O Analiza Comparativa Intre Romania Si Anglia

Cuprins

Cuprins

introducere

1. MARKETING EDUCAȚIONAL

1.1. Marketingul educațional în societatea contemporană

1.2. Factorii de mediu, piața educațională și de e-learning

1.3. Comportamentul în consum

1.4. Mixtul de marketing educațional

1.4.1. Politica de produs

1.4.2. Politica de preț

1.4.3. Politica de distribuție

1.4.4. Politica de comunicare în educație

2. MEDIUL DE MARKETING DIN ANGLIA

2.1. Scurt istoric al Angliei

2.2. Elemente ale macromediului

2.2.1. Factori din mediul economic

3. Analiză comparativă între România și Anglia asupra sistemului educațional din punct de vedere al marketingului

Concluzii

lista tabelelor și a figurilor

Bibliografie

introducere

MARKETING EDUCAȚIONAL

Educația reprezintă pentru majoritatea țărilor lumii unul dintre cele mai importate obiective care se clasează în categoria serviciilor cu finanțare de la bugetul statului respectiv. Aceasta deține un rol extrem de important în societatea contemporană, deoarece, prin educație, o societate își menține existența, valorile, acestea contribuind la dezvoltarea și creșterea economică. La rândul ei, educația transmite din generație în generație o cunoaștere, acumulată de-a lungul secolelor, având scopul de a iniția, de a forma și de a pregăti generații tinere.

Conform DEX, educația este „un fenomen social fundamental de transmitere a experienței de viață a generațiilor adulte și a culturii către generațiile de copii și tineri, abilitării pentru integrarea lor în societate; influențare sistematică și conștientă a dezvoltării facultăților intelectuale, morale și fizice ale copiilor și tineretului: culturalizare, ridicare metodică a nivelului ideologic, cultural, profesional.”

Observăm deci că educația este un factor decisiv în formarea și viitorul unui popor, astfel încât se cere o preocupare deosebită pentru acest domeniu, atât la nivel individual, familial, cât și la nivel național și internațional.

Marketingul educațional în societatea contemporană

Dezvoltarea economică a unei țări este cu atât mai bună și mai eficientă cu cât nivelul social și educațional al locuitorilor este mai bun. Cu cât o țară investește mai mult în sistemul educațional, în mod practic, în pregătirea personalului didactic, în echiparea corespunzătoare a școlilor, în crearea de materiale, cu atât mai mult toate acestea atrag de la sine o dezvoltare de viitor și de lungă durată a țării respective.

Potrivit Raportului PIB din 2011 al Guvernului României, această țară „se numără printre ultimele cinci țări din Uniunea Europeană privind mărirea fondurilor alocate de stat educației, unul dintre cele mai importante domenii pentru dezvoltarea unei țări”. „Corelația între nivelul de dezvoltare al învățământului și nivelul general de dezvoltare economică este sugestiv exprimată de faptul că țările avansate alocă învățământului cca. 6-9 din produsul național brut.”

La nivelul anului 2011, în România, ponderea cheltuielilor cu învățământul public în PIB a fost de 4,13%, pondere extrem de mică comparativ cu Danemarca, care a avut o pondere de 7,79%”. „Problemele învățământului, ale pregătirii specialiștilor în formarea și perfecționarea acestora sunt deosebit de complexe atât calitativ cât și cantitativ”.

Calitatea învățământului cuprinde un ansamblu semnificativ de caracteristici ale unui studiu și ale furnizorului acestuia, care îndeplinește așteptările beneficiarului și nivelul standardului de calitate. Ea cuprinde un complex de metode, începând cu structurarea sa în raport cu cerințele de pe piața forței de muncă, structura planurilor și programelor de învățământ și până la modernizarea bazei tehnice și materiale.

Pentru o mai bună eficientizare a procesului educativ „accesibilitatea și calitatea educației este evaluată în mod obiectiv, comparativ și periodic”.

În zilele noastre, mediul social-economic a devenit destul de dinamic, unde schimbările se petrec foarte rapid, învățarea de „menținere” devenind insuficientă, astfel că se impune implementarea de noi tipuri de învățare, printre care se numără și învățarea cu rol inovator, care să poată aduce schimbare, reînnoire, restructurare și reformulare. „Dacă în economie nu se pot lua decizii raționale fără investigarea pieții , tot așa și în domeniul educațional nu pot lipsi studiile asupra nevoii publicului.”

Philip Kotler, în cartea sa „Marketing management” afirmă că, potrivit lui Ray Corey, conceptul de marketing a fost definit astfel: „Marketingul cuprinde toate activitățile prin care o firmă se adaptează într-un mod creator și profitabil la mediul în care operează.” Marketingul este definit ca un ansamblu de principii care ajută, în egală măsură, atât realizarea pe piață a producției, cât și satisfacerea cerințelor consumatorului. De aceea, prin marketing se au în vedere cererile nesatisfăcute și se stimulează cererea, sprijinindu-se astfel consumatorii.

„Termenul de marketing, provine de la verbul „to market” (engl. a vinde și a cumpăra), etimologie care indică două elemente de referință pentru conținutul său: piața și rentabilitatea, ca finalitate a tranzacțiilor de piață”.

Cele mai multe definiții date de specialiști în domeniu descriu marketingul ca o activitate umană, sau ca o multitudine de activități care au ca scop satisfacerea nevoilor consumatorilor „actuali și potențiali”, cum îi numesc profesorii mai sus numiți. Asociația Americană de Marketing definea acest termen, prin anii 1960, ca o activitate economică „care dirijează fluxul bunurilor și serviciilor de la producător la consumator sau utilizator”.

Câteva dintre particularitățile marketingului fac referire la:

mai bună organizare și gestionare a serviciilor direct de la producător la consumator

crearea producției în funcție de cererea consumatorului, ce are în prim plan satisfacerea acestuia, dar și obținerea de profit

cunoașterea necesităților consumatorului

obținerea de profit

Silvia Olaru îl descrie pe profesorul Philip Kotler de la Universitatea Northwestern din Statele Unite ale Americii ca fiind unul dintre cei mai de seamă specialiști în marketing. Acesta a formulat în anul 1992 următoarea definiție a marketingului: „Marketingul reprezintă mecanismul economic și social prin care indivizii sau grupările satisfac nevoile și dorințele semenilor prin mijlocirea producerii și schimbului de bunuri și servicii”.

Pornind de la acest nou termen, ulterior s-au desprins și dezvoltat noi concepte precum : marketing educațional , marketing electoral , marketing cultural , marketing sportiv etc.

În România, educația trebuie să devină un domeniu rentabil care să fie ușor de accesat și să pună în valoare ceea ce are de oferit prin toate oportunitățile disponibile. De aceea, sunt definite noi concepte precum:

piață educațională

cererea de educație

oferta educațională

consum educațional

public consumator

strategie de marketing educațional

sponsorizare

Că să înțelegem mai bine ce definește marketingul educațional, trebuie să știm ce este educația și ce cuprinde ea. „Educația este un fenomen complex format dintr-un ansamblu de măsuri , aplicate în mod sistematic în vederea formării și dezvoltării însușirilor intelectuale, morale și fizice ale copiilor și ale tineretului, ale societății, fiind rezultatul unei activități pedagogice”.Constantin Cucoș, în cartea sa intitulată Pedagogie susține afirmația făcută de Harbart și anume că „Educația este acțiunea de formare a individului pentru el însuși, dezvoltându-i-se o multitudine de interese”.

În educație se pune un mare accent pe formarea continuă a personalului, în pregătirea profesională a acestuia. Educația privește valori care se referă la nevoile umane, astfel că cererea și oferta de bunuri în acest serviciu depinde în totalitate de motivația consumatorului. „Educația este un sistem de bunuri educaționale și o totalitate a instituțiilor și activităților implicate în promovarea și difuzarea ei. Educația privește valori care se referă la nevoile umane. Cererea de bunuri și servicii din acest domeniu este strâns legată de intensitatea motivației consumatorilor”.

Serviciile educaționale sunt caracterizate ca fiind activități prestate în beneficiul consumatorului, cu sau fără participare directă, și au drept țintă împlinirea unor nevoi și satisfacții intelectuale. „Similar unei piețe obișnuite, și în domeniul educației se ia în considerare sectorul educației formale a învățământului și se poate vorbi despre existența unor termeni precum : consumatori de educație, servicii educaționale ca fiind termeni utilizați în acest context. Alții resping pur și simplu un astfel de limbaj, spunând mai degrabă studenți și elevi. În general, clienții sunt purtătorii cererii de educație”.

Într-o instituție școlară există servicii educaționale precum cursuri, seminarii, conferințe, spectacole, activități culturale în bibliotecă, activități extrașcolare, toate acestea definind caracteristicile particulare ale instituției.

„Toate acestea oferă informații, cunoștințe, valori, simboluri, modele și idealuri, menite să satisfacă o diversitate de nevoi umane precum:

Nevoia de cunoaștere și informare

Nevoia de acțiune și participare

Nevoia de relevare a propriei identități

Nevoia de afirmare și de prestigiu în societate

Nevoia de justiție”

Pentru a înțelege mult mai bine conceptul de marketing educațional, trebuie precizate unele funcții ale marketingului, pe care acesta le îndeplinește :

Investigarea pieții, cerințele consumatorului

Adaptarea marketingului la nevoile mediului

Dimensionarea serviciilor de marketing educațional în consens cu așteptările, nevoile, preferințele, gusturile, exigențele calitative ale consumatorului

Promovarea unui management eficient al resurselor umane, care împreună cu resursele materiale și informaționale să stimuleze efectele sinergice ale valorilor și serviciilor educaționale și să asigure realizarea obiectivelor prestabilite.(tabelul nr. 1)

Tabelul nr 1: Clasificarea serviciilor după natura activității de prestație

Pentru a înțelege cât mai bine tabelul prezentat mai sus, trebuie subliniat faptul că, conform lui V. Jelev, „serviciile educaționale se află în grupa serviciilor intangibile, care acționează în mod direct asupra minții omului, alături de serviciile de radio, TV, informații, teatre, muzee.”

„Serviciile educaționale fac parte din grupa celor pentru care contactul prestator – client asigură o personalizare înaltă, dar și din grupa celor unde caracteristicile sistemului de prestație permit o personalizare mai mică.” ( tabelul nr. 2 )

Tabelul nr 2. Clasificarea serviciilor în funcție de posibilitățile de personalizare

Factorii de mediu, piața educațională și de e-learning

„Factorii mediului extern care influențează perforrmanțele unui serviciu educațional sunt de o mare diversitate. Unii dintre ei acționează direct asupra pieței educaționale, reprezentând, de regulă, agenții micromediului educațional. Alții au o arie mai largă de acțiune, iar legătura lor cu serviciile educaționale este mediată”. Ei definesc macromediul serviciilor educaționale, constituit din următoarele componente :

Mediul natural

Mediul demografic este unul din factorii importanți deoarece ajută la o activitate mai eficientă privind informațiile despre locuitori, în funcție de vârste, sex, ocupație, venit, nivel de instrucție.

Mediul tehnologic ajută la o mai bună dezvoltare a tehnologiei de informare care produce schimbări radicale .

Mediul economic este un factor important deoarece definește calitatea vieții, nivelul de trăi care nu este de neglijat. Lipsa mijloacelor de subzistență duce la o sărăcie morală .

Mediul politic are o importanță aparte, deoarece, fără stabilitate politică, într-un stat, tensiunea apare instant .

Mediul cultural cuprinde factorii de bază ai instituției educaționale, și anume ansamblul valorilor, normelor, credințelor. Tradiția îndeplinește un rol foarte important când se vorbește de marketing educațional. Putem adăugă cumpătarea, prudența, cinstea, realizarea socială, prestigiul, încrederea.

Mediul legal–instituțional este format din totalitatea legilor, normelor care creează cadrul juridic în desfășurarea activităților și serviciilor educaționale. Un prim factor ce stă la baza activităților de marketing este acela de a investiga și cunoaște cerințele consumatorului. Ca și ofertante, instituțiile educaționale ( grădinițe, școli, licee, universități ) trebuie să mențină o strânsă legătură cu publicul, care reprezintă de fapt viitorii consumatori de educație. Un rol foarte important în această comunicare este reprezentat de mass-media, prin intermediul căreia se identifică nevoile consumatorilor, îndeplinirea cerințelor, precum și feedback-ul consumatorilor.

Mediul Social cuprinde totalitatea nevoilor omului, de la cele fizice (hrană, îmbrăcăminte, siguranță, căldură ) la cele sociale (avere și afecțiune ) și până la cele individuale (cunoașterea și personalitatea ).

Cea mai bună clasificare este exemplificată în piramida necesităților lui Maslow :

(PIRAMIDA LUI MASLOW)

Piața educațională reprezintă „spațiul de întâlnire a cererii cu oferta educațională și cu serviciile specifice ale acestui domeniu. Piața instituției de învățământ este definită ca o situație în care apare ”firma” de învățămȃnt pe parcursul desfășurării activității sale. O primă situație apare în momentul recrutării candidaților pentru ocuparea locurilor și anume, viitori elevi și studenți”. Mai mult decât atât, piața educațională aflându-se într-o dezvoltare continuă, „își îmbunătățește calitatea serviciilor prestate centrate pe client, care pot fi atât în folosul întreprinderilor beneficiare, cât și a celor care doresc să accedă pe piața forței de muncă”.

Se vorbește astfel despre o piață potențială care face obiectul marketingului extern, unde instituția oferă anumite specializări, planuri de învățământ, corp profesoral. Mai putem vorbi și despre o altă situație în care sunt desfășurate activități specifice între personalul instituției și elevul sau studentul în cauză. „Pe această piață ”actele de vânzare – cumpărare” se încheie practic cu ocuparea locurilor incluse în oferta educațională.

Un alt component al ofertei este descris ca și produse promise care sunt alcătuite în principal din:

Servicii educaționale

Servicii suplimentare

Servicii social culturale”

Toate acestea iau amploare și sunt desfășurate ulterior în cadrul procesului de învățământ prin diverse activități. „Ele alcătuiesc o ramură a serviciilor de bază, fiind denumite și servicii de învățământ. Potențialul financiar și informațional de care dispun unitățile de învățământ asigură condiții pentru prestarea altor servicii precum:

cercetarea științifică (fundamentală și aplicativă)

activități de microproducție și comerciale

prestarea unor servicii în cadrul practicii studenților etc”.

În general, „aceste activități sunt derivate din cele de bază, având rol secundar. Ele alcătuiesc grupa serviciilor suplimentare. Având un pronunțat caracter comercial, acestea se regăsesc în importante surse de obținere a veniturilor necesare activității de bază. În sfârșit, instituțiile de învățământ desfășoară o serie de activități destinate satisfacerii unor nevoi de cazare, masă, petrecere a timpului liber, activități care au un pronunțat caracter social – cultural. Ele formează grupa prestațiilor social – culturale. În contextul celor prezentate, oferta instituției de învățământ apare ca fiind totalitatea activităților pe care unitățile specializate le desfășoară în scopul satisfacerii cererii manifestate de diferiți clienți care apar în postul de beneficiari și prestatori”.

Cererea de servicii

Un rol important în domeniul învățământului îl au pe de o parte persoanele care beneficiază de cursuri de învățămȃnt: elevi, studenți, iar pe de altă parte, agenții economici care primesc și fructifică cumulul de informații din partea celor care urmează aceste cursuri de învățământ. „serviciile educaționale sunt considerate de teoria economică un set de bunuri și servicii pe care clienții primari le utilizează (consumă), în principal pentru impactul pozitiv anticipat asupra nivelului personal de educație”. Ȋn ambele cazuri, cererea de servicii este extrem de complexă și diversificată. „Tocmai de aceea, cererea este extrem de mobilă, presupunând o anumită modalitate de abordare a specializărilor, numărului de ȋnscrieri și structurii specializărilor la care participă cei interesați de activitățile de învățământ”.

Se poate lua ca și exemplu o universitate în cadrul căreia cadrele didactice sunt împărțite pe diverse specializări (economie, marketing, istorie) în funcție de studiile și aptitudinile fiecăreia în parte. „O altă caracteristică a cererii o reprezintă caracterul sezonier pronunțat, fix, dobândit prin sistemul de învățământ”.

Acest caracter se dobândește în decursul mai multor ani, având ca și exemplu anii de studiu pe care îi urmează un student, pornind de la o etapă de inițiere în specializarea sa, până la o etapă finală în care devine licențiat în domeniul pe care îl urmează.

De menționat este faptul că, în cadrul instituțiilor de învățământ, nu se oferă doar anumite servicii de învățământ, ci are loc un proces continuu de schimburi, între posesorii forței de muncă (produs creat și livrat pieței) și beneficiarii acestora. Ȋn toate acestea, instituția este nucleul principal în calitate de ofertant de servicii pentru ambele categorii de clienți.

Un prim aspect în activitatea de marketing îl constituie conștientizarea cerințelor consumatorilor. Tocmai de aceea la baza acestui proces stă investigarea cererii, deoarece marketingul presupune în egală măsură atât satisfacerea cererii, cât și câștigarea de profit. Pentru a cunoaște cât mai bine cerințele consumatorilor trebuie să se cunoască în primul rând publicul țintă. Prin urmare „cererea de servicii educaționale este o cerere derivată din cererea de educații (capital uman educațional)”.

După ce este identificat publicul țintă, „se efectuează diverse studii, rapoarte, sinteze, sau chiar și o cercetare directă prin care se obțin informațiile necesare asupra nevoilor acestora și care ulterior vor fi stocate și utilizate. Publicul țintă este analizat atât din perspectiva caracteristicilor demografice și psiho-sociologice, cât și din perspectiva atitudinii lui față de oferta educațională”.

În cadrul acestor studii se ține cont de o riguroasă evaluare, în funcție de structură, dimensiuni, reprezentații spațiale și eșalonarea în timp a unor tendințe înregistrate. Totodată, se au în vedere valorile și serviciile educaționale, precum și viziunea asupra raportului educație – cultură – civilizație. În toată această ecuație, omul își stabilește standardele prin ceea ce este și lasă să se vadă în contactul cu cei din jur și cu instituțiile legale. El însuși poate arăta că este educat și cult în același timp prin punerea în valoare a cunoștințelor și calităților personale în slujba unei vieți sociale adecvate.

Este necesar ca, pe lângă ceea ce omul transmite despre sine însuși, să se ia în calcul și opiniile celor din jur asupra vieții sale educaționale. „Părerile celor din jur pot să genereze anumite oportunități de integrare educațională precum:

cunoașterea fenomenelor economice și sociale generate de reformă;

cunoașterea experiențelor similare din alte țări, ceea ce permite evitarea unor erori;

informarea celor direct implicați în realizarea reformei, în legătură cu efectele și costurile ei sociale;

înțelegerea rolului ce revine diverselor forțe politice și grupuri sociale în susținerea ritmului reformei;

stimularea capacității competitive a fiecărui individ care se informează și studiază continuu;

schimbarea mentalității depășite de noile realități”.

„Cercetarea nevoilor reprezintă partea cea mai importantă a studiilor consacrate cererii de educație. Sociologii consideră că, fără a examina nevoile publicului, nu se pot evalua efectele preferințelor și consumului de educație”.

O altă modalitate de dobândire a informațiilor și de dezvoltare a orizontului de informații este redată cu ajutorul instruirii on-line. Aceasta nu are un public țintă, ci se adresează unui public variat în funcție de categorii de teme, vârstă, interese. Datorită progresului informativ de la an la an, oamenii se văd nevoiți să dobândească noi informații, pentru a compensa cunoștințele acumulate în trecut. „Un avantaj al instruirii on-line îl reprezintă timpul. Astfel orice persoană poate învăța eficient, într-un timp scurt, cât mai multe informații noi, fără a sacrifica efectiv din timpul său, participând la cursuri, seminarii, sau alte programe de instruire direct din fața unui calculator”.

Un exemplu elocvent este cel al Universității Spiru Haret, unde s-a implementat sistemul de instruire on-line, dând astfel studenților aflați în diferite locații posibilitatea de a beneficia de studii. Un alt exemplu de instruire on-line este reprezentat de acele training-uri prin intermediul cărora diverse societăți reușesc să își perfecționeze personalul prin simpla participare a acestuia la training cu ajutorul unui computer.

Datorită bugetelor insuficiente alocate școlilor din România, atât profesorii cât și elevii sunt privați de accesul liber și nelimitat la internet . Pentru a oferi posibilitatea transmiterii on-line a unor cursuri sau seminarii, profesorii au nevoie de accesul nelimitat la internet. „Luăm ca și exemplu site-ul www.didactic.ro care este denumit ca și o cancelarie a profesorilor din România”. După anii 1990, în România sistemul de învățământ a introdus ca și modalitate de promovare a informațiilor un nou instrument: calculatorul. Astfel, procesul de predare – învățare a devenit modern, renunțându-se la folosirea materialelor scrise (tip carte sau revistă) în favoarea materialelor electronice, acestea fiind considerate mult mai avantajoase. Deși sunt avantaje pro și contra în folosirea internetului ca și mod de predare , elevii găsesc totuși mai interesantă această metodă, dezvoltȃndu-li-se interesul pentru tot ce este nou. Ei găsesc mai ușor acest proces de învățare în locul răsfoirii cărților.

Comportamentul în consum

În marketing, beneficiarul de educație adoptă un comportament bine stabilit, acesta însumându-și „totalitatea actelor și deciziilor privind valorificarea oportunităților în vederea obținerii și utilizării bunurilor și serviciilor educative”. Pentru a înțelege comportamentul consumatorului este necesară „o abordare interdisciplinară: economică, psihologică, sociologică, antropologică”. Printre aceste acțiuni se pot număra următoarele :

„percepția stimulilor, reprezentând procesarea mentală a informațiilor primite din mediul ambiant. În acest caz, consumatorii conștientizează nevoile educaționale, informarea asupra bunurilor și serviciilor educaționale existente pe piață, conținutul lor, utilitatea, diversitatea, accesibilitatea, nivelul axiologic etc.

crearea atitudinii, a predispoziției mentale a consumatorilor de a cumpără aceste bunuri și servicii

motivația, care reprezintă starea de tensiune psihică care îl conduce pe individ la acțiunea de cumpărare, satisfăcȃndu-i-se nevoile și așteptările.”

Comportamentul de consum are în vedere un aspect foarte important , și anume, motivația consumatorului de educație. Consumatorul își fixează anumite obiective în funcție de interesele și beneficiile sale, unele fiind de ordin general, altele având un caracter mai special, precum: satisfacția afirmării, mulțumirea de sine, satisfacția spiritului creator. „Se are în vedere totodată și cunoașterea factorilor ce se opun deciziei de consum ai educației, cum ar fi: situația financiară, timpul alocat educației, transportul, distanța”.

Mixtul de marketing educațional

Preocupările cercetătorilor în domeniu de a asigura o prezentare complexă, logică, a mijloacelor respective de acțiune la care pot apela întreprinzătorii, precum și a modului de antrenare eficientă a lor, în combinații diferite, în raport cu resursele proprii și mediul extern, în cadrul căreia acționează, au condus la nașterea conceptului de marketing mixt ( formă concisă de la **MIXTURE- are sensul de amestec, îmbinare). „Mixtul de marketing combină toate elementele care alcătuiesc prețul, distribuția și reclama”.

Creatorul conceptului în sine a fost profesorul Neil H. Borden, care a identificat inițial în 1957, 12 instrumente, respectiv elemente, astfel:

„Prețul

Dezvoltarea produsului

Ambalarea

Marca

Canalele de distribuție

Vânzarea personală

Publicitatea

Promovarea vânzărilor

Etalarea

Serviciile ( post vânzare)

Logica

Culegerea

Analiza informațiilor”

În urma sintetizării realizate de E.J.McCarthy, în cartea sa „Basic Marketing: A Managerial Approach”, s-a ajuns la o accepție largă, în ceea ce privește structurarea mixtului de marketing, rămânând doar patru piloni de bază ai activității de marketing: produsul, prețul, plasarea (distribuția), promovarea. Astfel mixtul de marketing educațional reprezintă setul de elemente pe care le utilizează instituțiile pentru a-și atinge obiectivele de marketing pe piața țintă.

Politica de produs

Este deseori comparată cu „inima marketingului”, prin această metaforă ȋncercȃndu-se promovarea ideii de dezvoltare de produse , servicii și conducerea acestora pe piață. De-a lungul ciclului vital se constituie un nucleu al activităților de marketing. Politica de produs reprezintă conduita pe care o instituție de învățământ o adoptă referitor la dimensiunile, structura și evoluția gamei de produse și servicii, atitudine ce se raportează permanent la cerințele mediului de piață , la tendințele manifestate de ceilalți concurenți.

Avem ca și exemplu cazul absolvenților unor facultăți sau licee, ce ies de pe băncile școlii direct pe piața forței de muncă, aceștia fiind considerați drept un produs obținut în urma unui lung proces, ce presupune schimburi între eforturile depuse de către instituții și propriile lor eforturi de-a lungul anilor de studiu.

Pe scurt, produsul reprezintă modalitatea sigură prin care se obține modelarea „materiei prime” și a produsului final dorit.

„Proiectarea produsului se realizează pe baza unei „tehnologii” în cadrul căreia elementele esențiale sunt următoarele:

definirea profilului și a specializărilor

stabilirea conținutului planului de învățământ

elaborarea programelor analitice

elaborarea modalităților de desfășurare ale activităților didactice

modalitățile de susținere a examenelor”.

În procesul de stabilire a calităților unui produs este necesară o stabilire atât a acestuia cât și a pieței, astfel că „punctul de pornire în încorporarea opticii de marketing îl reprezintă studierea mediului economico – social, cu elementul său central, piața forței de muncă. În esență, studiul trebuie să-și propună identificarea, dimensionarea și descrierea segmentelor de piață față de care instituția de învățământ își definește obiectul de activitate”.

„Execuția produsului cuprinde totalitatea activităților prin care planul de învățământ prinde viață, activitățile care alcătuiesc conținutul propriu-zis al serviciilor prestate. În practică, această fază de realizare a produsului este cunoscută sub denumirea de desfăṣurare a procesului de învățământ”.

Și în procesul de marketing educațional „urmărirea comportării „produsului” în utilizare reprezintă un element distinctiv al încorporării opticii de marketing în activitatea de învățământ. Alături de studierea segmentelor de piață, acesta poate reprezenta un element de bază în perfecționarea procesului de învățământ. Cel mai expresiv este un indicator similar„ producției vândute și încasate” și anume „ponderea absolvenților angajați de către agenții economici”.

Politica de preț

În cadrul celor patru politici de marketing, se pare că prețul deține un loc aparte în teoria și practica de specialitate. „În structura mixului de marketing politica de preț poate fi considerată o continuare a politicii de produs”.Această concepție este susținută de faptul că unii specialiști nu consideră prețul ca fiind un instrument controlabil la nivelul instituției, în timp ce alții susțin existenței unor posibilități reale de folosire a prețului în interesul învățământului, fie pe termen lung, fie pe termen scurt.

Prețul nu poate fi controlat de către o instituțiesau intermediarii acestora la fel ca ceilalți „ stâlpi” ai marketingului. Prețul a depășit deja valoarea sa strict economică, în abordările moderne ale prețurilor, adăugându-se valori psihologice, sociale sau demografice . „În ceea ce privește învățământul public, modalitatea de plata este fie susținută în mare parte de bugetul statului, fie susținută direct de către studenți, prin achitarea acelor taxe de învățământ anuale”.

„Politica de preț este considerată ca fiind acea parte a marketingului care înglobează tehnicile comerciale ce permite prezentarea în cele mai bune condiții a serviciilor destinate vânzării”.

În cazul universităților particulare se utilizează ca și modalitate de plată strictă, taxa anuală, stabilită în cadrul fiecărei specializări.

Dacă mai sus am menționat cele două tipuri de modalități de plată în învățământ, acum aducem în discuție o altă modalitate de plată, și anume cea a burselor de studii.Aceste burse sunt obținute fie prin obținerea unor rezultate foarte bune în timpul anului universitar , fie sunt burse acordate de către o instituție angajatoare. Dintre cele patru politici principale de marketing , prețul prezintă o poziție modestă, fapt pentru care în domeniul public învățământul prezintă anumite dezavantaje. Tocmai de aceea a fost avansată ideea formei de învățământ „cu plată’’ pentru a stabiliza într-un fel pozitiv situația economică a învățământului .

O legătură strânsă între politica de produs și politica de preța fost realizată din necesitatea dezvoltării serviciilor prestate în cadrul învățământului, prin combaterea concurenței cu noi oferte de servicii superioare calitative .

Ca și scop principal, această varianta strategică urmărește creșterea volumului investițiilor, o nouă înfățișare a serviciilor, precum și dezvoltarea unei noi variante strategice bazată pe taxe înalte , orientate după cerere. Despre cea din ultima varianta putem spune că , aceasta trebuie să țină cont de nevoia consumatorilor, cererea pe piață, cât și de satisfacția finală a consumatorilor. Diversitatea taxelor are la bază diversitatea serviciilor oferite consumatorului.

Politica de distribuție

În spațiul și timpul care separă încheierea unui ciclu universitar de începerea altuia, se desfășoară un ansamblu de activități și procese a căror orientare eficientă constituie obiectul uneia dintre cele patru ramuri ale mixtului de marketing, și anume politica de distribuție. Aceasta se adresează în primul rând beneficiarilor sistemului de învățămȃnt. Politica de distribuție presupune un lanț ce urmează o serie de procese și legături directe între consumatori (elevi, studenți) și unitatea de învățământ.

Acest proces presupune existența unor birouri de informare cu specific promoțional, în cadrul cărora relația este reprezentată de secretariatele instituțiilor și facultăților. Se are în vedere faptul că, la finalul studiilor, nicio unitate, fie ea liceu sau facultate,nu își ia asupra ei răspunderea plasării absolvenților în întreprinderi.

Există totuși situații în care multe instituții de învățământ mediu și superior creează conexiuni cu agenți economici în scopul plasării corespunzătoare a absolvenților. Acest experiment a avut rezultate favorabile, aducând un plus prestigiului universităților și dezvoltând o relație strânsă între piață și consumator.

„În zilele noastre învățământul este mai puțin apreciat decât celelalte domenii, fapt pentru care variantele strategice au la baza utilizarea a numai două criterii :

Numărul intermediarilor – unele alternativele strategice se aplică prin:

Intermediari

Distribuire directă

Distribuire mixtă”

Politica de comunicare în educație

Unitățile de învățământ adoptă politica de comunicare în educație ca și o metodă de apropiere între elevi și agenții economici, această politică ocupând în cadrul mixtului de marketing o poziție similară produsului. Pentru a face cunoscută oferta de studii, instituțiile de învățământ organizează târguri educaționale. Rolul târgurilor educaționale este acela de a lua legătura directă cu potențialii consumatori, de a pune în valoare cât mai bine oferta de studii și de a obține un număr cât mai mare de înscrieri.

La aceste evenimente sunt implicate fonduri economice mari, chiar și cu riscul de a nu obținute rezultatele așteptate. Elevul sau studentul poate identifica vizual oferta de studii prin panouri publicitare, fotografii, pliante și poate stabili dacă aceasta se regăsește în opțiunile sale.

Obiectivul întregii politici de promovare îl formează constituirea și consolidarea unei imagini reale și pozitive, afirmarea prestigiului și asigurarea de informații clienților potențiali. „În structura activităților promoționale un loc preponderent îl ocupă publicitatea prin tipărituri, publicitatea gratuită, relațiile publice și utilizarea mărcilor”.

MEDIUL DE MARKETING DIN ANGLIA

În analiza unei țări se au în vedere în mod deosebit caracteristici precum economia, inovațiile, moda, etc. S-a remarcat însă că cel mai puțin mediatizat factor este sistemul de învățământ.

Învățământul, indiferent de metode și practici, de țară sau limbă, a fost o problematică intens dezbătută încă de timpuriu și până în prezent. O replică destul de cunoscută și adoptată pretutindeni a fost cea leninistă ”Învață! Învață! Învață!”, prin care se accentuează ideea că la baza succesului stă întotdeauna educația și performanța.

Pentru a înțelege cât mai bine mediul de marketing al unei țari, trebuie să cunoaștem principalii factori care influențează dezvoltarea acestuia. O țară dezvoltată este acea țară care își cunoaște beneficiile și dezavantajele, dar cu toate acestea valorifică orice oportunitate pentru a ajuta la fructificarea ei.

Scurt istoric al Angliei

Regatul Unit al Marii Britanii este format din Scoția , Irlanda de Nord , Anglia și Țara Galilor . Acesta s-a format „aproximativ 6,000-5,000 IC ca urmare a separării de continentul Europa din pricina masivelor topiri de ghețari care au dus la formarea Canalului Britanic”. Istoria Regatului Unit este bogată în ilustrații din bătălii, războaie, victorii, dar și dezastre. Pentru a înțelege cât mai bine Marea Britanie de astăzi, trebuie să cunoaștem fascinantul trecut, așa cum precizează și Margaret Thatcher : „Doar pentru că Europa adoptă moneda euro, nu este un motiv pentru ca noi să o adoptăm. Noi avem o istorie mult prea veche”.

„În anul 55 IC Julius Caesar a condus invazia Romană spre Marea Britanie. Această încercare s-a dovedit a fi un eșec. Însă Imperialul Claudius a condus armata Romană spre o nouă încercare care a determinat victoria Romanilor, aceștia ocupând aproximativ tot Regatul”. Romanii au rămas în Regat pentru 400 de ani. Au construit străzi, clădiri publice, au creat și structurat legi. Ei au fost cei care au pus bazele Regatului de astăzi.

În anul 1455 s-a declanșat un război civil pentru a decide cine ar trebui să fie rege al Regatului. Primul rege a fost Henry alVII care a domnit între 21 aprilie 1509 și până la moartea sa, la dată de 28 ianuarie 1547. Este urmat la tron de fiul său Henry al VIII, faimos pentru cele 6 căsătorii ale lui. Succesorul său la tron va fi fiica sa, regina Elizabeth I. Fiindcă aceasta nu s-a căsătorit, este urmată la tron de verișorul ei James al VI-lea. Acesta devine rege al Regatului și primește numele de regele James I. Una dintre cele mai importante realizări ale sale este traducerea BIBLIEI în limba engleză sub denumirea de King James Version. Au urmat la tron verișori și surori din aceeași familie regală. În anul „1837 Victoria devine Regina Marii Britanii la vârstra de doar 18 ani. A dormit aproximativ 64 de ani până în anul 1901”.

Cât timp a fost regină, a menținut o cât mai bună colaborare cu alte țări. „Este succesată la tron de Edward al VII, George al V-lea, Edward al VIII-lea, George al VI-lea. De la dată de 6 Februarie 1952 este încoronată regina Elisabeth a II” care este regina Marii Britanii și la dată acutală, aprilie 2015.

Regatul Marii Britanii este împărțit în patru entități, după cum urmează:

– Anglia – „capitala fiind Londra, care este totodată și capitala Regatului Unit. Londra numără aproximativ 7.350.000 de locuitori. Limba oficială este engleza, dar cu diferite accente, în funcție de regiuni. Anglia nu are un legislativ care să fie responsabil pentru întreagă țară, spre deosebire de celelalte trei țări, ea fiind condusă de parlamentul Regatului Unit și, implicit, de Guvernul Regatului Unit. Spre deosebire de Londra, puterile regiunilor sunt foarte limitate” .

– Scoția – capitala la Edinburgh.

– Țara Galilor – capitala la Cardif.

– Irlanda de Nord -capitala la Belfast.

Dacă până acum a fost prezentat un scurt istoric general al Angliei și s-a făcut cunoscută componența Regatului Unit, în continuare lucrarea îți propune să se axeze pe cunoașterea istoriei învățământului britanic. Primele școli din Anglia și Țara Galilor au fost înființare de către oameni de bună credință și funcționau ca și ”educational charity”. Mai târziu, în Actul Educației Elementare din anul 1833, descoperim că statul începe să se implice în construcția școlilor din Anglia și Țară Galilor. Educația devine obligatorie abia începând cu anul 1888.

În ultimii 8 ani petrecuți în capitală Angliei, personal, am rămas uimită de frumusețea orașului. Sunt foarte multe parcuri ( Safari Park, Hyde Park Corner,Lake District) și, odată ce ai intrat în ele, te fascinează sutele de culori vii ale florilor, aerul proaspăt.

Viața din Marea Britanie poate fi plăcută atât timp cât te adaptezi stilului de viață englezesc. Tensiunea și stresul sunt la ele acasă, o continuă alergare și un program încărcat. Pentru a putea face față, trebuie să știi să te desprinzi de stresul de la muncă și să bucuri de familie, prieteni și tot din jurul tău.

Elemente ale macromediului

Fiecare instituție / întreprindere / firmă funcționează în condiții bune atunci când fructifică orice oportunitate oferită de mediul extern. Succesele acestora vor depinde într-un procentaj mare de cunoașterea fizionomiei și modului de funcționare a mediului. Mediul de marketing care acționează în cadrul unei instituții școlare cuprinde totalitatea factorilor de mediu care, la rândul lor, formează mecanismul complex de funcționare.

Putem menționa factorii de natură economică, demografică, socio-culturală, politică, legislativă. „Marketerii trebuie să vadă de unde provin amenințările și oportunitățile în lumea din jurul consumatorului pentru a menține o activitate productivă și profitabilă”.

Rodica Topor afirmă că „macromediul domină omul modern” . Macromediul înteprinderii reprezintă totalitate factorilor ce constituie climatul general în care acesta își desfășoară activitatea.

Conform afirmației făcute de Virgil Balaure, „macromediul reprezintă totalitatea factorilor care acționează indirect, pe termen lung și cu o intensitate mai slabă asupra activității întreprinderilor”.

Se va acorda o atenție deosebită instituțiilor de învățămînt. Între instituțiile de învățămînt și mediul extern se creează o strânsă legătură care ajută la punerea în evidență a întregii activități de marketing.

Factori din mediul economic

„În caracterizarea mediului economic luăm în considerare structura pe ramuri a activității, nivelul de dezvoltare per ansamblu și pe fiecare ramură, gradul de ocupare al forței de muncă, situația financiară, valuta”.

„Economia Angliei este cea mai mare economie din cele patru țări ale Regatului Unit. Anglia este o țară puternic industrializată. Este un important producător de textile și produse chimice. Deși automobilele, locomotivele, avioanele sunt printre cele mai importante produse industriale din Anglia, o proporție semnificativă a veniturilor țării vine din Londra . Începând cu anii 1990, sectorul serviciilor financiare a jucat un rol din ce în ce important în economia engleză. Londra este una dintre cele mai mari centre financiare ale lumii. Bănci, companii de asigurare, prime și contracte de schimburi sunt puternic concentrate în oraș. Lira sterlină britanică este moneda oficială a Angliei și banca centrală a Regatului Unit, Banca Angliei, este situată în Londra.”

Regatul Unit este a 6-a putere economică a lumii și se află pe locul 3 în Europa, după Germania și Franța.Conform Bank of England, „ lira sterlină este a 3-a cea mai mare valută în lume, după dolarul american și euro”.„Sectorul serviciilor în economie este acum cel mai mare din Anglia, cu producții și industrii primare în declin. Singură industrie secundară, care a înregistrat o creștere majoră, este industria de construcții, alimentată de creșterea economică prevăzută în principal de sectorul administrativ și financiar” .

În anul 2008, Anglia a intrat în recesiune, confruntându-se cu o creștere uriașă a „ratei șomajului cu până la 20%” , care a afectat în special tinerii cu vârste cuprinse între 18-27 ani. Turismul, sectorul farmaceutic, industria construcțiilor de mașini și transport aerian (Airbus) compun „sectorul serviciilor cu aproximativ 73% din PIB”.

„Economia Marii Britanii este dependentă de comerțul exterior. Guvernul sprijină comerțul liber, fără restricții și promovează organizațiile comerciale internaționale (Organizația Mondială a Comerțului). Principalul partener comercial al țării este Uniunea Europeană. Aproximativ 58% dintre exporturi sunt direcționate către Germania, Franța, Olanda. SUA este al doilea cel mai important partener, cu o pondere a exporturilor de 13%. Dacă ne referim la importuri, situația este aproximativ asemănătoare: 53% din importuri provin din U.E, iar 14 % din SUA”.

Pentru a înțelege cât mai bine rolul factorilor de natură economică care acționează în mod indirect asupra marketingului educațional, trebuie să cunoaștem proporțiile nivelului economico-social, acesta având un rol mai important. Atât timp cât într-o țară va exista o clasă muncitoare și sistemul de învățământ va beneficia de pe urma acestui fapt. Performanța economică, eficiența afacerilor, situația și stabilitatea guvernamentală, infrastructura sunt principalii piloni ce oferă succesul economic.

Pentru ca mediul de învățământ să beneficieze de majoritatea resureslor disponibile pe piață, este necesară o dezvoltare cât mai actuală și complexă a locurilor de muncă. Atât timp cât într-o țară va există o clasa muncitoare, sistemul de învățământ va avea de beneficiat de pe urma acestui fapt.

Mediul demografic

Spre deosebire de alte țări, Anglia are avantajul de a fi păstrat documente, „registre parorhiale de stare civilă și alte documente cu caracter deomografic încă de la începutul secolului al XVI-lea. Aceasta le-a permis specialiștilor să abordeze întreaga problematică a structurii familiei și a gospodăriei țărănești”.

Conform recensământului efectuat în anul 2011, în Anglia „locuiau 53,012,456 milioane” de locuitori. Tot în același an s-a înregistrat o creștere de 406.000 mii de copii, ajungându-se la un total de 3.5milioane de copii sub vârstra de 5 ani pentru Țara Galilor și Anglia. Anglia s-a dovedit a fi una dintre cele mai dens populate țări din lume cu „383 persoane rezidențe pe kilometru pătrat”.

Religia Angliei a devenit un subiect ocolit de multe persoane importante. Datele oficiale prezentate de Consilul Național al statisticilor arată o „scădere în rândul creștinilor care sunt doar 59% din polulatie, iar 25% sunt persoane fără religie. Spre surpinderea tuturor, 5% din populație sunt musulmani”.

2.2.2. Factorii Politici

Educația este principalul element pentru selectarea și pregătirea politicienilor de elită. „Anglia este o monarhie constituțională, unde Guvernul și Parlamentul dețin puterea executivă. Constituția britanică cuprinde un set de legi, convenții, principia, prin care țara este guvernată. Constituția Britanică nu este scrisă într-un document unic și, prin urmare, este descrisă ca și nescrisă”. Șeful Guvernului este Primul Ministru.

Este foarte important de menționat că în Anglia există două categorii de școli: școli de stat și independente (private). Principalul finanțator al școlilor de stat este guvernul. Susținând sistemul educațional cu o suma mare de bani, școlile pot cheltui banii pe diferite programe, cum ar fi artă, muzică, sport etc. Printre alte atribuții, guvernul are datoria de a ridica și stabili standardul de educație.

Guvernul organizează campanii educaționale pentru a atrage și motiva viitori consumatori de educație, prin oferirea unui standard impus de educație. „Guvernul stabilește veniturile profesorilor și limita cheltuielilor în educație, însă nu are controlul permanent asupra numărului de profesori care pot fi angajați de școlile locale”.

Bursele de studiu și de merit sunt susținute tot de guvern. Una dintre afirmațiile celebre oferite de reprezentanții guvernului referitor la educație este aceea de „no child left behind” care se traduce în limba română „nu lăsăm copii în urmă.”

În Anglia, stabilitatea politică, cea financiară și siguranța, oferă un climat favorabil viitorilor potențiali consumatori de educație .

2.2.3. Factorii socio-culturali

În viața fiecărui individ, facorii socio-culturali, precum religia, legislația, nivelul de educație, structura familiei, au un caracter important, deoarece datorită acestora fiecare cultură se raportează unor principii exacte. De aceea este benefică urmărirea, etapă cu etapă, a acestor factori în viața fiecăruia.

Analiza factorilor socio-culturali poate fi de interes larg, deoarece vine în încercarea de a identifica noi factori importanți ai sistemului educațional în Anglia. „Cultura Regatului Unit a fost influențată de mai mulți factori, printre care istoria sa, fiind o țară puternică și democratică. Influența britanică poate fi observată în limbă, cultură, sitemele juridice, etc. De asemenea, trebuie să menționăm influența Imperiului Britanic și în numeroaselor foste colonii, inclusiv Australia, Canada, India, Irlanda, Nouă Zeelandă. Având o influență culturală puternică, Marea Britanie a fost supranumită că fiind o „supraputere culturală” .

„Deși Regatul Unit este format din patru țări, este greșit să spunem că toate au același sistem de educație. Există multe asemănări, dar și importante diferențe. De exemplu, educația este obligatorie în toate cele patru țări. În Anglia, Țara Galilor și Scoția copii încep școala la 5 ani și o termină la 16ani, iar în Scoția școala se începe de la 4 ani și se termină la 16”.

„Școlile independente au o reputație foarte bună, atunci când vorbim de standarde ridicate de predare și învățare, și aproape toți elevii merg la universități atunci când termină școala. Există de asemeni multe școli de stat excelente, dintre care trei atribuie burse de studiu prin proiecte HMC”.

2.2.4. Sistemul de Marketing Educațional din Anglia

Pentru a atrage cât mai mulți consumatori de educație, universitățile din Anglia au construit campusuri și complexuri de apartamente, pentru a putea oferi studenților un loc de cazare contra cost, ceea ce aduce un profit mai mare universităților, de pe cazare și taxele universitare.

Pentru a înscrie un copil la grădiniță sau la școala cu clasele 1 – 4, sunt câțiva pași care trebuie parcurși. Cei mai importanti factori sunt zona în care copiii locuiesc și distanța măsurată până la școală. Au întâietate copiii care se încadrează în distanța impusă de școală și cei care au frați-surori mai mari înscriși la acea școală.

Pentru reușita în viață a fiecărui individ, a fost demonstrat că educația sub toate aspectele ei a reprezentat o rampă de lansare și un succes garantat. Conform unor studii, reiese faptul că ultimii cinci ani au fost fără îndoială o provocare pe sectorul educației în Anglia, având la baza un curriculum în continuă schimbare, noi directive politice și un ritm alert al revoluției digitale.

Raportul exclusiv al pieței oferă o imagine de ansamblu a educației în Anglia prin evidențierea celor mai bune cercetări și imagini de ansamblu. Educația a avut la bază diverse procedee pentru a putea fi înțeleasă și acceptată de către consumatori.

Specialiștii au încercat să pună la dispoziția mentorilor informații cât mai utile în diverse studii și publicații. Pentru ca profesorii să poată pune în aplicare metodele lor de educație, au avut nevoie în primul rând de un element esențial numit didactică. Acest termen reprezintă baza acțiunii de instruire a tinerilor și este cunoscută sub denumirea de „arta universală de a învăța pe toți totul”. Se face trimitere în același timp atât la educație, cât și la învățământ, având însă drept țintă finală formarea omului și educarea lui în spiritul unor cunoștințe multiple. „Educația nu este posibilă fără instrucție, învățarea depinde de predare și de condițiile în care se realizează aceasta” .

Referitor la educație „Anglia este una dintre țările fruntașe din lume și este cu adevărat aparte când face referire la educația superioară, amintind faptul că Anglia are unele din cele mai de top universități din lume”.

În ultimii ani, din dorința de a menține servicii de calitate pe măsură dorințelor clienților, instituțiile de învățământ au fost nevoite să mărească taxele de școlarizare, fapt ce a adus o nemulțumire în rândul consumatorilor de servicii. Au fost evidențiate numeroase proteste în Westminster, studenții încercând astfel să obțină minimalizarea costurilor serviciilor, însă toate acestea soldându-se cu eșecuri.

Principala problemă cu care industria educațională se confruntă este cea a insuficienței fondurilor. „Asemenea multor țări, și Anglia a întâmpinat o perioada de recesiune ce a afectat și latura sistemului de învățământ, evidențiindu-se în dificultatea studenților de a-și menține același nivel de educație. Totodată și universitățile au întâmpinat aceeași problemă încercând pe de o parte să își protejeze consumatorii, dar păstrându-și totodată și reputația internațională în domeniul studiilor universitare”.

Steven Bygrave în cartea să „Uses of Education” vorbește despre necesitatea și importanța educației, existând o provocare, afirmând că „deoarece educația implică o anumită schimbare, provocarea constă în faptul în care se vor decide limitele acestei schimbări, pentru a putea preciza câtă educație este îndeajuns”.

Un prim scop al educației este de a forma oameni și caractere, pentru ca mai apoi aceste caractere formate să fie incluse în piața muncii, așa cum precizează și Bygrave: „țelul

educației este în mod precis acela de a produce și a dezvolta forță de muncă cu rolul de a furniza bunuri la standarde ridicate”.

Un lucru cert cu privire la Anglia este faptul că „începând cu prima jumătate a secolului XVIII s-a constatat o dezvoltare considerabilă a școlilor”, atât în ceea ce privește numărul de elevi sau studenți, cât și în ceea ce privește dezvoltarea și lărgirea domeniilor de studii, acest lucru facilitând și dezvoltarea domeniilor de muncă valabile.

Sistemul de învățământ din Anglia este recunoscut prin beneficiile puse la dispoziția membrilor săi oferind satisfacții gen burse, sîmburi de experiențe, precum și garantarea profesării în domeniul abordat de-a lungul anilor de studiu. „Învățământul superior din Anglia este un brand recunoscut, este de încredere și respectat în toată lumea. Acesta fiind susținut prin însăși independența financiară, precum și prin modalitatea de recrutare interanațională a studenților atât locali cât și străini”.

„Sistemul educațional din Anglia este împărțit pe nivele bazate pe următoarele criterii de vârstă :

• Grădiniță –vârstra cuprinsă între 3-5 ani .

• Învățămîntul primar – vârsta cuprinsă între 5-11 ani.

• Învățământ secundar – vârste cuprinse între 11-16 ani

• Învățământ terțiar – vârste peste 16 ani” .

Ca și o diferență față de alte metode de învățământ din România, în Anglia părinții au posibilitatea alegerii pregătirii copiilor acasă, fie cu profesori private, fie prin metode personale de predare și instruire. Această metodă poartă denumirea de ” home schooling”.Un lucru benefic sistemului de învățământ românesc împrumută ideea englezilor de ”after school”, program ce permite părinților să își prelungească activitatea la locul de muncă. Sistemul de învățământ românesc împrumută de asemeni un alt lucru benefic elevilor mai mici, și anume modalitatea de notare a cunoștintelor acumulate. Se folosește sistemul alfabetic de la A la E, unde A- excelent , B-bine, C-suficient, D- sub medie , E- picat .

Sistemul de învățământ englezesc vine în ajutorul potențialilor consumatori prin aerisirea programului școlar , prin transparență, puterea de decizie și independența elevului . Când vorbim despre aerisirea programului școlar, ne referim la instituțiile gen „open university” care oferă instruire part- time de studiu pentru cursuri la distanță, completate de școli de vară și o vastă gamă de servicii de consiliere.

Sunt disponibile trei tipuri principale de curs:

• Cursuri pentru primul nivel de studii superioare ( etapa de licență).

• Cursuri post –universitare.

• Pachete de studiu.

Piața de servicii a sistemului educațional are ca scop satisfacerea tuturor categoriilor de consumatori punând la dispoziția acestora servicii de cea mai bună calitate cu scopul de a obține rezultatele propuse. Relația între instituție și consumator este clădită pe ambele părți pe încredere, loialitate și credibilitate.

Aceste caracteristici sunt primite pozitiv de către potențialii consumatori doar dacă sunt cât mai bine puse în valoare de către instituții. În ultimii ani s-a văzut o creștere în taxele universitare în Anglia ajungându-se la 9000 lire sterline. Însă aceasta nu este o piedică pentru cei ce vor să studieze. Guvernul alocă împrumuturi viitorilor consumatori de educație care vin dint-un mediu mai dezavantajat în ideea că atunci când termină studiile se angajează să înapoieze banii împrumutați.

Cea mai cunoscută universitate cu sediul în Milton Keynes și-a deschis porțile pentru primii săi studenți în anul 1971 devenind imediat una dintre acela mai mari universități din Anglia și Țara Galilor, înregistrând un număr de 70000 de studenți.

„Importanța extinderii în sectorul educațional a fost în cele din urmă recunoscută în urma experienței nimicitoare lăsate de război. Asemenea școlilor de stat, și universitățile au pierdut la început un număr considerabil de profesori și studenți care au preferat să se alăture forțelor armate. În urma războiului, numărul studenților a scăzut așa cum am menționat mai devreme, aducând drept urmare și scăderea taxelor pe care aceștia le plăteau. Clădirile și echipamentele au fost abandonate. În cele din urmă , odată cu încheierea războiului, universitățile și-au găsit propriile resurse de creștere numerică a studenților, reușind să completeze locurile libere cu cei întorși din război”.

„Meritul calității și al rezultatelor excelente revine școlilor private care pun la dispoziție cele mai bune servicii prin excelență, inovație, independență și misiune socială. Beneficiul nu este doar pentru comunitatea în sine, ci și pentru universități prin ridicarea standardului pieței”.

Potrivit statisticilor efectuate în sistemul educației și instruirii, la sfârșitul anului 2009 în Regatul Unit s-a înregistrat un număr de 598 de instituții de învățământ. În tabelul de mai jos este prezentată situația totală a categoriilor de instituții educaționale, unde putem observa o situație de reducere a numărului de instituții între anii 2008-2009.

Conform datelor prezentate în tabelul de mai sus, se observă că în rândul instituțiilor liceale se înregistrează o ușoară scădere a numărului de elevi, în timp ce în rândul instituțiilor universitare se păstrează cu aproximație un număr constant de studenți pe durata studiilor .

Un aspect foarte important pe care viitorii consumatori de educație îl iau în considerare este alegerea locală a continuării studiilor în detrimentul studiului la distanță. Pentru a reuși să atragă un număr cât mai mare de potențiali consumatori, instituțiile educaționale sunt nevoite să apeleze la metode de prezentare profesionale a serviciilor disponibile, astfel încât fiecare persoană să poată fi atrasă imediat de oferta prezentată, fără a mai lasă loc de comparație cu competitorii pieței.

Un criteriu după care studenții se axează în momentul alegerii unei instituții de învățământ îl reprezintă reputația orașului în care urmează să studieze. Se intelege faptul că locația mediului de învățământ este un factor decisiv pe care instituțiile nu îl pot neglija.

Luând în calcul ipoteza lansată de Departamenul Educațional de Statistică, s-a observat că de la an la an, tinerii își schimbă permanent referințele în materie de studiu. Se au în vedere domeniile de studiu care prezintă o siguranță a unei calificări profesionale garantate la finalul studiilor .

Cele mai populare specializări din Anglia din anul 2010 au fost :

Înscrisi Acceptați înscriși pe număr de locuri

Medicină 328,150 49,963 66

Afaceri 310,221 59,388 52

Artă și 287,769 51,702 56

Design

Studii sociale 237,283 38,841 61

Matematică 136,716 28,948 47

Drept 117,526 21,913 54

Ingineri 134,601 26,070 52

Specializările menționate mai sus sunt considerate ca fiind de siguranță în viitor, meserii ce își vor păstra calitatea indiferent de schimbările ce intervin de-a lungul timpului. Omul întotdeauna va avea nevoie de medicamente, tehnologie , apărarea intereselor umane și alte servicii necesare confortului și siguranței proprii.

Putem obseva că numărul dosarelor depuse este cu mult mai mare față de numărul locurilor puse la dispoziție, fapt pentru care studenții sunt nevoiți să se orienteze către alte domenii de studiu.

În urma dezbaterii pe subpuncte a sistemului de învățământ din Anglia, putem concluziona că acesta aduce un plus de valoare educației individuale, punând în evidență excelența serviciilor sale. Statul oferă posibilitatea tuturor studenților, indiferent de naționalitate, de a urma studiile superioare în Anglia prin beneficierea burselor de studiu, făcând astfel posibilă satisfacerea nevoilor.

Analiză comparativă între România și Anglia asupra sistemului educațional din punct de vedere al marketingului

Domeniu prioritar al vieții sociale, învățământul poate fi definit ca o acțiune cu efect de lungă durată asupra individului, dar și asupra întregii națiuni, întrucât „învățarea este un proces de adaptare a organismului la mediu. „Învățarea este răspândită în întreaga lume vie, dar sfera, conținutul, complexitatea și, mai ales, semnificația ei pentru organism depind de treapta de evoluție pe care se află organismele care sunt supuse învățării”. Lucrul de care trebuie să se ferească cel mai mult o instituție atunci când lansează o ofertă este eșecul, posibilitatea de a confrunta cu o ofertă total diferită de nevoile consumatorului.

Managementul educațional este o ramură a marketingului care are drept scop obținerea unor rezultate în beneficiul formării individului, proces care presupune participarea activă atât din partea producătorului, cât și din partea consumatorului.

Conform multiplelor studii efectuate, „metodologia managerială poate asigura consistența unui curriculum, de la proiectare până la evaluare, prin chiar esența umană a educației. Astfel, suntem obligați să vorbim despre o necesitate a formării manageriale pentru toți agenții educaționali, indiferent de locul lor în ierarhia organizației școlare, la nivelul formării inițiale și continue, gândite unitar și coerent ca faze ale dezvoltării individuale și organizaționale, deoarece responsabilitatea cadrelor didactice implică însumarea mai multor roluri: de profesor, de părinte, de consilier. Efortul este considerabil si de multe ori este nevoie de multă organizare, dăruire, răbdare și sacrificii”. Orice activitate umană, individuală, care dorește să reziste în timp, trebuie să se adapteze cerințelor societății și să îndeplinească o serie de caracteristici. Atunci când se vorbește despre școală, despre învățământ, este normal și benefic să se vorbească și despre o activitate managerială, un act de conducere, avându-se în vedere dimensiunea fundamentală pe care acesta o are asupra dezvoltării individului și a societății.

Învățământul este unul dintre instrumentele prin care societatea stimulează, dirijează și controlează procesele dezvoltării. Pentru învățător, cunoașterea și stăpânirea artei manageriale este esențială, întrucât munca sa nu are doar rezultat imediat, ci de lungă durată.

Pentru a putea oferi servicii, instituțiile educaționale au nevoie de anumite resurse, deoarece depind de anumite venituri pentru a putea funcționa. Școlile, liceele, universitățile, toate aceste instituții sunt dependente de banii proveniți din taxele de școlarizare, din bugetul statului, din donații, dar și de elevi și alți clienți, ca beneficiari ai serviciilor educaționale. O instituție care nu deține resursele și capacitatea necesară de a atrage elevi, profesori, specialiști, echipamente, facilități, va înceta să existe. În scurt timp va dispărea de pe piață.

Pentru a-și asigura resursele necesare unei bune funcționări, instituțiile trebuie să ofere ceva la schimb. La fel se cere și din partea celorlalte părți participante la procesul educațional. „Instituțiile oferă cursuri, programe educaționale, pregătirea necesară în diverse domenii și alte servicii pe piața educației. Ceea ce primesc instituțiile în schimbul serviciilor educaționale oferite sunt resursele necesare existării : taxe școlare, donații, timp, energie, bani de la bugetul statului”.

            Activitatea de management ( conducere ) este definită în literatura de specialitate ca ,,un ansamblu de acțiuni de planificare, organizare, îndrumare, control, decizie cu privire la un sistem ( organizație, instituție, grup de oameni, proces, tehnologie ) acțiuni susceptibile de a asigura atingerea scopului fixat, în condițiile respectării obiectivelor generale și speciale, ale satisfacerii nevoilor sociale concrete și ale promovării dezvoltării sociale”.

II. Metoda SWOT

În exercitarea funcției de planificare, un rol esențial revine definirii corecte a misiunii, obiectivelor și strategiilor organizațiilor. „Orice companie de prestigiu, orice școală care se respectă, își definește cât mai clar misiunea, pentru a se individualiza, a se detașa net de eventualii competitori. O firmă care declară că vrea să facă pantofi, înseamnă că și-a stabilit obiectul de activitate”. La fel este și în cazul instituțiilor de învățământ. O școală, un liceu sau o universitate care declară că vrea să pregătească elevi/studenți competenți, care să reprezinte țara la diferite competiții, înseamnă că și-a stabilit obiectul de activitate. O instituție care își stabilește cum să procedeze astfel încât, dacă la o competiție participă indivizi din mai multe oreșe ale țării/ din mai multe țări, elevii/studenții săi să fie capabili să ia premiile cele mai mari, înseamnă că și-a definit misiunea.

Orice instituție este un sistem deschis care interacționează permanent cu mediul extern. Această interacțiune vizează atât consumatorii (elevi/studenți) și producătorii (profesorii), cât și alte elemente. „Unele acțiuni ale mediului extern au efecte directe asupra instituției de învățământ, în timp ce altele acționează indirect, manifestându-și influența prin intermediul efectelor directe. Elementele cu acțiune directă asupra instituției formează mediul direct sau mediul de lucru , iar cele cu acțiune indirectă, mediul general al instituției”.

Ceea ce ne interesează în mod deosebit în ceea ce privește mediul direct al unei instituții sunt elementele tipice și felul în care acestea interacționează unele cu altele, efectele directe sau indirecte pe care le au unele asupra altora, misiunea pe care și-au stabilit-o, obiectivele și strategiile adoptate în vederea realizării scopului propus, chiar în prezența unor posibile amenințări din partea mediului extern sau intern.

În primul rând, vom defini termenul ”misiune”, pentru a analiza ulterior pe un anume caz ce se întâmplă. Misiunea unei instituții reprezintă ”rațiunea de a fi a acelei organizații, în raport cu principalii ei parteneri, consumatorii. Prin misiune este precizat specificul activităților de bază întreprinse și este sugerată, uneori făcând apel la emoții și sentimente , direcția spre care se îndreapta în viitor”. Conform prof. Aurelian Iftimescu și prof. Panaite Nica, o misiune corect formulată trebuie să răspundă la următoarele întrebări :

Cine este instituția?

Ce face ea?

Încotro se îndreaptă?

„Procesul de definire a misiunii unei instituții va fi orientat asupra identificării grupurilor de consumatori, definirii nevoilor ce vor fi satisfăcute, a procedurilor și metodelor pe care firma le va aplica pentru a asigura satisfacerea nevoilor clienților/consumatorilor”.

În continuare, lucrarea îți propune să facă o analiza comparativă a sistemului educațional din punct de vedere al marketingului în cazul României și al Angliei. În primul rând, se va analiza modul în care statul român și statul englez și-au definit misiunea, conform tabelului propus de prof. mai sus.

(Panaite Nica, Aurelian Iftimescu, Management, Concepte și aplicații, pg 96)

Se observă că, în prima parte a tabelului, la „nevoile consumatorului”, se regăsesc în ambele state aceleași nevoi de bază ale consumatorilor, care influențează în mod direct viitoarea instituție pe care persoana în cauză va alege să o frecventeze. În primul rând, o școală are nevoie să satisfacă aceste nevoi și abia apoi să se concentreze pe alt tip de nevoi, care să satisfacă consumatorul care deja a ales acea instituție. O instituție care nu alege să își formeze un program adaptat nevoilor tipului de consumatori căruia i se adresează, cu siguranță nu va obține nici resursele necesare funcționării sale. Într-un astfel de punct al prezentării unei instituții, nu se poate face abstracție de ceea ce contează cel mai mult în marketing : schimbul, oferta bazată pe cererea pieței-țintă.

(Panaite Nica, p 97)

În cele ce urmează se va da exemplu de două instituții, una din România și una din Anglia, după modul în care și-au formulat viziunea și misiunea ca instituții educaționale.

Viziunea Universității Westminster

„În următorii ani, Universitatea Westminster va fi recunoscută pe plan național și internațional pentru:

– o înaltă calitate

– accesibile, dar provocatoare, programe universitare și de cercetare, servicii de expertiză

– o puternică motivație, angajare și atitudini profesionale din partea corpului profesoral și a studenților

– climatul intelectual oferit ca suport pentru studenți și profesori;

– climatul intelectual oferit ca suport pentru studenți și profesori;

 – rolul educațional de lider în regenerarea Londrei;

 – dezvoltarea de relații mutuale benefice cu industria și comerțul;

    – experiență educațională deosebită oferită pentru mediul internațional”.

Misiunea Universitatii Westminster:

“Misiunea Universitatii este să ofere educatie si cercetare la un inalt standard de calitate in context national si international pentru dezvoltarea intelectuala, sociala si profesionala a individului si pentru imbogatirea economica si culturala a orasului Londra si a unor comunitati mai largi”.

Analizând viziunea și misiunea acestei universități, se pot evidenția atât starea ideală a organizației proiectată în viitorul imediat, cât și determinarea organizației de optimizare a resurselor pentru a se putea obține ceea ce și-a propus. Oricât de generale ni s-ar părea aceste formulări, ele reflectă o atitudine fermă și creatoare, specifică gândirii strategice.

Misiunea Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

„Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” își asumă un rol fundamental în crearea și tezaurizarea valorilor culturii și civilizației, în promovarea cercetării științifice, participarea culturii și științei românești la circuitul mondial de valori spirituale, afirmarea identității culturale naționale și dezvoltarea societății românești în cadrul unui stat de drept, liber și democratic. Universitatea își îndeplinește misiunea prin: • formarea de specialiști pentru învățământ, știință, cultură și activități social-economice; • perfecționarea continuă a absolvenților în spiritul progresului cunoașterii și al educației permanente; • articularea permanentă la viața științifică și culturală universală; • promovarea valorilor culturii și spiritualității naționale și universale; • dezvoltarea în interiorul său a unor puternice centre de cercetare științifică; participarea la realizarea unor proiecte științifice de interes major”.

Un alt punct foarte important care trebuie urmărit în analiza unei instituții, în

cazul nostru instituțiile de învățământ, sunt obiectivele pe care aceasta și le-a propus. În management, termenul obiectiv desemnează un rezultat viitor ce se dorește a fi obținut. Pentru o instituție obiectivele stabilite pot viza organizația în ansamblul ei sau diferite unități, domenii funcționale, departamentele și locurile de muncă din structura organizatorică a instituției.

Obiectivele dau o imagine concretă asupra orientării generale a instituției,, în funcție de scopul urmărit și misiunea organizației. Ele trebuie să fie concretizate în acțiuni specifice, altfel riscă să rămână în stadiul de deziderate și bune intenții. Când dorințele sunt concretizate și măsurate prin obiective manageriale, prioritățile pot fi apreciate în mod corect după un sitem clar de evaluare, resursele pot fi alocate în mod optim, responsabilitățile pot fi stabilite cu claritate, fiecare manager sau executant fiind apreciat după rezultatele obținute.

Un al treilea punct decisiv pentru o bună funcționare a unei instituții este stabilirea obiectivelor. Maniera în care sunt stabilite obiectivele diferitelor entități organizatorice din cadrul unei firme, condiționează în bună măsură eficacitatea utilizării lor în procesul de management.

„Managementul prin obiective (MPO) este un sistem de planificare și control conceput și aplicat pentru prima dată în anii ”50 de către Peter Drucker, cunoscut profesor și consultant în management.

Procesul de MPO cuprinde trei etape mai importante:

Stabilirea obiectivelor și a acțiunilor necesare pentru îndeplinirea lor;

Implementarea acțiunilor prevăzute și autocontrolul realizării obiectivelor

Examinarea periodică de către superiori a performanțelor individuale și evaluarea subordonaților”.

În continuare, vom discuta despre strategiile unei instituții pentru a duce la îndeplinire unul sau mai multe dintre obiectivele propuse.

Principalele caracteristici ale unei strategii eficace sunt următoarele:

„Are un puternic caracter anteprenorial, în sensul că managerii au de ales între direcții alternative de inițiere și dezvoltare

Permite menținerea competitivității

Permite ca acțiunile necesare să fie interprinse la momentul oportun”.

În definirea conținutului unei strategii, un rol esențial îl are analiza factorilor interni (caracteristicile organizației) și a celor externi (de mediu). Une dintre cele mai folosite metode pentru o astfel de analiză este metoda SWOT, care ia în considerare , pentru factorii externi , oportunitățile și amenințările, iar pentru factorii interni, punctele tari și punctele slabe.

Analiza SWOT asupra învățământului universitar

Modul în care consumatorii de educație aleg instituția de învățământ pe care o vor urma este influențat de o multitudine de factori. Ce factori determină studenții din România să urmeze frecventeze cursurile unei universități din țară și ce factori îi motivează să plece în străinătate pentru întregirea cursurilor? Aceleași întrebări se pun și în cazul Angliei. Vin studenți din Anglia în România pentru a urma cursurile unei universități? Care sunt factorii care îi motivează? Sau aleg tinerii să rămână în Anglia, bucurându-se de sistemul de acolo?

În cartea sa, Manual de marketing. Principii clasice și practici actuale eficiente, prof. Florina Pînzaru afirmă că „toți consumatorii unui produs în general pleacă cu o serie de întrebări la drum. Prima întrebare: Cum decide un consumator că are nevoie de un produs?”

În România, în anii de după revoluție, s-au înregistrat o serie de schimbări din punct de vedere al comportamentului societății, al mersului acesteia. Dacă cu ani în urmă școala nu era o necesitate pentru a avea un loc de muncă (sistemul comunist asigura locuri de muncă tuturor), în prezent, pentru a obține un loc de muncă individul este obligat să obțină măcar diploma de bacalaureat. Și nici aceasta nu mai este de ajuns pentru cele mai multe instituții/firme angajatoare. Tinerii, și nu numai, sunt obligați de mersul sovietății, să urmeze studiile unei facultăți, pentru a obține un loc de muncă stabil, cu un salar convenabil. Astfel, consumatorii de educație din România își pun în primul rând problema utilității obținerii unei diplome de absolvire a unei facultăți. Apoi, întrebarea care și-o pun cei mai mulți este ce facultate vor alege? Cu sau fără taxă? „Pentru cei mai mulți consumatori de educație, factorul „cu sau fără plată” este unul decisiv. În cele mai multe cazuri, dacă facultatea aleasă este fără bani, este cea mai bună. În același timp, „cheltuirea” banilor pe facultate se va transforma într-un adevărat stimulent pentru viitorul student. El va lupta să obțină note mari sau măcar să devină foarte bun, pentru „a scăpa” de taxă sau pentru a obține o bursă”.

Se va da exemplu în continuare de facultăți cu taxă din România și din Anglia, comparând sumele la care se ridică cheltuiala pentru un student la taxă într-un stat și în celălalt.

La Universitatea „Nicolae Titulescu” din București, la Fac. de Drept, taxele variază între 2000 lei și 2500 lei pe an la cursurile de licență. Cursurile de Master costă 2800 lei, iar taxa pentru doctorat este de 6000 lei/an.

„La Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, Facultatea de Medicină, pentru cursurile de licență taxa este de 6.000 RON /an, pt studiile de master 3.000 RON/an, iar pentru studenții străini 5.000 euro/an. Pentru studiile de doctorat taxa este de 9.000 RON”. Ca urmare a tuturor acestor factori, numărul studenților veniți în România pentru urmarea studiilor este elocvent : studenți străini în România în 2014 : peste 12.000 de studenți străini urmau anul trecut o facultate în România, iar alți 1.500 de studenți străini studiau la universități românești prin bursele Erasmus.

„The Telegraph, ziarul britanic, a realizat un studiu pentru a analiza taxele școlare impuse de universitățile din Marea Britanie. Astfel, s-a constatat că ca taxele de aici sunt cele mai mari din Uniunea Europeană, ceea ce a dus la o scădere cu 13% a numărului de studenți britanici care aplică la universitate. Anul trecut prețurile au crescut de la 3.300 lire /an la 9.000 de lire/an (10.400 euro). Datele arată că la înscrierile pentru 2013 -2014, peste 265.000 de candidați din Marea Britanie au aplicat la universitate, cu 41.000 (13%) mai puțini ca în 2012, primul an în care s-au mărit taxele și în care deja se înregistrase o scădere de 8% a aplicanților, față de 2011. Deși tot mai multe universități își măresc taxele universitare ca să se apropie de pragul maxim de 9.000 de lire, sunt și câteva universități, multe dintre ele abia înființate, care oferă taxe mai mici, pentru a-și atrage studenții”. 

. University College Birmingham – 7.420 de lire pe an (8.607 euro) Universitatea a fost acreditată abia anul trecut și are două campusuri: Summer Row și Richmond House, urmând ca pentru anul universitar 2013 – 2014 să deschidă un nou campus universitar. 

York St John University – 7.253 de lire (8.414 euro) Universitatea își are sediul într-un conac vechi în Lord Mayor's Walk din orașul York. Un centru de arte a fost dezvoltat de curând acolo, care beneficiază de cele mai noi tehnologii new media pentru artiștii care vor să experimenteze arta contemporană.

Un al doilea factor care influențează deciziile consumatorilor de educație sunt factorii personali, în care se cuprind „vârsta, etapa din cadrul ciclului de viață, ocupația, situația materială, stilul de viașă, personalitatea și părerea despre sine.” Astfel, preferințele legate de consum diferă în funcție de mai multe caracteristici, și anume vârsta (oamenii nu se îmbracă la fel la 10, 20 și 30 de ani, nu folosesc aceleași surse de cercetare și informare la 10 ani, 20 de ani și 40 de ani) și de etapa din ciclul de viață al familiei : burlaci care locuiesc singuri/cu părinții, recent căsătoriți, tineri căsătoriți cu copii preșcolari, etc.

În funcție de membrii familiei, un consumator de educație va alege instituția spre care se va îndrepta. Dacă vorbim despre cazul unei tinere căsătorite, cu unul sau mai mulți copii școlari sau preșcolari, ea va avea în vedere să aleagă o facultate la ID, o facultate care să aibă opțiunea de cursuri on-line sau, cel puțin, să aibă un program lejer și flexibil, cu o taxă de școlarizare mică sau medie, în funcție de venit. Și aici vorbim despre alegerea unui produc/instituții în funcție de situația materială a consumatorului. Vom compara veniturile unei persoane din România cu ale unei persoane din Anglia, pentru a observa cât de mult se pune accentul pe acest factor.

Dacă se vor compara cele două statistici, se va descoperi că este mult mai convenabil pentru un englez să vină în România să urmeze o școală și să se întoarcă înapoi să își găsească un loc de muncă în Anglia. Se observă că sistemul de învățământ din România este în același timp mult mai conservator față de alte state, chiar dacă taxele sunt mai mici, ceea ce îi determină pe studenți să acorde mult mai multă importanță studiilor și notelor obținute. Astfel, observă marketerii, venitul care poate fi cheltuit, economiile și bunurile deținute, datoriile și puterea de împrumut, precum și înclinația spre cheltuire sau economisire sunt fcatorii care determină situația materială a unui individ, care la rândul ei reprezintă un factor decisiv în alegerea unei instituții de învățământ.

Una dintre misiunile marketingului este de a stabili prețul unui produs. Acesta „asigură profit pentru companiecși este un indicator de valoare pentru cumpărător. Prețul este unui dintre cei mai importanți piloni ai marketingului, el fiind un „indicator al obiectivelor unei firme/instituții, al poziției acesteia pe piață, al poziționării produsului și, în unele cazuri, un atribut de creare a valorii pentru consumatori.” Astfel, s-a stabilit că în funcție de situația materială, și nu numai, că toți consumatorii de educație iau în considerare, în alegerea unei universități, prețurile (taxele) acestora, cât de renumită este o școală, ce statut are în comparație cu alte instituții, dacă se merită să plătească un anumit preț, în speranța că întreaga cheltuială se va amortiza în timp, odată cu terminarea studiilor și obținerea unui post bun, datorat studiilor urmate.

Consumatorii reprezintă o mulțime de oportunități pentru marketeri. Ei pot deveni loiali și pot atrage noi clienți; asigură, prin alegerile pe care le fac, marjele de profit ale companiilor sau, dimpotrivă, pot fi indiferenți la eforturile instituțiilor și imprevizibili în procesul de alegere și de retenție. Pot fi indiferenți la numele unei facultăți, dar pot să iubească o alta. De aceea ei trebuie cercetați în mod continuu, cu atenție, întrucât ei sunt cei care reprezintă o șansă reală de valorificare a oportunităților de consum date de acești potențiali clienți.

Un alt aspect care trebuie analizat este instruirea on-line. În cadrul acestei analize trebuie să se observe legătura dintre preț și avantajele acestui tip de instruire. Urmarea unei facultăți cu instruire on-line permite consumatorului de educație să fie angajat cu program întreg, dar și să îți continue studiile în același timp. Astfel, consumatorul nu mai este nevoit să caute diverse metode de a frecventa zilnic cursurile unei facultăți, dar și de a se susține financiar.

Exemple de facultăți cu instruire online: exemplul cel mai bun este Universitatea Spiru Haret din București, care pune la dispoziția consumatorilor de educație posibilitatea instruirii online.

Promovarea produsului

Pentru a evita eșecul unui produs, trebuie urmăriți anumiți pași în promovarea unui produs. În primul rând, produsul trebuie să fie adaptat nevoilor pieței. Astfel, o dată sau de două ori pe an se organizează târguri de facultăți, cu scopul ca fiecare universitate să își promoveze oferta și să motiveze viitorii consumatori de educație să îi aleagă. Pentru a atrage un consumator de educație, trebuie întâi să îl convingem. Există mai multe sensuri ale termenului a convinge : în primul rând, a convinge înseamnă mai degrabă a „atrage de partea sa”; în al doilea rând, a convinge înseamnă „ a prezenta o temă de o manieră convenabilă”; iar în al treilea rând, a convinge înseamnă „a determina pe cineva să facă o acțiune pentru o recompensă.” Anticipând puțin lucrurile, vom spune că „recompensa” pe care o așteaptă consumatorii de educație atunci când aleg o instituție este ca aceasta să se plieze nevoilor lor.

Concluzii

lista tabelelor și a figurilor

Bibliografie