O incursiune în mahalaua Mătăsari [302952]

O incursiune în mahalaua Mătăsari

Am descoperit această stradă prin intermediul renumitului festival bucureștean “Femei pe Mătăsari”, un eveniment cultural organizat de un grup de voluntari anual pe strada Mătăsari. La început știam doar despre activitățile acestui eveniment care în acest an a ajuns la ediția a 9-a, dar nu și istoria spațiului în care se desfășoară și motivul pentru care acest festival se numește așa.

Strada Mătăsari e mărginită, într-[anonimizat] "I.L. Caragiale", iar în celălalt capăt de Colegiul Național "Iulia Hasdeu". [anonimizat], strada Mătăsari apare pe hartă ca o [anonimizat]-un cartier în care numai marile bulevarde au acest privilegiu.

Deși se află într-o zonă destul de aglomerată a orașului, [anonimizat] "Femei pe Mătăsari". [anonimizat]-[anonimizat], [anonimizat]-un fel de anonimat sufocant. [anonimizat] o nouă ediție a festivalului.

Aici, în Mãtãsari, cu aproximativ 300 de ani în urmã,au ajuns și s-au stabilit negustorii de mãtãsuri. [anonimizat] fãcȃndu-se dupa obiectivele din zonã (crȃșma, biserica etc.), noțiunea de “acasã” fiind oricum relativã în mahala. Era o viațã activă, plinã cu de toate: afaceri, povești de amor și scandaluri.

[anonimizat]-și duceau veacul oameni dintre cei mai năpăstuiți de soartă. În 2014, [anonimizat], [anonimizat], alteori renovabile.

Una din cele mai cunoscute clădiri ale acestei străzi este cea a editurii Cugetarea.

În anul 1920, Petre C. Georgescu- Delafras a avut inițiativa de a da naștere unei unități culturale: Editura Cugetarea. Acesta avea locuința personală pe Str. Mătăsari, la nr. 23, și tot aici a [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat]. Treptat, datorită modului în care a [anonimizat] a [anonimizat]-[anonimizat].

La Editura Cugetarea se tipăreau colecții de romane importante ale unor scriitori celebri. Primul pas spre succes a fost tipărirea romanelor scrise de Jules Verne. [anonimizat],[anonimizat]: [anonimizat]. Scopul editurii era acela de a [anonimizat], s-au publicat cărți de: [anonimizat], Mihail Sadoveanu și alții.

[anonimizat], de la etajul I și cu coloanele baclonului de la etajul următor. [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat] străzii.

Biserica Iancu Vechi în anul 1881 a fost pictată în stil renascentist de pictorul Gheorghe Ioanid. Pictura a fost restaurată în anul 1895 de către autor, apoi în anul 1919 de pictorul I. Simionescu, iar între anii 1948-1951 de pictorul Gh. Teodorescu-Romanati. Biserica avea un plan triconc (treflat), având lungimea de 21 m, lățimea de 6 m și înălțimea de 7 m, cu abside poligonale la exterior și semicirculare la interior, acoperite cu bolți în sfert de sferă. Era zidită din cărămidă cu o grosime a zidurilor de 60 – 70 cm.

Două elemente arhitecturale de plan octogonal îmbrăcate cu tablă confereau verticalitate lăcașului de cult: turlă pe naos, mai amplă, ridicată pe arce și pandantivi și turnul clopotniței deasupra zonei cafasului din pronaos. Acoperirea navei se făcea printr-o boltă semicilindrica, întărită de arce rezemate pe pilaștri interiori. O calotă semiferica pe pandantivi acoperea zona dintre cafas și turla Pantocratorului. Fațadele erau simple, fără ornamente cu un antablament clasic și pilaștri. Lumina pătrundea prin ferestre largi, terminate semicircular. Fațada vestică era marcată de un fronton triunghiular, care avea în ax un medalion circular, pictat.

La una din restaurările din secolul al XIX-lea, la această fațadă a fost adăugat un vestibul închis în stil baroc. Intrarea cu portalul înalt, terminat semicircular, era flancată de două panouri – icoane pictate înfățișând pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Biserica, înconjurată de o grădină cuprinsă între patru străzi, se încadra bine în situl format din case specifice începutului de secol XX. Cutremurele din anii 1977, 1986 și 1990 au afectat structura de rezistență a lăcașului de cult, astfel încât a fost imperios necesară consolidarea structurii de rezistență. în ziua de 4 aprilie 2000, din cauza unei erori de execuție a lucrărilor de consolidare a fundației, biserica a fost deteriorata iremediabil. Fundația din zidărie s-a deplasat spre exterior și a distrus aproape în întregime peretele de sud, bolta de acoperiș a pronaosului s-a prăbușit, turla de lemn de deasupra cafasului s-a rupt, iar balconul de lemn a fost smuls din pereții în care era ancorat. În urma expertizei tehnice realizată de către reputatul specialist inginer Anatolie Cazacliu, s-a ajuns la concluzia că biserica nu mai poate fi salvată, ci trebuie demolată și construită una nouă.

Cu atmosfera specifică, cu oamenii și clădirile sale vechi, strada Mătăsari este o parte a orașului esențială pentru conturarea identității sale cosmopolite și pestrițe. Din punct de vedere antropologic, strada a avut o reputație rău famată, fiind locul unde damele de companie își desfășurau activitatea. Într-o vreme se vorbea despre strada Mătăsari ca fiind districtul roșu al Bucureștiului.

În perioada anilor 2000-2008, reputația străzii ca fiind districtul roșu al orașului atinsese cote maxime. Strada Mătăsari avea o natură ambivalentă. Ziua nici nu ți-ai da seama că e o stradă rău-famată. Era doar o stradă ca celelalte din zonă. Dar noaptea se transforma. Era o stradă făcută celebră de damele de companie, care începeau să răsară pe troturaul străzii odată cu lăsarea întunericului. De asemenea, clanurile de cămătari își făceau și ele veacul în locuințele străzii, multe dintre ele conducând chiar activitatea damelor de companie.

Unul din motivele care m-au determinat să cercetez istoria acestei străzi, mai ales din punct de vedere antropologic, este reprezentat chiar de o întâmplare pătiță de un prieten. În urmă cu 7 ani acesta stătea așezat pe marginea străzii Mătăsari împreună cu o prietenă, amândoi își așteptau grupul pentru a ieși într-un local din apropierea străzii. La un moment dat, un taximetrist a oprit lângă ei, a lăsat geamul în jos și s-a adresat prietenului „Cat face?”. Băiatul și fata erau amândoi derutați, „Cat face ce”? -„Cum adică ce? Fata, cât face?”. Această întâmplare întărește și mai mult felul în care era văzută strada Mătăsari în perioada anilor 2000-2008.

În contemporaneitate, datorită festivalului urban „Femei pe matasari”, strada a prins alt contur. Acum pot fi găsite pe Matasariul boem barber shop-uri hipsteresti și studiouri de muzică. An de an, strada Mătăsari este transformată într-o poveste bine scrisă – despre prietenie, despre curajul de a construi, despre artă și frumusețe. Acest festival reprezinta femeia si este dedicat ei. Femeii care a depasit limite, prejudecati, granite, realitati. Femeii care a schimbat. Oameni, gandiri, actiuni. De aceea, festivalul isi propune sa schimbe atitudinea oamenilor despre universul feminin, sa celebreze multitudinea de tipologii feminine, sa descopere noi dimensiuni ce definesc femeia contemporana.

„Închidem strada și deschidem drumul femeilor talentate, care se dăruiesc artei. Expunem universul feminin în toată diversitatea sa. Ne delectăm cu prezentări de modă, concerte, proiecții pe clădiri, jocuri, cinematograf în aer liber și teatru în stradă. Împărtășim cauzele umanitare pentru care femeile luptă. Participăm la dezbateri privind rolul femeii în societate și seminarii pe teme controversate.”

Tematica ediției din anul acesta a fost „nunta”. O abordare eclectică a poveștilor spuse în doi, o amintire a tradițiilor împletită cu puțin din kitschul zilelor noastre. O poveste în stradă despre mese întinse, muzici care mai de care, lurex și diamante…Pe alocuri filme din arhive, rochii și pantofi de lac.

Eu am participat la ediția de anul acesta, dar și la cea de anul trecut. La acest festival vin oameni de toate tipurile, care mai de care îmbrăcați cât mai diferit, într-un mod foarte expresiv. Femeile au ales haine colorate, bijuterii unicat și un zâmbet de milioane pentru a-și arăta personalitatea. Părul colorat, ochelarii supradimensionați și pălăriile fiecăreia atrăgeau toate priviriile. Astfel, în aceaste câteva zile cei prezenți au reușit cu sigurantă să schimbe imaginea odată rău famată a străzii Mătăsari. Misiunea festivalului este aceea de a schimba imaginea străzii și de a o transforma într-un loc unde oamenii se adună să prezinte idei, să vorbească despre viitor și să se bucure de viată într-un mediu pozitiv, prietenos, care nu ține seama de reputația odată rău-famată. În fiecare an, Mătăsari înflorește cu tarabe de haine, bijuterii și produse artizanale precum și evenimente cu adevărat unice.

Webografie

Efectul Matasari (sau un text alternativ Duminica, la pranz)

https://calinhera.wordpress.com/2015/06/19/cugetare-strada-matasari/

https://adevarul.ro/news/bucuresti/ce-se-ntampla-femeile-matasari-strada-placerilor-vechi-1_539331300d133766a8610899/index.html

“Prin Bucureştii ce se duc…” – povestea Mahalalei Mătăsari

https://www.activenews.ro/cultura-istorie/Una-dintre-putinele-CASE-cu-valoare-ISTORICA-din-zona-Matasari-a-fost-DEMOLATA-astazi-Intr-o-zi-tot-Bucurestiul-o-va-lua-la-vale-si-se-va-sfarsi-in-Dambovita-131524

Anexe

Casa băcanului

Farmacia

Poziționarea străzii Mătăsari

Strada Mătăsari animată la festivalul Femei pe Mătăsari

Clădirea editurii Cugetarea pe strada Mătăsari, numărul 23

Clădirea editurii Cugetarea

Pictură murală la intrarea pe strada Mătăsari

Afisul editiei anului acesta al festivalului Femei pe Matasari, tematica: nunta

Case de pe Mătăsari cu deschidere mică la stradă (cu cât deschiderea era mai mare, cu atât impozitele erau mai mari)