare enormă în ceea ce privește studiul
rochiei și a modei, asociate cu așa numita „tură culturală” și critica postmodernă a cunoașterii
în științele umaniste și sociale. Acest fapt a stârnit un nou interes, bazat pe o abordare
interpretativă.
Răsturnarea ierarhiilor cultura le, caracteristice gândirii post -moderniste au făcut studiul
rochiei și modei mai interesante, mai ales atunci când domeniul a fost condus de sociologul
francez Jean Baudrillard.
Consumatorul etic și codurile de etică din industria modei.
Până acum câțiva ani neologismul „victimele modei” a indicat cu precizie cine a urmat obsesiv
moda și noile tendințe, un produs al anilor 80 și explozia brandului cult. Astăzi, același termen ne aduce
aminte de lucrătorii exploatați9 din țări precum China, Coreea de Sud, I ndonezia, Malaezia, India și
Bangladesh.10
Amintirile popoarelor sunt imprimate cu imagini ale faptelor devastatoare ale prăbușirii din
Rana Plaza din 24 aprilie 2013, clădirea imensă unde se fabricau haine ieftine pentru lumea occidentală ,
înregistrându -se peste o mie de decese.
Consumatorii care se îngrijorează de impactul asupra deciziilor de cumpărare și care este
conștient de impactul negativ pe care consumismul îl are asupra lumii, sunt definiți drept „consumatori
etici.”11 Acești consumatori pot învăța despre cum este aliniat un brand cu problemele și/sau valorile la
care țin vizitând site -ul web al unei companii. Site-ul web poate conține informații despre valorile de
bază ale companiei, principiile etice sau informații de spre respectarea responsabilității sociale
corporative. În acest fel, codul de etică al companiei ar putea deveni un instrument important care
permite consumatorului să descopere politicile unei mărci. Un raport din anii 90 relata faptul că giganții
corpor ativi au fost trași la răspundere pentru condițiile de muncă din fabricile lanțurilor de
aprov izionare.
Astăzi ne aflăm într -o epocă în care internetul și rețelele sociale permit informației să se
răspândească aproape instantaneu și în acest fel tot mai mulți consumatori sunt familiarizați cu dezastre
precum Rana Plaza. Într -adevăr, publicul larg este conștient de „adevăratul cost”12 al lanțului de
furnizare de modă.
Consumatorii catalogați drept etici sunt sensibili la problemele specifice și împărtășesc un
sentiment general de protejare a lucrătorilor care sunt exploatați la locul de muncă și care lucrează în
condiții nesigure. Mai mult, aceștia doresc să se reducă impactul modei rapide asupra mediului și

9 Anna, Zinola, Chi Sono Le Vere Fashion Vi ctims? La nuvola del lavoro , Corriere della Sera, 2019
http://nuvola.corriere.it/2019/05/03/chi -sono -le-vere -fashion -victims/
10 Pentru mai multe detalii, consultați doc umentarul „Victimele modei” de Alessandro Brasile și Chiara Caltaneo
11 Rob Harrison, Newholm Terry, Introduction in the Ethical Consumer, SAGE Publication, Ltd, pp. 1 -8, 2005
12Referitor la documentarul din 2015 de Andrew Morgan care se concentrează pe moda rapidă

Alexandra Vilcinschi
Sociologie an III

12
protejarea animalelor. În ciuda faptului că au ex istat campanii anti -blană prin anii 1980 -1990, recent au
apărut branduri precum Gucci, Michael Kors, Girgio Armani.
„Cunoașterea” unei anumite mărci poate constitui un alt instrument important pe care un
consumator etic l -ar folosi atunci când ia o decizie de cumpărare. Un mod ușor de a afla despre valorile
unei companii este de a citi declarațiile pe care le face compania respectivă, inclusiv codul etic al
acesteia. Aceste coduri sunt, fără îndoială, unul dintre modurile în care un brand își comunică
angaj amentul față de principiile etice.
Codurile de etică funcționează ca un fel de „constituție” a companiei. În acest sens, ele reprezintă
o formă de autoreglare care conține principii ghidare a comportamnetului. Spre deosebire de codurile
de conduită, coduri le de etică nu conturează comportamente specifice necesare sau interzise ca fiind o
condiție de angajare. În ceea ce privește scopul lor, codurile de etică sunt multifuncționale. Din punct
de vedere structural, codurile de etică reprezintă cultura și valor ile unei companii. Dintr -o perspectivă
organizațională, acestea pot determina o companie să înființeze un anumit departament dedicat
responsabilității sociale corporative, de exemplu. În ceea ce privește resursele umane, codurile de etică
pot fi esențiale pentru atragerea anumitor talente sau angajați cu trăsături particulare. În industria modei,
una dintre utilizările ce oferă o valoare semnificativă constă în utilizarea lor pentru a crea mesaje despre
un anumit brand către public.
Cu alte cuvinte, studiin d structura, limbajul și atenția acordată fiecărei probleme în cadrul
codului de etică ale unui eșantion de lideri de piață, s-au putut determina problemele globalizării
industriei modei.

Inovarea industriei modei prin transformarea digitală13
Tranziția continuă a societăților și economiilor către diferite paradigme organizaționale profund
informate de tehnologiile digitale este chiar centrul dezbaterilor actuale, având un impact asupra unui
spectru larg de discipline.
A Patra Revoluție Industr ială a fost descrisă ca un nou model în care modurile de producție și
consum vor transforma dramatic toate sistemele industriale.
În timp ce cadrele generale care descriu paradigma 4.0 sunt codificate, strategiile de
implementare și implicațiile acestora asupra sistemelor locale și sectoriale sunt neexplorate.
Termenul „Industria 4.0” se referă la un plan elaborat de guvernul german din 2011 destinat să
reînnoiască sistemul de fabricație al țării, susținând competitivitatea acestuia și profitând de potenți alul
tehnologiilor digitale.
În timp ce prima revoluție industrială a condus la primele fabricări cu apă și abur, a doua
revoluție a dus la introducerea producției de masă alimentată electric iar a treia este cunoscută pentru

13 Paola Bertola, Jose Teunissen, Fashion 4.0. Innovating Fashion Industry Through Digital Transformation,
http://ualresearchonline.arts.ac.uk /13190/7/Fashion%204.0%20final%20submission[1].pdf

Alexandra Vilcinschi
Sociologie an III

13
fabricarea asistată pe calcul ator. A Patra Revoluție Industrială încorporează potențialul internetului într –
o fabrică inteligentă.
Recent, compoaniile de modă s -au aflat în centrul dinamicii producției de clasă, transformându –
se și reacționând la impactul pe care inovația tehnologică le-a produs împreună cu procesele de
globalizare. Adesea s -au exploatat în mod excesiv modelul de producție de masă fără a ține cont de
efectele pe termen scurt și mediu ale acestor operațiuni complexe .
Din punct de vedere istoric, moda s -a bazat pe modelele de afaceri bazate p e design, unde multe
organizații au fost create pe baza resurselor în rețea. Modelul tradițional de modă adesea a pornit de la
o viziune centrată pe un designer , în care un „designe r-antreprenor” sau un duet de „deigner+manager”
și-ar putea crea aprovizionarea mărcii și integra sistemele de frabricație bazate pe plan local . În această
perspectivă, impacturile potențiale ale paradigmei 4.0 în crearea „rețelelor inteligente” de modă su nt
destul de mari având în vedere întregul set de tehnologii disponibile în prezent, care pleacă de la
platforme de interacțiune, cooperare și schimb de cunoștințe până la modele de afaceri de producție
digitală.
Fiind un sistem tradițional al industriei textile și de îmbrăcăminte, puternic orientată pe piață,
este clar că moda este atinsă de inovații care transformă interacțiunea dintre companii și clienți.
Atunci când moda și tehnologia se îmbină în produse inteligente deschid spațiul pentru
reamenajar ea completă a ecosistemului constituit d intr-o companie, utilizatori și mediul social
înconjurător.

Construcția de gen prin modă și îmbrăcăminte14
În ultimele două secole definițiile de gen sunt din ce în ce mai controversate, reflectând
incertitudinea culturală care înconjoară rolurile masculine și feminine. Aceste roluri asigură
fiecărui individ identitatea de gen, fiind de altfel un construct social determinat nu doar de sexul
biologic.
Calificările stereotipice masculine sau feminine nu sunt caracter istici de personalitate
ale bărbaților individuali precum și a femeilor, ci reprezentări de gen consturite social, pe baza
așteptărilor societății de la fiecare sex.15
Deoarece există diferențe interculturale semnificative în ceea ce privește relația dintre
sex și îmbrăcăminte, acest articol se limitează asupra diferențelor de îmbrăcăminte în funcție
de gen în societățile occidentale.

14 Zoi Arvanitidou, Constuction of Gender through Fashion and Dressing, Mediterranean Journal of Social
Sciences, MCSER Publishing, Rome -Italy, Vol 4, 2013
15 Condor, Newsletter of the British Psychology S ociety Social Section, 1987

Alexandra Vilcinschi
Sociologie an III

14
Doi factori socio -culturali majori care contribuie la conturrarea genului sunt haina și
moda. Haina are cel mai direct contac t cu corpul uman și prin urmare, este considerată o parte
integrantă a sinelui. Îmbrăcămintea influențează și modelează aspectul, având un impact
semnificativ în ceea ce privește construcția identității sociale. Influența subiectivă a
îmbrăcămintei are răd ăcini istorice deoarece indivizii aleg culoarea, stilul și forma hainelor în
funcție de statutul social dar și în funcție de vârstă. În unele societăți, de pildă, o formă specială
de îmbrăcăminte poate fi folosită ca mecanism de control social și ca mijloc de schimbare a
normelor sociale. În principal, haina reprezintă un semnal extrem care emite semnificații ale
sinelui către alții și un semnal intern, sporind imaginea de sine.
Moda nu a fost întotdeauna raportată la gen. Până în secolul XVIII nu au exista t diferențe
semnificative în ceea ce privește îmbrăcămintea ambelor sexe deoarece atât bărbații cât și
femeile purtau costume lungi și decorate. Clasa superioară burgheză obișnuia să poarte dantelă,
catifea bogată, mătase, pantofi, pălării și mult parfum.
Moda s -a feminizat abia prin secolul XX aunci când diferențierea sexuală prin
îmbrăcăminte era mai importantă decât exprimarea ordinii sociale.16 În opinia lui F lugel, are
loc „marele abandon masculin”17 în care bărbații nu mai sunt interesați de aparițiile
extravagante și doresc să fie mai degrabă utili, lăsând femeilor partea decorativă prin
intermediul rochiilor și aspectului să le reflecte statutul social.
Construcția postmodernă a identității personale prin îmbrăcăminte este mai frecventă în
rândul tiner ilor, membri ai minorităților rasiale sau etnice, membrii ai subculturilor sau tineri
care doreau să fie diferiți din punct de vedere sexual.
Dupa 1960, îmbrăcămintea bărbătească a fost redusă la viață iar acest lucru se explică
prin schimbarea relațiilor de putere și afirmarea femeilor pe piața muncii. Poate îmbrăcămintea
care a încheiat nevoia mai multor tineri de diversificare și dorința lor de a scăpa de presiunile
industriei modei pentru bărbați, a fost o umilă pereche de blugi albaștrii, purtată până în zilele
noastre.18
Începând cu 1950, în SUA au apărut noi tendințe odată cu afirmarea femeilor, inclusiv
purtarea pantalonilor care a șocat întreaga populație. Odată cu secolul XX pantalonii pentru
femei au început să fie tolerați în sport și diverse activități. Întrucât pantalonii simbolizau
puterea masculină, multe vedete au purtat cu mândrie pantalonii în diverse filme celebre.

16 V., Steel, Men and Woman: Dressing the Part, Washington: Smithsonian Institution Press, 1989
17 J., Flugel, The Psychology of Clothes, London, Hogarth, 1930
18 Entwistle, The Fashioned Body: Fashion, Dress and Modern Social Theory, Cambridge: Polity, 2000

Alexandra Vilcinschi
Sociologie an III

15
Creatori de modă precum Coco Channel sau Madeleine Vionnet au revoluționat moda
vremii creând piese vestimentare pentru fe mei implicând și pantalonii. Chiar și celebrul design
Yves Saint Laurent a modificat tuxedo -ul masculin care a devenit rapid o expresie șic pentru
femeile care doreau să pară diferite.
Deși în anii 1980, femeile nu și-au câștigat egalitatea pe deplin, au e xistat progrese
semnificative iar moda a fost un instrument puternic pentru inversarea rolurilor tradiționale de
gen. Odată cu acest an, femeile puteau purta pantaloni oriunde fără a mai fi criticate.
Reținem așadar că hainele sunt articole realizate de in divizi, având un caracter
funcțional, exprimând totodată detalii despre clasa socială, statut, atitudini și dorințe de
conformare la normele sociale.

Sociologia imagina ției modei19
În societatea contemporană în care trăim a avut loc o schimbare a valorilor, schimbări
care de altfel zguduie individualitatea noastră dar și sentimentul de apartenență la cotectiv.
Observăm trecerea unei societăți guvernate de muncă, rațiune, progres către o societate a
timpului liber bazată pe dezvoltare tehnologică.
De-alungul secolelor moda a atras atenția multor gânditori și intelectuali. Pentru
Quentin Bell, cel care a scris cartea „Mode et societe”, studierea îmbrăcămintei este crucială
pentru cine este interesat de comportamentul uman atât din punct de vedere soci al cât și istoric.
În secolul XVII și XVIII primele scrieri despre modă se încadrează în descrieri literare ale
vestimentației sau manierelor, în romane sau poezii.
Când vorbim despre modă, cel mai adesea facem referire la îmbrăcăminte însă e clar că
include pe lângă artele decorative și artele tradiționale precum literatura, muzica sau pictura.
Am putea spune că moda este universală deoarece în toate societățile îmbrăcămintea are funcția
de protecție dar și de podoabă. Cu toate acestea, nașterea modei ca fenomen social coincide cu
apariția societăților burgheze occidentale.
Ca manifestare a vieții moda, înțeleasă ca evoluție a îmbrăcămintei dar și ca reprezentare
a unei mișcări a societății, poate fi exprimată printr -o mișcare de creștere și declin, a nașterii și
a morții unei idei și realizările acesteia. Astfel, oscilațiile modei apar ca „tendințe”, forțe externe
care direcționează o mișcare.

19Emilie, Coutant, Sociologie de l ’imaginaire de la mode, (accesat la 10.12.2019) Disponibil online
http://www.tendancesociale.com/index.php/publications/item/183 -courte -sociologie -de-limaginaire -de-la-
mode

Alexandra Vilcinschi
Sociologie an III

16
Înțelegerea funcționării și a mecanismelor modei precum și explozia acesteia în
societatea contemporană, centr ată pe imagine, necesită clarificarea originilor apariției. Balzac
plasează originea eleganței în dezintegrarea codurilor Vechiului Regim, care nu cunoaștea
luxul. În cadrul restaurării, luxul oferea loc eleganței.
Identificăm două caracteristici ale proc esului modei: imitația și distincția. Aceste două
atitudini sociale vor crea mișcarea modei.
În lucrarea sa „Legile imitației” Gabriel Tarde plasează imitația în ineriorul principiului
întregii activități umane. Autorul vede societatea ca un ansamblu de in divizi care imită reciproc.
Totuși, acest instinct de imitație nu este singurul care guvernează aderarea la tendințele modei.
Pentru Simmel moda se prezintă ca o formă de viață a cărei esență este separarea și imitația.
Imitația este factorul constitutiv al fenomenului modei și răspunde unei tendințe esențiale ale
ființei noastre: cea a fondării singularității în generalitate. Mo da satisface atât nevoia de fuziune
în grup, conducând individul către calea pe care o urmează toți dar în același timp satisface și
nevoia de distincție precum și tendința de varietate. Aceste două tendințe, imitative și
distinctive, sunt complementare în dinamica modei. În viziunea aceluiași autor, lumea urbană,
figura centrată a modernității, este „pământul de reproducție al modei” datorită aspectului său
fluctuant, ritmului său rapid, evidențiind noutatea și batjocorind trecutul și vechiul.
Dialectica i mitației și distincției ce caracterizează moda a fost subliniată și de Thorstein
Veblen, pentru ca moda, îmbrăcămintea pentru femei în special, sunt vehiculul de a se conforma
grupului. În lucrarea sa „Theory of Leissure Class” Veblen consideră că ornament ația depășește
în mare parte nevoia de a acoperi corpul.20 Moda reprezintă o cheltuială inutilă care nu servește
decât conformării grupului din care face parte individul, cu tendința de a aborda consumul
grupului superior, în timp ce grupul de proveniență î ncearcă să iasă în evidență. Adoptarea unei
tendințe elegante, spre exemplu, nu este decât o manifestare a mângâierii unei clase care își
permite să consume excesiv și să arate bine prin îmbrăcăminte.
Funcția de distincție a modei a fost analizată și de B ourdieu, care o plasează ca motor al
economiei sale de bunuri simbolice, moda fiind una dintre manifestări. Consumul acestor
bunuri va accelera sau va încetini în funcție de evoluția puterii simbolice a creatorului însuși și
contribuția de distincție pe ca re o permite însușirea acestui bun.
Multe fenomene de modă, în special cele legate de subculturi sau contraculturi, nu sunt
legate de imitarea codurilor vestimentare ale unei clase dominante sau superioare. Dimpotrivă,

20 Veblen, Thorstein, La theorie de la classe de loisir , Paris, Gallimard, p. 111, 1970

Alexandra Vilcinschi
Sociologie an III

17
aceste mode vestimentare au manifest at o respingere a codurilor burgheze și s -au înfățișat prin
ținute provocatoare și complet diferite de ce însemna „corect politic”.
Dacă într -o paradigmă aproape trecută moda este caracterizată de reguli care trebuie
urmate și guvernate de un sistem indepe ndent de cei care o poartă, moda contemporană oferă
acum o diversitate de stiluri și este, prin urmare, o descoperire a puterii unei imaginații colective
construite în jurul credințelor împărtășite li experiențelor ritu alizate.
În moda actuală, se poate observa că res pectivele clase sociale sau burgheze nu mai sunt
considerate motorul modei. Ea pătrunde în imaginația noastră colectivă și devine un loc de
exaltare a sinelui. Prin modelarea stilului, imaginația modei contemporane modelează
comunitatea.

Man agementul industriei modei contemporane: caracteristici și provocări21
Moda este un termen larg care cuprinde de obicei orice produs sau piață unde există un
element de stil cu o durată scurtă de timp în cele mai multe din cazuri.22 Aceasta reflectă
schimbarea vieții estetice, economice, politice, culturale și sociale. Indivizii dintr -o societate se
folosesc de modă pentru a -și comunica gustul și stilul de viață. Gusturile comune și stilul de
viață formează un colectiv și reprezintă gustul și stilul de viață al societății respective. Aceste
stiluri de viață emergente sunt interpretate de designeri de modă în concepte de modă și apoi
traduse în articole de modă.23
Industria modei face parte dintr -un fenomen social și cultural mai mare c unoscut sub
numele de „sistemul modei”, concept care cuprinde nu numai afacerile modei, ci și arta modei
și nu numai producția ci și consumul. Industria modei cuprinde proiectarea, fabricația,
distribuția, comercializarea, publicitatea și promovarea tuturo r tipurilor de articole de la
îmbrăcămintea „haute couture” la îmbrăcămintea de zi cu zi.
Deși industria modei s -a dezvoltat mai întâi în Europa și America, astăzi reprezintă o
industrie internațională și extrem de globalizată, cu haine concepute într -o țară, fabricate în alta
și vândute în toată lumea.24

21 Ramune Ciarniene, Milita Vienazindiene, Management of contemporary fashion industry: characteristics and
challenges, (accesat la 10.12.2019) Disponibil online https://cyberleninka.org/article/n/198623. pdf
22 M., Christopher, R., Lowson, Creating agil supply chains in the Fashion Industry, International Journal of Retail
and Distribution Management, 2004
23 A., Cholachatpinya, B., Fletcher, Conceptual model of the Fashion Process – part 1: The Fashion
transformation process model, Journal of Fashion Marketing and Management, 2002
24 LV., Burns, NU, Bryant, The Business of Fashion: Designing, Manufacturing and Marketing, Farchild Books,
2011

Alexandra Vilcinschi
Sociologie an III

18
Problema fundamentală în industriile modei este că timpul necesar pentru introducerea
produsului pe piață este considerabil mai lung decât timpul în care clientul este dispus să
aștepte.
Producătorii de art icole de îmbrăcăminte, încălțăminte și alte accesorii produc de obicei
un amestec de stiluri. Cererea pentru aceste articole este rar stabilă sau liniară și poate fi
influențată de variațiile vremi sau a vedetelor și fotbaliștilor. Dacă un produs ajunge la modă,
atunci prin natura sa intrinsecă, cererea va fi imprevizibilă.25 Din cauza volatilității cererii, este
extrem de dificil de anticipat chiar și o cerere totală dintr -o perioadă, cu atât mai puțin cererea
săptămânală sau articol cu articol.
Industria modei este o afacere în mișcare rapidă, orientată către tendințe care implică
trei sectoare ale economiei și patru etape principale:
1. Producția de materii prime: fibre, textile, piele, blană
2. Producția de articole la modă de către designeri, produ cători
3. Vânzări cu amănuntul
4. Forme diferite de publicitate și promovare.
Aceste etape constau în sectoare separate, dar interdependente, toate dedicate scopului
de a satisface cererea consumatorilor de îmbrăcăminte în condiții care permit industriei să
funcționeze cu profit. Aceste activități sunt determinate de cererea de piață, de nivelurile de
inventar și design, de regulile care guvernează mărimile lotului de producție.
Datorită complexității industriei modei, gestionarea unui lanț de aprovizionare a re
nevoie de schimbări semnificative. Problema lanțului de aprovizionare a devenit din ce în ce
mai importantă, în termeni de agilitate, organizare și coordonare cu alte entități din lanț.

Moda rapidă. Durabilitatea și apelul etic al mărcii de lux26
Expres ia „modă rapidă” se referă la colecții de îmbrăcăminte cu costuri reduse și care
imită tendințele actuale ale modei de lux.
Articolul abordează disonanța inerentă între consumatorii de modă rapidă care adesea
împărtășesc îngrijorarea pentru problemele de m ediu, chiar dacă ei se încadrează în modelele
de consum antietice față de cele mai bune practici ecologice.

25 M., Christopher, R., Lowson, ob.cit,
26 A., Joy, J., F., Sherry, A ., Venkatesh, J., Wang, Fast Fashion, Sustainability, and the Ethical Appeal of Luxury
Brands, (accesat la 10.12.2019) https://www3.nd.edu/~jsherry/pdf/2012/FastFashionSust ainability.pdf

Alexandra Vilcinschi
Sociologie an III

19
Durabilitatea este o problemă principală a secolului XXI . Durabilitatea este mult mai
mult decât relația noastră cu mediul; este vorba despre relați a cu noi înșine, cu comunitățile și
cu instituțiile noastre.27 Aceasta implică o modificare a dinamicii mediului care afectează traiul
și bunăstarea umană, cu intersecția dimensiunilor ecologice, economice și socio -politice, la
nivel local și global.
„Moda rapidă” a fost numită și „McFashion” datorită vitezei cu care mulțumea
mulțimea. Termenul provine de la conceptul lui Ritzer care se referea la schimbările survenite
în capitalul economic, pe măsură ce se îndrepta spre o mare raționalizare.
După cum susține Binkley, ideea de „multipli de sine în evoluție”28 este centrată pe
iubitorii de modă rapidă. Moda rapidă plasează exclusivitatea, glamour -ul, originalitatea și
luxul cu „masclusivitatea” și spontaneitatea planificată29.
Nu este deloc surprinzător c ă lanțurile de modă rapidă din Europa au crescut mai rapid
decât industria modei în ansamblu. Prețul scăzut, designul proaspăt și timpul rapid de răspuns
au permis o mai mare eficiență în satisfacerea cererii consumatorilor. Dacă ar fi să dăm Zara
drept ex emplu de modă rapidă, compania operează în 2700 de magazine în peste 60 de țări și
este evaluată la 24 miliarde dolari , având încasări anuale de 8 miliarde de dolari.30
Unii consumatori însă, sunt dezamăgiți de consumul fără minte și impactul asupra
societății. Consumatorii, în general, sunt conștienți de faptul că consumul individual
favorizează producția organizațională, creând un apetit continuu. Bauman îl numește „con sum
lichid”.31 Fluiditatea identității și incertitudinile sunt mărci comerciale ale unui astfel de sistem,
ducând adesea la o poziție de anti -consumism.32 Potrivit lui Binkley, în timp ce anti-
consumismul definește un set larg de etici și poziții și alegeri politice, funcționează, de
asemenea, la nivelul de zi cu zi al alegerilor banale ale consumatorului, prin discursuri critice
despre piață, unde micile decizii servesc la ancorarea subiectivităților construite și narațiuni
puternic mediate despre stilul de viață, comunitate și identitate.33
În procesul de a fi catapultat într -un stil de viață post -modern, identitatea, după cum
remarcă Bauman, în modernitatea lichidă, devine o polivalență optimizată și constant cultivată,
o abilitate de adaptare spre un stadiu permanent de ambivalență și neliniște.

27 D., Seidman, How we do Anything means Nothing, Hoboken, NJ: John Wiley & Sons, 2007
28 S., Binkley, Liquid Consumption, Cultural Studies 22(5): 599 -623, 2008
29 N., Toktali, Global Sourcing Insights from the Clothing Industry, Journal of Economic Geografie 8:21 -38, 2008.
30 Stephanie, Crofton, Dopico, Luis, Zara -Index and the growth of Fast Fashion. Essays in Economic and Business
History XXV: 41 -53, 2006.
31 Z., Bauman, Liquid Life, Cambridge: Polity Press, 2005
32 Binkley, op.ci t.
33 Binkley, op.cit.

Alexandra Vilcinschi
Sociologie an III

20
O astfel de ambivalență permite indivizilor să se reinventeze încontinuu.

Gust și modă: funcția socială a modei și stilului34
În tradiția clasică europeană, moda a fost întotdeauna considerată a fi antietică la bunul
gust. O persoană care urmărea orbește capriciile modei era lipsită de stil, în timp ce un bărbat
cu stil – sau un domn – își folosea propri putere de judecată. Este bine cunoscut faptul că ideea
de sociolofie formală a lui Georg Simmel a fost influen țată de citirea scrierilor etice a lui Kant.
Chiar și faimosul eseu al lui Simmel despre modă poate fi cel mai bine înțeles ca un comentariu
oarecum ironic asupra ideii de sensus communis a lui Kant: comunitatea modei este adevărata
comunitate a gustului u niversal. Pentru Simmel, moda este o formațiune socială care îmbină
mereu două forțe opuse. Este un mod acceptabil și sigu din punct de vedere social de a se
distinge de ceilalți și, în același timp, a satisface nevoia individului de adaptare și imitare
socială.
Mai mult, farmecul noutății oferite de modă este o plăcere pur estetică. Moda ajută la
rezolvarea – cel puțin parțial – a problemei centrale a filosofiei vieții, așa cum a fost formulată
de Kant. Analiza modei lui Simmel ne -a învățat cum o persoană poate fi o parte omogenă a
unei mase fără a -și pierde individualitatea.
Conceptul de stil are totuși legătură mai mult cu caracterizarea obiectelor de consum, în
timp ce moda caracterizează întregul model social de distincție și adaptare. Sugestia
sociologului Simmel cu privire la necesitatea unui „stilul de viață stiliat” în societatea modernă
poate fi în egală măsură privită ca o dezvoltare suplimentară a aceleiași idei cu privire la rolul
jucat de diferitele obiecte de consum în viața unei persoane moderne. Chiar dacă viața lor este
stilizată, membrii unei societăți sunt capabili să își păstreze individualitatea deplină și să
împărtășească un stil sau mai multe stiluri cu alții.
Dezvoltarea unui sti l de viață stilizat poate fi văzută ca un exemplu concret de atitudinii
de superficialitate care, în opinia lui Simmel, a fost un răspuns tipic din partea omului modern
la problemele cauzate de fragmentarea tot mai mare a societății moderne. Diviziunea mun cii –
sau diferențierea socială în general – a creat o situație în care individul se confruntă cu cereri,
interese, nevoi și speranțe contradictorii. Diferențierea socială amenință totalitatea vieții
individului trăgând -o în direcții opuse.

34 Jukka Gronow, Taste and Fashion: The Social Function of Fashion and Style, Department of Sociology,
University of Helsinki.

Alexandra Vilcinschi
Sociologie an III

21

Un model fun cțional al kitsch -ului și a artei: conectarea aprecierii estetice cu
dinamica motivației sociale
Odată cu apariția modernității, schimbarea și noutatea au devenit valorile de bază ale
producției artistice. Inovația însăși a devenit piatra de atingere a pr oducțjei artistice din lumea
occidentală, obligând artiștii să „critice” tradiția.35 Artiștii care aspiră la o poziție deosebit de
avansată împotriva convențiilor estetice sunt identificați cu un termen din jargonul militar
francez: avangardă.36
Termenul de „kitsch” a apărut odată cu ideea de artă de avangardă.37În critica de artă, a
fost folosit pentru a contrasta realizările artistice unice și progresive cu mărfurile depășite,
excesiv de simliste ale culturii populare. Termenul a servit multor act ori ca și contra -concept
pentru arta aplicată, arta de avangardă sau arta propriu -zisă. Potrivit lui Kulka, conceptul de
kitsch se aplică numai dacă sunt îndeplinite următoarele trei condiții: în primul rând are nevoie
de o încărcătură emoțională care decl anșează automat un răspun emoțional ireflexiv; mai apoi
trebuie identificat cu ușurință iar în al treilea rând, redarea sa nu trebuie să îmbunătățească în
mod substanțial asociațiile spectatorilor legate de obiectele prezentate. Este important de
subliniat faptul că kitsch -ul se bazează doar pe teme și subiecte cu o valență emoțională pozitivă
și evită toate aspectele neplăcute și tulburătoare ale condiției umane cum ar fi moartea, boala,
pierderea și separarea.
Kitsch -ul și arta avangardistă reprezintă în mod ideal două tipuri complementare de
experiență estetică: una fluentă care permite o satisfacție emoțională imediată (kitsch) și una
fluectuentă care necesită elaborarea cognitivă (arta) .
Analizând aceste fenomene dinamice la nivel cultural, individual și situațional, se pare
că termenul kitsch tinde să reapară în contextul conflictului social dintre vechi și nou.
Designul modei ca mijloc de recunoaștere și construire a locurilor în loc38
Domeniul cercetării designului vestimentar este relativ tânăr. Educația vestimentară este
puțin mai veche însă, educatorii pun accentul pe construcția și amenajarea îmbrăcămintei și
învață elemente comerciale și tehnologice ale producției și consumului, de obicei legate de
modă la scală industrială.

35 Călinesc, 1987, p.3
36 Călinescu, op. cit.,
37 Greenberg, 1939
38 Dilys, Williams, https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S2405872617300126

Alexandra Vilcinschi
Sociologie an III

22
Între timp , impactul activității industriale a modei a crescut exponențial din punct de
vedere economic, social, ecologic și cultural. Oamenii de științe sociale aduc contribuții
importante în cercetarea modei, referitoare la unele impacte în studiile culturale.
Moda implică o interacțiune activă între o intenție expresivă și tot ceea ce ține de
realizarea hainelor . Valoarea modei este adesea evaluată doar în raport cu piața, în timp ce
conținutul, relațiile sale precum și costurile și beneficiile se extind mult pes te. În ceea ce
privește aspectele durabile sau nesustenabile ale sistemului de modă, trebuie să gândim sistemul
ca la o rețea de elemente conectate care au un impact sistematic în timp ce lucrează împreună.
Îmbrăcămintea noastră face parte dintr -un proces reciproc în căutarea unui sens,
apartenenței și recunoașterii. Este, de asemenea, o modalitate de a le spune altora despre cum
ne simțim noi înșine. Este vorba despre amenajarea sau ieșirea în evidență sau a mbele. Această
formă de auto -exprimare le conferă designerilor de modă un rol dincolo de crearea de haine cu
valoare de piață. Acesta reprezintă interiorul modei.
În același timp, moda joacă un rol în obiceiurile dominante, în practica socio -economică
acceptabilă și în metodele de producție și consum. Industria modei se bazează direct și
semnificativ pe materialele naturii și pe munca umană pentru a -și materializa elemente.
Atunci când se angajează simțuri critice prin reflecție asupra modei ca mijloc de
exprimare a intenție și absorbției a lumii, realizarea este utilă ca instrument de a experimenta
ideile cuiva. Pentru ca designul să fie atrăgător, trebuie „cultivat” și de a ici intră în joc
interacțiunea dintre gândirea critică, creativitatea și realizarea practică. John Ehrenfeld extinde
rolul designului dincolo de specificațiile sale estetice și funcționale recunoscute ale produsului,
într-un efort de a schimba credințele ș i practicile normale. Designul vestimentar poate fi luat
în considerare în ceea ce privește interacțiunile sale cu natura și cu relațiile sociale pe care le
permite să favorizeze un sentiment de comunitate și lucrurile de reflecție personală care să
permi tă căutarea și comunicarea cu sinele.
Există un nivel din ce în ce mai mare, atât al interesului științific cât și al industriei
modei în contextul modificărilor ecologiilor naturale. Rezultatele includ inovația materialelor,
eficiența producției, iniția tivele de reciclare și reutilizarea sau noi modele de afaceri cum ar fi
închirierea îmbrăcămintei.
Designerii de modă trebuie să -și reproiecteze singuri modalitățile de operare. Aceasta
implică o revizuire a practicilor, tehnicilor și rezultatelor – în m od critic – ale designului
vestimentar, în timp ce se bazează pe elemente creative, practice ale modei.

Alexandra Vilcinschi
Sociologie an III

23
Rolul culturii în industria modei internaționale
Cultura este unul dintre termenii care variază în funcție de sensul atribuit sau modul în
care este folosit sau perioada la care se referă. Într -o definiție succintă, am putea defini cultura
ca fiind un întreg complex care include cunoștințe, credințe, artă, moravuri, obiceiuri și alte
capacități dobândite de individ ca membru al societății.
Trebu ie să remarcăm faptul că anumite culturi au apărut în anumite perioade și regiuni
specifice, însă, la început au absorbit influențe externe. În istoria omenirii a existat întotdeauna
un schimb de elemente de cltură care a crescut enorm cu mijloacele modern e.
Influența culturii asupra modei trebuie considerată drept relația unei părți a culturii cu
întregul .
Putem spune că moda este la fel de veche ca și omenirea, dar sunt forma unei schimbări
constante a apărut pentru prima dată în secolul al XIV -lea în Europa Occidentală. Accelerarea
acestei schimbări este deosebită pentru civilizația occidentală apărută ulterior.
Articolele franceze la modă au fost cumpărate de o mică secțiune a societății europene
adică nobilimea și imitată într -un domeniu mai larg. I nfluența franceză a continuat odată cu
epoca vremii lui Napoleon. În acele vremuri, moda era strâns legată de stilurile de artă și
arhitectură.
Odată cu creșterea clasei burgheze în secolul XIX, un număr tot mai mare au avut acces
la modă, acesta fiind un rezultat al Revoluției Industriale. În jurul aceluiași secol, produsele
vestimentare d in Franța erau limitate la cei foarte bogați. Unul dintre scopurile modei a fost
distincția și exclusivitatea pe care o oferă celor care își pot permite. Clasele inferio are au început
să imite stilul nobilimii astfel încât moda a pătruns tot mai mult în societatea vremii.
În ciuda schimbărilor care au avut loc în ultimii 150 ani, modelul de bază al rochiei
europene prevalează în continuare, fiind răspândită pe tot globu l, reprezentând totodată un
simbol cultural puternic.

Sociologia modei : Ordine și Schimbare39
Moda este atât un subiect sociologic cât și un fenomen social prin excelență. Ca subiect
sociologic, moda se află la răscrucea mai multor subiecte de bază ale disciplinei, inclusiv
dinamica identității colective și individuale, model de producție și consum , mecanisme de

39 Patrik, Aspers, Frederic Godart, Sociology of Fashion: Order and Change, Annual Review of Socioloy, 2013
(accesat la data 10.1 2.2019) Disponibil online
https://www.researchgate.net/publication/234146860_Sociology_of_Fashion_Order_and_Change

Alexandra Vilcinschi
Sociologie an III

24
distincție și imitare. Ca fenomen social, moda se extinde mult dincolo de sociologie în alte sfere
precum filosofia, economia, geografia, arta, muzica și altele. „Misteriul” schimbărilor din
interiorul modei fascinează nu doar economiștii și sociologii dar și istoricii sociali și
antropologii culturali, poeții și romancierii.
Cu toate acestea, este dificil să definim cu exactitate moda. Yuniya Kawamura susține
că aceasta se datorează celor două sensuri atribuite modei – moda ca schimbare și moda ca
rochie. Pentru a fi studiată, moda trebuie în primul rând cu exactitate definită ceea ce în
continuare îi lipsește.
O poziție larg răspândită în sociologie și în contextul altor discipline este că moda a
devenit o forță semnificativă în societate odată cu apariția clasei burgheze și a capitalismului în
Europa. Mai mult, unii indivizi identifică această tranziție în timpul Renașterii Europene în
secolul XIV -lea.
Din perspectivă istorică, hainele „la modă” erau produse disponibile pentru clasele
sociale superioare datorită faptului că și le puteau permite. Ulterior, când grupuri de oamemi au
dezvoltat o producție mai bună precum și abilități și tehnici specifice, s -a produs o creștere a
claselor care aveau acces la îmbrăcămintea la modă.
Relevanța modei a crescut odată cu procesul de modernizare a Occidentului în perioada
secolului XIX. Marshall în lucrarea sa Money credit and Commerce menționa că „până acum,
doar bogații își puteau schimba hainele din capriciile croitorilor lor, dar acum toate clasele o
fac”.40 Odată cu creșterea consumului, a pieței de masă, a urbanizării, rolul modei a crescut și
mai mult.
Ne putem întrebarea: Oare caracteristicile modei se schimbă odată cu contextul empiric?
Craik spre exemplu, ne propune să vedem moda ca un fenomen general care nu este
legat de istoria dezvoltării societăților europene.
În ciuda domeniului potențial nelimitat al modei, sociologii au studiat în mare parte
industria îmbrăcămintei care explora moda. Pe baza acestor studii s -au conturat teme precum
producția de modă , care le -au captat atenția. În esență, aceste studii dezvăluie ce se întâmplă
înainte de actul cumpărării unui produs de către clienți din magazin sau online. Deși existența
unei piețe nu este o condiție necesară pentru existe nța modei41 orice domeniu în care întâlnim
moda poate fi văzută ca o oportunitate de a face profit într -o societate capitalistă.

40 A., Marshall, Money Credit and Co mmerce, London: Macmillan, p.260, 1923
41 S., Lieberson, A Matter of Taste: How Names, Fashion and Culture Change, Yale, CT: Yale Univ. Press, 2000

Alexandra Vilcinschi
Sociologie an III

25
Studiul difuziunii modei s -a concentrat pe două subiecte principale: înțelegerea
procesului general și identificarea liderilor modei. Procesul modei a fost teoretizat în moduri
diferite, în special ca un ciclu de viață al producției . Liderii modei, pe de a ltă parte, au fost
definiți drept membrii unui grup social care au învățat să poarte noua modă când aceasta apărea
pe piață.42 Prin urmare, ei determină succesul sau eșecul stilurilor și astfel conduc ciclurile
modei.
Barber și Lobel au sugerat să ne conc entrăm mai mult asupra structurii clasei americane,
rolurile vârstei și sexului precum și asupra sistemului economic. Ei au subliniat că industria
modei americane a creat producția de masă în timp ce Franța a pus accentul pe haute couture
adică îmbrăcămintea de înaltă calitate creată la comandă, în special pentru femei.
Industria modei poate fi considerată a fi o interfață care leagă un set de furnizori de
clienții din întreaga lume. În acest caz, producătorii pot fi case de modă de lux p recum Chanel,
Dior, Hugo Boss sau producători de masă precum H&M. Sectorul de îmbrăcăminte este
considerat a fi primul sector industrializat în secolul XVIII și este de asemenea primul care a
devenit global.

Sociologia modei și a rebeliunii: 1900 – prezent43
Pentru ca cineva să înțeleagă pe deplin relația dintre sociologie, modă și rebeliune, este
important să definim ce este moda și care este semnificația ei în societate. Moda, definită de
Karl Marx, reprezintă o formă de hieroglifă socială semnificând că îmbrăcămintea unui individ
poate semnifica multe detalii despre viața sa.
Moda a devenit un aspect important al societății deoarece identifică și legitimează
inegalitățile și diferențele dintre grupurile de oameni de -alungul timpului.
Unii cercetători care au studiat moda au pus accente deosebite pe definirea modei sau
anti-modei. Din această perspectivă, moda era văzută ca o marfă a civilizațiilor occidentale,
care prioritizau individualitatea și statutul social. Indivizii din societățil e moderne foloseau
îmbrăcămintea ca mijloc de apartenență la un grup social și ca marcă a distincției sociale.
Pe măsură ce mișcarea de tineret a avansat în anii 1930, moda feminină a început să
imite tot mai mult îmbrăcămintea bărbătească, Coco Chanel fiind considerată conducătoarea

42 RE, Goldsmith, Flynn Reinecke, MA, Moore, The self -concept of fashion leaders. Cloth. Text, p.242, 1996
43 Rebecca, Bacsik, The sociology of Fashion and rebbelion: 1990 -present, (accesat la 10.12.2019), Disponibil
online https://oaktrust.library.tamu.edu/bitstream/handle/1969.1/154515/BACSIK -THESIS –
2015.pdf?sequence=1&fbclid=IwAR1STpnWLnT0tQTB5TNIZV9OOG05zjCr06eX6SzUXSWG8rNzGSKerfCX2_A

Alexandra Vilcinschi
Sociologie an III

26
acestei tendințe. Acest lucru a permis femeilor să se miște mai liber și să îndepl inească sarcini
care anterior erau dificile de realizat în corsete și rochii bufante.
Odată ce adolescenții și -au stabilit locul în societate la începutul secolului XX, femeile
își cereau tot mai mult drepturile, dorind egalitatea cu sexul masculin. După izbucnirea celui
de-Al Doilea Război Mondial, mulți bărbați au fost trimiși pe front, astfel încât femeile au fost
încurajate să ia parte la forța de muncă pentru a umple golul lăsat de bărbați în război. Profitând
după urma războiului, celebrul designer Christian Dior a creat clasicul New York care oferea
femeilor din nou poziția de gospodină.
Revenind la anii 1950, tinerii care refuzau să urmeze pașii părinților lor au adoptat stilul
și modul de viață hippie, larg răspândit în toată lumea. Un alt stil re prezentativ este rock-ul
popularizat mai ales datorită sosirii trupei The Beatles în America determinând indivizii să -și
dorească libertatea să trăiască după bunul plac nu după un standard social. Astfel, bărbații au
început să -și lasă părul să crească, f ustele au devenit mai scurte, iar nuditatea și libertatea
secuală a fost acceptată datorită unor evenimente cheie: descoperirea penicilinei, a pilulei
contraceptive, LSD -ului, marijuanei iar lista poate continua.
Mulți designeri au început astfel să prezi nte modele psihedelice pe haine inspirate din
„călătoriile” halucinogene cum ar fi Yve Saint Laurent. Biba, Cella Birtwell și Ossie Clark.
Odată cu introducerea diverselor medicamente combinate cu cele nou găsite, scena modei anilor
1960 -1970 a cuprins o e xperimentare în masă a designului și a utilizării țesăturilor, moda luând –
o pe alte culmi la care nu s -a mai ajuns niciodată. Anii ’60 ’70 a reprezentat o perioadă de
experimentare influențată de evenimentele culturale și sociale existente dar și de avansarea
tehnologică.
Unii teoreticieni au introdus noțiunea de anti-modă în contrast cu moda tradițională. Un
exemplu relevant în acest sens e ste stilul punk de la sfârșitul anilor 1970. Acești indivizi rebeli
adoptau anti -moda prin piese vestimentare dure cum ar fi pielea, metalul, tunsorile extravagante
dar și culorile sobre și așa mai departe. Scopul acestei manifestări anti -modă a fost de a servi
ca protest împotriva conformității și a normelor sociale dar și împotriva capitalismului care a
transformat bani o valoare centrală a societății. Cu toate că mișcarea punk a durat doar câțiva
ani, impactul său asupra modei, muzicii, artei și filosofi ei este încă prezentă în societățile
actuale.

Alexandra Vilcinschi
Sociologie an III

27
O evaluare critică a rolului modei în influențarea deciziei de călătorie și alegerea
destinației44
Moda este un complex comportamental care stă la baza tuturor inovațiilor stilistice.45
Deși moda este adesea legată de îmbrăcăminte și accesorii, semnificația și aplicarea sa este cuprinde un
cadru mult mai larg, inclusiv pentru măsurarea relevanței în călătoriile de agrement.
Influența modei asupra alegerii destinației este susținută într -o oarecare măsură de literatura
turismului. Aceasta include studii ale unor oameni de specialitate precum Christaller, Greenwood,
Stansfield, Corneo, Richards dar și alții. Deși aceste studii nu investighează în mod particular rolul
modei în turism, ele fac aluzie la relevanța acesteia. Greenwood, spre exemplu, a discutat despre modul
în care turismul a fost inițial considerat ca fiind exclusiv pentru clasa superioară. Autorul a susținut că,
secolul XX a cunoscut o prăbușire a monopolului clasei superioare a turismului în favoarea clasei de
mijloc active.
Din câte știm, în afară de unele mențiuni despre modă și turism, așa cum ni le prezintă
cercetătorii, niciun studiu anterior nu a încercat să studieze relevanța teoriei modei în turism.
În opinia unor teoreticieni, destinațiile pot fi mijloace pentru atingerea unui sau a mai multor
scopuri. Schimbările în ceea ce privește stilurile turistice reprezintă aspecte ale concurenței de clasă,
prestig iului și succesiuni stilului de viață în schimbare. Stilurile sunt alese în raport cu experiența
grupului de referință sau în raport cu ale grupuri pe care individul dorește să le imite. Prin urmare,
decizia de a călătorii urmate de alegerea destinației re prezintă efortul individului sau indivizilor de a -și
crea o identitate socială prin adoptarea unor comportamente care transmit anumite mesaje. Dacă o
destinație este percepută ca fiind la modă, vizitarea respectivei destinații poate indica pe de o parte
apartenența la un grup sau pe de altă parte aspirația de a fi membru în cadrul unui grup.
Acest lucru are efect asemănător cu cel al teoriei modei care arată că individul își dorește să fie
membru unui grup social (Teoria lui Simmel). Pentru a fi la modă, u n obiect sau un comportament
trebuie să transmită un anumit timp de simbolism sau semnificație. Pe baza argumentului că moda
reprezintă un comportament particular popular în cadrul unui grup deoarece este încărcat de semnificații
în interiorul acelui grup, rezultă că moda este o variabilă moderatoare prin intermediul căreia individul
se decide asupra destinației și a venitului de care dispune.
În cazul în care un individ decide să călătorească, alegerea destinației poate depinde și de ceea
ce este la modă. Chiar dacă moda nu poate explica toate deciziile de călătorie și destinație a timpului
liber, poate influența deciziile multor consumatori .

44 C., Lewis, G., Kerr, L., Burgess, A critical assesment of the role of fashion in influencing the travel decision and
destination choice, International Journal of Tourism Policy, 2013
45 D., Robinson, Fashion Theory and Product Design, Harvard Business Review, Vol. 36 No. 6, 1958

Alexandra Vilcinschi
Sociologie an III

28
Religie și rochie46
Termenul de rochie (dress)adesea este folosit cu referire la îmbrăcăminte și la toate
formele de podoabă corporală. Rochia include și comportamente legate de controlul
organismului cum ar fi dieta, chirurgia plastică sau cosmeticele. În mod holistic, rochi a
funcționează ca un mijloc eficient de comunicare non -verbală. Concepte precum vârsta, sexul,
etnia sau religia ajută la definirea identității unui individ exprimate prin aspectele exterioare ale
sale. Atât identitalea individuală cât și cea de grup sunt proiectate prin îmbrăcăminte deoarece
indivizii își arată identitatea în concordanță cu sistemele lor de credințe.
În ceea ce privește religia, îmbrăcămintea poate fi divizată adesea în două categroii
denumite sacru și profan. În unele cazuri, ceea ce este tratat ca sacru este doar o îmbrăcăminte
cu implicații culturale importante în ceea ce privește puterea de gen. În religiile patriarhale,
bărbaților li se atribuie responsabilitatea de a aplica regulile religioase iar în ceea ce privește
îmbrăcămintea sac ră, se aplică un cod vestimentar strict. Un exemplu în acest sens este „legea”
conform căreia femeile din Afganistan sunt nevoite să poarte burqa.
În ceea ce privește rochiile speciale pentru ceremonii și ritualuri, acestea sunt denumite
rochii bisericești . Cu toate că de -alungul timpului moda s -a schimbat, clerul a continuat să
poarte stilurile vechi de îmbrăcăminte. Rochia ecleziastică a devenit un fenomen astfel încât
continuă să fie purtate deși rochiile au evoluat în cu totul alte forme.
O temă comună în ceea ce privește veșmintele liturgice purtate de clerul masculin este
demasculinizarea rochiei. În multe religii, îmbrăcămintea sacră evită în mod deosebit pantalonii
în favoarea hainelor libere. Rochia de zi cu zi pentru anumite subculturi etno -religi oase cum ar
fi evreii hasidici, amișii și menoniții este considerată un simbol sacru.
Religia organizată a folosit îmbrăcămintea în două moduri: pentru a menține obiceiurile
și tradițiile, stabilind astfel o identitate vizuală pentru religie, și pentru a controla identitățile
individuale ale membrilor săi, reprezentând o formă de control. Așadar constatăm că religia
creează coduri vestimentare pentru a defini în mod excesiv moralitatea și modestia, în timp ce
controlează sexualitatea. În mod fundamental, codurile vestimentare sunt mai puțin legate de
îmbrăcăminte decât de controlul corpului de către membrii bisericii care aplică ideologii.
Codurile vestimentare religioase exprimă identitatea grupului și funcționează ca mijloc de
consolidare a controlului pat riarhal.
Rochia este un indicator important și vizibil al modului în care un individ se încadrezî
în sistemul său religios. Ca marker al identității, rochia poate fi folosită pentru a evalua

46 Linda, A rthur, Religion and Dress, Oxford, 1999

Alexandra Vilcinschi
Sociologie an III

29
angajamentul persoanei față de grup și față de sistemul de valori religioase. În multe grupuri
conservatoare, individul se conformează regulilor religioase.
Odată cu schimbarea la nivel social, economic și politic, are loc o schimbare și în plan
vestimentar. Schimbările de îmbrăcăminte semnalează adesea schimbări în rolurile sociale,
precum și în rolurile de gen. Rolurile tradiționale de gen pot fi marcate printr -o formă specială
de îmbrăcăminte în care rolurile sunt stabile pentru perioade lungi de timp. Când rochia se
schimbă brusc, ne putem aștepta să găsim o schimbare în rolurile de gen.

Atacuri asupra modei47
În timp ce moda în mobilier și arhitectură nu a fost în general concepută ca o problemă,
rochia la modă a fost adesea criticată de clerici, filosofi, moraliști și academicieni de secole.
Hainele la modă au fost atacate datorită faptului că încurajau vanita tea, libera sexualitate,
consumul excesiv, fiind „condamnate” pentru diferite probleme de sex și gen. Poate că aceste
condamnări au legătură cu relația strânsă dintre îmbrăcăminte și corp, care suportă greutatea
unei presiuni sociale, morale și sexuale. În opinia feministelor, lucrurile asociate cu femeile pot
avea un statut social mai scăzut decât lucruri ce aparțin bărbaților.
Înțelegerea condamnărilor istorice ale rochiei la modă necesită o examinare a
atitudinilor față de gen, sexualitate și haine. Datorită faptului că femeile au fost asociate mult
timp cu confecționarea hainelor, cu textilele și cu consumul, a existat și o asociere cu ideea de
modă.
De-a lungul secolului XIX, pe măsură ce îmbrăcămintea la modă a devenit tot mai
răspândită, trecând de la aristocrație la noile clase burgheze ca parte a unei deschideri mai
generale a consumului, alte probleme asociate modei au fost identificate pentru cr itici. Pentru
unii, îmbrăcămintea la modă a fost un indiciu al risipei asociate cu noi forme de consum. O
figură cheie este Thorstein Veblen, a cărei teorie Theory of the Leissure Class publicată prima
dată în 1899, a reprezentat un studiu clasic al rochie i la modă în vremurile victoriene târzii și ai
căror locatari teoretici centrali sunt încă vii în critici contemporane asupra consumului. Veblen
susținea că burghezia își exprima averea prin consum și timp liber vizibil.
Veblen nu era singurul care condam na moda vremii. În secolul XIX au apărut
numeroase mișcări de reformă vestimentară care au atacat rochia la modă. Aceste mișcări au
fost diverse și motivate de diferite procupări sociale, politice, morale, medicale și artistice.

47 Joanne, Entwistle, Attacks on Fashion, (accesat la 10.12.2019) Disponibil online
http://bloomsburyfashioncentral.com/products/berg -fashion -library/encyclopedia/the -berg -companion -to-
fashion/fashion -attacks -on

Alexandra Vilcinschi
Sociologie an III

30
Pentru reformatoarele femin iste, modul în care talia strânsă, umerii îngustați, îmbrăcămintea
excesivă și incomodă constrângeau locomoția corpului feminin, a fost o problemă reală. Au
existat atacuri și asupra corsetului pentru felul în care a îngrădit organele reproducătoare
femini ne. Pentru unii cor setul reprezenta o presiune fizică în timp ce pentru alții reprezenta o
îmbrăcăminte care afirma puterea sexuală.

Rochia comunistă
După preluarea puterii, bolșevicii au naționalizat atât fabricile textile cât și unitățile de
vânzare cu amănuntul, iar activitățile lor s -au centralizat. Cel mai cunoscut designer de modă
rus, Nadezhda Lamanova, care s -a ocupat atât de aristocrație cât și de elita artistică a îmbrățișat
schimbările politice și sociale aduse de revoluție.
În timpul regimului stalinist s -au conturat distincțiile sociale prin crearea unor disparități
uriașe în salarii și s -a creat o nouă clasă mijlocie socialistă, care a pri mit bunuri materiale, de la
locuință la modă, în schimbul susținerii sistemului. Pentru prima oară, comunismul a recunoscut
relația modei cu podoaba, permițând încorporarea ei în noua cultură de masă.
La mijlocul anilor 1930, o imensă campanie de civiliza re a noii clase de mijloc socialiste
a dictat, printre altele, manierele și îmbrăcămintea adecvată. Stalinismul a abolit toate stilurile
vestimentare socialiste anterioare. Odată cu deschiderea Casei de Modă de la Moscova moda a
fost recunoscută oficial ca parte a culturii de masă. Această Casă de Modă urma să impună
stiluri sovietice autentice și să realizeze prototipuri pentru proiecția în masă de către companii
textile mari.
În timp ce bolșevicii au respins cuvântul modă și au insistat pe îmbrăcămintea
funcțională, stalinismul a acordat modei un rol extrem de reprezentativ. Rochia stalinistă a
reprezentat o nouă estetică, un amestec de tradiție populară rusă cu un gamour hollywoodian,
adecvat idealurilor staliniste de frumusețe clasică și feminitate trad ițională. „Noua femeie” a
regimului bolșevic a devenit astfel „Superwoman” în timpul stalinismului, iar rochiile cu talie
accentuată și umeri i -au urmat corpul.
Sistemul bolșevic de producție și distribuție centralizată a hainelor a fost forțat în țările
est-europene după 1948, când comuniștii au preluat puterea, indiferent de nivelurile lor
anterioare de îndemânare tehnică și stilistică în proiectarea și producția de îmbrăcăminte.
Rochia comunistă est -europeană nu s -a născut doar într -o realitate încărcat ă de sărăcie materială
postbelică, ci și în interiorul unei realități dezbrăcate de toate referințele vestimentare
anterioare.

Alexandra Vilcinschi
Sociologie an III

31
În deceniile următoare, atitudinile regimului comunist est -european față de haine și
modă au fost influențate de schimbările pol itice din Uniunea Sovietică. O nouă transformare
ideologică s -a produs atunci când Hrușciov și -a afirmat guvernarea în 1956 și a declarat război
asupra esteticii excesive staliniste. Fără tradiție și fără piață, regimurile comuniste nu au putut
ține pasul cu tendințele modei occidentale.
Pe măsură ce cursa dintre occident și orient pentru industrializare s -a transformat în
concurență peste nivelul de trai și consum, schimbările politice și sociale au afectat tendințele
modei comuniste. După zeci de ani de respingere a modei occidentale, Christian Dior a avut o
prezentare de modă marcantă la Moscova în 1959, iar la Praga în 1966.

Rochie și religie
Legătura dintre religie și îmbrăcăminte poate fi abordată dintr -o serie de cadre care
includ credința, identitatea, comunitatea, individualitatea, puterea, prestigiul și politica,
comunicarea, și dintr -o abordare interdisciplinară. Comunicarea prin alegerile vestimentare și
luarea în considerare a modului în care ne prezentăm lumii în general s unt puncte de plecare
interesante pentru cercetarea vestimentației și religiei. Lucrarea lui Erving Goffman intitulată
The Presentation of Self in Everyday Life nu se concentrează pe modă în mod special, ci oferă
un context util și conturează teoriile refe ritoare la interacțiunile sociale și performanță bazate
pe modalitățile prin care indivizii aleg să se prezinte zilnic. Interacțiunile și obiceiurile sociale
sunt adesea definite sau depind de coduri vestimentare specifice ceea ce creează idei de
identitat e colectivă prin îmbrăcăminte. Îmbrăcămintea poate permite individului să -și comunice
identitatea personală.
Emma Tarlo, de pildă, în lucrarea sa Visibly Muslim: Fashion, Politics, Faith analizează
modul în care rochia este o problemă importantă în religia musulmană. Autoarea sesizează că
musulmanii din Occident sunt din ce în ce mai înclinați să -și exprime identitatea și credința prin
rochie, fie că este vorba de îmbrăcămintea tradițională neagră fie modele creative colorate. Pe
baza unei cercetări etnogra fice, aceasta explorează și efectele sociale și politice ale alegerilor
vestimentare, cuprinzând religia, sociologia, studiile culturale, antropologia și moda. În religia
musulmană, vălul este un simbol extrem de controversat, care a stârnit multe dezbateri atât în
cadrul culturii islamice, cât și la nivel internațional. Voalurile contemporane au fost îmbrățișate
de multe femei arabe pentru a -și afirma identitate a culturală și pentru a face o declarație
feministă despre eliberarea de moștenirile coloniale. Cu toate acestea, vălul comunică și rangul
și nuanțele privind statutul social și relațiile sociale, care oferă perspective asupra culturii arabe.

Alexandra Vilcinschi
Sociologie an III

32
În ceea ce p rivește îmbrăcămintea evreiască, antropologul Eric Silverman a adus istoria
la viață printr -o cercetare captivantă asupra îmbrăcămintei evreiești, ca simbol al
angajamentului religios și al devotamentului față de Dumnezeu. Lucrarea sa intitulată A History
of Jewish Dress prezintă sensul și simbolismul unei anumite epoci istorice și a îmbrăcămintei
specifice.
Pentru o imagine de ansamblu asupra culturilor din diferite zone geografice și perioade
istorice diferite, Donald Clay Johnson și Helen Bradley Foster au relatat într -o lucrare complexă
valorile culturale care modelează atitudinile și abordările rochiei. Autorii explorează importanța
simțurilor și emoțiilor în ceea ce privește modul în care oamenii se îmbracă și modul în care
atribuie valori și semnific ații corpului lor.