O altă greșeală a caracterului uman este, ca toată lumea vrea să creeze, dar nimeni nu vrea să întrețină. [632081]

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
5 din 39
1. Introducere
“O altă greșeală a caracterului uman este, ca toată lumea vrea să creeze, dar nimeni nu vrea să întrețină.”
(Kurt Vonnegut )
Prin mentenanță se înțeleg orice activități precum inspecții, teste, măsurători, înlocuiri,
ajustări și reparații care au ca scop menținerea și restabilirea unei unități funcționale într-o stare
specificată în care să-și poată efectua funcțiile necesare sau aptitudinea de efectuare a
serviciului.
În literatura de specialitate, mentenanța reprezintă totalitatea operațiilor efectuate în scopul
menținerii unui sistem în stare de funcționare. Acest ansamblu de activități tehnico-
organizatorice au ca scop asigurarea obținerii unor performanțe maxime pentru bunul considerat
(utilaj, clădire, instalație etc.). [1]
Conform normei europene EN 13306:2010, mentenanța este ansamblul tuturor acțiunilor
tehnice, administrative și de management, în timpul ciclului de viață al unui echipament sau
sistem, destinate menținerii sau restabilirii stării de bună funcționare, în care să-și poată îndeplini
funcția impusă (necesară). [2]
În cadrul instituțiilor militare mentenanța reprezintă ramura ingineriei care este îndeplinită
de ingineri, tehnicieni și organizații militare responsabile cu reparația și întreținerea vehiculelor
militare, a sistemelor de armament și a altor echipamente specifice armatei. La nivel operațional
și tactic, întreținerea sistemelor armate se axează pe lucrări de reparații și întreținere
programate, necesare pentru a menține starea de operabilitate a echipamentelor militare.
La nivel strategic, mentenanța se remarcă prin strânsa legătură cu logistica militară. La acest
nivel, aceasta include activități cum ar fi proiectarea, dezvoltarea și testarea vehiculelor noi și a
sistemelor de arme. De asemenea, acesta include activitățile de gestionare a ciclului de viață,
odată ce sistemele noi intră în funcțiune.
Managementul ciclului de viață al unui sistem tehnic reprezintă procesul gestionării întregului
proces, de la faza de concepție, trecând prin proiectare și fabricație, până la service și casare.
Acesta integrează oameni, date, procese și sisteme de afaceri și reprezintă coloana vertebrală
digitală a datelor despre agregatul în cauză, pentru organizație. Conceptul de management al
ciclului de viață reprezintă o viziune atotcuprinzătoare pentru gestiunea tuturor datelor
referitoare la proiectarea sistemului, producția, suportul (service) și retragerea finală a acestuia.
Până de curând, se considera suficientă întreținerea sistemelor tehnice, astfel încât acestea
să poată fi utilizate la capacitate maximă. Beneficiarul nu realiza decât întreținerea, repunând în
funcțiune utilajului după apariția unei defecțiuni, examinând sistemul fără a stăpâni

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
6 din 39
disponibilitatea sa pentru producție. Implementarea unui serviciu de mentenanță, reprezintă o
funcție importantă a organizaților civile și militare, care a condus la posibilitatea de a anticipa
defecțiunile și de a planifica interveniți pentru evitarea acestora. [3]
Serviciul de mentenanță se asigură cu personal specializat, cu înaltă calificare în domenii din
ce în ce mai diverse, cu metode și instrumente sofisticate. De asemenea, acesta poate fi angrenat
în studii de ameliorare a procesului industrial, asigurând date suplimentare cu privire la calitate,
securitate, mediu, costuri etc.
Domeniul IT&C1 a evoluat exponențial în decursul ultimelor decenii, aducând, odată cu acest
progres, și numeroase dificultăți. În topul acestor probleme se regăsesc vulnerabilități de
securitate.
Vulnerabilitățile de securitate sunt exploatate de agresori în mod pasiv (atacuri de tip MITM2,
eavesdropping etc.) sau în mod activ (atacuri de tip DDOS3, ransomware etc.). Odată ajuns în
interiorul rețelei, un atacator va continua să exploateze sisteme vecine pentru obținerea de
drepturi suplimentare mult mai ușor.
În domeniul informaticii, mentenanța se definește ca fiind procesul prin care se iau măsurile
corespunzătoare pentru ca un echipament, un program sau un sistem să funcționeze corect și să
fie actualizat.
Este cunoscut faptul că în situația unor sisteme informatice complexe, care sunt utilizate
pentru organizarea datelor în baze de date sau securitate perimetrală, problema cea mai dificilă
o constituie întreținerea echipamentelor hardware și actualizarea aplicațiilor software, pentru a
asigura coerența datelor, respectiv informarea corectă a factorilor de decizie.
Această lucrare își propune să abordeze problematica mentenanței sistemelor tehnice
informatice din Armata Română, în întreaga sa complexitate, prin componentele de bază a
activităților de întreținere și reparații, dar și a celor administrative și manageriale.
În prima parte a lucrării sunt prezentate aspecte teoretice ale conceptului de mentenanță,
precum definirea acestuia, rolul, nivelele și strategiile specifice. Studiul abordează și conceptul
de mentenanță bazată pe fiabilitate, acesta fiind adoptat de regulamentele militare în vigoare.

1 en. Information Technology and Communications
2 en. Man-In-The-Middle
3 en. Distributed Denial-of-Service

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
7 din 39
Ulterior sunt prezentate aspecte practice privind mentenanța diferitelor echipamente IT, cum ar
fi servere, active de rețea și stațiile de lucru.
2. Conceptele mentenanței
Se consideră că mentenanța reprezintă o treaptă superioară a deservirii mijloacelor fixe, către
care trebuie să aspire toate instituțiile, o nouă cultură și o optică modernă, care conduce la
obținerea unei eficiente maxime a activității.
Mentenanța a fost conceptualizată în ultimele decenii, aceasta existând ca practică de foarte
mult timp. Ea implică activități de întreținere și reparații, normele franceze din domeniul
mentenanței conceptualizând acest aspect ca „o combinație de activități tehnice, administrative
și de management pentru repunerea în funcțiune sau menținere în condiții de siguranță în
funcționare.”
În literatura de specialitate din România, termenul mentenanță a fost utilizat cu precădere
după anul 1989, până la aceasta dată fiind substituit cu întreținere și reparații datorită
conotațiilor politice. Totuși, era consacrată terminologia mentenabilitate , care nu a putut fi
înlocuită printr-un echivalent românesc care să poată descrie întreaga complexitate a acestui
indicator. [4]
Mentenabilitatea este aptitudinea unui echipament ca în condiții date de utilizare să fie
menținut sau restabilit (repus în funcțiune) în stare de a-și îndeplini funcția specifică atunci când
acțiunile de mentenanță se efectuează în condiții precizate și într-un timp dat, cu procedee și
remedii prescrise. Această caracteristică inerentă a proiectării trebuie să fie considerată în fazele
timpurii ale dezvoltării sistemului iar activitățile de mentenanță sunt aplicabile în tot ciclul de
viață. [5]
În linii mari, mentenanța constituie un ansamblu de activități tehnico-organizatorice care au
ca scop menținerea sau restabilirea unui echipament sau sistem ( item) într-o stare specifică
pentru ca acesta să fie în măsura de a asigura un serviciu determinat.
2.1. Rolurile mentenanței
Rolul mentenanței este de foarte multe ori subestimat, iar funcția sa productivă nu este
recunoscută. Implementarea unui serviciu de mentenanță ca o funcție integrată a instituției în
cauză va permite: [6]
– managementul mentenanței prin rapoarte de gestionare a activităților și analiza
staționarilor;

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
8 din 39
– producției, stăpânirea costurilor mentenanței și optimizarea alegerii politicilor de
mentenanță;
– utilizarea de metode de mentenanță care conduc la planificarea acțiunilor preventive, de
lubrifiere, de gestiune a pieselor și subansamblelor de schimb, la pregătirea intervențiilor;
– adaptarea resurselor, în particular, formarea și calificarea oamenilor în funcție de
sistemele utilizate, gestiunea interfețelor cu alte entități ale organizației (conducere,
serviciile de resurse umane, financiar, calitate, tehnic, aprovizionare, cost-vânzare).
Din aspectele enumerate se desprind următoarele roluri esențiale ale mentenanței: [7]
– suport tehnic pentru întreținerea independentă de către operator;
– audit, inspecție și revizie;
– îmbunătățirea dotării cu echipamente până la funcționarea fără erori;
– îmbunătățirea abilităților de întreținere tehnică.
2.2. Domenii de acțiune și responsabilitate ale mentenanței
Cele patru responsabilități fundamentale care revin mentenanței, funcție de bază a oricărei
organizații moderne, sunt: [4]
– conservarea potențialului productiv;
– exploatarea infrastructurii tehnice;
– protecția mediului;
– securitatea muncii,
prezentate și în reprezentarea grafică de mai jos.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
9 din 39

Figură 1 – Domeniile de acțiune și responsabilitate ale mentenanței
În cele ce urmează, elementele enumerate mai sus vor fi definite, din punct de vedere al
implicaților, respectiv a activității de producție.
2.2.1. Conservarea potențialului productiv
Pentru a asigura conservarea potențialului productiv al organizației, responsabilitățile
mentenanței se concretizează în acțiuni destinate: [4]
– diagnosticării permanente a stării tehnice a utilajelor și instalațiilor;
– remedierii disfuncționalităților constatate;
– reparării și repunerii în funcțiune a echipamentelor în caz de avarie;
– realizării de activități de instalare, amenajare, proiectare de noi metode de mentenanță
în vederea utilizării optime a noilor echipamente.
La baza fundamentării activităților tehnice de mai sus stau o serie de politici și strategii
manageriale, care contribuie prin indicatori specifici de estimare a performanței la determinarea
eficienței.
2.2.2. Exploatarea infrastructurii tehnice
Prin infrastructură tehnică se subînțelege ansamblul de rețele de depozitare și distribuție a
utilităților necesare desfășurării activităților specifice (instalațiile electrice, termice, de apa, aer
sub presiune, abur, gaze etc). Serviciul de mentenanță are următoarele responsabilități: [4]
DOMENII DE ACȚIUNE ȘI
RESPONSABILITATE ALE
MENTENANȚEI
Conservarea
potențialului
productiv
Exploatarea
infrastructurii
tehnice
Protecția
mediului
Securitatea
muncii

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
10 din 39
– diagnosticul permanent al stării generale de funcționare a rețelelor de utilități;
– executarea de activități specifice de întreținere și reparații;
– proiectarea și instalarea de noi rețele de utilități;
– controlul calității și cantității fluidului transportat;
– reducerea consumurilor și pierderilor în transportul și distribuția utilităților.
În unele abordări, în această categorie de activități este introdusă și exploatarea parcului
logistic, atunci când funcția logistica este combinată cu cea de mentenanță. În alte cazuri,
activitatea logistică este considerata ca fiind funcție de baza a organizației, asistată de
mentenanță.
2.2.3. Protecția mediului
Protecția mediului reprezintă ansamblul reglementărilor, măsurilor și acțiunilor care au ca
scop menținerea, protejarea și îmbunătățirea condițiilor mediu, precum și reducerea sau
eliminarea, acolo unde este posibil, a poluării mediului înconjurător și a surselor de poluare.
Un serviciu de mentenanță trebuie să realizeze numai activități care sunt în concordanță cu
principiile respectului față de om și mediu. În acest sens, activitățile specifice care revin
compartimentului sunt: [4]
– diagnosticul permanent al stării tehnice al echipamentelor și instalațiilor în ceea ce
privește emanația de noxe;
– prevenirea scurgerilor de fluide;
– controlul permanent al nivelului de poluare datorat activităților specifice și luarea de
măsuri de încadrare a acestuia în limitele legale;
– mentenanța și exploatarea instalațiilor de reciclare, recuperare, filtrare etc. a fluidelor
reziduale.
În multe abordări ale managementului mentenanței, calitatea serviciilor este strâns legată de
implicațiile acestora asupra mediului ambiant. Mentenanța Productiva Totala4 (MPT) are ca
obiectiv de baza „poluare 0”.
Mentenanța Productivă Totală (MPT) reprezintă: [8]
– obținerea unui randament maxim pentru sistemul tehnic;
– stabilirea unui sistem global de Mentenanță Productivă, pe toată durata de viață a
mijloacelor fixe;

4 en. Total productive maintenance, abr. TPM

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
11 din 39
– implicarea competentă în mentenanță a tuturor compartimentelor de muncă, de la
concepție la exploatare, precum și a managerilor acestora;
– creșterea autonomiei de acțiune a angajaților, organizați în cercuri (similare cercurilor de
calitate).
2.2.4. Securitatea muncii
Protecția muncii sau securitate și sănătate în muncă se referă la sistemul de măsuri luate
pentru controlarea riscurilor de vătămare și îmbolnăvire a angajaților, ca urmare a activităților
profesionale. Potrivit textului Legii nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, Art. 5, litera
(n), securitate și sănătate în muncă reprezintă „ansamblul de activități instituționalizate având ca
scop asigurarea celor mai bune condiții în desfășurarea procesului de muncă, apărarea vieții,
integrității fizice și psihice, sănătății lucrătorilor și a altor persoane participante la procesul de
muncă”.
Securitatea cadrelor trebuie considerată mai presus de orice altă activitate. Deși normele de
protecție se adresează direct persoanelor implicate în gestiunea și exploatarea diferitelor tipuri
de echipamente, serviciul de mentenanță are implicații majore în asigurarea securității prin
activități specifice precum: [4]
– menținerea în bună stare de funcționare a dispozitivelor de alarmă specifice diferitelor
tipuri de utilaje sau instalații;
– mentenanța de ansamblu a echipamentelor, prevenind apariția unor accidente de
proporții, care pot pune în pericol personalului de exploatare;
– elaborarea de norme interne de securitate a muncii, în concordanță cu orice modificare
intervenită în structura de bază a utilajelor cu ocazia reparării sau modernizării;
– efectuarea de studii privind securitatea exploatării noilor tipuri de utilaje și elaborarea de
norme specifice.
– dezvoltarea de metode de intervenție rapide și în deplină securitate a personalului și
mijloacelor fixe.
2.3. Sisteme de mentenanță
La baza organizării modului de desfășurare a activităților de mentenanță stau aspecte legate
de amplasarea întreprinderii, profilul de activitate, caracteristicile mijloacelor de producție
existente etc. Abordarea sistemică presupune considerarea următoarelor forme de organizare a
mentenanței care, în funcție de resursele alocate și de obiectivele urmărite, sunt destinate a
asigura disponibilitatea optimă a sistemelor tehnice. Întrucât specialiștii pot găsi în literatura de
specialitate diverse alte tipuri de abordări, considerăm necesară clarificarea punctului nostru de
vedere. [4]

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
12 din 39

Figură 2 – Sisteme de mentenanță
Mentenanța preventivă reprezintă intervențiile sistematice, care se efectuează la intervale
regulate, și au ca scop asigurarea unei funcționări corecte a sistemelor. Mentenanța corectivă
reprezintă intervențiile ca urmare a unor defectări ușoare, accidentale, și au ca scop restabilirea
capacității de funcționare a sistemului. [1]
2.3.1. Mentenanța preventivă
Mentenanța preventivă cuprinde suma verificărilor și acțiunilor întreprinse în vederea
asigurării unei funcționari optime a sistemelor, prin reducerea probabilității de defectare sau
degradare. Câteva dintre avantajele mentenanței preventive sunt:
– funcționarea optimă și continuă a sistemelor;
– identificarea din timp a parametrilor cu valori anormale, înainte de apariția defecțiunilor;
– remedierea în timp util a condițiilor care au dus la apariția valorilor incorecte a
parametrilor sistemelor, preîntâmpinând astfel eventualele defecțiuni;
– prelungirea duratei de exploatare;
– reducerea timpilor în care sistemele sunt scoase din funcțiune și reducerea la minim a
duratei de remediere a defectelor;
– reducerea costurilor de reparație a sistemelor.
Aceasta poate fi de următoarele tipuri: [1] MENTENANȚĂ
PREVENTIVĂ
MENTENANȚĂ
SISTEMATICĂ
MENTENANȚĂ
CONDIȚIONALĂ
MENTENANȚĂ
PREVIZIONARĂMENTENANȚĂ
CORECTIVĂ
MENTENANȚĂ
CURATIVĂ
MENTENANȚĂ
PALIATIVĂ

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
13 din 39
– mentenanță sistematică , se realizează prin activități de întreținere, reparații curente,
revizii și reparații capitale, constituite într-un plan tehnic normat de intervenții, specific
fiecărui tip de echipament în parte;
– mentenanța condițională , se realizează prin intermediul urmăririi parametrilor de uzură
ai elementelor cheie ale sistemului, cu ajutorul unor instrumente specifice (analizoare de
uzură, de vibrații, etc.), urmând ca intervențiile de mentenanță să fie realizate înainte de
apariția defectului;
– mentenanța previzionară , reprezintă mentenanța preventivă subordonată analizei de
evoluție prin urmărirea parametrilor semnificativi de degradare a bunului, permițând
întârzierea și planificarea intervențiilor.
Programul de mentenanță preventivă trebuie, supus unei reevaluări globale, pentru a se
determina dacă este adecvat și eficient. Prea multe opriri neprogramate sau timpii morți și căderi
frecvente ale echipamentelor indică faptul că programul de mentenanță preventivă nu este
eficient. Obiectivul real al programului de mentenanță preventivă este acela de a reduce timpii
morți și căderile neprevăzute ale utilajelor la un nivel acceptabil și ușor de gestionat de către
departamentele specifice. [9]
Un program eficient de mentenanță preventivă ar trebui să fie strâns corelat cu un program
de mentenanță corectivă pentru a reduce cu succes opririle inutile ale echipamentelor și implicit
costurile, lipsa unor centre de mentenanță corespunzătoare afectând serios toate sectoarele de
activitate.
Asigurarea mentenanței preventive cu personal calificat și avizat este singurul mod în care
proprietarii sistemelor în cauză beneficiază la maxim de exploatarea acestora.
2.3.2. Mentenanța corectivă
Mentenanța corectivă constă în lucrări care se efectuează la defectarea echipamentelor, în
scopul readucerii acestora în starea de a-și putea îndeplini funcțiile pentru care au fost proiectate
sau după o întrerupere voită a funcționării acestora atunci când este iminentă producerea unui
defect. Aceasta reprezintă depistarea, localizarea și remedierea operativă a defecțiunilor în
vederea restabilirii funcționarii normale a sistemului. Avantajele mentenanței corective constau
în:
– reducerea costurilor de întreținere a sistemelor;
– prelungirea duratei de exploatare;
– izolarea sau remedierea echipamentelor defecte în timp util pentru a nu fi afectat întregul
sistem.
Mentenanța corectivă poate fi de următoarele tipuri: [4]

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
14 din 39
– mentenanța curativă , care reprezintă activități de mentenanță corectivă, care au ca
obiectiv repunerea unui sistem într-o stare specifica de funcționare, care îi permite
îndeplinirea funcțiilor sale. Sistemul revine în urma unei serii de activități la parametrii
nominali de funcționare. Activitățile pot fi reparații, modificări sau amenajări care au ca
obiect suprimarea defecțiunilor;
– mentenanța paliativă , ce presupune activități de mentenanță corectivă destinate a
permite unui sistem, în mod provizoriu, îndeplinirea integrală sau parțială a funcțiilor sale.
Se apelează în mod curent la depanare, această mentenanță fiind în principal constituită
din acțiuni cu caracter provizoriu care trebuie urmate de acțiuni curative.
Cu activele și necesarul de piese de schimb identificate, mentenanța corectivă poate fi
efectuată judicios, fiind esențială atât elaborarea procedurilor scrise pentru întregul sistem de
lucru, cât și descrierea responsabilităților detaliate atribuite personalului specific, în vederea
raportării corecte a operațiilor de lucru efectuate.
2.4. Nivele de dezvoltare a mentenanței
Organizarea serviciilor de întreținere și reparații poate fi considerată drept criteriu de
apreciere a competitivității unei organizații. Ca urmare, gradul de dezvoltare a mentenanței este
descris de un anumit nivel, determinat de: [10]
– sistemele de mentenanță utilizate;
– strategia adoptată în desfășurarea activității;
– organizarea serviciului;
– tehnicile, instrumentele și metodele utilizate.
Literatura de specialitate descrie clasificări ale activității pe patru nivele de evoluție a
mentenanței, conform tabelului de mai jos.
Tabel 1 – Nivele de dezvoltare a mentenanței [4]
Nivel Tip de
mentenanță Organizarea serviciului de
mentenanță Strategii Instrumente și
metode
1. – condițională;
– previzionară; – tendință de organizare
ca un serviciu de
cercetare, cu echipe
specializate; – Mentenan ța
Productivă Totală
(MPT);
– utilaje noi;
– orientarea
investițiilor;
– Mentenanța
Bazată pe
Fiabilitate (MBF); – tehnici de
mentenanță
asistate de
calculator;
– studii de
fiabilitate și
disponibilitate;

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
15 din 39
Nivel Tip de
mentenanță Organizarea serviciului de
mentenanță Strategii Instrumente și
metode
2. – sistemică;
– condițională; – serviciu de mentenanță
centralizat-descentralizat;
– se subcontractează
activități; – orientarea
investițiilor;
– concentrarea
activității utilaje
noi, în mică
măsură;
– Mentenanța
Bazată pe
Fiabilitate (MBF); – gestiunea
mentenanței
asistată de
calculator
(GMAO5);
– analiza modului
de defectare, a
efectului și
criticității
(AMDEC6);
-sisteme expert în
mentenanță;
3. – sistemică;
– condițională,
numai pentru
anumite
sisteme; – serviciu de mentenanță
centralizat. cu tendință
slabă de descentralizare; – diversificarea
activității;
– orientarea
investițiilor;
– subcontractare,
în mică măsură; – gestiunea
mentenanței
asistată de
calculator (GMAO),
în mică măsură;
– aplicații
informatice mai
puțin integrate;
4. – corectivă, în
cea mai mare
măsură;
– sistematică,
ocazional. – serviciu de mentenan ță
puțin structurat, cu
repartizarea activității
între sectoarele
productive. – diversificarea
activității. – slab reprezentate.

Cu toate aceste, nu se poate face o distincție clara între nivele, identificându-se numeroase
alte etape care nu sunt cuprinse sau suprapuneri ale nivelurilor. Încadrarea activităților de
mentenanță în unul dintre nivele se realizează pe baza unei analize specifice organizației, în
funcție de abordarea implementată.

5 fr. La Gestion de la Maintenance Assistée par Ordinateur – Sistem de management al mentenanței computerizat
6 Analiza modurilor de defectare, a efectelor și criticității acestora

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
16 din 39
2.5. Nivele de complexitate a activităților de mentenanță
Din punctul de vedere al complexității activităților desfășurate, întâlnim următoarele nivele
de complexitate:
– activități de mentenanță de nivel I;
– activități de mentenanță de nivel II;
– activități de mentenanță de nivel III.
2.5.1. Activități de mentenanță de nivel I
Efectuarea activităților de la acest nivel nu necesită deprinderi deosebite ale operatorilor.
Acest nivel cuprinde activități de mentenanță relativ simple, care vor fi efectuate în principal
de operatori, în cadrul procesului de auto-mentenanță, precum: [1]
– curățirea de ansamblu și a zonei de lucru a utilajului;
– păstrarea ordinii la locul de muncă;
– lubrifierea;
– reglarea unor parametri de funcționare;
– verificarea nivelului fluidelor, a tensiunii de strângere a diferitelor componente;
– întocmirea unor fișe cu parametrii tehnologici obținuți și timpul efectiv de funcționare;
– alertare asupra disfuncționalităților necesar a fi rezolvate de specialiști;
– alte activități preventive, de mică dificultate.
2.5.2. Activități de mentenanță de nivel II
Aceste activități au un grad mai ridicat de dificultate, prin urmare nu se rezolva prin auto-
mentenanță, revenind echipei de menținere. Ele vor fi efectuate de specialiști în prestarea de
activități de întreținere și reparații, cum ar fi: [4]
– activități curente corective;
– intervenții preventive-sistematice, cu grad ridicat de dificultate;
– amplasări sau reamplasări ale utilajelor;
2.5.3. Activități de mentenanță de nivel III
Aceste activități presupun consultanța și supervizarea activităților de mentenanță de înaltă
calificare sau cu grad redus de repetitivitate, apărute în mod excepțional. Ele sunt efectuate de
experți din compartimentul de mentenanță, din terțe firme sau a constructorilor utilajelor sau
instalațiilor în cauză, pe perioada de garanție sau post-garanție. [1]

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
17 din 39
2.6. Strategii ale activității de mentenanță
Mentenanța are multiple implicații asupra activității unei organizații, un aspect evident fiind
cel strategic. Strategia reprezintă o conduita manageriala și organizatorică, care conduce la
îndeplinirea obiectivelor. O analiză a activităților de mentenanță nu ar fi completă conturarea
conceptelor legate de strategie. Având în vedere conjuncturile specifice în care se poate afla o
instituție la un moment dat, există câteva strategii de abordare a activității de mentenanță,
organizate în trei alternative strategice: [4]
– efectuarea de activități de mentenanță specifice;
– subcontractarea mentenanței;
– achiziționarea de utilaje noi (și renunțarea la mentenanță).
În funcție de complexitatea și specificul activităților derulate, strategiile de mentenanță pot
fi pure și combinate.

Figură 3 – Strategii ale activității de mentenanță
Figura de mai sus cuprinde direcțiile de acțiune în funcție de alternativele strategice.
Obiectivele
mentenanței
Alternativa strategică I
Executarea de activități
proprii de mentenanță
Strategii:
1. Mentenanța
Productivă Totală;
2. Orientarea
investiților;
3. Restrângerea
activității;
4. Concentrarea
activității;
5. Diversificarea
activității;
6. Mentenanța bazată
pe Fiabilitate.
Alternativa strategică II
Subcontractarea
activității de
mentenanță
Strategii:
1. Mentenanța
Productivă Totală;
2. Orientarea
investiților;
3. Mentenanța bazată
pe Fiabilitate.
Alternativa strategică
III
Achiziționarea de
sisteme tehnice noi
Strategii:
1. Mentenanța
Productivă Totală;
2. Orientarea
investiților;
3. Mentenanța bazată
pe Fiabilitate.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
18 din 39
Ținând cont de metodele și tehnicile de management al mentenanței utilizate, se constată
următoarele strategii pure: [4]
I. Strategia Mentenanței Productive Totale se bazează pe principiile MPT, respectiv
Mentenanța Productivă, auto-mentenanța și „5S”7 aplicate de către toți angajații
instituției, educați și instruiți corespunzător. Aceasta reprezintă o formă modernă de
abordare strategică a activităților de întreținere și reparații, care asigură desfășurarea
fluentă a procesului de producție, în condițiile obținerii unor produse de cea mai
înaltă calitate.
Mentenanța Productivă Totală este o soluție viabila pentru eficientizarea
rezultatelor echipamentelor din dotare, deoarece este concepută ca o inițiativă
tehnica care presupune implicarea efectiva a angajaților, având ca rezultat creșterea
semnificativă a productivității și îmbunătățirea calității, fiind o componentă
definitorie a managementului calității.
Acest concept a apărut în Japonia în anii 1950 și a fost abordat în anii 1980 de
multe companii europene dezvoltate, datorită viziunii noi pentru mentenanța
industrială. [11]
II. Strategia orientării investițiilor presupune consultarea personalului
compartimentului de mentenanță cu privire la achiziția de echipamente și sisteme
noi. Aplicând această strategie, se pot înlătura situațiile în care, considerând drept
criteriu principal „prețul”, se recurge la cumpărarea de itemi la mâna a doua, care pe
termen scurt, aduc avantajul unor cheltuieli de investiție mai mici, dar inhiba
competitivitatea pe termen mediu și lung, datorită creșterii accelerate a costurilor de
mentenanță.
III. Strategia de restrângere a activităților de mentenanță (strategia „supraviețuirii”),
presupune reducerea drastica a bugetului acordat compartimentului de mentenanță,
conducând la amânarea sau suprimarea activităților de întreținere și reparații
planificate anterior. Aceasta se aplică în condițiile în care o organizație își restrânge
misiunea, fiind cea mai periculoasă abordare pe care o poate adopta, atrăgând
consecințe grave pe termen mediu și lung.
IV. Strategia de concentrare a activității de mentenanță urmărește orientarea
atenției către activități specifice de întreținere și reparații, necesare bunei desfășurări
a procesului de producție. Se urmărește acumularea unei experiențe deosebite în

7 5S se referă la organizarea locului de muncă și reprezintă o bază solidă pentru multe organizații, ce sunt orientate
către îmbunătățirea continuă. [39]

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
19 din 39
domeniu și obținerea unei eficiente ridicate a intervențiilor. Pe termen mediu și lung
se creează premisa stabilizării bugetului acordat și chiar a reducerii lui.
V. Strategia de diversificare a activităților desfășurate implică prestarea de activități
specifice de mentenanță către alte entități, din același domeniu sau domenii conexe.
Se urmărește valorificarea potențialului neutilizat al compartimentului, precum și a
experienței acumulate de-a lungul timpului. Pe termen mediu și lung apare
posibilitatea îmbunătățirii metodelor de lucru, valorificarea cunoștințelor acumulate,
transferul acestora dintr-un domeniu în altul, precum și perfecționarea activității.
VI. Strategia Mentenanței Bazată pe Fiabilitate presupune alocarea fondurilor destinate
activităților de mentenanță în funcție de impactul pe care defecțiunilor asupra îndeplinirii
misiunii. Se încearcă identificarea punctelor critice ale funcționării sistemelor, direcționând
resursele în scopul asigurării fiabilității maxime în punctele cheie ale
sistemului de „producție”. Se utilizează cu precădere principiile de limitare a acțiunilor prin
studiu. Extinsa la nivel global, MBF poate deveni o strategie de implementare a Mentenanței
Productive Totale.
VII. Strategia achiziționării sistemelor tehnice noi presupune folosirea exclusivă a
echipamentelor noi, aflate în termen de garanție. Aceasta reprezintă cea mai
costisitoare alternativă în ceea ce privește investițiile, puține instituții având puterea
financiară de a o aplica, chiar și în țări bogate din lumii. Se obține avantajul unui nivel
tehnologic de vârf, problemele ridicate de mentenanță fiind minime, acestea revenind
furnizorilor. Problema care se pune este cea a amortizării cheltuielilor, deoarece, chiar
și în condițiile unei productivități ridicate, aceasta are o influență puternică asupra
structurii costurilor de producție, conducând la o creștere accentuată a acestora.

Mentenanta preventiva are un rol esential in buna functionare a sistemelor.

In conformitate cu legislatia in vigoare si in functie de necesitatiile beneficiarilor sistemelor
respective, InstallNet propune planuri de mentenanta preventiva cu vizite lunare, trimestriale si
anuale.
### 2.1.
Patru direcții de progres sunt afectate mentenanței: