Nunta. Profilul Melodic al Motivelor In Inceputurile Octosilabice

Partea I

CAPITOLUL I NUNTA

I.1. Semnificatia nuntii

Al doilea eveniment mare in viata sateanului roman este nunta, socotita din vechime o taina nasterea si moartea. Nunta este un moment de trecere a tinerilor in categoria oamenilor maturi, un complex de practice, de rituri si manifestari, o modalitate prin care se duce la indeplinirea si se realizeaza casatoria.

Nunta poate fi comparata cu amiaza, atata timp cat nasterii ii cuprind zorii vietii, iar mortii amurgul. In aceasta “amiaza” omul devine un participant activ,constient fiind in ceasul de floare al vietii sale.

Nuntii i se poate atribui notiunea de spectacol, la care participa intreaga colectivitate pentru a sustine bucuria mirilor – principalele personaje(iesind mai mult in evidenta, datorita tristetii, determinata de parasirea casei parintesti), acestora alaturandu-se socrii mari si mici, nunii, vorniceii, drustele, brazdarul si bineinteles lautarii.

Principalele personaje sunt transfigurate in fiinite exceptionale, asemenea basmelor din batrani, cand “tanarul imparat plecat in zori la vanatoare(…) da peste urma unei pasari de pe alte taramuri, mireasma unei flori de pe rai, o picatura de roua tainica, ramasa nesvantata inca pe pamant la acest deplin al zilei”.

Drumul in cautarea acestei flori pasari, este luminat de catre steaua calatoare care se va opri deasupra”salasului de vietuitoare” al acesteia, asemenea Stelei Magilor.

Nunta propriu-zisa , incepe atunci cand in fata imparatului este adusa floarea pasare(“floarea de rai este mireasa, care creste undeva unde nu poate cunoaste rodnicia”), cei doi devenind Mire si respective, Mireasa.

Desfasurarea nuntii capata sensul absolute in momentul ungerii cu Mopov de unde vine Mirele si Mireasa, myron insemnand mireasma, slava si curatia launtrica. Trairile interioare, mult prea puternice pentru a fi inabusite, doar in inimi, vor fi exteriorizate prin gesturi de iubire asemenea inelului daruit ca simbol al credintei vesnice(cercul, ochiul de aur, simbolizand o legatura continua a iubirii in circuitul vietii). In acest ceremonial”omul incheie un pact pecetluit cu acest ochi de aur nevazut, deschis in palma pamantului”.

La poarta Miresei are loc dialogul premergator cununiei cu Crainicii Mirelui care sunt lasati in afara usilor inchise, pentru a li se cere socoteala.

Vornicii Mirelui si ai Miresei poarta acest dialog in fata Portii inchise. Pentru ca poarta sa fie deschisa Mirele trebuie sa se desprinda de lumea sensitiva, sa jertfeasca, sa se dovedeasca un bun cunoscator al firii bunurilor”…din baiat sa poata deveni iubit, frate si barbat…”

La fel Mireasa, din floare si ciuta”…trebuie sa creasca spre virtutiile rodnice ale unei maici, devenind iubita, sora si mireasa….persoana cu capul mare impodobit sub barbie…”

Intaiul moment al nuntii este desprinderea de casa, deschiderea portilor si iesirea catre gradina, iar al doilea moment este cununia, unirea pe vecie a vietilor celor doi tineri, conform legilor universale ale iubirii pure. Aceasta iubire nu ar fi putut fi impartasita fara sacrificiile mirelui in incercarea lui de a deschide Poarta inchisa care-i despartea pe cei doi.

Poporul roman a rostit in mai multe feluri un singur lucru:”nu exista rodnicie fara iesire din sine, fara sacrificiu, nu exista nunta fara iesirea din matca solitara acaparatoare. Intr-o buna zi trebuie sa pleci, apele nu mai sunt bune, cerul apasator, incepe bolirea si trebuie sa iesi, sa te rupi din tarana pentru alte dimensiuni, intr-o buna zi natura incepe sa vorbeasca; oii iarba nu-i mai place si spune: pe la apus de soare trebuie sa mori, sau intr-o noapte piatra striga: zidul rau ma strange copilasul plange, precum si in fata portilor inchise omul descoperit este strans de gat de nu va raspunde, ca umbra-i mai groasa pe deasura noastra:

Asta lume are

O umbra mai mare

Care-i cea mai groasa

Si-i deasupra noastra:

Umbra cerului.”

I. 2. Descriere obiceiului

La jocurile din sarbatori, ca si la petrecerile de peste an, feciorii insuratei isi aleg cate o fata, pe care o cred ei mai potrivita, cu care se “lovesc”, sau altfel spus se potrivesc, asa cum se potriveste sacul cu peticul.In tot timpul ce urmeaza dupa asta, el cauta s-o cunoasca mai bine, mai glumeste cu ea, pana sendragesc de-a binelea si ajung la concluzia ca ar fi bines a se casatoreasca, deoarece se potrivesc.Apoi tine sfat cu “batranii” lui, impartasindu-le dorinta, iar acestia urmeaza sa afle ce zestre ar avea fata, daca e bogata sau saraca. Dupa ce aceste lucruri sunt lamurite, urmeaza petitul.

Petitul ori cerutul se face astfel; tanarul care doreste sa se casatoreasca pleaca la parintii fetei, fiind insotit de tatal sau, sau de vreo alta ruda, prieten, ori fruntas al satului, mai lunad cu ei si o femeie poreclita “pocleata”, care de regula, e buna de gura si care cunoaste dupa trasaturile fetei, cat e de harnica fata. In unele zone din Ardeal, mirele este insotit de parinti si de un barbat mai bun de gura numit staroste care poarta discutia cu parintii fetei. Petirea se face duminica, lunea ori joia, dar numai cand aceste zile se stiu ca-s norocoase.

Ajunsi la locul dorit, intra in casa si zic;”Sa deie Dumnezeu noroc!” si li se raspunde ”Asculte-ve Dumnezeu si va deie si voua numai bine ! ’’. Stapanul casei, ii pofteste pe petitori sa ocupe loc pe laite, iar pe fecior si parintii acestuia, ca pe cei mai de frunte si mai placuti oaspeti, ii aseaza la masa in capatul cinstei. Dicutia fiind in toi unul dintre petitori spune : "D-apoi cinstiti oameni de omenie, noi am venit cu treaba la dumneavoastra, ca bunul Dumnezeu ne-a dat noua un fecior si vedem ca si la dumneavoastra v-a dat o fetita. Noi am dori, daca va vrea si Dumnezeu sa dati fetita voastra dupa feciorul nostru, caci noi va cunoastem si voi pe noi de-asemenea si stiti zicala batranilor, ca sa nu lasi calea cea cunoscuta si batuta, pentru cea necunoscuta si nebatuta, ca vorba ceea ; »paste iarba pe care o cunosti »"

Daca primesc ca raspuns, ca Dumnezeu este Cel care a randuit si ursit, atunci pasul pe care tinerii vor sa-l faca este bine cuvantat. De acum inainte,urmeaza apoi inchinarile si urarile de noroc si voie buna. Mai cu seama starostii fac mare haz si veselie, ca si-au atins scopul.

In toata tara inca se mai pastreaza ritul petirii miresei, practicat inca din cele mai vechi timpuri.

Privitor la acestea, Dimitrie Cantemir spunea : " Daca un june ii place o fecioara, trimite la parintii ei starosti, care se cheama si petitori, de la cuvantul latin petitores. Acestia cearca mai intai pre departe voia parintilor fetei, ca nu cumva, refuzandu-le , sa para rusine : cand apoi vad ca parintii n-ar fi in contra de a-si marita fata, atunci merg cu toti consangenii mirelui la casa viitoarei mirese, si cel mai de frunte din ei care se numeste staroste, tine o scurta cuvantare prin care cere fata".

Dupa ce a avut loc logodna, legatura, invoiala, tocmeala, urmeaza intelegerea parintilor din amandoua partile asupra tuturor obiectelor, ce se prind si se leaga ca vor da acestia ca zestre tinerilor, ce au sa se casatoreasca. Dupa toate ceremoniile si glumele mai inchinand inca un pahar, doua de bautura, viitorul mire impreuna cu ceilalti petitori isi iau ramas bun de la gazda si fiecare pleaca la casele lor, nu inainte insa de a stabili cand va avea loc" incredintarea "sau "logodna".

Mai demult, si ai ales la casele cele mai avute si mai civilizate era datina ca nemijlocit, dupa " intelegere " sa se faca si un fel  de inventar, in care erau insirate toate lucrurile, ce le capata mireasa ca zestre. Pentru zestrea fiecarei fete se pregatesc, intodeauna , ambii parinti si anume ; cele utile in casa le pregateste maica-sa, iar celelalte precum : loc, vite,bani si altele, tatal acestuia.

Daca fata e frumoasa, parintii sai ii dau cat pot, iar daca nu e frumoasa, si dorind sa o ia cineva, cu cat e mai urata cu atat trebuie sa dea mai mult. De aici se vede apoi ca s-a nascut si zicala :

Zestrea toate le astupa,

Ea si pe dracu il pupa

Sau

Zecile

Marita secile

Sutele

Marita mutele

Miile

Marita urgiile

Zestrea miresei din zona Husului cuprinde : o lada sau doua, plina de panzaturi de in si de canepa, panzaturi de borangic, fete de masa, servetele ; cel putin 12 perini, din mai multe laicere si covoare alese, lucrate de mireasa, precum si nelipsitele vite. In schimb, in zona Bacaului, zestrea este compusa din : 2 perne lungi, 4 scurte, 2 mici, o cerga sau plapuma, un tol, 4 prosoape, 4 saci, 2 fete de masa, 2 catrinte, lucrurile pentru a aranja o casa taraneasca si straiele miresei. Acestea se dau unele inainte altele odata cu mireasa iar altele dupa nunta asa cum le este invoiala.

Exista nefericite cazuri in care datorita promisiunilor nerespectate ale parintilor, in lagatura cu ceea ce contine zestrea, se intampla prigoniri si prejudecati pentru zestre intre gineri si socri.

Dupa ce are loc petirea si incredintarea fetei , atat parintii mirelui , cat si cei ai miresei , pregatesc cu sarguinta cel trebuincioase in rastimpul dintre incredintare si cununie , adica mincarea si bautura pentru nunta , plata lautarilor si multe altele . Altfel spus , au grija ca in ajunul cununiei sa nu lipseasca nimic si nimeni sa nu aiba de ce sa se planga ca nunta a fost asa cum ar fi trebuit sa fie .Asa numitele ‘’muieri batrane’’ ,bucataresele sunt cele care ajuta la pregatirea mancarurilor. Ele se aduna cu trei – patru zile inainte de nunta pentru a gati mancari gustoase : cozonaci, placinte, sarmale, galuste, racituri. Dupa toata oboseala acumulata ( ele trebuind sa serveasca si la masa ) , fac o multime de glume ; cu cat sunt mai batrine , cu atat buna dispozitie a nuntasilor este mai mare.

Viitorii insuratei sunt ocupati cu alegerea persoanelor de care au mai multa nevoie pe tot parcursul nuntii : vatajeii sau vorniceii, drustele si nunii cei mari .

In atributia mirelui intra si tocmirea lautarilor si cumpararea darurilor pentru viitoarea sa sotie . Mireasa si ea are cateva treburi de facut . Sa pregateasca darurile pentru starosti , pentru nunii cei mari , pentru cumnati si cumnate , apoi ‘’schimburile’’ pentru mire si socrii cei mari ( parintii mirelui ). Indiferent de zonele tarii, mirele si mireasa trebuie sa-si aleaga , inainte de cununie , cel putin doi feciori , care pe parcursul nuntii au de indeplinit mai multe sarcini .

Pentru Oltenia si Muntenia , invitatia la nunta se face pe fundalul ‘’cantecul chemarii la nunta ‘’ executat de lautari . Cu acest prilej prin aceleasi parti se fac si chemarile la fedeles , o petrecere mai mica in seara zilei respective a celor mai apropiati mirilor.

Vorniceii au ca sarcina principala , poftirea sau chemarea oaspetilor la nunta , conducerea jocurilor, atat la mire cat si la mireasa , primirea si cinstirea oaspetilor si insotirea tinerilor la cununie , si dupa cununie.

Pretutindeni , romanii isi pastreaza datina ca cei dintai chemati la nunta sa fie socrii cei mari , sfarsindu-se cu ceilalti nuntasi. Cand ajung la o casa si intra inauntru , vorniceii se adreseaza stapanilor casei , spunand urmatoarele vorbe :

Mirele nostru vestit

Azi prin mine v-a poftit,

Sa faceti o cale

Si-o carare

Pan la curtea dumitale.

La un scaun de odihna

Si-un pahar de beutura

Si mai multa voie buna.

Ca si el de multe ori ,

Va v-a sta intrajutor

Eu sunt s

Vorniceii au ca sarcina principala , poftirea sau chemarea oaspetilor la nunta , conducerea jocurilor, atat la mire cat si la mireasa , primirea si cinstirea oaspetilor si insotirea tinerilor la cununie , si dupa cununie.

Pretutindeni , romanii isi pastreaza datina ca cei dintai chemati la nunta sa fie socrii cei mari , sfarsindu-se cu ceilalti nuntasi. Cand ajung la o casa si intra inauntru , vorniceii se adreseaza stapanilor casei , spunand urmatoarele vorbe :

Mirele nostru vestit

Azi prin mine v-a poftit,

Sa faceti o cale

Si-o carare

Pan la curtea dumitale.

La un scaun de odihna

Si-un pahar de beutura

Si mai multa voie buna.

Ca si el de multe ori ,

Va v-a sta intrajutor

Eu sunt sol imparatesc .

Si daca mi-ti asculta

Cusma din cap mi-oi lua,

Pan la pamant m-oi pleca ,

Dumnia-voastra m-oi ruga

Sa faceti bine sa veniti,

Dara sa nu banuiti.

Rostirea cuvintelor este precedata de cinstirea cu rachiu a stapanilor , in primul rand, si apoi a celorlalti membri ai casei pe care vornicelul il tine intr-o plosca aflata sub curea sau la brau .La primirea paharului, stapanul casei, multumeste , asigurandu-l pe vornicel ca v-a veni la nunta celor doi logodnici .

In Transilvania, cu trei zile inainte de cununie chematorii trimisi de mire ii instiinteaza pe cei care voiesc sa-i cheme la ospat. Odata intrati in casa, chematorii sunt poftiti de catre gazda, sa sada, dar invitatia este refuzata prin scurtul monolog al uneia dintre vornicei :

N-avem scaun de sedere,

Nici loc de ramanere,

C-avem cale calatorie,

Ca Dumnezeul sa ne tie ;

In timp ce vorniceii merg prin sat, pentru a chema satenii la nunta, la casa miresei incepe gatirea si infrumusetarea acesteia de catre druste, dupa bunul lor plac si cum se cade fiecarei mirese sa fie in jurul cununei. Aceasta infrumusetare consta in : pieptanarea, impletirea parului si incingerea si imbracarea, punerea unei salbe la grumaz, impletirea din feluritele flori a unei cununi, pentru a fi purtata pe cap nu numai in presara cununiei, ci si a doua zi, la cununie.

In Bucovina, in momentul pregatirii miresei, de catre druste si celelalte fete si mai ales nevestele inrudite cu mireasa, in contrast cu veselia caracteristica evenimentului, sa canta cantece de jale, care spulbera toate iluziile, despre fericirea in casatorie pe care si le-a facut biata fata.

Din multimea acestor cantece este si urmatorul :

Copila din doi parinti

La ce focul te mariti,

Nu ti mila de parinti ?

Ca mila de la mamuta,

Ca si mursa din litruta,

Da mila de la barbat ,

Ca granga de mar uscat.

Dupa ce mireasa si deustele s-au asezat la masa, parintii acesteia incep a plange mai ales daca mireasa si-a ales un mire mai urat.Aceasta la randul ei plange, iar in acest timp ia un pahar cu mana care e invelita intr-o naframa si inchina cu parintii sai si cu ceilalti nuntasi.

In sambata dinaintea cununiei, pe alocuri inca de vineri, la casa mirelui este momentul impodobirii bradului cunoscut si sub denumirea steagului de nunta(o naframa mare prinsa de o varga de lemn, impodobita cu panglici, clopotei , flori), dupa care urmeaza petrecerea cu joc.

Prin Oltenia, Muntenia, si Moldova, in dimineata zilei de cununie, mirele este barbierit de catre un vornicel, moment in care lautarii executa, "cantecul mirelui la ras "sau "la barbieritul ginerelui " La aceasta etapa de pregatire pentru cununie a mirelui, lautarii canta urmatorul cantec :

Foaie verde s-un dudau,

Bine mai traiam flacau

Incalicam calul meu

Si plecam unde vream eu ;

Dar acum m-am insurat,

Grija casei c-am luat.

Busuioc verde pe masa

Ramai, maica sanatoasa,

Daca n-ai fost bucuroasa

Sa fii cu fecior la masa.

Sunt intonate felurite cantece, numite in Dobrogea, Aoleala sau Daoleala, de catre feciorii ce se afla de fata si mai ales barbatii de curand insurati, care sunt inruditi cu mirele, in timp ce unul dintre vornicei prinde a-l soponi si-l rade.

Aceste cantece descriu elogiul adus vietii de holtei, in comparatie cu neajunsurile si grijile, precum si neplacerile ce are sa le sufere, din partea nevestei sale :

Frunza verde mar uscat,

Pan-ce eram ne-nsurat

Aveam cal de-ncalicat

Haine bune de-mracat

Si mandre de sarutat.

Dar daca m-am insurat

Calul pe malai l-am dat,

Parusorul pe secara,

Doar ma scoate-n primavara.

Primavara-i mama noastra,

Ia zapada de pe coasta

Si bruma de pe fereastra

Si pune plugul pe brazda

Si seamana paine coapta

Si satura lumea toata

In unele parti, a existat datina ca barbatul sa se barbiereasca nemijlocit, dupa ce i s-au adus si inchinat schimburile trimise de mireasa. Mirele era ras de catre barbier, de fata cu toti oaspetii, pe sunetele cantecului de veselie. Prosopul trimis de mireasa, impreuna cu celelalte schimburi, inveleste colacul care va fi asezat pe varful capului, imediat ce barbierul ia sfarsit ;astfel, prosopul, capatand denumirea de " prosopul barbierului ".

Intre timp, la casa mirelui sosec : colacerul, flacaii, fetele, tinerii insuratei, nasul si altii, pentru a forma alaiul care urmeaza sa duca mireasa la cununie. Dupa gatirea cu hainele cele mai alese, mirele trimite de stire prin intermediul a trei soli, cu o plosca cu vin ca sa de-a de stire ca in curand va sosi la aleasa inimii sale.

Dupa ce nuntasii s-au adunat la casa miresei, la fel ca in seara premergatoare, drustele si nevestele cele tinere, o aranjeaza pe mireasa, pieptanandu-i si impletindu-i parul in cosite, pe care in cele mai multe parti le infrumuseteaza cu diferite cordele. Drustele terminand cu pieptanatul parului, o inbraca cu hainele noi, pregatite pentru nunta, si o incing cu o cingatoare sau brau de lana, caruia ii fac un nod, pe care barbatul trebuie sa-l dezlege in patul nuptial. Pentru a incheia ritualul impodobirii miresei, drustele ii pui hobotul pe umeri si salba la grumaz, acolo unde este datina, dupa care urmeaza incoronarea sau punerea cununei pe cap, prinsa cu bumbusti, cu fluturi de argint sau de arama si presarandu-o cu flori. Si acest obicei este insotit de cantece :

Legea ta de nimitet,

Mult esti subtirel si cret

Si amagesti copilele

Si le ei coditele

Si le-acoperi gatele,

Le pui panzatura alba

Cat li-i lor lumea mai draga.

Mai pe scurt, drustele, o gatesc si o impodobesc, cum se cade unei imparatese, inainte de cununie.

Pentru a se inveseli atmosfera, fetele si nevestele, care pana acum au cantat , cantece duioase, aducand lacrimi in ochii multimii, si ai miresei, incep a canta, unele cantece glumete, la adresa miresei. Aceasta, stiind prea bine ca nu e asa, le primeste cu inima deschisa si cu zambetul pe buze, alaturandu-se veseliei ce domina momentul :

Taci mireasa nu mai plange,

Bucura-te ca te strange

Fara dinti, fara masele,

Multumeste ca te cere !

Dupa momentul " iertaciunilor ", alaiul zgomotos al mirelui readuce buna dispozitie si veselia printre persoanele care alcatuiesc alaiul miresei. Odata ajunsi in fata portilor zavorate ale miresei, are loc dialogul dintre starostele miresei si cel al mirelui, acesta din urma rostind si oratia de " colacarie " sau "conacarie ". In cele din urma, alaiul mirelui este primit in curtea casei, unde insa il asteapta alte surprize ; ei trebuie sa impuste o oala cu cenusa atarnata in varful unei prajini, sa plateasca intrarea in casa. La cerere starostelui mirelui, de a fi adusa mireasa, nuntasii din partea acestei, aduc o fetita, o baba, ori o papusa din canepa. Acest episod de joc si gluma este precedat de solemnitatea momentului, de aparitia miresei adevarate, in unele zone, starostele mirelui, rosteste " cererea miresi "care concentreaza de obicei si momentul "luarii iertaciunilor "ca din partea mirelui.

Momentul dramatic pentru mireasa si ai ei, din aceasta etapa a nuntii este pregatirea pentru drum, luarea de ramas bun de la parinti, de la casa si gradina cu flori si de la toate cele pe care le lasa.

Rascumpararea miresei in unele parti din Bihor, se face prin intermediul unui dialog, puratat intre nuntasii mirelui si cei ai miresei. In conditiile in care mirele si mireasa sunt din sate diferite, portile sunt ferecate de catre feciorii din sat, pentru ca nuntasii mirelui sa nu poata lua mireasa, decat dupa ce platesc o dezdaunare, pentru ca ei au jucat mireasa cat timp aceasta a fost fata mare. In schimb, daca mirele este din acelasi sat cu mireasa, atunci cei care " il zabovesc "in fata portilor ferecate, sunt fratii sau rudele apropiate miresei, care cer, de obicei, drept plata, una sau mai multe sticle de bautura "plata "numita in partile Bucovinei "  vulpe "sau "hulpe ".

In cele mai multe cazuri, mirele plateste fara cea mai mica impotrivire"vulpe "ceruta, dupa care, cinsteste pe toti feciorii de fata, cu rachiu in semn de multumire, pentru ca au avut grija de mireasa cat timp a fost fata.

Tratativele fiind incheiate, portile sunt deschise iar atat alaiul mirelui cat si al miresei, pornesc spre biserica, acolo unde va avea loc cununia tinerilor.

Inainte de a porni la cununie, este obiceiul ca mireasa, sa-si ia iertaciune de la parinti, frati, surori, de la neamurile si prieteni care se afla de fata. In diferite zone iertaciunea se ia dupa ce au iesit afara cu dansul, iar in alte zone, dupa ce au inconjurat masa de trei ori.Conform traditiei, in fata parintilor, asezati pe scaune si inconjurati de frati si neamuri, sunt puse doua perne pe care se aseaza mireasa, sustinuta de cuvintele de iertaciune ale colacerului, in numele ei.

Se spune ca atunci cand ginerele, se indreapta spre casa miresei, ca s-o ia si sa porneasca impreuna la biserica, ajuns in fata casei, mirele isi priveste viitoarea sotie, printr-o salba, gest pe care si mireasa, la randul ei, il face in momentul, in care il vede pe fereastra, amandoi crezand in superstitia, ca astfel vor avea copii frumosi. Un alt obicei strabun, este acel in care mireasa, privind spre Rasarit, si zicand " un porumbel si o porumbita ", cu speranta de a avea un baiat si o fata.din azima presarata cu sare si pusa pe capul miresei de catre nuna, mireasa mananca o bucata, iar restul il rupe in mai multe bucati, pe care le arunca in patru parti, odata cu paharul de vin asezat langa azima. Dupa ce termina de aruncat azima, mireasa spune :"n-arunc azima si vin ci saracia ", iar din azima aruncata vor manca fetele mari, crezand in superstitia,ca astfel se vor marita curand.

O alta superstitie este pastrata si in partile urbane, atunci cand nuntasii pleaca la biserica pentru cununie, este credinta ca intalnirea dintre doua mirese, ar putea aduce despartirea casatoritilor sau chiar moartea unei mirese ;de aceea se evita intalnirea dintre doua nunti.

Drumul la cununie si de acolo la casa mirelui(restaurant, camin cultural, cantina), este insotit de cantece si strigaturi, de focuri de arma(pentru ca mireasa sa nu se mai intoarca de unde a plecat).

In cazul in care , de unde are loc cununia, este departe, mireasa este dusa cu o caruta sau intr-un car la care sunt injugati patru boi.

Exista si datina, ca atat mireasa cat si suita care o insoteste sa plece la cununie calare ;aceasta practicanu-se in tinutul Campulungului si al Dornei, din Bucovina.

Inainte de apleca cu caruta sau cu carul, sunt legate naframi de coarnele boilor si de capestrele cailor, de catre o nevasta care este inrudita cu mireasa. Obiceiul este menit pentru a arata lumii intregi(satului), ca este un alai de nunta.

Atat la munte cat si la tara, mirele, vorniceii acestuia, precum si intreaga suita a mirelui – alcatuia din aproximativ , douazeci de feciori holtei, se duc intodeauna calare la biserica. Caii sunt indispensabili, chiar si celor mai sarmani miri, care nu sunt posesori de cai, acestia imprumutand de la altii, pentru a pastra traditia de a merge calare.

Lautarii, care insotesc mirii, pe tot parcursul drumului, de acasa si pana la biserica, canta diferite melodii.

Ajunsi la biserica, mireasa este supusa, unei examinari amanuntite, din partea mirelui si ale neamurilor lui, care trec prin fata acesteia, masurand-o cu ochii din cap pana in picioare. Pe langa ea merg fratii, verii si alte neamuri apropiate, iar vorniceii tinand-o de brat, unul deoparte si altul de cealalta parte, o protejeaza de eventualele atingeri, ale celor de fata, pana cand asta intra in biserica. Datina cere ca mireasa, fie bogata sau saraca, tanara sau batrana, frumoasa sau urata, intrata in biserica se aseaza inaintea tuturor femeilor, chiar in a celor mai batrine si mai cu vaza in intreg satul. Pana dupa liturghie, adica pana ce soseste timpul cununiei, mireasa sta intre drustele sale. In schimb, mirele odata intrat in biserica, nu sta nici inaintea celorlalti barbati, nici intre drustele sale, ci sta unde apuca, un loc in despartitura barbateasca.

Duapa liturghie urmeaza "cununia "la cununie, pe langa ceremoniile pur bisericesti mai exista si alte datine. De exemplu, inainte de inceperea liturghiei se asterne in mijlocul bisericii, un scortar sau un covor, si un petic de panza, cam de o jumatate de metru de lunga, pe care sta mirele si mireasa, cu ambele picioare, pe tot parcursul cununiei, de-a dreapta si respectiv de-a stanga covorului. Acest covor sau ce este, ne aduce aminte, de pielea oii jertfite, pe care se asezau mirii romani, cand se casatoreau.

In Transilvania, cand mirii se asezau la cununie, crezand intr-o veche superstitie a supunerii, se observa cum cei casatoriti incearca sa se calce unul pe altul pe picior, crezandu-se ca mirele a calcat piciorul miresei, aceasta ii va fi supusa.

Sub covorul unde sta mirele si mireasa, se pun galbeni sau alti bani care sunt meniti pentru palimar(omul de serviciu al bisericii). Insemnatatea acestei superstitii este aceea ca mirii nu cauta la lume, ci toata marirea lor o calca in picioare, marirea straina si desarta, dorind numai fericirea familiei, pe care o vor forma.In zona Moldovei, banii de sub covor, sunt simbolul bogatiei pe viitor, al norocului(fundamentului), al pietrei de temelie a casniciei celor tineri.

Nunii, asa numitii parinti spirituali stau alaturi de miri – unul intodeauna de-a dreapta mirelui, iar una de-a stanga miresei, cu cate o lumanare de ceara aprinsa si impodobita cu dantela sau panglica, de preferinta de culoare alba.

Numai dupa ce s-au asezat fiecare la locul sau, preotul poate incepe a le citi tinerilor, mai intai logodna, in cazul in care aceasta nu li s-a citit mai inainte, si apoi cununia, urmata de schimbul inelelor(verghetelor) si asezarea cununiilor pe cap.In cele mai multe parti, cununiile numite si cununii de nunta, avandin general forma unui cerc, sunt facute dinainte si se intrebuinteaza la mai multe perechi. Insa, exista in unele regiuni, cununii facute in mod special pentru anumiti tineri, din ramurele de pomi roditori, de preferinta de prun.

In decusul ceremoniei, daca unuia dintre cununati ii cade cununa de pe cap sau pierde inelul de cununie oameni considera acest fapt, semn rau pentru viata junei perechi, care va fi lipsita de indestulare, pace si fericire, si vor avea parte de suferinta si chiar de moartea unui dintre ei. Acestor semne rele, li se alatura si stingerea uneia dintre lumanarile ce le tin nunii cei mari in mana, sau cand unul dintre tinerii ce se cununa, rad prea mult in decursul ceremoniei – caci asa cum zice proverbul : "Dupa ras vine plans "; de aceea, amandoi tinerii cauta, ca in tot decursul cununiei, sa fie cat se poate de seriosi.

Cantaretii, canta troparul "Isaia dantuieste ", in momentul in care preotul pune cununiile, pe capul tinerilor, si mai cu seama cand inconjoara cu dinsii si cu nunii cei mari, in forma de dant, masa la care s-a citit cununa. Vorniceii, precum si neamurile tinerilor cununati, arunca in toate partile bisericii si mai cu seama asupra tinerilor, cu bani marunti, alune, nuci; acestea insemnand, atat faptul ca tinerii cununati nu cer de la Dunmezeu decat timpuri imbelsugate, cat si faptul ca se leapada de toate jocurile copilaresti, pentru ca de aici inainte, sa se ocupe numai de lucruri serioase.

Ca semn de onoare si unire nedespartita, inainte de a inconjura, tetrapodul, preotul le da tinerilor sa guste, precum si nunilor celor mari, vin dintr-un pahar si cate o feliuta de paine cu miere de trei ori. Painea de grau intinsa in miere data tinerilor de catre preot ne aduce aminte de placinta strabunilor nostri, fara de care nu se incheia nici o casatorie.

Cand mirele si mireasa, ies din biserica, vorniceii impreuna cu alti feciori, care asteapta la usa bisericii, ii baga pe amandoi intre druste(domnisoare de onoare, cavaleri de onoare) si formand un lant lung ii scot afara din curtea bisericii, unde joaca o hora, la care iau parte nu numai mirele, mireasa, vorniceii si drustele acestora, ci aproape toti nuntasii. In acest timp vorniceii incep a cinsti si a pofti pe toti cei de fata la nunta.

Odata sfarsit dansul, mirele si mireasa impreuna cu alaiul se indreapta spre locul unde va avea loc petrecerea. In unele parti, este obiceiul ca mirii, sa mearga pe jos sau in aceeasi trasura, pregatita si impodobita din vreme, iar in alte parti, proasopetii casatoriti merg calare unul langa celalalt, facand astfel, imposibila trecerea printre ei a unei alte persoane.

Drumul spre locul unde va avea loc petrecerea, este insotit de cantece,si strigaturei. De o parte si de alta a drumului satenii stau cu cofe pline cu apa, pe care le varsa in calea mirilor, pentru ca toata viata sa le mearga din plin. Gestul este rasplatit atat de catre mire – cu bacsis – cat si de nunii care arunca monede in toate donitele cu apa, cumparand astfel protectia zeului casatorie.

Ajunsi la casa socrilor mari, sunt intampinati in pragul casei de catre tata si mama mirelui, care-i saruta si le ureaza fericire si mult noroc. Lautarii isi fac din nou simtita prezenta, cand mirii, nasii si cei apropiati, inconjoara de trei ori o masa anume pusa.mirii, se pot ospata din toate bucatele abia dupa ce asezati la masa, mananca impreuna, un ou de gaina sau de puica.

Dimitrie Cantemir remarca vechile obiceiuri, conform carora, masa dura pana la miezul noptii :

" Se ospateaza, manca si beau pana catre trei ore dupa miezul noptii. Dupa ce trece aceasta ora bucatarii aduc pe masa un cocos, fript cu pene cu tot ; unul din ei se ascunde sub masa si, cantand ca, cocosul, anunta ca se revarsa de ziua. Oaspetii atunci daruiesc cate ceva bucatarilor si se ridica de la masa, iar mirele, cu mireasa de a dreapta, stau amandoi la mijlocul casei ; un scriitor citeste cu voce clara catalogul despre dote(zestre) ; apoi toate acestea, ce mai inainte erau puse intr-o camara la vederea tuturor, se incarca si se transporta la casa mirelui ".

Astazi, in Moldova este datina ca, dupa ce se-ntorc de la cununie, mirele si mireasa sa se puna pe o perna in capul mesei, iar langa ei sa stea nasii – pastrandu-si locul ocupat si in timpul ceremoniei religioase – nasa in dreapta miresei si nasul in stanga mirelui.

Datina din Bucovina, mentine traditia, ca nuna cea mare sa inceapa a juca, a bate din palme si a chiui atunci cand mirii, au intrat in ograda :

U, iu,iu si na, na, na

Soacra mare, draga mea,

Soacra mare,

Soacra mare!

Iesi afara,

Iesi afara!

Iesi afara soacra mare,

Ca-ti aduc pieptanatoare,

Sa te pieptane pe cap,

Cu un pieptene de fag,

Cu dintii cei mari,

Grosi si tari,

Bine sa te descalceasca,

Cu dintii cei mici,

Ascutiti si lungi,

Bine sa te dupaceasca !

Sau astfel :

Bucurandu-te, soacra mare,

Ti-acuc nora ca o floare,

Ti-a pune de lautare

Si te-a unge cu unsoare

Si te-a lua, te-a pieptana,

Cu capul de gard te-a da !

Dupa ce toti nuntasii intra in casa, sunt asezati la masa deja pregatita, de catre socrii cei mari. Concomitent cu masa mare, se desfasoara jocul celor mai tineri nuntasi : feciorii si fetele formeaza o hora, numita in Bucovina si moldoveneasca. Chiuiturile sau horele care au loc la aceasta manifestare, fac referiri atat la mire si mireasa cat si la drustele acestora. Statisticile, arata ca jocul dupa cununie, exista fara abatere, la toate popoarele ; jocul fiind intretinut de catre tineret si chiar de cei insurati. Ceea , ce face, ca jocurile diferitelor popoare sa fie diferentiate intre ele, este atat modul cum se joaca , precum si datinile.

Sosirea socrilor mici, este asteptata de tinerii insuratei alaturi de vornici si de nasi,care stau in fata portii cu lumanarile de cununie aprinse, incat din momentul in care se aud strigaturile si chiuiturile de veselie ale nuntasilor ce insotesc parintii miresei.

In semn de veghere, lumanarile de la cununie, raman aprinse pe tot parcursul petreceri, fiind asezate in fata mirilor si nasilor, intr-un borcan sau galeata(vas mare) cu grau.

Toti mesenii, cuprinsi de veselie si indestulati de bucatele ce au umplut mesele, felicita tanara pereche si inchina in cinstea ei, urandu-le sanatate nasilor si socrilor, iar insurateilor casa de piatra.

Pe parcursul petrecerii, ies in evidenta anumite momente care aduc buna dispozitie. De exemplu, oratia rostita de starostele miresei, este presarata de glume si urari pentru toti cei de fata. In cele mai multe zone, are loc oferirea si urarea darurilor pentru miri( strigarea cinstelor), intr-o forma de versificata si insotita de o melodie instrumentala. Pentru a fi mentinuta traditia, in Transilvania, fiecare invitat la nunta, trebuie sa aduca daruri simbolice cum ar fi : o gaina sau un colac frumos, o sticla de vin ; o panza frumoasa, alba, adusa de catre femei pentru a fi oferita ca cinste miresei.

In alte zone ale tarii, Bucovina, Moldova, Tara Romaneasca, exista acelasi obicei al oferirii darurilor, de aceasta data sub forma unuor obiecte casnice : un serviciu de masa, o pereche de sfesnice, o bucata de material, si nu numai, ci si grau, porum si chiar vite. Acum, este momentul si pentru jocul miresei, care are loc de cele mai multe ori pe bani, sau in unele parti pentru rapirea inchipuita a miresei. Dupa ce este gasita mireasa, cei care au furat-o nu vor sa o dea mirelui, pana ce acesta ii plateste pe asa zisii rapitori ai miresei.

Dupa ce vorniceii duc mireasa langa mire unul dintre ei spune :

Poftim inaltate

Imparate !

Sot iti dau,

Bat nu-ti dau

Ca-i trece trece printr-o lunca mare

Si-I taia cu bat mare

Si a fi si pentru spatele d-tale !

In timp ce oaspetii se veselesc si mananca din bucatele pregatite, bucataresele aduc in fata nunilor mari, si pun o gaina sau un cocos fript, in gura caruia se afla un ban, o floricica. De fapt, acesta este momentul care anunta ca nuntasii trebuie sa se pregateasca sa dea bani.

Acest obicei, pastrat nu numai in Bucovina, ci si in celelalte zone locuite de romani, vine in ajutorul  tinerilor insuratei care se vor folosi de suma de bani, adunata de la reprezentantii familiilor prezente, pentru a-si acoperii cheltuielile de nunta, precum si pentru intemeierea noii case. Deci, pe langa cinstele sau darurile, este obiceiul ca fiecare familie, aflata la ospat, sa dea o suma de bani. Invelirea miresei si schimbarea pieptanaturii ei(conciul nou) cu care mireasa trece de acum in randul nevestelor, sunt momentele cele mai importante ale ceremonialului de trecere, importanta lor este subliniata si prin intermediul cantecului, numit prin Oltenia si Muntenia la luarea petelii.Jucarea conciului nou de care invitatii mirelui, ce preceda momentului anterior, are loc, deseori pe bani.

Urmeaza nunta celor insurati, care au un caracter de petrecere, ce se remarca si prin episodul distractiv al gainii fripte – ritual intalnit in partea centrala a Transilvaniei. Cel care mananca primul din gaina pusa pe masa, inainte de stangerea banilor, este nunul cel mare.

La timpul cuvenit , nuna cea mare pregateste odaia sau camera destinata proaspetilor casatoriti. Ca simbol al necazurilor si greutatilor vietii casnice, sub patul conjugal pe care-l asterne , nuna pune vreo cativa maracini. In camera se gasesc toate uneltele de agricultura (sapa, furca de fan, coasa, topor, etc. ), cat si tot ce-i trebuie unei femei (furca, fus, ite, etc.). Aceste obiecte au rolul de a-i familiariza cu munca chiar si in timp de fericire, caci doar prin sudoare isi vor putea castiga painea si depasi toate necazurile vietii.

Dupa ce termina cu aranjarea camerei, nuna se intoarce la miri, si luandu-i de maini inconjura masa de trei ori cu ei, chiuind si zicand :

De trei ori pe dupa masa

Sa iasa raul din casa,

Sa ramaie binele,

Sa se culce mirele

Bucura-te vatajel,

Ca mirele-i frumusel,

Si mireasa ca si el

apoi ii conduce la odihna. Cand trebuie sa paseasca pragul camerei, mireasa se opune, nedorind nicidecum sa treaca, pana ce nu-i luata pe sus si bagata cu de-a sila inauntru. Dupa acest moment nuntasii se pot indrepta spre casele lor.

In Transilvania se pastreaza traditia ca in dimineata zilei urmatoare, tinerii casatoriti sa mearga impreuna la fantana, pentru a aduce apa – simbol al purificarii-

In speranta ca viata lor va fi limpede si curata ca apa ; de aceea, cel dintai lucru adus in casa trebuie sa fie un element purgativ.

A doua zi, dupa petrecerea cea mare, femeile casatorite se aduna in casa mirilor, pentru a petrece uncropii. La uncrop sunt invitati de catre vornicite, toti cei care au participat la nunta. Vornicitele, imbracate frumos, merg pe la casele celor care au fost la nunta, iau cate un pahar, o sticla plina cu rachiu, cinstindu-i si invitandu-i in acelasi timp, la uncrop.

Dupa ce majoritatea oaspetilor s-au adunat la mire, vornicitele iau din nou cate o sticla de rachiu si impreuna cu mirele, mireasa si lautarii, merg la nunii cei mari pentru a-i invita pe acestia la uncrop. Atat in drum spre casa nunilor cat si la intoarcere, alaiul este insotit de chiuiturile si cantecele lautarilor si ale vornicitelor. Unul dintre cele mai cunoscute cantece este :

U, iu, iu si bine-mi pare,

Ca-i mireasa fata mare,

Si frumoasa ca o floare,

Ca o floare naragie,

Cum mi-a fost draga si mie !

Ajunsi in casa nunilor, vornicitele ii cinstesc cu rachiu si-i poftesc la uncrop. La fel pornesc si dupa parintii miresei, pentru a- i invita si pe acestia la uncrop. Difera insa persoanele care sunt destinate pentru a face aceasta invitatie, si anume :

vorniceii – care se leaga peste piept cu cordele rosii si iau cu ei colaci si sticle cu rachiu impodobite cu panglici rosii si sfastele.

O sfasca tine o oratie sau chiuie la casa socrilor mici :

Soacra mica, soacra mica,

Nu sedea cu suparare,

Ca ni-i fiica ca o floare,

Dreapta ca o lumanare

Mititica ca lintea,

Daca si-a pazit mintea

Mititica ca banul

Daca si-a cinstit neamul.

Dupa ce sosesc parintii miresei toata lumea se aseaza la masa si petrec. Singura care nu este prezenta la masa este mireasa, care isi va face aparitia abia dupa ce nasa a invelit-o . In timpul imbrobodirii, care are loc intr-o odaie , nu este permisa prezenta nici unui barbat, in afara de lautari. Nasa o aseaza pe mireasa pe un scaun pe care a pus o perna, iar o nevasta ii tine o oglinda, ca sa se priveasca. Nasa este cea care ocupa rolul principal, ea fiind persona care despleteste, piaptana si apoi impleteste parul miresei, pe care in cele din urma il acopera cu un batic(barizul sau tulpanul) de nevasta. Mireasa plange in timp ce vornicitele si lautarii canta si chiuie. Celelalte femei prezente la acel ritual o necajesc pe tanara nevasta tragand-o de par ori de haine. Dupa ce tanara nevasta este invelita, o ia nasa si cu sfastelele in hora si asa dansand, intra in incaperea unde are loc petrecerea. Dupa ce inconjoara masa de trei ori, tanara nevasta se poate aseza in capul mesei alaturi de nasa si celelalte femei. Acum este timpul cand cumetrii se cinstesc intre ei, iar nevasta cea tanara arunca peste cap primul paharel cu rachiu din care i-a fost dat sa guste, iar pe al dioilea trebuie sa-l bea in cinstea nasilor si al socrilor.

Imbracarea soacrei mari cu camasa de soacra, pe care nora a trebuit sa o coase, se face cu ceremonial. Soacrei i se canta diferite cantece pline de glume :

Soacra, soacra,

Poama acra,

De te-ai coace,

Cat te-ai coace

Dulce tot nu te-ai mai face.

pe care , deobicei, aceasta le ia ca atare si, in cazul in care are vocea buna, le canta si ea ;apoi se duce intr-o camera unde se imbraca .Si socrul primeste o camasa sau un servet de la nora, in momentul in care soacra joaca, facand buna dispozitie.

Dupa acestea, tanara nevasta ofera in dar cumnatilor si cumnatelor, cate un prosop frumos sau cate o naframa, incepand cu cel mai varsnic si inchiind cu cel mai tanar. Apoi este randul bucatareselor sa primeasca cadou menit lor : cate o manistergura – care este la fel de frumoasa sau valoroasa ca cele pe care le-au primit cumnatele miresei,

De abia acum poate sa inceapa masa. Mai intai se aduce uncropul care este un bors bine incalzit. Dupa ce se termina cu masa, nasa comanda lautarilor un cantec lung, cat coada iepurelui pentru a se juca jocul tinerei neveste, fiecare oaspete avand datoria sa joace cu tanara nevasta si apoi sa puna, pe talger un dar ce consta in bani. Cantecele de lauda sunt cantate de lautari, dar atunci cand tanara nevasta a fost cinstita, ele fiind dedicate atat ei cat si parintilor acesteia.

Abia dupa ce s-au implinit toate datinile, iar oaspetii au terminat de mancat si de baut , lautarii, incep a canta diferite cantece, prin care dau de inteles ca este timpul ca oaspetii sa sse ridice de la masa.

Momentul cand socrii cei mici trebuie sa se retraga apare odata cu rasarirea zorilor. Ei sunt insotiti pana la poarta, de tineri casatoriti care tin in mana lumanarile de la cununie aprinse, precum si parinti mirelui, de lautari si de o mare parte dintre invitati.acesta este punctul final al nuntii, miri traind fericiti si incercand sa-i bucure si pe cei din jurul lor.

La un interval de o saptamana parinti miresei organizeaza o petrecere in cadru intim, la care sunt invitati doar membrii familiei : tineri insuratei, parinti mirelui(cuscri)si neamurile cele mai apropiate.Acesta fiind prilejul, prin care tanara nevasta isi revede parintii in casa in care a crescut.Drumul spre casa parinteasca este numit intorcatura sau , in unele zone , cale primara, si este parcurs dupa ce, tinerei perechi i-a fost citita rugaciunea de cununie, in locasul sfant. Petrecere de cale primara sau intorcatura se desfasoara intr-o ambianta simpla la care nu iau parte nici lautarii, nici alte persoane straine, pentru a pastra linistea necesara unei familii. Mireasa , realizeaza, ca despartirea de casa parinteasca si de parinti nu este provizorie ci pentru totdeauna, deabea cand petrecerea se apropie de sfarsit si fiecare trebuie sa se indrepte spre casele lor. Astfel, cu lacrimi in ochi, aceasta, asculta o doina pe care nuna cea mare sau mama tinerei neveste o canta:

Frunza verde rug si salce

De-ar stii parintii ce face

Nu si-ar da copiii lor

Pe mana strainilor….

Strainului nu i jele,

Sa lucri dupa putere

Strainului nu i mila

Sa deie mancare buna !

Nunta este cel mai complex ceremonial la care participa colectivitatea, in care sunt imbinate un numar mare de productii artistice, ubnele ritualuri, altele ce apartin repertoriului neocazional.toate manifestarile artistice ce alcatuiesc acest spectacol al mirilor, apartin unor domenii diferite (literare, muzicale, coregrafice)si a unor genuri diferite (liric, epic, dramatic), toate acestea avand menirea de a atinge toate laturile simturilor umane.

II.2. Materiale sintetizante ale componentilor morfologici

II.2.1. Tabel sintetizant pentru forma

II.2.6. Clasificarea literara a refrenelor

CAPITOLUL III

GENERALITATI SI CONCLUZII DESPRE ACEST GEN IN TRANSILVANIA

III.1. Rit de trecere

In toata lumea, orice schimbare de loc, de situatie sociala, orice noutate, am putea spune in general orice modificare, este insotita de ritualuri, si am constatat o aceeasi desfasurare dupa o anumita schema-tip. Astfel nasterea, adolescenta , moartea, care sunt fenomene naturale, si casatoria, care este un fenomen social, au dimensiuni culturale statuate in traditii diverse; ele sunt marcate in toate culturile prin ceremonialuri care pot sa difere ca manifestari exterioare, dar cu functionalitate interna comuna.

Pentru omul societatilor arhaice, orice ritual este marcat de dihotomia intre sacru si profane, cu punctual de greutate pus pe sacru. Perioadele de criza manifestate fie la trecerea timpului canonic, de la un an la altul, intre anotimpuri, intre luni etc. fie la nivelul timpului individual, necesitau obligatoriu, prezenta unor gesturi sacramentale care sa devina elemente de facilitare, a pasajului de initiere, de directionare. Aceste treceri pot fi exterioare teritorial( dintr-un tinut in altul, transhumanta, din afara inauntru si invers) sau interioare(depasirea unor praguri de varsta, ciclul vietii, modificari interne legate de integrare intr-o comunitate, etc.)ele fiind insotite de festivitati sacramentale sau gesture cu o plaja foarte larga si manifestari, foarte unitare in esenta lor.

Aceste ruperi de nivel mediaza, indifferent de tipul de cultura in care opereaza intre:

natura-cultura – nastere, pubertate, moarte – constientizare, ritualizare;

biologic-social – nu este suficient ca oamenii se nasc avand un anume sex; pentru a deveni barbat sau femeie, sunt necesare anumite gesture, ceremonii, pentru a marca maturizarea sexuala, trecerea in grupul social al adultilor, indeplinirea conditiilor pentru casatorie si procreatie;

individ – grup – desi fiecare fiinta se naste, traieste si moare in unicitate, ea nu poate ignora grupul, de care o leaga infinite fire privind raporturile sociale. “ Riturile de trecere indica individualitatea si caracterul nostru separate, dar ne reamintesc in acelasi timp, foarte ferm si riguros, ca apartinem grupului nostru si ca existenta nu se poate concepe separate de aceasta”

“ Cat timp oamenii se nasc, se maturizeaza, se casatoresc, au copii, imbatranesc si mor; cat timp oamenii dau examene de intrare in liceu si la facultate, absolva diferite trepte scolare, se angajeaza sa lucreze, satisfac serviciul militar, se inroleaza in diferite organizatii sau grupari socio- profesionale, politice, sportive; cat timp celebreaza ciclurile naturale, inceputurile si sfarsiturile calendaristice; cat timp calatoresc intr-o lume dirijata, cu granite pentru lumi bine pazite, cu puncte de control si vami, ei practica sau sunt supusi cu sau fara stiinta lor, cu sau fara vointa lor, unor rituri de trecere.

Intre elaboratele culturale ale umanitatii, ceremonialurile de trecere se dovedesc a fi deosebit de persistente”.( N. Constantinesc: Studiu introductive la Arnold von Genep – Rituri de trecere, Ed. Piolirom , Iasi, 1996, pag.7)

III.2 Consideratii bibliografice privind genul

Repertoriul nuntii in folclorul romanesc contine o seama de manifestari esalonate cu strictete, ca etape constituente intr-un rit-ceremonial cu functii foarte limpezi. Ele sunt fie muzicale, fie literare sau coregrafice, uneori aparand impreuna in manifestari sincretice; pot antrena un numar restrans de participanti, cu functionalitati si roluri bine precizate, sau pot implica toata comunitatea sateasca unde se desfasoara .

Cantecul ritual vocal cel mai insemnat si cunoscut aproape pretutindeni, dar felurit ca melodie, este cantecul miresei( a govii, a gogii, a godii). El mai este numit hora miresei, gogitul miresii sau goghiolita. Este cantat in momente diferite ale ceremonialului nuntii, avand o tematica literara bine circumscrisa.

Daca aruncam o privire pe materialele analitice insotitoare ale diferitelor colectii sau monografii, putem surprinde unele constatari interesante; ele constata uneori situatia contemporana a genului,” ca peste tot., astazi, nunta din zona Huedinului are o durata mai scurta si, implicit, o structura simplificata fata de trecut”. Cantecul ritual al miresii”… in mai restransa zona a Huedinului, apartine mai multor tipuri melodice, (s.n.)dintre care unele reprezinta melodii ale repertoriului curent, local si chiar de mai departe, si ajunse aici la ritualizare….desi mai multe tipuri melodice, nici unul nu are raspandire in intreaga zona…astfel, un tip melodic sau altul, particularizeaza cate un grup de localitati”. In Valea Draganului,”…referitor la <<hora miresii>>, mentionam ca melodic, apartine unui tip intalnit intr-o arie mai intinsa in Transilvania.” In Bistrita,”… cantecul miresii,<<gogea>>cum i se mai spune, se canta pe melodia cantecului de secera, reprezentat de un singur tip melodic de larga circulatie in toata regiunea. In general, cantecul miresei variaza ca melodie.

Unii cercetatori trag concluzii legate de modul de executie: cantecul de mireasa este cantat pentru ea:… chiar atunci cand textul cuprinde o adevarata conacarie, ca in cazul <<aleruitului>>bihorean, cantat de nuntasi la casa miresii, in fata portilor zavorate” .Cantecele de nunta din Bihor apartin”…cu foarte putine exceptii unui singur tip melodic… acest tip melodic este regasibil si in cantecul de nunta din judetele Arad, Hunedoara, Alba, Sibiu(unde coexista si cu alte tipuri), sporadic si in cantecul de nunta al altor zone, in cantecul ceremonial de seceris din Sudul Transilvaniei, in cateva colinde bihorene si din alte tinuturi intracarpatice, in bocetul din Oas, si in alte categorii de melodii, ceea ce e suficient pentru a-i banui o mare vechime”. In Hunedoara, cantecele de mireasa pot fi grupate in trei categorii:

tipul vechi, constituit dintr-un material redus si o ornamentica foarte bogata;

tipul care”pare mai nou” cu un material mai bogat si un contur variat, sinuos, influentat de melodica cantecului propriu-zis:

“…in a treia categorie intra textile de nunta adaptate la melodii de cantec propriu-zis…legatura cu prilejul in care se canta, interpretarea adecvata in tempo rubato si executia in grup, schimba caracterul melodiei”.

Ioan R. Nicola constata, in Marginimea Sibiului, aspecte evolutive esalonate in trei etape succesive de destramare si substitutie:

satenii uita melodia traditionala, dar pastreaza textul pe care-l vehiculeaza pe alte melodii de cantec propriu-zis:

melodiile vechilor cantece rituale sunt pastrate de lautari” care trebuiau sa fie la curent”, dar devin simple cantece instrumentale fara text;

vechea melodie este uitata si de lautari”…dar fiind respectivul<<moment ceremonial>>, conform traditiei, inca mai supravietuieste, se cerea sa fie cantat neaparat <<ceva>>.

Lautarii au implinit aceasta cautand oarecare melodii”

In unele teritorii, genul a disparut:”In zona Hasdate- Turda nu am intalnit cantecul ritual al miresii decat oratii, strigaturi si melodii instrumentale ritualizate”. Aceste constatari subliniaza rapida degradare a genului, prin abandonarea elementului care ii motive si energiza existenta, sacrul ritualic. Ceremonialul apare astfel”…intr-o forma evident simplificata” sau isi pierde esential virtutiile ritualice, devenind un eveniment descarcat de motivatiile sale interioare, locul acestora fiind luate de altele.

III.3. Morfologia cantecului de mireasa in Transilvania

In ceea ce priveste aspectul morfologice, pe cat de unitar tematic este cantecul de mireasa, pe atat de diversificat este sub raport muzical, lucru observat si in cercetarea noastra. Aceasta diversificare se datoreaza fie in general dinamicii genului legat de nunta, aportului creator original al oamenilor din diferite teritorii dialectale, fie altor factori, ca acela al raporturilor dintre cantecul ritual de nunta si alte cenuri, precum si caracterul neprofesionist al executiei.

Acolo unde cantecul ritual de mireasa este cantat de catre membrii colectivitatii, el dovedeste, asa cum am mai amintit, radacini commune cu alte genuri traditionale de excutie colectiva(colina, cantecul ritual de seceris, s.a.).”Pe cat permit cercetarile de teren de pana acum si cercetarile asupra genului insusi, se poate spune ca formele cele mai autentice, mai vechi si mai inchegate ale cantecelor rituale de nunta sunt intalnite azi in Transilvania”

Pe langa anumite tipuri melodice particulare, ce coloreaza distinct diverse teritorii, exista melodii de mare circulatie transilvaneana in care”…numeroase aspecte structurale ce sunt comune aici cantecelor de nunta de pe o arie mai mare, indica de fapt trasaturile unui tip mai general, strans inrudit cu alte genuri traditionale(colinda, cantecul ritual de seceris, pe alocuri si cu cantecul propriu-zis de stil vechi), impreuna cu care dovedeste a avea radacini”

Elementele structurale distincte ale acestui tip vechi sunt:

scari premodale majore(amplificate uneori cu cvarta de sprijin sau sensibila);

profil descendent sau boltit, cu cenzura principal ape treapta a II-a;

cadenta finala intodeauna pe treapta I;

strofe inchegate, in care referenul prezent ca entitate morfologica fercventa;

mersuri melodice ce subantind fragmente de scara;

miscare ritmica moderata-solemna.

Acest tip arhaic are o frecventa mai mica in Estul Hunedoarei si in general in Sudul Transilvaniei, Banat, Nasaud si Maramures.

Un tipar distinct, vechi, se intalneste si in particulara zona Sebes-Agnita, avand ca material un tricord major amplificat cu o cvarta inferioara de sprijin si sensibila purtatoare de silaba, iar evolutia ritmica este masurata, incadrabila in masuri alternative de doua si trei patrimi, si avand o arhitectonica simpla de tipul A Avar 1 Avar 2 cu frecvente refrene octosilabice.

Tipurile melodice recente sunt destul de diverse incat”…cu greu tradeaza aparenta la aceeasi familie”. Ele s-ar caracteriza prin:

material sonor mai bogat(mixolidic, doric sau cu fluctuatii, ceea ce tradeaza un substrat pentatonic sau eolic cu subton);

frecvente cadente frigide finale;

melodica silabica, slab ornamentate;

ritm giusto sau cvasi giusto incadrabil in masura de doua patrimi;

strofa poate avea doua tipuri: tipul formal A ref.1 Avar ref.2 in care de regula refrenele sunt pentasilabice( Fagaras, Turda, Mehedinti), si tipul formal AABB in care ultimele doua randuri constituie un refren repetat, care ne duce cu gandul inspre cantecele vocale de joc(Padureni).

Aceste tipuri melodice, fie arhaice, fie mai noi, coexista intr-un amestec foarte viu si dinamic, tipurile vechi fiind in regres iar cele noi in plin proces de transformare. “ Privitor la Transilvania…in unele parti(indeosebi in partea centrala si de nord), locul melodiilor altor genuri, mai fecvent a celor neocazionale: melodii de cantece propriu-zise si melodii de dans mai lente; dar cu prilejul cu care se canta si cu exceptia lor colectiva, caracterul melodiilor preluate este deseori schimbat”

4. Constituienti morfologici

Scari-

Predomina scarile minore, uneori cu sensibila sau subton, cu material premodal de multe ori, dar intalnim si scari majore. Scarile amplificate, apartin unor tipuri melodice mai recente, care se datoreaza preluarilor din alte genuri, in special din cantecul propriu-zis, sau vocal de joc.

In repertoriul cercetat intalnim si cvarta de sprijin(nr. 33.34)

Forma – In repertoriul analizat, am intalnit cantece de mireasa incepand de la un rand melodic(A), pana la noua randuri melodice(ABCBDECEF).

Strofele care apar cel mai fecvent, sunt cele de tip binar, alcatuite din doua randuri melodice (AB), de tip ternar, alcatuite din trei randuri melodice(ABC)si strofe cu patru randuri melodice(ABCD).

Ritmul

In analiza noastra, predomina ritmul giusto, cu miscare larga si celule iambice (nr. 6,7,37,48), uneori apare o desfasurare in valori egale, in seni de optimi (nr. 13,14,21), alteori apar dipirici, alternate cu dispondei, intr-o ritmica caracteristica (nr. 6,50).

Profilul melodic, apare boltit in majoritatea incipiturilor din exemplele noastre.

Referitor la motivele antecedente din incipituri, cele mai multe sunt ascendente de tip:

(nr. 7)

iar in motivele consecvente cele care apar de mai multe ori sunt cele boltite:

(nr. 7,46,47,48)

De remarcat ca in motivele antecedente, am intalnit doar doua profiluri melodice concave de tip:

(nr. 18,21)

iar in motivele consecvente, acestea lipsesc cu desavarsire.

CAPITOLUL IV

TEXTE POETICE

IV. 2. Analiza si interpretarea textelor poetice

Un repertoriu folcloric literal destul de complet, nuantat ca semnificatii este legat de secventele ceremoniale care preceda despartirea miresei de casa parinteasca. Despartirea tinerei fete este mult incarcata de dramatism, nu de putine ori fiind punctata de accente tragice. Mireasa este cea care isi paraseste casa parinteasca, familia, rudele si tot ceea cei este drag paseste intr-un mediu nou, necunoscu inca de ea. Aceste teme se intalnesc in cantecele pentru mireasa :

Hai mireaso, sui in car,

Sa te ducem la amar (nr.11)

De nu-ti place,scobori jos

Sa te ducem unde-ai fost,

Ia-ti mireasa, ziua buna,….

De la tata, de la muma, (nr.14)

De la frati de la surori

De la gradina cu flori

De la boii din poiana,

De la fir la iarba creata (nr.18)

De la fete din piata

Ca semn al durerii provocate de despartire, si al respectului pentru parinti, mireasa este datoare sa planga, pentru a cinsti eforturile facute de acestia.

Ruja plina-n cornul mesei

Mandru plang ochi miresei

Las-sa planga, soacra (nr.8)

Nu-i o fi ca la ma-sa

Busuioc in cornu mesei (nr.20)

Mandrea plang ochii miresei

De fapt este un plans ritual, in comparatie cu mirele care triumfa ca a castigat o mireasa.

Impletirea cununiei pentru mireasa ocupa un loc distinct in ceremonialul nuntii. Pare sa fie un moment de sine statator, avand in vedere ca e vorba de obiectul cel mai important care semnalizeaza statutul special al fetei dar este esential faptul ca la facerea cununiei sau dupa aparitia celei cumparate, doar la impodobirea si asezarea ci pe capul miresei, prietenele acesteia si uneori chiar si mireasa interpreteaza un cantec in care se marcheaza acest moment ritual. In zona Huedinului aceste cantece la impletirea cununiei se canta in preseara nuntii, cununa impletindu-se atat pentru mireasa, cat si pentru mire, practic mai intai mirele la el acasa si apoi pentru mireasa la ea acasa, cantecele fiind cantate de catre acela-si fete, dar in doua locuri si momente separate :

Cununita de sasau,

Pune-te-as pe capul meu, (nr. 28,29,30,32)

De-as sti ca te pui bine,

Pune-te-as in cap la mine

Cantecul incearca sa transmita si asistentei starea sufleteasca a miresei fete din aceste clipe hotaratoare pentru destinul ei ce va urma, sa comunice poetic emotia pe care o incarca mireasa si cei din jur in momentul schimbarii pe care o anunta cununa.

Atunci cand alaiul mirelui pleaca dupa mireasa cantecul debuteaza cu un motiv descriptiv :

Gata-te mireasa bine

Ca noi venim dupa tine ; (nr. 24)

Si te pata cu muruna

Ca venim cu voie buna

Noi venim dupa mireasa

Nu stiu lasa-ne-o in casa (nr.51)

Noi am face ce a pute

Si n-om vini fara ea

In continutul lor cantecele rituale de mireasa reflectata starea de inferioritate care era tinuta femeia, de cele mai multe ori, faptul ca pentru tanara fata maritisul nu insemna , de multe ori decat cea de a deveni o roaba in casa socrilor acestuia

Nu te supara mireasa,

Ca-i bota pa grinda-n casa (nr. 34,39)

Si-i cioplita-n patru dungi,

Cat is spatele de lungi

Tanara mireasa incearca sa-si prevada si sa-si influenteze soarta, drumului pe care porneste si sa le faca favorabile. Teama de necunoscut, de un destin potrivnic, face sa ezite , sa regrete viata pana atunci.

Plecarea miresei este admirabil redata prin sustragerea regretului mamei ca isi pierde fata si in acelasi timp averea care o are :

Planje maica mireasai

Planje si sa jelcuieste

Dupa fata-si banuieste

Dupa fata dupa fol,

Dupa doi boi din ocol

Dupa fata, dupa lada,

Dupa boi din ograda

Motivul "drumului "ca imagine poetica a trecerii tinerei fete in randul femeilor maritate este reluat intr-o secventa care pare sa fii migrat dinspre un tip de cantec nuptial intalnit frecvent in cateva zone sud – transilvanene. Vorbim de " tema "pe care Emilia Comisel o numeste "invocarea mamei catre soare" de a tinea ziua mai lunga pentru a putea pregati toate cele necesare pentru "drum".

La fel in tema poeziei ceremoniale de inmormantare, exista acea tentativa disperata de atine timpul pe loc, durerea incercata de cei ramasi, mai ales de mama tinerei fete in momentul plecarii acesteia :

Cine-i mama miresei

Lasa-n pragu ulita

Si sa joaca cat soari

Soare, soare, manzas mare,

Nu pazi cu zana tare

c-am o fic-alergatoare

pasta munti in altecurti

la parinti necunoscuti.

Dramatismul poetic cunoaste inca o intalnire prin aceasta manevra un alt motiv tematice destul de tragic este acela al tristetii mamei care-si pierde copila si bucuria soacrei care o dobandeste de nora :

Pe lunca cu busuioace

Se preumbla doua maice ;

Una rade, una plange.

Cea cari rade asa zice :

Dar tu cuscra, de ce plangi ?

Dar cum, cuscra sa nu plang

Ca de azi-maine-ncolea

Pita moale n-oi manca,

Dar cum cuscra, sa nu rad,

Ca de azi-mane-ncole

Pita moale oi manca,

Facuta de nora mea ;

Apa rece eu mi-oi bea

Adusa de nora mea

Pe langa temele legate de mireasa, tot in Transilvania un rol important il au textele legate de mire.

Tema "cununii feciorului"apare si in textele adresate mirelui. In secventle de inceput versurile coincid cu cele ale "curunii "fata, dar pe parcurs acestea se despart evoluand pe trasee lirice diferite. Motivele se separa de asemenea , dar si atmosfera degajata este de alta atmosfera :

Curunita de sasau

De-as sti ca mi-o fi de rau

Nu te-as sti ca mi-o fi de rau (nr.22)

Nu te-as pune-n capul meu.

De-as sti ca te-o fi de bine,

Punete-as in clop la mine

Accentul cade pe regretul feciorului dupa viata de dinainte de a se "insela", a prinde boii la car :

Planje-ma maica cu dor,

c-am fost fata si ficior,

t-am scos boii din ocor (nr. 22)

si t-am arat de ogor

…………………………..
planjeti si udati locul

ca voi v-ati cotat norocul

planjeti ochi si lacrimati

ca voi santeti vinovati.

Aici nu este vorba de un regret real, ci mai degraba de o neintelegere a importantei hotararii sale de a trece la viata de insurat, mai impovarata de griji.

Se mizeaza pe acelasi efecte ce in cantecul miresei, dar aici"plansul cu dor" al mamei este folosit pentru a se face un elogiu virtutilor flacaului, harniciei lui. Feciorul indeplinea in cadrul gospodariei muncile esentiale si stia cum sa le faca multa pricepere ceea ce rezuma ca era bun pentru intemeierea unei familii.

Elementele contaminate, ca si ceea ce ne ofera ultima secventa :

Sarace ficior holtei,

Ca nu stii pe cine iei ;

Saraca fata ficioara,

Ca nu stii cine-nsoara.

Par a fi indicii ale existentei unei piese unice, care in momentul cand a fost culeasa se interpreta atat la mire cat si la mireasa.

Cantecele lirice nuptiale care marcheaza momentul se incadreaza in grupa cantecelor de despartire.

In desfasurarea ceremonialului incheierea fiecarei etape in parte pare a fi fost consacrata si printr-o asemenea piesa, interpretate fie de druste, fie de intreaga asistenta.

Din pacate, astazi asistam la o totala disolutie a acestui repertoriu mai putand fi marcate poetic doar doua momente : sfarsitu"gatirii" miresei si luarea iertaciunilor. In unele zone, cantecul ritual de mireasa care insotea acest din urma moment a fost inlocuit de oratia iertaciune.

Glosar de termini

alai- alaiuri, multime de oameni care insoteste o cremonie, o parada, o persoana de seama

azima –azime, turta de aluat nedospit, coapta de obicei sub spuza

batar – cel putin, macar, barem

bacsis –bacsisuri, suma de bani data cuiva pe langa plata cuvenita, pentru rasplatirea unui serviciu personal

bariz – baris

blid – farfurie

bosaioc – busuioc

bota –bata, bat

bumbusti – bumb, nasturi

burlacie – viata de burlac

caput – haina mai groasa

catat –cantat

carpa – naframa, batic

celuit – a minti

cheferist – ceferist

chematori – chematori, persoana care invita pe cunoscuti la nunta;

Vornicel

chica – par

cingatoare – cingatori, fasie de panza, de matase, de piele etc. care serveste la incins brau, curea

ciungarat –ciungar, copac cu crengile(varfurile) retezate

ciuta – ciute1. cerboaica compus : iarba-ciutei=planta erbaceecu flori galbene, ornamentale2. salbaticiune, fiara, dihanie

colombute – crengi

clop – palarie

cota – priveste

cofa – cofe, vas cu un singur fund si cu toarta, facute din doage de brad, in care se tine apa.

colacer- flacau care insoteste(calare)alaiul nuntii si care rosteste la masa oratia de nunta.

conci – conciuri, cere de lemn, de langa impletita etc. invelit in panza sau intr-o impletitura de par pe care tarancele maritate il poarte in crestetul capului, sub basma

cosita – cosite, s.f. parul lung al femeilor, impletit intr-una sau in doua cozi

coti –cotesc

curuna, cuciuna – a se casatori(dupa ritul religios);2. tranz. A declara pe miri casatoriti din punct de vedre religios. A asista pe cineva in timpul serviciului religios al cununiei, in calitate de nas

cusma – cusme, caciula

datina- datini, obicei sau deprindere consacrata in timp si devenita traditionala, pentru o colectivitate de oameni; traditie

desaga – un fel de sac format din doua parti, care se poate atarna pe umar sau pe sa, traista

dezdaunare – a despagubi

dihotomie – diviziune in doua parti a unui concept , fara ca acesta sa-si piarda intelesul initial

dis – des

druste – fete care insotesc mireasa la cununie si care au anumite atributii la nunta

dziie –a veni

fedeles – fedelesuri, butoias mic de forme diferite, in care tine sau se transporta apa sau vinul

focut – foc mai mic

gaci, gace – pantaloni taranesti, itari

gazdoaie – stapana casei, gospodina

goja – mireasa

godii- mirese

goge – mireasa

a grai – a vorbii

grumaz – gat

halalalt – celalalt

hada – urata

hobot – basma purtata de mireasa, val de mireasa

hodolean – odolean

horeste – canta

hulpe – vulpe

iederita – iedera

imbaierati – imbaierare – actiunea de a imbaiera

impupit –inmugurit, imbobocit

incredintare – incredintari, actiunea de a (se) incredinta si rezumatul ei

insiratele – insirate, aranjate

invelire – inveliri, actiunea de a se inveseli

(invelarea

miresei)

invoiala – invoieli, intelegere, conventie, aranjament

lada – cutie mare de scanduri sau de metal, uneori cu capac, in care se pastreaza sau se transporta diferite lucruri.

laita – lavita, scandura fixate pe tarusi de-a lungul unui perete in casele taranesti si folosita ca banca

laolalta – impreuna , la un loc

lazlau – teren de curand despadurit, transformat in loc arabil sau pasune

legatura – legatori, piesa care numeste sau fixeaza doua sau mai multe obiecte

maruntele – mici

manantel – putin

manistergura – stergar tesut in multe ite, cu décor geometric realizat alb pe alb, cu motive bine reliefate

mesa – masa

minila – mila, compatimire, sentiment pe care il trezeste suferinta sau nenorocirea cuiva

muma – mama

mursa – mursc; semn mic si negru pus pe obraz pentru imita o alunita

musai – neaparat, negresit, in mod necesar

naframa – bucata de panza de in, borangic etc. tivita pe margini si folosita ca basma, batista etc.

nije – nici

niminca – nimica

oratie – urare in versuri pe care colaceni o adreseaza mirilor la nunta, conacarie

ospat – masa mare, imbelsugata(organizat cu ocazia unei cununi, a unei sarbatori etc.)

otava – iarba frageda care crete in acelasi an, dupa ce campul a fost cosit odata

palosul – palose, sabie lata( incovoiata spre varf) cu doua taisuri

palmar – om de serviciu in biserica

palit – lovit

pasta – peste

pantra – printer

peteaua – petea panglica de care sunt prinse monede, margele etc. si care se poarta ca podoaba in par sau palire

petrile –petrele

petatori – persoana care peteste

petit – faptul de a peti; a peti( a cere o fata in casatorie in numele altcuiva sau pentru sine)

pieptanatoare – cea care piaptana mireasa

pita – paine

plisa – a indoi o tesatura, o hartie

plosca – vas de lemn, de lut ars sau de metal, rotund si turtit, cu gatul scurt si stramt, in care se tine bautura si care se poate atarna pe o surea sau de sfoara.

poiata – adapost pentru pasarile de curte sau pentru vite si porci, sopron

pomnite – poame, fructe

porumb – porumbel

pretenele – prietenele

prejudecati –parere, idée preconceputa, asupra unui lucru sau a unei probleme, adoptata uneori fara constatarea directa a obiectului sau a problemei respective

pripitu – grabire, de a face un lucru prea repede, fara o suficienta chibzuiala

rastau – jug

rachita – rochita

rat – deal

rogojos – cu rogoz(nume a trei plante erbacee care creste prin mlastini si prin locuri umede)

ruja – -(bujor)maces, trandafir,(nume dat unei personae frumoase)

rujulina – rujulita – din ruja

salba – podoaba de purtat la gat, alcatuit din una sau mai multe siraguri de monede, medalii, pietre pretioase sau margele

sameni- a semana

sasau – saschiu(numele a doua plante erbacee cu tulpina intinsa pe pamant si cu frunze lucioase)

salesit – a grabi

salit – obligat

sfaste – surori de mireasa

slobozat – a da drumul, a pune in liberate

solemnitate – insusire a ceea ce este solemn; ceremonial care insoteste indeplinirea unui act solemn

soli – personae trimise undeva cu o misiune, vestitori, flacai trimisi de mire in satul miresei, spre a-I vesti sosirea

soponi – a sapuni, a spala cu sapun

sorita – sora

sotaie – sotie

sparje – sparge

staroste – om bun de gura care conduce nunta persoana trimisa official de un tanar la parinti unei fete pentru a o cere in casatorie

stampere – a potoli

steag – steag de nunta

stani-spini

stog – gramada mare de fan, de snopi de grau(sau de alte paioase), cladita in forma cilindrica si terminate printr-un varf conic

straie – haina, imbracaminte, vesmant

straiti – traiste

(sa) sada – sa stea

sica –fica

siica –fata

tatinel – tata

tapa – a arunca

tomnit –aranjat

tapoi – furca cu coada lunga si cu dinti drepti de fier, cu care se ridica snopii de grau, maldarele de fan sau de coceni etc.

tipau – paine mica (de grau)

tol – covor tesut care se pune pe pat

ulita – strada, drum, ingust in interiorul unui sat al unui oras, marginit pe de o parte si de alta de case sau imprejurimi

vanate- albastre

varvurile – varfurile

versele – verisoare

vestejeste – ase ofili

vorni – flacau insarcinat

vranita – poarta de scanduri sau de nuiele impletite pentru profitarea si cinstirea oaspetilor de la nuntile taranesti, cu anuntarea darurilor si cu rostirea oratiei de nunta

vulpe – dar in bani sau in natura, pe care dupa datina de la nunti, mirele daca este din alt sat, este obligatoriu sa-l dea flacailor din satul miresei.

zani – aveni

zmotin – smochin