O lucrare protetică provizorie furnizează protecție, stabilizare și funcționalitate înaintea [614834]

1

Introducere

O lucrare protetică provizorie furnizează protecție, stabilizare și funcționalitate înaintea
protezării definitive. Ea poate fi de asemenea utilizată pentru a determina eficacitatea estetică,
funcțională și terapeutică a planului de tratam ent.
Scopul protezării dentare fixe este restaurarea dinților cu leziuni coronare și refacerea
continuității arcadelor dentare inrerupte cu ajutorul pieselor protetice confecționate din materiale
specifice, în afară cavității bucale, care nu pot fi deplasa te din cavitatea orală de către pacient.
Actul terapeutic propriu -zis de restaurate protetica include o serie de etape clinico -tehnice
axate pe un plan terapeutic corect și fix, stabilit pe baza unui procedeu diagnostic și precedat
după necesitate de manop ere proprii altor domenii stomatologice, ca și chirurgia orală,
endodonția, ortodonția, etc. Astfel, protocolul terapeutic se va desfășura în condiții mai complexe
și pe lângă țesuturile dure dentare presupune interacțiunea cu parodonțiul marginal, raportu l cu
structurile osoase, fluidele bucale, ocluzie și dinamica masticatorie, etc. [1], [10].
Aceste condiții au determinat includerea etapei de protezare provizorie ca și manopera
obligatorie în reabilitare protetică fixă, permisă de apariția unor materiale și tehnici adecvate, și
impusă de multiplele dezavantaje constatate de medici și pacienți în perioada când ele nu erau
utilizate.
Restaurare protetică provizorie este piesa protetică concepută pentru a îmbunătăți
estetica și a ameliora funcționalitatea AD M pe o perioadă limitată de timp, și se menține în
cavitatea orală de la șlefuirea dintelui și amprentarea lui, până la cimentarea protezei de durată.
Actual există noțiunea de restaurarea protetică provizorie de lungă durată, menținută pe campul
protetic de la câteva luni până la 1 -2 ani sau chiar mai mult și se folosesc pentru consolidarea
unor rezultate chirurgicale, la anumite vârste și în protetica implantologica. La acest tip de lucrări
provizorii se poate recurge și în cazul anumitor evenimente nepre văzute: necesitatea unor
intervenții terapeutice, cum sunt cele parodontale, indisponibilitatea pacienților, reținerea
etapelor de laborator. [1], [3], [5].
Protecția dintelui preparat și asigurarea confortului pacientului pe perioada confecționării
lucrăr ii definitive are importanță majoră, prevenind tulburările comportamentale la mulți dintre
pacienți (irascibilitate, lipsa de răbdare). Realizarea cu succes a acestei etape de tratament
crește încrederea pacientului în medicul stomatolog și contribuie la a sigurarea funcționalității
optime a lucrării finale. [1], [2].

2 Pe lângă protecția pe care o oferă pulpei dentare și țesuturilor gingivale, restaurarea
protetică provizorie joacă un rol important în precizarea diagnosticului, perfectarea planului de
tratame nt și motivarea acestuia pacientului, contribuie la menținerea igienei orale, vindecarea
țesuturilor restante, stabilirea schemei ocluzale și a DVO, restabilirea fonației, masticației și
prospectarea fizionomiei, prevenirea migrărilor dentare precum și apr ecierea paralelismului
dinților preparați și transmiterea unor informații laboratorului, favorizând comunicarea cu
tehnicianul dentar. [1], [5], [7].
Lucrarea provizorie, fiind ușor de modificat, permite readaptarea elementelor protetice și
apropierea trep tată a dezideratului estetic al pacientului. Acceptarea nu se produce spontan, ci
pacientul are nevoie de timp pentru a se obișnui, de a fi văzut de anturajul său și deci de a valida
propunerea făcută. [11]

3

1.Clasificarea restaurărilor provizorii

1.1 Clasificarea în funcție de procedeul de realizare

În capitolul următor acest aspect va fi analizat în detaliu, aici menționăm metoda de
realizare cu sau fără participarea tehnicianului

1. Tehnica directă (în cabinetul stomatologic, în contac t direct cu câmpul)

2. Tehnica indirectă (în laborator, pe model de gips)

1.2 Clasificarea în funcție de modul de elaborare
În funcție de modul de elaborare distindem două tipuri principale de restaurări provizorii:
1. obținute industrial – cape de aluminiu
– cape metalice cu relief anatomic
– conformatoare de celuloid
– coroane prefabricate de policarbonat

2. individualizate, realizate din diferiți polimeri sau compozite, fie în cabinet, fie în laborator
de tehnică dentară. Aceste restaurări, spre deose bire de cele obținute industrial pot fi
utilizate pentru restaurări care cuprind mai mult de un dinte. În căzut în care există breșe
dentare, se poate recurge la restaurările obținute industrial în etapele intermediare
realizării RPP individualizate.

1.3 Clasificarea în funcție de numărul dinților de înlocuire

Restaurări provizorii unidentare – coroane provizorii
– DCR -uri provizorii
– Fațete vestibulare provizorii

4 – Coroane parțiale provizorii
– Incrustații provizorii
Proteze parțiale fixe provizorii
– de urgență (în special pentru accidente în zona
frontală)
– de protecție (menținere)
– de testare
– de așteptare (mentinatoare de spațiu cimentate,
sisteme protetice de imobilizare parodontală, proteze
parțiale fixe postchirurgicale, proteze parțiale fixe
postimplantare, p ostortodontice, proteze parțiale fixe
de compromis socio -economic)
– proteze parțiale mobilizabile provizorii [1][17]

5

2. Obiectivele restaurărilor provizorii

2.1 Protecția câmpului protetic .

Include protecția tuturo r structurilor biologice care sunt implicate în procesul terapeutic: pulpa
dentară, smaltul și parodonțiul marginal. Prepararea unui bont dentar solicita țesuturile dure
traumatic, secționându -se prelungirile odontoblastice, termic, prin degajarea de căldu ră
provocată de fricțiunea instrumentarului rotatoriu în contact cu bontul, dentina este supusă
deshidratării, astfel bontul în final prezentând o plagă deschisă, comunicanta cu mediul oral
contaminat. În așa condiții primordială este închiderea comunicări i dinte – mediu oral fără
compromise, ceea ce include utilizarea unui material termoizolator, o tehnică eficientă și
neagresiva pentru țesuturi, obținerea unei închideri marginale optime. Desigur, alegerea se face
în funcție de caracteristicile particulare pentru cazul dat. Se ia în considerare vârsta pacientului
(volumul camerei pulpare), sensibilitatea individuală la agresiuni, frecvent fiind sindromul dureros
care poate declanșa o pulpită sau chiar conduce la instalarea necrozei pulpare. [1], [2], [12]
Un alt factor important este alegerea materialului din care se va realiza restaurarea
provizorie, și posibilitățile de adaptare marginală, pentru că lucrarea va fi cimentata pe un țesut
traumatizat și sensibilizat. Un alt principiu de bază constă în păstrare a integrității țesuturilor, mai
ales în cazul coroanelor parțiale, când mici defecte de smalt în cazul poziționării
necorespunzătoare a limitei smalt – restaurare poate produce fisurări și fracturi la solicitarea
masticatorie, fapt care îngreunează procedur a de adaptare și poate conduce la compromisuri
nedorite.
Deosebit de sensibil în această etapă se dovedește a fi parodonțiul marginal. Parodonțiul
sănătos, igiena optimă și realizarea adecvată a pragurilor preparației trebuie păstrate prin
adaptarea și con formarea perfectă a marginilor restaurării provizorii. Aspectul ischemiat al
gingiei la aplicarea lucrării provizorii este un indiciu pentru a interveni și în privința lucrării finale,
altfel există riscul necrozei tisulare la acest nivel. [3] Orice necore spondența la acest nivel
conduce la insulte mecanice, care, în cazul lucrării supraconturate duce la retracții gingivale, iar
o lucrare infraconturata favorizează hipertrofie cu inflamație gingivală. De asemenea inflamația

6 gingivală provoacă sângerări ging ivale la etapa de cimentare ce îngreunează manopera sau
chiar induce necesitatea de temporizare. O altă problemă o constituie proliferarea marginii
gingivale pe pragul preparat neacoperit sau RPP insuficient adaptată, care va crea dificultăți la
proba sche letului metalic și la imposibilitatea îndepărtării poate induce necesitatea
gingivectomiei. Aceste situații sunt greu de corectat și neplăcute pentru pacient, iar funcția de
condiționare a parodonțiului pentru amprentarea ulterioară eșuată.
Rosenstiel con sidera protezarea provizorie o soluție convenabilă pe perioada terapiei
pacienților cu afectare parodontală. [1], [3], [12].

2.2 Stabilitatea poziției

Orice unitate dentară preparată este scoasă din contact cu dinții vecini și adiacenți,
întrerupându -se tran smiterea forțelor intra – și interarcadice la acest nivel. Neprotejat, acest bont
în funcție de mai mulți factori este supus mai mult sau mai puțin migrărilor. Așadar, lucrarea
provizorie ideplineste funcția restabilirii contactelor exacte cu dinții vecini și adiacenți, a
morfologiei ocluzale, refăcând unitatea masticatorie la condiția ei inițială. În caz contrar, spațiul
necesar lucrării de durată poate fi modificat, ce va duce la corectări nedorite în etapa de
cimentare sau chiar refacerea lucrării. În plu s la acestea, se va produce o permanentă retenție
alimentară la acest nivel, resturile vor stagna în ambrazura parodontala, cu dificultate de
autocurățare, care în timp cu siguranță va periclita starea papilei. Edemul și inflamația rezultate
vor produce de fecte de precizie în etapa amprentării care vor începe un lanț de neconcordante și
lucrarea finală oglindi greșeală de tratament în acesta etapă. [1], [2], [12]

2.3. Asigurarea rezistenței și retenției

Rășină acrilică, materialul la care se recurge cel m ai frecvent în realizarea lucrărilor
provizorii. Are o rezistență de 20 de ori mai mică comparativ cu aliajele pentru lucrări metalo –
ceramice.
Restaurarea provizorie trebuie să reziste forțelor masticatorii și să poată fi dezinserată și
reaplicată pe câmp de către medicul stomatolog în caz de necesitate fără a suporta modificări.
Sunt frecvente și fracturile unităților provizorii între ședințe. Astfel, alegerea materialului și
tehnicii se realizează în funcție de caz, nu există o metodă și material universa li pentru
asigurarea succesului acestei etape. [1] [12]

2.4. Menținerea funcțiilor. Ocluzia.

Dezechilibrul produs prin șlefuire în unitatea masticatorie necesită modelare
corespunzătoare pentru a asigura funcționalitatea cu antagoniștii și poziția neperi clitata a

7 acestora. Zdrobirea alimentelor se efectuează prin formarea de unități masticatorii de câte trei
dinți și rin realizarea stopurilor ocluzale. Stopurile ocluzale au rol de a menține dimensiunea
verticală de ocluzie, stabilitatea ei, transmit presi unea în axul lung al dintelui, realizează poziția
de intercuspidare maximă pentru triturarea alimentelor. Pentru a fi eficientă, masticația trebuie să
fie bilaterală, simetrică, simultană, echilibrată. Sunt situații în care scopul restaurărilor provizorii
nu este doar refacerea cu exactitate a situației inițiale, ci chiar modificarea, readaptarea și
menținerea terapeutică a rapoartelor ocluzale optimizate, sau instalarea unei noi DVO, cu
testarea posibilităților acomodării articulației temporo -mandibulare. În așa fel recurgem la o
metodă sigură pentru a stabili toleranta musculară și articulara individuală la posibilele modificări
ocluzale și obținem un interval în care putem modifica terapeutic valori fără a depăși limita
capacității de adaptare a fiecăruia . [3], [1], [9].

2.5. Menținerea funcțiilor. Fizionomia.

Este probabil cea mai semnificativă pentru pacient, în special dacă restaurarea se va realiza
în zona frontală. De succesul acestei etape depinde în mare măsură stabilirea încrederii între
medic ș i pacient, crearea unui climat de confidențialitate, iar etapa provizorie permite pacientului
participarea și contribuția nemijlocită la rezultatul final prin posibilitatea evaluării aspectului
viitoarei reconstruiri protetice, exprimarea dorințelor în leg ătură cu principiul formei,
dimensiunea, modificările personalizate de poziție, aspect, culoare, încadrarea în arcade.
Așadar pacientul are timp să își formează o viziune clară a tratamentului și se instalează un
dialog concretizat, doleanțele fiind exprim ate pe baza unei lucrări concrete, iar proteză
modificată va servi la confecționarea machetei viitoarei lucrări de durată. [1], [9].

2.6. Posibilitatea igienizării

Pentru că toate etapele clinice să decurgă fără compromis este necesară menținerea
eutrofi cității țesuturilor gingivale prin asigurarea condițiilor de igienizare și modelarii corecte a
restaurării provizorii. Modelarea anatoformă a pereților axiali, păstrarea ambrazurii pentru papila
interdentara precum și lustruirea adecvată vor contribui la m enținerea funcționalității câmpului,
autoigienizarea acestuia și evitarea modificărilor datorate igienei deficitare. [1]

2.7. Rol orientativ pentru etapele succesoare

Caracterul provizoriu și tehnica simplificată de realizare ne oferă posibilitate a unui studiu
a viitoarei lucrări în etapa în care se poate interveni cu modificări. La examenul clinic, sau cu un
compas special se poate verifica prepararea bontului, uniformitatea și grosimea pereților,

8 eventualele dificultăți la insertie -dezinsertie, f apt care ne indică lipsa de paralelism în prepararea
bontului, dacă s -a recurs la metoda directă de realizare sau paralelizarea insuficientă a stâlpilor
între ei, dacă este vorba de tehnică indirectă. Un alt avantaj este facilizarea lărgirii și amprentării
șanțului gingival în vecinătatea bonturilor protejate de lucrări provizorii. Unii autori (Martignoni)
folosesc lucrarea provizorie drept suport pentru aplicarea unei spume siliconice expandabile,
utilizată pentru lărgirea șanțului gingival. În unele cazur i este folosită drept portamprenta în
amprenta rea finală a câmpului (Miller). [1], [14]

În concluzie, actual restaurările protetice provizorii RPP sunt indicate în orice restaurare
protetică, de la unidentare până la cele mai extinse, aplicate pe dinți n aturali sau supraimplantar,
respectând caracteristicile morfologice și condițiile funcționale sau corectându -le (distrucții ale
stâlpilor, necorespondența lucrărilor preexistente, micșorarea DVO, interferențe și migrări
dentare). Aplicarea RPP se realizeaz ă după etapă de șlefuire, urmată de temporizarea
amprentării pentru 3 -5 zile (după Rosenstiel, Touati) timp în care se produce epitelizarea și
cicatirzarea țesutului gingival afectat de procese inflamatorii cronice sau intervenții preprotetice.
Timpul reco mandat până la amprentare nu are o valoare fixă și se poate prelungi până în
momentul în care parodonțiul își reface arhitectură și aspectul optime. Ceea ce este important de
urmărit, este că unitatea dento -parodontală împreună cu țesuturile adiacente este un sistem
biologic în homeostazie cu starea generală, igiena pacientului și condițiile morfologice și
funcționale ale câmpului la starea cărora contribuie medicul în momentul în care intervine
terapeutic. De aceea orice modificare, de ameliorarea sau comp licare a stării câmpului este
dinamica și în directă dependenta de respectarea celor mai fine detalii în etapele tratamentului,
de care în final va depinde calitatea lucrării protetice în întregime. În ultimii ani, cu demonstrarea
importanței acestei etape , primordiale pentru pregătirea țesuturilor unui sistem biologic complex
pentru tratament prin protezare, este acordată atenție majoră și utilizată la scară foarte largă. [1],
[3]
Cauzele pentru care medicii stomatologi multă vreme considerau restaur area provizorie
drept o etapă opțională sunt:
– Timpul consumat pe această etapă, mai ales pentru metoda indirectă
– Pregătirea teoretică insuficientă și necunoașterea efectelor negative în lipsa protezării provizorii
– Lipsa materialelor necesare [4].

Rosenstiel împarte obiectivele restaurărilor în trei categorii de bază.
După criteriul biologic, care include protecția pulpara și parodontala, protecția împotriva
fracturii și ajustarea ocluzala, precum și menținerea și stabilizarea poziției dintelui pe ar cada.
După criteriul mecanic prioritara este asigurarea rezistenței mecanice la presiunile
masticatorii și funcționalizarea a ADM și menținerea alinierii bonturilor preparate.

9 Și asigurarea esteticii pentru restabilirea funcției fizionomice prin lucrări de morfologie,
aspect coloristic și translucența cât mai aproape de dintele natural, în măsura posibilităților și
stabilitatea culorii în timp pe toată perioada etapei provizorii. [3].

Morfologia dintelui preparat este refăcută imediat, automat restabilin du-se funcțiile
fizionomica, fonetica, masticatorie (variază pentru materiale și tehnici diferite). Practic, se evita
traumatizarea psihologică a pacientului care se prezintă pentru soluționarea unei probleme și
este pus în situația în care brusc rămâne pe ntru un timp nedefinit cu modificări și mai mari, care
se pot complica cu durere ireversibilă, dificultate funcțională și fizionomica. Pacientul își schimbă
alimentația, chiar pierde pofta de mâncare,
Dinții sunt stabilizați orizontal și vertical, pulpa de ntară protejată de agresiuni fizice, chimice
și mecanice, iar parodonțiul este menținut în starea optimă, evitându -se hernierea peste pragul
preparat și inflamația prin modelarea și adaptarea corespunzătoare a RPP. [1], [5].

10 3. Tehnici de rea lizare a restaurărilor provizorii

Varietatea de materiale stomatologice și necesitățile medicului stomatolog sau cerințele
individuale ale pacientului permit alegerea unei tehnici care corespunde tuturor cerințelor fiecărui
caz în parte dintr -o gamă largă de posibilități. Există posibilitatea de a alege o restaurare
provizorie din lucrări deja realizate fără participarea medicului său a tehnicianului, fabricate
industrial, cu adaptarea ulterioară la nivelul bonturilor pacientului. Este vorba de coroanele
prefabricate, disponibile în diferite forme și mărimi, din materiale variate.
În alegerea materialului caracteristică primordială este zona în care se găsește bontul pe
arcada. Așadar, pentru zona frontală, vizibilă, se adaptează restaurai din acetat de celuloză
(conformatoare), disponibile în 5 mărimi pentru fiecare tip de dinte și rășini policarbonate (6
mărimi). Pentru zona laterală, unde estetică este mai puțin importantă să poate recurge la
restaurări provizorii din aluminiu, sub formă de cape, dispo nibile în 20 de mărimi pentru fiecare
tip de dinte, coroane anatoforme de aluminiu (6 mărimi), staniu -argint (10 mărimi) și nichel -crom
(6 mărimi).
Vom analiza în continuare trăsăturile specifice și tehnica de realizare pentru fiecare tip
de restaurare în funcție de materialul din care este confecționată.. [1], [16]

3.1 Lucrări prefabricate

Coroane prefabricate din policarbonat.

Deși aspectul materialului este unul estetic, utilizarea acestor restaurări este permisă
atât în zona frontală, cât și de sp rijin.. [16]
Înainte de începerea preparării se măsoare cu un șubler sau compas dimensiunea M -D a
dintelui care urmează a fi șlefuit, acest lucru poate fi realizat direct pe câmpul de lucru sau pe
modelul de studiu. Din trusa de coroane prefabricate se ale ge o restaurare care să aibă
dimensiunea M -D puțin mai mare decât dimensiunea inițială a dintelui, pentru a asigura
refacerea corespunzătoare a contactelor interproximale. De asemenea diferă și lungimea
coroanei alese, aceasta este de obicei mai lungă decâ t restul dinților pe arcada. După ce se
stabilește dimensiunea exactă necesară pentru a încadra restaurarea în arcada se va marca
excesul printr -o linie la nivelul coletului pe fata vestibulara, după care ne vom orienta la adaptare
cu o piatră montată, ale asa corespunzător, conform conturului gingival și respectând
caracteristicile morfologice și anatomice vom îndepărta excesul de lungime.
Următoarea etapă este adaptarea pe bont că coroanei rezultate după modificările
măsurate. Aceasta se reaplică pe bont ș i se apreciază dimensiunile stabilitatea și încadrarea în
arcada. În cazul în care este necesară adaptarea mezio -distala, se recurge la retușurile

11 necesare însă cu atenție fără a aduce prejudicii viitoarei zone de contact interdentar, aceasta
fiind o carac teristică de care depinde în mare măsură calitatea viitoarei restaurări protetice.
Marginile lucrării trebuie să aibă un contur lin, să repete exact marginile preparației, să fie bine
finisate. [1], [13]
După realizarea acestor acțiuni, se pregătește câmp ul de lucru pentru aplicarea
restaurării. După o prealabilă izolare a bontului cu un lac dentar, uscarea acestuia se recurge la
vaselinarea atât a bontului cât și țesuturilor adiacente. Aceasta este o manoperă importantă,
pentru că materialul care va fi fo losit pentru adaptare este o rășină autopolimerizabila, ceea ce
presupune risc iritativ pentru pulpa și parodonțiu, și poate afecta țesuturile moi adiacente. În
plus, vaselinarea asigura o detașare simplă a coroanei adaptate după priză materialului de
comp letare. Acestea fiind realizare, se pregătește materialul de completare.
Într-un godeu se prepară pasta de rășină acrilică. Aceasta va fi mixata până la pierderea
luciului de la suprafață, care corespunde cu obținerea unei consistente convenabile. Această
masă se introduce în coroana dezinfectată și uscată, se aplică pe bont și se menține în poziție.
Menținerea trebuie să fie realizată sub o anumită presiune, cu mobilizări și reaplicari succesive,
de aproximativ 3 mm începând cu momentul în care acrilatul dobândește memoria de revenire.
Astfel este asigurată imprimarea exactă a zonei terminale a preparației pentru adaptarea precisă
la nivelul pragurilor, zonă importantă pentru menținerea sănătății parodonțiului marginal și
asigurarea autocurățirii pe perioa da realizării lucrării definitive. Rezultatul va fi adaptarea
marginală optimă și asigurarea rezistenței.
Priză definitivă are loc după îndepărtarea de pe bont, la interval de 5 minute, după
introducerea într -un recipient cu apă caldă. După priză se va re aplică pe bont lucrarea obținută,
să vor verifica raporturile ocluzale și alinierea în cadrul arcadei, se realizează finisarea și
lustruirea finală, u rmată de cimentarea provizorie. [1], [13]

O altă formă de prezentare a lucrărilor provizorii prefabricata este capă și coroana
metalică.

Prin diferite procedee industriale, dintre care cel mai frecvent este folosită ambutisarea,
se confecționează lucrări de forme și dimensiuni diferite, folosite pentru zona laterală având în
vedere caracteristicile mecanice superioare și estetică nesatisfăcătoare.
Materialele la care se recurge sunt: aluminiul, staniul, argintul și alte aliaje. Indiferent de
natura materialului, obiectivele utilizării acestor cape sau coroane rămân neschimbate: protecția
gingivală, menținere a raporturilor ocluzale și refacerea zonei de contact cu dinții vecini.
Procedura da alegere a coroanei este aceeași ca și pentru coroanele din policarbonat,
este măsurată dimensiunea mezio -distala, se potrivește lungimea, diferă modul în care
coroanele su nt adaptate. Având în vederea natura materialului, coroanele se încadrează mezio –
distal cu un clește, lungimea în exces este înlăturată cu o foarfecă, astfel încât să se extindă cu

12 1 mm spre apical de zona preparației terminale. Atenție deosebită se acordă finisării și rotunjirii,
pentru a proteja gingia marginală de eventualele traumatizări. Adaptarea este realizată inclusiv
prin ocludere și conformare prin presiune în cazul coroanelor din aluminiu, având în vedere
proprietățile maleabile ale acestuia.
Urmează vaselinarea câmpului și completarea coroanei cu rășină acrilică
autopolimerizabilă, aceasta se apica pe bont, se realizează ușoară presiune, iar pacientul este
rugat să ocluda cu o forță moderată până toți dinții ajung în contact. Excesul este îndepă rtat.
Îndepărtarea coroanei se realizează urmând protocolul descris mai sus. Se mobilizează ușor
coroana în timpul în care rășină încă își păstrează consistenta elastică, urmând ca priză finală să
aibă loc înafara cavității orale într -un recipient cu apă c aldă.
Toate acestea făcute, urmează adaptarea ocluzala și marginală a lucrării, finisarea și
lustruirea. În cazul în care nu este respectat punctul de contact proximal, acesta se poate
completa cu rășină acrilică, în prealabil făcându -se retenții pentru a se putea realiza conexiune
meca nică între cele două materiale. [1], [13].

3.2 Clasificarea după materiale

3.2.1Aliaj de staniu și argint .

Livrate în cofraje de 160 de piese, acestea se deosebesc prin proprietățile non galvanice,
ductile, bine tolerate d e parodonțiu, gingia marginală. Adaptarea este facilă pentru aceste
materiale, se realizează prin simpla decupare și presiune ocluzală, asemănătoare în această
caracteristică cu cele de aluminiu.
Tehnica de lucru este cea clasică pentru restaurări metalice , utilizarea lor este li mitată
strict la zona laterală. [1], [13]

3.2.2 Aluminiu

Livrate în cofraje de 100 bucăți, 22 de mărimi, de la 17 la 38 de mm. Ca și precedentele
ușor de adaptat doar prin presiune la nivelul bontului. Ca și tehnica de lucru sun t mult mai
avantajoase coroanele față de cape, evitându -se riscul de deteriorare la adaptarea morfologică a
capelor. De asemenea, există riscul să fie fracturate în timpul presiunii dacă diametrul lucrării
este insuficient pentru dimensiunea bontului prepa rat. Ca și toate restaurările din aliaje metalice
se folosesc pentru zona laterală. Sunt avantajoase din punct de vedere economic capele, dar
dificultatea în adaptarea lor este un impendiment pentru folosirea lor frecvență. [1], [13]

13
3.2.3 Nichel -crom

Rezistentă și rigiditatea constituie motivul pentru care lucrările acestea pot fi folosite ca și
restaurări de lungă durată. Posibilitatea de a le adapta direct pe bont, facă completarea cu rășini
acrilice, permite alegerea acestui aliaj pentru restaurări interimare la copii, astfel se evita etapa
nocivă a polimerizării acri lice pentru dantură copilului. [1], [13].

3.3 Tehnica directă

Este o tehnică de realizarea a restaurării provizorii în ședință clinică, de către medicul
stomatolog, prin diferite meto de care au o caracteristică comună: ele exclud faza de laborator, și
se realizează direct pe bonturile preparate în aceeași ședință cu șlefuirea.
După Shillinburg, practicienii tineri ar trebui să evite folosirea metodei directe de
restaurare protetică pro vizorie, aceasta solicitând experiența și manualitate foarte bune pentru a
realiza o lucrare corespunzătoare tuturor cerințelor și normelor. La fel de importantă este și
folosirea unui material care nu conține polimetilmetacrilat. Totuși tendința tinerilor specialiști este
să recurgă la această metodă, astfel evitându -se faza amprentării în alginat (deși acesta poate fi
înlocuit și cu un alt material) și faza turnării modelului.
Bratu accepta recurgerea la tehnica directă pentru restaurările provizorii unid entare sau
în cazul protezării provizorii a edentaților reduse, aceasta fiind mai avantajoasă din punct de
vedere material.
Medicii folosesc această tehnică și în cazul în care distanța până la laboratorul de tehnică
dentară și timpul acordat etapei tehnic e constituie un impediment atât pentru medic cât și pentru
pacient. Printre dezavantajele acestei tehnici enumeram dificultatea și riscurile care pot apărea
în decursul polimerizării rășinii, degajarea de căldură uneori ajunge la 70 “la care se mai adăugă
toxicitatea monomerului, iar adaptarea marginală rezultă incomparabilă cu cea obținută prin
tehnica indirectă.
Totuși, metodă este folosită la scară largă, iar efectul psihologic este foarte bun,
pacientul nu are posibilitatea să se vadă cu dinții prepara ți neacoperiți, decât dacă solicita și
pleacă din cabinet cu aspectul estetic păstrat, diferența este sesizată mai simplu, iar stressul
căruia îi este supus pe durata tratamentului este mult diminuat.
Tehnica de obținere a restaurărilor protetice provizori i prin metoda directă în cabinetul
stomatologic are la bază un protocol comun, diferența este dată de materialul care este folosit ca
și tipar în care se aplică rășină care este adaptată pe dinți (conformator).

14 Aceasta reproducție negativă a câmpului prote tic poate fi fidelă, realizată în cabinet de
către medicul stomatolog pe dinții încă nepreparați, sau pe model pe coroanele dentare
completate cu ceară, sau universală, neadaptata, realizată industrial. În orice caz, în final
obținem un mijloc auxiliar che ie, un tipar care poate fi folosit drept conformator, pe baza căruia
cu ușurință se confecționează restaurarea. Acest conformator se numește extern.
Ca și conformator intern poate fi folosit câmpul protetic natural sau modelul din gips.
Tehnica directă pr esupune combinarea tiparelor alese în funcție de caz în ansamblu, pentru a
obține în final o copie în rășină a substanței dentare dure care se îndepărtează la șlefuirea
bonturilor, pentru a înlocui aceste țesuturi pe o perioadă limitată de timp. [1], [22].
Dintre metodele prefabricate de obținere a tiparului câmpului protetic enumeram ca și
cele mai folosite conformatoarele din folii termoplastice și din acetat de celuloză.
Foliile termoplastice se confecționează preferențial din polipropilena, deoarece ac easta
se adaptează mai bine pe model și rezistă mai bine la uzură, dar sunt și piese confecționate din
acetat de celuloză. Pentru lucrările provizorii se folosesc cele de 125*125 mm cu grosime de 0,5
mm potrivite pentru o arcadă de dimensiune standard, com od de montat în aparatul cu vid
pentru adaptarea ulterioară conform câmpului, dar pe piața se găsesc folii de mărimi și
dimensiuni variate. Aceste folii au pereții subțiri și transparenți, fapt avantajos în tehnica directă,
oferă comoditate și vizibilitate pentru control la realizarea restaurărilor, de asemenea poate fi
folosit pentru verificarea preparațiilor sau modelarii în ceara de către tehnician.
Se adaptează foliile pe modele de ghips, se pot folosi modelele de studiu care să fie deja
pregătite în fa za în care pacientul se prezintă pentru prepararea dinților. Ele sunt presate pe
model, fiind încălzite în prealabil. În România această tehnică este folosită cu succes de vreme
îndelungată la Clinica de Protetica dentară din Timișoara, cu aparatele Erkofo rm-D și/sau
Erkopress, produse ale firmei Erkodent. [3], [1], [2].
În maniera asemănătoare se procedează în cazul alegerii conformatoarelor din acetat de
celuloză, disponibil în număr mare de dimensiuni.
Odată adaptat conformatorul, tehnica de utilizare e ste la fel pentru ambele tipuri, în
tiparul rezultat se aplică rășină. Pentru evitarea golurilor se perforează folia cu ajutorul unei
sonde din interior spre exterior. După polimerizare folia este desprinsă și aruncată, iar lucrarea
obținută este adaptată și lustruită conform cerințelor deja enumerate. Se poate completa cu o
altă rășină, dacă adaptarea la nivelul proximal este deficitară.
Conformatorul este ales în funcție de extinderea restaurării. Pentru lucrări unidentare
este mai simplă și mai avantajoa să folosirea capelor sau coronițelor prefabricate, iar pentru
lucrări extinse este preferabilă amprentarea, fie a câmpului, fie a modelului de studiu. [13], [1]

15 3.3.1 Conformatorul amprentă

Folosește o amprentă realizată în cavitatea orală de către me dic înainte de prepararea
bonturilor, într -o portamprentă standard sau chiar și fără (pentru forme chitoase), din diferite
materiale (silicon de condensare sau hidrocoloid ireversibil cel mai frecvent). În ultima vreme
medicii recomanda renunțarea la utili zarea alginatului, pentru faptul că există riscul de
deformare, rupere a acestuia, problematic în cazul necesității refolosirii. Byuking menționează că
există riscul înălțării ocluziei în zona restaurării la utilizarea siliconului de condensare dar
aceasta poate fi cu ușurință adaptată. O altă problemă ar fi golurile care se pot forma frecvent în
silicon, însă compozitele flow pot fi folosite pentru a înlătura această problemă. Imprecizia
caracteristică acestor materiale nu constituie un impediment de luat în considerare, la adaptarea
corespunzătoare copia este suficient de fidelă pentru a corespunde cerințelor de estetică și
funcționalitate pe perioadă limitată de timp. De asemenea, flexibilitatea materialului este
convenabilă la manevrarea pentru dislocare a restaurării.
Este recomandată detașarea unei margini subțiri din material la nivel gingival și
interproximal, utilitatea acești proceduri va fi explicată ulterior. Așadar, este la dispoziția
medicului de a -și alege tipul conformatorului pe care -l va uti liza.
Pentru folosirea optimă a timpului, manopera de amprentare se realizează în timp ce se
așteaptă instalarea anesteziei injectate, însă frecvent distrucțiile odontale la nivelul câmpului de
lucru cer o restaurare prealabilă. În așa caz se amprentează m odelul de gips pe care va fi
reconstituită morfologia unităților dentare cu ceară roșie, care va fi adaptată și finisata, după care
se imersează pentru 5 minute într -un recipient cu apă. Astfel ne asigurăm că în cazul amprentării
cu alginat acesta nu va ad era de suprafețele dentare. Dacă alegem siliconul de condensare, se
folosește forma chitoasă, asigurându -ne astfel că nu riscăm deformarea amprentei la
manevrare.
După priză se va îndepărta excesul de material, mai ales dacă câmpul prezintă zone
retentive, care după priză vor crea dificultăți în reaplicare. Totodată se va îndepărta o cantitate
mică de material de la nivelul marginilor gingivale și spațiilor interdentare, iar pentru o adaptare
eficienta se recomandă îndepărtarea materialului sub formă de sun t de adâncime mică pe fetele
vestibulare și orale corespunzătoare bonturilor. În așa fel medicul se asigura că reaplicarea se
va realiza în totalitate, iar excesul de material care se va crea după efectuarea restaurării
provizorii va indica limita exactă a marginilor preparațiilor și se va adapta de către medic pară la
refacerea continuității trecerii între bont și coroana.
Dacă s -a luat amprenta în alginat, acesta la fel va fi deretentivizat, și amprenta se va păstra în
șervețel umed, conform protocolului până la utilizare. În general, proprietățile mecanice
inferioare, riscul de deteriorare al alginatului a determinat scăderea utilizării lui în practică pentru
aceasta manoperă.

16 Se realizează încărcarea cu rășină, și se aplică pe bonturile preparate. În pr ealabil
bonturile este recomandat să fie izolate cu un lac, sau cu ulei de parafină. Se aplică o presiune
moderată, uniforma pe toată suprafața. Este recomandabil că pe lângă deretentivizarea
amprentei să se realizeze și niște șanțuri de ghidarea după elem ente anatomice în momentul
amprentării (bride sau frenum, poziția unui dinte) pentru a ne orienta în momentul reaplicării pe
câmp. Trebuie să ne asigurăm că amprentă a intrat complet pe bonturi, și s -a oprit în poziție
stabilă și exactă cu cea de până la ș lefuirea bonturilor, altfel riscăm să obținem lucrări provizorii
înalte. Acest lucru poate fi evitat dacă la o lucrare de întindere mică s -a folosit amprenta
segmentara în ocluzie, atunci intercuspidarea în momentul reaplicării amprentei ne asigura că
poziția este identică cu cea anterioară. Îndepărtarea amprentei va avea loc în momentul în care
polimerizarea este incompletă, pentru a evita blocarea RPP pe bonturi, și se va finaliza în apă
caldă, înafara cavității orale.
Din amprenta se detașează restaurare a provizorie, se verifică să nu prezinte goluri și
defecte. Șanțurile realizate în amprentă la nivel gingival ne ghidează în vederea poziționării
limitei preparației. Excesul va fi îndepărtat, lucrarea reaplicată pe câmp. Se verifică în ocluzie cu
ajutorul hârtiei de articulație, dacă există interferențe, acestea se îndepărtează. Lucrarea
provizorie trebuie să fie pentru pacient la fel de confortabilă cum ne propunem să fie lucrarea
finală. Ne asigurăm că la nivel proximal, ocluzal, de adaptare marginală RP P este concordanță
cu cerințele optime. Nișa gingivală trebuie să fie liberă, pentru a menține papila în poziția ei
anatomică și a evita inflamarea sau retracția ca reacție imediată la trauma mecanică sau
acumulare bacteriană în caz de retenție alimentară pe margini nefinisate. Toate acestea fiind
făcute, lucrarea poate fi cimentata provizoriu până la etapa următoare de lucru. Amprenta se
păstrează pentru că în caz de deteriorare sau pierderea RPP să poată fi refăcută. [13], [1], [17].

3.4 Tehnica combina tă

Pregătirea pentru această tehnică începe cu o ședință înaintea începerii preparării
bonturilor, astfel se ia o amprentă a câmpului de lucru care se va trimite la laborator. Din această
amprentă la nivelul marginii gingivale se va îndepărta o cantitate de material așa cum lucrarea
provizorie rezultată să fie supradimensionata la acest nivel spre a crea condiții de adaptare în
cabinet și creșterea rezistenței.
Piesa rezultată reprezintă doar partea externă a RPP, și se obține prin aplicarea
monomerului î n strat subțire pe suprafața internă a amprentei, peste care se va pulveriza
polimerul, până la absorbția totală a monomerului. În rezultată obținem conformarea marginilor
gingivale și ambrazurilor anatomic, în concordanță cu amprentă. Această lucrare va f i trimisă la
cabinetul stomatologic în ședința de preparare a bonturilor.

17 După șlefuire medicul adaptează RPP primită pe bonturile șlefuite, salvând în așa fel
mult timp în realizarea lucrărilor provizorii, minimizat contactul între monomerul rezidual și
țesuturile moi, ceea ce provoacă reacții iritative la mulți dintre pacienți și protejând bonturile
vitale de căldură excesivă care se degaja în timpul reacțiilor de polimerizare desfășurate la
tehnica directă, acestea fiind mult mai intense datorită cantit ății crescute de rășină polimerizată
în contact cu bontul.
Evident că restaurarea confecționată pe modelul diagnostic nu are o adaptare perfectă
pe bonturile șlefuite în cabinet, fapt care este compensat în tehnica combinată, realizând o RPP
cu pereți exte riori foarte subțiri, păstrând distanță suficientă între preparație și fata internă a
lucrării, care va fi ușor completată pe interior cu rășină autopolimerizabilă în ședință clinică.
Așadar, medicul insera RPP obținută în laborator completată cu rășină pe câmpul protetic,
așteaptă polimerizarea, după care lucrarea este finisata și cimentata provizoriu. La această
metodă se recurge când este necesară obținerea unor rezultate și este tice și funcționale
superioare. [13], [1]

3.5 Tehnica indirectă

Metoda ind irectă de realizare a RPP presupune participarea laboratorului de tehnică
dentară, aceasta se va realiza pe model, contactul cu câmpul de lucru în decursul efectuării fiind
evitat.
Această metodă prezintă cele mai puține riscuri pentru pacient. Este metoda de elecție în
cazul în care laboratorul de tehnică se găsește în apropierea cabinetului. Pentru a începe
manoperele în vederea acestei tehnici trebuie să ne asigurăm că avem modelul diagnostic, pe
care se va realiza conformatorul, și s -a ales culoarea vii toarei RPP anterior șlefuirii, fapt foarte
important pentru restaurările din zona frontală.
Medicul va realiza o amprentă a bonturilor preparate după protocolul amprentării pentru
lucrarea finală, cu excepția faptului că se poate folosi un material de pre cizie mai mică, de
exemplu un hidrocoloid ireversibil. În funcție de extinderea lucrării se poate opta și pentru
amprenta segmentara. Se alege portamprenta, se pregătește sulcusul pentru amprentare, o
etapă foarte importantă, adaptarea la nivel marginal fi ind aspectul -cheie în păstrarea sănătății
parodontale pe durata protezării provizorii.
Următoarele etape se realizează de către tehnician. Acesta toarnă modelul, care va fi
secționat ulterior conform extinderii câmpului de lucru și dimensiunilor conformat orului realizat pe
modelul diagnostic. Modelul urmează să fie izolat cu un lac de separare (Alcout, Dentsply,
Alcote) și uscat cu un jet de aer. Conform culorii dinților dinților în cauză, în colaborare cu
pacientul a fost aleasă în prealabil culoarea răși nii care va fi utilizată, cu specificarea diferențelor
estetice datorate naturii provizorii a materialului. Se încarcă conformatorul cu rășină acrilică,
progresiv, păstrând contactul cu pereții, de la un capăt la celălalt, pentru a evita producerea de

18 goluri în lucrare, pentru înlăturarea acestui risc se poate supune ansamblul rezultat presiunii
(0,15 Mpa) în funcție de tipul rășinii utilizate. Așadar, contactul între model și conformator
încărcat cu rășină va fi strâns menținut după care supus polimerizări i (în incinta de
fotopolimerizare sau apă caldă). Atenție deosebită se acordă poziționării conformatorului pe
model, se va evita aplicarea prea profundă sau excentrică a acestuia, rezultând RPP deficitară.
În cazul în care este vorba de o lucrare unitară, sau de extindere mică, Shillinburg recomanda
tăierea modelului cu cel puțin câte un dinte lateral de bonturile extreme, deretentivizat în gips în
așa fel încât reaplicarea conformatorului extern, din ce material n -ar fi ales acesta, să se facă
fără dificul tate. După aceasta se recomandă fixarea model -conformator cu rășină cu ajutorul
unor inele elastice și menținerea în poziție verticală, astfel încât forța elastică va aduce
conformatorul în poziția exactă, iar deformarea va fi evitată, dacă conformatorul a junge în poziția
identică cu cea de pe câmpul natural. Pentru metoda indirectă, la polimerizarea înafara cavității
orale se ține cont de proprietățile fizice ale materialului cu care se operează: polimetilmetacrilatul
are concentrația de priză 8%, deci, po limerizarea se va realiza obligatoriu pe un suport (bontul)
pentru e evita deformarea. Dacă polimerizarea PMMA se realizează la o presiune de 138 kPa
(Sure -Cure pressure unit, Howmedica dental Div), rezutatul va fi scăderea porozității și creșterea
reziste nței la flexiune cu 28 %.
După polimerizare conformatorul va fi îndepărtat, iar restaurarea detașată și adaptată. În
prealabil este recomandată marcarea limitei preparației pe model cu on creion, încât să fie
evidenta zona terminală pentru adaptare optimă, după ea ne vom orienta și la adaptare/finisare.
Se folosește pasta pentru finisat rășină, după care urmează spălarea și uscarea pentru a finaliza
etapă de laborator a realizării RPP.
Lucrarea rezultată se trimite la cabinet. Aici are loc evaluarea aspect ului morfologic al
lucrării, calităților tehnice, să nu existe imperfecțiuni și defecte, se verifică pe model și în
cavitatea orală, urmărind: relieful ocluzal, contactele proximale, adaptarea marginală. Foarte
importantă este absența marginilor proeminent e de acrilat dincolo de limita preparației sau în
zona ambrazurilor. Se adaptează cu freze și discuri de hârtie, se lustruiește bine lucrarea.
Pentru inconvenientele care se detectează în cabinet și pot fi corectate se folosește rășină
acrilică după metoda tehnicii combinate.
Frecvente sunt cazurile de discontinuitate a arcadei prin dinte lipsa, în așa cazuri se refac
provizoriu nu doar țesuturile îndepărtate la preparare, ci și intermediarul lipsa. Pentru zona
frontală acest lucru se realizează în primul r ând pentru estetică, iar în zona laterală pentru
acomodarea pacientului la o nouă unitate funcțională și a preveni migrarea dinților stâlpi pe
perioada tratamentului. Ca și conformator extern va fi folosită o folie de polimer, care va fi
încălzită și adapt ată pe modelul de lucru completat în zona de edentație cu o coroană de metal
sau din trusa de dinți acrilici pentru coroane provizorii. De asemenea pe modelul se va aplica
apical de dinți un material de izolare pentru a ușura îndepărtarea conformatorului. Plastifierea
foliei se va realiza într -un aparat cu vid, unde aceasta va fi încălzită pan la o deformare de 2,5

19 cm și aspect transparent, după care este centrat modelul și deschis vidul. Rama care conține
folia va fi presată sub vid pe model, repetând form a dinților, printre care și dintele adăugat pe
model în locul edentației, care la folosirea ulterioară a acestui conformator va reconstitui
continuitatea arcadei. Această metodă poate fi folosită și în lipsa aparatului cu vid, folia va fi
încălzită manual, la o flacără și aplicată cu presiunea unui material elastic într -o lingură standard,
folia se va răci astfel în formă dată de dinții modelului de gips. Conformatorul rezultat se taie
după mărimea necesară, pentru a putea fi reaplicat la confecționarea RPP . După prepararea
dinților se va obține altă amprentă în alginat sau silicon, după care va fi turnat un nou model de
gips cu priză rapidă, pe acest model se va realiza restaurarea provizorie utilizând conformatorul
rezultat. Modelul va fi tăiat cu câte un dinte în plus de fiecare parte a bonturilor preparate, dinții e
izolează (Alcout), și se prepară rășină acrilică. În momentul în care aspectul acesteia devine mat
și capătă o consistență corespunzătoare, materialul se aplică în conformator. În spațiul
corespunzător dintelui lipsa se aplică materia l în exces. Conformatorul cu RA se aplică pe model
și se fixează cu elastice, evitat presiunea cu elasticul exact pe bonturi pentru a nu deforma
conformatorul. Pentru accelerarea prizei complexul model –conformator poate fi introdus în apă
caldă. Atenție la temperatura apei, acesta nu trebuie să fie fierbinte, pentru că în apă fierbinte
crește porozitatea monomerului. De asemenea imersarea rășinii nepolimerizate în apă previne
evaporarea monomerului cu formarea supr afeței rugoase. Lucrarea rezultată va fi adaptată,
ambrazurile eliberate și lustruite cu discuri, iar lucrarea rezultată cimentata provizoriu.
Conform datelor Crispin, calitatea adaptării marginale a polimetilmetacrilatului crește cu
70% pentru metoda indi rectă la urmărea corectă a protocolului de realizare. Dar pentru acesta
metoda se obțin rezultate superioare în adaptare marginală practic pentru orice material, la
unele procentul optimizării calității este chiar mai mare decât la PMMA, cum este, spre exe mplu,
polivinilelilmetacrilatul, conform datelor Monday and Blais.
Tehnica indirectă prezintă cele mai puține riscuri pentru pacient. Manevrarea cu
materialele provizorii înafara cavității orale a pacientului asigura protecția bontului dentar de
contactul cu rășină acrilică, nociva pentru pulpa atât termic, prin reacția exoterma de
polimerizare, cât și chimic, prin influența monomerului rezidual în contact cu canaliculele
dentinare largi, supuse unui stres mecanic la preparare. Studiile arată că 20% dintre subiecți
prezintă sensibilitate la monomer, iar în coarnele pulpare a fost detectată o cantitate crescută de
leucocite neutrofile, semn al stadiului incipient de inflamație pulpara. Riscul sensibilizării
pacienților care nu sunt alergici la monomer crește direct proporțional cu frecvența expunerii. La
pacienții alergici, expunerea, chiar la o cantitate mică de monomer, poate genera ulcerații
dureroase și stomatite. Astfel dinții, cel mai frecvent afectați anterior de carii, supuși preparării
mecanice după c are urmează și contactul cu PMMA, deseori dezvolta pulpita, aspect negativ
atât ca și prognostic de sănătate și rezistența dentară, cât și timp în exces consumat în decursul
protezării. O nouă intervenție de posibilitatea căreia pacientul trebuie să fie pr evenit din timp,
rămâne totuși, totdeauna neplăcută și derutantă pentru pacient. Un alt avantaj prezintă timpul pe

20 care medicul îl câștiga prin încredințarea manoperelor care sunt posibil de efectuat înafara
cabinetului unui specialist în tehnica.
Și, evid ent, adaptarea marginală rezultată la operarea în cabinetul de tehnică,
polimerizarea pe model, este mult superioară celei realizate în cabinet, fapt asigurat de limitarea
contracției de polimerizare prin contactul pe bontul de gips, iar distorsionarea la manipularea
manuală este evitată. Deseori, este chiar imposibilă detașarea lucrării de pe model, și aici,
condițiile tehnice ne permit secționarea cu sacrificarea modelului, iar restaurarea este păstrată în
formă și poziția exact corespunzătoare situației reale din cavitatea orală. [13], [1], [3], [2].

3.6 Situații clinice la pacienții care urmează a fi protezați provizoriu

În ceea ce privește tehnică, inițial medicul încearcă să se orienteze după situația fiecărui
pacient. Sunt cazuri în care este necesa ră schimbarea unei lucrări protetice, în așa condiții se
încearcă mai întâi utilizarea aceleiași punți că lucrare provizorie. Se realizează ablația punții.
Dinții stâlpi vor fi preparați corespunzător, se încarcă proteză la nivelul elementelor de agregare
cu material compozit sau acrilat și se aplică pe câmpul protetic. După polimerizarea materialului
lucrarea se îndepărtează. Se va mobiliza ușor în timpul prizei, apoi se scoate de pe câmpul
protetic, se prelucrează marginal și ocluzal, se lustruiește și se cimentează provizoriu. Există
instrumente cu care se poate descimenta o lucrare protetică fără a secționa elementele de
agregare. Sunt șanse mai puține dacă este un aliaj cu duritate mare.
Important de menționat, această tehnică poate fi folosită doar în cazul în care reutilizarea
lucrării nu aduce nici o daună parodonțiului și bontului. Metoda nu este analizată ca și una de
compromis, ci pentru economie de timp în cazul în care confecționarea unei RPP clasică n -ar
face nici o diferență. [19]
Dacă porțiu nea coronară a unui dinte stâlp s -a distrus, se recurge la descimentarea lucrării
protetice. Este obligatorie verificarea dacă dintele are tratament corect de canal. Dacă
tratamentul endodontic este necorespunzător, se va realiza un retratament. Dentina al terată se
îndepărtează de la suprafața rădăcinii, urmată de pregătirea canalului radicular pentru realizarea
unui DCR. Se poate face o amprentă a canalelor prin metoda directă. Apoi se adaptează un știft
de sârmă cu retenții, se pune acrilat autopolimeriza bil în canal cu un ac Lentullo, se adăugă
acrilat și în interiorul coroanei, știftul va fi introdus în canal, după care se reaplică restaurarea pe
câmpul protetic. Rezultă astfel o coroană de substituție care se folosește la protezarea
provizorie. Dacă se ia direct amprenta canalului pentru DCR, în continuare se vor parcurge
aceleași etape pentru realizarea RPP. În ședință următoare se va aplica DCR -ul pe
dinte. Trebuie îndepărtat materialul acrilic din interiorul coroanei pentru a avea posibilitatea
repozi ționării punții pe noul DCR. [20], [19]

21 Dacă lipsește un dinte, de exemplu molarul de 6 ani, și restaurarea provizorie este necesar
să se realizeze prin tehnica directă, înainte de amprentare se va poziționa o bucată de ceară pe
câmp în locul edentației ca re va fi îndepărtată înainte de repoziționarea amprentei încărcată cu
RĂ sau material compozit, rezultând un corp de punte pe care -l vom modela ulterior. Unii
practicieni mai utilizează și metoda următoare: Se amprentează direct situația clinică cu spațiul
edentat. În dreptul spațiului edentat se va înlătura din materialul de amprenta aproximativ forma
corpului de punte, apoi în amprenta se aplică acrilat și se repune pe câmpul protetic. [20], [19].
3.6.1 Restaurare provizorie în funcție de zona edentației
Zona frontală
În lipsa unui dinte frontal se alege o fațetă conform formei și dimensiunilor dinților vecini
astfel încât aceasta să refacă discontinuitatea arcadelor dentare, iar pe dinții stâlpi se vor realiza
cavități de clasa III. Se pregătește o sârmă se Wipla cu un diametru de 0,8 mm. La nivelul fațetei
din acrilat se face un sunt cu o freză con invers în care va pătrunde sârmă de Wipla (pe fata
palatinala a fațetei). În cavitățile de clasa III se fac obturații cu material compozit și se aplică
sârmă d e Wipla. Se va completa cu material compozit și în șanțul de pe fata palatinala a fațetei.
Este bine să protejăm papila cu niște pene. În locul sârmei de Wipla putem utiliza o ansă din
sârmă de Wipla cu un diametru de 0,4 mm. pentru a preveni mișcările de rotație în jurul axului
transversal al fațetei. O altă soluție ar fi folosirea a niște știfturi parapulpare la nivelul dinților
stâlpi, după care se realizează cavități de clasa III pe fetele proximale ale fațetei și fixarea
știfturilor de la nivelul dinți lor stâlpi în casetele proximale ale fațetei. Metoda alternativă ar fi
folosirea unei plase metalice foarte fine, din care se tăie o bandă și se fixează pe fetele
palatinale ale dinților stâlpi și se colează pe fetele proximale ale acestora. Pe această ban dă se
vor fixa fațete din acrilat (aceasta este o tehnică de colaj).
Zona laterală
Edentație laterală cu doi și mai mulți dinți lipsă. Se prepară dinții stâlpi, după care se
aleg niște cape de celuloid care se vor adapta în spațiul edentat. Mezial și dist al realizăm
perforații și aplicăm acrilat sau compozit în interiorul capelor. Pe mucoasa se aplică o fâșie de
ceară care să depărteze marginea coroanelor. Între dinții stâlpi va fi poziționată o bandă de
ceară fixată pe fata orală a lor, pe această bandă s e aleg și se fixează fațete din acrilat. După
aceasta se va efectua o amprentă peste dinții nepreparați și peste fațetele din acrilat menținute
în banda de ceară. Apoi dinții stâlpi se vor prepara, se amprentează, iar în amprenta rezultată se
pot obține RP P.
Pentru a preveni contactul direct al acrilatului în cantitate mare cu țesuturile orale la
nivelul dinților nepreparați se ia o primă amprentă cu siliconi, se prepară apoi dinți stâlpi, după
care se va lua o nouă amprentă, care poate fi și cu alginat. P e baza acestei amprente se toarnă
un model pe care se va poziționa amprenta încărcată cu acrilat, astfel rezultând RPP.

22 Restaurarea provizorie urmează să fie aplicată în cavitatea orală unde va fi corectată, adaptată,
lustruită și cimentata provizoriu. [20], [19].

3.6.2 Restaurare provizorie în distrucții coronare masive

Una dintre cele mai importante condiții pentru realizarea unor lucrări provizorii de calitate
optimă atât ca și tehnica cât și estetica este colaborarea eficienta între medicul stomatolog și
tehnicianul dentar, împărțirea etapelor de lucru și alegerea metodei în funcție de situația clinică
și particularitățile asociate. Însă deseori au loc situații în care apelarea la tehnician este limitată
de timpul de care dispunem, medicul este pus în situația în care pacientul solicita protezare
imediată la fața locului, iar distrucția odontala este considerabilă.
Frecvent înainte de reconstrucție este necesar de realizat un tratament endodontic, iar
pacientul renunța să accepte durată pe care o presu pun fazele tehnice corecte pentru asemenea
caz. Așadar, medicul trebuie să realizeze o serie de restaurări provizorii pentru că pacientul să
plece după fiecare ședință intermediară cu RPP de calitate și estetică satisfăcătoare. În așa
situații este importa ntă stabilirea de la început a planificării etapelor de restaurare și
comunicarea detaliată pe înțelesul pacientului.
Așadar, pentru început alegem metodă prin care putem obține o amprentă a unităților
dentare deteriorate care să fie folosită ulterior pent ru confecționarea RPP. Putem apela la
utilizarea coronițelor prefabricate sau, dacă distrucția este doar parțială, defectul va fi refăcut cu
un material compozit sau cu ceară roșie. Alegerea se face în funcție de timpul co nsumat pentru
fiecare metodă și probabilitatea creării unei restaurări optime. Se pot folosi în acest caz
materiale compozite de culori mai rar utilizate, care le putem sacrifica pentru o restaurare făcută
doar în vederea amprentării. Dacă considerăm că es te mai simplă utilizarea unei coroane
prefabricate, aceasta se va fixa cu ajutorul unui compozit fluid și adapta cu freze și discuri din
exterior. Construcția dată este foarte puțin rezistenta, mișcările de adaptare vor fi foarte fine, se
adaptează în oclu zie, proximal și marginal corespunzător.
Odată integritatea arcadei fiind refăcută, se va realiza o amprentă. Materialul se alege să
fie rezistent la modificări volumetrice și capabil de păstrare mai îndelungată și exploatare activa
pentru că amprenta rezu ltată poate fi folosită în continuare de mai multe ori dacă va fi nevoie.
După ce medicul se asigura că amprenta rezultată este bine făcută, toată construcția se
îndepărtează pentru a se interveni pe dinte în funcție de gravitatea situației.
Dacă distrucț ia coronara este masivă și este necesar tratamentul endodontic, în canalul
obturat după finalizarea tratamentului se va efectua o lojă pentru armare. În această lojă este
necesară realizarea unei restaurări provizorii. Se alege un pivot de fibră de sticlă conform
diametrului și lungimii radiculare pe care vom aplica manual o cantitate corespunzătoare de
compozit și modela în formă conică, corespunzător lojei radiculare. Pentru a se adapta perfect
lojei, înainte de probă în aceasta, pivotul acoperit cu compo zit va fi pensulat bine cu bonding și

23 cu atenție introdus în loja pentru a -i conforma dimensiunile și forma corespunzătoare. O anumită
cantitate de compozit va proemina coronar, ceea ce va ajuta la fixarea porțiunii coronare
provizorii. Acesta construcție va fi fotopolimerizată înafara cavității orale. Este foarte important să
ne asigurăm că reconstrucția rezultată poate fi introdusă și scoasă din loja cu ușurință și nu
prezintă goluri sau defecte.
În amprenta realizată anterior vom crea niște canale de el iberare a materialului și îl vom
încărca cu rășină autopolimerizabilă, pe care le vom aplica peste pivotul adaptat în canal.
Presiunea aplicată va evacua surplusul de material iar lucrarea rezultată va constitui porțiunea
coronară și radiculara într -un sin gur bloc. Acesta va fi adaptat și finisat pentru a fi corespunzător
cerințelor unei construcții provizorii optime. Lipsa de material care o putem detecta se
completează cu compozit fluid de culoare potrivită care va fi fotopolimerizat.
Acum, după ce avem asigurată restaurarea provizorie se poate continua și chiar
temporiza tratamentul endodontic dacă acesta nu poate fi finalizat imediat. Iar când tratamentul
este finalizat, se realizează amprentarea pentru DCR dacă se recurge la această metodă de
reconstru cție corono -radiculara.
Dacă manoperele pentru ședința dată sunt finalizate, reconstrucția provizorie va fi
cimentata temporar. Cimentul se va aplica preponderent în porțiunea coronară a lojei, pentru a
putea fi descimentat în următoarea ședință. La următo area prezentare reconstrucția va fi
descimentata și se va cimenta DCR -ul confecționat la laborator. Iarăși apare necesitatea creării
unei reconstrucții provizorii, de data asta doar coronare, care poate fi simplu realizată cu ajutorul
aceleiași amprente ut ilizate în ședință anterioară. Lucrarea rezultată va fi finisata și adaptată, iar
pentru un luciu natural poate fi acoperită cu un strat de bonding care va fi polimerizat. Aceasta
coroană va fi cimentata provizoriu până la următoarea ședință. [21], [20], [ 19].

Dacă în cursul îndepărtării țesuturilor alterate distrucția s -a dovedit a fi atât de extinsă
încât se recurge la o reconstrucție corono -radiculara, este nevoie de o alternativă temporară și
pentru un astfel de caz. Se pot utiliza aceleași materiale c a și pentru coroanele de acoperire,
care le vom folosi pentru confecționarea individuală a dispozitivului corono -radicular provizoriu,
doar că pentru rezistența vom avea nevoie de un tutore. Sau recurgem la varianta prefabricată,
DCR din polimer care va fi adaptat la nivelul lojei bontului preparat. Diferența în acest caz constă
în faptul că se va lucra pe rădăcina unui dinte devitalizat, deci interesul primordial este
rezistentă, iar toxicitatea chimică a monomerului este un factor de risc doar pentru țesu turile din
jurul câmpului de operare.
Dacă e vorba de dispozitiv confecționat în cabinetul stomatologic, tehnica de realizarea
se aseamănă cu tehnica directă pentru RPP provizorii. Procedura de realizare poate fi
complicată de extinderea distrucției în măs ura în care avem foarte puțin țesut sănătos
supragingival, prioritară în acest caz este păstrarea și adaptarea optimă pentru a întări zonele de

24 minimă rezistență pe perioada provizorie. În acest caz putem recurge la metoda descrisă de
Bratu.
Pentru început se alege o porțiune de sârmă, cu diametrul de 0,8 -1,2 mm care se va potrivi la
loja preparată pe toată lungimea acesteia, cu capătul proeminent formând o buclă retentiva. La
conformare ne folosim de un clește, iar lungimea corespunzătoare lojei se poate m arca cu
ajutorul unui creion. Pentru confecționarea DCR -ului propriu -zis putem folosi rășină auto sub
formă de pulbere și lichid care se mixează până capăta o consistență dorită, și se introduce în
canalul vaselinat în prealabil în care este poziționat fra gmentul de sârmă potrivit. Se vaselineaza
și dinții și țesuturile din jur, astfel protejându -le de acțiunea monomerului care poate ajunge
înafara lojei. Rășină va înconjura în întregime sârmă, iar când au trecut aproximativ 2 -2,5
minute, și consistență est e încă elastică se îndepărtează din loja. Este important să nu omitem
acest moment de stadiu final al polimerizării, pentru că lăsat prea mult în loja până se ajunge la
stare rigidă, cu complicații la detașare, dacă loja prezintă porțiuni retentive. Ca și în cazul
coronițelor realizate prin tehnica directă, vom mobiliza ușor materialul folosindu -ne de buclă de
sârmă, iar polimerizarea finală se va face înafara cavității în apă caldă.
Acestea fiind făcute, urmează procedura cunoscută de adaptare și finisare . Se poate
folosi un disc abraziv în acest scop. Lucrarea rezultată este verificată în cavitatea bucală, finisata
și fixată provizoriu. Shillinburg recomanda folosirea acestei tehnici în combinație cu o coroană de
policarbonat prefabricata adaptată, în caz ul reconstrucției unui bont singular. [19].

3.6.3 Restaurare provizorie în edentație unidentară

În situații de urgență, dacă este imposibilă apelarea la tehnicianul dentar pentru
modelarea intermediarului se poate realiza acest lucru și prin metoda direc tă, în cavitatea orală.
Pentru a realiza acest lucru avem nevoie de retenții pe dinții adiacenți edentației. Acestea se pot
realiza sub forma unor biluțe “crescute” pe fetele aproximale ale dinților în așa fel încât să
micșoreze pentru cât este posibil dis tanța dintre dinți. După polimerizarea acestora, din compozit
se formează o bilă de volum aproximativ echivalent cu coroana dintelui lipsa și se lipește de
retențiile create anterior, iar pacientul este invitat să ocludă.
Cu arcadele în ocluzie se modelea ză suprafața vestibulară a dintelui, după care
pacientul este invitat să deschidă gura și se va modela și suprafața orală, iar coronița rezultată
va fi fotopolimerizată. Cu freze diamantate și discuri perfecționăm forma restaurării obținute, sunt
rotunjite muchiile, respectate convexitățile și zonele proximale de contact cu dinții vecini.
În așa fel obținem un intermediar care poate fi amprentat. Se ia amprenta în silicon, după care
putem îndepărta construcția realizată și începe prepararea dinților adiace nți. Când preparația
este finalizată, se realizează puntea provizorie conform tehnicii deja cunoscute: în amprenta se
introduce rășină, se aplică pe câmp până la priza și lucrarea rezultată se adaptează, finisează și
cimentează provizoriu pe bonturile prep arate. Amprenta realizată se păstrează, întrucât exista

25 riscul ruperii restaurării, și aceasta va putea fi refăcută cu ușurință în timp scurt în caz de
accident. [23], [19], [24]

3.6.4 Restaurări provizorii supraimplantare

În funcție de sprijin restaură rile provizorii supraimplantare pot fi de mai multe tipuri: cu
sprijin muco -osos, dentar, pe implante și mixt
Restaurări protetice provizorii cu sprijin implantar.
Tehnica descrisă anterior poate fi folosită la protezarea provizorie pe implanturi. După
aplicarea implantului, acestuia i se atașează abutmentul pentru aplicarea coroanei provizorii. El
este adaptat ca și dimensiune și închis cu o buleta de vată și material provizoriu. După care în
amprenta pregătită din timp în spațiul corespunzător implantului se introduce material de
restaurare provizorie. Acesta face priză, după care amprenta este îndepărtată, iar blocul de
rășină rămâne atașat abutmentului. Cu o freză deschidem în dreptul vârfului abutmentului,
îndepărtăm materialul provizoriu și buleta de v ată și deșurubam cu o cheiță astfel încât
modelarea se poate face înafara cavității orale după care se va ajusta morfologic și funcțional în
conformitate cu arcada.
Sprijin muco -osos.
În edentații totale sau extinse se recurge la proteze totale sau parțial e, care se realizează
în prima etapă, până la intervențiile chirurgicale premergătoare sau inserarea de implant propriu –
zisă. Pe parcurs, odată cu regenerarea tisulară și remodelarea țesuturilor moi sau extragerea
dinților dacă este cazul se va adapta cu a jutorul unor materiale de vâscozitate lent progresivă
protezele provizorii.
Realizările și conformările protezelor se vor realiza în mod repetat, însă durata lungă
necesară regenerării și stabilizării implantare îndreptățește utilizarea lor, pacientul este lipsit de
disconfortul estetic și funcțional pe durata tratamentului, iar regenerarea este controlată și
ghidată cu ajutorul acestor proteze.
O altă modalitate este reprezentată de protezele unidentare Kemenny. Acestea se
utilizează în breșe unidentare, l a aplicarea implantului imediat postextractional.
Dacă breșă este de întindere mică și dinții vecini sunt preparați se pot realiza lucrări
provizorii cu fixare pe bonturile adiacente implanturilor, în așa fel se va menține și spațiul edentat
și se va prote ja țesutul gingival de presiunea masticatorie.
În protezarea provizorie se admite și sprijinul mixt (dento -implantar). În acest caz, punțile
se agrega pe implante minișurub sau subperiostale provizorii și pe dinții naturali pregătiți sub
formă de bonturi. . [1], [19]

26

4. Materiale pentru restaurări provizorii și
cimentarea RPP

4.1 Materiale

Dintr -o mare varietate de materiale existente pe miața medicală la ora actuală, nu există
totuși unul care să fie general recomandat șiș a satisfacă toate cerințel e unui material de
restaurare provizorie perfect. Este la dispoziția medicului să -și aleagă materialul în funcție de
tehnică pe care urmează s -o aplice, de posibilitățile cabinetului și de costul RPP. Dintre
inconvenientele cele mai semnificative fac parte contracția de priză, care variază în primul rând
în funcție de tehnică utilizată, dar și de materialul ales, căldura degajată la polimerizarea
materialului, caracteristicile de rezistență și durabilitate ale materialelor.

4.1.1 Condițiile pentru un mater ial ideal de restaurare

Enumeram o serie de condiții pe care trebuie să le îndeplinească materialul ideal de
restaurare provizorie
– Să aibă culoare acceptabilă din punct de vedere estetic
– Culoarea să fie stabilă pentru perioada de aplicare
– Să nu fie iritante pentru pulpa și parodonțiu, să nu provoace reacții alergice (R)
– Să nu sufere modificări volumetrice (contracții) în timpul prizei materialului
– Să prezinte rezistenta la abrazie și deteriorări
– Compatibilitatea cu alte materiale
– Să fie neiri tante și fără miros
– Ușor reoptimizabile
– Să fie ușor de preparat și manevrat (timp de lucru adecvat, modelare ușoară, priză rapidă)
– Să prezinte conductibilitate termică redusă. [1], [3], [20]

Fie că sunt confecționate industrial, fie că sunt preparat e de medic sau tehnician sau
folosite pentru adaptarea celor prefabricate, materialele pentru RPP provizorii se împart după

27 modul de polimerizare în autopolimerizabile, fotopolimerizabile, termopolimerizabile și duale,
fiecare având avantaje și dezavantaje le sale.
În tehnica directă cel mai des sunt folosite cele autopolimerizabile, acestea sunt simple în
utilizare și nu necesită dotare speciale pentru utilizare, însă stabilitatea cromatică și rezistența nu
permite utilizarea acestora decât pe termen scurt. Rășinile termo și fotopolimerizabile sunt mult
mai rezistente, structura lucrării rezultă mult mai uniforma iar rezistența și cromatica sunt
superioare celor autopolimerizable.
Rășinile dual asigura limitarea efectului nociv al autopolimerizării clasice p rin prelungirea timpului
de polimerizare cu scăderea căldurii și monomerului, iar prelungirea timpului de priză poate fi
folosit pentru îndepărtarea surplusului și verificarea adaptării, după care va fi finalizat prin foto
polimerizare.

4.1.2 Rășini aut opolimerizabile pe bază de metacrilat de metil sau de etil

Rășini acrilice autopolimerizabile sunt cele mai utilizate la ora actuală în practică
stomatologică. Recomandabila pentru acest material este folosirea tehnicii indirecte, având în
vedere propriet ățile fizice cu efect nociv ale acestui material, reacția exotermă, cu degajare de
căldură până în 70* C, reacție direct proporțională cu masa materialului, și riscul răspunsului
pulpar la monomerul rezidual.
Majoritatea materialelor se prezintă sub formă de pulbere -lichid, se disting două tipuri
principale de rășini acrilice: polimetilmetacrilat PMMA și polietilmetacrilat PEMA
Pulberea conține PMMA – particule prepolimerizate și peroxid de benzoil că inițiator
Lichidul: monomer MMA, activator, plastifiant și agent de reticulare.
Printre avantajele acestui material enumeram capacitatea de adaptare marginală
superioară, rezistenta crescută la compresiune, restaurările se caracterizează prin stabilitatea
fizică în timp comparativ înaltă. Ca și dezavantaje pute m menționa rezistenta scăzută la abrazie
cu contracția volumetrică înaltă și proprietățile fizice neconvenabile pentru operarea cu dinți
vitali: reacția exotermă de polimerizare și toxicitatea monomerului. [1], [18]

4.1.3 Rășinile policarbonate

Ca și mat erial pentru restaurări prefabricate, policarbonatul are calitățile estetice cele mai
bune printre materiale provizorii. Acest material, derivat de condensare a acidului carbonic, se
livrează sub formă de coroane deja prefabricate, anatoforme, de diferite mărimi care se
utilizează preferențial la dinții frontali, adaptate cu ajutorul rășinilor autopolimerizabile. Sunt
producători care confecționează coroane de policarbonat armate cu fibră de sticlă, ceea ce le

28 crește considerabil rezistență. Oricum, acest m aterial are proprietăți mecanice superioare RĂ,
structura densă, lipsită de porozități, ceea ce crește și stabilitatea cromatică și aspectul de
suprafață al lucrărilor provizorii.
Dintre inconvenientele operării cu acest material considerăm necesitatea uti lizării unor instalații
speciale de injectare, rășinile policarbonate fiind polimeri termoplastici și reversibili.. [1], [18]

4.1.4 Rășini epiminice

Sunt materiale de elecție în tehnica directă, fiind neutre pentru pulpa dentară și țesuturile
adiacente, un avantaj major față de rășinile acrilice. Sunt destul de simple în utilizare, fiind
prezentate în sistem bicomponent, care se mixează manual, priză durează 3 – minute. Un alt
avantaj constituie cantitatea scăzută de căldură care se degaja la polimerizare a rășinilor
epiminice, oferind pulpei protecție de acțiunile fizice nocive. Ele pot fi adaptate și lustruite
corespunzător, iar stabilitatea dimensională este foarte bună. Dintre dezavantajele acestui
material enumeram adaptarea marginală deficitara, stabi litatea cromatică insuficientă și
rezistența scăzută la uzură.
Shillinburg menționează că actual s -a renunțat la utilizarea acestui material în favoarea RĂ și
rășinilor de calitate superioară pentru tehnica indirectă. [1], [18]

4.1.5 Rășinile diacrilice c ompozite

Sunt materiale cu preț de cont ridicat, dar au numeroase avantaje care le permit utilizarea
în cazuri mai durabile și la cerințe crescute pentru RPP. Aceste materiale pot fi menținute în
cavitatea orală până la 4 -5 luni, au o estetică superioară, contracția de polimerizare este minimă
și pot fi folosite atât în zona frontală cât și în zâna de sprijin.
Indiferent de tehnică aleasă, acest material poate fi folosit pentru calitățile sale superioare, timpul
de manevrare nu ne limitează, singura condiț ie este dotarea cabinetului său laboratorului cu o
sursă de lumină sau instalație specială pentru polimerizare. Așadar, polimerizarea este de tip
foto, însă sunt materiale care au în componența substanțe cu inițiere chimică. Rezistența fizică,
chimică și m ecanică sunt suficiente pentru a asigura pacientului atât confort funcțional cât și
estetic pentru o perioadă prelungită.
Multe rășini compozite se comercializează cu microumpluturi, cum este, de exemplu, Durafil.
Acestea este o rășină fotopolimerizabilă c u efect estetic deosebit, nuanțe la alegere și adaptare
marginală superioară. Indicația de elecție pentru acest tip de materiale este tehnica indirectă..
[1], [18]

29

4.1.6 Rășinile acetalice

Aceste rășini prezintă proprietăți mecanice, fizice, chimice superioare și biocompatibilitate
bună. Important este că aceste proprietăți nu se modifică în diferite condiții de lucru, cum este,
spre exemplu, umiditatea crescută, expunerea la agenți chimici, solicitări variabile ciclice.
Dintre materiale existente pe piața putem menționa Dental D, material cu rezistența crescută la
tracțiune, raport optim tenacitate -rigiditate, rezilienta și rezistența la curgere optime, coeficienți
de fricțiune statică și dinamica reduși, stabilitate dimensionala, rezistenta crescută la uzură,
memorie elastică crescută, biocompatibilitate, estetic, economie, prelucrare ușoară. [1], [18]

4.1.7 Rășini autofotopolimerizabile

Avantajul acestor materiale este mecanismul dublu de polimerizare care permite folosirea
unui timp de lucru prelu ngit atâta timp cât funcționează autopolimerizarea independent, folosit
pentru modelare și adaptare, îndepărtarea materialului în exces, după care inițierea în momentul
ales a fotopolimerizării care va finaliza procesul. Aceste rășini au un modul de elasti citate mare
și rezistența la rupere semnificativă. [1], [18]

4.1.8 Rășini armate cu fibră de sticlă

Calitățile mecanice și estetice deosebite ale acestor materiale le permit utilizarea timp
îndelungat, de ordinul anilor, la pacienții care au nevoie de re educare ocluzala și tratament
protetic complex și durabil, ceea ce induce necesitatea utilizării unor restaurări provizorii cu
caracteristici deosebite, precum sunt restaurarea optimă a funcției masticatorii și menținerea
stopurilor ocluzale, datorită infr astructurii armate cu fibră de sticlă, adaptare marginală foarte
bună, biocompatibilitate și efect estetic optim, erori minime în manipulare și prelucrare. [1], [18]

30

4.2 Cimentarea restaurărilor protetice provizorii

Odată finalizata lucrarea proviz orie, aceasta va fi cimentata pe bonturile preparate.
Verificarea înainte de cimentare este o etapă foarte importantă, orice îi scapă medicului la
verificarea finală va duce la compromiterea câmpului de lucru împreună cu țesuturile adiacente
pentru etapa d e amprentare, după care va fi realizată lucrarea finală. RPP se aplică pe bonturi și
cu o hârtie de articulație vor fi verificate punctele de contact, eventualele interferențe. Cu o freză
cu granulație fină, sau un disc se vor înlătur toate inconvenientele , se va verifica stabilitatea și
adaptarea, continuitatea lucrare -țesut dentar, ambrazurile și punctele de contact. Lucrarea va fi
lustruită cu substanțe destinate acestui scop (Yellow diamond polishing compound, Matchless
metal polish co). Suprafața astfe l condiționată nu doar asigură autocurățirea, dar și menține
cromatica în timp.
După ce lucrarea provizorie e fost adaptată perfect bontului, finisata și lustruită, ea se
fixează pentru o perioadă limitată de timp pe dinții preparați cu un material de cime ntare
provizorie. Acesta nu trebuie să fie foarte rezistent după priză, pentru a putea fi îndepărtat la
necesitate, dar suficient pentru a izola bine bonturile și a oferi protecție. Shillinburg recomanda
utilizarea unui ciment de rezistență medie, mixat pâ nă la consistență smântânoasa densă și
adăugarea acestuia unei cantități mici de vaselină, pentru a scădea rezistență. Această metodă
se aplică doar pentru dinții cu retenție primară bună. În mediu umed priză cimentului se va
realiza mai repede. Se recoman dă și vaselinarea suprafeței externe a lucrării, ceea ce va ușura
îndepărtarea resturilor de ciment după priză acestuia. Perioada pentru care restaurarea
provizorie va fi fixată în cavitatea orală este o etapă foarte importantă în tratamentul protetic, mai
ales în lucrările cu refacerea provizorie a intermediarilor, protezarea provizorie fiind apreciată
drept posibilitate de a aprecia totalitatea raporturilor create în ocluzie, cu dinții vecini, raporturile
intermediarilor cu creasta edentată, aspectul este tic, aspectul și comportamentul țesuturilor moi
înconjurătoare. Pe parcursul protezării provizorii medicul are posibilitatea să intervină cu cerințe
de modificări tehnicianului, apreciind RPP, mai ales dacă aceasta a fost realizată prin tehnica
indirectă, în întregime de tehnician și, prin urmare, este un model al lucrării finale. [1], [3]
Pentru lucrările prefabricate și adaptate riscul descimentării este mult mai mare decât în
cazul lucrărilor individual confecționate. În caz de descimentare este importan tă intervenirea
promptă, pentru a limita riscurile mecanice, biologice și estetice în lipsa protecției bontului.

31 Materialele utilizate pentru fixarea provizorie a restaurărilor protetice trebuie să prezinte
următoarele calități:

– Rezistența mecanică c orespunzătoare
– Să realizeze o închidere marginală bună
– Solubilitate redusă
– Biocompatibilitate
– Compatibilitate chimică cu polimerul din care se confecționează restaurarea provizorie
– Preparare ușoară
– Posibilitate de îndepărtare ușoară a excesului
– Timp de lucru adecvat și timp de priză satisfăcător. [1], [4]

Dintre cimenturile care se folosesc în fixarea restaurărilor pentru cimentare provizorie se
evita utilizarea FOZ, PCZ și CIS. Există cimenturi ionomere de sticlă totuși, utilizate în
cimenta rea provizorie de lungă durată (GC Fuji Temp LC). Adeziunea și sigilarea foarte
puternică pe care o realizează acestea fac imposibilă îndepărtarea lucrărilor provizorii la scurt
timp după aplicare.
În acest scop cele mai utilizate sunt cimenturile ZOE și c imenturile pe bază de hidroxid de
calciu. Se utilizează și materiale pe bază de sulfat de zinc cu adaos de hidroxid de calciu.
Rezistența lor este scăzută în comparație cu materialele enumerate anterior, dar medicul trebuie
să țină cont de acest fapt, pent ru că în cazul prelungirii exagerate a perioadei de menținere a
RPP există riscul dizolvării cimentului cu infiltrație salivara și impregnare bacteriană care poate
aduce ca și consecințe reacție pulpara sau afectare carioasa a bonturilor preparate.
ZOE pre zintă un bun izolator și au proprietăți biologice favorabile, însă sunt nocive pentru
țesuturile moi, deci impun îndepărtarea cu atenție a resturilor care pătrund în șanțul gingival sau
sub intermediari.
Un alt impendiment în alegerea acestui material este prezentă eugenolului, care
acționează ca plastifiant pentru metil și etilmetacrilat fapt care va induce scăderea rezistenței
mecanice și afectarea culorii restaurărilor provizorii cimentate cu ZOE.
În prezent se folosesc materiale non -eugenol, cu aceleași proprietăți mecanice și fără
efecte adverse care să scadă calitatea restaurării, dintre care fac parte și materialele pe bază de
hidroxid de calciu. Hidroxidul de calciu prezintă și proprietăți neodentinogenetice și bactericide,
fapt care contribuie și la calmarea iritației produse după prepararea dintelui și menținerea
sănătății pulpare.
Atât ZOE, cât și cimenturile pe bază de Hidroxidul de calciu se prezintă sub formă de 2
paste, bază și activator, cu priză auto, care se vor mixa în cantități egale și ap lică în restaurare
în cantitate suficientă încât să acopere toată interfața bont -restaurare dar să nu rămână exces
prea mult, care va fi mai greu de îndepărtat la refluare, și există riscul ca o cantitate anumită va

32 rămâne în sulcus și va periclita sănătat ea țesuturilor, fapt care induce complicații și în etapele
ulterioare de tratament. De aceea este foarte importantă îndepărtarea cu atenție a tuturor
resturilor, mai ales din spațiile retentive precum ambrazurile gingivale sau spațiile între gingie și
intermediari, pentru a asigura posibilitatea regenerării tisulare afectată după stresul mecanic în
timp util. În acest scop se folosește sonda sau un fir de mătase, mișcările de îndepărtare sunt
strict verticale, orice mișcare rotativă sau orizontală induce ri scul de a împinge cimentul în șanțul
gingival. Pentru a ușura această procedură se poate recurge la vaselinarea suprafețelor externe
ale lucrărilor provizorii. [1], [26]

33

Partea specială

5. Introducere

Cunoscută în practică cu denumire a de protezare temporară, restaurarea provizorie are o
importanță deosebită, fiind parte integrantă din procesul de restaurare prin terapia protetică fixă.
De cele mai multe ori, restaurarea protetică provizorie se confecționează în aceeași ședință cu
prepararea unităților dentare, procedeul urmând să fie rapid și eficient.

În lucrarea de față dorim să arătăm necesitatea și importanță acestei etape intermediare
în realizarea unei lucrări protetice fixe și anume, protezarea provizorie. Restaurarea protetic ă
provizorie urmărește să asigure protecția pulpei dentare, protecția parodonțiului marginal
(vindecarea țesuturilor traumatizate în timpul preparării bonturilor), să asigure menținerea
dimensiunii verticale de ocluzie, să fie rezistenta, să fie retentiva și nu în ultimul rând să respecte
principiile fizionomice.

Pentru a sistematiza, dar și detalia studiul dat în mod relevant toate observațiile au fost
structurate conform următoarelor obiective:
– Menținerea sănătății pulpare
– Menținerea integrității parod onțiului marginal
– Stabilitatea și funcționalitatea relațiilor de ocluzie
– Restabilirea funcțiilor perturbate de edentație: masticația, estetică, fonația și
autoîntreț inerea

34
6. Material și metoda

Dintre pac ienții prezentați la Disciplină de R eabilitare Orală , Sănătate Orală și
Managementul Cabinetului Dentar în anul universitar 2013 -2014 s -a ales un lot de 10 pacienți cu
distrucții coronare masive, imposibil de tratat exclusiv odontal, sau cu edentații parțiale, pentru
care s -a hotărât realiza rea unor PPF -uri. Ace ști pacien ți au fost monitorizați în cu rsul
tratamentului protetic conform obiectivelor menționate anterior.
Pacienții au fost evaluați din momentul prezentării la disciplină de Reabilitare Orală și
până la momentul cimentării de dura ta a lucrării protetice fixe. Au fost urmărite evoluția,
complicațiile și reacțiile individuale în raport cu restaurările provizorii efectuate conform tehnicii
directe prin Scutan, care prezintă obiectul de studiu în aceste tratamente.

Pentru fiecare p acient au fost completate:

1. Fisa stomatologică
În care, pe lângă diagnosticul edentației și leziunilor de interes pentru studiu sunt descrise
detaliat toate manifestările patologice și fiziologice din sfera OMF și generală asociate, date
personale și carac teristici oro -dentare și generale individuale, evoluția afecțiunilor și cronologia
tratamentelor urmate, planul de tratament, inclusiv tratamentul protetic specificat în studiu.
După necesitate au fost anexate bilete de externări din spital, buletine de a naliza, imagini
radiologice și alte acte de importanta medico -legală.

2. Consimțământ informat în vederea efectuării unui act medical – diagnostic, tratament, act
chirurgical
Conține date personale ale pacientului, specificarea manoperelor acceptate, afecțiu nile
actuale sau din antecedente, medicația urmată, și semnifica luarea la cunoștință a beneficiilor,
riscurilor și condițiilor tratamentului.

3. Consimțământ informat de intrare în studiu
Este un act care se compl etează în cadrul Disciplinei de Reabilitare Orală, atunci când latura
clinică se întrepătrunde cu direcțiile de cercetare.
Fiecare pacient a fost consultat, examinat endo și exooral, și s -a stabilit un plan de
reabilitare protetică fixă.
După realizarea manoperelor de asanarea a focarelor dentare, i gienizărilor, și
tratamentelor specifice premergătoare protezării se trece la etapele protetice propriu -zise.

35 În continuare am înregistrat cu ajutorul aparatului foto situația prezentă documentând
astfel situația clinică a pacientului ( starea odontală, a a parodonțiului marginal, relațiile de
ocluzie si aspectul estetic).

Fig. 1 Situaț ia clinică iniț iala cu lucrarea protetica veche

Fig.2 Situația clinică inițiala. Vedere din norma laterală dreaptă

36

Fig. 3 Situația clinică in ițiala. Vedere din norma laterala stanga

Fig. 4 Materiale de amprenta. Silicon de condensare(stâ nga)
Silicon de adiț ie(dreapta), forma chitoasa și fluidă

37

În continuare s -au realizat tratamentele odontale și endodontice necesare, ranforsarea și
reconstrucția dinților cu distrucții mari, pentru a obține în final reconstrucția completă a morfologiei
coronare.
Arcadele dentare astfel reconstruite au fost amprentate, folosind linguri standard alese în
conformitate cu mărimea arcadelor. Ca material de amprenta s -a folosit silicon de condensare,
(Protesil) forma chitoasa și fluidă prin tehnica sandwish. De asemenea s -au luat amprente
segmentare în ocluzie. Acestea se vor folosi l a realizarea restaurărilor provizorii prin tehnica
directă.

SILICON DE
CONDENSARE
Protesil
putty Protesil
light
Timp de
mixare: 30 s 30 s
Timp de
lucru total 1 min 30 s 3 min 30 s
Timp de
priza
intraoral: 3 min 3 min
Distrosiune
la
compresie: 3-5% 3-5%
Revenire
elastica: >99.5% >99.5%
Stabilitate
dimensionala
la 24 de ore: <-0.20% <-0.20%
Duritate
Shore –A: 50 50
Culoare: galben verde
Aroma: piersici piersici

Tabel 1

38
S-a realizat pentru dinții interesați în viitoarea restaurare prote tică o cheie de silicon, cu
silicon de adiție, forma chitoasă (Take 1). Aceasta va fi utilizată pentru verificarea preparațiilor
dentare în comparație cu dimensiunea lor inițială înregistrată cu ajutorul cheii respective.

Take 1 Advanced (KERR)
Material d e amprenta tip silicon de adiție, hidrofil. Este un amestec de 5 tipuri de polivinil,
conține monomeri hidrofilici și are un sistem de particule de umplutură bimodal, ceea ce îi
conferă consistență și timp de priză optim și mai ales fidelitate maximă indif erent de tipul
câmpului protetic. Stabilitate dimensională până la 14 zile.

Fig.5 Cheia de silicon pentru situația inițială

Odată pregătită amprentă pentru Scutan se realizează preparațiile dentare. Dacă dinții
sunt vitali și s -au u rmat toate indicațiile de preparație corectă (irigare abundență, folosirea
frezelor neuzate, pauze în timpul preparațiilor, îndepărtarea unei cantități adecvate de substanță
dura dentară, fără exces, respectarea morfologiei dintelui) și poziția dintelui es te corectă și nu
necesită redresări la șlefuire, sunt create toate condițiile pentru menținerea vitalității pulpare,
protejate de RPP pe perioada tratamentului.

39

Fig. 6 Aspectul bonturilor după ablaț ia PPF

Fig. 7 Cheia de silicon pentru bonturile preparate

40
Folosind silicon de adiție se realizează cheia de silicon pe bonturile preparate în scopul
de a vizualiza diferențele în ocluzie datorate migrării elementelor dentare preparate. Aceasta
situație se poate întâlni în cazul eliminării elementului de agregare provizoriu coroborat cu
neprezentarea pacientului în cabinet pentru recondiționarea restaurării provizorii

După ce toate bonturile sunt finisate și nu mai necesită redresări, iar câmpul în întregime
are aspectul final, pregătit pentru amprent are în vederea protezării, se vor realiza restaurările
provizorii.

Fig. 8 Amprenta pentru Scutan, cu ș anturi de eliberare

În amprenta realizată se aplică acrilat autopolimerizabil cu ajutorul unui piston cu vârfuri
de mixar e, în așa fel încât în amprenta materialul ajunge uniformizat. Se umple progresiv fiecare
din bonturile preparate și se reaplică pe câmp.
Pe suprafața bonturilor a fost aplicat în prealabil ulei de parafină pentru a facilita
îndepărtarea RPP în vederea ada ptării și cimentării ulterioare.
Materialul utilizat pentru realizarea lucrării provizorii este un acrilat autopolimerizabil.

41

Fig. 9 Materilalul acrilic provizoriu

Optitemp automix

Rășină bisacrilică, autopolimerizabilă pentru protezarea provizori e, prin metoda directă.
Are un bun aspect estetic și o rezistență mecanică crescută.
Formă de prezentare: seringa automixantă, ceea ce asigură un raport optim al celor
două componente.
Indicații: lucrări protetice provizorii realizate în cabinet prin teh nica Scutan: coroane,
punți, inlay, onlay, fațete.

Amprentarea câmpului se amână pentru următoarea ședință, scopul fiind regenerarea
parodonțiului afectat, condiționarea lui prin restabilirea anatomiei dinților preparați corespunzător
morfologiei inițiale respectând convexitățile, ambrazurile parodontale, calitatea lustruirii și
adaptării, respectarea morfologiei și punctelor de contact.

42

Fig. 10 Aspectul materialului acrilic după priza

Fig. 11 Aspectul RPP finisată

43

Fig. 12 Aspectul RPP fin isată

Așadar, după priză materialului amprentă a fost îndepărtată, introdusă sub un jet de apă
caldă pentru priză finală. Lucrările se îndepărtează din amprentă, se elimină excesul, se
adaptează, finisează și lustruiesc exact după forma dintelui preparat . Odată lustruite, curățate și
dezinfectate, sunt gata de cimentare provizorie.
Cimentarea se realizează cu Temp Bond NE.
Este un material pentru cimentare fără eugenol, care nu irita țesuturile, nu colorează
acrilatul și este ușor de îndepărtat de pe bont sau de pe lucrarea protetică.
Câmp de aplicare:
Temp Bond NE este un ciment provizoriu fără Eugenol pentru cimentări de probă în
reconstrucții temporare.
Temp Bond NE (fără Eugenol) nu inhiba polimerizarea cimenturilor permanente pe bază
de rășină sau a r estaurărilor temporare din materiale acrilice
Temp Bond NE este indicat și pentru pacienți alergici la Eugenol. Timpul de lucru al
materialului este de 3 -3/4 minute minim.
Timpul de lucru și al prizei finale sunt sensibile atât la umiditate cât și la tempe ratura deci
variația acestor parametri poate altera rezultatele.

44

Fig. 13 Aspectul restaură rii provizorii cimentate

Următorul pas este curățarea și dezinfectarea bonturilor, precum și dezinfecția și
degresarea RPP. Materialul de cimentare se mixează , se aplică în lucrarea provizorie și se
aplică pe bonturile uscate în prealabil. Prin mișcări verticale dinspre dinte spre gingie sunt
îndepărtate resturile de ciment după priză acestuia, se verifică să nu rămână material în
ambrazuri sau șanțurile gingiv ale. Cu restaurarea provizorie pacientul va rămâne pentru minim o
săptămână, timp în care se analizează starea dentară, parodontală, a ocluziei, precum și
funcționalitatea lor in ansamblu pe perioada protezării provizorii, conform obiectivelor stabilite.

45

Fig. 14 Materialul de cimentare provizorie

După 7 zile fiecare pacient a fost rechemat și fotografiat, evaluând indicatorii urmăriți:
vitalitate pulpara, “liniște parodontală”, modificări de poziție a elementelor preparate, DVO și
funcțiile de autoî ntreținere, masticație, estetica și fonația.

46 7. REZULTATE ȘI DISCUȚII

7.1. Rezultate

La interval de 7 zile fiecare dintre pacienți s -a prezentat la clinică, unde pe lângă
manopera stabilită li s -a efectuat și o evaluare care constituie obiectul acestui studiu.

1. Menținerea sănătății pulpare.

Dintre cei 10 pacienți care au fost supuși tratamentului protetic provizoriu, 3 au prezentat
simptomatologie de pulpita acută la unul sau mai multe bonturi preparate

Mentinerea sanatatii pulpare
Pulpa sanatoasa
70%Afectare pulpara
30%Pulpa sanatoasa
Afectare pulpara

Fig. 15 Menținerea sănăt ății pulpare

2.Menținerea integrității parodonț iului marginal .

La un interval de 7 zile s -au urmărit regenerarea parodonțiului afectat de prepararea bonturilor,
lucrările anterioare supradimensionate, cu adaptare deficitară și infiltrație salivara la int erfața

47 dintre coroana de acoperire și suprafața dentară, igiena deficitară și alți factori de periclitare a
sănătății parodontale. Rezultatele au fost foarte bune, 9 din 10 pacienți s -au prezentat cu o
situație parodontală optimă, au dispărut congestia și edemul, aspectul papilelor și marginii
gingivale sănătos.
Mentinerea integritatii parodontiului marginal
Parodontiu
sanatos
90%Afectare
parodontala
10%
Parodontiu sanatos
Afectare parodontala

Fig. 16 Menținerea integrității parodonțiului marginal

3.Stabilitatea și funcționalitatea relațiilor de ocluzie

9 din 10 pacienți au exprimat confort ocluzal și funcționalitate dentară identică cu cea a
arcadelor naturale pe perioada de probă a RPP. La examenul obiectiv la 7 zile s -a constatat
păstrarea relațiilor de ocluzie corecte, stabile, neschimbate. La unul dintre pacienți, însă, în urma
unui accident cu fracturarea unității provi zorii s -a constatat ușoară egresiune la nivelul bontului
descoperit.

48
Stabilitatea si functionalitatea relatiilor de ocluzie
Stabilitatea
ocluziei
mentinuta
90%Afectarea
ocluzala
10%
Stabilitatea ocluziei
mentinuta
Afectarea ocluzala
Fig. 17 Stabilitatea si funcționalitatea relațiilor de ocluzie

4.Restabilirea funcțiilor perturbate că urmărea stării de edentație
Acest aspect se apreciază după patru cr iterii: restabilirea funcției masticatorii cu ajutorul
RPP, refacerea estetică, soluționarea dificultăților fonetice, și contribuirea la capacitatea de
autoîntreținere.
Funcția masticatorie a fost restabilită în 9 din 10 cazuri pentru prima săptămân ă de
tratament provizoriu. Unul dintre cazurile de durere vie, în crize frecvente, care apare spontan și
durează de la câteva minute la câteva ore, a fost produs în urma fracturii unității provizorii,
menționate anterior.

Poate cel mai fericit moment reprezintă trăirea subiectivă a pacientului purtător de
proteză provizorie. Pacienții relatează faptic ca piesele protetice i -au ajutat să se reintegreze în
viața de familie, respectiv în viața socială. Din relatările pacienților rezultatul estetic s -a dov edit a
fi satisfăcător în 10 din 10 cazuri.
Toate restaurările provizorii din zona frontală au fost realizate corespunzător, astfel încât
fonația nu a suferit nici o modificare, rezultatul pozitiv fiind pentru 10 pacienți din 10.
Cat despre funcția de au toîntreținere, aceasta a fost restabilită pentru 7 cazuri din 10,
excepție făcând pacienții cu manifestări pulpare afective, deja menționate.

49
Restabilirea functiilor perturbate ca urmare a
starii de edentatie
10 03910 107
024681012
Afectarea functiei
masticatoriiAfectarea
esteticaAfectarea fonatiei Afectarea functiei
de autointretinere
Fig. 18 Restabilirea funcțiilor perturbate ca urmare a stării de edentație

7.2 Discuții

Studiul efectuat a demonstrat faptul că protecția bonturilor prin lucrări provizorii realizate
prin tehnica directă este o metodă eficienta în valoare de 70% pentru a menține sănătatea
dento -parodontală, a pregăti câmpul pentru protezarea de durată și a oferi confort compl et
funcțional și estetic pentru perioada intermediară a tratamentului protetic. Majoritatea pacienților
au relatat o acomodare deplină cu RPP, păstrarea obiceiurilor alimentare individuale
neschimbate fără a sesiza disfuncționalitate, și libertate în activ itățile sociale datorită aspectului
estetic satisfăcător. 3 din 10 pacienți supuși tratamentului au manifestat complicații. Studiul a
demonstrat că aceeași pacienți au manifestat o varietate de complicații, după mai multe
obiective urmărite. Acest fapt dem onstrează reactivitatea în complex a unităților dento –
parodontale în urma unei complicații care declanșează în lanț mai multe tipuri de afectare.
Complicațiile nu se manifestă în mod unitar, ci generează afecțiuni în cascadă la nivelul
aparatului stomatogn at. [15]
În cazul a doi dintre pacienți, la scurt timp după ap licarea lucrărilor provizorii a apărut
simptomatologie de pulpita acută, aceștia acuzând durere vie, în crize frecvente, care apare

50 spontan și durează de la câteva minute la câteva ore. Această stare a condus la schimbarea
obiceiurilor alimentare senzațiile de durere au fost însoțite de stres, modificarea
comportamentului social, masticația, și ca urmare, autoîntreținerea deficitara, evitarea periajului
dentar de partea afectată, cu depunere de p lacă și afectarea în timp a parodonțiului marginal. [8]
Acest fapt a generat devitalizările necesare, prin urmare în tratament au fost incluse
etape suplimentare, devitalizarea și obturarea endodontica, iar aspectul gingiei marginale în
condițiile igienei deficitare întreținute pe parcursul acestei săptămâni nu este optim pentru
amprentare.
Este important de menționat că obiectul studiului prezentat acoperă doar relația dintre
restaurările provizorii și reactivitatea dento -parodontală în aceste condiții la expunerile și
solicitările din timpul tratamentului. Însă există și alți factori care pot influența rezultatul reabilitării
provizorii. Printre ei enumeram vârsta pacientului. Pentru pacienții tineri, datorită dimensiunilor
camerei pulpare, aspectului cana liculelor dentinari, riscul devitalizării este mult mai mare, chiar și
în condițiile tratamentului provizoriu. Același risc este crescut și la bonturile malpoziționate,
migrate în urma edentaților mai vechi.
Literatură de specialitate conține o contradicț ie permanentă între autorii care susțin
necesitatea imperioasa de a devitaliza elementele dentare în scop proprotetic și alți autori
susținând ideea că elementele dentare utilizate în reconstrucții protetice trebuie păstrate vitale.
[13]
Consider că folosi nd lucrarea protetică provizorie, chiar și confecționată în cabinet prin
tehnica Scutan ajuta medicul curant în stabilirea unei conduite corecte în a păstra sau nu
vitalitatea dentară în cazul bonturilor protetice.
Realizarea RPP de calitate nu este singur a condiție pentru un tratament de succes.
Tuturor pacienților incluși în studiu li s -au realizat restaurări provizorii în conformitate cu
cerințele optime de efectuare. Însă biodinamica masticatorie, obiceiurile alimentare sau un
simplu accident poate afec ta calitatea tratamentului provizoriu realizat. Astfel, la unul din cei 10
pacienți, în urma fracturării accidentale a restaurării provizorii unidentare a survenit afectarea
pulpara cu disfuncție masticatorie provocată de durere, afectarea funcției de auto întreținere și
neglijarea igienei. Prin urmare, alimentele retenționate la acest nivel au produs trauma papilei
gingivale și inflamația gingiei marginale cu edem, congestie și extinderea la nivelul pragului.
Amprentă pentru Scutan utilizată în ședință ante rioară a fost păstrată și refolosita pentru a
confecționa o nouă restaurare provizorie. S -a constatat că la nivel ocluzal nu există suficient
material acrilic, și la analiza repetată a bontului am constatat o ușoară egresiune, din cauza
descoperirii acestu ia după fracturarea RPP. Bontul a fost readaptat, restaurarea provizorie
refăcută, iar amprentarea amânată pentru ședința următoare.
Restaurările provizorii se realizează în condiții clinice variate, care pot influența
tratamentul. [15]

51 De asemenea, suscep tibilitatea la migrări dentare variază de la un caz la altul [7], chiar și
nesemnificative pentru pacient, ele pot crea dificultăți considerabile la adaptare, cum s -a
întâmplat în cazul unuia dintre pacienții incluși în acest studiu.
Alt factor important este igiena dentară personală, parodonțiul fiind foarte susceptibil la
inflamații în urma retențiilor de placă bacteriana. Calitatea parodonțiului și țesuturilor dure
dentare este o caracteristică individuală, dată de predispoziția genetică, afecțiunile or o-dentare,
generale asociate și alți factori.
Tehnica aleasă nu permite soluționarea fiecărui obiectiv. Deși avantajele utilizării
protezării provizorii sunt incontestabile, tehnica directă realizată prin metoda Scutan nu
reprezintă soluția ideală de trata ment provizoriu. Deși în lotul de pacienți aleși nu s -au manifestat
efectele negative ale acestei tehnici, studiile au demonstrat că restabilirea situației inițiale
anterior de șlefuire nu este suficientă pentru acomodarea pacientului la nouă ocluzie obțin ută
prin protezarea de durată. Pentru masticația eficiența este necesară crearea unităților
masticatorii de câte trei dinți și realizarea stopurilor ocluzale. Stopurile ocluzale au rol de a
menține dimensiunea verticală de ocluzie, asigura stabilitatea ei, transmit presiunea în axul lung
al dintelui, realizează poziția de intercuspidare maximă și triturarea alimentelor. Acesta tehnică
nu ne permite realizarea corpurilor de punte, cu menținerea distanței corespunzătoare între
bonturi, cu stabilizarea ocluzie i și acordarea timpului pentru acomodare la noua situație ocluzală.
De asemenea perioadă scurtă de timp aleasă pentru monitorizare nu permite observarea
modificărilor calitative a RPP, mai puțin rezistenta și stabilă coloristic în timp, cu deficiențe de
adaptare marginală, imperceptibile pentru o perioadă scurtă, dar care se pot manifesta la o
menținere mai îndelungată. [9]

52

7.2.1 Cazul 1

Pacienta în vârstă de 34 ani, din Cluj -Napoca s -a prezentat la disciplina de Reabilitare
Orală , Sănă tate Orală și Management pentru multiple distrucții carioase și edentații parțiale cu
tulburarea funcțiilor fizionomice, masticatorii și de autoîntreținere.

Istoricul bolii actuale
Edentația s -a instalat în ultimii 4 ani, iar distrucțiile carioase s -au de zvoltat progresiv în
ultimii 5 ani. În tot acest timp pacienta nu s -a prezentat la nici un serviciu de specialitate

Antecedente personale
– Generale : fără semnificație pentru tratament și studiu
– Stomatologice: extracții dentare, tratamente odontal e multiple maxilare și mandibulare
Antecedente heredo -colaterale: fără aspecte patologice

Examen loco -regional

Exobucal

– din norma frontală : fața ovală, simetrie păstrată, tegumente normal colorate, etajele fetei
egale între ele, contururi osoase integre , punctele trigeminale și sinusale nu prezintă
sensibilitate la palpare, ganglionii nepalpabili.
– din normă laterala: profil drept
– ATM excursia mentonului este simetrică, deschiderea gurii în limite nomale, fără zgomote
articulare.

Endobucal

– mucoasa cavității bucale de aspect și colorație normală
– examenul odontal: 1.4, 1.5, 2.4, 3.6, 4.6, 4.7 – extras
1.7, 2.6, 4.8, 3.7 carii O
1.6, 2.5 carie M

53

Fig. 19 Situația cl inică inițială

Diagnostic edentatie:
Maxilar Clasa III subclasa 1 (Kennedy), Latero -Laterala (Costa)
Mandibular Clasa I II subclasa 1 (Kennedy), Latero -Laterala (Costa)

Tratament: după realizar ea tratamentului preprotetic, s -a realizat reabilitarea protetică fixă
incluzând etapă de tratament provizoriu.

54

Fig.20 Bonturile preparate din normă laterală dreaptă

Fig.21 Bonturile preparate din normă laterală stangă

55

Fig. 22 Bonturile prepa rate

Fig. 23 Bonturile preparate, normă frontală

56

Fig. 24 Aspectul lucră rilor provizorii cimentate

57

7.2.2 Cazul 2

Pacient în vârstă de 22 ani, s -a prezentat la clinica de Reabilitare Orală Sănătate Orală și
Management cu probleme masticatorii, estetice și de autoîntreținere.

Istoricul bolii actuale
Edentația s -a instalat în urmă cu 18 luni, după care pacientul nu s -a mai prezentat la
servicii de specialitate.

Antecedente personale.
– Generale: fără semnificație pentru tra tament și studiu
– Stomatologice: tratament protetic fix la nivelul lui 2.4, tratamente odontale multiple
maxilare și mandibulare

Antecedente heredo -colaterale: fără aspecte patologice

Examen loco -regional

Exobucal
– Din norma frontală : fața ovală, simetrie păstrată, tegumente normal colorate, etajele fetei
egale între ele, contururi osoase integre, punctele trigeminale și sinusale nu prezintă
sensibilitate la palpare, ganglionii nepalpabili.
– Din normă laterală: profil drept
– ATM excursia mentonului este sime trică, deschiderea gurii în limite normale, fără
zgomote articulare.

Endobucal
– mucoasa cavității bucale în zona gingiei fixe edematoasă și congestionată
– examenul odontal: obt. M: 1.5, 2.6, obt. O, complicată cu carie marginala 1.6, 1.7
Obt. MOD, V 4.6, obt. MOD 4.7, carie o 4.8, carie ocluzala 3.6 și 3.7
Igiena dentară deficitara, depuneri masive de tartru la nivelul arcadei mandibulare

58

Fig. 25 Situatia clinică initială

Diagnostic edent ație: Maxilar Clasa III (Kennedy), Laterală dreaptă (Costa)

Tratament: după realizarea tratamentului preprotetic, s -a realizat tratarea protetică fixă
incluzând etapă de tratament provizoriu.

59

Fig.26 Situatia clinică iniț ială normă laterală dreaptă

Fig. 27 Aspectul bonturilor preparate

60

Fig. 28 Aspectul lucră rilor provizorii cimentate

61

7.2.3 Cazul 3

Pacienta în vârstă de 25 de ani, din Cluj -Napoca , s-a prezentat la disciplina de
Reabilitare Orală , Sănătate Orală și Management pentru tulburarea funcțiilor masticatorii,
estetice și de autoîntreținere.

Istoricul bolii actuale
Afectarea funcțiilor s -a instalat progresiv în ultimii 2 ani în urma extracțiilor dentare
multiple. Tot acest timp pacienta nu s -a prezentat la nici un serviciu de specialita te.

Antecedente personale.
– generale: fără semnificație pentru tratament și studiu
– stomatologice: extracții dentare, tratamente odontale multiple maxilare și mandibulare

Antecedente heredo -colaterale: fără aspecte patologice

Examen loco -regional
Exobucal
– din norma frontală: fața ovală, simetrie păstrată, tegumente normal colorate, etajele fetei
egale între ele, contururi osoase integre, punctele trigeminale și sinusale nu prezintă
sensibilitate la palpare, ganglionii nepalpabili.
– Din norma laterala: profi l drept
– ATM excursia mentonului este simetrică, deschiderea gurii în limite nomale, fără zgomote
articulare.
Endobucal
– mucoasa cavității bucale de aspect și colorație normală
Examenul odontal: carie profundă O: 2.6, rest radicular: 4.7
Obturații necorespunzătoare O 3.6 și MOD 3.5

Diagn ostic edentație: Maxilar Clasa III subclasa 1 (Kennedy), Latero -Laterala (Costa)
Mandibular Clasa III subclasa 1 (Kennedy), Latero -Laterala (Costa)

Tratament : după realizarea tratamentului preprotetic, s -a realizat reabilitarea protetică
fixă incluzând etapă de tratament provizoriu.

62

Fig.29 Situația clinică inițială

Fig. 3 0 Amprenta arcadei de lucru

63

Fig.31 Aspectul bonturilor preparate

Fig.32 Aspectul restaurăr ii provizorii cimentate

64

Fig. 33 Aspectul final al restaură rii protetice fixe

65

8. Concluzii

Protezarea provizorie prin metoda directă tehnică Scutan constituie o fază terapeutică
deosebit de importantă, p e care o consider o etapă obligatorie în algoritmul terapeutic de
realizare a PPF.

1. Reconstituirea provizorie prin tehnica Scutan asigura menținerea vitalității pulpare.
2. Lucrarea protetică provizorie, dacă este corect concepută și realizată menține/reface
integritatea parodonțiului marginal.
3. Modificări în relația ocluzală nu apar sau sunt minime dacă se utilizează tehnica
Scutan.
4. Lucrarea protetică provizorie restabilește funcțiile perturbate odată cu apariția stării de
edentației.

Iată deci, reabilita rea protetică provizorie determina refacerea temporară a funcțiilor
masticatorie, fizionomica, fonetica și de autoîntreținere, precum și menținerea corectă a relațiilor
ocluzale. Astfel este testată posibilitatea acomodativă a pacientului la refacerea cont inuității
arcadelor dentare și asigurat confortul funcțional și estetic pe perioada tratamentului.

66

Bibliografie

1. Bratu D., R obert Nussbaum: “Bazele clinice si tehnie ale protezării fixe” – Ed
Medicala Bucuresti 2003 (718 -762)
2. Herbert T. Shillinb urg, Jr, DDS: “Fundamentals of fixed prosthodontics” Third
edition – Quintessence Publishing Co, Inc 1997 (225 -256)
3. Rosenstiel, Land, Fujimoto: “Contemporary fixed prosthodontics” Fourth edition
Mosby Elsevier 2006 (380 -418)
4. Бюкинг В.: “Стоматологическая сокровищница” – Азбука Квинтэссенция,
2007 (117 -122)
5. Lascu L.M., Mititeanu C.: “Proteze fixe unidentare” – Ed. Medicala Universitara
“Iuliu Hațieganu ” Cluj Napoca 2002 (171 -176)
6. Roman A., Popovici A., Vitiuc I., Cara R.: “Ghid teoretic si clinic de parodon tologie”
– Ed. Medicala Universitara “Iuliu Hațieganu ” Cluj Napoca 2008 (116 -130)
7. Pico ș A.: Suport de curs “Tratamentul edentatiiolr partiale prin proteze partiale
fixe” – Ed. Medicala Universitara “Iuliu Ha țieganu” Cluj Napoca 2008 -2010 (47 -54)
8. Gaffar M. : “Odontologie” vol 1 – Ed. Medical ă Bucuresti 1995 (347 -399)
9. Buduru S., Almășan O., “ Notiuni practice de ocluzologie” – Ed. NAPOCA STAR
Cluj 2010 (145 -152)
10. Rapari D.: “Protetica dentara fixa” – Ed. Listas -Thessalonik 2000 (15 -90)
11. Аболмасов Н.Г., Аболмас ов Н.Н., Бычков В.А., Аль -Хаким А.: “Ортопедическая
стоматология” – Издательство Галдент 1998 (172 -179)
12. Хеннинг В.: “Современные технологии протезирования” – Издательство
Academia Dental 2001 (349 -358)
13. Бетельман А.И.: “Ортопедическая стоматология” – Изда тельство Медицина
2000 (198 -213)
14. Гаврилов О.: “Ортопедическая стоматология” – Издательство Медицина
2006 (331 -333)
15. Симон Х.: “Правильное моделирование” – Издательство Moscow 2006
(98-99)
16. Матиас В.: ”Искусство керамики” – Издательство Медицина 2011 (122 -131)
17. Маркскорс Р.: “Несъемные стоматологические реставрации” – Издательство
Галдент 2004 (402 -404)

67 18. Рональд Г.: “Эстетическая стоматология” том 2 – Издательство Медицина
2003 (182 -189)
19. http://www .scrigroup .com/sanatate /Protezarea -Provizorie 21377. php
20. http://www .prosmile .ru/upload /prosmile /file/vremennye _restavracii .pdf
21. http://medical -diss.com/medicina /rol-vremennyh -zameschayuschih -konstruktsiy -v-
protsesse -protezirovaniya -pri-defektah -zubov -i-zubnyh -ryadov
22. http://www .stomport .ru/articlepro _show _id_120
23. http://shop .dentomir .ru/catalog /cement _for_temporary _cementation _of_crowns _a
nd_bridges /