O analiză a participării la [619511]

O analiză a participării la
educație în învățământul
primar și gimnazialCOPIII CARE NU MERG
LA ăCOALÃ
București, 2012unite for children

INSTITUTUL DE ȘTIINȚE ALE EDUCA ȚIEI

COPIII CARE NU MERG
LA ȘCOALĂ

O analiză a particip ării la educa ție în învățământul
primar și gimnazial

București, 2012

ECHIPA DE AUTORI: Apostu Otilia
Balica Magdalena
Fartușnic Ciprian
Florian Bogdan
Horga Irina
Voinea Lucian
Responsabil proiect din partea UNICEF: Luminița Costache,

specialist politici sociale
CERCETĂTOR ASOCIAT: Jigău Mihaela

TEHNOREDACTARE: Cornel Olaru
DTP: Mădălina Barbu

Autorii doresc s ă mulțumească Reprezentan ței UNICEF România și tuturor uni-
tăților școlare implicate în proiectul Zone Prioritare de Educa ție pentru sprijinul
acordat în realizarea acestei lucr ări, cât și pentru încurajarea constant ă oferită
Institutului de Științe ale Educa ției pe întreg parcursul activit ăților comune de
intervenție desfășurate pentru elevii în risc de abandon.

Descrierea CIP a Bibliotecii Na ționale a României
Copiii care nu merg la școală : o analiz ă a particip ării la educa ție în
învățământul primar și gimnazial / UNICEF România, Apostu Otilia, Balica
Magdalena, Fartu șnic Ciprian, … – Buz ău : Alpha MDN, 2012
ISBN 978-973-139-236-3
I. Apostu, Otilia
II. Balica, Magdalena III. Fartu șnic, Ciprian

371.52

CUPRINS

INTRODUCERE …………………………………………………………………………… 7  
 
1. CUM ÎNȚELEGEM EXCLUZIUNEA DIN PERSPECTIVA
EDUCAȚIEI? METODOLOGIA UNICEF/UNESCO ……………………….. 11  
 
2. DIMENSIUNEA VIZIBIL Ă A FEONOMENULUI: ELEVII CARE
ABANDONEAZ Ă ȘCOALA ……………………………………………… 17 
2.1 Abandonul m ăsurat prin metoda intrare-ie șire…………………….. 18  
2.2. Abandonul m ăsurat prin metoda analizei pe cohort ă………….. 27  
 
3. COPIII ÎN AFARA SISTEMULUI DE EDUCA ȚIE …………………. 39 
3.1. Copii de vârsta înv ățământului primar în afara sistemului de
educație…………………………………………………………………………………… 40  
3.2. Copii de vârsta înv ățământului gimnazial în afara sistemului de
educație…………………………………………………………………………………… 47  
 
4. RISCUL DE ABANDON/NE ȘCOLARIZARE………………………… 53 
4.1. Factori in dividuali …………………………………………………… 54 
4.2. Factorii de natur ă socio-economic ă……………………………………. 59  
4.3. Factori școlari …………………………………………………………………… 64  
 
Concluzii și direcții de interven ție……………………………………………… 81

LISTĂ GRAFICE

Fig. 1.1. Cele cinci dimensiuni ale excluziuni i ……………………………………………………… 14
Fig. 2.1.1. Rata abandonului școlar în înv ățământul obligatori u, pe clase ………………….. 22
Fig. 2.1.2. Rata abandonului școlar în înv ățământul primar, pe medii de reziden ță………. 24
Fig. 2.1.3. Rata abandonului școlar în înv ățământul gimnazial, pe medii de reziden ță…… 24
Fig. 2.2.1. Pierderile pe cohort ă pură în ciclul primar……………………………………………… 31
Fig. 2.2.2. Pierderile pe cohort ă și clase în ciclul gimnazial……………………………………… 32
Fig. 2.2.3. Pierderile școlare în înv ățământul pr imar………………………………………………. 33
Fig. 2.2.4. Pierderile școlare în înv ățământul gimn azial…………………………………………… 34
Fig. 2.2.5. Rata abandonului școlar, pe cohort ă, în învățământul primar și gimnazial …… 36
Fig. 3.1.1. Participarea la educa ție a copiilor de vârsta înv ățământului primar (anul școlar
2009/20 10) ……………………………………………………………………………………… 40
Fig. 3.1.2. Copii de vârsta înv ățământului primar în afar a sistemului de educa ție,
perioada 2005 -2009 ………………………………………………………………………….. 44
Fig. 3.2.1. Propor ția copiilor de vârsta gimnaziu lui în afara sistemului de educa ție, în
perioada 2005 -2009 ………………………………………………………………………….. 50
Fig. 4.1.1. Factori individuali care influen țează riscul de abandon școlar, pe gen…………. 55
Fig. 4.1.2. Factori individuali care influen țează riscul de abandon școlar, pe nivel de
educație…………………………………………………………………………………………… 57
Fig. 4.1.3. Factori individuali care influen țează riscul de abandon școlar, pe medii de
rezidență………………………………………………………………………………………….. 58
Fig. 4.2.1. Frecven ța factorilor familiali în ceea ce prive ște impactul negativ asupra
abandonului școlar al elevilor, pe medii de reziden ță………………………………… 61
Fig. 4.2.2. Factori de risc indica ți în cazul elevilor din me diul rural, pe sexe ……………….. 63
Fig. 4.2.3. Factori de risc indica ți în cazul elevilor din me diul urban, pe sexe………………. 64
Fig.4.3.1. Ponderea elevilor în risc de abandon cu rezultate școlare slabe, pe sexe ……… 67
Fig. 4.3.2. Ponderea elevilor în risc de abandon cu rezultate școlare slabe, pe medii de
rezidență………………………………………………………………………………………….. 68
Fig. 4.3.3. Ponderea elevilor în risc de abandon cu rezultate școlare slabe, pe sexe și
medii de reziden ță……………………………………………………………………………… 68
Fig. 4.3.4. Ponderea elevilor în risc de abandon cu rezultate școlare slabe, pe niveluri de
școlarita te………………………………………………………………………………………… 69

Fig. 4.3.5. Ponderea elevilor în risc de abandon care au tr ăit experiența repetenției sau a
corigențelor, pe sexe………………………………………………………………………….. 70
Fig. 4.3.6. Ponderea elevilor în risc de abandon care au tr ăit experiența repetenției sau a
corigențelor, pe medii de reziden ță……………………………………………………….. 70
Fig. 4.3.7. Ponderea elevilor în risc de abandon școlar care au tr ăit experiența repetenției
sau a corigen țelor, pe sexe și medii de reziden ță…………………………………….. 71
Fig. 4.3.8. Ponderea elevilor în risc de abandon școlar care au tr ăit experiența repetenției
sau a corigen țelor, pe niveluri de școlarita te…………………………………………… 71
Fig. 4.3.9. Ponderea elevilor în risc de abandon care au tr ăit experiența repetenției sau a
corigențelor, pe sexe, medii de reziden ță și niveluri de școlaritate………………. 73
Fig. 4.3.10. Ponderea elevilor în risc de abandon care au o participare sc ăzută la activități-
le extracurriculare, pe sexe, medii de reziden ță și niveluri de școlaritate ……… 74
Fig. 4.3.11. Ponderea elevilor în risc de abandon care nu au frecventat gr ădinița, pe sexe,
medii de reziden ță și niveluri de școlarita te…………………………………………….. 75
Fig. 4.3.12. Ponderea elevilor în risc de abandon care nu au frecventat gr ădinița, pe sexe
și medii de reziden ță…………………………………………………………………………… 76
Fig. 4.3.13. Ponderea elevilor în ri sc de abandon care au dificult ăți de adaptare la ethosul
școlar, pe categorii de comporta mente………………………………………………….. 77
Fig. 4.3.14. Ponderea elevilor în ri sc de abandon care au compor tamente deviante /
violente, pe sexe și medii de reziden ță…………………………………………………… 77
Fig. 4.3.15. Ponderea elevilor în ri sc de abandon care au dificult ăți de adaptare la
ethosul școlar, pe sexe ……………………………………………………………………….. 78
Fig. 4.3.16. Ponderea elevilor în ri sc de abandon care au dificult ăți de adaptare la
ethosul școlar, pe medii de reziden ță…………………………………………………….. 79
Fig. 4.3.17. Ponderea elevilor în ri sc de abandon care au dificult ăți de adaptare la
ethosul școlar, pe niveluri de școlarita te………………………………………………… 79
 

LISTĂ TABELE

Tabel 1.1. Cinci dimens iuni ale excl uziuni i ……………………………………………………………. 13
Tabel 2.1.1. Rata abandonului școlar în înv ățământul obligatoriu, pe niveluri de educa ție
și sexe …………………………………………………………………………………………….. 20
Tabel 2.1.2. Rata abandonului școlar în înv ățământul obligatoriu, pe clase și medii de
rezidență………………………………………………………………………………………….. 21

Tabel 2.1.3. Rata abandonului școlar în înv ățământul primar, pe sexe și medii de
rezidență……………………………………………………………………………………. 25
Tabel 2.1.4. Rata abandonului școlar în înv ățământul gimnazial, pe sexe și medii de
rezidență………………………………………………………………………………………….. 26
Tabel 2.2.1. Pierderile școlare pe cohort ă pură în învățământul primar (5 unit ăți școlare),
în perioada 2006-2010 ………………………………………………………………………. 30
Tabel 2.2.2. Pierderile școlare pe cohort ă pură în învățământul gimnazial (5 unit ăți
școlare ) …………………………………………………………………………………….. 32
Tabel 2.2.3. Pierderile școlare pe cohort ă în învățământul primar și gimnazial în perioada
2005-2009 – nivel na țional…………………………………………………………………. 35
Tabel 2.2.4. Pierderile școlare pe cohort ă în învățământul primar, la nivel na țional …….. 36
Tabel 2.2.5. Pierderile școlare pe cohort ă în învățământul gimnazial, la nivel na țional …. 36
Tabel 3.1.1. Copii de vârsta înv ățământului primar în afar a sistemului de educa ție și
rata abandonulu i, pe sexe……………………………………………………………………. 42
Tabel 3.1.2. Copii de vârsta înv ățământului primar în afar a sistemului de educa ție,
pe vârste și sexe ……………………………………………………………………………….. 43
Tabel 3.1.3. Ne școlarizarea și abandonul la cop iii de etni e roma ………………………………. 45
Tabel 3.1.4. Copii cu dizabilit ăți neșcolarizați, pe grupe de vârst ă, genuri și medii de
rezidență………………………………………………………………………………………….. 46
Tabel 3.2.1. Copii de vârsta înv ățământului gimnazial în af ara sistemului de educa ție și
rata abandonulu i, pe sexe……………………………………………………………………. 47
Tabel 3.2.2. Copii de vârsta înv ățământului gimnazial în af ara sistemului de educa ție,
pe vârste și sexe ……………………………………………………………………………….. 49
Tabelul 4.1.1 – Tipuri de factori individuali care influen țează riscul de abandon școlar… 55
Tabel 4.2.1. Factori familiali care influen țează abandonul școlar ……………………………… 60
Tabel 4.2.2. Ierarhia fact orilor familiali cu impact negativ asupra abandonului școlar al
elevilo r…………………………………………………………………………………………….. 62
Tabel 4.3.1. Distribu ția răspunsurilor pe categorii de factori școlari …………………………. 66
Tabel 4.3.2. Distribu ția răspunsurilor pe categorii de e șec școlar …………………………….. 70

INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI  7  
 

INTRODUCERE

Conform statisticilor ofici ale (INS 2011), în anul școlar
2009/2010 1,4% dint re elevii din înv ățământul primar și 1,7% din-
tre elevii din înv ățământul gimnazial au abandonat școala. Ad ău-
gând la aceasta procentu l copiilor care nu au frecventat niciodat ă
școala (3,68% în înv ățământul primar și 3,75% în înv ățământul
gimnazial) avem un num ăr total de peste 44 m ii de copii de vârsta
învățământului primar și peste 48 mii de copii de vârsta înv ățămân-
tului gimnazial care sunt în afara sistemului de educa ție. Sunt cifre
îngrijorătoare, care au crescut în ul timii ani într-u n context econo-
mic defavorabil și care ridic ă semne de întrebare cu privire la im-
pactul politicilor promovate pent ru acest grup țintă.
Institutul de Științe ale Educa ției a avut o preocupare con-
stantă pentru analiza particip ării la educa ție în România, în special
la nivel pre-universitar. Stud iile dedicate aces tui fenomen ( Partici-
parea la educa ție în mediul urban, 2001; Participarea la educa ție a
copiilor din mediul rural, 2002; Participarea la educa ție a copiilor și
tinerilor rromi, 2002) au fost completate cu alte analize relevante
precum Învățământul rural din Ro mânia (2002), Violen ța în școală
(2004), Extinderea înv ățământului obligatori u la 10 ani (2008),
Timpul elevilor (2008) și, începând cu anul 200 5, cu analiza unor
indicatori relevan ți în cadrul Raportului privind Starea Sistemului de
Învățământ.
De asemenea, în anul școlar 2002-2003, Institutul, al ături
de Reprezentan ța UNICEF în România, a în ceput pilotarea unui mo-
del de interven ție care urm ărește acordarea de sprijin unit ăților șco-
lare situate în zone profund dezava ntajate socio-economic, în iden-
tificarea și sprijinirea parcursului școlar al elevilor în risc major de
abandon. În prezent aces t sistem este aplicat cu succes în peste
100 de unit ăți școlare din 37 de jude țe, cu ajutorul unei echipe de

8   Copiii care nu merg la școală 
 
specialiști în arii relevante pr ecum management educa țional, curri-
culum, activit ăți extrașcolare și consilierea p ărinților.
Raportul de fa ță valorific ă această experien ță variată pentru
a recompune, în premier ă în România, o imagine detaliat ă privind
copiii în afara sistemului de educa ție. Analiza noastr ă urmărește
ciclul primar și gimnazial, acoperi nd, astfel, o bun ă parte a înv ăță-
mântului obligatoriu. În viitorul aprop iat, ISE va încerca s ă extindă
această analiză și asupra altor niveluri de înv ățământ (pre școlar,
secundar superior, ter țiar), utilizând o me todologie apropiat ă. Ast-
fel, studiul de fa ță este un prim pas în realizarea unei analize de
mai mare profunzime asupra neșcolarizării, fenomen care, în sens
larg, include toate situa țiile în care un co pil nu frecventeaz ă școala.
În mod deosebit, st udiul este relevant și pentru în țelegerea feno-
menului de părăsire timpurie a sistemului de educa ție, aflat pe
agenda de politici a Uniunii Europene1.
Nu întâmpl ător acest studiu nu se limiteaz ă la abandonul
școlar, cu alte cuvinte, la elevii care renun ță la studii: dup ă cum
vom vedea în sec țiunea urm ătoare și pe întreg parcursul acestui
raport, imaginea complet ă asupra acestui fenomen poate fi ob ținu-
tă numai luând în considerare și pe cei care nu au ajuns s ă frecven-
teze niciodat ă școala, și pe cei care „scap ă” din statisticile oficiale
datorită unor disfunc ționalități metodologice, cât și pe cei care nu
mai frecventeaz ă școala de mai mul ți ani și nu s-au întors în sistem
prin programul de tip Șansa a doua . Mai mult, pentru a în țelege si-
tuația copiilor în afara sistemului de educa ție este nevoie și de o
analiză a riscului de a renun ța la studii și a principalelor categorii de
factori care conduc la p ărăsirea sistemului de educa ție.
                                                             
1 Deși sunt deseori utilizate indi stinct în discursul public, abandonul școlar și
părăsirea timpurie a sistemului de educa ție reprezint ă fenomene distincte. Ast-
fel, primul se refer ă la elevii care renun ță să mai frecventeze școala (într-un
anumit nivel de înv ățământ), în timp ce al doilea se refer ă la tinerii dintr-o anu-
mită grupă de vârst ă (18-24 de ani) care au p ărăsit sistemul de educa ție înain-
te de a finaliza înv ățământul obligatoriu și care nu au urmat ulterior un program
de formare profesional ă continuă/calificare.

INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI  9  
 
Această preocupare este important ă din perspectiva politici-
lor curente și viitoare care urm ăresc creșterea particip ării la educa-
ție și diminuarea fenome nelor de absenteism și abandon școlar.
Datele furnizate în studiul de fa ță, precum și recomand ările de in-
tervenție oferă, astfel, un punct de reper important atât în evalua-
rea impactului m ăsurilor curente, cât și în dezvoltarea/rafinarea
acestor m ăsuri. Din păcate, datele cure nte disponibile la nivel de
sistem au importante limit ări: ele se refer ă numai la copiii și tinerii
care au abandonat școala și numai la un num ăr relativ redus de ca-
racteristici ale acestora (clasa/nivelul de înv ățământ, genul, mediul
de reziden ță). De asemenea, date relevan te privind caracteristicile
copiilor care nu frecventeaz ă școala, utilizate în analiza noastr ă, au
fost obținute prin cercet ări pe loturi de investiga ție care nu au re-
prezentativitate la nivel na țional. Cu toate aceste a, concluziile for-
mulate ofer ă atât factorilor de decizie, cât și tuturor celor interesa ți
de fenomenul de participare la educa ție o imagine dinamic ă și
complex ă asupra unui grup înc ă insuficient cunoscut: copiii în afara
sistemului de educa ție.

AUTORII

10   Copiii care nu merg la școală

INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI  11  
 

CUM ÎNȚELEGEM EXCLUZIUNEA
DIN PERSPECTIVA EDUCA ȚIEI?
METODOLOGIA UNICEF/UNESCO

Campania global ă privind copiii în afar a sistemului de educa-
ție inițiată de UNICEF și Institutul de Statistic ă al UNESCO a pro-
pus în anul 2010 un cadru conceptual și metodologic care surprin-
de în mod sistematic categoriile principale privin d excluziunea
copiilor de la educa ție. Inițiativa a implicat 23 de țări (Bangladesh,
Bolivia, Brazilia, Ca mbodgia, Columbia, Republica Democratic ă
Congo, Djibouti, Etiopia, Ghana, India, Indonezia, Liberia, Mozam-
bic, Nigeria, Pakis tan, Filipine, România, Sri Lanka, Sudan, Timorul
de Est, Tadjikistan, Yemen și Zambia) și a trecut în revist ă calitatea
informațiilor statistice și a analizelor privind copiii în afara sistemu-
lui de educa ție.
În mod deosebit ini țiativa global ă a urmărit realizarea unui
profil complex al copiilor afla ți în afara sistemului de educa ție, ca-
re să surprind ă multiplele suprapuneri ale diferitelor forme de ex-
cluziune și disparit ățile structurale care îi afecteaz ă (de exemplu,
cele care țin de gen, apartenen ță etnică, sărăcie, mediu de rezi-
dență, dizabilit ăți, religie etc.). În acest scop a fost dezvoltat un
model al excluziunii specific focalizat pe cinci dimensiuni (5DE),
care combin ă criteriul nivelului de înv ățământ (preșcolar, primar și
gimnazial) cu situația copilului în ceea ce prive ște participarea la
educație (nu mai frecventeaz ă școala sau frecventeaz ă dar este în
risc de abandon).
Metodologia UNICEF și a Institutului de Statistic ă al UNESCO
indică faptul c ă fiecare grup reprezint ă o dimensiune distinct ă de
excludere, care necesit ă o analiz ă statistic ă și de politici specific ă.
Conform acestei abord ări termenul de excluziune are un în țeles re-1

12   Copiii care nu merg la școală 
 
lativ diferit în func ție de popula ția în cauz ă: copii care sunt în afara
sistemului sunt exclu și de la educa ție, în timp ce copiii care sunt în
risc de abandon școlar se confrunt ă cu o excludere de la oportuni-
tăți egale de înv ățare – de exemplu atunci când se confrunt ă cu
practici sau atitudini discriminato rii în clas ă/școală.
Acest demers face un pas mai departe în compara ție cu ini-
țiativa similar ă din 2005 (UNICE F, 2005), focalizat ă pe copiii de
vârstă școlară primară care sunt în afara sistemului de educa ție.
Astfel metodologia are în vedere și nivelul gimnazial (sau secundar
inferior), urm ărind toți copiii care nu urmeaz ă un progra m de nivel
ISCED 1 sau 2. Conform Inst itutului de Statistic ă al UNESCO exis-
tă la nivel global un num ăr foarte ridicat de copii de vârsta înv ăță-
mântului gimnazial care sunt în afara sistemului de educa ție (UIS
2010). Sunt inclu și în aceast ă categorie și copiii care au vârsta co-
respunzătoare înv ățământului primar sau gimn azial, dar în prezent
urmează doar gr ădinița2, cât și cei care urmeaz ă programe non-
formale sau informale, care nu sunt recunosc ute/certificate la nivel
de sistem3. Cele cinci dimensiuni ale excl uziunii, dezvoltate în ca-
drul metodologiei sunt prezen tate în caseta de mai jos:

                                                             
2 Metodologia UNICEF/Institutul de Statistic ă al UNESCO indic ă faptul c ă edu-
cația pre-școlară este esen țială pentru dezvoltarea unui copil. Cu toate acestea,
copiii de vârst ă școlară primară sau mai în vârst ă, care urmeaz ă în prezent gr ă-
dinița sunt considera ți în afara sistemului de educa ție, apreciindu-se c ă ei nu
pot dobândi competen țe specifice nivelului primar (de exemplu, scris, citit, so-
cotit etc.) în nivelul pre școlar de înv ățământ.
3 Varietatea program elor de educa ție non-formal ă și disponibilitatea limitat ă a
datelor cu privire la multe dintre acestea reprezint ă principalele motive indicate
de metodologie pentru a încadra copiii care particip ă la educa ția non-formal ă ca
fiind în afara școlii.

INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI  13  
 
Tabel 1.1. Cinci dimensiuni ale excluziunii
Dimensiunea 1: Copii de vârst ă pre-școlară care nu frecventeaz ă grădinița sau
școala
Dimensiunea 2: Copii de vârsta înv ățământului primar care nu sunt în înv ăță-
mântul primar sau gimnazial
Dimensiunea 3: Copii de vârsta înv ățământului gimnazial care nu sunt în înv ă-
țământul primar sau gimnazial
Dimensiunea 4: Copii care sunt în înv ățământul primar dar sunt în risc de a
abandona
Dimensiunea 5: Copii care sunt în înv ățământul gimnazial dar sunt în risc de a
abandona

Aceste dimensiuni surprind trei categorii de copii în afara
sistemului de educa ție: cei de vârst ă pre-școlară, primară și gimna-
zială (Dimensiunile 1, 2 și 3) și două categorii care sunt în sistemul
de educa ție în înv ățământul primar sau gimnaz ial, dar sunt în risc
de abandon (D imensiunile 4 și 5).
Copiii în risc se bucur ă de o aten ție special ă deoarece în țele-
gerea situa ției lor este esen țială pentru a împiedica transformarea
lor în elevi care abandoneaz ă în viitorul aprop iat (Lewin 2007). Ast-
fel, cele cinci di mensiuni ale excluziunii (5DE) surprind situa ția de
dezavantaj în care un copil ajunge s ă nu reușească să atingă nivelul
de educa ție dorit, în peri oada/la vârsta a șteptată.

14   Copiii care nu merg la școală 
 
Fig. 1.1. Cele cinci di mensiuni ale excluziunii

Un alt element important al me todologiei UNICEF/UIS este
reprezentat de recunoa șterea faptului c ă există mai multe sub-
categorii de copiii care sunt în afara sistemului (Dimensiunile 2 și
3) și că numai o parte dintre ace știa nu au fost și nu vor fi nicioda-
tă înscriși în sistemul formal de educa ție. Astfel g ăsim copii care au
deja o experien ță școlară, înainte de a abandona, iar o parte dintre
cei care sunt în prezent în afara si stemului vor ajunge în viitor, cu
întârziere, la școală. Metodologia distinge astfel între grupe reci-
proc exclusive formate din copiii care au frecventat și cei care nu
au frecventat niciodat ă școala, cât și între cei care vor fi înscri și în
învățământul primar, mai târziu, și cei care nu vor intra niciodat ă în
sistemul de educa ție.
Înțelegem astfel tabloul dinamic pe care aceast ă metodolo-
gie îl poate surprinde: copi i din Dimensiunea 1 pot s ă fie înscri și în
învățământul primar, dar s ă fie în risc (Dimensiunea 4) sau s ă nu
ajungă să frecventeze acest nivel de înv ățământ (Dimensiunea 2).
La fel, un copil care finalizeaz ă învățământul primar poate s ă fie
înscris în înv ățământul gimnazial, dar s ă fie în risc de abandon În afara
sistemului
de educație
În sistemul
de educație De vârstă înv. prima r De vârstă înv. gimnazial
Dimensiunea 4
În risc de a abandona
școala primar ă Dimensiunea 5
În risc de a abandona
gimnaziul
Dimensiunea 2
Înscriși
dar
au aban-
donat Nu vor intra
niciodată Vor intra
mai târziu Dimensiunea 3 Dimensiunea 1
Nu frecventeaz ă
grădinița
de vârstă
preșcolară
Elevi înscri și în înv. prima r Elevi înscri și în înv. gimnazial Înscriși
dar
au aban-
donat Nu vor intra
niciodată Vor intra
mai târziu

INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI  15  
 
(Dimensiunea 5) sau poate s ă renunțe la studii (Dimensiunea 3).
Datele statistice disp onibile ar trebui s ă distingă între toate
aceste situa ții și să ofere o imagine detaliat ă a caracteristicilor ca-
tegoriilor de copii di n fiecare dimensi une. Pe baza acestor informa-
ții, care țin de trăsăturile individuale, de ca racteristici ale familiei și
comunității în care tr ăiesc, cât și de situa ția școlară, ar putea fi în-
țelese barierele cu care se confrunt ă acești copii și situațiile com-
plexe de dezava ntaj. În ce m ăsură datele disponibile permit acest
demers în cazul sistemului românesc de educa ție vom vedea în ca-
pitolele urm ătoare.
Punctul de plecare al analizei noastre va fi constituit de o
analiză a fenomenului de abandon, ca re se suprapun e cu una din
sub-categoriile metodologiei UN ICEF/UIS din Dimensiunea 2 și 3.
Pentru o estimare cât mai fidel ă a acestui fenomen ne vom referi
atât la datele INS (calculate folosind metoda intrare/ie șire), cât și la
datele rezultate prin utilizarea un ei metode alternative, cea a anali-
zei pe cohort ă.
Următorul capitol este dedi cat analizei celorlalte sub-
categorii ale copiilor din Dimensiunea 2 și 3, fiind reconstituit ă o
imagine cât mai apropiat ă de cea real ă în ceea ce prive ște partici-
parea școlară la nivelul înv ățământului primar și gimnazial.
Ultimul capitol al acestui studiu este dedicat Dimensiunilor 4
și 5, elevii din înv ățământul primar și gimnazial afla ți în risc de
abandon. Și în acest caz sursa datelor este reprezentat ă de o cer-
cetare recent ă a ISE, în condi țiile în care lipsesc în prezent date
oficiale privind aceast ă categorie de elevi. Pentru colectarea aces-
tor date echipa de cercet are a primit sprijinul unit ăților școlare in-
cluse în proiectul Extinderea sistemului ZEP ce se desf ășoară în
anul școlar 2011-2012 în 103 școli din 37 de jude țe.
În final analiza noastr ă oferă un capitol de concluzii care în-
cearcă să surprind ă cele mai importante aspecte analizate și să
contureze o serie de pos ibile arii de interven ție privind atât stimula-
rea particip ării școlare și diminuarea num ărului copiilor și tinerilor

16   Copiii care nu merg la școală 
 
neșcolarizați, cât și prevenirea abandonului prin oferirea unor m ă-
suri complexe de sprijin pentru categoriile de elevi expuse acestui
risc.

17                       
INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI 
 

DIMENSIUNEA VIZIBIL Ă A
FENOMENULUI: ELEVII CARE
ABANDONEAZ Ă ȘCOALA

Rata abandonului școlar reprezint ă un indicator important
prin care se evalueaz ă performan țele sistemului educa țional, pe ni-
veluri de educa ție. Din alt ă perspectiv ă de analiz ă, acesta semna-
lează și unele aspecte ale vie ții sociale și economice, care pot in-
fluența accesul popula ției la educa ție.
În ultimii ani, problematica abandonului școlar a devenit un
subiect uzual de analiz ă și dezbatere. Pe de o parte, documentele
de politici educa ționale propun strategii conc rete de ameliorare a
fenomenului, în acord cu țintele strategice europene. Pe de alt ă
parte, practicienii educa ției (manageri, profesori, p ărinți deopotriv ă)
sau mass-media pun, adesea, în discu ție situații de abandon școlar
sau evalueaz ă eficiența globală a sistemului de înv ățământ româ-
nesc din aceast ă perspectiv ă.
În diferite astfel de contexte, sintagma abandon școlar este
utilizată cu sensuri diferite, mai mult sau mai pu țin corecte. Iat ă
câteva exemple în acest sens:
– indicatorul abandon școlar, definit ca rata absenteismului
ridicat sau ca pondere a elevilor cu situa ție școlară neîn-
cheiată: „Din cauza s ărăciei, 785 de elevi din jude țul Vas-
lui au abandonat curs urile în prima jum ătate a acestui an
școlar…” (http://www.ziare.co m/articole/abandon+scolar ,
11.03.2011).
– indicatorul abandonul școlar confundat cu indicatorul rata
de părăsire timpurie a sistemului de educa ție: „Obiectivul
Uniunii Europene privi nd problema abandonului școlar este
clar și ferm: o rat ă de abandon școlar în UE sub 10% pân ă 2

18   Copiii care nu merg la școală 
 
în 2020.” (http://www.impa rte.ro/Ajutor/ Reintegrare-
sociala/Abandonul-scolar-C auze-solutii-statistici- și-
obiectivele-Uniunii-Europene-246.html ).
La nivelul statisticii educa ției sunt utilizate dou ă metode de
calculare a abandonului școlar:
– abandonul școlar calculat prin metoda intrare-ie șire –
Această metodă de calcul permite ob ținerea de date pri-
vind abandonul pe parcursul unui an școlar. Indicatorul ra-
ta abandonului școlar este definit ca diferen ța dintre nu-
mărul elevilor înscri și la începutul anului școlar și cel aflat
în eviden ță la sfârșitul aceluia și an școlar, exprimat ă ca
raport procentual fa ță de num ărul elevilor înscri și la înce-
putul anului școlar.
– abandonul școlar calculat prin analiza de cohort ă – Repre-
zintă o analiz ă longitudinal ă retrospectiv ă, ce presupune
urmărirea unui anumit flux școlar (a unei cohorte de elevi)
pe parcursul unui întreg ciclu de înv ățământ (de exemplu,
cohorta elevilor din clasa I pân ă la finalul clasei a IV-a /
cohorta celor care intr ă în clasa a V-a pân ă la finalul clasei
a VIII-a etc.).
Detalii privind aceste dou ă metode de calcul al abandonului
școlar, avantajele și dezavantajele fiec ăreia, precum și date statis-
tice aferente ultimilor ani vor fi prezentate în capi tolele ce urmeaz ă.

2.1 Abandonul m ăsurat prin metoda intrare -ieșire

Importan ța ratei abandonului școlar este dat ă de rolurile pe care
acest indicator le are. Pe de o parte, analiza valorii abandonului școlar
permite evaluarea eficien ței interne a unui sistem de educa ție. Pe de
altă parte, este un indicator important pentru analizarea și proiectarea
fluxurilor de elevi în cadrul unui nivel de educa ție. La nivel ideal, rata
abandonului trebuie s ă se apropie de valoarea „0”, care ar eviden ția
pierderi nule pe parcursul unui an de studiu / al unei cohorte.

INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI  19  
 
Este important ă diferențierea între indicatorul abandon școlar
și indicatorul rata de p ărăsire timpurie a sistemului de educa ție.
Aceștia, prin defini ție, măsoară elemente diferite, suprapuse, îns ă,
uneori în utilizarea lor la nivelul do cumentelor de politici sau în dez-
baterile publice. Dup ă cum am v ăzut deja, primul se refer ă la elevii
care renun ță să mai frecventeze școala (într-un anumit nivel de în-
vățământ), în timp ce al doilea se refer ă la tinerii dintr-o anumit ă
grupă de vârst ă (18-24 de ani) care au p ărăsit sistemul de educa ție
înainte de a finaliza înv ățământul obligatoriu și care nu au urmat
ulterior un program de formare profesional ă continuă/ calificare.
Datele statistice referitoare la indicatorul rata abandonului
școlar eviden țiază evoluții oscilante la nivelul sistemului românesc
de învățământ din ultimii ani, indicând uneori, în m od direct, efici-
ența implement ării anumitor m ăsuri de politic ă educațională, alteori
fiind influen țată de contextul socio -economic mai larg.

• Analiza ratei abandonului școlar pe niveluri de educa ție și
sexe

În perioada 2005-200 7, rata abandonului școlar calculat pe
baza metodei „intrare-ie șire” a înregistrat un trend continuu ascen-
dent, atât pe ansamblul înv ățământului obligatoriu, cât și la nivelul
fiecărui ciclu de școlaritate. Înce pând cu anul școlar 2007/2008 s-
a înregistrat o tendință de scădere a ratei abandonului școlar, de la
2% în 2006/2007 pân ă la valoarea de 1,5% în anul școlar
2009/2010 . Scăderile din ultimii ani au fost înregistrate atât la ni-
velul ciclului primar, cât și la nivel gimnazial. Cu toate acestea, se
evidențiază nivelul mai ridicat al in dicatorului în cazul înv ățământu-
lui gimnazial (pe total popula ție, dar și pe genuri), comparativ cu
învățământul primar.

20   Copiii care nu merg la școală 
 
Tabel 2.1.1. Rata abandonului școlar în înv ățământul obligatoriu,
pe niveluri de educa ție și sexe
Învățământ primar și
gimnazial Învățământ primar Înv ățământ gimnazial
An școlar Mascu-
lin Femi-
nin TotalMascu-
lin Femi-
nin TotalMascu-
lin Femi-
nin Total
2005/
2006 2,0 1,6 1,8 1,7 1,3 1,5 2,3 1,8 2,1
2006/
2007 2,2 1,8 2,0 1,9 1,5 1,7 2,5 2,1 2,3
2007/
2008 2,2 1,7 1,9 2,0 1,5 1,8 2,5 2,0 2,2
2008/
2009 1,8 1,5 1,7 1,6 1,3 1,4 2,0 1,8 1,9
2009/
2010 1,7 1,4 1,5 1,6 1,3 1,4 1,8 1,5 1,7
Sursa: Date calculate pe baza informa țiilor INS, 2005-2011.

Rata abandonului școlar la nivelul înv ățământului primar, mai
redusă decât cea corespunz ătoare înv ățământului gimnazial, a avut
o creștere constant ă imediat dup ă anul trecerii la 10 ani de școlari-
tate obligatorie. Situa ția s-a ameliorat u șor în ultimii ani, rata aban-
donului sc ăzând la acest nivel de studiu cu 0,4 puncte procentuale
(de la1,8% în 2007/20 08 la 1,4% în 2009/2010 ). Se înregistreaz ă
un decalaj conti nuu între fete și băieți, în favoarea fetelor: mai
mulți băieți din ciclul primar abandoneaz ă școala, comparativ cu
fetele .
În aceea și perioad ă, în învățământul gimnazial , valoarea cea
mai ridicat ă a indicatorului se înregistreaz ă în anul școlar
2006/2007 (2,3%). Începând din anul urm ător, se observ ă o ten-
dință continuu descendent ă până la finalul intervalului când rata
abandonului ajunge la 1,7%. La nivelul segmentului de popula ție
școlară masculin ă, indicatorul variaz ă între 1,8% (în 2009/2010) și
2,5% (în an ii 2006/2007 și 2007/2008), iar la popula ția feminin ă
între 1,5% și 2,1%. Dup ă cum se observ ă din datele prezentate în
tabel, tendin ța descendent ă este prezent ă atât pe total popula ție,
cât și în cazul fetelor (reducerea fiin d de 0,6 p.p.), respectiv al b ă-

INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI  21  
 
ieților (0,7 p.p.). Valori le indicatorului eviden țiază avantajul fetelor
în compara ție cu băieții și în ciclul gimnazial .

• Analiza ratei abandonului școlar pe clase și medii de re-
zidență
Rata abandonului școlar pe clase și medii de reziden ță înre-
gistrează valori oscilante, tendin ța general ă fiind, îns ă, mai degra-
bă, de reducere.

Tabel 2.1.2. Rata abandonului școlar în înv ățământul obligatoriu, pe clase
și medii de reziden ță
Clasa
An școlar Mediu
de rezi-
dență I a II-a a III-aa IV-
a a V-aa VI-
a a VII-a a VIII-
a
Urban 2,4 1,5 1,2 1, 4 2,7 2,0 1,8 1,5
Rural 2,1 1,3 1,1 1, 2 2,5 1,8 2,3 2,1 2005/2006
Total 2,2 1,4 1,2 1, 3 2,6 1,9 2,0 1,8
Urban 2,6 2,0 1,9 1, 7 2,9 2,2 2,1 1,9
Rural 1,7 1,4 1,3 1, 2 2,7 2,0 2,4 2,1 2006/2007
Total 2,1 1,7 1,6 1, 5 2,8 2,1 2,2 2,0
Urban 2,0 1,5 1,4 1, 2 2,4 1,7 1,9 1,5
Rural 2,3 1,8 1,8 1, 9 2,9 2,3 2,8 2,4 2007/2008
Total 2,2 1,6 1,6 1, 6 2,6 2,0 2,3 1,9
Urban 2,2 1,1 1,0 1, 1 2,6 1,4 1,5 1,1
Rural 2,1 1,4 1,2 1, 4 3,0 1,8 2,2 1,9 2008/2009
Total 2,1 1,3 1,1 1, 3 2,8 1,6 1,8 1,5
Urban 2,4 1,2 1,1 1, 2 2,5 1,5 1,2 1,1
Rural 2,3 1,3 1,1 1, 1 2,4 1,6 1,7 1,6 2009/2010
Total 2,3 1,2 1,1 1, 2 2,5 1,5 1,4 1,3
Sursa: Date calculate pe baza informa țiilor INS, 2005-2011.

22   Copiii care nu merg la școală 
 
Fig. 2.1.1. Rata abandonului școlar în înv ățământul obligatoriu, pe clase

Compara ția valorilor ratei abandonului școlar pe clase relev ă
faptul că ratele cele mai ridicate ale ab andonului se înregistreaz ă la
clasele de începu t de cicluri de școlaritate : clasa I, respectiv clasa a
V-a – peste 2%, la celelalte clase valorile ratei fiind de +/-1,5%.
În mod cert, acest aspect eviden țiază drept cauz ă dificultăți-
le de adaptare și de învățare cu care se confrunt ă elevii la debutul
școlarității, respectiv la debutul în cicl ul gimnazial. Aceste treceri
de nivel de la înv ățământul pre școlar la cel primar , respectiv de la
învățământul primar la cel gimnazial pr esupun eforturi sporite de
adaptare la contexte educa ționale noi pentru copi l: alte stiluri de
predare, strategii di dactice diferi te, solicit ări mai complexe în plan
curricular – atât din punct de vedere al con ținuturilor de înv ățare,
precum și din perspectiva resurselor de timp. Relevante din acest
punct de vedere sunt diferen țele de num ăr de ore din planurile de
învățământ dintre ciclurile de școlaritate: de la înv ățământul pre ș-
colar la clasa I, respectiv de la clasa a IV-a la clasa a V-a.
Din aceasta perspectiv ă, valorile mari ale ratelor abandonului
școlar din clasele de în ceput de cicluri de școlaritate ar trebui luate
în considerare la momentul dezvolt ării noilor planuri de înv ățământ,
64%66%68%70%72%74%76%78%
Primar Gimnazial68.20%76.30%
Rezultate scolare slabe

INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI  23  
 
în perspectiva realiz ării unor treceri de nivel progresive, f ără salturi
semnificative.
Analiza datelor eviden țiază faptul c ă, la nivelul celorlalte cla-
se, ratele de abandon școlar au înregistrat valo ri variate în ultimii
cinci ani școlari, cu cre șteri semnificative pân ă în anul 2006/2007.
Începând cu anul școlar 2007/2008, valorile indicatorului s-au
ameliorat pentru toate clasele . Este de men ționat tendin ța de scă-
dere a ratei abandonului școlar de la clasa de de but într-un ciclu de
școlaritate la clasa de final din ca drul acestuia (de exemplu, de la
clasa I la clasa a IV-a, respectiv de la clasa a V-a la clasa a VIII-a)
– determinat ă, cel mai probabil, de adaptarea progresiv ă a elevilor
la solicitările școlare.
Tendințele menționate pentru totalul popula ției școlare sunt
similare și pe segmentele de popula ție din mediul urban, respectiv
rural. Diferen țele dintre valorile indicatorului (car e, în cele mai mul-
te cazuri, sunt cuprinse între 0, 1-0,3 puncte procen tuale) sunt, în
anumiți ani, în favoarea popula ției școlare din mediul rural, iar în
alți ani – a celei din urban. La nivel general, aceast ă diferență este
în scădere – cel mai probabil, ca efect de durat ă al programelor
educaționale implementate în școlile rurale, la nivel na țional sau
prin interven ții punctuale, locale. În urban s-a înregistrat o u șoară
reducere a ratei abandon ului numai în gimnaziu, în ciclul primar
tendința fiind chiar una invers ă, de ușoară creștere.
Cu toate acestea, discrepan țele în defavoarea mediului rural
rămân semnificative în special în înv ățământul gimnazial : abando-
nul elevilor din școlile rurale p ăstrează valori semnificativ mai mari
mai ales c ătre clasele de final (a VII-a, a VI II-a), comparativ cu rata
corespunz ătoare mediului urban.

24   Copiii care nu merg la școală 
 
Fig. 2.1.2. Rata abandonului școlar în înv ățământul primar,
pe medii de reziden ță

Fig. 2.1.3. Rata abandonului școlar în înv ățământul gimnazial,
pe medii de reziden ță

• Analiza ratei abandonului școlar pe med ii de reziden ță și
genuri

După cum a mai fost men ționat, rata abandonului școlar în
ciclul primar pe total popula ție înregistreaz ă o evoluție oscilant ă, cu
tendință de reducere în ultimii ani școlari. Tendințe similare se con-
stată și în cazul segmen tului de popula ție școlară din mediul urban,
valorile cele mai re duse, caracteristi ce anilor 2008/2009 și
2009/2010, fiind de 1,3%, respectiv 1,5% (fa ță de 2,1% în
2006/2007). În mediul rural, tendin ța este relativ constant ă, valoa-
rea cea mai frecvent ă a ratei abandonului școlar fiind de 1,4%. Di-
ferențele dintre popula țiile școlare rezidente în ur ban, respectiv ru-
ral, se manifest ă de cele mai multe ori, în favoarea copiilor din
zonele rurale. 0.511.522.53
2005/06 2006/07 2007/08 2008/09 2009/2010Total
Urban
Rural
0.511.522.53
2001/02 2002/03 2003/04 2004/05 2005/06 2006/07 2007/08 2008/09Total
Urban
Rural

INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI  25  
 
Analiza ratelor abandonului școlar pe sexe reflect ă, de ase-
menea, o evolu ție oscilant ă, cu aceea și tendință de reducere în ul-
timii doi ani școlari. La nivelul fiec ărui an școlar analiz at, diferen ța
este în favoarea fetelor: ponderea fetelor care abandoneaz ă școala
este mai redus ă, comparativ cu cea a b ăieților atât pe ansamblu,
cât și pe fiecare nivel de înv ățământ în parte (diferen ța este de 0,3
puncte procentuale atât pentru înv ățământul primar, cât și pentru
cel gimnazial).

Tabel 2.1.3. Rata abandonului școlar în înv ățământul primar,
pe sexe și medii de reziden ță
An școlar Mediu de rezi-
dență Masculin Feminin Total
Urban 1,8 1,4 1,6
Rural 1,5 1,3 1,4 2005/2006
Total 1,7 1,3 1,5
Urban 2,3 1,8 2,1
Rural 1,5 1,2 1,4 2006/2007
Total 1,9 1,5 1,7
Urban 1,8 1,3 1,5
Rural 2,1 1,8 2,0 2007/2008
Total 2,0 1,5 1,8
Urban 1,5 1,1 1,3
Rural 1,6 1,4 1,5 2008/2009
Total 1,6 1,3 1,4
Urban 1,6 1,3 1,5
Rural 1,6 1,3 1,4 2009/2010
Total 1,6 1,3 1,4
Sursa: Date calculate pe baza informa țiilor INS, 2005-2011.

În ceea ce prive ște valorile abandonului școlar pe sexe și me-
dii de reziden ță, se constat ă că, în general, cele mai ridicate rate ale
abandonului școlar din înv ățământul primar sunt specifice b ăieților
din mediul urban (cu rate cuprinse într e 1,5%-2,3%), urmate de ce-
le caracteristice fetelor din acela și mediu de reziden ță (1,1%-1,8%).
Totuși, dezavantajul popula ției școlare masculine, respectiv feminine
din ariile urbane fa ță de segmentele corespunz ătoare de popula ție
din mediul rural nu se manifest ă în toți anii intervalului de referin ță.

26   Copiii care nu merg la școală 
 
Tabel 2.1.4. Rata abandonului școlar în înv ățământul gimnazial,
pe sexe și medii de reziden ță
An școlar Mediu de
rezidență Masculin Feminin Total
Urban 2,3 1,6 2,0
Rural 2,3 2,0 2,2 2005/2006
Total 2,3 1,8 2,1
Urban 2,6 1,9 2,3
Rural 2,5 2,2 2,3 2006/2007
Total 2,5 2,1 2,3
Urban 2,2 1,5 1,9
Rural 2,8 2,4 2,6 2007/2008
Total 2,5 2,0 2,2
Urban 1,8 1,4 1,6
Rural 2,3 2,1 2,2 2008/2009
Total 2,0 1,8 1,9
Urban 1,8 1,3 1,6
Rural 1,8 1,8 1,8 2009/2010
Total 1,8 1,5 1,7
Sursa: Date calculate pe baza informa țiilor INS, 2005-2011.

În învățământul gimnazial, valor ile ratelor abandonului școlar
sunt constant mai ridicate în mediul rural. At ât în cazul b ăieților,
cât și al fetelor, rat ele abandonului școlar sunt semnificativ mai ri-
dicate, comparativ cu mediul urban. Analiza datelor eviden țiază
creșteri semnificative ale abandonului școlar în gimnaziu, mai ales
la fetele din mediul rural .

* * *

Începând cu anul școlar 2007/2008, se înregistreaz ă o ten-
dință constant ă de reducere a rate i anuale a abandonului școlar
calculat dup ă metoda intrare-ie șire. La nivelul anului școlar
2009/2010, valoarea acestui in dicator, pentru popula ția școlară
din ciclul primar și gimnazial, a fost de 1,5%. Cele mai importante
scăderi ale abandonului școlar s-au înregistrat în mediul rural, res-
pectiv la nivelul ciclul ui gimnazial. Cu toate acestea, mediul rural,
gimnaziul, respectiv popula ția școlară masculin ă înregistreaz ă, în
continuare, valorile cele mai mari ale abandonului școlar.

INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI  27  
 
Există un decalaj continuu pe sexe în ceea ce prive ște parti-
ciparea școlară, în condi țiile în care datele statistice indic ă faptul c ă
mai mulți băieți abandoneaz ă școala, comparativ cu fetele, atât în
învățământul primar, cât și în cel gi mnazial.
Compara ția valorilor indicatorului pe niveluri de școlaritate
evidențiază ponderi mai ridicate la clase le de început de cicluri de
școlaritate: clasa I, respectiv cl asa a V-a. Acest date eviden țiază
impactul adapt ării dificile a elevilo r la trecerile de nivel: debutul
școlarității, respectiv debutul în ciclul gimnazial.

2.2. Abandonul m ăsurat prin metoda analizei pe
cohortă

O alternativ ă la măsurarea abandonului școlar prin metoda
intrare – ie șire (prin intermediul c ăreia se ob țin date privind aban-
donul pe parcur sul unui an școlar) o constituie metoda analizei pe
cohortă (sau analiza longitudinal ă retrospectiv ă, utilizată, inițial, în
studiul fenomenelor demografice). Aceast ă metodă presupune ur-
mărirea unui anumit flux școlar (a unei cohorte de elevi) pe parcur-
sul unui întreg ciclu de înv ățământ (de ex. elevii din clasa I pân ă la
finalul clasei a IV-a, cei care intr ă în clasa a V-a pân ă la sfârșitul
clasei a VIII-a etc.)
Metoda poate fi aplicat ă pe o cohortă pură sau pe o cohor tă
aparentă. În primul caz, este vorba despre o anumit ă cohortă de
elevi (de ex. elevii care intr ă în clasa I / a V-a într-un anumit an
școlar) care este urm ărită fără a se lua în cons iderare elevii repe-
tenți din clasele anterioare sa u pe cei care se transfer ă de la alte
școli și care se adaug ă cohortei ini țiale. Analiza unei cohorte pure
permite identificarea situa țiilor de abandon, repeten ție, migra ție,
deces, respectiv a fenomenelor care intr ă în categoria pierderilor
școlare și care determin ă reducerea efectivelor școlare pe parcursul
anilor de studii. Metoda analizei cohortelor pure este mai laborioa-
să, mai dificil de aplicat pe date na ționale și presupune de ținerea

28   Copiii care nu merg la școală 
 
de informa ții precise despre diferitele categorii de pierderi școlare
pentru fiecare an de studii din cadrul unui ciclu de înv ățământ (nu-
mărul elevilor repeten ți, exmatricula ți, care au abandonat școala,
care au emigrat sau decedat).
O metod ă simplificat ă o reprezint ă analiza cohortelor aparente
care const ă în raportarea num ărului elevilor care finalizeaz ă clasa a
IV-a / a VIII-a / a XII-a într-un anumit an școlar, la num ărul elevilor
înscriși în clasa I / a V-a /a IX-a în urm ă cu 4 ani. Cohortele aparente
includ, pe lâng ă fluxul ini țial, și elevii repeten ți din anii anteriori, ex-
matricula ți cu drept de reînscriere sau pe cei veni ți prin transfer de la
alte școli. Prin metoda cohortelor aparen te pot fi evalua te pierderile
școlare, în general, fiind mai dificil ă operarea distinc ției între diferite-
le categorii ale acestora (abandon, repeten ție ș.a.). Totu și, metoda,
în sine, aduce anumite corec ții, fapt ce permite estimarea dimensiu-
nilor reale ale ratei abandonului școlar pe parcursul unui ciclu. Astfel,
dat fiind c ă fiecare cohort ă preia anual elevii repeten ți de acela și ni-
vel de studii (clas ă) din anul școlar anterior, care acoper ă pierderile
prin repeten ție din interiorul cohortei ini țiale, aceast ă categorie de
pierderi este, practic anulat ă. Ca urmare, diferen ța între cohorta de
elevi care absolv ă un anumit ciclu de înv ățământ și cohorta ini țială
este reprezentat ă, în principal, de abandon.
O corecție care trebuie, totu și, aplicat ă în vederea estim ării
abandonului pe cohort ă constă în excluderea ratei repeten ției de la
nivelul claselor terminale de ciclu – a IV-a / a VIII-a (care nu se mai
recupereaz ă, întrucât analiza se opre ște la momentul absolvirii
acestor clase) din volumul tota l al pierderilor pe ciclu.
Eventuale alte corec ții mai pot fi aduse prin excluderea cazu-
rilor de deces, care nu afecteaz ă, însă, în mod semnif icativ datele
(pentru perioada 20 06-2010 rata mortalit ății la grupele de vârst ă
5-9 și 10-14 ani a fost de 0,3‰4) și migrație extern ă. Informa țiile
existente privind migra ția, necesare pentru calcularea cât mai exac-
tă a abandonului datorat aces tui fenomen, sunt îns ă insuficiente.
                                                             
4 Anuarul statistic al României – 2009 , INS, 2009.

INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI  29  
 
Având, îns ă, în vedere c ă nu de pu ține ori migra ția extern ă presu-
pune abandonul școlar propriu-zis, putem estima c ă fenomenul mi-
grației nu reduce semnificat iv valorile ratei aban donului calculat pe
baza cohortelor aparente.
Cu toate precau țiile exprimate cu privire la metoda analizei
pe cohorte aparente, trebuie men ționat că aceasta surprinde cu
mai mult ă acurate țe abandonul școlar, se apropie mai mult de pro-
porțiile sale reale, comparativ cu metoda intrare – ie șire. Și aceasta
deoarece metoda surprinde și cazurile de abandon înregistrate în
trecerea de la o clas ă la alta, fiind anulate, totodat ă, anumite dis-
torsiuni în modul de înregistrare a datelor.
Pentru ilustrarea celor expuse mai sus, prezent ăm în conti-
nuare exemple de aplicare a meto dei analizei cohortelor pure și
aparente, pe date concrete.

¾ Analiză pe cohort ă pură

Un exemplu de aplicare a meto dei cohortelor pure este re-
prezentat de analiza realizat ă asupra unui num ăr de 5 unit ăți de în-
vățământ din jude țele Arad, Vrancea, Cara ș-Severin, Bra șov și Tul-
cea, situate atât în mediul urban, cât și rural. Aceste școli au făcut
parte din re țeaua de școli ZEP incluse în Proiectul Extinderea sis-
temului ZEP în 24 de comunit ăți dezavantajate din jude țe cu cea
mai înalt ă rată de abandon școlar; îmbun ătățirea particip ării și pre-
venirea abandonului școlar, derulat de Institutul de Științe ale Edu-
cației și UNICEF în an ii 2010-2011.
În cadrul analizei au fost cuprinse 16 clas e de elevi din ciclul
primar și 12 clase din ciclul gimnazial. Elevii respectivi au f ăcut
parte din cohortele care au frecventat înv ățământul primar, respec-
tiv gimnazial în perioa da 2006-2009 (au intrat în clasa I / a V-a în
anul școlar 2006/2007 și au absolvit clasa a IV-a / a VIII-a în
2009/2010). În tot al, a fost urm ărit parcursul școlar a 654 de elevi
care erau înscri și în anul școlar 2006/2007 în clasa I (370 de

30   Copiii care nu merg la școală 
 
elevi), respectiv în clasa a V-a (284 de elevi). Analiza s-a realizat
pe cohorta pur ă (elevii înscri și în clasele I și a V-a în 2006/2007),
fără a lua în considerar e elevii care s-au ad ăugat cohortei ini țiale
prin repeten ție sau prin transfer.
Metodologia de cercetare a presupus consultarea documen-
telor școlare care ofer ă informa ții privind partici parea la educa ție:
cataloagele școlare din ultimii patru ani; registrele matricole ale
școlilor; chestionarele statist ice de început/ final de an școlar.
Utilizarea acestei metode a scos în eviden ță proporții îngrijo-
rătoare ale pierderilor școlare. Se constat ă, astfel, c ă în cazul elevi-
lor din ciclul primar, cohorta car e a intrat în clasa I în anul școlar
2006/2007 a pierdut pe parcursul celor 4 ani de studii corespunz ă-
tori acestui nivel de înv ățământ peste 26% din efectivul de intrare
în sistemul de educa ție. Dintre ace știa, 10% au abandonat studiile,
iar peste 16% au r ămas repeten ți pe parcursul clas elor primare.

Tabel 2.2.1. Pierderile școlare pe cohort ă pură în învățământul primar
(5 unități școlare), în perioada 2006-2010
Pierderi
școlare Abandon
școlar RepetențieAlte ca-
tegorii de
pierderi
(situația
școlară
neînche-
iată) Abandon
datorat
migrației
externe,
din total
cohortă Abandon
datorat
migrației
externe,
din total
abandon
Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %
Elevi
înscr.
cl. I
06/07 370 – – – – – – – – – – – –
Abs.
cl. IV
09/10 273 97 26,22 36 9,73 60 16,21 1 0,27 14 3,78 14 38,89

INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI  31  
 
EI0 = 370

15.09/09 P0 = 19
0 I II III IV
E.I1 = 351 P1 = 46 P2 = 23 P3 = 9
EI2 = 305 EI3 = 282
15.09/06 15.09/07 15.09/08 15.09/10

Fig. 2.2.1. Pierderile pe cohort ă pură în ciclul primar

EI0- EI3 – Elevi înscri și în clasele I-IV
P0- P3 – Pierderi în clasele I-IV

Volumul pierderilor este mult mai ridicat în cazul elevilor din
gimnaziu, acestea reprezentând pe ste 48%, din care aproape 37%
abandon și peste 11% repeten ție. Comparativ cu ciclul primar, to-
talul pierderilor școlare este de aproape dou ă ori mai mare, iar
abandonul de aproape 4 ori.

32   Copiii care nu merg la școală 
 

Tabel 2.2.2. Pierderile școlare pe cohort ă pură în învățământul gimnazial
(5 unități școlare)
Pierderi
școlare Abandon
școlar Repe-
tenție Alte cate-
gorii de
pierderi
(situația
școlară
neîncheiat ă)Abandon
datorat
migrației
externe,
din total
cohortă Abandon
datorat
migrației
externe, din
total aban-
don
Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %
Elevi
înscr. cl.
V 06/07284 – – – – – – – – – – – –
Abs. cl.
VIII
09/10 147 137 48,24 101 35,56 33 11,62 3 1,06 18 6,34 18 17,82

Fig. 2.2.2. Pierderile pe cohort ă și clase în ciclul gimnazial

EI0- EI3 – Elevi înscri și în clasele V-VIII
P0- P3 – Pierderi în clasele V-VIII
EI0 = 284

15.09/09 P0 = 43
0 I II III IV
EI1 = 241 P1 = 33 P2 = 42 P3 = 19
EI2 = 208 EI3 = 166
15.09/06 15.09/07 15.09/08 15.09/10

INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI  33  
 

Se observ ă, astfel, c ă un copil din patru părăsește cohorta
inițială înainte de finaliz area ciclului primar și numai jumătate dintre
elevii înmatricula ți în clasa a V-a termin ă studiile gimn aziale. La ni-
velul înv ățământului primar, pierderile școlare se manifest ă, în spe-
cial, prin repeten ție, în timp ce la gimn aziu cauza principal ă este
abandonul. Astfel, dac ă în cazul înv ățământului primar unul din trei
elevi care părăsesc cohorta se pierd din cauza abandonului, în înv ă-
țământul gimnazial trei din patru elevi se află în aceast ă situație.
Compara ția grafică între înv ățământul primar și cel gimnazial
privind principalele ca tegorii de pierderi școlare, reprodus ă mai jos,
relevă mai sugestiv aceste diferen țe.

Fig. 2.2.3. Pierderile școlare în înv ățământul primar

34   Copiii care nu merg la școală 
 

Fig. 2.2.4. Pierderile școlare în înv ățământul gimnazial

Pierderile școlare variaz ă nu numai în func ție de ciclu, dar și
de clasa în care se afl ă elevul/eleva. Astfel, ce le mai importante se
înregistreaz ă în clasa a II-a și a III-a (în ciclul pr imar), respectiv cla-
sa a V-a și a VII-a. De asemenea, datele indic ă faptul c ă la finalul
unui ciclu școlar (clasa a IV-a, respect iv a VIII-a) pierderile școlare
sunt semnificativ mai m ici. De exemplu, peste 20% dintre elevii de
clasa a VII-a din cohorta investigat ă nu se mai reg ăsesc în anul
următor, în timp ce pierderile la clasa a VIII-a sunt de dou ă ori mai
reduse (11%).

¾ Analiză pe cohort ă aparentă
Exemplul de analiz ă pe cohort ă aparent ă se bazeaz ă pe date
naționale, calculate pe o perioad ă de 5 ani. Aceste date eviden ția-
ză faptul c ă în perioada 2005 -2009, pierderile școlare prin abandon
(inclusiv cazurile de deces și migrație) înregistrate de fiecare cohor-

INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI  35  
 
tă de elevi de la intrar ea în ciclul primar pân ă la absolvirea acestuia
au fost cuprinse între 5% și 10%. Se observ ă, de asemenea, o
tendință descendent ă a valorii indicatorului, în ultimii 2 ani ai pe-
rioadei de referin ță aceasta reducându- se la aproape jum ătate față
de momentul ini țial – 5-6%. În ciclul gimnaz ial, nivelul indicatorului
este mult mai ridicat – 12-13% și se men ține relativ constant (re-
ducerea înregistrat ă în ultimii 2 ani este nesemnificativ ă – sub 1
punct procentual). Se po ate, astfel, estima c ă, în perioada de refe-
rință, volumul pierderilor prin abandon în înv ățământul primar și
gimnazial variaz ă între aproximativ 18% și 25%, valorile cele mai
reduse înregistrându-se în ul timii 2 ani ai intervalului.

Tabel 2.2.3. Pierderile școlare pe cohort ă în învățământul primar și gimnazial în
perioada 2005-2009 – nivel na țional
An
absolv. 2005/2006 2006/2007 2007/2008 2008/2009 2009/2010
Pierderi șc.
Rata repet.
IV-a / VIII
Aband. șc. *
Pierderi șc.
Rata repet.
IV-a / VIII
Aband. șc. *
Pierderi șco-
lare
Rata repet.
IV-a / VIII
Aband. șc. *
Pierderi șc.
Rata repet.
IV-a / VIII
Aband. șc. *
Pierderi șc.
Rata repet.
IV-a / VIII
Aband. șc. *
Prim. 10,
9 1,5 9,4 11,8 1,9 9,8 9,9 2,3 7,7 7,3 2,3 4,9 7,7 2,1 5,6
Gimn. 14,
9 2,7 12,
2 15,2 2,8 12,4 16,0 2,6 13,4 15,2 2,2 13,0 14,5 1,9 12,6
* Inclusiv cazurile de deces și migrație.
Sursa: Date calculate pe baza informa țiilor INS, 2006-2011.

În cifre absolute, pierderile pr in abandon, la ni velul cohortei
2005/2006 – 2009/2010, s- au manifestat în cazul unui num ăr de
16,8 mii elevi din ciclul primar, pentru ciclul gi mnazial cifra fiind de
două ori mai mare – 33,3 mii elevi.

36   Copiii care nu merg la școală 
 

Fig. 2.2.5. Rata abandonului școlar, pe cohort ă,
în învățământul primar și gimnazial

Sursa: Date calculate pe baza informa țiilor INS, 2000-2007.

Tabel 2.2.4. Pierderile școlare pe cohort ă în învățământul primar, la nivel na țional
Pierderi școlare
pe parcursul
ciclului Repetenție în
clasa a IV-a Abandon școlar
pe ciclu*
Nr. % Nr. % Nr. %
Elevi înscri și
cl. I
2006/07 219123 – – – – – –
Absolven ți
cl. IV
2009/2010 202351 16772 7,65 4540 2,07 12232 5,58
* Inclusiv cazurile de deces și migrație.
Sursa: Date calculate pe baza informa țiilor INS, 2007-2011.

Tabel 2.2.5. Pierderile școlare pe cohort ă
în învățământul gimnazial, la nivel na țional
Pierderi școlare pe
parcursul ciclului Repetenție în
clasa a VIII-a Abandon școlar
pe ciclu *
Nr. % Nr. % Nr. %
Elevi înscri și
cl. V 2006/07 230065 – – – – – –
Absolv. cl.
VIII
2009/2010 196721 33344 14,49 4473 1,94 28871 12,55
* Inclusiv cazurile de deces și migrație.
Sursa: Date calculate pe baza informa țiilor INS, 2007-2011. 02468101214
2000/01 2001/02 2002/03 2005/06 2006/07 2007/08 2008/09 2009/10primar
gimnazial

INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI  37  
 

Metoda analizei pe cohort ă permite, astfel, identificarea pro-
porțiilor reale ale abandonului școlar, fiind mai fidel ă decât metoda
intrare – ie șire întrucât surprinde nu nu mai cazurile de abandon în-
registrate pe parcursul unui anumit an școlar, ci și situațiile în care
elevii nu mai revin la școală după finalizarea unui an sau ciclu de
învățământ.
Totuși, nici aceast ă metodă nu permite identi ficarea cazurilor
de copii neșcolarizați (elevii care nu au fost cuprin și în sistemul de
educație și nu au frecventat nici o zi școala). Posibilitatea de identi-
ficare a propor ției totale de copii din afara sistemului de în vățământ
(atât a celor care au abandonat școala, cât și a celor ne școlarizați)
este oferit ă, însă, de o alt ă metodă, care va fi prezentat ă în secțiu-
nea următoare.

38   Copiii care nu merg la școală

39                       
INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI 
 

COPIII ÎN AFARA SISTEMULUI DE
EDUCAȚIE
Definiție, metoda de calcul

După cum am v ăzut deja, în metodolo gia UNICEF/UIS exist ă
mai multe sub-categorii de copii car e sunt în afara sistemului de
educație: cei care au avut o experien ță școlară dar au abandonat,
cei care nu au fost niciodat ă la școală și nici nu vor intra în viitor în
sistemul de educa ție, și cei care nu au fost niciodat ă la școală, dar
vor intra, cu întârziere, în sistemul de educa ție.
În acest capitol vom încerca s ă analizăm datele disponibile
cu privire la copiii de vârst ă școlară (învățământul primar și gimna-
zial) și cei care sunt înscri și în mod oficial și urmeaz ă aceste nive-
luri de înv ățământ. Astfel vom putea esti ma în mod indirect num ă-
rul copiilor care sunt în afara sistemului de educa ție, cât și o serie
de caracteristici ale acestora. Ac olo unde datele oficiale nu ofer ă
informații suficiente privind aceste car acteristici, au fost utilizate și
alte surse de date.
Vârsta de referin ță este 7-10 ani pentru înv ățământul primar
și 11-14 ani pentru înv ățământul gimnazial. În primul caz am încer-
cat să identific ăm numărul și caracteristicile copi ilor de vârsta înv ă-
țământului primar care nu sunt înscri și în învățământul pre- școlar,
primar sau gimnazial în timp ce în al doilea caz am încercat s ă iden-
tificăm numărul și caracteristicile copi ilor de vârsta înv ățământului
gimnazial care nu sunt înscri și în învățământul primar, gimnazial
sau liceal.
3

40   Copiii care nu merg la școală 
 
3.1. Copii de vârsta înv ățământului primar în afara
sistemului de educa ție

În secțiunea precedent ă a fost prezentat ă definiția cu privire
la copiii din afara si stemului de educa ție, precum și modalitatea de
calcul a acestui segment de popula ție. În vederea stabilirii num ăru-
lui de copii din afara sistemului de educa ție în cazul cicl ului primar,
urmând aceast ă metodologie, am luat în considerare grupa de vâr-
stă 7-10 ani, ca vârst ă corespunz ătoare acestui nivel de educa ție,
dat fiind c ă pentru cea mai mare propor ție a copiilor, vârsta debu-
tului școlar este înc ă de 7 ani (contrar reglement ărilor în vigoare,
care stabilesc vârsta debu tului la 6 ani). Totodat ă, am considerat
ca fiind cuprin și în sistemul de educa ție și pe copiii din aceast ă
grupă de vârst ă care deja frecventa u gimnaziul, precum și pe copiii
de 7 ani din înv ățământul pre școlar. Astfel, în af ara sistemului de
educație se plaseaz ă copiii care reprezint ă diferența dintre totalul
populației în vârst ă de 7-10 ani și suma copiilor din cele trei cate-
gorii men ționate .

Fig. 3.1.1. Participarea la educa ție a copiilor de vârsta
învățământului primar (anul școlar 2009/2010)

5%82%
13%95%
In afara sistemului  de educatie Inscrisi in sistemul de educatie
Inscrisi in invatamantul  primar Inscrisi in gimnaziu  sau inv. prescolar

INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI  41  
 
Calculul realizat pe baza metodei prezentate arat ă că, în pe-
rioada 2005-2009, un num ăr mare de copii în vârst ă de 7-10 ani
se aflau în afara sistemului de educa ție (nu frecventau înv ățămân-
tul primar sau gimnazial și nici pre școlar). Pe parcursul celor 5 ani
acest num ăr a crescut de aproape 2,5 ori, ajungând de la aproxi-
mativ 18 mii (2%) la peste 44 mii (5%) – (Tabel 3,1.1).
Tendința este identic ă și în cazul celor dou ă segmente de
populație: la băieți creșterea este de la 8,7 mii la 21,5 mii, iar la
fete de la 9,4 mii la 22,5 mii. Se observ ă, în acela și timp, prezen ța
inegalităților de gen din pers pectiva acestui indicator, fetele fiind în
dezavantaj: indexul parit ății de gen (IPG) are valori cuprinse între
1,4-1,6, cu excep ția anului școlar 2006/2007 câ nd are o valoare
care se încadreaz ă în limitele acceptate – 1,035.
O parte dintre copiii situa ți în afara sistemului de educa ție au
abandonat școala pe parcursul clasel or primare, iar ceilal ți nu au
frecventat niciodat ă școala. În primii 2 ani ai intervalului de referin-
ță, cei mai mul ți copii din afara sistemului abandonaser ă studiile:
1,5% – 1,7%, fa ță de 0,54% – 1,27% copii ne școlarizați. Începând
din anul școlar 2007/200 8, propor țiile respective se inverseaz ă,
astfel încât în 2009/2010 ponderea copiilor ne școlarizați ajunge la
aproximativ 3,7%, în timp ce rata abandonului se reduce la 1,5%.

                                                             
5 Valori ale indexului parit ății de gen cuprinse între 0,97 – 1,03 reflect ă dife-
rențe de gen nesemnificative.

42   Copiii care nu merg la școală 
 
Tabel 3.1.1. Copi i de vârsta înv ățământului primar în afara sistemului de
educație și rata abandonului, pe sexe
Băieți Fete Total
Din care: Din care: Din care: În afara
sistemului
de educație Aband. Nu au
frecv.
deloc În afara
sistemului
de educație Aband. Nu au
frecv.
deloc În afara
sistemului
de educație Aband. Nu au
frecv.
deloc Anul școlar
Nr. % % % Nr. % % % Nr. % % %
2005/2006 8687 1,91 1.70 0,21 9385 2,17 1.30 0,87 18072 2,04 1.50 0,54
2006/2007 12916 2,85 1.90 0,95 13359 3,09 1.50 1,59 26275 2,97 1.70 1,27
2007/2008 17167 3,79 2.00 1,79 18501 4,29 1.50 2,79 35668 4,03 1.80 2,23
2008/2009 21739 4,80 1.60 3,20 22519 5,24 1.30 3,94 44258 5,01 1.40 3,61
2009/2010 21483 4,83 1.60 3,23 22531 5,35 1.30 4,05 44014 5,08 1.40 3,68
Sursa: Date calculate pe baza Caiete lor statistice INS pentru înv ățământul pre ș-
colar, primar și gimnazial 2005-2010.

Analiza pe vârs te (corespunz ătoare înv ățământului primar)
evidențiază faptul c ă, în cazul copiilor de 7 ani, propor ția celor din
afara sistemului de educa ție este cuprins ă între aproximativ 3% și
4,3%. Aproximativ 5-6% din totalul copiilor de 7 ani sunt cuprin și,
însă, în învățământul pre școlar, de și au dep ășit vârsta oficial ă de
intrare în înv ățământul primar. La ce lelalte vârste (8, 9 și 10 ani),
proporțiile copiilor din af ara sistemului variaz ă între aproximativ
1,5% și peste 6%. În ceea ce prive ște tendin țele valorilor indicato-
rului, acestea sunt accentuat ascen dente la aproape toate vârstele
specifice înv ățământului primar. Astfel, la vârstele de 8, 9 și 10 ani
valoarea indicatorului se tripleaz ă spre finalul intervalului analizat
față de anul ini țial: de la aproximativ 1 ,5-2% la 5-6%. În cazul vâr-
stei de 7 ani, de și se constat ă, de asemenea, o cre ștere, aceasta
este de pu țin peste 1 punct procen tual (Tabel 3.1.2).
Tendințele înregistrate pe total popula ție, diferen țiat pe vâr-
ste, se reg ăsesc, în general, și la nivelul segmentelor de popula ție
masculin ă și feminin ă. În cazul b ăieților, creșterea la toate vârstele
este ceva mai accentuat ă decât la fete. Astfel, la fete propor ția ce-
lor din afara sistemului de educa ție crește de 2-3 ori (de la aproxi-
mativ 2% la aproap e 5-6%), iar la b ăieți de 3-5 ori (de exemplu, la
băieții în vârst ă de 8 ani, nivelul indicatorului cre ște de la 1,06% la

INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI  43  
 
aproximativ 6%). La vârsta de 7 ani, valoarea indicato rului, atât la
fete, cât și la băieți, crește cu peste 1 punct pr ocentual, la fel ca în
cazul popula ției totale. Analiza valorilor indicatorului pe parcursul
perioadei de referin ță evidențiază faptul c ă fetele sunt mai frecvent
în dezavantaj, comparativ cu b ăieții, IPG probând aceast ă situație.

Tabel 3.1.2. Copi i de vârsta înv ățământului primar
în afara sistemului de educa ție, pe vârste și sexe
Băieți Fete Total Anul școlar Vârsta % Num ăr % Num ăr % Num ăr
7 3,31 3802 2,73 2971 3,03 6773
8 1.06 1174 2.38 2500 1.70 3674
9 1.46 1679 1.50 1633 1.48 3312 2005/2006
10 1.78 2032 2.10 2281 1.94 4313
7 3,80 4328 4,40 4787 4,09 9115
8 4.86 5585 4.68 5089 4.77 10674
9 … … … … … … 2006/2007
10 2.96 3397 2.78 3027 2.87 6424
7 4,63 5301 4,72 5123 4,67 10424
8 5.14 5857 6.05 6584 5.59 12441
9 4.31 4941 3.98 4326 4.15 9267 2007/2008
10 0.97 1068 2.35 2468 1.64 3536
7 3,59 3939 4,72 4913 4,14 8852
8 6.15 7043 6.06 6576 6.11 13619
9 4.47 5092 5.54 6030 4.99 11122 2008/2009
10 4.94 5665 4.60 5000 4.77 10665
7 4,60 4918 3,94 3973 4,29 8891
8 5.61 6141 6.61 6871 6.10 13012
9 4.92 5629 5.26 5703 5.08 11332 2009/2010
10 4.21 4795 5.50 5984 4.84 10779
Obs. Datele pentru vârsta de 9 ani în anul școlar 2006/2007 sunt în curs de re-
vizuire.
Sursa: Date calculate pe baza informa țiilor INS, 2005-2010.

Proporția copiilor din afara sistemului de educa ție înregis-
trează diferențe importante în func ție de quintilele privind situa ția
economic ă a familiei. Dup ă cum arat ă rezultatele Anchetei bugete-
lor de familie, realizată de Institutul Na țional de Statistic ă, aceasta
se reduce continuu de la categoria copiilor cuprin și în prima cate-

44   Copiii care nu merg la școală 
 
gorie (cei mai s ăraci) către cei din quintila cei mai boga ți. Tendin ța
respectiv ă se constat ă atât în cazul copiilor de vârst ă corespunz ă-
toare înv ățământului primar, cât și gimnazial. Pe parcursul perioa-
dei de referin ță a raportului, diferen țele între procentul minim și
maxim de copii în afara sistemului de educa ție variaz ă între 2 – 8
puncte procentuale în cazul nivelului primar și între 4 – 6 puncte
procentuale pentru nivelul gimnazial.

Fig. 3.1.2. Copii de vârsta înv ățământului primar în afara sistemului de educa ție,
perioada 2005-2009

Un decalaj major în ceea ce prive ște participarea la educa ție
există între popula ția majoritar ă de vârst ă școlară și copiii apar ți-
nând minorit ății roma. Rezultatele unei anchete realizate de Romani
Criss și UNICEF, ap ărute în 20116 (bazate pe date colectate în de-
cembrie 2009 – ia nuarie 2010), arat ă că din 597 de copii în vârst ă
de 7-11 ani, 44,2% nu urmeaz ă nici o form ă de școlarizare.

                                                             
6 Participare, absenteism școlar și experien ța discrimin ării în cazul romilor din
România , Romani Criss, UNICEF, Bucure ști, 2011.

INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI  45  
 
Un alt studiu7, editat în 2008, eviden țiază aceeași situație
defavorizat ă a copiilor romi di n perspectiva particip ării la educa ție.

Tabel 3.1.3. Ne școlarizarea și abandonul la copiii de etnie roma
7-13 ani 14-17 ani
Niciodată nu a frecventat școala 14.16 11.0
Are educa ție primar ă incomplet ă 40.2 12.3
A absolvit educa ția primar ă 19.7 12.1
Are educa ție gimnazial ă incomplet ă 21.4 28.4
Sursa: Date compilate dup ă Tabelul 10-1 al raportului Vino mai aproape. Incluzi-
unea și excluziunea în societatea româneasc ă de azi, 2008, editat de Gabor
Fleck și Cosima Rughini ș

Printre motivele care influen țează participarea la educa ție a
copiilor romi, stud iul Romani Criss și UNICEF eviden țiază: motive
economice, p ărinți care nu sprijin ă parcursul școlar al copiilor sau
absenți de lângă aceștia, copii bolnavi /„ incapabili”, c ăsătoria, a n-
turajul copiilor.
Copiii cu dizabilit ăți reprezint ă o altă categorie cu risc ridicat
de neșcolarizare. Riscul se manifest ă în special în cazul celor cu
handicap grav. Astfel, datele colectate în martie 2011 de c ătre
ANPC eviden țiază faptul c ă aproape 2500 de co pii cu handicap
grav în vârst ă de 7-10 ani sunt ne școlarizați. Numărul copiilor din
aceeași grupă de vârst ă cu grade mai sc ăzute de handicap ne școla-
rizați este mai sc ăzut – sub 900 de copii din categoria celor cu
handicap u șor, mediu și accentuat.

                                                             
7 Vino mai aproape. Incluziunea și excluziunea în so cietatea româneasc ă de azi,
2008 , editat de Gabor Fleck și Cosima Rughini ș

46   Copiii care nu merg la școală 
 
Tabel 3.1.4. Copii cu dizabilit ăți neșcolarizați, pe grupe de vârst ă,
genuri și medii de reziden ță
3-6
ani 7-10
ani 11-14
ani fete băieți urban rural Total
Handicap u șor 364 23 33 193 227 184 236 420
Handicap mediu 1490 364 393 1009 1238 1166 1081 2247
Handicap sever 1211 / 479 / 521 / 926 1285 945 1266 2211
Handicap foarte sever 3805 2454 2369 3734 4894 3761 4867 8628
Sursa: ANPC

Principalele motive ale ne școlarizării copiilor cu dizabilit ăți,
indiferent de gradul acesto ra, prezentate de institu ția care a furni-
zat datele (ANPC) vizeaz ă caracteristicile socio- economice ale fami-
liei (situația material ă și financiar ă precară a familiei, lipsa resurse-
lor privind accesul la serviciile educa ționale, refuzul p ărinților de a-i
școlariza pe copii pentru c ă nu mai primesc drepturile financiare, în
cazul în care sunt asisten ți personali, ia r copiii ar înv ăța la școli
speciale din alte localit ăți; nivelul sc ăzut de educa ție al părinților,
corelat de multe ori și cu anumite dizabilit ăți), caracteristicile anu-
mitor comunit ăți (izolare geografic ă a localit ății; lipsa resurselor
comunitare; distan ța foarte mare pân ă la școală, mai ales în mediul
rural), specificul mediului școlar (refuzul unora di ntre cadrele didac-
tice de a-i primi pe co pii la clasele lor; num ăr limitat de profesori de
sprijin în școlile de mas ă). Alte motive invocate se refer ă la însăși
severitatea dizab ilității pe care o prezint ă copilul.

INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI  47  
 
3.2. Copii de vârsta înv ățământului gimnazial în
afara sistemului de educa ție

În cazul copiilor de vârst ă corespunz ătoare gimnaziului, am
considerat cuprin și în sistemul de educa ție, pe lâng ă cei care frec-
ventau gimnaziul, și copiii care urmau înc ă ciclul primar sau erau
deja înscri și în învățământul secundar superior ; în afara sistemului
de educa ție se situeaz ă copiii care reprezint ă diferența dintre totalul
populației în vârst ă de 11-14 ani și suma copiilor din cele trei cate-
gorii men ționate.
Pe aceast ă bază, s-a putut stabili c ă în perioada 2005-2009
numărul copiilor în vârst ă de 11-14 ani care se aflau în afara sis-
temului de educa ție a fost cuprins între aproximativ 38 mii și 50
mii (Tabel 3.2.1.). Se constat ă, astfel, o tendin ță ascendent ă, atât
pe total popula ție școlară, cât și în cazul b ăieților, respectiv al fete-
lor: valoarea indicatorului cre ște după primul an al intervalului de
referință, când înregistreaz ă 3,8%, și se stabilizeaz ă în ultimii 3 ani
la valori care ating aproxi mativ 5,5%. Se constat ă, în acela și timp,
prezența inegalit ăților de gen în defa voarea fetelor în func ție de
acest indicator, în 3 di n cei 5 ani ai peri oadei de raportare, indicele
parității de gen atingând valori de 1,05-1,07.

Tabel 3.2.1. Copi i de vârsta înv ățământului gimnazial
în afara sistemului de educa ție și rata abandonului, pe sexe
Băieți Fete Total
Din care: Din care: Din care: În afara
sistemului de
educație Aband. Nu au
frecv.
deloc În afara
sistemului de
educație Aband. Nu au
frecv.
deloc În afara
sistemului de
educație Aband. Nu au
frecv.
deloc Anul școlar
Nr. % % % Nr. % % % Nr. % % %
2005/2006 19330 3.82 2.30 1,52 18554 3.85 1.80 2,05 37884 3.84 2.10 1,74
2006/2007 23868 4.89 2.50 2,39 23999 5.15 2.10 3,05 47867 5.02 2.30 2,72
2007/2008 25635 5.44 2.50 2,94 26086 5.81 2.00 3,81 51721 5.62 2.20 3,42
2008/2009 25431 5.53 2.00 3,53 24972 5.70 1.80 3,90 50403 5.61 1.90 3,71
2009/2010 23882 5.27 1.80 3,47 24306 5.64 1.50 4,14 48188 5.45 1.70 3,75
Sursa: INS

48   Copiii care nu merg la școală 
 
Cu excep ția anului școlar 2005/2006, cea mai mare parte a
copiilor din afara si stemului de educa ție nu au frecventat niciodat ă
școala, propor ția acestora crescând de peste dou ă ori în intervalul
analizat – de la 1,74% la 3,75%, în timp ce ponderea celor în situ-
ație de abandon se reduce în mod corespunz ător – de la 2,1-2,3%
la 1,7%. Aceast ă evoluție se constat ă nu numai pe total popula ție,
ci și în cazul fetelor, respectiv al b ăieților.
Analiza pe vârste a valorilor indicatorului eviden țiază tendin-
țe ascendente la dou ă dintre vârstele specifice înv ățământului gim-
nazial. Astfel, la popula ția în vârst ă de 11 ani, de și cu anumite os-
cilații, valoarea indicatorului cre ște de la aproximativ 3% la peste
5%, iar la vârsta de 14 ani, în cazul c ăreia se constat ă și cea mai
ridicată proporție a copiilor necuprin și în sistem, cre șterea este de
la aproape 5% la aproximativ 8-10%. La vârstele de 12 și 13 ani
evoluțiile sunt oscilante, îns ă spre deosebire de copiii în vârst ă de
12 ani, în cazul c ărora se observ ă procentul cel mai redus al celor
din afara sistemului de educa ție (între 1 și peste 2%), la cei de 13
ani procentul corespunz ător este mult mai ridi cat – 6% – 8% (Tabel
3.2.2.).
Tendințele înregistrate la nivelul popula ției școlare masculi-
ne, respectiv feminine sunt relativ asem ănătoare, și anume: la 11
ani – tendin ță oscilant – cresc ătoare (de la 3% la 6% în cazul b ăie-
ților și de la 3% la 5% la fete); la 12 ani (vârst ă la care se înregis-
trează proporția cea mai redus ă a copiilor necuprin și în sistem) –
tendință relativ constant ă în cazul b ăieților (1-2%) și oscilant –
crescătoare la fete (1-3%); la 13 ani – tendin ță relativ constant ă
(7-8%, respectiv 6-7%); la 14 ani – tendin ță crescătoare (6% – 8-
10%, respectiv 4-8%). Dup ă cum se observ ă, creșterea la vârstele
de 11, 13 și 14 ani este totu și ceva mai accentuat ă în cazul b ăieți-
lor decât la fete. Analiza valorilor indicatorului pe parcursul perioa-
dei de referin ță evidențiază faptul c ă băieții sunt mai frecvent în
dezavantaj, comparativ cu fete le, IPG probând acest fapt.

INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI  49  
 
Tabel 3.2.2. Copi i de vârsta înv ățământului gimnazial
în afara sistemului de educa ție, pe vârste și sexe
Băieți Fete Total Anul școlar Vârsta % Num ăr % Num ăr % Num ăr
11 2.57 3122 3.69 4262 3.12 7384
12 … .. … … … …
13 7.31 9606 6.63 8326 6.98 17932 2005/2006
14 5.78 7586 3.54 4413 4.69 11999
11 2.09 2382 2.73 2959 2.40 5341
12 1.25 1517 3.62 4184 2.41 5701
13 5.66 6871 5.69 6616 5.67 13487 2006/2007
14 9.97 13098 8.16 10240 9.09 23338
11 4.29 4923 4.54 4944 4.41 9867
12 0.33 372 2.17 2357 1.23 2729
13 8.21 9950 8.08 9339 8.15 19289 2007/2008
14 8.56 10390 8.13 9446 8.35 19836
11 2.11 2325 3.77 3960 2.92 6285
12 1.90 2181 3.18 3466 2.53 5647
13 7.23 8238 6.59 7141 6.92 15379 2008/2009
14 10.47 12687 9.01 10405 9.75 23092
11 5.66 6493 5.16 5609 5.42 12102
12 … … … … … ..
13 7.27 8330 6.99 7603 7.13 15933 2009/2010
14 8.38 9540 7.75 8394 8.07 17934
Sursa: INS
Obs. Datele pentru vârsta de 12 ani în anii școlari 2005/2006 și 2009/2010 nu
sunt relevante, dat fiind c ă informa țiile primare colectate de la școli, pentru înv ă-
țământul primar, se refer ă la copii în vârst ă de «12 ani și peste», cifr ă care se
raporteaz ă la popula ția în vârst ă de 12 ani. Ca urmare, procentul de cuprindere în
sistemul de educa ție a copiilor de aceast ă vârstă depășește 100%.

Așa cum a fost men ționat și în cazul copiilor de 7-10 ani,
proporția celor de vârst ă corespunz ătoare înv ățământului gimnazial
(11-14 ani) din afara sistemului de educa ție înregistreaz ă diferențe
importante în func ție de quintilele privind situa ția economic ă. Pro-
porția respectiv ă se reduce continuu de la copiii cuprin și în catego-
ria cei mai s ăraci la cei din quinti lele celor mai boga ți, reducerea
fiind de 4 – 6 punc te procentuale.

50   Copiii care nu merg la școală 
 
Fig. 3.2.1. Propor ția copiilor de vârsta gimnaziului
în afara sistemului de educa ție, în perioada 2005-2009

Așa cum a fost men ționat în cazul copiilor în vârst ă de 7-10
ani, și la cei de 11-14 ani un risc sporit de ne școlarizare și abandon
prezintă copiii de etnie roma. Astfel, unul dintre studiile în dome-
niu, men ționat mai sus, arat ă că din 636 copii romi de 12-16 ani,
64,62% se afl ă în situația de neparticipare /abandon.
În ceea ce prive ște copiii cu dizabilit ăți, datele pe anul 2011
arată că numărul celor ne școlarizați cu handicap grav este de
aproape 2400, iar al celor din celelalte trei gr upe de handicap de
peste 900, cifrele fiind si milare cu cele înregist rate în cazul copiilor
de vârsta înv ățământului primar.

*
* *

Analiza indicatorilor relevan ți pentru evaluarea propor ției co-
piilor de vârsta înv ățământului primar și gimnazial din afara siste-
mului de educa ție a permis eviden țierea prezen ței unor inegalit ăți
de gen. La ciclul primar, rata abandonului este, astfel, în mod con-
stant mai ridicat ă în cazul b ăieților, decât al fetelor (IPG variaz ă în-

INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI  51  
 
tre 0,75 și 0,81), tendin ța fiind, totu și, de reducere a acestui deca-
laj în ultimii 2 ani. În cazul fetelor se înregistreaz ă, însă, un nivel
mai ridicat al indi catorului privind necuprinderea în sistemul de
educație pe aproape tot parcursul perioade de referin ță, probat de
valorile IPG (1,4-1,6). Acela și indicator induce inegalit ăți de gen,
manifestate tot în dezavantajul fetelor, și în cazul copiilor de vârst ă
corespunz ătoare gimnaziului (în 3 din cei 5 ani ai intervalului de ra-
portare IPG are valo ri de 1,05-1,07).
Se observ ă, așadar, că băieții din înv ățământul primar pre-
zintă un risc sporit de abandon școlar, pentru fe tele de vârst ă co-
respunzătoare acestui nivel de educa ție, riscul fiind mai degrab ă
neșcolarizarea. Un grad sporit de risc de ne școlarizare se constat ă,
de asemenea, în cazul fetelor de vârst ă specific ă învățământului
gimnazial.

52   Copiii care nu merg la școală

53                       
INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI 
 

RISCUL DE ABANDON/
NEȘCOLARIZARE
Așa cum a fost enun țat la începutul studiului de fa ță, acesta
și-a propus și prezentarea factorilor de risc pentru abandon și neș-
colarizare pe baza investiga țiilor realizate în perioada octombrie
2011 – noiembrie 2011, în cadrul proiectului
Extinderea sistemului
ZEP în 103 școli care se confrunt ă cu fenomenul de a bsenteism și
abandon școlar. În scopul identific ării acestor factori de risc au fost
aplicate fi șe de identificare a elevilor în situa ție de risc de abandon
școlar din unit ățile implicate în proiect. Fi șele au fost completate de
cadrele didactice (de regul ă învățători, învățătoare, pentru nivelul
primar, respectiv dirigin ți ai claselor de nivel gimnazial) și au cu-
prins o serie de date socio-demo grafice cu privir e la acei elevi care
sunt considera ți a fi în risc de abandon școlar. La finalul fi șei au
fost solicitate opinii cu privire la 3 categorii de factori de risc.
Am grupat factorii de risc în factori individuali, care țin mai
degrabă de situa ția fiecărui elev sau eleve în pa rte; factori familiali,
care pot fi atribui ți mai degrab ă mediului social în care elevul sau
eleva își petrece timpul atunci când nu este la școală; factori șco-
lari, care pot fi asocia ți mediului de înv ățare, școlar. În urma colec-
tării și analizării celor peste 3000 de fi șe am extras o serie de con-
cluzii grupate în cele ce urmeaz ă, cu privire la principalii factori
care influen țează riscul de abandon școlar, dup ă cum sunt ei per-
cepuți de cadrele didactice.

4

54   Copiii care nu merg la școală 
 
4.1. Factori individuali

Construite pe baza cercet ărilor și experien țelor anterioare din
aria analizei determinan ților abandonului școlar, principalele catego-
rii de factori individuali avut e în vedere de analiza situa ției copiilor
în risc major de abandon au vizat aspecte privind dificult ățile de
învățare, starea de s ănătate, motiva ția pentru activit ățile școlare și
posibilele cerin țe educaționale speciale în cazul unor elevi. De ase-
menea, s-a urm ărit comportamentul deviant și problemele de frec-
vență a elevilor în situa ție de risc de ab andon, chiar dac ă în aceste
cazuri factorii indivi duali se intersecteaz ă deseori cu cei școlari sau
familiali.
Este important de subliniat faptul c ă interpretarea rezultate-
lor este realizat ă din perspectiva pe care cadrele didactice investi-
gate o au asupra elevilor identifica ți a fi în risc major de abandon.
În lipsa altor date cu care s ă fie pusă în relație, interpretarea rezul-
tatelor reflect ă, în primul rând, percep ția cadrelor didactice cu privi-
re la motivele care determin ă apariția unei situa ții de risc de aban-
don școlar din aria factoril or individuali. Cercet ări ulterioare pot
explora mai în profunzime în ce m ăsură aceste percep ții sunt sus ți-
nute și de alte date.
Care sunt principalele caracteris tici individuale identificate de
profesori în cazul copiilor în risc major de abandon? Tabelul 4.1.1
rezumă răspunsurile cadrelor didactice cu privire la principalele mo-
tive care determin ă apariția unei situa ții de risc de abandon școlar,
ce țin de situa ția individual ă a elevilor, inciden ța cea mai ridicat ă
fiind, cum ne a șteptam, legat ă de frecven ța școlară.

INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI  55  
 
Tabelul 4.1.1 – Tipuri de factori individuali
care influen țează riscul de abandon școlar
Categorii de factori individuali Nr. total
răspun-
suri % din
răspun-
suri % din
cazuri8
Absenteism ridicat 1387 30,5% 57,5%
Dificultăți de învățare 1284 28,3% 53,2%
Motivație redusă pentru activit ățile școlare 1163 25,6% 48,2%
Cerințe educaționale speciale (cu sau f ără
dosar) 336 7,1% 13,5%
Stare de s ănătate precar ă 216 4,8% 9,0%
Comportament devi ant 52 1,1% 2,2%
Altele 117 2,6% 4,8%
TOTAL 4544 100,0% 188,3%

Din rezultatele ob ținute remarc ăm faptul c ă există trei subca-
tegorii de factori de natur ă individual ă pe care cadrele didactice îi
consideră în mare m ăsură ca fiind determinan ți pentru situa țiile de
risc de abandon școlar. Motiva ția redusă pentru activit ățile școlare,
absenteismul ridicat și dificultățile de înv ățare sunt de departe cate-
goriile de factori individuali men ționate cu cea ma i mare frecven ță.

Fig. 4.1.1. – Factori individuali care influen țează riscul de abandon școlar, pe gen

                                                             
8 În aceast ă coloană procentul total dep ășește 100% datorit ă faptului c ă între-
barea a permis r ăspunsuri multiple.

56   Copiii care nu merg la școală 
 
• Elevul care lipse ște de la școală este în risc major de
abandon

Cadrele didactice v ăd în absenteism un factor individual ce
afecteaz ă aproape 60% dintre elev ii în risc de abandon școlar in-
vestigați. Cu alte cuvinte, un elev ab sent este considerat, adesea,
ca fiind în risc de abandon. Este interesant de remarcat faptul c ă
absenteismul ridicat se coreleaz ă atât cu factorii de natur ă școlară
cât și cu cei de natur ă individual ă, în special cu motiva ția redusă
pentru activit ățile școlare sau anumite dificult ăți de învățare. Astfel
analiza acestui factor va fi reluat ă și în secțiunea dedicat ă factorilor
de natur ă școlară: un elev care absenteaz ă des ob ține rezultate
școlare mai slabe decât colegii s ăi și, de asemenea, poate fi perce-
put ca având o motiva ție mai redus ă pentru activit ățile școlare. Din
perspectiva cadrelor didact ice, absenteismu l reprezint ă factorul cel
mai important care determin ă ca elevii afla ți în risc de abandon s ă
părăsească la un moment dat școala.
Putem, de asemenea, observa c ă factori precum starea de
sănătate a elevului sau impli carea acestuia în activit ăți la limita legii
sunt mai rar aminti ți de cadrele didactice. Chiar dac ă putem presu-
pune că, în unele cazuri, ace ști factori pot fi, de fapt, determinan ți
pentru absenteismul ridicat, pe care cadrele didact ice îl amintesc
adesea, ei nu sunt percepu ți ca atare de c ătre responden ți. Este
interesant de amintit, în acest context, c ă există o diferen ță mică,
dar semnificativ ă, totuși, între men ționarea faptului c ă unii elevi au
cerințe educaționale speciale, f ără însă a avea și o certificare ofi-
cială a acestui fapt și menționarea st ării de sănătate precar ă ca
factor. Cu alte cuvinte, elevii cu cerin țe educaționale speciale, di-
agnostica ți astfel de c ătre cadrele didactice, nu sunt considera ți a
avea simultan și o stare de s ănătate precar ă.
În cele ce urmeaz ă vom analiza cele trei categorii de factori
mai des aminti ți, prin urm ărirea diferen țelor ce apar în func ție de
anumite variabile independente, pr ecum genul elevilor, mediul de

INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI  57  
 
rezidență și nivelul de studii. Vom urm ări în ce m ăsură unii dintre
acești factori au o inciden ță mai mare, în func ție de aceste criterii.
Din punct de vedere al genului, opiniile cadre lor didactice
privind cauzele care influen țează riscul de abandon școlar nu se
modifică foarte mult, diferen țe semnificative apar atunci când ana-
lizăm datele pe grupuri diferite: rural – urban, respectiv primar –
gimnazial. Gr aficele 1, 2 și 3, prezint ă sintetic modul în care cate-
goriile de factori se grupeaz ă în funcție de diferite caracteristici.
 
Fig. 4.1.2- Factori individuali care influen țează riscul de abandon școlar,
pe nivel de educa ție

În cazul factorului „a bsenteism ridicat” remarc ăm faptul c ă,
chiar dac ă el este la fel de de s amintit în cazul b ăieților, ca și în ca-
zul fetelor, este men ționat mai ales de c ătre cadrele didactice din
mediul urban. Diferen ța între opiniile cadrelor didactice ca re au ac-
tivități la nivelul primar și opiniile celor de la nivelul gimnazial este
semnificativ ă în cazul acestui factor. Remarc ăm faptul c ă absente-
ismul ridicat este, de departe, principalul factor care determin ă ris-
cul de abandon școlar în opinia cadrelor di dactice, la nivel gimnazi-
al (puțin peste 35% din cazu ri). În ceea ce prive ște învățământul
primar, absenteismul rid icat este mai rar men ționat, reprezentând a
doua categorie de factori men ționați. În cazul înv ățământului pri-
mar, cea mai des men ționată categorie de factori este cea a „difi-

58   Copiii care nu merg la școală 
 
cultăților de înv ățare” care este amintit ă de aproximativ 30% din-
tre responden ți.

• Percepția asupra situa ției elevilor se schimb ă în funcție de
nivelul de școlarizare
Menționam mai sus faptul c ă există o diferen ță semnificati-
vă între inciden ța factorului „absenteism ri dicat” în cazul nivelului
gimnazial fa ță de cel primar. În fapt, chiar dac ă cele trei categorii
de factori men ționate anterior î și păstrează preponderen ța între
factorii pe care cadrel e didactice îi consider ă determinan ți ai aban-
donului școlar, ierarhia se modific ă semnificativ în func ție de nive-
lul de școlarizare. Astfel, în cazul elev ilor de nivel primar, cadrele
didactice consider ă că riscul de abandon școlar este de terminat de:
dificultăți de învățare (32%), absent eism ridicat (26%) și motivația
redusă pentru activit ățile școlare (25%). În cazul elevilor de nivel
gimnazial, cele tr ei tipuri de factori înregistreaz
ă frecven țe diferite:
absenteismul trece pe primul loc (35%), urmat de motiva ția redusă
pentru activit ăți școlare (25%) și dificultățile de înv ățare (24%).

Fig. 4.1.3. – Factori individuali care influen țează riscul de abandon școlar,
pe medii de reziden ță

INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI  59  
 
Este evident faptul c ă percepția cadrelor didactice care pre-
dau la nivel gimnazial este relativ diferit ă față de cea a celor din
primar. Remarc ăm, de asemenea, faptul c ă, în cazul categoriilor de
factori mai rar men ționați, diferen țele pe nivele de educa ție se păs-
trează și sunt semnificative.

4.2. Factorii de natur ă familială și socio- economic ă

Unul dintre obiectivele principale urm ărite în cadrul analizei a
fost relevarea percep ției cadrelor didactice care activeaz ă în școlile
din lotul nostru, asupra fact orilor familiali care influen țează produ-
cerea abandonului școlar la nivelul elevilo r (lor). Datele ob ținute
privind acei factori pe care îi per cep ca având rol important în pro-
ducerea abandonului școlar ne-au permis conturarea a patru mari
categorii: cei de natur ă socio-economic ă, cei privind atitudinea fa-
miliei față de școală/educația copiilor, cei privind munca în gospo-
dărie și/sau în afara acesteia și cei privind situa ția familial ă a elevu-
lui.
Prezentăm, în cele ce urmeaz ă, detalierea rezultatelor ob ți-
nute în urma prelucr ării statistice a acestor date.
Analiza r ăspunsurilor furnizate de cadrele didactice (Tabel
4.2.1, Fig. 4.2.1) relev ă că factorii care afecteaz ă negativ, cel mai
frecvent , evoluția școlară a elevilor, putând genera riscul de aban-
don, sunt cei de factur ă socio-economic ă. Astfel, primul factor de
acest tip este situa ția veniturilor la limita subzisten ței ale familiilor
elevilor (69,2%). Pe locul imediat urm ător se afl ă nivelul redus de
educație al părinților, acesta totalizând dou ă treimi (66,6%) dintre
răspunsurile indicate. Un alt factor care genereaz ă riscul de aban-
don este cel al lipsei condi țiilor minimale de studiu acas ă, el întru-
nind puțin peste un sfert dintre cazuri (26%). Situa ția de șomaj a
unuia sau a ambilor p ărinți este, de asem enea, perceput ă ca având
un anumit rol în generarea riscului de abandon școlar, frecven ța sa
de apariție fiind de 11,6%.

60   Copiii care nu merg la școală 
 
Tabel 4.2.1. Factori familiali care influen țează abandonul școlar
Categorii de factori familiali Nr. total
răspunsuri% din
răspunsuri % din
cazuri
Venituri la limita subzisten ței 1827 24,9 69,2
Nivel redus de educa ție al părinților 1759 24,0 66,6
Familie dezorganizat ă prin divor ț/deces 331 4,5 12,5
Familie monoparental ă 228 3,1 8,6
Familie reorganizat ă 143 1,9 5,4
Copil temporar/permanent în îngrijirea bunici-
lor/altor rude 255 3,5 9,7
Situație de șomaj în cazul unuia sau a ambilor
părinți 306 4,2 11,6
Atitudine negativ ă a membrilor familiei fa ță de
educația copiilor/ școală 847 11,5 32,1
Situații de abandon în cazul fra ților mai mari 446 6,1 16,9
Prestarea unor activit ăți lucrative în gospod ă-
rie/în afara acesteia 449 6,1 17,0
Lipsa unor condi ții minimale de studiu acas ă 687 9,4 26,0
Altele 65 0,9 2,4
Total 7343 100,0 277,9

Analiza datelor privind factorii socio-economici dup ă mediul
de reziden ță al elevilor relev ă următoarea situa ție (fig. 4.2.1):
‐ Veniturile la limita subzisten ței apar mai frecvent în rural
decât în urban (72,4% fa ță de 64,6%);
‐ Nivelul redus de educa ție al părinților se întâlne ște mai
des în rural decât în urban (68,4% fa ță de 64%);
‐ Atitudinea negativ ă a membrilor familiei fa ță de educa ția
copiilor este indicat ă cu o frecven ță apropiat ă în mediul
urban și cel rural (33,2%, respectiv 31,2%);
‐ Lipsa condi țiilor minimale de studiu acas ă apare mai des
în rural decât în urban (29% fa ță de 21,8%);
‐ Munca în gospod ărie a elevilor apare m ai des în rural de-
cât în urban (20,4% fa ță de 12,2%);
‐ Situația de abandon școlar în rândul fra ților mai mari se
întâlnește mai des în urban d ecât în rural (17,8% fa ță de
16,3%).

INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI  61  
 
Fig. 4.2.1. Frecven ța factorilor familiali în ceea ce prive ște
impactul negativ asupra abandonului școlar al elevilor,
pe medii de reziden ță

Analiza ansamblului de factori familiali a permis realizarea
unei ierarhii a acestora în func ție de frecven ța cu care au fost indi-
cați de cadrele didactice. Conform acestei ierarhii, pe primele dou ă
locuri se situeaz ă factori din subcategor ia celor socio-economici,
apoi factori ce țin de tipul fam iliei (dezorganizat ă/reorganizat ă, mo-
noparental ă) ș.a.m.d. (tabelul urm ător).

62   Copiii care nu merg la școală 
 
Tabel 4.2.2. Ierarhia factorilor familial i cu impact negativ asupra abandonului
școlar al elevilor
Venituri la limita subzisten ței 1
Nivel redus de educa ție al părinților 2
Familie dezorganizat ă prin divor ț/deces 3
Familie monoparental ă 4
Familie reorganizat ă 5
Copil temporar/permanent în în grijirea bunicilor/altor rude 6
Situație de șomaj în cazul unuia sau a ambilor p ărinți 7
Atitudine negativ ă a membrilor familiei fa ță de educa ția copiilor/ școală 8
Situații de abandon în cazul fra ților mai mari 9
Prestarea unor activit ăți lucrative în gospod ărie/în afara acesteia 10
Lipsa unor condi ții minimale de studiu acas ă 11

Specificitatea factorilor de tip familial analiza ți nu presupu-
ne, în general, manifestarea anumitor diferen țe referitoare la influ-
ența lor în func ție de genul subiec ților (elevi). În mediul rural,
anumite diferen țe se constat ă, totuși, în relație cu acest criteriu în
ceea ce prive ște factorii atitudinea familiei fa ță de educa ția copii-
lor și munca la copii. Astfel:
‐ în rândul fetelor se manifest ă mai des situa ții de atitudine
negativă a membrilor familiei fa ță de educa ția copiilor;
‐ în cazul b ăieților apar, îns ă, cu mai mare frecven ță situa-
ții de munc ă în gospod ărie.

INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI  63  
 
Fig. 4.2.2. Factori de risc indica ți în cazul elevilor din mediul rural, pe sexe

Atitudinea negativ ă a membrilor familiei în ceea ce prive ște
educația fetelor se manifest ă mai frecvent și în mediul urban.
Asemenea atitudini mai rezervate vizând educa ția fetelor, manifes-
tate atât de p ărinți din mediul rural, cât și din urban, se întâlnesc
mai frecvent în cazul mediilor defavorizate socio-economic și/sau al
populației de etnie roma. De altfel, copiii care constituie grupul țin-
tă al proiectului și, bineînțeles, familiile acestora, provin din rândul
acestor categorii.

64   Copiii care nu merg la școală 
 
Fig. 4.2.3. Factori de risc indica ți în cazul elevilor din mediul urban, pe sexe

Rezultatele analizei fact orilor familiali concord ă, în general,
cu cele ale altor studii , principalii determinan ți ai fenomenului anali-
zat fiind stocul mai redus de educa ție al popula ției din mediul rural,
integrarea mai mic ă a popula ției din ariile rurale în economia forma-
lă/salarizat ă și, implicit, un nivel genera l al veniturilor mai mic în
compara ție cu cel înregi strat de popula ția din mediul urban.

4.3. Factori școlari

Cel mai adesea, ri scul de abandon școlar este asociat cu
factori care țin fie de caracteristicile elevului (stare de s ănătate, ni-
vel de inteligen ță, nivelul achizi țiilor anterioare, atitudini și compor-
tamente specifice etc.), fie de mediul socio-economic și cultural al
familiei de provenien ță. Studii9 anterioare ale Institutului de Științe
ale Educa ției cu privire la participarea școlară au arătat că din per-
spectiva actorilor școlari – cadre didact ice sau management școlar
– cel mai adesea ac este categorii de factori externi școlii sunt invo-
                                                             
9 Jigău, M. (coord.) Participarea la educa ție a copiilor romi. Probleme, solu ții,
actori , Editura MarLink, Bucure ști, 2002

INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI  65  
 
cați drept cauze al e abandonului școlar. Pe scurt, e șecul școlar es-
te foarte adesea pus pe seama elev ului, care, din diferite motive,
nu reușește să facă față cerințelor școlii sau pe seama familiei care
nu se dovede ște capabil ă să sprijine elevul pe ntru a performa con-
form standardelor.
O astfel de paradigm ă conform c ăreia școala nu poate influ-
ența factorii de natur ă individual ă sau familial ă este contrabalansa-
tă în literatura pedagogic ă modern ă de noi abord ări precum perso-
nalizarea cunoa șterii, flexibil izarea curricular ă, creativitatea
pedagogic ă și metodele activ participative , perspectiva incluziunii
educaționale, interven ții integrate care s ă susțină participarea șco-
lară etc. Conform ac estor noi abord ări, școala se afl ă în situația de
a găsi soluții creative și adaptate care s ă ofere șanse de reu șită tu-
turor copiilor, indifere nt de datul individu al sau famil ial din care
acesta provine, identi ficând, astfel, poten țialul de dezvoltare al fie-
cărui copil în conformitate cu propriile interese, valori și aptitudini.
Din acest motiv, studiul de fa ță și-a propus s ă identifice în
ce măsură anumiți factori școlari influen țează situația de risc de
abandon școlar. Concluziile acestei anal ize vor pune, as tfel, în lu-
mină gradul de inciden ță a acestor factori școlari în cazul copiilor
aflați în risc de abandon, cuprin și în lotul investig at, cu scopul de a
propune un set de recomand ări utile actorilor școlari care caut ă so-
luții pentru reducerea acestui fenomen.
În cadrul anchetei, di n categoria factorilor școlari asocia ți cu
situația de risc de abandon, au fost eviden țiate 5 situa ții menționa-
te cu frecven țe ridicate. Aces tea sunt urm ătoarele: rezultate școla-
re slabe (72,2%); absenteism ri dicat (47,6%); nefrecventarea gr ă-
diniței (45,3%); participare sc ăzută la activit ăți extracurriculare
(31,8%); dificult ăți de adaptare la ethosul școlar (3-11%).

66   Copiii care nu merg la școală 
 
Tabel 4.3.1. Distribu ția răspunsurilor pe categorii de factori școlari
Categorii de factori școlari Nr. total
răspun-
suri % din
răspun-
suri % din
cazuri
Nefrecventarea gr ădiniței 1169 16,4% 45,3%
Rezultate școlare slabe 1861 26,1% 72,2%
Situație de repeten ție în anii anteri ori 734 10,3% 28,5%
Situație de reten ție repetat ă 257 3,6% 10,0%
Corigență la o disciplin ă în anii anteri ori 235 3,3% 9,1%
Corigențe la mai multe discipline în anii an-
teriori 298 4,2% 11,6%
Absenteism ridicat 1228 17,3% 47,6%
Participare sc ăzută la activit ăți
extracurriculare 821 11,5% 31,8%
Comportament deviant/violent fa ță de co-
legi/profesori 147 2,1% 5,7%
Lipsă de comunicare, izolare fa ță de colegi 268 3,8% 10,4%
Manifestarea altor forme de inadaptare șco-
lară 83 1,2% 3,2%
Altele 16 0,2% 0,6%
TOTAL 7117 100% 276,1%

• Notele mici la școală descurajeaz ă participarea

Aproape trei sferturi dintre copiii afla ți în situa ție de risc de
abandon cuprin și în investiga ție au, în istoricul lor școlar, experien-
țe negative cu privire la rezultatele lor școlare. Fie c ă au rezultate
școlare slabe (72,2%), fie c ă au trăit experien ța corigen țelor (9-
12%) sau a repeten ției (10-28%), ace ști copii s-au confruntat cu
lipsa unei confirm ări pozitive din partea școlii. O astfel de situa ție
se asociaz ă, de obicei, cu o stare de disconfort cu privire la școală,
de vreme ce aceasta reprezint ă pentru copil un spa țiu în care nu
poate face dovada a ceea ce știe și poate face, ci mai degrab ă
acumuleaz ă frustrări și dezamăgiri cu privire la ceea ce nu poate
sau nu reu șește să facă.
Pe genuri, se constant ă unele diferen țe cu privire la rezulta-
tele școlare. Ponderea fetelor care au rezultate slabe este cu 5 p.p.

INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI  67  
 
mai scăzută decât cea a b ăieților. La fel și în cazul situa țiilor de re-
petenție, fetele înregistreaz ă o pondere mai sc ăzută cu aproximativ
5 p.p. comparativ cu b ăieții. În ciuda unor diferen țe care arat ă că
băieții resimt e șecul rezultatelor școlare în ponderi mai ridicate de-
cât fetele, nivelul acestei ponderi se p ăstrează la un nivel înalt atât
în cazul b ăieților cât și al fetelor (aproape 70%, fa ță de aproximativ
75% în cazul b ăieților), demonstrând, astfel, c ă rezultatele slabe la
învățătură reprezint ă un factor de risc im portant care poate condu-
ce la abandon școlar.

Fig.4.3.1. Ponderea elevilor în risc de abandon cu rezultate școlare slabe,
pe sexe

Pe medii de reziden ță, diferen țele sunt ceva mai accentuate
în ceea ce prive ște rezultatele școlare, ca factor de risc pentru
abandon. Astfel, în medi ul rural, ponderea elevil or în risc de aban-
don care înregistreaz ă rezultate slabe în istoria lor școlară este cu
aproximativ 9 p. p. mai ridicat ă decât a celor din mediul urban.

68   Copiii care nu merg la școală 
 
Fig. 4.3.2. Ponderea elevilor în risc de abandon cu rezultate școlare slabe,
pe medii de reziden ță

În concluzie, rezultatele școlare slabe par a fi un factor de
risc important în ecua ția abandonului școlar, indiferent de sexul
elevilor sau de me diul de reziden ță. Cu toate acestea, asocierea
cea mai ridicat ă între rezultate școlare slabe și situația de risc de
abandon școlar se constat ă în cazul b ăieților din mediul rural și cea
mai scăzută în cazul fetelor din mediul urban.

Fig. 4.3.3. Ponderea elevilor în risc de abandon cu rezultate școlare slabe,
pe sexe și medii de reziden ță

0%10%20%30%40%50%60%70%80%
fete baieti75.00%78.00%
62.40%69.40%
rural
urban

INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI  69  
 
Pe niveluri de educa ție, se constat ă diferențe importante în-
tre elevii din primar și cei din gimnaziu. Astfel, ponderea elevilor de
gimnaziu cu rezultate școlare slabe este semnificativ mai ridicat ă
decât cea a elevilor din clasele I-IV, diferen ța ajungând la aproxi-
mativ 8 p.p. Aceast ă diferență este generat ă de creșterea gradului
de dificultate a sarcinilor școlare, precum și a celui de exigen ță în
evaluare /notare în ciclul gimnazial, comparativ cu nivelul primar.

Fig. 4.3.4. Ponderea elevilor în risc de abandon cu rezultate școlare slabe,
pe niveluri de școlaritate

• Experien ța repeten ției și a corigen țelor

Aproape 29% dintre elevii cuprin și în anchet ă au trăit cel puțin
o dată experien ța repeten ției, 10% au avut mai mult de o repeten ție,
iar între 9-11% au avut una sau mai multe corigen țe în anii anteriori.
Pe sexe, b ăieții sunt cei care s-au aflat cel mai des în situa ția de repe-
tenție sau corigen ță, în schimb fetele sunt mai des în situa ția de a re-
veni la școală, chiar dac ă au avut mai mult de o repeten ție.
Pe medii de reziden ță, mai mul ți elevi din mediul rural afla ți în
situație de risc au avut în istoria școlară o repeten ție, comparativ cu
cei din urban. Pe niveluri de educa ție, atât repeten ția, cât și situația
de corigen ță la una sau mai multe discip line, sunt mai frecvente în
cazul elevilor de gimnaziu, decâ t al elevilor din ciclul primar.
64%66%68%70%72%74%76%78%
Primar Gimnazial68.20%76.30%
Rezultate scolare slabe

70   Copiii care nu merg la școală 
 

Tabel 4.3.2. Distribu ția răspunsurilor pe categorii de e șec școlar
Nr. total
răspunsuri % din răs-
punsuri % din
cazuri
Situație de repeten ție în anii anteri ori 734 10,3% 28,5%
Situație de reten ție repetat ă 257 3,6% 10,0%
Corigență la o disciplin ă în anii anteri ori 235 3,3% 9,1%
Corigențe la mai multe discipline în anii
anteriori 298 4,2% 11,6%

Fig. 4.3.5. Ponderea elevilor în risc de abandon care au tr ăit
experien ța repeten ției sau a corigen țelor, pe sexe

Fig. 4.3.6. Ponderea elevilor în risc de abandon care au tr ăit
experien ța repeten ției sau a corigen țelor, pe medii de reziden ță

30.60%25.90%
9.00%11.20%
10.10%7.90%
12.90%9.90%
0% 10% 20% 30% 40%MasculinFemininCorigente la mai multe
discipline
Corigenta la o disciplina
Repetentie repetata
Repetentie in anii anteriori
31.30%24.60%
11.30%8.10%
8.60%9.80%
10.30%13.30%
0% 20% 40%RuralUrbanCorigente la mai multe
discipline
Corigenta la o disciplina
Repetentie repetata
Repetentie in anii anteriori

INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI  71  
 
Cei mai afecta ți de fenomenul repeten ție sunt b ăieții din
mediul rural (78%), iar frecven ța cea mai sc ăzută a repeten ției se
înregistreaz ă în cazul fetelor di n mediul urban (62,4%).

Fig. 4.3.7. Ponderea elevilor în risc de abandon școlar care au tr ăit experien ța
repetenției sau a corigen țelor, pe sexe și medii de reziden ță

Fig. 4.3.8. Ponderea elevilor în risc de abandon școlar care au tr ăit experien ța
repetenției sau a corigen țelor, pe niveluri de școlaritate

72   Copiii care nu merg la școală 
 
Din perspectiva studiului de fa ță, asocierea ridicat ă între re-
zultatele școlare slabe, care conduc în ultim ă instanță la corigen ță
și repeten ție, și situația de risc de abandon școlar subliniaz ă impor-
tanța rolului abord ării preventive a abandonului școlar care s-ar pu-
tea concentra c ătre o serie de m ăsuri care s ă stimuleze rezultate
școlare mai bune ale elevilor, cum ar fi:
– adaptarea curriculumului școlar la nevoile specifice ale
elevului, astfel încât stan dardele de evaluare s ă ofere
elevilor șansa de a dovedi progresul înregistrat și nu ne-
apărat raportarea la standarde și norme comune;
– creativitate didactic ă în ceea ce prive ște diferitele meto-
de pedagogice de va lorizare a elevului și a poten țialului
său de învățare;
– valorizarea aptitudinilor fiec ărui elev, indiferent de nivelul
său de cuno ștințe și competen țe într-o arie curricular ă
specifică;
– climat școlar pozitiv, bazat pe credin ța că orice copil, in-
diferent de nivelul s ău de cuno ștințe, poate de ține apti-
tudini și interese specifice pentru anumite activit ăți de
învățate care îl pot propulsa c ătre un nivel m ai ridicat de
motivație a învățării.

• Absenteismul ridicat ca fact or de risc de natur ă școlară

Aproape jum ătate dintre elevii considera ți în risc de abandon
școlar se confrunt ă cu situa ții de absenteism rid icat (indicat de ca-
drele didactice și ca factor individual). De altfel, absenteismul este
probabil cea mai vizibil ă formă a riscului de abandon, comparativ
cu alți factori școlari ceva mai subtili și mai dificil de asociat în mod
direct cu e șecul școlar.
Indiferent de performan țele sale școlare sau de modul în ca-
re se comport ă în grupul de elevi, când un copil începe s ă absente-
ze în mod repetat de la școală avem deja un semnal de alarm ă im-

INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI  73  
 
portant din perspectiva abandonului școlar. Este momentul în care
școala ar trebui s ă își gândeasc ă o strategie personalizat ă de inter-
venție pentru diferitele situa ții, cauze și motive pentru care un copil
absenteaz ă în mod repetat.
Datele cercet ării arată că absenteismul ridi cat este mai pre-
zent ca factor de risc pentru abandonul școlar în cazul copiilor din
mediul urban (54,9%), co mparativ cu elevii di n rural (42,3%), dife-
rența dintre ponderea elevilor în risc de abandon cu absenteism ri-
dicat fiind de peste 12 p.p. în defavoarea mediului urban.
Diferențe semnificative de aproape 15 p.p. se constat ă și pe
niveluri de educa ție, absenteismul fiind semn ificativ mai ridicat în
cazul elevilor în risc de abandon di n gimnaziu, compar ativ cu elevii
din ciclul primar.
Pe sexe, nu se constat ă diferențe semnificative privind ab-
senteismul școlar al elevilor în risc de abandon, și fetele și băieții
înregistrând la acest indicator po nderi similare de aproximativ 48%
din totalul elevil or investiga ți.

Fig. 4.3.9. Ponderea elevilor în risc de abandon care au tr ăit
experien ța repeten ției sau a corigen țelor, pe sexe,
medii de reziden ță și niveluri de școlaritate
47.90%47.40%42.30%54.90%41.20%54.30%
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60%MasculinFemininRuralUrbanPrimarGimnazial

74   Copiii care nu merg la școală 
 
• Participare sc ăzută la activit ăți extracurriculare

Aproximativ o treime dintre elevii afla ți în risc de abandon au
o participare sc ăzută la activit ățile extracurriculare organizate de
școală. Cel mai adesea, motivele neparticip ării țin mai ales de con-
diții economico-financiare ale familiei de provenien ță, care are difi-
cultăți în a acoperi unele ch eltuieli asociate activit ăților extra-
curriculare, cum ar fi vizite sau excursii.
Având în vedere poten țialul educa țional și motiva țional al
participării la activit ățile extrașcolare, cadrele dida ctice ar putea în-
curaja, îns ă, participarea el evilor în risc de ab andon la astfel de ac-
tivități. Acestea pot oferi un spa țiu mai pu țin formal în care elevii
aflați în risc de abandon pot fi valoriza ți și sprijiniți să își manifeste
interesele și aptitudinile, di ncolo de cele str ict solicitate la școală.
Datele anchetei nu au eviden țiat diferen țe semnificative în
raport cu variabile precum sex, nivel de educa ție sau mediu de re-
zidență. Lipsa acestor varia ții poate proveni, îns ă, și din faptul c ă
ofertele actuale ale școlilor în ceea ce prive ște activit ățile extrașco-
lare sunt relativ limitate , iar aprecierile cadrel or didactice cu privire
la participarea elevilor la astfel de activit ăți sunt mai degrab ă per-
cepute uniform, ca reprezent ări globale și difuze și mai pu țin ca o
stare de fapt monitorizat ă și măsurată constant.

Fig. 4.3.10. Ponderea elevilor în ri sc de abandon care au o participare sc ăzută la
activitățile extracurriculare, pe sexe, medii de reziden ță și niveluri de școlaritate

31.10%32.80%30.80%33.30%31.90%31.70%
10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%MasculinFemininRuralUrbanPrimarGimnazial

INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI  75  
 
• Nefrecventarea gr ădiniței – risc major pentru abandonul
școlar

Peste 45% dintre elevii cuprin și în lotul investigat nu au
frecventat gr ădinița. Aceast ă pondere ridicat ă în lotul elevilor afla ți
în risc de abandon confirm ă ipoteza multor stud ii de specialitate
care demonstreaz ă o relație directă între frecventarea gr ădiniței și
succesul școlar. Cercetarea de fa ță nu a relevat diferen țe importan-
te între fetele și băieții aflați în risc de abandon, în raport cu
nefrecventarea gr ădiniței. Unele diferen țe se constat ă, însă, pe
medii de reziden ță, unde ponderea elevilor în risc de abandon din
mediul rural care nu au frecventat gr ădinița este cu 8 p.p. mai ridi-
cată decât cea din urban.

Fig. 4.3.11. Ponderea elevilor în ri sc de abandon care nu au frecventat gr ădinița,
pe sexe, medii de reziden ță și niveluri de școlaritate

De asemenea, datele anchetei arat ă că nefrecventarea gr ă-
diniței se asociaz ă mai puternic cu situa ția de risc de abandon șco-
lar pentru elevii din pr imar, comparativ cu cei din gimnazial. A șa-
dar, nefrecventarea gr ădiniței are efecte mai degrab ă pe termen
scurt, afectând mai ales performan țele din ciclul primar, și mai pu-

76   Copiii care nu merg la școală 
 
țin pe cele din gimnazial . Cel mai probabil, unii dintre elevii care nu
au frecventat gr ădinița reușesc să depășească eventualele diferen-
țe de achizi ții imediat ce intr ă în școală, dar pentru al ții efectele
nefrecvent ării grădiniței pot influen ța parcursul școlar chiar și la ni-
velul ciclurilor superioare de educa ție, în cazul nostru aproximativ
30% dintre elevii în risc de abandon di n gimnaziu fiin d elevi care
nu au frecventa gr ădinița, comparativ cu 59,3% din primar.

Fig. 4.3.12. Ponderea elevilor în risc de abandon care nu au
frecventat gr ădinița, pe sexe și medii de reziden ță

• Dificultăți de adaptare la ethosul școlar – factor de risc al
abandonului școlar

Aproape 6% dintre elevii cu risc de abandon manifest ă
comportamente deviante în raport cu normele , valorile sau credin-
țele care compun ethosul școlar. Dintre ace știa, băieții sunt de
aproape dou ă ori mai mul ți decât fetele. Pe medii de reziden ță,
acest fenomen apare mai frecvent în cazul elevilor din mediul ur-
ban, comparativ cu c ei din mediul rural.

0%10%20%30%40%50%
fete baieti48.80%47.20%
39.90%43.70%
rural
urban

INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI  77  
 
Fig. 4.3.13. Ponderea elevilor în risc de abandon care au dificult ăți de adaptare
la ethosul școlar, pe categorii de comportamente

Astfel, cel mai înalt grad de asociere între riscul de abandon
și comportamentul deviant în mediul școlar se constat ă în cazul b ă-
ieților din mediul urban (10,5%), iar cel mai sc ăzut în cazul fetelor
din mediul rural (3,4%).

Fig. 4.3.14. Ponderea elevilor în risc de abandon care au comportamente
deviante/violente, pe sexe și medii de reziden ță

Lipsa de comunicare și izolarea fa ță de colegi a elevilor afla ți
în risc de abandon este men ționată în peste 10% dintre cazurile
investigate. Ponderea nu variaz ă, însă, semnificativ în raport cu se-
0%2%4%6%8%10%12%5.70%10.40%
3.20%Comportament deviant/violent fata de
colegi/profesori
Lipsa de comunicare, izolare fata decolegi
Manifestarea altor forme de inadaptare
scolara

78   Copiii care nu merg la școală 
 
xul elevilor, mediul de provenien ță sau nivelul de educa ție. Alte
forme de inadaptare școlară sunt men ționate în aproximativ 4%
dintre cazurile investigate, acest ea fiind puse mai ales pe seama
unor probleme specifice de s ănătate sau a unor dificult ăți de învă-
țare asociate anumitor copii cu nevoi speciale de educa ție.

Fig. 4.3.15. Ponderea elevilor în risc de abandon care au dificult ăți de adaptare
la ethosul școlar, pe sexe

7.30%3.80%
9.90%10.90%
3.50%2.90%
0% 2% 4 % 6 % 8% 10 % 12 %MasculinFe minin
Manifestarea altor forme de inadaptare scolara
Lipsa de comunicare, izolare fata de colegi
Compor tament deviant/violent fata de colegi/profesori

INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI  79  
 
Fig. 4.3.16. Ponderea elevilor în risc de abandon care au dificult ăți de adaptare
la ethosul școlar, pe medii de reziden ță

4.30%7.60%
8.80%12. 50%
2.60%4.10%
0% 2% 4% 6% 8% 10% 12% 14%RuralUrban
Manifestarea altor forme de inadaptare scolara
Lipsa de comunicare, izolare fata de colegi

Diferențe semnificative într e elevii din primar și cei din gim-
naziu în ceea ce prive ște acest factor nu se constat ă nici în func ție
de nivelul de educa ție.

Fig. 4.3.17. Ponderea elevilor în risc de abandon care au dificult ăți de adaptare
la ethosul școlar, pe niveluri de școlaritate

5.90%5.60%
12.90%7.80%
4.00%2.50%
0% 2% 4% 6% 8% 10% 12% 14%PrimarGimnazial
Manifestarea altor forme de inadaptare scolara
Lipsa de comunicare, izolare fata de colegi
Comportament deviant/violent fata de colegi/profesori

80   Copiii care nu merg la școală

81                       
INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI 
 

CONCLUZII ȘI DIRECȚII DE
INTERVEN ȚIE

Analiza statistic ă a răspunsurilor cadrelor didactice privind
factorii individuali care determin ă riscul de abandon școlar arat ă
faptul că există o convergen ță a opiniilor actorilor școlari investi-
gați. Absenteismul ridicat (generat, la rândul s ău de diferite tipuri
de cauze, și care poate fi integrat, mai degrab ă, în categoria facto-
rilor școlari) , dificult ățile de înv ățare precum și motiva ția redusă a
elevilor pentru activit ățile școlare, reprezint ă factorii men ționați cu
cea mai mare frecven ță.
Diferențe semnificative apar atunci când analiz ăm răspunsu-
rile pe medii de reziden ță și pe niveluri de înv ățământ. Astfel, elevii
din mediul rural par a fi mai vulnerabili, în op inia cadrelor didactice,
din perspectiva dificult ăților de înv ățare și a motiva ției reduse pen-
tru activit ățile școlare. În mediul urban predomin ă absenteismul ri-
dicat ca factor men ționat. Similar, în cazul elevilor din ciclul primar,
dificultățile de înv ățare reprezint ă factorul cel mai des amintit, în
timp ce în cazul elev ilor din ciclul gi mnazial absenteismul și motiva-
ția reprezint ă factori men ționați cu o frecven ță mai ridicat ă.
Devine astfel evident faptul c ă, potrivit percep țiilor cadrelor
didactice, eventuale m ăsuri preventive sau corective trebuie s ă fie
formulate diferen țiat, în primul rând, din perspectiva nivelului de
școlarizare.
Datele ob ținute din partea cadrelor didactice privind factorii
familiali și socio-economici pe care îi percep ca având rol important
în producerea abandonului școlar ne-au permis identificarea a patru
mari categorii: factori de natur ă socio-economic ă, atitudinea famili-
ei față de școală/educația copiilor, munca/activit ățile lucrative în
gospodărie și/sau în afara acesteia și situația familial ă a elevului.

82   Copiii care nu merg la școală 
 
Prezentăm în continuare, sintetic, prin cipalele aspecte desprinse în
urma analizei datelor cât și o serie de recomand ări privind posibile
arii de interven ție.
Analiza r ăspunsurilor furnizate de cadrele didactice relev ă că
factorii care afecteaz ă negativ, cel mai frecvent, evolu ția școlară a
elevilor, generând, în ultim ă instanță, abandonul școlar sunt cei de
factură socio-economic ă. Principalele provoc ări cu care un elev în
risc major de abandon se confrunt ă sunt: venituri ale familiei la li-
mita subzisten ței; nivelul redus de educa ție al părinților; lipsa con-
dițiilor minimale de studiu acas ă, situația de șomaj a unuia sau a
ambilor p ărinți.
Defalcarea datelor în func ție de mediul de reziden ță al elevi-
lor relev ă o serie de diferen țieri importante. Astfel frecven ța de
apariție a factorilor „venituri ale familiei la limita subzisten ței”, „ni-
vel redus de educa ție al părinților” și „lipsa condi țiilor minimale de
studiu acas ă, la domiciliul e levilor” este mai mare în mediul rural, în
timp ce „ șomajul în cazul un uia sau a ambilor p ărinți” apare mai
des în rândul elevilor din medi ul urban.
Din aceast ă perspectiv ă putem concluziona c ă este nevoie
de multiplicarea actualelor fo rme de ajutor social (aloca ție, bursă
socială, masă, cazare, rechizite etc.) ofer ite copiilor care provin din
familii care se confrunt ă cu dezavantaje socio-economice și care îi
împiedică să aibă un parcurs școlar coerent/satisf ăcător. Datele re-
levă o situație general ă mai dificil ă în acest sens la nivelul mediului
rural, astfel încât este de a șteptat ca școlilor din aceste zone s ă li
se aloce resurs e financiare și materiale supl imentare, care s ă con-
tra-balanseze lipsurile întâmpinate de elevi și familiile acestora.
De asemenea, se poate dovedi foarte util ă o politic ă de înfi-
ințare, la nivelul școlilor, a unor centre de înv ățare permanent ă, ca-
re să permită, atât elevilor /copiilor, cât și adulților, continuarea
studiilor; cons ilierea în vederea dezvolt ării și orientării școlare, pro-
fesionale, personale și/sau dezvoltarea unor competen țe și aptitu-
dini necesare unei (mai bune) integr ări socio-profesionale (lingvisti-

INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI  83  
 
ce, de comunicare, de co operare, de utilizare a calculatorului etc.).
În egală măsură este nevoie de înt ărirea/sus ținerea, la nivelul elevi-
lor și a familiilor acestora, a ro lului pe care îl are/poate avea școala
în direcția dezvolt ării pe plan profesional și personal; evident,
această abordare ar trebui înso țită de măsuri de dezvoltare econo-
mică la nivel local, astfel încât s ă poată fi oferite, pe plan local și
regional, oportunit ăți de angajare și de câștigare a unui nivel de-
cent de subzisten ță.
Un alt factor important în ceea ce prive ște riscul de abandon
se referă la implicarea copiilor în diferite activit ăți lucrative, factor
indicat cu o frecven ță similară celei privind cazurile de copii care au
avut situa ție de abandon școlar în rândul fra ților/surorilor mai mari.
Este important ă evidențierea, prin intermediul unor activit ăți
de informare și consiliere a p ărinților, a influen ței negative pe care
munca elevilor în gospod ărie și/sau în afara acesteia o are asupra
evoluției lor școlare și găsirea unor modalit ăți de a preveni și com-
bate astfel de situa ții. De asemenea, un im pact pozitiv poate s ă-l
aibă și dezvoltarea unor programe de formare/ore de educa ție pen-
tru familie, în vederea dezvolt ării la nivelul elevilor a unor deprinderi
necesare bunei convie țuiri la nivel de cuplu/familie, precum: comu-
nicare (asertiv ă etc.), cooperare, gestio narea conflictelor, preveni-
rea și combaterea diferitelor forme a le abuzului (de alcool, tutun,
droguri etc.), prevenirea și combaterea violen ței etc.
La nivelul factorilor școlari, datele anchetei au demonstrat c ă
rezultatele școlare slabe reprezint ă o premis ă important ă a riscului
de abandon școlar. Faptul c ă un elev nu reu șește să atingă stan-
dardele impuse de școală nu este doar un rezultat al particip ării sa-
le la școală, ci și o cauz ă care poate de scuraja pe mul ți elevi să
frecventeze școala. Sentimentul de e șec asociat unei note mici de-
vine, în aces t caz, o surs ă a atitudinilor de respingere a școlii, ca
un mediu neprietenos care nu reu șește să pună în valoare elevul
pentru ceea ce ar putea el deve ni, indiferent de achizi țiile pe care le
posedă la un moment dat.

84   Copiii care nu merg la școală 
 
O cultură școlară bazată pe competi ție și raportare la norm ă,
cu accent pe achizi țiile de tip cogn itiv, descurajeaz ă și mai mult un
elev cu note mici s ă mai vină cu plăcere la școală. De la st ările ne-
gative și disconfort în mediul școlar și până la abandon nu e un
drum prea lung . Mai mult decât atât, situa țiile de corigen ță și repe-
tenție, accentueaz ă sentimentul e șecului, adaug ă greutăți supli-
mentare pentru stima de sine și pentru modul în care un elev cu
rezultate slabe se raporteaz ă la colegii s ăi care au reu șit.
Ce soluții pedagogice pot fi iden tificate în acest sens din
perspectiva școlii? Ce poate face școala pentru a încuraja elevii cu
rezultate slabe s ă conștientizeze punctele slabe, dar și pe cele pozi-
tive care l-ar putea ajuta s ă depășească această situație? Din per-
spectiva studiului de fa ță, asocierea ridicat ă între rezultatele școla-
re slabe și situația de risc de abandon școlar subliniaz ă importan ța
rolului abord ării preventive a abandonului școlar care s-ar putea
concentra c ătre o serie de m ăsuri care s ă stimuleze rezultate școla-
re mai bune ale elevilor , cum ar fi: adapta rea curriculumului școlar
la nevoile specifice ale elevului, astf el încât standardele de evaluare
să ofere elevilor șansa de a dovedi pr ogresul înregistrat și nu ne-
apărat raportarea la standarde și norme comune; creativitate didac-
tică în ceea ce prive ște diferitele metode pedagogice de valorizare
a elevului și a poten țialului său de învățare; valorizarea aptitudinilor
fiecărui elev, indiferent de nivelul s ău de cuno ștințe și competen țe
într-o arie curricular ă specific ă; climat școlar pozitiv, bazat pe cre-
dința că orice copil, indiferent de nivelul s ău de cuno ștințe, poate
deține aptitudini și interese specifice pentru anumite activit ăți de
învățate care îl pot propulsa c ătre un nivel mai ridicat de motiva ție
a învățării.
Acestea sunt numai câteva dintre solu țiile posibile, dar cu
siguranță că fiecare școală poate c ăuta variante pozitive și creative
de a consolida sentimentul de bine al fiec ărui copil care vine la
școală, în conformitate cu resursele locale și ci cu obiectivele insti-
tuționale agreate la nivelul organiza ției școlare.

INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI  85  
 
Absenteismul este probabil cea mai vizibil ă formă a riscului
de abandon , comparativ cu al ți factori școlari ceva mai subtili și
mai dificil de asociat în mod direct cu e șecul școlar. Indiferent de
performan țele sale școlare sau de modul în care se comport ă în
grupul de elevi, când un copil începe s ă absenteze în mod repetat
de la școală avem deja un semnal de alarm ă important din perspec-
tiva abandonului școlar. Este momentul în care școala ar trebui s ă
își gândeasc ă o strategie personalizat ă de interven ție pentru diferi-
tele situa ții, cauze și motive pentru care un copil absenteaz ă în
mod repetat. Un sistem de monitorizare a absen țelor, de identifica-
re a cauzelor și a posibilelor solu ții ar fi necesar înc ă de la primele
semne de absenteism școlar.
Soluțiile posibile pot fi la fel de variate ca și evantaiul extins
al cauzelor pentru care elevii absenteaz ă, de la simple discu ții cu
părinții, vizite la domi ciliul elevilor, pân ă la măsuri mai complexe de
flexibilizare a programului școlar și programe personalizate de recu-
perare a unor experien țe de înv ățare. Consultarea celor implica ți
(elevi, părinți, cadre didactice, inspectorat școlar, comunitate loca-
lă) este la fel de important ă în luarea unor decizii privind m ăsurile
de prevenire a absenteismului, m ai ales când aceste decizii se refe-
ră la măsuri ce țin de structura anului școlar, orarul școlar sau ne-
voia de personal di dactic suplimentar.
Nefrecventarea gr ădiniței reprezint ă, cu siguran ță, un factor
de risc al abandonului școlar. Măsurile de preven ție s-ar putea fo-
caliza pe o ofert ă de învățământ pre școlar accesibil ă tuturor cate-
goriilor de copii, chiar prin solu ții alternative de scurt ă durată cum
au fost deja experimentate, de tipul grădinița de var ă. De aseme-
nea, cadrele didactice din ciclul primar î și pot planifica înc ă de la
începutul anului școlar strategii didactice de recuperare a unor
achiziții specifice din perioada pre școlară. Evaluarea de progres
poate avea în acest caz efecte poziti ve asupra stimei de sine a co-
pilului care din diferite motive nu a reu șit să meargă la grădiniță
înainte de a ajunge la școală.

86   Copiii care nu merg la școală 
 
Dificultățile de adaptare la cultura școlară sunt, de aseme-
nea, un factor de risc ce trebuie lu at în considerare în politicile pri-
vind participarea școlară. Crearea sentimentului de apartenen ță la
grup, dezvoltarea abilit ăților de comuni care în grup, lucrul în echi-
pă, abordările educa ționale de tip inclusiv sunt tot atâtea direc ții
către care școala s-ar putea îndrepta, astfel încât fiecare elev s ă își
găsească locul în școală, să se simtă apreciat și valorizat. Probabil
achizițiile fiecărui copil în zona autocunoa șterii și a consolid ării sti-
mei de sine în raport cu școala reprezint ă rezultate școlare cel pu țin
la fel de valoroase ca și achizițiile cognitive la o disciplin ă sau alta.

*
* *

Rezultatele prezentului studiu demonstreaz ă că obținerea
de date relevante pentru identificarea copiilor în risc de abandon
este un pas necesar îns ă nu și suficient pentru fundamentarea
unor politici de impact în aceast ă arie. O alt ă etapă, la fel de im-
portantă, este cea de colectare de informa ții despre profilul aces-
tor copii și, implicit, despre nevoile lor de sprijin . Cu alte cuvinte,
estimarea num ărului copiilor care nu merg la școală și a unor ca-
racteristici generale (precum mediul lor de reziden ță, sexul sau
vârsta) trebuie înso țită de efortul de a afla în mod sistematic date
privind anumite tr ăsături individuale, contex tul socio-economic al
familiei sau performan țele școlare. Acest proces dificil presupune,
în egală măsură, asumarea și dezvoltarea unor m ăsuri coerente,
atât din partea sistemului de educa ție, cât și din partea unor sis-
teme conexe (asisten ță socială, sănătate, ocupare etc.). Este ne-
voie de defini ții și indicatori clari, asumate de toate institu țiile pu-
blice cu responsabilit ăți în aria monitoriz ării copiilor în afara
sistemului de educa ție, dar și de o bun ă coordonare a acestor in-
stituții (inclusiv a fluxurilor de informa ții). De asemenea, este ne-

INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI  87  
 
voie de un efort comun al speciali știlor în analiza datelor colectate
și formularea unor direc ții fundamentate de ac țiune. În acest fel,
copiii care sunt înregistra ți că abandoneaz ă școala, cei care sunt
înregistra ți ca fiind de vârst ă școlară, dar nu au mers nicio zi la
școală sau cei care nu apar în niciun document administrativ (de
exemplu, copiii f ără acte de identitate) vor avea o șansă de a de-
veni obiectul unor interven ții de sprijin relevante.

88   Copiii care nu merg la școală

89                       
INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI 
 

RESURSE BIBLIOGRAFICE

Chawla, Louise. 2001. Ev aluating children’s participation: Seeking
areas of consensus.
PLA Notes . Issue 42: 9-1 3. London:
IIED.
Elliott, Delbert S. and Harwin L. Voss. 1974. Delinquency and
dropout . Lexington: D.C. Health and Co.
Fartușnic, C (coord.) 2011. Analysing the situation of out of
school children. Count ry Report Romania Reprezentan ța
UNICEF în România (în curs de publicare).
Fargas-Malet, Montserrat, Domi nic McSherry, Emma Larkin and
Clive Robinson. 2010. Research with children: Methodologi-
cal issues and innovative techniques. Journal of Early Child-
hood Research . Vol. 8 No. 2: 175-192.
Goldschmidt, Pete and Jia Wang. 1999. When can schools affect
dropout behavior? A longitud inal multilevel analysis. Ameri-
can Educational Re search Journal. Vol. 36 No. 4: 715 -738.
Hammond, Cathy, Dan Linton, Jay Smink and Sam Drew. 2007.
Dropout risk factors and exem plary programs: A technical
report . Clemson, SC: National Dr opout Prevention Center.
Jigău Mihaela (coord .), 2008, Înv ățământul obligatoriu de 10 ani.
Condiții de implementare, rezultate și măsuri corective,
Buzău: Alpha MDN.
Jigău Mihaela (coord.), 2008, Timpul elevului , Buzău: Alpha MDN
Jigău Mihaela, Liicean u Aurora, Preoteasa Lil iana (coord.), 2006,
Violența în școală, Buzău: Alpha MDN.
Jigău Mihaela (coord.) 2002, Participarea la educa ție a copiilor și
tinerilor din mediul urban , Bucure ști: Institutul de Științe ale
Educației.

90   Copiii care nu merg la școală 
 
Jigău Mihaela (coord.) 2002, Participarea la educa ție a copiilor și
tinerilor romi ,București: Universul.
Jigău Mihaela (coord.) 2001, Învățământul rural di n România: pro b-
leme, actori , Bucure ști: Universul.
Hunt, Frances. 2008. Dropping out from school: A cross country
review of literature . Research monograp h. Falmer: Consor-
tium for Research on Educat ional Access, Transitions and
Equity (CREATE).
Lewin, Keith M. 2007. Improving access, equity and transitions in
education: Creating a research agenda . Research mono-
graph. Falmer: Consortium for Research on Educational Ac-
cess, Transitions an d Equity (CREATE).
UNESCO Institute for Statistics (UIS). 2007. Global education di-
gest 2007: Comparing education statistics across the world .
Montreal: UIS.
———. 2010. Global education digest 2010: Comparing education
statistics across the world . Montreal: UIS.
———. 2010. Measuring educational parti cipation: Analysis of da-
ta quality and methodology based on ten studies . Technical
paper no. 4. Montreal: UIS.
UNESCO Institute for Statistics (UIS) and UNESCO Regional Bu-
reau for Education in Africa. 2010. Assessing education da-
ta quality in the Southern African development community
(SADC): A synthesis of seven country assessments . Wind-
hoek: UNESCO.
UNESCO Institute for Statist ics (UIS) and UNICEF. 2005. Children
out of school: Measuring excl usion from primary education .
Montreal: UIS.
UNESCO Institute for Statistics (U IS), United States Agency for
International Development (U SAID), ORC Macro, UNICEF,
and Network on Schooling in Africa (FASAF). 2004. Guide
to the analysis and use of h ousehold survey and census ed-
ucation data . Montreal: UIS.

INSTITUTUL  DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI  91  
 
———. 2010. Education for All global monitoring report 2010:
Reaching the marginalized. Paris: UNESCO.
United Nations Girls' Education In itiative (UNGEI) and Education for
All Fast Track Initiative (EFA FTI). 2010. Equity and inclu-
sion in education. A guide to support education sector plan
preparation, revision and appraisal . Washington: EFA FTI
Secretariat.
*** Starea Înv ățământului din România – Raport (2005-2011) ,
București: MECTS

ISBN 978-973-139-236-3Lucrare realizată și tipărită în 1000 exemplare
cu sprijinul Reprezentanței UNICEF în România.