O Abordare Istorica Privid Evolutia Contabilitatii din Romania

INTRODUCERE

Într-o lume care se schimbă foarte rapid, este esențial să ne oprim măcar pentru câteva momente și să privim în urmă să vedem de unde am plecat și cum am evoluat până astăzi, fără a uita sau a ignora sacrificiile făcute și obstacolele peste care am trecut.

Contabilitatea face parte din viața noastră de zi cu zi pentru că toată lumea ”socotește…fie pentru a face la sfârșit de lună bilanțul veniturilor și cheltuielilor, fie pentru a stabili un buget de vacanță sau pentru a prevedea finanțarea cumpărării unei mașini sau unei locuințe”.

Elementele de astăzi ce caracterizează contabilitatea și profesia de contabil în România, reprezintă un cumul de experiențe trecute, care ne definesc ca popor, ca societate, ca națiune și care ne oferă un loc printre celelalte state partcicipante la economia de piață. Contabilitatea face parte din familia științelor economice și poate fi privită ca o multitudine de cunoștiințe ce evoluează în permanență, se bazează pe o serie de idei și la care își aduc contribuția zilnic oameni pasionați de acest domeniu.

Evoluția contabilității în România, mai ales în perioada 1994-2014, m-a determinat să abordez o temă aparent banală, dar foarte motivantă, și anume:”O abordare istorica privid evolutia contabilitatii din Romania”. Eu consider că aceast subiect este unul foarte amplu, și plin de informații ce au avut un impact, la un moment dat în timp, asupra țării noastre, și mai mult, care modelează viitorul nostru. Actualitatea temei constă în faptul că sunt foarte multe schimbări în domeniul contabilității la nivel național și mondial.

Prin lucrarea de față am încercat să satisfac nevoia de cunoaștere, într-un cadru al globalizării și al standardizării, în contextul istoric al contabilității din România. Despre istoria contabilității românești se cunosc foarte puține informații la nivel European și mai ales la nivel mondial. Cercetări sau studii comparative sunt făcute, la nivel global, pe diverse teme în idea încurajării schimbului de informații, de practici, de idei, însă elemente ale istoriei contabilității unor țări, printre care și România, sunt mai puțin menționate.

Construirea unui sistem de contabilitate, asemenea celui care este în vigoare azi, s-a făcut de-a lungul vecurilor și este rezultatul unui proces istoric, nu produsul gândirii unor oameni de știință (Capron 1994).

Am structurat lucrarea mea în trei capitole, care reprezintă metaforic, trecutul (Capitolul 1 – Puncte de reper în traiectoria evolutivă a contabilității), prezentul (Capitolul 2 – Contabilitatea din Romania în perioada 1994-2014) si viitorul (Capitolul 3 – Perspective privind evoluția contabilității și a profesiei contabile) contabilitatea ca domeniu și ca profesie.

În realizarea lucrării de față mi-am propus să urmăresc în activitatea de cercetare, schema gândită de Dobroțeanu (2005:23):

Fig.1. – Structura unei activități de cercetare istorică

Obiectivele demersului științific propus s-au axat în principal pe următoarele:

identificarea celor mai importante repere în evoluția contabilități la nivel mondial și apoi, mai în detaliu, în România;

punctarea principalelor teorii ale contabilității și a principalelor reglementări contabile, din diverse perioade ale istoriei românești, cu accent pe contextul socio-cultural

evaluarea demersurilor legislative care au fost inițiate după ’90, împreună cu normalizarea și influențele care au dus la crearea sistemului contabil de astăzi;

identificarea reglementărilor contabile armonizate cu directivele europene și cu IFRS-urile, comune celor două referențiale, care marchează o etapă importantă în revoluționarea contabilității românești;

identificarea tendințelor viitoare în evoluția contabilității românești, cu implicații asupra profesiei, în era IT;

evoluția contabilității, atât în Romania, cât și în lumea întreagă, nu se poate observa decât în strânsă legătură cu cea a profesiei de contabil. De aceea am încercat identificarea perspectivelor și a provocărilor contabililor de astăzi și se mâine.

Astfel în primul capitol al lucrării am încercat o identificare a începuturilor contabilității la nivel mondial, pornind de la primele desene pe pereții peșterilor, din comuna primitivă, până la începutul secolului al XX-lea, când contabilitatea capătă importanță instituțională, juridică, economică. Ca o paralelă și în țara noastră contabilitatea a apărut și s-a dezvoltat ca urmare a unor influențe și datorită unor oameni care au ramas în istorie până astăzi. Cercetările teoretice în domeniul contabilității au avut impact asupra utilității științifice și asupra modificărilor create în piață.

În cel de-al doilea capitol am încercat să abordez perioada de după 1989, când s-au produs cele mai semnificative și cele mai numeroare reforme, modificări legislative, restructurări, schimbări de ordin politic, social, etc. Normalizarea la nivel European a început în prima jumătate a seculului XX, ceea ce a însemnat un decalaj de aproape 50 de ani pentru România care a trebuit recuperat cât mai rapid și în avantajul nostru.

Despre perspectivele profesiei și ale contabilității în general în era globalizării, este subiectul pe care l-am detaliat în cel de-al treilea capitol. Marile scandaluri financiare din America, din secolul XX, au produs o schimbare radicală a viziuni lumii asupra contabilității. Societatea de astăzi cere transparența informațiilor și în acest context, profesionistul și rezultatele muncii sale trebuie să se ralieze la tehnologiile secolului XXI.

Ultima parte a lucrării de față l-am dedicat, conform uzanțelor academice, concluziilor, opiniilor personale, sugestiilor generale și perspectivelor de viitor, care subliniază încă o dată utilitatea, relevanța și necesitatea cercetării pe acest subiect.

STADIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU

Cercetarea mea s-a bazat pe un vast material documentar ce cuprinde diverse articole, cărți, păreri ale unor personalități în domeniu, cuprinzând evoluții istorice, legislative locale, precum și directive europene, standarde internaționale de raportare. De asemenea am folosit și rezultateleunor studii recunoscute la nivel mondial, oferite de organizații de prestigiu din lume. În același timp am mai studiat și diverse materiale publicate pe internet, pe site-urile CECCAR-ului, ACCA sau IFAC.

Deoarece autorii străni care au scris materiale despre contabilitatea din România, și mai ales despre istoria contabilității în țara noastră, sunt foarte puțini, am considerat mai relevant studiul materialelor publicate de către autori români, în diverse perioade.

Primul autor român care a abordat o temă de contabilitate a fost Voina D. (1932) care a prezentat evoluția contabilității în România, Italia, Franța și Germania. Demetrescu C.G. (1947, 1972) a scris, de asemenea, două cărți importante: una despre literatura din domeniu și cealaltă despre istoria contabilității românești. Rusu D. (coord.) (1991) publică o sinteză a proiectelor de cercetare publicate până în anul 1990 cu privire la istoria contabilității.

Ramil R. (1995) a publicat o carte despre tradițiile și realizările din contabilitatea românească în secolele 19 și 20. Feleagă N. (1996) și același autor împreună cu Ionașcu I. (1998) au analizat tendințele în istoria contabilității românești. Calu D.A. (2005) a tratat evoluția contabilității și Dobroțeanu L. (2005) a scris despre originile și viitorul în contabilitate.

O dată cu intrarea României în Uniunea Europeană, a marcat începutul unei serii de materiale tot pe tema evoluției și istoriei contabilității din România, însă scrise în limba engleză, ceea a însemnat că puteau fi accesate la nivel mondial informații despre țara noastră. Tudor A. T. și Mutiu A. (2007), Albu C.N., Albu N. și David A. (2010), Barbu E., Farcane N. și Popa A. (2010), Albu C.N. (coord.)(2011), Deaconu A. și Buiga A. (2011) sun doar câteva nume de autori români care au abordat teme din contabilitatea românească și le-au publicat în limba engleză.

METODOLOGIA CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE

Metodologia cercetării științifice oferă șansa de interpretare a realității într-un mod corect și obiectiv. Elaborarea unei lucrări de cercetare nu se poate realiza la întâmplare, fiind absolut necesar ca autorul cercetării să identifice acele metode și tehnici de cercetare care potrivite temei și proiectului de cercetare propus.

În activitatea de cercetare propriu-zisă se pot utiliza metode cantitative, calitative, statistice, metode inductive sau deductive, toate acestea fiind delimitate în funcție de obiecivele urmărite.

Cercetările cantitative sunt dominate de modelele matematice, de calcule, de tabele statistice sau de grafice, spre deosebire de cele calitative care se disting prin bogăția descrierilor, ce utilizează texte etnografice, povestiri istorice, mărturisiri, materiale biografice, fotografii. Prin inducție se pot emite concluzii generale, adică de exemplu se merge de la fenomenul economic la cauzele acestuia, de la cauze particulare la cele generale, până când se poate emite o maximă generalizatoare. Prin comparație, deducția pornește în sens invers, de la cauzele generatoare la principii, care duc la explicarea fenomenului. Metodele statistice, pe de altă parte, investighează un număr mare de unități sociale, cum ar fi anchetele socio-demografice sau sondajele de opinie sau analizele matematico-statistice).

Lucrarea de față se bazează pe cercetarea evoluției istorice a contabilității din România. Prin metodologie am înțeles ansamblul unor metode folosite în cercetarea științifică sau, pur și simplu, știința efectuării cercetării, iar aceasta din urmă reprezintă procesul de căutare metodică în scopul asigurării de noi forme ale metodelor de întelegere ale diverselor fenomene.

Nu mai puțin importantă este și metoda de analiză a documentelor, deoarece analiza surselor din bibliografie sau a studiilor comparative sau interpretările specialiștilor, atât din literatura națională, cât și din cea internațională, mi-a permis să fac o analiză de conținut a temei abordate.

O altă metodă de cercetare pe care am folosit-o în această lucrare este metoda comparativă, care mi-a permis identificarea asemănărilor și deosebirilor existente, de exemplu, între opțiunile normalizatorului național poziționate față de cele două referențiale contabile, francez și anglo-saxon, care au influențaț normalizarea în țara noastră.

Din punct de vedere metodologic, după revizuirea literaturii de specialitate ce abordează această tematică, am apelat la metoda deductivă, prezentând noțiunile generale, evenimentele, implicațiile și caracteristicile diverselor perioade prezentate. Raționamentul deductiv pornește de la general, trecând la specific, printr-o abordare de sus în jos (teorie-ipoteze-observare-confirmare).

Comparativ cu cercetarea inductivă, cea deductivă verifică baza teoretică pe fiecare caz practic, ceea ce a dus la utilizării din ce în ce mai dese a acesteia, deoarece teoria contabilă este logică, satisface necesitățile tuturor utilizatorilor de informație financiar-contabilă, pornind de la anumite situații practice. Așadar „abordarea deductivă pornește de la stabilirea și definirea obiectivelor contabilității în funcție de necesitățile diferitelor categorii de utilizatori și continuă cu explicitarea postulatelor și principiilor acesteia pe baza cărora se elaborează normele și procedurile care generează noi practici contabile”.

Cercetarea aceasta este cu prioritate calitatitivă, făcând uz de metoda comparativă în prezentarea evolutivă a principalelor elemente studiate. Revizuirea literaturii am realizat-o folosind metoda longitudinală, deoarece mi-a permis să studiez mai bine evoluția în timp a istoriei contabilității. Curentul de cercetare identificat este curentul pozitivist, dar studiul comportă si accente interpretative. Cercetarea istorică pozitivistă este orientată numai spre faptul istoric „pur”. Cunoașterea istorică este posibilă atunci când reflectă fidel evenimentele trecute, independent de orice influență sau factori subiectivi.

Pe parcursul lucrării am mai atins de alte alte câteva nivele de cercetare, și anume:

descrierea care a constat în colectarea și centralizarea informațiilor despre evoluția istoriei în contabilitate, de la trecut spre prezent, inlcusiv paralelisme cu stadiile de evoluție;

clasificarea care m-a ajutat la procesul de centralizare și în explicarea unor caracteristici sau pur și simplu în descriera diverselor noțiuni în funcție de anumite criterii;

explicația prin care am încercat să scot în evidență relațiile de cauzalitate, sensul anumitor observații sau idei;

predicția am folosit-o atunci când am încercat să descriu evoluția viitoare a contabilității pe baza unor posibile evenimente și/sau implicații, bazată pe argumente credibile;

Astfel, pornesc de la documentarea contabilității din România, dinainte de secolul 17. Folosesc surse despre istoria contabilității scrise și interpretative, publicate de autori românia, pentru a putea trasa o evoluție a contabilității românești, pentru a putea interpreta influențele care au dus la sistemul contabil de azi și pentru a putea încerca o previzionare a viitorului în era globalizării.

Abordând cele trei dimensiuni temporale, am realizat un studiu longiudinal cu o abordare interpretativă asupra istoriei contabilității într-o zonă cu un context socio-economic și politic particular.