O Discutie Despre Sat, Traditie, Folclor Comuna Tiha Bargaului

„ Unde sunt si cine sunt?…”Cum pot sa impac intr-o reprezentare unificata , arhaicitatea taranimii care legitimeaza perenitatea romanitatii si patrunderea mea, la fel de legitima, in miscarea generala si universala a modernitatii ? Cum sa pastrez ceea ce este propriu poporului meu rural, apartinind in acelasi timp, unei miscari planetare care aspira la disparitia acestor calitati pe care eu le vreau indestructibile ? „ ( Claude Karnoouh- Romanii. Tipologie si mentalitati. Ed. Humanitas, Bucuresti, 1994, pag. 146)

Raspunsul este poate dat in randurile ce urmeaza, studiind istoria comunei Tiha-Bargaului din judetul Bistrita-Nasaud, pe care am ales-o ca reper al lucrarii mele.

Locuite inca din oranduirea comunei primitive, asezarile omenesti de pe Valea Bargaului au fost cercetate destul de putin.

Ilarion Bozga si Toader Ghitan au lasat monografii ale Vaii Bargaului, care si-au oprit cercetarea inainte de 1947, astfel ca profesorii Ioan Cernucan si Viorel Nemes au incercat aducerea la zi a datelor deja stiute.

Despre originea si sensul denumirii putem afirma ca lingvistii considera ca Bistrita este hidronomic de origine slava , semnificand „ raul repede”. Nu exista acord insa, in ceea ce priveste toponimicul Bargaului, care dupa G. Wingard, deriva din germanul „burg’, fiindca de-a lungul vaii nu a existat nici o asezare intarita , si nici cu explicatia profesorului Kisch , care afirma ca Bargaul deriva din italianul „Borgo” , acesta fiind un toponimic in Italia, existent si astazi. Cea mai buna explicatie o da profesorul Dragan care considera Bargaul de origine slava , insemnand „fundatura”, „ vagauna din care se iese printr-o trecatoare”, iar cuvantul Tiha, tot de origine slava, insemnand loc linistit, retras, intunecos.

Putine si intamplatoare au fost descoperirile arheologice pe Valea Bargaului. Urme de viata omeneasca apar la Bistrita din neolitic, iar din epoca bronzului la Bistrita si Livezile, constand in ceramica. Tor ceramica, dar din epoca fierului s-au gasit si pe raza satului Rusu-Bargaului. Se presupune ca Bargaul a fost locuit in continuare si in timpul dacilor si a stapanirii romane in Dacia. In anii 1960-1961, sapaturile arheologice organizate au scos la iveala in vestul Vaii Bargaului (Livezile) un castru roman de pamant inconjurat de un sant de aparare datand de la inceputurile stapanirii romane in Dacia. Construirea, inafara granitelor provinciei, la est de Bistrita a unui castru dovedeste ca Valea Bargaului era populata de dacii liberi fugiti din provincii de pericolul stapanirii romane. Este posibil ca Pasul Bargaului sa fi fost folosit inca din aceea perioada si chiar dacii liberi din Moldova sa fi fost un pericol pentru provincie. De altfel, drumul vechi de trecere prin pas, in traditia populara este si astzi denumit „drumul romanilor”.

Dupa ce romanii au parasit Dacia, regiunea a fost locuita de populatia romanizata. Ea era organizata intr-o obste sateasca. Portul de astazi al locuitorilor dovedeste originea dacica a populatiei, ea fiind formata din itari, camasa lunga peste itari, curea lata din piele ( serpar), opinci, caciula si haina din tesatura de lana pentru perioada rece.

In sec. al VII-lea , in Transilvania patrund slavii. Ei se aseaza in Valea Bargaului, asimilandu-se cu populatia existenta, de unde apar si cuvintele de origine slava ca : Bistrita, Tiha, Miroslava, Bargau sau, stiubei, budaca, grapa si plug. Invaziile mongole din anii 1241 si 1285 apar la inceputurile feudalismului in Transilvania, Iulian Martian fiind de parere ca acestia au trecut nu numai prin Pasul Rodnei, ci si prin Pasul Bargaului, argumentandu-si sustinerea cu o legenda care povesteste despre o victorie a localnicilor impotriva invaziei mongolilor, intr-o zi de Sanziene, la ora actuala doua stanci de aici numindu-se , in amintirea acelei zile : „Tatarca Mare „ si „Tatarca Mica „.

Cel mai vechi document in care este atestat Bargaul apare in 1317 datorita faptului ca in sec.al XIII-lei si inceputul sec. al XIV-lea, regalitatea maghiara, dupa ce a patruns si a organizat Transilvania ca voievodat vesel, incearca sa alipeasca si vaile submontane. Acest document de la 1317 este incheiat de o comisie de functionari si comitatele Solnoc Dabaca si Solnocul Interior si faciliteaza impartirea muntilor Bargaului intre familiile nobiliare inrudite Bethlen si Apaffy. Vatra asezarii tihane, desi este atestata documentar la 1311, odata cu domeniul Borgo (Bargau), ea este mult mai veche, din timpul coloniilor romane- dupa toponimic-, in timp ce datele arheologice au scos la lumina vestigii din perioada dacilor si celtilor. Zona montana a domeniului Borgo de Sus ( Bargaul de Sus), formeaza in anul 1750 comuna Borgo-Tiha, care devine oficial Tiha-Bargaului, abia in anul 1925, fiind astazi una dintre cele mai intinse comune din tara, cu aproape 20.000 ha suprafata. De altfel, trebuie amintit aici si faptul va Valea Bargaului, inca din perioada evului mediu, s-a constituit si ca o ruta de legatura intre Bistrita si Moldova. Stau marturie numarul impresionant de documente prin care se solicitau masuri de paza a granitei, ca si fluxurile de migratie dinspre Ardeal catre Moldova cu privire la cunoasterea acestor rute. Relatiile economice si sociale intre locuitorii din vecinatatea gramitei erau frecvente si extrem de stranse, ea avand o semnificatie astfel, mai mult politica. Locurile ascunse ale zonei dadeau siguranta unei legaturi clandestine intense, prin trecatori scurgandu-se dintr-o parte in alte comertul oficial. Chiar Nicolae Iorga afirma: „ Carpatii n-au impiedicat niciodata intretinerea relatiilor comerciale intre activul oras sasesc Bistrita si populatia romaneasca de cealalata parte a acestor munti „.

Apare procesul de iobagire a populatiei de pe Valea Bargaului, dovada fiind si actul de la 1386 intocmit de Carol Robert , rege al Ungariei, prin care intareste domiciliul Bargaului pentru Gheorghe si Petru Bethlen, precum si pentru Ladislau Apaffy. Ca urmare a cumpararii de la nobilul Nicolae Bethlen cu suma de 600 florini, voievodul Ptru al Transilvaniei, in anul 1506, cere printr-o scrisoare Conventului din Cluj-Manastur intocmirea actelor necesare pentru trecerea Bargaului in proprietatea Cetatii Bistrita.

In urma cresterii populatiei din zona, in perioada anilor 1518-1521 Bargaul se imparte in doua sate : Bargaul de Sus si Bargaul de Jos. Odata cu intrarea Bistritei in posesiunea Moldovei, in toamna anului 1529 Valea Bargaului trece sub stapanirea lui Petru Rares, care va dura pana in 1552, cand va trece din nou sub stapanire nobiliara, noul stapan fiind Alexie din familia Bethlen, familie care va stapani intreaga zona pana la militarizarea satelor in 1783.

Dupa instaurarea dominatiei habsburgice in Transilvania, in sec. al XVIII-lea, Curtea de la Viena initiaza constituirea de regimente graniceresti, acum luand nastere Regimentul al II-lea de granita Nasaudean, ocazie cu care populatia Bargaului face demersuri pe langa conducerea regimentului, solicitand ca militarizarea sa cuprinda si si Valea Bargaului. Imparatul Iosif al II-lea hotaraste militarizarea satelor de pe Valea Bargaului, iar la 7 august 1773 se incepe actiunea de conscriptie in catunul Prundu-Secului (Prundu-Bargaului), iar de la 1 ianuarie 1784 populatia Vaii Bargaului este primita in rangul granicerilor. Se fixeaza cu acest prilej hotarele comunei, se impart muntii din jur pe comune, se distribuie terenuri pentru fiecare gospodarie si se formeaza constructia de case numai de-a lungul soselei. Ca si consecinta imediata a militarizarii se face impartirea administrativa in comune, astfel Valea Bargaului avand : Borgo-Rus; Borgo-Joseni; Borgo-Mijloceni; Borgo-Suseni; Borgo-Prund; Borgo-Bistrita; Borgo-Tiha si Borgo-Mureseni. Pe raza satului Tiha-Bargaului se stabileste Comandamentul Campaniei a III-a de graniceri. In perioada 1784-1851, bargauanii deveniti acum graniceri, cu toate ca viata lor presupune paza de granita, instruire si participare la campaniile militare ale imperiului, se bucura de libertate in comparatie cu taranii iobagi. „Trupele regimentului graniceresc de infanterie de la Nasaud, in aproape cele noua decenii de existenta, au luat parte la 20 de campanii militare in care au desfasurat 133 de batalii, unde si-au pierdut viata peste 3000 de ostasi. Dupa aproape noua decenii de existenta , Regimentul al II-lea de Granita de la Nasaud a fot desfiintat in anul 1851, imparatul Franz Iosif decorandu-i personal steagul cu Medalia de Aur.” ( Col.(r) Ioan Cordovan, Recunostinta pentru eroi, Editura Eikon, Cluj Napoca, 2011, pag.39).

Revolutia burghezo-democratica a anilor 1848-1849 a insemnat un moment foarte important in viata celor din Valea Bargaului care au fost determinati – impinsi de atitudinea guvernului revolutionar maghiar – sa sprijine Curtea de la Viena, in conditiile in care aceasta le fagaduia libertatea. Exista si astazi la Tiha-Bargaului, in Podereiul Piscului, un monument ridicat in cinstea unui ofiter lovit de tun in 1848, cu inscriptia „de insemnatate pentru sangele varsat pentru imparat si patrie „.

Regimentul graniceresc se desfiinteaza in 1851, iar granicerii redevin tarani, avand obligatia de a-si plati dari pentru case si pamant. Abia prin actul emis la 27 august 1861, privitor la Valea Bargaului, toate mosiile foste graniceresti raman in proprietatea actualilor posesori, fara nici o despagubire. Tot atunci, in 1861, ia nastere Districtul romanesc al Nasaudului, din care face parte si Valea Bargaului. Dar Transilvania, in anul 1867 isi pierde, prin incheierea pactului dualist si formarii imperiului austro-ungar, autonomia, din punct de vedere politic si administrativ fiind inglobata Ungariei. Dupa noua ani, in 1876, Districtul romanesc al Nasaudului este defiintat, fiind atasat Districtului Bistrita si formand astfel judetul Bistrita-Nasaud.

Primul Razboi Mondial aduce pentru bargauani multe neajunsuri, de la achizitiile de animale si obligatia fiecarei familii sa suporte impozite tot mai mari, pana la obligativitatea barbatilor incorporabili de a participa la razboi, de unde unii nu s-au mai intors, iar altii au revenit acasa mutilati. Si aici Tiha-Bargaului si-a platit tributul, in amintirea si recunostinta eroilor cazuti ridicandu-se un monument, moment descris in cartea mai sus amintita „ Recunostinta pentru eroi” : „ Inalte fete bisericesti, reprezentanti ai unor institutii ale statului, ai armatei si unele asociatii nonguvernamentale , au trait marti 16 august 2005, emotiile unui eveniment deosebit. Este vorba de dezvelirea unui monument inchinat celor 60 de eroi roamani ( 41 identificati si 19 ramasi necunoscuti) cazuti in Primul Razboi Mondial, ce a fost inaltat pe Varful Gruiul Mare din Muntii Dornisoarei, loc aflat in propritatea Primariei Tiha-Bargaului.”

„Inradacinarea in spatiul propriu implica in ea apararea cu disperare a acestui spatiu, prin prinderea cu unghiile de pamantul propriu. Romanii, care nu iubesc razboiul, care nu nadajduiesc sa cucereasca alt spatiu, isi apara cu suprema incordare spatiul lor, simtind ca nu pot trai in altul si ca, aparandu-si pamantul, isi apara insasi fiinta lor.” (Dumitru Staniloae, Reflectii despre spiritualitatea poporului roman, Editura Elion, Bucuresti, 2004, pag. 11-12).

Odata insa cu sfarsitul razboiului si unirea Transilvaniei cu Romania la 1 decembrie 1918, aceste necazuri au luat sfarsit. Perioada dintre cele doua razboaie mondiale a fost grea. Sracia se facea tot mai simtita, ca si deteriorarea in totalitate a nivelului de trai. Avand in vedere specificul zonei, lipsa graului si a porumbului a dus la lipsa necesarului de hrana a populatiei.Ca in toata tara, si pe Valea Bargaului, partidele politice din Romania, printr-o activitate propagandistica intensa, isi cauta adepti. Datele de arhiva ale primariilor ne arata ca cea mai mare parte dintre cetateni simpatizau cu Partidul National Taranesc, chiar daca adepti aveau si Liga Apararii Nationale Crestine, Partidul National Liberal si Partidul Poporului. In urma Dictatului de la Viena, la 30 august 1944 Valea Bargaului trece sub ocupatia Ungariei hortiste si odata cu aceasta, sistarea oricaror drepturi democratice. Totodata apar colectele fortate, maghiarizarea fortata si deportarea evreilor. Dar, dupa inca patru ani de suferinta, la 23 august , localitatile Vaii Bargaului revin la tara mama.

Dupa acest istoric al Vaii Bargaului, din care face parte si Tiha-Bargaului, voi face redferirea directa asupra localitatii (Tiha-Bargaului), pe care am ales-o pentru cercetare.

Cea mai cunoscuta vale a judetului Bistrita-Nasaud, Valea Bargaului, se intinde de-a lungul raului Bistrita ardeleana, la est de municipiul Bistrita. Drumul national 17 A , de-a lungul acestei vai, face legatura intre Transilvania si Moldova prin Pasul Bargaului ( Pasul Tihuta). Pe o distanta de 20 de km, de-a lungul vaii se afla asezate satele. Aici se gasesc si satele componente comunei Tiha-Bargaului : Tiha-Bargaului, Tureac, Muresenii-Bargaului, Piatra Fantanele si Ciosa, mai precis, in extremitatea estica a judetului, in granita cu judetul Suceava.

Relieful este variat. Valea, lata in apropierea Bistritei, se ingusteaza spre munti, astfel ca pe raza com. Tiha-B., ea dispare treptat, dar aparand dealuri de-o parte si de alta a vaii, dealuri relativ plate numite de localnici „poderee”.La nord avem Muntii Bargaului, iar la sud Muntii Calimani. Spre estul comunei, intre cei doi munti se afla Pasul Bargaului, trecere de culme avand inaltimea de 1201 m. Trebuie sa mentionez ca Muntii Calimani sunt formati din roci vulcanice, iar Muntii Bargaului, pe langa rocile vulcanice mai au in compozitie si roci cristaline.

In ceea ce priveste clima, ea este temperat-continentala, avand diferente medii anuale de 2-3 grade intre zona de vale si zona montana. Aici vara este racoroasa, iar iarna lunga si bogata in precipitatii. De aceea, deja in lunile septembrie-octombrie apar brumele, iar in noiembrie inghetul, care tine pana prin luna martie, chiar si aprilie. Foarte frecvent se inregistreaza aici vanturi care determina o scadere pronuntata a temperaturilor, ca si briza de munte. Precipitatiile sunt bogate, cele medii anuale fiind de 684 mm la nivelul vaii si peste 1ooo mm in zona de munte. In luna mai a anilor 1970,1972 si 1974 , cand s-au inregistrat maximum de precipitatii si perioada a coincis cu topirea zapezilor , aici au avut loc mari inundatii.

Reteaua hidrografica este constituita din afluentii raului Bistrita, acesta formandu-se in dreptul localitatii Prundu-Bargaului din raurile Tiha si Bistricioara. Raul Tiha izvoraste din Muntii Bargaului, de sub Dealul lui Toader, debitul sau fiind mai crescut primavara si toamna.

In zona comunei exista soluri de tipuri diferite : soluri brune de padure, podzoluri, precum si soluri aluvionare de lunca.

Vegetatia si, implicit fauna sunt foarte bogate si de o mare diversitate. Daca la 1200 m altitudine exista pasuni alpine intercalate intre paduri de conifere ( pin, molid, brad), mai jos intalnim padurea de coniferesi foioase, iar la 500-100 m, in padurea de foioase predomina fagul. Chiar daca pe vai terenurile sant destelenite, comuna Tiha-Bargaului la suprafata totala de 19.870 ha are 12.981 ha de padure. Intalnim aici ursul brun, cerbul, vulpea, jderul, mistretul, dihorul si veverita, precum si pasari ca : ciocanitoarea, pitigoiul, cucul sau cioara.

Tocmai aceasta varietate de peisaj, pe langa marea caldura sufleteasca a localnicilor, recunoscuti pentru ospitalitatea lor, aduce acestor locuri o frumusete de exceptie, care, de-a lungul timpului, nu a ramas neobservata. Mihai Eminescu, in trecere cu diligenta de la Viena inspre Moldova, se opreste aici admirand unul dintre munti –Heniu ( 1610 m) – comparandu-l cu Olimpul, iar George Sion, calatorind si el pe aici, consemneaza : „ Cum trece cineva de Bistrita inainte si se afunda in Carpati este lovit in fiecare pas de vederea locurilor celor mai pitoresti. Natura este atat de bogata incat poti zice ca a descalecat Dumnezeu pentru fericirea celor care locuiesc aici…”

Referitor la populatia comunei Tiha-Bargaului, in perioada comunismului se inregistreazacresteri ale populatiei, astfel ca la 1 iunie 1972 comuna avea 5910 locuitori, iar la 31 decembrie 1988, 6519 locuitori, cifrele demonstrand ca sporul natural era de peste 6 la mie. Populatia totala a comunei, inregistrata la 31.12.2007 era de 6294 locuitori, impartita astfel : 1568 in satul Tiha-Bargaului, 2545 in Tureac, 1656 in Muresenii-Bargaului, 303 in Piatra Fantanele si 222 in Ciosa. Numarul total de angajati la aceea data era de 570 si existau 190 de someri. Speranta de viata este de 72,25 ani, cu 5 ani mai mica decat cea din U.E. Structura etnica a populatiei este formata din 97% roamni si 3% rromi, religia fiind preponderent ortodoxa (95%). La nivelul comunei, bolile cu incidenta ridicata sant cele cardiologice, hipertensive si diabetul zaharat.

Din punct de vedere economic, comuna detine un important potential de dezvoltare, datorita atat resurselor naturale pe care le detine : fond forestier, terenuri agricole, diversitatea reliefului si a peisajului, fauna si flora bogata, cat si a productiei agricole diversificate. Exista insa probleme in ceea ce priveste utilizarea tehnologiei si informatiei care este la un nivel mediu, a gradului redus de acoperire a unitatilor turistice, desi potential exista, precum si a faptului ca nu exista productie agricola excedentarala nivelul comunei. Pe de alta parte, fondurile straine sunt relativ reduse fata de necesar, nu exista un cadru legislativ care sa ajute la dezvoltarea sectorului de cercetare-dezvoltare-inovatie, iar prin exploatarea abuziva si necontrolata , s-a diminuat mult suprafata de padure. Cu toate acestea, principala ramura a industriei de aici este reprezentata de prelucrarea lemnului.

De-a lungul timpului, locuitorii comunei Tiha-Bargaului au avut ca ocupatie de baza agricultura, respectiv cultura plantelor si cresterea animalelor, iar in paralel, s-au dezvoltat mestesugurile casnice si prelucrarea lemnului. Abia in sec.al XVIII-lea se introduce cultura porumbului, pana tunci locuitorii cultivand pe suprafete destul de mici ovaz, secara, griu, canepa si legume. Terenurile aveau soiuri mai putin productive, ceea ce a necesitat in timp nevoia de ingrasaminte naturale, ducand astfel la cresterea de taurine, capre, cai, oi si pasari, iar pe terenurile in panta s-au cultivat meri, peri, pruni, ciresi, visini si nuci. Pe de alta parte, nevoia de imbracaminte determina dezvoltarea mestesugurilor casnice, prin dezvoltarea prelucrarii pieilor de animale si a tesuturilor din lana si canepa. Avand la dispozitie lemnul in cantitati considerabile, locuitorii din Tiha-Bargaului, incep sa-si confectioneze pentru nevoile gospodaresti butoaie, barbante, buti, precum si farfurii, talgere si linguri. Totodata, atat lemnul cat si produsele din lemn devin marfa de schimb pentru cereale. Odata cu cresterea populatiei, cresc si nevoile, asa ca se trece la defrisarea unor terenuri, transformate apoi in suprafete arabile, pasuni si fanete. Si astfel, localitatea ar avea posibilitatea sa prospere, insa obligatiile mari fata de imperiu, fata de nobilii si orasul Bistrita, impiedica acest lucru. Abia dupa 1945 dezvoltarea economica incepe sa creasca. Locuitorii sunt improprietariti cu cate 2 ha de teren, pe care locuitorii din Tiha-B. ii transforma in livezi si fanate pentru animale. Datorita faptului ca pe raza intregii comune existau terenuri in panta si putin productive, aici nu s-a construit proprietatea socialista in agricultura, pamanturile ramanand in proprietatea familiilor care le detineau. Viata comunei s-a schimbat foarte mult dupa 1989. Nivelul de trai ridicat a permis constructia de case noi, a crescut si dezvoltat reteaua sanitara si asistenta sociala, infrastructura, drumurile, cultura. Invatamantul a fost aici o veche preocupare, astfel, prima scoala se infiinteaza in anul 1829, avand patru clase si doar patru elevi. Dar in anii 1948-1949functioneaza scurte perioade de timp, apoi se inchide. Odata cu desfiintarea regimului graniceresc , scoala se redeschide in 1852, iar in 1858 devine scoala confesionala patronata de ordinariatul greco-catolic din Gherla. Dio 1885 ea devine de stat, iar dupa 1900 are doi invatatori, unul pentru predarea in limba romana, celalalt pentru limba maghiara. Intre anii 1944-1948, scoala are 7 clase, iar dascalii se re,marca prin pregatire si competanta ; Gavril Purcil, Aurora si Gheorghe Socina, Angela Cosbuc. Astazi, vorbim despre 7 scoli existente la nivelul comunei, care este intr-o continua ascensiune. Dupa ultimul recensamant din 2011, suprafata comunei este de 19.000 ha, din care 4700 intravilan si 14300 extravilan, cu o populatie de 5722 de persoane, 3400 de gospodarii, cu 11 gradinite si 7 scoli. Comuna mai detine 2 camine culturale, o biblioteca si 3 cabinete medicale, iar la nivelul Primariei s-a constituit un Compartiment public de asistenta sociala. Obiectivele turistice ale comunei sunt constituite din bisericile si manastirile din zona, Castelul Dracula, Pasul Tihuta si Muntii Calimani. In ceea ce priveste facilitatile oferite investitorilor , acestea se refera la promtitudine in obtinerea vizelor si facilitatilor pentru investitii in agroturism si producerea energiei cu ajutorul centralelor eoliene, iar ca proiecte de investitii : aductia de pa potabila, canalizarea, nodernizarea scolilor si dezvoltarea locala continua.

Fiind atat de bogata, am lasat la sfarsit partea culturala a localitatii.

Traditie, obiceiuri, port popular, toate adunate de-a lungul timpului, pastrate si transmise din generatie in generatie pana in zilele noastre, influenteaza si imbogatesc sufletul minunat al oamneilor din Tiha-Bargaului. Judetul Bistrita-Nasaud, din care face parte si Tiha-Bargaului, impresioneaza prin diversitatea si bogatia teraurului folcloric care mai pastreaza si astazi tipare arhaice, fie ca este vorba de arta poetica, fie ca vorbim despre linia melodica. Arta populara, plina de maiestrie si rafinament a ramas nealterata de milenii. Datele, obiceiurile, traditiile sunt prezentate astazi prin forme de manifestare ample, imbinand vechile rituri cu ceremonii si manifestari spectaculoase. Costumele populare se remarca prin originalitate. Frumusetea si eleganta lor , decoratia si cromatica, de o rara maiestrie, sunt specifice zonei Bargaului. Arta populara se distinge printr-o mare varietate de culori si ornamente, vizibila atat la tesaturi, cusaturi, pieptare, cat si in ceramica si prelucrarea lemnului. Bargauanii sunt mandri de portul lor, considerandu-l cel mai frumos, cu cele mai frumoase cergi, cinge, cingele, covoare sau cojoace. Rabdarea femeilor in a tese covoare cu trandafiri, , panza si panura, traistele specifice zonei, precum si migala cusutului cu pui pe poale si camasi, a alesaturilor pe panzaturi, inca de secole reprezinta adevarate performante ale artei populare locale. „Casa de parade” , denumita camera cel mai frumos impodobita cu cingeaua, cergi, covoare si perne, este o incantare atat pentru ochi, cat si datorita mirosului de busuioc provenit de la florile pe care gospodina-creatoare populara le aseaza in cangeaua, pe masa sau pe perete.

O alta traditie specifica zonei si nealterata, fiind unul din obiceiurile cel mai incarcat de fast, este nunta. Ccarele sunt trase de cai impodobiti, feciorii calare poarta steaguri tricolore pe piept, mergand impreuna cu „ drustele”, „colacarii” si „cematorii”, toti participantii memorand vechile obiceiuri precum „gatatul miresei”, „scuturatul steagului”, ‚tocmala”, „datul colacului la soacra mare” sau „ datul camasii la mire”. „Jocul miresei in bani” , care face parte din ritualul nuntii, consta in jocul miresei pe rand, de catre nuntasi, in timp ce se striga : „ Haideti, haideti colacari/ Si jucati mireasa-n bani!” „Steagul” este facut de apropiatii mirelui, fiind un element important al nuntii. El este purtat de „stegari”sau „colacari”, unii calare- si ei prieteni sau rude al mirelui. „Colacarii” sunt cei care poarta la brau o plosca cu tuica fiarta, omenindu-i pe cei din alai sau pe privitori, iar „drustele” sunt fete tinere, nemaritate, rude sau prietene apropiate ale mirelui sau miresei, care au ajutat-o pe mireasa la „gatat”. „Cematorii” sunt rude apropiate ale mirei – frati sau verisori. Toti acestia, impreuna, insotesc alaiul mirelui si miresei. In timpul cununiei religioase, pe perioada citirii Evangheliei, feciorii „nanasilor”, adica a nasilor, tin doi colaci impodobiti , avand lumanari aprinse, deasupra mirilor, reprezentand simbolul belsugului dorit noii familii. In trecut, cei doi miri stateau pe o panza alba care esra tesuta de insasi mireasa, legati unul de celalalt cu o panglica alba, pana in momentul in care la „Isaia dantuieste” trebuiau sa inconjoare de trei ori masa. Obiceiul nuntii de pe Bargau, atat de frumos, a dus la o sarbatoare care se desfasoara anual, la sfaristul iernii, in ajun de Lasata Secului, sub denumirea de „Alaiul nuntilor de pe Bargau”.

Activitatea cultural-artistica din Tiha-Bargaului are o veche traditie. In anul scolar 1951-1952, in perioada alfabetizarii, viitorul profesor Teo Vrajmas, pe o scena improvizata in sura preotului realizeaza un program artistic pentru care este felicitat si premiat cu un patefon si 6 placi. Apoi, in perioada 1966-1969, director fiind si coordonand cele 9 scoli de pe raza comunei, el isi continua activitatea culturala, reanfiinteaza vechiul cor satesc , care dupa cel de-al doilea razboi mondial, interpreteaza pentru prima data „Tricolorul” sub bagheta dirijorului Tifu Marius. Infiinteaza un grup vocal de femei, echipa de dansuri fecioresti si batranesti, pune in scena drama „Napasta” si infiinteaza un taraf renumit.

In fiecare an, frumoasele sarbatori ale iernii readuc in prim plan datinile si vechile traditii romanesti , in spiritul vechilor obiceiuri locale, pastrate timp de secole si revigorate de catre bargauani. Si astazi, in toiul iernii, colindele traditionale si cantecele vechi rasuna in casele oamenilor , pe ulitele satului, la caminele culturale in sali arhipline. Colindatorii traditionali, imbracati in costume nationale cu sumane sau cojoace, opinci taranesti si bocanci sau cizme „birghal”, cu ceteri, acordeoane si taragoate, cu buhaie, plugusoare, stele, zurgalai, turca si puscaturi, colinda impreuna cu grupuri de baieti si fete, , coruri de tineri sau bisericesti, oameni in etate, pe preotii satului, primari, invatatori, profesori si alti oameni de vaza ai satului.

Apoi, Hora Sateasca, de Sarbatoarea Bobotezei, prinde in fiecare an forte noi in caminele culturale din zona, unde tineri si batrani se avanta in iuresul jocului.

O alta manifestare culturala desfasurata in spatiul comunei Tiha-Bargaului este „ Hramul Manastirii Piatra Fantanelelor”, manifestare folclorica cu specific local, Festivalul International de folclor „Regele Brazilor”, inceput la radacina „Molidului Candelabru” si, ulterior, desfasurat la Prundu-Bargaului, iar mai nou, „ Festivalul Usturoiului” , ajuns in acest an la cea de-a treia editie.

Un nume de referinta este si Dumitru Ciupa, nascut in Tiha-Bargaului, unul din cei mai apreciati instrumentisti din tara, impatimit al taragotului, fluierului si cavalului, cu care a colindat lumea.

O voce de aur cu care se mandreste astazi cei din Tiha-B., iubitoare de folclor, este Cristina Bugnar, o prezenta constanta a festivalurilor de folclor, studenta a Academiei de Muzica „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, descoperita si sustinuta de regretata Valeria Peter-Predescu, Dumitru Ciupa si Alexandru Pugna.

Cu toate schimbarile care se petrec in viata noastra si in timpul nostru, datinile, traditiile si obiceiurile stravechi, vor dainui mereu.

„ Satul reprezinta cu adevarat o unitate sociala romaneasca organica. Tot ce ne apartine mai deplin si este crescut mai viu in sat se afla. Minunea istorica a poporului romanesc in fata careia istoricii straini si romani stau nedumeriti, o pot afla tot aici. Vechea noastra civilizatie este o civilizatie sateasca , despre care putem spune ca a fost odata cu neamul.” ( Ernest Bernea, Civilizatia romana sateasca, Editura Vremea, 2006, pag. 16).

BIBLIOGRAFIE :

Claude Karnoouh- Romanii. Tipologie si mentalitati., Ed. Humanitas, 1994, p.146

Col.(r) Ioan Cordovan- Recunostinta pentru eroi., Ed. Eikon, 2011, Cluj-Napoca, p.39

Ernest Bernea – Civilizatia romana sateasca, Ed.Vremea, 2006, p.16

Dumitru Staniloae – Reflectii despre spiritualitatea poporului roman, Ed.Elion, 2004, Bucuresti, p.11-12