O Analiza a Lectiilor de Limba Si Literatura Romana Prin Prisma Respectarii Principiilor Didactice

Cuprins

INTRODUCERE

capitolul I

Principiile didactice-coordonate științifice

1.1  Definirea principiilor didactice

1.2 Caracteristici ale principiilor didactice

capitolul I I

Principiile didactice în organizarea demersului instructiv-educativ.

2.1  Definirea tipurilor de lecții

2.2 Lecțiile de dobândire de cunoștințe prin prisma principiilor didactice

2.3 Interdependența principiilor didactice în lecțiile de fixare

și sistematizare

3. CONCLUZII

4. BIBLIOGRAFIE

Rezumat

Actualitatea, importanța și nu în ultimul rând generozitatea tematică au constituit principalele motive în alegerea titlului acestei lucrări " O analiză a lecțiilor de limba și literatura română prin prisma respectării principiilor didactice ". Schimbările care se petrec în ultimul timp în sistemul de învățământ, în general, și în predarea disciplinei limba și literatura română, în special, stau la baza unei astfel de lucrări pentru orice profesor de specialitate.

Prezenta lucrare își propune să abordeze importanța respectării principiilor didactice și aplicabilitatea acestora în procesul de predare-învățare din perspectiva profesorului de limba și literatura română.

De aceea consider că respectarea acestor principii constituie o condiție esențială indispensabilă pentru eficiența procesului de predare-învățare, de modelare a personalității elevului în conformitate cu cerințele societății contemporane.

Astfel în capitolul I mi-am propus să abordez principiile didactice din perspectiva teoretică, definindu-le conform studiilor de speialitate existente. Baza teoretică stă la baza oricărui demers didactic organizat. Deși sunt multe opinii în privința principiilor didactice m-am oprit asupra acelora care sunt pe deplin acceptate de catre teoreticieni.Tot în capitolul I am evidențiat și caracteristicile principiilor didactice, acetea fiind piatra temelie pe care se construiește un act educațional de calitate. Profesorul trebuie să se ghideze , să se folosească de aceste principii pentru a nu eșua în realizarea și organizarea unei lecții.

În capitolul II am abordat tema organizării demersului instructiv-educativ pornind de la tipurile de lecții care se organizează în școală. Am definit și clasificat tipurile de lecții pentru a putea realiza și demonstra interdependența principiilor didactice în diferite tipuri de lecții. Am ales să demonstrez utilitatea principiilor în lecțiile de dobândire de noi cunoștințe deoarece acest tip de lecție stă la baza predării unui nou conținut ,iar asimilarea ulterioară și aplicația practică se desfășoară pe baza cunoștințelor acumulate în acest tip de lecție. Un alt tip de lecție pe care l-am ales este lecția de fixare și sistematizare a cunoștințelor dobândite, pentru a privi din prisma principiilor didactice modul de sistematizare a informațiilor și a tipurilor de exerciții și metode utilizate în cadrul orelor de limba și literatura română , pentru dezvolta capacitățile intelectuale și cognitive ale elevilor.

În concluzie am demonstrat utilitatea respetării principiilor didactice în actul educațional deoarece prin efort gradat, cu ajutorul si sub îndrumarea profesorului, cunoștințele și deprinderile stabilite a fi dobândite prin obiective operaționale devin accesibile pentru elevii clasei respective, dacă li se activează potențialul intelectual real.

Cuvinte cheie: principii didactice, învățare, proces de învățământ, demers didactic, forme de organizare

INTRODUCERE

Pornind de la ideea că învațarea este un proces activ de înțelegere și asimilare a informației, iar educabilul este subiectul propriului proces de formare și însușire de noi cunoștințe, trebuie îndeplinită o condiție: să fie participant activ la desfășurarea lecției de limba și literatura română

Vom avea în vedere caracterul orientativ al principiilor didactice care este determinat de complexitatea și dinamismul procesului de învățământ, motiv pentru care adaptarea sa neîntreruptă la situații noi se impune cu necesitate. Pentru ca acest lucru să nu se facă întâmplător, sunt necesare asemenea norme care să-l călăuzească pe profesor în activitatea sa. În cele din urmă, deci, aceste principii se referă la activitatea profesorului, iar prin intermediul ei, în mod implicit, și la activitatea elevilor.

Începând cu secole în urmă, persoanele implicate în activitatea didactică de la toate nivelurile, tipurile și formele de învățământ au încercat să învețe cum să modeleze personalitatea umană în mod profesional și prin confruntarea cu singura certitudine a vieții contemporane – schimbarea.

Într-o lume în care totul pare să-și modifice configurația, iar ritmurile de realizare a noului sunt din ce în ce mai alerte, profesorii trebuie să învețe nu doar să accepte transformările, ci și să-și asume responsabilitatea de a le gestiona. Pornind de la ideea că în învățare trebuie să existe un proces activ de înțelegere și asimilare a informației, iar elevul este subiectul propriului proces de formare si însușire de noi cunoștințe, trebuie îndeplinită o condiție: să fie participant activ la desfășurarea lecției de limba și literature română .

Astfel, prin realizarea alternanței între concret și abstract, prin participarea directă a elevului, prin observații intuitive, cunoștințe de bază, prin efortul repetat și conștient al elevului asociat cu stârnirea interesului de cunoaștere, învățarea se face treptat, pe îndelete, informația se păstrează mult timp, însușirea devenind temeinică.

De la abordările clasice, pâna la abordările foarte recente, este relevat caracterul dinamic-evolutiv al ansamblului de principii.

Se vorbește foarte mult despre un învățământ centrat pe elevi dar mai puțin despre cum informația poate fi asimilată mai bine. A preda bine și a implica elevii în procesul de învațare necesită în primul rând o înțelegere a factorilor care favorizează studiul aprofundat al unui număr de concepte care leagă studiul disciplinei de viața reală, favorizează o evaluare formativă, continuă, stimulează interesul elevilor pentru anumite domenii sau aspecte ale cunoașterii, leagă teoria de practică și de viața de fiecare zi.

Principiile didactice sunt norme , sunt teze generale care orientează și imprimă un sens funcțional procesului de invățămant ,asigurând astfel premisele necesare îndeplinirii formării competențelor pe care le urmărește un profesor în activitatea sa. Normele generale și fundamentale care orientează activitatea de transmitere și însușire a cunoștințelor, de formare a priceperilor și deprinderilor la elevi ,îl ajută pe profesor în demersul didactic .

Caracterul orientativ al principiilor didactice este determinat de complexitatea și dinamismul procesului de învățământ, cauză pentru care adaptarea lor neîntruptă la situații noi se impune permanent. Părerea mea este că ghidându-se după aceste norme profesorul imprimă procesului de învățământ un sens care să fie în concordanță cu logica interioară a desfășurării evenimentelor ,evitând astfel alunecarea spre improvizații și rezolvări spontane. Acest lucru nu înseamnă că se înlătură cu desăvârșire apariția unor manifestări sau fenomene neprevăzute. Din contră, logica procesului de învățământ se realizează pe fondul interdependeței dintre factorii necesari și întâmplători, respectarea principiilor didactice asigurând desfășurarea logică a situațiilor de învățare și înlăturarea acțiunii acestor factori întâmplători și neprevăzuți.

Rostul acestei teme este și de a dovedi faptul că pe parcursul școlii , datorită cerințelor didactice noi și din ce în ce mai complexe puse în fața elevilor, precum și a ofertei de informații structurate adecvat, esențializate și devenite accesibile, pe baza unor strategii didactice diferențiate , procesul de instruire contribuie la dezvoltarea intelectuală.

Putem afirma că demersul didactic este forma cea cea mai organizată prin care realizăm educația, și trebuie să admitem că necesitatea unor principii care să orienteze și să imprime un anumit sens procesului educativ este imperios necesară.Viziunea mea asupra principiilor didactice care trebuie respectate în orele de limba și literatura română și prin cerințele logice pe care le exprimă corespund logicii interne a obiectivelor de învățământ ,logicii cunoașterii realizate de elevi în situațiile de învățare , legilor învățării școlare, unor mecanisme ale învățării continue, caracterului stadial al dezvoltării psihice și idealul educațional al școlii românești.

Orice act de însușire a cunoștințelor de limba și literatura română presupune, ca o condiție interioară, un nivel corespunzator al gândirii, și duce la rându-i la crearea unor noi condiții interne pentru însușirea altor cunoștințe.

Îmi propun ca prin conținutul acestei lucrări să aprofundez legătura dintre principiile didactice care oferă reperele pedagogice și aplicabilitatea acestora conținutului informativ al disciplinei limba și literatura română.

capitolul I

PRINCIPIILE DIDACTICE

Definirea principiilor didactice

Deși își au originea încă din antichitate, sunt norme calăuzitoare pentru desfășurarea activităților didactice de la J.A.Comenius și până astăzi chiar dacă au suferit modificări, unele și-au pierdut valabilitatea, au apărut altele noi, ele rezonează cu cele mai actuale principii ale epocii moderne.

” Principiile didactice reprezintă norme fundamentale în organizarea și conducerea activității instructiv- educative din școală și corespund sensului acțiunii unor legi. Principiile didactice au o arie de aplicabilitate amplă ,foarte extinsă, fiind valabile pentru toate ciclurile școlare, nu numai pentru cel de liceu ,se aplică la toate diciplinele, nu numai în orele de limba și literatura română, și pentru toate formele de activitate didactică.

În activitatea didactică principiile capătă caractere normative care contribuie la organizarea și conducerea activităților instructiv –educative .

În demersul didactic principiile didactice îndeplinesc mai multe funcții:

Orientează traseul educativ

Normează practica educativă

Prescrie tratamente și moduri de relaționare specifice în raport cu situația de învățare

Reglează activitatea educativă”[1 pag 349]

Aceste funcții ajută profesorul în organizarea unor cerințe clare și precise în realizarea și conducerea acțiunilor întreprinse cu elevii, în definirea obiectivelor și în selectarea competențelor și folosirea adecvată a unor mijloace și metode de învățământ compatibile cu clasa de elevi unde urmează să se desfășoare activitatea didactică.

Deși fiecare principiu didactic a cunoscut numeroase și succesive redefiniri, reconsiderări și reformulări” multe dintre ele îmbogățindu-și conținutul, semnificațiile și interrelațiile cu diferite componente ale sistemului de învățământ” toate acestea au avut ca efect perfecționarea și actualizarea lor la un sistem inovativ. Principiile didactice sunt interdependente și între ele există o strânsă unitate deși fiecare principiu are cerințele sale specifice. Legătura lor constă în faptul că au același scop comun, însușirea temeinică a cunoștințelor de către educabil.

Principiile formează un sistem ,acționează simultan și corelator.”Respectarea unui principiu invită la respectarea tuturor , în ponderi ce țin de circumstanțele învățării”.[1 pag 351]

Caracteristici ale principiilor didactice

Principiile didactice formează un sistem care interferează și se completează reciproc. Pentru profesor o bună organizare a demersului didactic trebuie să se bazeze pe identificarea conceptelor care stau la baza disciplinei limba și literatura română. Acestea sunt baza , iar cunoștințele legate de aceste concepte urmează a fi programate ținând seama de următoarele principii;

1.Principiul integrării teoriei cu practica

Acest principiu ne atrage atenția deoarece are ca cerință principală tot ceea ce se însușește în procesul de învățământ trebuie să fie pus în valoare în activitățile ce vor urma pentru realizarea unor sarcini de lucru.

Aplicabilitatea practică are menirea ”de a finaliza procesul concretizării , ea exprimând exteriorizarea sau trecerea de la forma condensată și internă a operațiilor intelectuale , la forma desfășurată și exterioară.”[3pag336]

Teoria și practica în educație scot în evidență două ”direcții principale”;

Utilizarea informațiilor acumulate în rezolvarea sarcinilor, aplicarea teoriilor , definițiilor, conceptelor pentru înțelegerea unor noi conținuturi

Prelungirea unui proces de însușire a cunoștințelor și realizarea unor activități , proiecte , lucrări practice

Teoria ca ansamblu de cunoștințe , noțiuni ajută și orientează activitățile practice bazate pe principii și care facilitează formularea de întrebări și dezvoltarea motivațiilor pentru găsirea de răspunsuri. Aceste lucruri se realizează prin activități de rezolvare de probleme, exerciții, experimente , investigații. Activitățile practice facilitează și dezvoltă fondul de reprezentare și sistematizare a procesului de înțelegere. Odată dezvoltată capacitatea de înțelegere se dezvoltă și motivația pentru învățare , se structurează atitudinile și trăsăturile pozitive ale indivizilor.

2. Principiul respectării particularităților de vârstă

Acest principiu este întâlnit în literatura de specialitate și sub denumirea de principiul accesibilității. Promovează necesitatea ca actul educațional să se desfășoare în concordanță cu nivelul real de asimilare al elevilor și vizează dezvoltarea acestora( ne referim la nivel intelectual, fizic, nivel de pregătire anterioară).

Astfel vorbim de accesibilitatea la informații conform nivelului elevului și despre stabilirea unor concordanțe între sarcinile de lucru și posibilitatea de asimilare a informațiilor de către educabil. Aplicarea acestui principiu are la bază trecerea de la la simplu la complex , de la inferior la superior, de la particular la general. Prin punerea în practică a acestiu principiu profesorul va monitoriza permanent elevul, și trebuie să cunoască nivelul intelectual al acestuia. Proiectarea activității didactice se va face prin formularea unor sarcini de lucru adevată educabilului și bazată pe capacitățile sale de achiziționare de informații iar aimilarea cunoștințelor se va face pe baza exersării și a învățării.

Principiul sistematizării și continuității

Promovează ideea că totalitatea conținuturilor transmise prin procesul de învățământ să reprezinte continuitatea cunoștințelor asimilate anterior , și care trebuie să fie integrate sistemic asigurând astfel progresul învățării.

” Principiul în atenție comportă două laturi; realizarea sistematizării și asigurarea continuității în predare- învățare”.[4 pag203]

Sistematizarea- întregul conținut să fie sistematic organizat și trebuie să asigure condițiile necesare integrării informațiilor în sistemul de achiziții deja existente la elevi.

Continuitatea – este în actul predării și al învățării o consecință a sistematizării.

Această cerință este pusă în valoare prin utilizarea documentelor școlare( programe, planuri cadru, manuale), cât și prin proiectarea didactică propriu-zisă. Mai poate fi evidențiată și prin succesiunea disciplinelor din cadrul ariilor curriculare.

Respectarea acestui principiu are efecte formative în planul dezvoltării individului , în formarea deprinderilor de muncă sistematic organizată, a spiritului de disciplină în gândire, a conștinciozității , a unui stil de muncă independent și eficient.

Principiul corelației dintre senzorial și rațional, dintre concret și abstract(principiul intuiției)

Acest principiu exprimă necesitatea procesului de formare și însușire a deprinderilor să aibă ca bază perceperea unui material didactic, a exemplelor concrete ce duc la corelația imagine- teorie. Astfel elevul face tranziția de la teoria însușită la aplicabilitatea ei practică. Deoarece acest principiu are ca mijloc de utilitate folosirea materialului didactic în activitățile de predare învățare , calitatea materialului didactic trebuie să fie una corectă și bine utilizată, modul de concepere și utilizare trebuie să ducă la intuire alături de explicațiile profesorului . De aceea este necesar ca profesorul să selecteze cu grijă materialul acesta trebuie să fie intuitiv și în funcție de scopul lecției să specifice utilitatea obiectului de învățământ. Materialul didactic poate fi prezentat în diferite momente ale lecției indeplinind funcțiile specifice pentru care a fost conceput.În cadrul orelor de limba și literatura română acest principiu poate fi pus în practică prin fișe de lucru, imagini auditive, vizuale, prezentări power-point. Pentru că asigură legătura dintre senzorial și rațional acest principiu este denumit principiul corelației dintre senzorial și rațional.

Principiul participării active și conștiente a elevului în activitatea de predare, învățare, evaluare

Reușita procesului de învățământ este determinată de conștientizarea elevului ca subiect principal al procesului de formare bazat pe însușirea cunoștințelor conștiente și active. Conștientizarea actului de învățare presupune înțelegerea conținuturilor învățării, nicidecum memorarea mecanică. Gândirea ca latură funcțională favorizează asocierea de date, idei, principii. Activizarea elevului constă în faptul că elevul trebuie să asimileze informațiile, să își formeze capacitățile, atitudinile, competențele, trebuie să își angajeze optim gândirea, inteligența, în întreg actul educativ. Respectarea acestui principiu presupune din partea profesorului competență psihopedagogică, utilizarea metodelor activ- participative, creearea situațiilor de învățare centrate pe elev care să stimuleze capacitatea creativă, imaginația și gândirea bazată pe strategii euristice.

Principiul însușirii temeinice a cunoștințelor

Acest principiu promovează ideea conform căreia cunoștințele odată însușite trebuie păstrate timp îndelungat, pentru a putea fi aplicate atunci când este necesar.

Pentru a asigura această însușire a cunoștințelor trebuie respectate unele cerințe cum ar fi;

Respectarea în timpul activităților de acumulare a cunoștințelor a celorlalte principii

Cunoașterea scopului activității de învățare , a importanței asimilării de cunoștințe , priceperi, deprinderi

Repetarea celor învățate.

Aceste lucruri pot fi efectuate în clasă, în cadrul diferitelor tipuri de lecții specifice disciplinei limba și literatura română. Evaluarea continuă contribuie și ea la fixarea , repetarea și asimilarea cunoștințelor.

Conform pedagogului Contantin Cucoș[1pag354], acesta propune și principiul accesibilităților cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor. Acesta depinde de principiul respectării particularităților de vârstă și prevede elaborarea conținuturilor materialelor didactice în funcție de posibilitățile de asimilare ale elevilor, de caracterul lor individual.

Ioan Cerghit adaugă și” principiul asigurării conexiunii inverse în procesul de învățământ ”în lucrarea sa de Pedagogie Generală.

CAPITOLUL II

Principiile didactice în organizarea demersului INSTRUCTIV-EDUCATIV

2.1  Definirea tipurilor de lecții

Pentru a putea demonstra interdependenșa principiilor didactice în procesul instructiv-educativne vom referi mai întâi la tipurile de lecții întâlnite în organizarea demersului didactic.

Ca unitate de bază a desfășurării procesului de instruire , lecția îmbracă diverse forme de organizare care stau la baza convingerii celor implicați în procesul didactic, profesori și elevi. Este o modalitate sigură și eficientă pentru a imprima un ritm și o continuitate procesului de învățare , de formare de competențe și aptitudini necesare dezvoltării intelectuale. În literatura de specialitate întâlnim mai multe tipuri de lecții clasificate astfel;

-lecții de dobândire de noi cunoștințe

-lecții mixte

-lecții de formare de priceperi și deprinderi

-lecții de fixare și sistematizare

-lecții de verificare și apreciere a rezultatelor școlare

”Categoriile de lecții trebuie privite ca modele care pot fi modificate și adaptate , și nu ca tipare generatoare de șabloane”[4].

Lecția de dobândire de cunoștințe

Acest tip de lecție este recomandat să fie utilizată la început de capitol , unitate,și urmărește învățarea în clasă. Are ca specific eliminarea etapelor ce țin de lecția anterioară, predomină dobândirea noului, dar nu se pleacă de l zero” întrucât asimilarea cunoștințelor își găsește punctul de plecare în anumite cunoștințe anterioare ale elevilor„[5]

Lecția mixtă

Este tipul de lecție centrată pe atingerea mai multor obiective distincte; transferul de cunoștințe, sistematizarea și consolidarea, verificarea și evaluarea performanțelor școlare.

Lecția de formare de priceperi și deprinderi

Este întâlnită mai des în învățământul vocațional, și nu numai. Are ca specific rezolvarea situațiilor practice, face tranziția între cunoștințele asimilate și aplicațiile practice propuse de profesor. Evidențiază legăturile între cunoștințele asimilate și aplicarea acestora în diverse situații de învățare.

Lecția de fixare și sistematizare

Asigură consolidarea cunoștințelor asimilate, aprofundarea acestora,dar și fixarea lor, prin completarea eventualelor goluri apărute ca urmare a unei învățări superficiale. Recapitularea este bine venită pentru susținerea acestui tip de lecție.

Lecția de verificare și apreciere a rezultatelor

Se urmărește în special nivelul de pregătire al educabilului cu scopul remedierii învățării și creșterea performanțelor școlare. Lecțiile pot fi organizate în variante orale, scrise, lucrări practice,sau cu ajutorul programelor computerizate.

Clasificarea tipurilor de lecții la care ne-am referit este una oferită de pedagogul Constantin Cucoș. Didacticiana Marilena Pavelescu oferă și ea o clasificare adaptată disciplinei limba și literatura română .Ea cataloghează lecțiile de formare de priceperi și deprinderi în lecții de formare de priceperi și deprinderi practice, și în lecții de formare de priceperi și deprinderi intelectuale[5,pag 362]. Mai adaugă lecția de creație bazată pe exercițiile crative, încurajând originalitatea și creativitatea.

Vistian Goia în Didactica limbii și literaturii române pentru gimnaziu și liceu adaugă lecția colaj. Această lecție se aplică la liceu de regulă și are un caracter interdisciplinar.” Conținutul este selectat din mai multe domenii și sistematizat după câteva criterii didactice”[pag 222]

Au fost necesare aceste precizări pentru a demonstra aplicabilitatea principiilor didactice în demersul educativ organizat în școală.

2.2  Lecțiile de dobândire de cunoștințe prin prisma principiilor didactice

 Esența principiului participării conștiente și active a elevilor în activitatea de învățare pleacă de la ideea că în învățare trebuie să existe un proces activ de înțelegere și însușire a informației, iar elevul este subiectul propriului proces de formare și însușire de noi cunoștințe cu o singură condiție: să fie interesat și activ la desfășurarea lecției de limba și literatura română. În viziunea acestui principiu, elevul participă la descoperirea datelor de informare, își formează scheme intelectuale de conturare a noțiunilor, a conceptelor care îi vor servi ca bază pentru treapta următoare. Pentru a demonstra punerea în practică a principiilor didactice în cadrul orelor de literatură vom lua ca exemplu lecția de dobândire de cunoștințe aplicată la clasa a IX-a pe un text liric. Textul face parte din opera lui Mihai Eminescu, Sara pe deal.

Pentru început profesorul va stabili competențele vizate să le dezvolte în urma studierii acestui text. Acestea sunt premisa de la care pornește pentru a putea pune în practică ceea ce urmărește. Aici se va folosi de principiul intuiției. În momentul în care va anunșa ceea ce vor studia și care sunt obiectivele vizate elevii vor putea intui ceea ce au de studiat ,pentru a-și însuși cunoștințele despre tema propusă de profesor. Pentru o mai bună colaborare elev-profesor și pentru a putea pune în aplicare cele prevăzute se va folosi de principiul continuității. Profesorul va reactualiza ideile ancoră despre textul liric studiate încă din gimnaziu. Va pune intrebări de genul: Ce este textul liric? Cărui gen îi aparține? Care sunt tipurile de opera studiate în cadrul acestui gen literar? Pe baza răspunsurilor elevilor , prin discuții frontale sau individuale,profesorul face trecerea la ceea ce și-a propus. Prezentarea unor materiale audio-video va face posibilă tranziția la noile conținuturi. Transmiterea noilor cunoștințe se va face printr-un demers deductiv pornind de la titlul lecției” Sara pe deal”. Bazându-se pe principiul intuiției profesorul va trebui să conducă elevii spre descoperirea noilor cunoștințe., apelând la cele cunoscute deja de elevi. Astfel învățarea poate fi structurată iar informația accesibilă chiar și pentru cei care percep informația mai lent. Procesul însușirii de noi informații se bazează pe o înlănțuire de principii care fiind bine cunoscute de profesor acesta poate efectua un act didactic de calitate. Obținerea performanțelor se face printr-o fișă de lectură în care elevii vor trebui să rezolve cerințe legate de textul studiat. Lucrul pe echipe îi face mai cooperanți, și dă șanse egale fiecăruia să contribuie la rezolvarea ei. Aici profesorul trebuie să se bazeze pe principiul însușirii temeinice. Aplicându-l el va reuși să obțină performanță . Spre exemplu vor fi oferite spre rezolvare fișe de lucru împărțind clasa pe grupe. Grupa unu trebuie să lucreze la identificarea nivelului morfologic, identificând frecvența părților de vorbire, dând exemplele găsite în text , să identifice modurile și timpurile verbelor din secvențele primite, să extragă mărcile subiectivității, prin ce este redat eul liric.

Grupa doi va trebui să lucreze pe nivelul stilistic și să identifice epitetele, personificările, metaforele, comparațiile. Tot aici vor trebui extrase din text și imaginile artistice identificate: auditive sau vizuale.

Grupa trei va lucra pe nivelul lexico-gramatical și să identifice motivele literare prezente în poezie și să extragă din texte cuvintele cu nuanță arhaică sau regională.

Grupa patru va lucra pe nivelul prozodic al textului . Astfel ei vor prezenta compoziția poeziei( versuri, strofe, secvențe), va identifica rima versurilor, măsura acestora. Prin rezolvarea corectă a fișei de lcru și prezentarea la nivelul clasei a chestiunilor identificate profesorul va aprecia nivelul cunoștințelor acumulate de elevi.

Bineînțeles fiecare profesor își poate construi scenariul didactic așa cum dorește , însă experimentând diverse variante se va convinge de eficiența acestora în timp.

Propunem spre analiză un alt tip de text dar la clasa a X-a. Textul suport propus este basmul ”Povestea lui Harap- Alb” de Ion Creangă. În cadrul acestei lecții de dobândire de cunoștințe despre basm profesorul va apela la cunoștințele elevilor acumulate anterior. Se va baza pe principiul continuității. Fiind o lecție structurată pe studiul unei singure opere literare profesorul va utiliza diverse mijloace pentru a ajunge la scopul dinainte stabilit. Bazându-se pe cunoștințele despre basm ale educabililor va putea structura un demers didactic în care informația va ajunge în mod corect către elevi. Profesorul va prezenta conținutul învățării pas cu pas și va impărți diverse sarcini însoțite de materiale și de condițiile necesare rezolvării acesteia, concomitent va oferi și informațiile necesare rezolvării. În condițiile date va pleca de la ideea de fantastic și descoperirea caracteristicilor acestuia.(Anexa)

Intuiția îi va ajuta pe elevi să rezolve sarcina de lucru. De altfel și profesorul se va folosi de pricipiul intuiției pentru a anticipa răspunsurile elevilor și a le corecta eventualele greșeli. Pentru însușirea temeinică a informațiilor profesorul va utiliza texte din alte basme pe care elevii vor trebui să le cirească și să facă comparație cu basmul studiat.

Pe tot parcursul activității de însușire de cunoștințe atât elevii cât și profesorul vor fi conștienți de participarea activă în actul de predare-învățare.[6] Participarea activă presupune înțelegerea conținuturilor textului , el fiind citit dinainte, astfel integrarea cunoștințelor noi despre basm vor fi temeinic însușite.,evitându-se o memorare mecanică, un studiu superficial care duce la eșec școlar. Principiul participării active și conștiente al elevului în actul de predare trebuie avut mereu în vedere de către profesor. Corelate principiile accesibilității la text, al continuității și al însușirii temeinice pot duce la un act didactic în care elevul este pionul principal iar profesorul un arbitru bine intenționat în ceea ce privește parcurgerea materialului studiat. Educația bazată pe cunoașterea posibilităților elevilor și pe nivelul lor de asimilare nu poate duce decât la performanță.

2.3 Interdependența principiilor didactice în lecțiile de fixare și sistematizare

Acest tip de lecție asigură consolidarea informațiilor însușite și aprofundarea lor prin aplicații practice și rezolvare de sarcini bazate pe conținutul asimilat. Bazându-ne pe informația deja asimilată putem recurge la cunoștințele elevilor pentru a putea evalua dacă informația este bine structurată. Pentru a încerca să demonstrăm acest lucru bazat pe principiile după care se ghidează un profesor în timpul actului didactic vom propune ca model un demers didactic care se desfășoară la clasa a XI-a pe o temă mai complexă:literatura populară.

După momentul organizatoric și enunțarea temei propuse spre aprofundare profesorul propune audiția unei piese ce aparține folclorului. Intuiția îi va ajuta pe elevi să înțeleagă utilitatea momentului, iar profesorul bazându-se pe acest lucru va exploata momentul pentru a face trecerea la prelucrarea informațiilor deținute de elevi în ceea ce privește folclorul . Realizând un ciorchine se reactualizează cunoștințele acumulate anterior cu privire la specificul literaturii populare :caracteristici, clasificare, mituri, teme, motive, specii literare. Propunătorul lansează un concurs pe grupe. Elevii vor primi fișe cu textul audiat și vor rezolva sarcinile trasate aplicând aspectele teoretice reactualizate la începutul lecției. Sarcinile vizează apartenența la gen și specie, elemente de structură și compoziție a textului, elemente de prozodie. Teoria este orientată către praactică și astfel constituie baza de la care se pleacă pentru aprofundarea cunoștințelor , facilitând formularea de întrebări și dezvoltarea unei competențe în ceea ce privește dorința și curiozitatea de a pune întrebări și a găsi noi răspunsuri. Principiul integrării teoriei cu practica este cel pe care îl utilizează profesorul în momentul pe care tocmai l-am propus. Pentru a accesa și mai profund cunoștințele deținute de elevi se va propune în continuare un medalion folcloric axat pe opere din literatura cultă ,inspirate din folclor. Astfel folosind un suport vizual, din texte inspirate din folclor, ale unor scriitori cunoscuți având posibilitatea de a interpreta creații cunoscute. Fiind ore cu acces pus pe munca în echipă și pe aptitudinile elevilor se va dirija bunul mers al lecției , prin oferirea de noi informații sau prin completarea răspunsurilor parțiale. Pentru asigurarea faptului că cunoștințele sunt temeinic însușite se propune o fișă în care elevii vor trebui să rezolve o sarcină de lucru:

Eseul de 5 minute- Argumentează tema- Folclorul –punte între generații.

Astfel informația va fi complet structurată și reactualizată.

O altă abordare a principiilor didactice poate fi aplicată și la clasa a XII-a. La un astfel de nivel vom ține cont de particularitățile de vârstă ale elevilor iar abordarea va fi din perspectiva acestui principiu. Astfel într-o lecție de sistematizare a cunoștințelor despre textul ”Iona”al lui Marin Sorescu vom porni de la alt nivel. După structurarea informațiilor despre operele lui Soescu și încadrarea în curentul neomodernist al generației 60, și apartenența la temele dominante ale acestui curent, demersul didactic va fi îndreptat spre analiza literară a textului. Sunt prezentate resursele ,personajele eponime și simbolistica titlului Iona. Accesibilitatea la text și la cunoștințele elevilor va permite profesorului să efectueze activități aplicative pentru fixarea cunoștințelor și dezvoltarea competențelor. Lucrul pe echipe scoate în evidență aplicabilitatea teoriei în practică. Rezolvarea diverselor sarcini legate de pera studiată, sub îndrumarea profesorului care dă indicații și problematizează situția, scoate în evidență capacitatea acestuia de a supraveghea sistematizarea informațiilor, de a corecta și îndruma activitatea spre scopul propus inițial. Capacitatea de argumentare a elevilor este pusă în evidență prin rezolvarea corectă a sarcinii primite. Capacitatea de sintetizare a informației este dată și de corelația dintre senzorial și rațional, de cunoașterea textului și a dimensiunilor acestuia. Tehnicile folosite, principiile pe care se bazează profesorul vor evidenția capacitatea de receptare și redare a informațiilor primite și prelucrate de elev prin prisma cunoștințelor asimilate. Participarea conștientă, presupune că elevul și-a însușit și a înțeles conținuturile și este capabil să gândească și să prelucreze informațiile prin sistemul propriu de analiză. Acest lucru se va evidenția și prin rezolvarea următoarei fișe de lucru bazată pe metoda cubului. Astfel clasa se va împărți în șase echipe. Fiecare echipă are o sarcină delimitată de cele șase fețe ale cubului. Astfel echipa unu trebuie să descrie devenirea existențială a lui Iona formulând câte 3-4 idei principale pentru fiecare tablou al piesei și să îl incadreze într-o figură geometrică sugestivă. Echipa doi trebuie să compare întțmplările prin care trec cei doi Iona.Cel din mitul biblic și cel din drama lui Marin Sorescu, și să stabilească asemănările și deosebirile dintre ipostazele acestora și să le încadreze în două intersectate respectând repere cum ar fi: personajul eponim al textului, ce este el, care este misiunea sa în lume, cum se comportă el în raport cu această misiune, care este necazul care se abate asupra lui, de ce ajunge în burta peștelui, ce face acolo, cât timp rămâne în interiorul peștelui, cum scapă, sau ce face după ce iese.

Echipa trei are de analizat situațiile prin care trece Iona și săs stabilească conflictul în care este implicat protagonistul. Are de analizat și metafora peștelui descoperindu-i semnificațiile diferite funcție de contextul textului primit spre comentare[Anexa]

Echipa patru trebuie să asocieze drama lui Marin Sorescu cu alte opere literare studiate , la baza cărora stă alegoria. Primesc pe fișă definițiile dramei și ale alegoriei, și plecând de la acestea au sarcina de a asocia personajul din drama soresciană cu alte personaje tragice din literatura română. O altă sarcină va presupune și asocierea însingurării lui Iona cu alte drame ale unor oameni însingurați din lumea contemporană.

Echipa cinci va aplica noțiunile de teorie literară însușite pentru a rezolva cerințe pornind de la un text dat cum ar fi: ilustrarea a două trăsături ale textului dramatic prezente în fragmentul dat, identificarea rolului indicaiilor scenice din fragment sau explicarea semnificațiilor a două figuri de stil diferite identificate în fragmentul citat.

Echipa șase argumentează într-un text de 15-20 de rânduri propria opinie despre sensul vieții pornind de la o idee identificată în următoarea afirmație „Apa asta e plină de nade, tot felul de nade frumos colorate. Noi, peștii, înotăm printre ele, atât de repede, încât părem gălăgioși. Visul nostru de aur e să înghițim una, bineînțeles, pe cea mai mare. Ne punem în gând o fericire, o speranță, în sfârșit ceva frumos, dar peste câteva clipe observăm mirați că ni s-a terminat apa.”

Am încercat prin aceste exemple utilizate la clasă să evidențiez utilitatea principiilor atunci când profesorul își organizează proiectarea lecției cu scopul de a-și ajuta elevii să își însușească acumularea cunoștințelor din cadrul orelor de limba și literatura română. Deși pare simplu de organizat demersul didactic acesta nu urmărește numai predarea sau ascultarea materiei ci și formarea de competențe necesare redactării unui text, a înțelegerii unui concept, a formărrii intelectuale și cognitive. Astfel ghidându-se după aceste norme educabilul devine educat prin prisma colaborării din clasă dar și prin lucrul individual din clasă sau de acasă. Profesorul va realiza feed-back-ul din mai multe perspective si astfel actul educațional va fi complet.

CONCLUZII

Așa cum am evidențiat în lucrare, principiile exprimă baza structurii și funcționării procesului de învățământ. Aceasta nu este altceva decât reflectarea unei legături esențiale, necesare și stabile, între diferitele aspecte ale acestui proces. În funcție de aceste legături logice pe care le reprezintă s-au putut constitui o serie de principii care au o sferă de aplicare mai mult sau mai puțin largă în teoria și practica instruirii.

Trebuie știut faptul că fiecare principiu în parte exprimă anumite cerințe ce trebuie respectate în organizarea și conducerea procesului de învățământ, formulează anumite reguli și principii care concretizează aplicarea lui efectivă. Deci, toate aceste principii generale se întrepătrund și se condiționează reciproc alcătuind un sistem unitar de principii didactice. De asemenea, ele se particularizează în mod corespunzator și se completează cu unele principii specifice, caracteristice predării limbii și literaturii române.

Așadar, numai prin respectarea tuturor acestor principii și a fiecăruia în parte, în interdependența unele cu altele se poate ajunge la reușita procesului de învatamânt. Trebuie să menționăm faptul că oricât de mult s-ar dezvolta repertoriul principiilor și normelor didactice, ele nu vor putea acoperii varietatea infinită a situațiilor de instruire și nu vor fi capabile să furnizeze soluții convenabile pentru toate tipurile de schimbări care se produc în derularea vie a proceselor intructiv – educative.

Lucrarea de față prezintă esența fiecărui principiu, încercând să surprindă, pe lângă necesarele argumentarii privind importanța lor, infrastructura sistemului principiilor didactice, implicațiile pe care le au la nivelul sistemului de învățământ și exemplificarea prin conținuturi de limbă și literatură specifice diferitelor nivele de învățare (începând de la clasa a IX-a până la a XII-a).

S-a demonstrat faptul că un volum prea mare de cunostințe, lipsa actualizării și utilizării curente în aplicații a cunoștințelor dobândite, determină în mod inevitabil uitarea acestora. Practica didactică a demonstrat faptul că anumite cunoștințe, dobândite în mod activ, intuitiv, temeinic, sistematic, accesibil și practic, sunt ușor de actualizat.

În concluzie, putem enumera câteva reguli care presupun respectarea principiilor didactice:

– asigurarea unei predări intuitive și accesibile 

– îndreptarea însușirii cunoștințelor către o asimilare logică, intuitivă, conștientă, temeinică și accesibilă;

–     stimularea participării active a elevilor la lecții și asigurarea continuității participării acestora la procesul de învățare;

–  asigurarea motivației învățării, în acord cu aspirațiile individuale ale fiecărui elev (de autodepășire).

–       obținerea unei motivații favorabile și a satisfacției învățării;

–     asigurarea credibilității adevărurilor și transformarea lor în convingeri si deprinderi științifice;

–       sporirea posibilităților de a utiliza în mod concret și profitabil informația asimilată,oferind potențialului intelectual individual șanse superioare de reușită, atât pe plan aplicativ cât și pe plan creativ

Limba română, prin specificul ei de studiu, adică de a forma tineri cu o cultură comunicațională și literară de bază, capabili să înțeleagă lumea, să comunice și să interacționeze cu semenii, să-și utilizeze în mod eficient și creativ capacitățile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete din viața cotidiană, să poată continua în orice fază a existenței sale procesul de învățare, să fie sensibil la frumosul din natură și la cel creat de om, prezintă un mare interes de cunoaștere pentru elevi, dar, acesta se amplifică în scopul unei însușiri temeinice a informației numai dacă profesorul situează în centrul activității didactice pe elevi, implicându-i în situațiile de învățare, asigurând o continuitate ritmică, o repetare sistematică, logică și activă a cunoștințelor.

Am propus, deci, prin conținutul acestei lucrări înlesnirea descoperirii și înțelegerii faptului că trebuie să existe o legatură între principiile didactice care au conținut psiho-pedagogic și accesibilitatea conținutului informativ al disciplinei limba și literatura română pentru ca procesul de învățare să ducă, cu succes, la formarea și dezvoltarea trăsăturilor intelectuale ale elevilor.

BIBLIOGRAFIE

1.Constantin Cucoș, 2006, Pedagogie ,Editura Polirom București.

2.

3.Nicola Ioan,2003, Tratat de pedagogie școlară,Editura Aramis,

4.Vistian Goia,2008 ,Didactica limbii și literaturii române pentru gimnaziu și liceu,Editura Dacia Educațional,

5. Pavelescu Marilena,2010,Metodica predării limbii și literaturii române, Editura Corint, p361

6 .Constantin Parfene, Metodica studierii limbii și literaturii române în școală. Ghid teoretico-aplicativ, Iași, Editura Polirom, 1999

ANEXE

PROIECT DE LECȚIE

Data:

Clasa: a IX-a

Profesor:

Disciplina: Limba și literatura română

Unitatea: Iubirea

Subiectul: Sara pe deal de Mihai Eminescu

Tipul lecției: de receptare a textului liric

Competențe specifice:

1.1 utilizarea adecvată a achizițiilor lingvistice în receptarea diverselor texte

1.3 exprimarea orală sau în scris a propriilor reacții și opinii privind textele receptate

2.2 identificarea temei în textele studiate

2.4. aplicarea conceptelor de specialitate în analiza și discutarea textelor literare studiate

Obiective operaționale

Elevii vor fi capabili:

să încadreze poezia în contextul creației lirice eminesciene;

să identifice principalele elemente de compoziție a textului;

să analizeze poezia pe diverse niveluri de interpretare;

să-si exprime propriile interpretări, propriile impresii in legătură cu textul studiat.

Forme de organizare: frontală, individuală și pe grupe;

Metode didactice: conversația euristică, audiția muzicală, exercițiul, analiza literară, problematizarea, puzzle-ul

Mijloace de învățământ: manualul, fișe de lucru, mijloace tehnice audio, planșe, power-point cu poezia.

Bibliografie:

Mihai Eminescu, Poezii, Editura ERC PRESS, București, 2009;

Vladimir Streinu, Eminescu, Editura Junimea, Iași, 1989;

Ioana Em. Petrescu, Eminescu și mutațiile poeziei românești, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989;

Valeriu Neștian, Metodica predării textului literar în liceu, EDP, București, 1982;

Constantin Parfene, Literatura în școală, EDP, București, 1977.

Grupa I: Nivelul morfologic

1. Identificați frecvența părților de vorbire. Exemplificați!

2. Identificați modurile și timpurile verbelor în cele două secvențe.

3. Extrageți din text mărci ale subiectivității (prin ce este redată prezența eului liric)

Grupa II: Nivelul stilistic

1. Identificați figuri de stil:

-epitete

-personificări

-metafore

-comparații

2. Extrageți din text imagini artistice:

-vizuale

-auditive

Grupa III: Nivelul lexico-semantic

1. Identificați motive literare prezente în poezie.

2. Extrageți din text cuvinte cu nuanță arhaică sau regională.

Grupa IV: Nivelul prozodic

1. Prezentați compoziția poeziei (versuri, strofe, secvențe).

2. Identificați rima versurilor.

3. Identificați măsura versurilor.

Proiect de lecție

Profesor:

Clasa: a XII-a

Obiectul : Limba și literatura română

Titlul lecției: Iona, de Marin Sorescu

Tipul lecției: de consolidare și sistematizare a cunoștințelor

Durata: 50 min.

Competențe generale:

1. Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în diferite situații de comunicare;

2. Comprehensiunea și interpretarea textelor;

4. Argumentarea orală sau în scris a unor opinii în diverse situații de comunicare.

Competențe specifice:

1.3 exprimarea orală sau în scris a propriilor reacții și opinii privind textele receptate;

2.1. folosirea unor tehnici variate pentru analiza în detaliu a unor texte literare diverse;

2.2. evidențierea unor posibilități diferite de interpretare a aceluiași text în funcție de mai multe perspective de lectură;

2.3 compararea ideilor și atitudinilor diferite în dezvoltarea aceleiași teme;

3.3 argumentarea unui punct de vedere privind textele studiate.

Competențe operaționale:

Să-l încadreze pe Marin Sorescu in literatura română și opera Iona in dramaturgia acestuia;

Să prezinte geneza parabolei Iona ;

Să explice semnificația titlului;

Să analizeze comparativ (asemanari, deosebiri) Mitul Biblic al pescarului Iona din Vechiul Testament și drama Iona de Marin Sorescu;

Să explice semnificațiile unor figuri de stil din operă;

Să formuleze și să explice conflictele din piesă;

Să prezinte structura și compoziția parabolei.

Resurse materiale: volume de teatru, portofoliile elevilor, fișe de lucru, coli tip flip-chart, markere;

Resurse procedurale: conversația catihetică și cea euristică, problematizarea, analiza literară, explicația, schematizarea, exercițiul; activitatea individuală și cea pe grupe de elevi.

Metode de evaluare: valorificarea răspunsurilor elevilor în discuție, feed-back dat elevilor, nota;

Bibliografie:

Sorescu , Marin, Iona, cu un studiu introductiv de Noemi Bomher, Editura Demiurg, Iași, 2004

Simion, Eugen, Scriitori români de azi, I, Editura Cartea Românească, București, 1978

Parfene, Constantin, Metodica studierii limbii si literaturii romăne in scoală, Ed. Polirom, 1999

Ilie, Emanuela, Didactica Literaturii. Metode, Editura Panfilius, Iași, 2006

Secrieru, Mihaela, Didactica limbii române, Iași, 2004

Costache, Adrian, coordonator, Limba și literatura română, Manual pentru clasa a XII-a, Editura All, București, 2000

SCENARIUL DIDACTIC

Metoda cubului – sarcini de lucru

Echipa I

Descrieți devenirea existențială a lui Iona formulând câte 3 – 4 idei principale pentru fiecare tablou al piesei și încadrându-le într-o figură geometrică sugestivă.

Echipa a II-a

Comparați întâmplările prin care trec cei doi Iona: cel din mitul biblic și cel din drama lui Marin Sorescu și stabiliți asemănările și deosebirile dintre ipostazele acestora, încadrându-le în două diagrame intersectate.

Repere:

Cine este personajul principal, eponim?

Ce este el?

Care este misiunea sa în lume?

Cum se comportă în raport cu misiunea sa?

Ce necaz se abate asupra lui?

De ce ajunge în burta peștelui?

Ce face acolo?

Cât timp rămâne în interiorul peștelui?

Cum scapă?

Ce face după ce iese?

Echipa a III-a

a) Analizați situațiile prin care trece Iona și stabiliți conflictele în care este implicat protagonistul (conflict exterior – conflict interior).

b) Analizați metafora peștelui, descoperindu-i semnificațiile diferite, în funcție de context:

„- Cred că l-am prins pe-ăl mare.

– De mult pândesc eu peștele ăsta. L-am și visat.

– Nu-i vorbă, că eu visez în fiecare noapte doar pești.

– Poate unde mă ocup și cu… (Gest, însemnând pescuitul.)”

„- Și în timpul ăsta, cei doi copii ai mei dorm buștean.

– Cum pot dormi unii așa?

– O dată i-am întrebat: Mă, voi ce visați, de dormiți buștean?

– Și ei cu ochii sclipind de fericire: «Marea».

– Ptiu!

– Dar poate lor le convine: visează marea fără pește.

– Doar apa mării frumoasă, a naibii când te uiți la ea. Asta visează ei, lăsând tot greu peștelui pe mine.”

„- (Se suie pe movila de pietre.) Ce vezi?

– Orizontul.

– Ce e orizontul ăla?

– (Îngrozit.) O burtă de pește.

– Și după burta aia ce vine?

– Alt orizont.

– Ce e orizontul acela?

– O burtă de pește uriaș.”

Echipa a IV-a

a) Asociați dramei lui Marin Sorescu alte opere literare studiate, la baza cărora stă alegoria.

Dramă = specie a genului dramatic, piesă de teatru cu caracter grav, în care se redă imaginea vieții reale în datele ei contradictorii, în conflicte puternice și complexe, adesea într-un amestec de elemente tragice și comice.

Alegorie = în sens larg, plăsmuire sau imagine determinată de substituție. Alegoria este o categorie a metaforei care impune lectura la cel puțin două niveluri ale textului: cel al sensurilor proprii și cel al sensurilor figurate.

b) Asociați personajului din drama soresciană alte personaje tragice din literatura română.

Tragic = categorie a esteticii exprimând un conflict al cărui deznodământ este înfrângerea sau pieirea, în urma unor împrejurări vitrege, a unor persoane virtuoase, a unor idealuri sau a unor categorii sociale valoroase. 

Fig. Zguduitor, jalnic, nenorocit.

c) Asociați dramei însingurării lui Iona exemple de drame ale unor oameni însingurați din lumea contemporană.

Dramă = (Fig.) Eveniment zguduitor; nenorocire.

♦ Frământare, conflict sufletesc puternic cu consecințe nefericite.

Echipa a V-a

Aplicați noțiunile de teorie literară însușite pentru a rezolva următoarele cerințe pornind de la textul dat.

„(Pauză. Toată scena până aici trebuie jucată exaltat, ca o nebunie. Acum Iona începe să se dezmeticească.)

-Cum pierd timpul cu fleacuri!

-(Aproape plat.)Nu trebuie să ne pierdem timpul cu fleacuri!

-În curând, hoitul acesta se va scufunda… Va lua apă și… (Gest de adio.)

-(Îndemnându-se.)La treabă!

-(Îngrijorat.)Dacă sunt tocmai la mijlocul mării?

-O să înot pe burtă o zi, două, un an, până obosesc bine, apoi pe spate, apoi într-o dungă. Apoi într-un deget, apoi într-un fir de păr, apoi într-un fir de suflet, apoi într-o răsuflare, apoi într-un geamăt. Ies eu la un liman.

-(Dă să se arunce.)Dar unde e… marea?”

(Marin Sorescu – Iona)

Cerințe:

Ilustrează două trăsături ale textului dramatic prezente în fragmentul dat.

Identifică rolul indicațiilor scenice în fragmentul citat.

Explică semnificația a două figuri de stil diferite identificate în fragmentul citat.

Echipa a VI-a

Argumentați-vă (într-un text de 15-20 de rânduri) propria opinie despre sensul vieții, pornind de la o idee identificată în următoarea afirmație: „Apa asta e plină de nade, tot felul de nade frumos colorate. Noi, peștii, înotăm printre ele, atât de repede, încât părem gălăgioși. Visul nostru de aur e să înghițim una, bineînțeles, pe cea mai mare. Ne punem în gând o fericire, o speranță, în sfârșit ceva frumos, dar peste câteva clipe observăm mirați că ni s-a terminat apa.”