Nutescu Bogdan 21.11.19 [304254]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI DE MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” [anonimizat]: [anonimizat]

2019

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI DE MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE

SPECIALIZAREA ZOOTEHNIE

CERCETĂRI CU PRIVIRE LA ORGANIZAREA INTERIOARĂ ȘI COMPORTAREA ÎN EXPLOATARE A [anonimizat]: [anonimizat] 2019

CUPRINS

LISTA FIGURILOR

LISTA TABELELOR

LISTA PLANȘELOR

PARTEA I CONSIDERAȚII GENERALE

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1.ASPECTE GENERALE DIN LITERATURA DE SPECIALITATE PRIVIND TIPURILE DE ADĂPOSTURI PENTRU CREȘTEREA ȘI ÎNGRĂȘAREA TAURINELOR

1.1. Tipuri de adăposturi pentru creșterea și îngrășarea tineretului taurin mascul până la vârsta de 90 de zile

1.1.1. Soluții constructive și organizarea interioară a tipului de adăpost de 480 capete în perioada I

1.1.2. Soluții constructive și organizarea interioară a tipului de adăpost de 560 capete în perioada I

1.2.Soluții moderne de organizare interioară a adăposturilor pentru îngrășarea taurinelor

CAPITOLUL 2. DATE MONOGRAFICE DESPRE S.C. AGROZOO – [anonimizat] a II-a CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 3. [anonimizat]

3.1. Scopul cercetărilor și obiectivele studiului

3.2. Materialul luat în studiu

3.3. Metode folosite

CAPITOLUL 4. STRUCTURA CONSTRUCTIVĂ A UNUI ADĂPOST DE ÎNGRĂȘARE A TAURINELOR

4.1. Structura de rezistență (fundație, stâlpi, șarpantă, grinzi și pane)

4.2. Elementele de închidere ale adăpostului (pardoseli, pereți, uși, ferestre și acoperișul)

CAPITOLUL 5. ORGANIZAREA SPAȚIULUI INTERIOR ÎN ADĂPOSTURILE PENTRU ÎNGRĂȘAREA TAURINELOR

5.1. Structura și amenajarea zonei de furajare

5.2. Structura și amenajarea zonei de odihnă.

5.3. Structura și amenajarea zonei de recepție și evacuare a dejecțiilor.

5.4.Instalații și utilaje tehnologice în adăpost

Concluzii

BIBLIOGRAFIE

PARTEA I

[anonimizat] a masei corporale prin dezvoltarea dimensiunilor, a volumului musculaturii, a [anonimizat] (Maciuc, 2007).

Procesul de creștere este influențat de o [anonimizat], de la același număr de taurine sacrificate.

[anonimizat]. [anonimizat] 1214 kcal/kg, compoziția chimică a cărnii fiind reprezentată de 74,1% apă, 21% proteină, 3,8% grăsime și 1,1% substanțe minerale.

[anonimizat] a cărnii este 2489 kcal/kg, iar compoziția chimică de reprezentată de 61,6% apă, 19,2% proteină, 18,3% grăsime și 0,9% substanțe minerale.

Fermele zootehnice care au ca obiect de activitate creșterea și îngrășarea tineretului taurin pentru producția de carne sunt rentabile prin aducerea veniturilor în cadrul fermei, în special când se urmărește obținerea unor cantități cât mai ridicate de carne, într-un timp cât mai redus, carnea având calități superioare obținută la un cost de producție cât mai redus.

Îngrășarea taurinelor se efectuează în adăposturi închise, spațiul interior fiind prevăzut cu boxe comune, dispuse deoparte și de alta a unei alei de furajare. Evacuarea dejecțiilor se execută prin canale acoperite cu grătare din beton sau instalarea unor fose de colectare (Stanciu, 1999).

În fermele mici se practică sistemul de îngrășare pe așternut permanent, întreținut zilnic, iar evacuarea dejecțiilor se efectuează la sfârșitul perioadei de îngrășare, îndepărtarea gunoiului efectuându-se cu tractorul dotat cu lamă. Pentru vițeii cu afecțiuni, care vor fi supuși tratamentelor specifice, sunt păstrate 1-2 boxe, în compartimentele destinate pregătirii și îngrășării propriu-zise (Sârbu, 2006).

CAPITOLUL 1

ASPECTE GENERALE DIN LITERATURA DE SPECIALITATE PRIVIND TIPURILE DE ADĂPOSTURI PENTRU CREȘTEREA ȘI

ÎNGRĂȘAREA TAURINELOR

Fermele specializate care au ca obiect de activitate exploatarea taurinelor pentru producția de carne sunt denumite îngrășătorii. În funcție de tehnologia de creștere și vârsta taurinelor putem grupa îngrășătoriile astfel:

a) îngrășarea vițeilor de la 15 la 90 zile (pentru producția de carne albă);

b) îngrășarea intensivă a vițeilor de la 15 la 13 luni (pentru producția de carne Baby-beef);

c) îngrășarea tineretului taurin de la 3 luni la 15 luni;

d) îngrășarea vacilor în vârstă reformate de 3-4 luni (bovine adulte) (fig. 1.1).

1.1. Tipuri de adăposturi pentru creșterea și îngrășarea tineretului taurin mascul până la vârsta de 90 de zile

Pentru proiectarea unei ferme pentru îngrășarea taurinelor spațiul din interiorul adăposturilor se urmărește organizează prin alegerea unor anumite soluții constructive, în funcție de tehnologia de exploatare practicată, urmărindu-se obținerea de sporuri în greutate cât mai mari, acestea la rândul lor contribuind la ridicarea eficienței economice (Maciuc, 2007; Velea și colab., 2012).

1.1.1. Soluții constructive și organizarea interioară a tipului de adăpost de 480 capete în perioada I

Pentru perioada I de creștere, întreținerea vițeilor de lapte până la vârsta de 90 zile, se practică în adăposturi ce au drept scop atingerea greutății corporale pe cap de animal de 120-150 kg. Aceste adăposturi pentru perioada I sunt amplasate la cel mult 150 m de adăposturile destinate pentru perioada a II-a de creștere.

1.1. Tipuri de adăposturi pentru creșterea și îngrășarea tineretului taurin

(prelucrare proprie)

1.1.1.1. Soluții constructive

Adăposturilor pentru perioada I de creștere au în plan următoarele dimensiuni: 70,35×10 m, prevăzute cu cu 13 travei de 6,0 m și 3 deschideri a 10 m distanțe între ele. Din cele trei deschideri două au 3,95 m și una de 2,75 m (Leonte, 2006; 2013).

Adăpostul este o construcție cu structura de rezistență din fundații tip pahar, cu stâlpi, grinzi cu consolă și pane, din elemente prefabricate din beton armat. Închiderea adăpostului este din zidărie de cărămidă cu grosimea pereților de 30 cm (fig. 1.2).

Fig. 1.2. Secțiune transversală prin adăpostul – perioada I de creștere

(după Onaciu, 2006)

1 grindă; 2 strat suport; 3 barieră vapori; 4 termoizolație; 5 învelitoare; 6 stâlp; 7 grătar iesle;

8 iesle; 9 pământ bătut; 10 trotuar; 11 grindă fundație

Acoperișul adăpostului este prevăzut cu spațiu de ventilație, alcătuit din punct de vedere constructiv astfel:

– strat suport (primul strat) ce se sprijină pe umerii panelor, strat prevăzut cu plăci de azbociment ondulate;

– barieră de vapori peste stratul suport, formată dintr-o folie de polietilenă sau straturi de bitum tăiat; acestea sunt aplicate peste exteriorul plăcilor de azbociment ondulat de la suportul termoizolației;

– termoizolație, din plăci de vată minerală la grosimea de 5-6 cm;

– învelitoarea, din plăci de azbociment ondulat; aceasta se sprijină pe panele de beton fiind fixate prin șuruburi cu cioc, prinse de o bară de fier beton (diametru de 8 mm), cu puncte de sudură din loc în loc, de-a lungul panelor pe plăcile de metal, înglobate în panele prefabricate (Onaciu, 2006).

Între învelitoare și stratul termoizolant este păstrat un spațiu ce comunică cu exteriorul, de la streașină și coamă; rolul acestuia este de a permite circulația aerului precum și de menținere a stratului de vată minerală uscat în permanență. Capacitatea termică a termoizolației se păstrează în limite admisibile, în permanență (fig. 1.3).

Fig. 1.3. Secțiune transversală prin boxă și grilaj la iesle (perioada I de îngrășare)

(după Călin, 1970)

Longitudinal, adăpostul este prevăzut pe pereți, cu două fronturi de ferestre amplasate la 1,5 m înălțime față de cota ±0,0. Golurile de acces sunt realizate prin frontoanele adăpostului și camera tampon, fiind formate din uși în două canaturi, cu dimensiuni de 1,50×2,10 m, fiecare (Călin, 1970; Leonte, 2013).

Pentru dezvoltarea tineretului taurin adăposturile pentru trebuie să asigure un microclimat optim, respectiv temperatura de 18°C, la o umiditate de circa 75% și maxim 0,2% CO2.

În funcție de numărul schimburilor de aer se calculează numărul instalațiilor de ventilație, în scopul asigurării evacuării aerului viciat din adăpost urmată de admisia cantităților suficiente de aer proaspăt. Sistemul de ventilație fiind mixt, sunt prevăzute ventilatoare pentru admisia aerului, și coșuri de evacuare cu deflectoare la nivelul acoperișului, în dreptul coamei (Drăghici, 1979; Velea și colab., 2012).

În adăposturile pentru faza I de îngrășare sunt prevăzute sisteme de încălzire, pentru buna dezvoltare a vieților.

1.1.1.2. Soluții de organizarea interioară

Pentru creșterea vițeilor în perioada I, adăposturile au ca organizare interioară principală, boxe individuale. Acestea sunt echipate cu sisteme de furajare și adăpare, cu dimensiuni variate, în funcție de mărimea tineretului și de perioada de creștere.

Boxele individuale sunt confecționate din bare metalice prevăzute cu interspații în vederea circulației aerului; modul de construcție permite demontarea boxei în vederea curățeniei și dezinfecției. Boxele sunt amplasate pe două, patru sau mai multe rânduri, în sistem tip baterie, cap la cap, astfel încât aleile de furajare să deservească câte două rânduri de viței (fig. 1.4 și 1.5) (Onaciu, 2006; Maciuc, 2007; Leonte, 2013).

Fig. 1.4. Schiță de plan (a) și secțiune transversală (b) a adăpostului pentru viței cu întreținerea în boxe amplasate în baterie, pe două rânduri (după Onaciu, 2006)

1 boxe; 2 alee de furajare; 3 rigole; 4 alee de serviciu

Fig. 1.5. Schiță de plan (a) și secțiune transversală (b) a adăpostului pentru viței cu întreținere în boxe amplasate în baterie, pe patru rânduri (după Leonte, 2013)

1 boxe; 2 alee de furajare; 3 rigole; 4 alee de serviciu

Pereții care vin către aleea de furajare sunt prevăzuți cu dispozitive pentru fixarea găleților de lapte sau concentrate, simple sau prevăzute cu tetine (fig. 1.6).

Fig. 1.6. Poziția vițelului în timpul mesei (după Sârbu, 2006)

a) poziție normală; b) poziție greșită

Gălețile sunt fixate la o înălțime care să respecte poziția naturală a animalului în alimentație de la ugerul vacii (Sârbu, 2006).

Prepararea laptelui se face într-o camera tampon de la capătul adăpostului. Laptele praf este amestecat cu apă încălzită la 80°C, obținându-se laptele lichid ce se aduce la 30°C, temperatura de consum.

Boxa este prevăzută cu pardoseală tip discontinuu, amplasată față de pardoseala adăpostului la 40 cm (fig. 1.7).

Fig. 1.7. Boxe individuale pentru viței, cu alăptare la biberon și găleată

(după Leonte, 2013)

Fig. 1.8. Boxă individuală (secțiune în plan și transversală)

(prelucrare după Șerban, 1981)

Primele 2/3 din pardoseala boxei sunt din plasă de sârmă zincată de 3 mm, ochiurile fiind de 30 mm. Ultima 1/3 din grătar este din șipci de lemn, late de 3 cm, cu spațiu între ele de 2-2,5 cm. În scopul evitării alunecării vițeilor, șipcile sunt amplasate în paralel cu axa longitudinală a boxei.

Lungimea boxei atinge 110 cm cu o lățime de 50 cm, valorile variind în funcție de dimensiunea vițelului.

1.1.2. Soluții constructive și organizarea interioară a tipului de adăpost de 560 capete în perioada I

1.1.2.1. Soluții constructive

Tehnologia de creștere a tineretului taurin în acest tip de adăpost este diferențiată pe faze de creștere și hale, construite în așa fel încât să se respecte toate cerințele și particularitățile animalelor.

Pentru faza I de creștere este necesar un adăpost închis, tip parter, cu structură de rezistență și elemente de închidere identice cu cele de la adăpostul de 480 locuri, singura diferență fiind dată de prezența stâlpilor interiori și grinda care este dintr-o singură bucată, din beton armat prefabricat ce cuprinde întreaga deschidere (fig. 1.9).

Pereții adăpostului sunt construiți din blocuri ceramice, cu grosimea de 30 cm, tencuiți.

O îmbunătățire a acestui tip de adăpost pentru perioada I de creștere constă în mărirea grosimii stratului termoizolant (față de 5-6 cm la primul tip de adăpost), asigurându-se o izolație termică mult mai bună fapt ce conduce la un bilanț termic pozitiv și asigurarea limitelor microclimatice admisibile în ambele sezoane calendaristice (iarnă și vară), respectându-se cerințele de economisire a surselor energetice și de combustibili, precum și utilizarea surselor neconvenționale de energie precum căldura biologică degajată de viței.

1.1.2.2. Soluții de organizare interioară

Adăpostul pentru 580 capete tineret taurin în perioada I de creștere este compartimentat în două părți egale, unite printr-o cameră tampon care este utilizată în scopul preparării substituienților de lapte și depozitarea materialelor necesare desfășurării procesului de producție.

Fiecare compartiment este prevăzut cu boxe individuale grupate în baterii de câte un loc fiecare, dispuse perpendicular cu aleea centrală (de 1,6 m), de o parte și de alta. Bateriile cu boxele individuale sunt prevăzute cu spații de circulație de 0,70 cm (fig. 1.9).

Fig. 1.9. Adăpost pentru perioada I de creștere viței, boxe individuale – capacitate 560 locuri

(prelucrare după Șerban, 1981)

În boxele individuale vițeii sunt crescuți până la vârsta de 55 zile, din care 15-20 zile în profilactoriu și 30-35 zile în creșă (perioada I), de unde sunt transferați în boxele comune (perioada a II-a).

Pentru colectarea și evacuarea dejecțiilor sub boxele individuale sunt prevăzute prin construcție patru canale cu fund orizontal, acoperite în zona aleilor transversale de circulație cu grătare din beton armat. Canalele sunt dotate cu plug raclor. Prin intermediul unui transportor înclinat dejecțiile sunt urcate în remorci și transportate în câmp sau la platforma de dejecții. În cazul dejecțiilor lichide, acestea sunt colectate și apoi evacuate cu vidanja.

Sistemul de ventilație din adăpost este mecanic. În perioada rece a anului este introdus aer cald cu suprapresiune, iar aerul viciat este eliminat prin aspirație cu jet vertical, din canale și guri de refulare.

În perioada de iarnă (la -15șC temperatură exterioară) parametrii de microclimat trebuie să fie asigurați la +18șC temperatura în adăpost, cu 2,2 % CO2 concentrație și o rată a ventilației de 25 m3/h/cap vițel, iar în perioada de vară (la +30șC temperatură exterioară), peste +4șC temperatura în adăpost, cu 0,7 % CO2 concentrație și o rată a ventilației de 125 m3/h/cap vițel

Adăpostul este prevăzut cu instalație mecanică de distribuire a laptelui substituit, iar instalația de iluminat este de forță.

1.2. Soluții moderne de organizare interioară a adăposturilor pentru îngrășarea taurinelor

În ultimile decenii în fermele de carne, indiferent de sistemele de întreținere se cer a fi respectate o serie de cerințe, precum:

– expunere cât mai bună a adăposturilor în funcție de predominanța vânturilor;

– o ventilație corectă cu evitarea formării curenților de aer;

– compartimentarea adăposturilor cât mai eficientă;

Pentru bunăstarea vițeilor crescuți pentru producția de carne, boxele (colective sau individuale) trebuie să respecte următoarele caracteristici:

– spațiu suficient și liniștit;

– izolație termică bună;

– ventilație bună cu evitarea curenților de aer.

Prezentăm în tab. 1.1 normele minime de bunăstare a vițeilor conform Directivei UE 97/2/CE/1997 cu privire la dimensiunile boxelor de cazare.

Tabelul 1.1

Norme minime cu privire la bunăstarea vițeilor conform Directivei UE 97/2/CE/1997

Tineretul taurin crescut pentru carne este întreținut în adăposturi, în stabulație liberă sau pe pășune. Adăposturile specifice acestei categorii de taurine sunt de două tipuri: (Creangă și colab., 2015):

– adăposturi cu zonă de odihnă în pantă și așternut permanent, panta fiind cu înclinare posterioară și/sau anterioară cu zonă de mișcare raclabilă;

– adăposturi cu așternut permanent integral fără culoar de blocare și/sau cu așternut permanent și culoar de blocare.

Acest ultim tip de adăpost poate fi modernizat în ce privește organizarea interioară astfel:

– cu așternut permanent integral și culoar de blocare a vițeilor, zonă de furajare deschisă, capacitate 8-10 locuri/boxă;

– cu așternut permanent integral și culoar de blocare a vițeilor, zonă de furajare deschisă, capacitate 11-14 locuri/boxă;

– cu așternut permanent integral și culoar de blocare a vițeilor, deschidere posterioară, 8-10 locuri/boxă;

– cu așternut permanent integral și culoar de blocare a vițeilor, deschidere posterioară, capacitate 11-14 locuri/boxă.

Tabelul 1.2

Cerințe cazare tineret taurin supus îngrășării în adăposturi cu așternut permanent integral

(după Creangă și colab., 2015)

Alte variante constructive destinate cazării tineretului taurin pentru carne sunt:

a) întreținere liberă în adăpost cu zonă de odihnă în pantă și așternut permanent, panta cu înclinare posterioară și zonă de circulație, cu raclarea dejecțiilor acoperită (fig. 1.10);

Fig. 1.10. Secțiune plan adăpost tineret taurin la îngrășat (a)

(Neață și colab., 2011)

b) întreținere liberă în adăpost cu zonă de odihnă în pantă și așternut permanent, panta cu înclinare anterioară, cu zonă de mișcare raclabilă (fig. 1.11);

Fig. 1.11. Secțiune plan adăpost tineret taurin la îngrășat (b)

(Neață și colab., 2011)

c) întreținere liberă în adăpost cu așternut permanent integral (fig. 1.12);

Fig. 1.12. Secțiune plan adăpost cu așternut permanent integral (c)

(Neață și colab., 2011)

d) întreținere liberă în adăpost cu așternut permanent integral și platformă pentru blocarea vițeilor, cu zonă de furajare deschisă, capacitate 8-10 locuri/boxă (fig. 1.13);

e) întreținere liberă în adăpost cu așternut permanent integral și platformă pentru blocarea animalelor, zonă de furajare deschisă, capacitate 11-14 locuri/boxă (fig. 1.14);

Fig. 1.13. Secțiune plan adăpost cu așternut permanent integral și platformă blocare viței (d)

(Neață și colab., 2011)

Fig. 1.14. Secțiune plan adăpost cu așternut permanent integral și platformă pentru blocarea vițeilor, zonă de furajare deschisă, capacitate 11-14 locuri/boxă (e)

(Neață și colab., 2011)

f) întreținere liberă în adăpost cu așternut permanent integral și platformă pentru blocarea animalelor, deschidere posterioară, capacitatea 8-10 locuri/boxă (fig. 1.15);

g) întreținere liberă în adăpost cu așternut permanent integral și culoar de blocare a animalelor, deschidere posterioară, capacitate 11-14 locuri/boxă (fig. 1.16).

Fiecare variante de întreținere prezentată are o serie de particularități constructive, conform schițelor de plan prezentate, dar și unele aspecte de amenajare interioară comune.

Tineretul taurin întreținut în stabulație liberă, în boxe colective, cu așternut permanent sunt grupate în loturi omogene cu un număr pe boxe variabil, în funcție de varianta utilizată.

Fig. 1.15. Secțiune plan adăpost cu așternut permanent integral, deschidere posterioară, cu platformă de blocare a vițeilor, capacitate 8-10 locuri/boxă (e)

(Neață și colab., 2011)

Fig. 1.16 Schiță plan adăpost cu așternut permanent integral și culoar de blocare a animalelor, deschidere posterioară, capacitate 11-14 locuri/boxă (g)

Boxele sunt separate prin bare metalice rabatabile sau au pereți, ce permit blocarea vițeilor în timpul evacuării dejecțiilor sau a altor intervenții.

Așternutul necesită 6-7 kg paie/cap/zi. Îndepărtarea gunoiului se execută o dată la două luni, dejecțiile (solide și lichide) fiind stocate direct în câmp.

Aceste tipuri de adăposturi modernizate sunt polivalente, economice și permit manipularea loturilor de viței, un bun acces al acestora la culoarul de circulație, o bună supraveghere a tineretului taurin din toate direcțiile, furajarea cu amestec unic și accesul la frontul de furajare care nelimitat (ad-libitum).

CAPITOLUL 2

DATE MONOGRAFICE DESPRE S.C. AGROZOO – COMPANI S.R.L. PAȘCANI, JUDEȚUL IAȘI

S.C AGROZOO COMPANI S.R.L. este o firmă cu profil zootehnic înființată în anul 2002 pe structura vechii îngrășătorii de taurine din orașul Pașcani (figura 2.1.).

Figura 2.1. Plan de amplasament – PLANȘĂ 1

Așezarea geografică

Municipiul Pașcani este situat în partea de nord-est a României, pe valea Siretului, în vestul județului Iași, la intersecția paralelei 47°15’ latitudine nordică, cu meridianul de 26°44’ longitudine estică. La sud se mărginește cu comunele Miroslovești și Stolniceni – Prăjescu, la est cu Ruginoasa și Todirești, la nord cu Vânători și Lespezi, iar la vest cu Valea Seacă.

Figura 2.2. Amplasament geografic al S.C. AGROZOO COMPANI S.R.L Pașcani

(vedere din satelit)

În partea de jos a orașului, la altitudine față de nivelul mării, sunt localitățile suburbane Lunca Pașcani și Blăgești, iar în partea din deal, la peste altitudine, găsim localități suburbane Gâștești, Broșteni și Sodomeni.

Suprafața municipiului Pașcani este de 75,42 km2, reprezentând 1,37% din suprafața județului Iași.

Solurile. Structura geologică a zonei nu a favorizat apariția unor bogății de mare valoare economică. O răspândire mai mare o au argilele sarmațiene și cuaternare, exploatate local, fără o utilizare industrială. La fel gresiile și calcarele sarmatice. Din Valea Siretului sunt utilizate numai nisipurile aluvionare și pietrișurile în prepararea betoanelor de rezistență mare și pentru întreținerea drumurilor. Luturile loessidice sunt, de asemenea, valorificate pe plan local. La acestea se pot adăuga apele minerale sulfuroase, folosite parțial în scopuri terapeutice.

Temperatura aerului. Temperatura medie anuală este de +8,4°C, cu un maxim mediu în luna iulie de și un minim mediu în ianuarie de -2,7°C. În cursul anului creșterile interlunare cele mai pronunțate se înregistrează între martie – aprilie () și aprilie – mai (), iar descreșterile cele mai mari între lunile septembrie – octombrie și () octombrie – noiembrie ().

Hidrografia. Aria municipiului Pașcani este bogată atât în ape de suprafață cât și în ape subterane. Principala sursă de apă ce drenează teritoriul localității, de la nord la sud prin partea de est a așezării este Siretul, acesta primind o serie de afluenți al căror debit variabil nu seacă niciodată.

Ferma este situată în suburbia orașului Pașcani la intrarea în localitate pe DN Tg. Frumos- Pașcani, în spatele fabricii Rompak și a vechii fabrici de producere a zaharului din oraș (figura 2.3).

b)

Figura 2.3. S.C. AGROZOO COMPANI S.R.L Pașcani (vedere de ansamblu)

(foto original)

Ferma se întinde pe o suprafață de aproximativ . Principala activitate este exploatarea taurinelor pentru lapte și carne. Ferma are capacitatea de 4000 capete din care 280 capete tineret la îngrășat, provenit din rasele Aberdeen Angus, Blue Belgian Blanc, metiși de Bălțată cu negru românească și Bălțată românească.

Ferma deține 4 grajduri, din care unul cu întreținere legată pe 6 rânduri, cu lanț Grabner crupă la crupă, iar următoarele 3 grajduri cu întreținere în stabulație liberă, cu posibilitate de scoatere în padoc pe vreme însorită (fig. 2.4).

Figura 2.4. Aspect din grajd cu stabulație liberă

(foto original)

Ferma dispune de două fânare cu suprafața de 0,54 ha, două magazii pentru furaje, un post de transformare, un parc auto, birouri, filtru sanitar pentru muncitori și vehicule, un cântar basculă, două fose pentru dejecții și o platformă pentru gunoi.

Figura 2.5. Aspect cântar basculă și magazii furaje

(foto original)

PARTEA a II-a

CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 3.

SCOPUL CERCETĂRILOR, OBIECTIVELE STUDIULUI MATERIALUL ȘI METODELE DE CERCETARE

3.1. Scopul cercetărilor și obiectivele studiului

Creșterea taurinelor pentru producția de carne înregistrează o scădere deosebită în România, în ultimile decenii, prin desființarea sistemului intensiv de tip „baby-beef” și a complexelor industriale, de unde și reconsiderarea obținerii cărnii de taurine în diferite sisteme este deosebit de importantă și actuală.

Scopul cercetării a fost acela de urmărire a spațiului și organizarea interioară a boxelor cu întreținere comună ce formează unitatea funcțională a adăpostului.

Principalele obiective ale cercetării au fost:

– stabilirea tipului de adăpost cu destinația îngășătorie tineret taurin, sub aspect constructiv și funcțional;

– modul de organizare interioară a adăpostului;

– condițiile de confort asigurate pentru tineretul taurin la îngrășat, corespunzător tehnologiei de creștere aplicate în fermă.

3.2. Materialul luat în studiu

Cercetarea s-a desfășurat în perioada anului 2018 fiind urmărite aspecte ale condițiilor de producție din cadrul S.C. AGROZOO COMPANI S.R.L Pașcani. Au fost abordate aspecte care au făcut referire la timpul construcției adăpostului și funcționalitate acestuia pentru îngrășarea tineretui taurin exploatat pentru producția de carne.

Tehnologia de creștere se desfășoară în sistem semiintensiv.

Activitatea în fermă are la bază specializarea de creșterea și îngrășarea tineretului taurin, de la vârsta de 6-7 luni până la vârsta de 15 luni. Tineretul taurin este preluat de la S.C. TC3-Brazi cu valorificarea în viu, la greutatea de 400-450 kg prin livrare către abator.

3.3. Metode folosite

În scopul atingerii obiectivelor menționate precum și realizarea unei interpretări cât mai corecte, rezultatele au fost detaliate cu privire la comportamentul tineretului taurin în exploatare, amenajările interioare din hala de creștere și îngrășare a tineretului taurinelor.

Astfel au fost efectuate investigații asupra elementelor de închidere a adăpostului în general și a tipului de boxă comună în special, precum și urmărirea parametrilor de microclimat asigurați prin condițiile de confort și igienă.

Rezultatele obținute au fost analizate prin metoda comparației datelor reale din fermă cu cele prevăzute în proiectul inițial, aplicându-se o serie de măsurători și calcule aplicate elementelor tehnologice și care au fost apoi corelate funcțional cu cerințele biologice ale taurinelor, dar și pe baza informațiilor enunțate de managerul fermei.

Prin metoda fotografierii au fost evidențiate elementele de construcție și de tehnologie a creșterii tineretului taurin pentru producțioa de carne în adăpost. Au fost înregistrate toate aspectele legate de modul de organizare interioară și exterioară a spațiului din adăpost.

Totodată au fost puse în evidență o serie de aspecte privind zonele tehnologice, cu particularitățile funcționale la elementele constructive interioare.

Aprecierea factorilor de microclimat s-a realizat prin obținerea de date cu privire la obiectivele lucrării, fiind analizate din punct de vedere constructiv și funcțional, pentru a vedea dacă satisfac și corespund cerințelor biologice ale tineretului taurin la îngrășat.

Pe baza tuturor elementelor menționate s-a realizat interpretarea datelor și elaborarea de concluzii și recomandări.

CAPITOLUL 4.

STRUCTURA CONSTRUCTIVĂ A UNUI ADĂPOST PENTRU ÎNGRĂȘARE A TAURINELOR

4.1. Structura de rezistență (fundație, stâlpi, grinzi, pane)

Fundația este din beton, turnată la fața locului, stâlpii sunt elemente de construcție verticale, realizate din beton armat ce preiau sarcinile transmise de elementele de construcție orizontale sau înclinate și le transmit fundațiilor.

Secțiunea stâlpilor este pătrată, iar la capetele lor se prevăd plăci metalice pentru asamblarea cu grinzi prefabricate.

Figura 4.1. Structura de rezistență a adăpostului (vedere din față și spate adăpost)

(foto original)

4.2. Elemente de închidere (pardoseli, zidărie, uși și ferestre, acoperiș)

Pardoseala (figura 4.2) adăpostului este alcătuită dintr-un strat de bază din pământ bătut, un strat de rezistență din balastru cu o grosime de 10-, un strat termoizolant cu grosimea de 10- din zgură, iar stratul de uzura din beton are o grosime de aproximativ .

Pereții adăpostului sunt din zidărie de cărămidă cu goluri verticale.

Ușile de la capătul adăpostului sunt glisante, iar cele laterale sunt pivotante, confecționate din metal (figura 4.3).

Figura 4.2. Aspectul pardoselii din boxa comună

(foto original)

a)

b)

Figura 4.3. Aspectul ușilor (a. exterior; b. lateral) la adăpostul de îngășare tineret taurin

(foto original)

Ferestrele sunt simple cu geam dublu; ele participă la ventilația naturală, îndeplinind și rol de iluminarea halei (figura 4.4).

Figura 4.4. Aspectul ferestrelor adăpostului de îngrășare tineret taurin

(foto original)

Acoperișul (figura 4.5) este format din două părți: șarpanta, care este elementul de rezistență a acoperișului, confecționată din beton armat și învelitoarea alcătuită din placi de azbociment.

Figura 4.5 Aspectul acoperișului cu șarpantă și învelitoare din azbociment

(foto original)

Sistemului de ventilație în adăpost este asigurat prin acționarea mecanică a geamurilor fixate pe pereții laterali (figura 4.6) și prin iluminatoarele din plafon (figura 4.7)

Figura 4.6. Circulația aerului prin geamurile laterale, acționate mecanic

(foto original)

Figura 4.7. Circulația aerului prin iluminoarele din tavan

(foto original)

Curenții de aer asigură un schimb de aer, în perioada de vară de 80 m3/oră, 40 m3/oră în primăvară și de 15 m3/oră în perioada de iarnă.

În tabelul 4.1 și 4.2 redăm valorile minime ale condițiilor de microclimat și ventilație care sunt asigurate în adăposturile pentru creșterea tineretului taurin la îngrășat.

Tabelul 4.1

Condiții de microclimat pentru tineret taurin la îngrășat

Tabelul 4.2

Condiții de ventilație pentru tineret taurin la îngrășat

Asigurarea unui microclimat corespunzător are repercursiuni pozitive asupra stării generale a tineretului, ducând la îmbunătățirea cantitativă și calitativă a producției de carne.

CAPITOLUL 5

ORGANIZAREA SPAȚIULUI INTERIOR ÎN ADĂPOSTURILE PENTRU ÎNGRĂȘAREA TAURINELOR

În interiorul adăpostului pentru îngrășare tineret taurin, boxele colective sunt diferențiate prin grilaje înalte (140 cm), iar suprafața de cazare pentru o boxă este de minim 2,0 m2/cap de animal (figura 5.1).

Figura 5.1. Plan adăpost stabulație liberă

(prelucrare schiță)

În adăpostul luat în studiu se practică stabulația liberă, pentru fazele de îngrășare. Capacitatea unei boxe este de 25-40 capete tineret, cu întreținerea liberă pe pardoseală din grătare. Boxele sunt diferențiate, cu zona de odihnă colectivă, pe așternut permanent (figura 5.2).

Figura 5.2. Aspect boxă comună cu întreținere liberă pe pardoseală de grătar

(foto original)

5.1. Structura și amenajarea zonei de furajare

Zona de furajare reprezintă, în același timp și zonă de circulație a utilajelor și îngrijitorilor(figura 5.3). Pentru distribuirea hranei la iesle, adăpostul este dotat cu instalație automată de administrare a furajelor fibroase, asigurând un front de furajare de cel puțin 25 cm/cap (figura 5.4).

Figura 5.3. Alee centrală de furajare

(foto original)

Figura 5.4. Distribuția furajelor fibroase prin intermediul tubulaturii unui șnec

(foto original)

Zona de furajare este dotată cu o iesle largă, cu lățime uzuală la exterior de 80 cm (figura 5.5).

Figura 5.5. Distribuția furajelor fibroase la iesle

(foto original)

Perioada de vară permite animalelor mișcarea în exteriorul adăpostului, într-un padoc extern, dotat la rândul său cu buncăre de furajare (figura 5.6, 5.7 și 5.8).

Figura 5.6. Aspect din padocul extern pentru tineret taurin la îngrășat

(foto original)

Figura 5.7. Buncăr de furajare nutrețuri fibroase în padoc extern

(foto original)

Figura 5.8. Furajare cu nutrețuri suculente în padoc extern

(foto original)

Furajele fibroase sunt preluate din parcul de furaje și transportate către șnec prin intermediul unei remorci tehnologice (figura 5.9).

Figura 5.9. Remorcă tehnologică (vedere de ansamblu)

(foto original)

Furajele suculente sunt depozitate la capătul adăpostului, în două buncăre de capacitate mare, de unde sunt preluate și transportate cu sistemul șnec către tubulatura de distribuție a hranei în iesle (figura 5.10).

Figura 5.10. Buncăre pentru furaje

(foto original)

Parcul de furaje este extins pe suprafața de 0,59 m2, fiind aprovizionat cu baloți de lucernă, fân de calitate superioară și siloz (figura 5.11).

fânar baloți fân lucernă

siloz porumb

Figura 5.11. Aspecte din parcul de furaje

(foto original)

Adăparea tineretului taurin se efectuează la adăpătoare cu nivel constant, alimentate direct de la sursa de apă a fermei, prin intermediul supapei cu dispozitiv de plutire (figura 5.12).

Figura 5.12. Aspect adăpătoare la două boxe

(foto original)

Adăpătoarea este amplasată în interiorul boxei comune, dimensiunile fiind de 100×30 cm. Frontul de adăpare este asigurat pentru un număr de de 4-5 viței. În tabelul 5.1 redăm necesarul de apă pentru tineretul taurin la îngrășat comparativ cu adultele la îngrășat.

Tabelul 5.1

Necesarul de apă pentru taurine

5.2. Structura și amenajarea zonei de odihnă.

Zona de odihnă a unei boxe comune este dotată cu pardoseală acoperită cu paie, creându-se astfel un așternut permanent, revenind circa de 2,5 m2/cap (figura 5.13).

Figura 5.13. Aspect zonă de odihnă într-o boxă comună

(foto original)

5.3. Structura și amenajarea zonei de recepție și evacuare a dejecțiilor.

Evacuarea dejecțiilor se realizează cu ajutorul unor instalații cu lopată mecanică formată din: troliu de acționare cu cablu, lopată mecanică și rampă de descărcare. Lopata este montată pe un schelet simplu de oțel de care se fixează cablul troliului. Troliul este amplasat pe rampa de descărcare și poate fi acționat manual sau cu un motor în cursa activă sau plină.

Dejecțiile sunt preluate și transportate către platforma de gunoi (figura 5.14), iar purinul este transportat cu ajutorul unei vidanje (figura 5.15).

Figura 5.14. Platformă de gunoi

(foto original)

Figura 5.15. Vidanjă pentru transport purin

(foto original)

5.4. Instalații și utilaje tehnologice în adăpost

Racordarea fermei la apa potabilă, canalizare, împrejmuire și construire filtru sanitar este redată în figura 5.16, conform Planului de încadrare în zonă.

Alimentarea cu apa se face cu ajutorul hidroforului cu rezervor semiingropat.

Instalatia se compune din rezervor de presiune, pompa de apa si conducte. De la rezervor la adapost transportul apei se face printr-o retea de distributie.

Automatizarea funcționarii hidroforului se realizează cu ajutorul unui presostat și al contactorului electric care asigură conectarea și deconectarea automată a electromotorului pompei de apă în funcție de scăderea sau creșterea presiunii.

Figura 5.16. Plan de încadrare fermă în zonă

(racordarea la apa potabilă, canalizare, împrejmuire și construire filtru sanitar)

Distribuirea hranei la tineretul taurin la îngrășat se face cu mașini și instalații care se disting în funcție de metoda de furajare, sortimentele de nutrețuri administrate și forma de preparare a acestora.

În cadrul fermei se practică furajarea la iesle și furajarea din buncăr.

Furajarea în iesle se face cu remorca tehnologică și hrănitori automate.

Mecanizarea distribuirii nutrețurilor la tineretul taurin la îngrășat se realizează pe baza unor scheme tehnologice, în funcție de natura și modul de prelucrare a nutrețurilor.

► Utilaje pentru distribuția furajelorverzi și suculente la iesle

Remorca tehnologică are destinația distribuirii nutrețurilor în iesle (furajelor verzi tocate, siloz etc).

Remorca tehnologică dispune de o benă cu pereți metalici, fixată pe un șasiu tip biax, cu două pneuri de joasă presiune. Bena este prevăzută pe fund cu un transportor cu lanț și racleți. În partea anterioară bena are un alt doilea transportor înclinat, cu racleți, un uniformizator cu transportor cu melc și jgheab prelungitor. Acționarea transportoarelor se realizează de la priza de putere a tractorului.

Figura Aspecte privind umplerea remorcii tehnologice și tranportul silozului la iesle

(foto original)

► Utilaje pentru tocarea fibroaselor

Tocarea furajelor se realizează în așa fel încât să se permită trecerea furajului prin tubulatura de distribuție a fibroaselor cu umiditate de cel mult 85%. Reglarea tocăturii este între 10 – 60 mm, iar transportul acesteia se realizează până la 10 m pe verticală și 20 m pe orizontală.

Tocătoarea fibroaselor este formată dintr-un mecanism de alimentare cu furaje, aparat de tocare, sistem de evacuare și mecanism de transmisie.

Mecanismul de alimentare cu furaje fibroase are rolul de a transporta, uniformiza și comprima masa de nutreț către aparatul de tăiere. Un astfel de mecanism este format din jgheab, transportor și cilindri pentru alimentare.

Transportorul este de tip bandă din pânză cauciucată montate pe două lanțuri. Cei doi cilindri de alimentare sunt montași la 50 – 80 mm depărtare de gura de alimentare. Aceștia se rotesc în sens invers, unul față de celălalt, cu viteze periferice egale. Suprafața cilindrilor este dințată. Cilindrul superior se deplasează pe verticală, în funcție de grosimea stratului de fibroase adus de transportor.

Procesul de tăiere a fibroaselor se caracterizează prin aceea că planul de tăiere este perpendicular pe arborele de acționare. Cuțitele au tăișul drept.

Sistemul de evacuare a furajului tocat este compus dintr-un ventilator și tubulatură de transport. Tocătorul pentru fibroase permite reglarea lungimii tocăturii prin modificarea vitezei de deplasare a transportorului, a cilindrilor de alimentare și prin modificarea numărului de cuțite de la aparatul de tăiere.

Buncărele pentru depozitarea nutrețurilor fibroase tocare sunt amplasate la capătul adăpostului. Construite din metal, au formă cilindrică în partea superioară și tronconică în partea inferioară. La partea superioară buncărele sunt prevăzute cu gură de alimentare, închisă cu capac, capacitatea unui buncăr fiind până la 10 m.

Transportorul cu șnec destinat preluării furajului tocat din buncăr în transportă în interiorul adăpostului, în dozatoare.

► Utilaje de administrare furaje fibroase tocate

În fermă este utilizat transportorul Spiro 75P (figura ) format din două transportoare care lucrează prin alimentare în cascadă. Transportoarele sunt compuse din conducte din material plastic, în interiorul cărora se rotește o spiră (șnec) din oțel.

Primul transportor preia furajul tocat din buncăr alimentând dozatoarele, iar după umplerea acestora alimentează cel de al doilea transportor, care având o turație mare, evită blocarea furajului fibros în zona cascadei. Acționarea transportoarelor se face cu ajutorul a două motoare, câte unul pentru fiecare transportor.

Figura Schema instalației de distribuție a nutrețurilor fibroase cu transportorul Spiro-75

1. buncăr; 2. treime alimentare; 3. spiră; 4. conductă PVC; 5. iesle; 6. coș de alimentare pentru transportorul II; 7. dozator cu micro-contactor; 8. reductor; 9. motor electric; 10. cablu susținere

Motor acționare șnec alimentare furaje fibroase

Dozatoarele sunt destinate depozitarii temporare și apoi deversării furajelor în ieslem, fiind cu reglare continuă ceea ce oferă posibilitatea, prin deplasarea unui perete aflat în interiorul dozatorului, la distribuirea de cantități variabile, de la 0 la 30 kg.

Nivelul umplerii ieslei se realizează prin scurtarea sau lungirea tubului telescopic.

BIBLIOGRAFIE

Călin L. și colab., 1970 – Complexe agrozootehnice de tip industrial. Editura Tehnică, București.

Creangă Șt., Ujică V., Simeanu D., 2015 – Creșterea taurinelor pentru carne. Vol II. Editura Ion Ionescu de la Brad, Iași.

Chambres d΄Agriculture, 2006 – Construire un bâtiment en elevage bovin. Guide pratique de l΄eleveur. Grupe regional References Bâtiments d΄Elevage.

Drăghici C., 1979 – Microclimatul adăposturilor pentru animale. Editură Ceres, București.

Gligor V. și colab., 1974 – Principii de igienă în construcțiile zootehnice, Editură Ceres, București.

Leonte C.. Leonte, D., 2003 – Desen tehnic, Construcții zootehnice (lucrări practice). Editura PIM, Iași,

Leonte C.. Leonte, D., 2006 – Elemente de construcții. Editura Alfa, Iași.

Leonte, C., 2013 – Construcții zootehnice. Editura "Ion Ionescu de la Brad", Iași.

Maciuc, V., 2007 – Managementul creșterii bovinelor. Editura Alfa, Iași

Maciuc V., Leonte C., Radu-Rusu R., 2015 – Manual de bune practici în creșterea bovinelor. Editura Alfa, Iași.

Marusceac D. și colab., 1982 – Construcții agricole, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Niță Gh. Și colab., 2011 – Creșterea vitelor de carne. Editura Sitech, Craiova.

Onaciu G., 2006 – Proiectare și inginerie tehnologică la bovine. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca.

Pleșca Th., 1977 – Curs Construcții zootehnice. Editura I.A. Timișoara.

Peștișanu C., 1979 – Construcții. Editura Didactică și Pedagogică, București.

Sârbu Marcela, 2006 – Construcții zootehnice. Elemente practice și dimensionale. Editura Risoprint, București.

Serban Al. și Cucu I., 1981 – Construcții zootehnice. Editura Didactică și Pedagogică, București.

Stanciu G., 1999 – Tehnologia creșterii bovinelor. Edit. Brumar, Tmișoara

Viziteu C.(2009) – Contribuții la îmbunătățirea producției de carne la taurine prin folosirea încrucișărilor industriale cu rase de carne specializate. Teză de doctorat, USAMV Iași.

Velea C., Mărginean Gh., 2012 – Tratat de creșterea bovinelor. Volum II. Editura Risoprint Cluj-Napoca.

***Plan zonal S.C. AGROZOO – COMPANI SRL

***Ordin nr. 171/2000

***Sisteme de adăpost pentru taurine. Vol. I Standarde de fermă. Danish Agricultural Advisory Service.

***GIE elevage des Pays de la Loise, 2008.