Numerele naturale [603120]

Cuprins
Rezumat ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 1
Abstract ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 2
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 3
CAPITOLUL I SISTEMUL METODELOR DE INSTRUIRE ………………………….. ……… 5
I.1. Caracteristicile metodelor de instruire didactice ………………………….. …………………… 5
I.2.Clasificarea metodelor de instruire ………………………….. ………………………….. …………. 6
I.3. Metode activ -participative folosite în ciclul primar ………………………….. ……………… 9
CAPITOLUL II NEVOIA EDUCAȚIEI MODERNE ………………………….. ………………. 19
II.1. Rolul metodelor activ -participative în cadrul activităților școlare ……………………. 19
II.2. R olul și funcțiile materialului didactic ………………………….. ………………………….. … 20
II.3. Mijloace didactice folosite în activitățile matematice ………………………….. ………… 22
CAPITOLUL III CERCETARE – JOCUL DIDACTIC ÎN LECȚIA DE MATEMATICĂ
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 25
III.1. Scopul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 25
III.2. Obiectivele cercetării ………………………….. ………………………….. ……………………….. 25
III.3. Ipoteza cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 26
III.4. Eșantionul de participanți ………………………….. ………………………….. …………………. 26
III.5. Eșantionul de conținut ………………………….. ………………………….. ……………………… 28
III.6. Metodologia cercetării ………………………….. ………………………….. ……………………… 28
III.7. Organizarea și desfășurarea cercetării ………………………….. ………………………….. … 30
III.7.1. Etapa preexperimentală ………………………….. ………………………….. ……………… 30
III.7.2 Etapa experimentală ………………………….. ………………………….. ………………….. 37
III.3.3. Etapa postexperimentală ………………………….. ………………………….. …………….. 45
III.7.4. Analiza și interpretarea datelor ………………………….. ………………………….. ……. 52
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 55
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 57

1
PARTICULARITĂȚI ALE FOLOSIRII METODEI ACTIV –
PARTICIPATIVE, JOCUL DIDACTIC LA MATEMATICĂ
CLASA a II-a
Autor : Ștețca (Pop) Maria

Îndrumător: Șef lucrări Lect. Univ. Dr. Dragoș Viorel

Universitatea Babeș -Bolyai Cluj -Napoca, Facultatea de psihologie și ști ințe ale
educației Extensia Sighetu Marmației
Str. Avram Iancu, Nr. 6, 435500, Sighetu Marmației, România

REZUMAT

Lucrarea de fațǎ urmărește să evidențieze faptul că utilizarea jocului didactic
contribuie la performa nțele elevilor. Am pornit de la idee a că utilizarea jocului didactic în
cadrul lecțiilor de matematică și explorarea mediului determinǎ o creștere a
performanțelor școlare în ceea ce privește: scrierea, citirea, formarea și ordonarea
numerelor naturale.
Metoda de cercetare folosită este cercet area didactică experimentală în care
testarea ipotezei de lucru presupune organizarea și desfășurarea unei investigații științifice
experimentale.
Pe tot parcursul cercetării de față am folosit diferite jocuri didactice, precum:
metoda pălăriilor gânditoar e, metoda lotus, metoda brainstorming -ului, etc venind în
sprijinul școlarilor din cadrul claselor primare, în vederea dezvoltării abilitaților
matematice, asigurând o atmosferă plăcută în care spiritul lor creator să se poată
manifesta.
Această lucrare de licență prezintă etapele principale care au loc în cadrul
cercetării didactice experimentale: etapa preexperimentală, etap a experimentală și etapa
postexperimentală.

CUVINTE CHEIE
Num ǎr natural, eșantion, jocul didactic

2
PARTICULARITIES OF THE ACTIVE -PART ICIPATING
METHOD, THE TEACHING AT MATHEMATICS CLASS II

Author: Ștețca ( Pop) Maria

Advisor: Lecturer PhD Dr. Dragoș Viorel

Babeș -Bolyai University of Cluj -Napoca, Faculty of Psychology and Educational
Sciences Extension of Sighetu Marmatiei
Str. Avram I ancu, Nr. 6, 435500, Sighetu Marmatiei, România

ABSTRACT

This paper aims to highlight the fact that the use of the didactic game contributes
to the performances of the students. We started from the idea that the use of didactic play
in math lessons and the exploration of the environment leads to an increase in school
performance in terms of: writing, reading, training and ordering of natural numbers.
The research method used is the experimental didactic research in which the
testing of the working hypot hesis involves the organization and carrying out of an
experimental scientific investigation.
Throughout the present research we have used various didactic games such as the
thinking hat method, the lotus method, the brainstorming method, etc., in support of the
preschools for the development of the mathematical abilities, ensuring a pleasant
atmosphere in which their creative spirit can manifest themselves .
This bachelor thesis presents the main stages that take place in the experimental
didactical resear ch: preexperimental stage, experimental stage and postexperimental
stage.

KEYWORDS
Natural number, sample, didactic play

3
INTRODUCERE

Date fiind condițiile actuale în care învățământul a luat o mare amploare în
dezvoltarea sa, în țara noastră învățământul fiind o parte integrantă a acestuia, este
necesară perfecționarea metodelor și procedeelor didactice și totodată modernizarea
întregului proces informativ. În cadrul învățământului acest proces informativ se traduce
prin activitatea de transm itere a cunoștințelor pe tot parcursul unei zile.
În realizarea lucrării de față am pornit de la o constatare general valabilă, și
anume: orice factor motivațional poate să intre în componența activității de învățare.
Pentru aceasta, mi -am propus ca situaț ia motivațională să se prezinte sub forma unui joc
didactic.
După cum bine știm, obiectivul principal al învățământului primar este pregătirea
copilului pentru ș coalǎ , și implicit pentru viață. Școala este locul în care copilul începe să
fie educat de la primele sale confruntări cu necunoscutul, satisfăcându -și curiozitatea și
repetatele întrebări care gravitează în mintea lui inocenta, “cum?” și “de ce?”.
Deoarece tehnicile elementare ale învățării intelectuale, mai bine spus unele dintre
aceste tehnici, sunt asimilate de către elevi încă de la vârsta școlară mică, putem spune că
interesul acestora pentru studiu se găsește într -o fază incipientă.
Așa cum ne -au arătat numeroasele cercetări de specialitate efectuate în acest
domeniu, școala are un rol hotărâ tor în dezvoltarea psiho -fiziologica a elevului, ș i
participǎ la adaptarea acestuia la regimul de viaț ǎ și instruire în cadrul colectivității de
copii.
Pregătirea elevilor în cadrul școlii se face printr -o serie de activități specifice
învățământului prima r, rolul cel mai important avându -l „jocul”. Toți specialiștii sunt de
părere că în ierarhia metodelor activ -participative din învățământul primar, și nu numai,
jocul didactic își găsește locul cu maximă eficiență. În această etapă a vieții, la vârsta
școlară, jocul este un mijloc de învățare foarte eficient. Jocurile didactice organizate în
cadrul orelor de curs, sunt mijloace eficiente de activizare a întregii clase. Acestea
contribuie la formarea și dezvoltarea deprinderilor practice elementare datorită, înainte de
toate, conținutului și modului de organizare.

4
În urma numeroaselor cercetări făcute s -a constatat că jocul este pentru elevi
activitatea cea mai atractivă prin care se lărgește orizontul lor cu cunoștințe noi, care îi
vor ajuta să se orienteze mai ușor în realizarea propriilor lor trebuințe.
Scopul jocului didactic este dezvoltarea gândirii logice ale elevilor care să le
permită să depășească cu ușurința problemele zilnice cu care se confruntă, să exprime
judecăți și raționamente variate într -un limbaj simplu. Jocul este un prilej nemaipomenit
pentru învățarea activă, participativă, stimulând în același timp inițiativa și creativitatea
elevilor. Cu cât jocul este mai bine structurat, elevul acordă o implicare mai mare în
desfășurarea lui, iar in avtaturile pe care le asimilează sunt mai consistente.
Dintre numeroasele beneficii pe care le are jocul didactic o importanță deosebită o
are dezvoltarea gândirii copilului școlar. A nu ține cont de felul în care gândește copilul
înseamnă a lăsa goluri d e la început în intelectul școlarului, goluri ce cu greu vor putea fi
înlăturate ulterior.
La vârsta școlară, prezentarea elementelor și noțiunilor de matematică într -un mod
cât mai clar, atrăgător, variat și la nivelul posibilităților de înțelegere al mic ilor școlari,
stimulează interesul acestora pentru această disciplină, crește plăcerea de a căuta și
satisfacția de a descoperi lucruri noi. Folosind jocul didactic în oricare moment al lecțiilor
de matematică și chiar la fiecare capitol, s -a constatat că elevii au ajuns să îndrăgească și
să înțeleagă mult mai ușur cunoștințele dobândite, antrenându -se involuntar într -o
adevărată competiție care le -a îmbogățit bagajul de cunoștințe.

5
CAPITOLUL I
SISTEMUL METODELOR DE INSTRUIRE

I.1. Caracteri sticile metodelor de instruire didactice

Potrivit părerii lui Ionescu și Bocoș, metoda de învățământ poate fi privită
și ca „o modalitate de acțiune, un instrument cu ajutorul căruia elevii, sub îndrumarea
profesorului sau în mod independent, își însușe sc și aprofundează cunoștințe, își
informează și dezvoltă priceperi și deprinderi intelectuale și practice, aptitudini, atitudini
etc.“ (M. Ionescu, M. Bocoș, 2001).
Metodele de instruire sunt o componentă importantă a strategiilor didactice
precum și a t ehnologiei didactice. Astfel, metodele de instruire sunt definite drept
totalitatea sistemului de cai, modalități, procedee, tehnici și mijloace adecvate de
instruire, care asigura în cadrul școlilor desfășurarea și finalizarea eficientă a procesului
de predare -invatare.
Căile didactice sunt definite ca având aceleași semnificații ca și metodele
de învățământ.
Metoda didactică este considerată ca fiind „o cale eficientă de organizare și
conducere a învățării, un mod comun de a proceda care reunește într -un tot familiar
eforturile profesorului și ale elevilor săi“ (I. Cerghit, 1980). În lucrarea să “Teoria și
metodologia evaluării” C.Moise spune ea este „calea de urmat în activitatea comună a
educatorului și educaților, pentru îndeplinirea scopurilor învăț ământului, adică pentru
informarea și formarea educaților“ (C. Moise, 1998).
Procedeul didactic este „o particularizare sau o componentă a metodei;
procedeele didactice sunt practice (soluții didactice practice) însoțite, după caz, de tehnici
și mijloace didactice, pentru realizarea metodelor didactice“ spune Ioan Bontaș, doctor în
pedagogie (I.Bontaș, 1998).
Conform părerii lui Cristea Sorin, tehnologia didactică reprezintă
„ansamblul tehnicilor și cunoștințelor practice imaginate pentru a organiza, a t esta și a
asigura funcționalitatea instituției școlare la nivel de sistem“(S. Cristea, 1996). În
literatura de specialitate este folosită formularea „tehnologia instruirii“ pentru a exprima

6
„un mod sistematic de proiectare, realizare și evaluare a întregul ui proces de învățare și
predare, „în concordanță cu obiectivele pedagogice asumate“ (M. Ionescu, I. Radu, 1987).
Mijloacele de învățământ sunt considerate instrumente didactice care se
pot prezenta sub diferite forme:
– materiale obiectuale sau fizice: mac hetele;
– reprezentări iconice (figurative): desenul didactic;
– ideală (logico -matematică): judecățile, raționamentele și respectiv formulele,
algoritmii, teoremele și teoriile etc.;
– cibernetica: limbajele și codurile folosite de calculator etc, care, în ca drul
metodelor, ajuta la realizarea eficientă a activităților de predare -invatare.
Sintagma de “formele de activitate didactică” se referă la formele de
organizare a procesului de învățământ. Acestea sunt considerate fiind sisteme de
organizare a acțiunil or de predare -invatare. În cadrul acestor activități se utilizează
conținuturi și se îndeplinesc obiectivele educaționale, din perspectiva principiilor
didactice, prin intermediul metodelor și mijloacelor didactice

I.2.Clasificarea metodelor de instruire

Metodele de instruire alcătuiesc un sistem educațional coerent. În funcție de
caracteristicile acestora se poate face o clasificare, astfel că se pot menționa următoarele
tipuri sau categorii sau grupe de metode, fără să afirmăm că este singura posibilit ate de
clasificare a acestora:
a) metode clasice sau tradiționale:
 expunerea orală,
 conversația,
 demonstrația intuitivă,
 lectură, care presupune studiul cu cartea etc;
b) metode moderne:
 descoperirea și problematizarea,
 modelarea,
 simularea,
 cooperarea,
 asaltul de idei,

7
 studiul de caz etc.

Tipul de clasificare prezentat la primul punct și -a diminuat mult utilizarea,
deoarece toate aceste metode sunt considerate ca fiind „vechi", astfel și -au integrat
elemente noi, moderne, precum:
– dialogul,
– demonstrația cu ajutorul mijloacelor audio -vizuale,
– experimentul etc;
Astfel s -a creat loc pentru apariția celei de a doua clasificări prezentate. Deși le –
am grupat sub denumirea de “clasificări modern”, acest tip de clasificare avea se ns acum
3-4 decenii, astfel că în zilele noastre nu mai pot fi considerate „moderne", deoarece în
practica de zi cu zi ele au devenit metode normale, obișnuite în realizarea procesului de
predare -invatare. Aplecându -ne asupra literaturii de specialitate, p utem spune că multe
dintre ele cum sunt: modelarea, problematizarea etc. se foloseau și în trecut, dar fără să fie
evidențiate în mod special.
c) metode de predare, care facilitează comunicarea profesorului în actul predării în timpul
orelor:
 prelegerea,
 demonstrația,
 conversația,
 evaluarea etc;
d) metode de învățare, care facilitează asimilarea cunoștințelor al elevilor în procesul de
învățare:
 studiul cu cartea,
 studiul individual,
 descoperirea,
 exercițiul etc;
e) metode de predare -invatare:
 predarea și învățarea în echipă,
 experimentul,
 asaltul de idei,
 simularea etc;
f) metode acționate:
 experimentul,

8
 exercițiul – prin rezolvări de probleme teoretice sau efectuarea de lucrări
practice în laborator și atelier,
 conversația,
 instruirea cu ajutorul calculatorului etc;
g) metode de cunoaștere (explorare) directă:
 observația,
 experimentul,
 studiul de caz;
h) metode de cunoaștere (explorare) indirecta:
 demonstrația intuitivă de substituție,
 modelarea,
 simularea etc;
i) metode de evaluare:
 probele s crise,
 probele orale,
 probele practice,
 testele docimologice,
 examinarea de către calculator etc;
j) metode cu caracter de cercetare:
 observația,
 experimentul,
 convorbirea,
 chestionarul,
 metodă statistică: – matematica,
 analogia,
 inducția,
 deduc ția,
 asaltul de idei,
 studiul de caz etc

9
I.3. Metode activ -participative folosite în ciclul primar

Prin sintagma „metode activ -participative” înțelegem toate situațiile în care elevii
sunt scoși din ipostaza de obiect al formării și sunt transform ați în subiecți activi,
coparticipanți la propria formare.
„A activiza înseamnă, deci, a mobiliza/angaja intens toate forțele psihice de
cunoaștere ale elevului, pentru a obține în procesul didactic performanțe maxime, însoțite
constant de efecte instruct iv-educative, optimale în toate componentele personalității.”
Modernizarea strategiilor didactice face posibilă valorificarea achizițiilor cercetărilor
psihopedagogice, mai precis, interiorizarea operațiilor în plan mintal se face pe baza
acțiunilor în pla n extern cu obiectele (Piaget, J.; Galperin, P.I., 1976). În modul acesta
este scos în evidență rolul grupului în care se învață pe baza conflictului socio -cognitiv
dintre participanți (Doise; Mugny, 1976).
În acest mod sunt satisfăcute cerințele psihopeda gogice ale activizării:
 pregătirea psihologică pentru învățare;
 sursele perturbatorii sunt astfel prevenite și apare reducerea influențelor
negative ale acestora;
 folosirea repertoriilor congruente;
 existența unui limbaj comun între educator și educat;
 folosirea unor activități eficiente de activizare.
Metodele activ -participative, în ciclul primar, se bazează în primul rând pe
cooperare între elevi și efort comun în rezolvarea unor sarcini de învățare. Astfel, ceea ce
se urmărește în cadrul acestor activ ități, munca în grup este orientată mai ales spre
aspectul social al învățării, urmărind dezvoltarea comportamentului social al elevului.
Astfel apare necesitatea respectării câtorva etape metodice în proiectarea și organizarea
ei:
– analiza atentă și temein ică a temei și a sarcinilor de instruire sau autoinstruire;
– împărțirea în mod adecvat a sarcinilor între membrii grupului;
– cercetarea a diferite surse documentare în pregătirea temelor și aspectelor de
interes;
– emiterea unor ipoteze și opinii asupra rezult atelor probabile;
– efectuarea de investigații practic aplicative sau teoretice.

10
Putem concluziona prin urmare că, pentru atingerea obiectivelor educației
aplicarea eficienta metodelor didactice în funcție de specificul demersului educativ
reprezintă o impor tantă sarcină care revine cu precădere cadrului didactic. În acest fel
este stimulată învățarea și dezvoltarea personală. Schimbul de idei, de experiențe și
cunoștințe, care se întâmpla pe parcursul aplicării acestor metode, asigură o
participare activă, promovează interacțiunea, conducând la o învățare activă cu
rezultate evidente în rândul elevilor. Putem preciza că ele contribuie la îmbunătățirea
calității procesului instructiv -educativ, având un caracter activ -participativ, constituie
o reală valoare a ctiv-formativă asupra personalității elevilor.
O cunoaștere temeinică teoretică, o minimă experiență în utilizarea acestor
metode și integrarea corespunzătoare în proiectul didactic, în interrelație cu metodele
tradiționale, asigura o utilizare eficientă a acestor metode în practica didactică.
În practica școlara s -a constatat că acest mod de predare transformă elevul într –
un actor, participant activ în procesul învățării. Astfel elevul devine pregătit să -și
însușească cunoștințele prin efort propriu, mobi lizându -l în raport cu sarcinile de
învățare date.
Dorim să subliniem faptul că practica didactică bazată pe metode interactive
presupune:
 interacțiuni verbale și socio -afective nemijlocite între elevi, care duc la
dezvoltarea de competențe intelectuale și sociale transferabile în diferite
contexte formale și informale;
 o atitudine deschisă, activă bazată pe inițiativă personală în rândul elevilor;
 o învățare care presupune în primul rând o colaborare cu ceilalți colegi;
 antrenarea elevilor în realiza rea sarcinilor;
 dezvoltarea simțului de responsabilitate colectivă și individuală;
 valorizarea schimburilor intelectuale și verbale, mizând pe o logică a
învățăturii care ține cont de opiniile elevilor.
Prin cercetările întreprinse s -a constatat că deme rsurile didactice de acest tip
conduc nemijlocit spre un progres cognitiv centrat pe descoperirea celuilalt, la reflecție
comună în cadrul comunității educaționale din care face parte.
Cum s -a putut observa, metodele interactive promovează interacțiunea di ntre
mințile participanților, dintre personalitățile acestora, ducând la o învățare mai activă și cu
rezultate evidente.
S-a constatat că metodele interactive:

11
 crează deprinderi în rândul celor mici;
 ușurează învățarea într -un ritm propriu susținut;
 susține cooperarea, în detrimental competiției;
 sunt attractive pentru elevi;
 pot fi abordate din punct de vedere al diferitelor stiluri de învățare.
Se considera că un dascăl care folosește astfel de metode ar trebui să fie:
 un sfătuitor – care își ajut ă elevii în rezolvarea problemelor, îi motivează să
își prezinte propriul punct de vedere în fața colegilor de clasă;
 un animator – care participa active la acțiunea care se desfășoară, inițiază
metodele și le explică elevilor sarcinile de îndeplinit, pre gătește materialele
didactice și prezintă scopurile învățării;
 un observator și un ascultător – care observă elevii în timpul activității și îi
poate aprecia correct, în mod obiectiv;
 un participant la învățare – care nu are impresia că este perfect și în vață pe
tot parcursul vieții, fiind conștient că învățarea zilnică este cheia
progresului în viață;
 un partener – care poate modifica „scenariul” lecției, dacă situația sau clasa
de elevi solicita acest lucru.
Pe baza considerentelor mai sus amintite sun t de părere că învățătorul și
elevii sunt responsabili de rezultatele muncii în comun.
În cele ce urmează voi prezenta pe scurt cele mai cunoscute și folosite
strategii didactice interactive utilizate la clasă în învățământul primar:
Braistorming -ul (asaltul de idei) – presupune formularea unui număr cât
mai mare de idei – oricât de fanteziste ar putea părea acestea – ca răspuns la o
temă stabilită. Funcționează pe principiul cantitatea generează calitate.
Această metodă este una din cele mai răspândite metode în formarea
preșcolarilor în educației, în stimularea creativității.
Etimologic, brainstorming provine din engleză, din cuvintele „brain”=
creier și „storm”= furtună, plus desinența „ -ing” specifică limbii engleze, ceea ce
înseamnă „furtună în creie r”- efervescență, o stare de intensă activitate
imaginativă, un asalt de idei. Este considerată de specialiști „ metoda inteligenței
în asalt.”
Etapele acestei metode sunt:
• Alegerea temei și anunțarea sarcinii de lucru.

12
• Exprimarea într -un mod c ât mai rapid, în enunțuri scurte și
concrete, a tuturor ideilor, în ordinea în care apar acestea în mintea copilului – pot
fi idei chiar trăsnite, neobișnuite, absurde, fanteziste. Participanții pot face
asociații în legătură cu afirmațiile celorlalți, ide ile putând fi preluate, completate
sau transformate, fără referiri critice.
• Se interzice orice gen de critică, nimeni nu are voie să facă
observații negativ la dresa celorlalți. Aici funcționează principiul „cantitatea
generează calitatea”.
„Arborele lu i Sapiro” . În viziunea lui Daniel Sapiro conflictul este
asociat cu un arbore, iar fiecare parte a lui reprezintă o parte componentă a
conflictului:
• solul – mediul social în care izbucnește conflictul (familia, colectivul,
școala);
• rădăcina – cauze le multiple ale conflictului;
• tulpina – părțile implicate în conflict;
• scorbura – problemă clară definită a conflictului;
• florile – emoțiile proprii pozitive și negative a celor implicați în conflict;
• frunzele – acțiunile concrete a celor im plicați în conflict;
• fructul – soluția rezolvării conflictului.
Rețeaua personajelor – este o metodă grafică foarte iubita de cei mici. Se
realizează prin descrierea personajelor și prin argumentarea descrierii făcute.
Elevii vor scrie într -un cerc dej a desenat desenat numele personajului principal, iar
în cercuri satelit se vor trece cuvinte care caracterizează personajul, iar apoi citate,
reformulări.
Copacul ideilor – este o metodă grafică în care cuvântul cheie este scris
într-un dreptunghi, la baz a paginii, în partea centrală. Începând de la acest
dreptunghi se ramifică, asemeni crengilor unui copac, toate cunoștințele evocate
despre o anumită temă. Coala pe care este desenat copacul trece de la un membru
la altul al grupului. Fiecare elev are posi bilitatea, în acest mod, să citească ce au
scris colegii săi.
Harta povestirii – este o formă de organizare și sintetizare a conținutului
informațional al unui text cunoscut sau prezentat de către învățător. O altă „Hartă
a povestirii” poate compara din a numite perspective două sau mai multe povestiri

13
și se poate realiza chiar și sub forma unui tabel, pentru ca evidențierea diferențelor
și asemănărilor să fie mai ușor de realizat.
Ciorchinele – se poate utiliza mai ales în etapa de reactualizare a
structur ilor învățate anterior, sau în etapa de evocare, elevii fiind puși în situația de
a stabilii conexiuni între elementele studiate, de a se implica activ în procesul de
gândire. În centru se notează conceptul de referință, apoi se trasează sateliții cu
conce ptele conexe și de la fiecare ideile derivate. Realizarea ciorchinelui
presupune comparații, raționamente, clasificări, ierarhizări. Ca aplicație practică,
această metodă se poate folosi la toate obiectele de studiu din ciclul primar;
Metoda cadranelor – este metoda prin care se rezumă sau se sintetizează
conținutul unei lecții. Urmărește implicarea elevilor în realizarea unei înțelegeri
cât mai adecvate a unui conținut informațional. Se împarte spațiul de lucru în patru
cadrane și în fiecare se propune cât e o sarcină de lucru.
Explozia stelară – metodă de dezvoltare a creativității, asemănătoare
braistorming -ului. Scopul este de a obține cât mai multe conexiuni între concepte.
Se scrie problema a cărei soluție trebuie descoperită, apoi se formulează cât ma i
multe întrebări care au legătură cu ea. Întrebările trebuie să înceapă cu “de ce?”,
“cum?”, “când?”, “cine?”, “unde?”.
Floarea de lotus presupune deducerea de conexiuni între idei, concepte,
pornind de la o temă centrală. Problema sau tema centrală, st abilită de la început
de către învățător, determină cele 8 idei secundare care se construiesc în jurul celei
principale, asemeni petalelor florii de nufăr.
Cele 8 idei secundare sunt trecute în jurul temei centrale, urmând ca
apoi ele să devină la rând ul lor teme principale, pentru alte 8 flori de nufăr. Pentru
fiecare din aceste noi teme centrale se vor construi câte alte noi 8 idei secundare,
astfel imaginația copiilor fiind pusă la încercare. Atfel, pornind de la o temă
centrală, sunt generate noi te me de studiu pentru care trebuiesc dezvoltate
conexiuni noi și noi concepte .
Etapele tehnicii florii de nufăr:
1. Construirea unei diagrame;
2. Notarea temei centrale în centrul diagramei;
3. Participanții se gândesc la ideile sau aplicațiile legate de tema centrală.
Acestea se trec în cele 8 “petale” (cercuri) ce înconjoară tema centrală, de la A la
H, în sensul acelor de ceasornic.

14
Diagrama Venn -Euler – presupune compararea de către elevi a două
elemente: idei concepte, evenimente, obiecte. Sunt puse î n evidenț atât elementele
comune, cât și diferențele dintre cele două elemente luate în considerare.
Diagrama Venn -Euler este reprezentată sub formă a două cercuri care se
intersectează. În primul cerc se notează elementele specifice primului obiect, în al
doilea cerc cele ale celuilalt obiect, iar la intersecția cercurilor, sunt evidențiate
elementele comune. Această metodă este folosită în principal pentru a -i ajuta pe
elevi să -și sistematizeze cunoștințele, să diferențieze informații asemănătoare cu
același conținut. Astfel, cunoștințele elevilor sunt mai precise și se păstrează în
memorial or un timp mai îndelungat.
Metoda celor șase pălării gânditoare . Această metodă contribuie în mod
deosebit la stimularea creativității copiilor. Ea se bazează pe inte rpretarea de
roluri în funcție de pălăria aleasă, în funcție de culoarea acesteia. Sunt 6
pălării gânditoare, fiecare având culoare diferită: alb, roșu, galben, verde,
albastru și negru. Membrii grupului își aleg pălăriile și vor i nterpreta astfel
rolul precis, așa cum consideră mai bine. Rolurile se pot inversa,
participanții sunt liberi să spună ce gândesc, dar să fie în acord cu rolul pe
care îl joacă.
Culoarea pălăriei este cea care defi nește rolul.
Pălăria albă:
 oferă o privire obiectivă asupra informațiilor;
 este neutral;
 este concentrată pe fapte obiective și imagini clare;
 stă sub semnul gândirii obiective.
Pălăria roșie:
 dă frâu liber imaginației și sentimentelor;
 oferă o perspectivă emoțională asupra evenimentelor;
 roșu poate însemna și supărarea sau furia;
 descătușează stările afective.
Pălăria neagră:
 exprimă prudența, grijă, avertismentul, judecata;
 oferă o perspec tivă întunecoasă, tristă, sumbră asupra situației în discuție;
 este perspectiva gândirii negative, pesimiste.
Pălăria galbenă:

15
 oferă o perspectivă pozitivă și constructivă asupra situației;
 culoarea galbenă simbolizează lumina soarelui, st rălucirea, optimismul;
 este gândirea optimistă, constructivă pe un fundament logic.
Pălăria verde:
 exprimă ideile noi, stimulând gândirea creative;
 este verdele proaspăt al ierbii, al vegetației, al abundenței;
 este simbolul fertilități i, al producției de idei noi, inovatoare.
Pălăria albastră:
 exprimă controlul procesului de gândire;
 albastru e rece – este culoarea cerului care este deasupra tuturor, atotvăzător și
atotcunoscător;
 supraveghează și dirijează bunul mers a l activității;
 este preocuparea de a controla și de a organiza.
Este foarte important ca participanții să cunoască foarte bine
semnificația fiecărei culori și să -și reprezinte fiecare pălărie, gândind din
perspectiva ei. Nu pălăria în sine contea ză, ci ceea ce semnifică ea, ceea ce induce
culoarea fiecăreia.
Cele 6 pălării gânditoare pot fi privite în perechi:
 pălăria albă – pălăria roșie
 pălăria neagră – pălăria galbenă
 pălăria verde – pălăria albastră
Cum se folosește aceast ă metodă?
Preșcolarilor se împart cele 6 pălării gânditoare și se oferă
cazul supus discuției pentru ca fiecare să -și pregătească ideile de pledoarie.
Pălăria poate fi purtată individual – și atunci copilul respectiv îi
îndeplinește rolul – sau mai mulți copii pot răspunde sub aceeași pălărie, caz
în care, copiii grupului care interpretează rolul unei pălării gânditoare
cooperează în asigurarea celei mai bune soluții și interpretări. Copiii pot purta
fiecare câte o pălărie de aceeași culoare, fiind conștienți de faptul că:
 pălăria albastră – CLARIFICĂ
 pălăria albă – INFORMEAZĂ
 pălăria verde – GENEREAZĂ IDEILE NOI
 pălăria galbenă – ADUCE BENEFICII
 pălăria neagră – IDENTI FICĂ GREȘELILE

16
 pălăria roșie – SPUNE CE SIMTE DESPRE.
Cubul. Această metodă presupune explorarea unui subiect din mai multe
perspective. Sunt recomandate respectarea următoarelor etape:
 realizarea unui cub pe ale cărui fețe sunt scrise cuvintele prec um: descrie,
compară, analizează, asociază, aplică, argumentează;
 anunțarea temei;
 împărțirea clasei în 6 grupe, fiecare dintre ele examinând o temă de pe fețele
cubului;
 descrie: culorile, formele, mărimile etc.;
 compară: ce este asemănător, ce este dife rit;
 analizează: spune din ce este făcut;
 asociază: la ce te îndeamnă să te gândești?
 aplică: la ce se poate folosi?
 argumentează: pro sau contra și enumeră o serie de motive care vin în sprijinul
afirmației tale;
 redactarea finală și împărtășirea ei cel orlalte grupe;
 afișarea formei finale.
Turul galeriei urmărește exprimarea unor puncte de vedere personale referitoare
la tema pusă în discuție. Copiii sunt încurajați să asculte, să înțeleagă și să accepte sau să
respingă ideile celorlalți prin demonst rarea valabilității celor susținute. Prin utilizarea
acestei metode se stimulează creativitatea copiilor, gândirea colectivă și individuală, se
dezvoltă capacitățile sociale ale participanților, de intercomunicare și toleranță reciprocă,
de respect pentru opinia celuilalt.
Etapele metodei :
• În funcție de numărul copiilor din clasă preșcolarii sunt împărțiți pe
grupuri de câte 4 -5 membri.
• Cadrul didactic prezintă preșcolarilor temă și sarcina de lucru.
• Fiecare grup va realiza un produs pe tema stabilită în prealabil.
• Produsele sunt expuse pe pereții sălii de grupă sau într -un mod cât mai
vizibil și accesibil copiilor.
• Secretarul grupului prezintă în fața tuturor copiilor produsul realizat.
• Analizarea tuturor lucrărilor.
• După t urul galeriei, grupurile își reexaminează propriile produse prin
comparație cu celelalte.

17
Jocul didactic nu trebuie să lipsească din activitatea școlară, mai ales din lecțiile
care presupun și solicită un efort intelectual intens din partea elevilor. Jocul didactic este
un mijloc extreme de important de educație și instruire în ciclul primar. El asigură
participarea activă și eficientă la lecție a elevilor, durabilitatea noțiunilor însușite de către
aceștia, precum și un gra d mare de socializare cu ceilalți participant la joc.
Conform specialiștilor din domeniul psihopedagogiei, jocul didactic dă un
randament sporit față de celelalte modalități de lucru folosite în activitatea de învățare, în
special la școlarii mici, deoare ce el face parte din preocupările zilnice preferate și
practicate cu mare drag de către copii.
Jocul este considerat principalul mijloc prin care copilul percepe realitatea din jur.
Alături de învățare, muncă și creație jocul reprezintă realitatea înconjur ătoare. Prin
această activitate la îndemâna oricui, copilul învață și reproduce, reconstruiește secvențe
din viață sau creează o nouă lume, o altă realitate.
Este știut că jocul didactic are în activitatea școlară o deosebită valoare practică,
ajutând la o bținerea următoarelor obiective:
 reprezintă o cale sigură ce înlesnește înțelegerea și formarea
reprezentărilor în mintea copilului;
 reprezintă un mijloc eficient prin care elevii, mai ales cei care se confrunta
cu dificultăți în învățare sunt ajutați să descopere cunoștințele;
 prin folosirea unor stimuli schimbători, jocul didactic este o cale sigură
spre succesul școlar al elevilor;
 îmbogățește într -un mod plăcut și atractiv experiența de viață și limbajul
copiilor;
 este conform intereselor copilului, a juta la acumularea de cunoștințe;
 contribuie la dezvoltarea imaginației creatoare și a perspicacității elevilor;
 contribuie la dezvoltarea încrederii în forțele proprii la preșcolari;
 creează satisfacții și asigură adaptarea la munca școlară.
Caracteristi cile jocului didactic:
 solicită o gândire de tip problematic;
 jucătorii utilizează autonom cunoștințele necesare jocului;
 respectă aceleași etape ale activității ca și exercițiile cu material
individual;
 asigură realizarea obiectivelor într -un climat d e bucurie;
 reunește elemente de divertisment cu cele de învățare;

18
 jucătorii devin interesați;
 este stimulativ.
Funcțiile jocului didactic: cunoaștere; socializare; echilibru și tonifiere;
organizatorică; motivațională; dezvoltarea capacităților intelect uale și tactice. Organizarea
și desfășurarea jocului didactic: o pregătirea jocului didactic; o organizarea judicioasă a
jocului; o respectarea momentului; o ritmul și strategia conducerii.
Este una din metodele cele mai atractive și îndrăgite de copii. Ac eastă activitate este
specifică vârstei copilăriei. Importanța deosebită a jocului pentru vârsta copilăriei este
astăzi un adevăr incontestabil, fiind pusă în evidență de foarte mulți specialiști în
domeniu.
Conformt definiției larg acceptate, jocul repre zintă o activitate fizică sau mentală
fără finalitate practică și căreia i te dedici din pură plăcere. Fiind specific vârstei
copilăriei, jocul didactic are o influență hotărâtoare pentru dezvoltarea psihică armonioasa
a copilului. Psihologia și pedagogia secolului trecut au recunoscut faptul că jocul nu este
doar apanajul vârstelor mici, ci este și modul principal prin care adulții își manifestă și
exprima în mod liber „copilul din ei”.
Ca metodă, procedeu și mijloc de formare și dezvoltare a personalită ții
copilului, jocurile îmbină finalitățile educative cu bucuria copilului.
Jocul este un puternic stimulent cognitiv atât pentru învățarea independentă, cât și
pentru învățarea în grup, deoarece se îmbină cu învățarea, dar și cu creația, astfel oferind
ocazia și posibilitatea copilului de a experimenta rolul de creator al realității.

19
CAPITOLUL II
NEVOIA EDUCAȚIEI MODERNE

II.1. Rolul metodelor activ -participative în cadrul activităților școlare

Metoda didactică este considerată ca fiind „o cale eficientă de organizare și
conducere a învățării, un mod comun de a proceda care reunește într -un tot familiar
eforturile profesorului și ale elevilor săi“ (I. Cerghit, 1980).
În lucrarea să “Teoria și metodologia evaluării” C.Moise spune ea este
„calea de urmat în activitatea comună a educatorului și educaților, pentru îndeplinirea
scopurilor învățământului, adică pentru informarea și formarea educaților“(C. Moise,
1998).
Modernizarea și perfecționarea continua a strategiilor didactice se înscriu
pe direcțiile sporirii caracterului activ al metodelor și tehnicilor de învățământ.
Dezvoltarea potențialului elevului este posibilă datorită aplicării unor metode cu un
pronunțat caracter formativ, în valorificarea noilor tehnologii instructive, în conta minarea
și suprapunerea problematizării asupra fiecărei metode și tehnici de învățare.
Cerința primordială a educației progresiviste, cum spune Jean Piaget, este
de a asigura o metodologie diversificată bazată pe îmbinarea activităților de învățare și de
muncă independentă, cu activitățile de cooperare, de învățare în grup și de muncă
independentă.
„Învățarea în grup exersează capacitatea de decizie și de inițiativă, dă o
notă mai personală muncii, dar și o complementaritate mai mare aptitudinilor și ta lentelor,
ceea ce asigură participare mai vie, mai activă, susținută de foarte multe elemente de
emulație, de stimulare reciprocă, de cooperare fructuoasă.” (Ioan Cerghit, 1997)
Metodele de învățământ („odos” = cale, drum; „metha” = către, spre)
reprezin tă căile principale folosite în școală de către cadrele didactice în a -i ajuta pe elevi
să descopere viața, lumea, natura înconjurătoare, lucrurile, științele. Datorită lor, și prin
intermediul acestora se formează și se dezvoltă priceperile, deprinderile și capacitățile
elevilor de a acționa asupra naturii, de a folosi roadele cunoașterii transformând lumea

20
exterioară în facilități interioare, construindu -și caracterul și dezvoltându -și personalitatea
care îi va însoți pe parcursul vieții.
„Calitatea pedagogică a metodei didactice presupune transformarea acesteia
dintro cale de cunoaștere propusă de profesor într -o cale de învățare realizată efectiv de
preșcolar, elev, student, în cadrul instruirii formale și nonformale, cu deschideri spre
educația permanentă.” (Sorin Cristea, 1998, p.303)
Interactivitatea presupune atât competiția – definită drept „forma
motivațională a afirmării de sine, incluzând activitatea de avansare proprie, în care
individul rivalizează cu ceilalți pentru dobândire a unei situații sociale sau a superiorității”
– cât și cooperarea care este o „activitate orientată social, în cadrul căreia individul
colaborează cu ceilalți pentru atingerea unui țel comun” (Ausubel, 1981).

II.2. Rolul și funcțiile materialului didactic

Este bine știut faptul că conținutul științific al conceptelor matematice presupune în
foarte multe situații utilizarea unor metode și procedee bazate pe intuiție. S -a constatat că
micuțul de vârstă școlară are o gândire care operează la nivelul operații lor concrete.
Elevul care este pus de către dascăl în situația de a gândi operând cu mulțimi concrete de
obiecte, va putea reuși să înțeleagă noțiunea de concepte matematice, și își va însuși
logica acestora într -o manieră logică și rapidă.
În cadrul strat egiei didactice materialul didactic are un rol prioritar. Elasticitatea
strategiei este dată nu numai de bogăția și mobilitatea metodelor, ci și de folosirea
flexibilă a materialului didactic solicitat de particularitățile metodice ale fiecărui
eveniment s au secvență a lecției.
Termenul de „material didactic” cuprinde atât obiectele naturale, originale cât și pe
cele concepute și realizate special pentru a substitui obiecte și fenomene reale.
Este necesar ca învățătorul să asigure un echilibru între metodel e de tip intuitiv –
observativ, cele acționale și problematizatoare pentru a evita să se ajungă la un nivel de
abuz de intuiție, la un învățământ formal și fără suport modelator.
Dascălul este cel care trebuie să ghideze copiii să se ridice treptat de la niv elul
concret la înțelegerea și operarea cu noțiunile abstracte ale matematicii. Pentru ca
acțiunea învățătorului să fie încununată de succes este necesară analiza și utilizarea
materialelor în funcție de gradul de intuitivitate, ținând cont de faptul că ev oluția spre

21
abstract este asigurată de interacțiunea dintre analogie și inducție, pe de o parte și temeiul
lor intuitiv, pe de alta.
Un anumit material didactic este eficient și valoros dacă înglobează o valoare
cognitivă și formativă mai mare, pentru ca aceasta să contribuie la realizarea obiectivelor
pedagogice ale lecției la care este folosit. Eficiența materialului didactic este dată de
contextul pedagogic și metoda folosită determină prin valorificarea funcțiilor pedagogice:
1. funcția stimulativă – materialul didactic reușește să trezească interesul și
curiozitatea copiilor pentru ceea ce urmează să se învețe. Elevii devin activi
și interesați când trec la manipularea obiectelor. S -a constatat că ei participă
cu mai multă ușurință la discuțiile ce se an gajează pe marginea obiectelor.
Astfel, s -a observat că materialul didactic trezește interesul, conștientizarea
necesități de cunoaștere și acțiune prin acumularea de noi informații,
concentrează atenția și mobilizează efortul de învățare a lecției.
2. funcț ia ilustrativ – demonstrativă – se folosesc cu precădere în activitățile
matematice și obiecte naturale. Acest tip de demonstrație cu ajutorul
materialului didactic natural contribuie la formarea unor reprezentări și
noțiuni clare, cu un conținut bogat și precis în mintea elevului.
3. funcția formativ -educativă – contribuie la realizarea unui învățământ
formativ deoarece exersează capacitatea operațională a proceselor gândirii
copiilor. Astfel, observarea devine exploratoare și sistematică, în timp ce
sunt fa vorizate analiza, sinteză și comparația. Atenția copilului este
acaparată reușind să se creeze în acest mod condiții pentru o bună percepție.
În cadrul actului educativ se acordă prioritate în principal activității
senzoriale care reprezintă o condiție a dezvoltării tuturor proceselor psihice
de cunoaștere la copil, fiind constituite pe baza perceperii corecte și concrete
a obiectelor.
4. funcția de comunicare (de informare) – copilul asimilează informații și
dobândește cunoștințe temeinice prin efort persona l, sub îndrumarea cadrului
didactic, pe baza materialului didactic.
5. funcția ergonomică – unele materiale didactice se caracterizează prin faptul
că contribuie la raționalizarea efortului elevilor și cadrului didactic în timpul
desfășurării procesului de în vățământ. Este nevoie ca materialul didactic
conceput și realizat în acest scop, să raționalizeze efortul elevilor la limita
valorilor fiziologice corespunzătoare dezvoltării somatice și psihice și să le

22
asigure ritmuri de învățare corespunzătoare cu nivel ul de vârstă și
caracteristicile individuale ale acestora.
6. funcția de evaluare – se referă la posibilitatea cuantificării randamentului
învățării, care presupune posibilitatea materialului didactic de a pune în
evidență rezultatele obținute de elevi, de a diagnostica și aprecia progresele
înregistrate de aceștia în cadrul lecțiilor desfășurate de învățători.
Pentru că scopul formativ al mijloacelor de învățământ să fie atins, este nevoie să fie
îndeplinite o serie de condiții psihopedagogice, precum:
a. nivelu l de satisfacere a obiectivelor cărora le este destinat mijlocul de
instruire:
 în etapa concretă (clasa I și, eventual, a II -a) copilul manipulează
obiecte concrete în scopul formării unor reprezentări matematice
concrete și clare;
 în etapa semiconcretă ( clasa a II -a) se vor introduce materiale
semistructurate;
 în etapa simbolică obiectivul urmărit se atinge prin folosirea
diagramelor și desenelor în fișele de muncă independentă.
b. calitatea estetică a mijloacelor de învățământ folosite de învățător ajuta la
atragerea afectivă a copilului în activitatea desfășurată, la stimularea
motivației de învățare a acestuia;
c. dimensionarea în raport cu vârsta elevului: este important ca materialele
didactice folosite în activitățile școlare să aibă indici de vizibilitate adaptați
spațiului – suficient de mari pentru a permite observarea, dar suficient de
mici pentru a nu încurca activitatea copilului.

II.3. Mijloace didactice folosite în activitățile matematice

Deoarece exista diferite funcții pedagogice ale mijloacelor didactice putem sintetiza
o clasificare a acestora în:
a) Mijloace informativ -demonstrative ce servesc la exemplificarea, ilustrarea și
concretizarea noțiunilor matematice prin:

23
 reprezentări grafice care sunt introduse în faza de formare a
noțiunilor (cum ar fi:conturul mulțimilor, cifrele și simbolurile
matematice, notarea simbolică a elementelor unor mulțimi etc)
 reprezentări spațiale și figurale (corpuri și figuri geometrice, desene
– specifice rez olvării problemelor);
 materiale intuitive ce ajută la cunoașterea unor proprietăți ale
obiectelor și noțiunilor, specifice fazei concrete a învățării.
b) Mijloace de exersare și formare de deprinderi – din această categorie fac parte:
 jocurile de construcții,
 trusa Dienes,
 trusele Logi I și Logi ÎI,
 rigletele,
 abacele,
 numărătorile etc.
c) Mijloace de raționalizare a timpului – constituite din:
 șabloane,
 jetoane,
 ștampile etc.
Trusa Dienes este formată din 60 de piese ce se disting prin patru atribute, fie care
având o serie de valori distincte:
 mărime cu 2 valori: mare, mic;
 culoare cu 3 valori: roșu, galben, albastru;
 formă cu 5 valori: pătrat, triunghi, dreptunghi, disc, oval;
 grosime cu 2 valori: gros, subțire.
Numărul pieselor este dat de toate combinaț iile posibile ale celor patru atribute,
fiecare fiind unicat. În total sunt: 2 x 3 x 5 x 2 = 60 (piese).
Aceasta trusă poate fi utilizată cu succes atât pentru cunoașterea și recunoașterea
unor figuri geometrice cu unele caracteristici cum ar fi: formă, cu loare, mărime, cât și
pentru „construirea” unor obiecte din figuri geometrice simple.
Logi I este foarte asemănătoare cu trusa Dienes dar are mai puține piese deoarece
nu are formă ovală și nici atributul grosimii, dar are doar 24 piese.
Logi ÎI are în pl us față de Logi I formă ovală.

24
Trusa de rigletele Cuisenaire conține riglete cu lungimi de la 1cm la 10cm,
reprezentând numerele naturale de la 1 la 10. Fiecare număr este reprezentat printr -o
rigletă de o anumită lungime.
Folosirea acestor riglete oferă mai multe avantaje:
 fundamentează noțiunea de număr și măsură;
 oferă posibilitatea copilului de a acționa în ritm propriu, potrivit capacităților sale,
descoperind independent combinații de riglete, ce îl conduc spre înțelegerea
compunerii, descompunerii n umărului și a operațiilor aritmetice;
 ajuta la înțelegerea relației de egalitate și inegalitate care se formează în mulțimea
numerelor naturale;
 oferă copilului posibilitatea de a acționa – a aplica – a valorifica – a înțelege,
asigurându -se astfel formare a mecanismelor operatorii.
Jocul numerelor – conține jetoane și „palete” cu cifre. Pe o parte a paletei este
scrisă cifra, iar pe cealaltă un număr egal de buline. Copiii trebuie să le asocieze, să le
potrivească.
Jocul mulțimilor – cuprinde jetoane reprez entând diferite animale, fructe etc dar și
buline de diferite culori. Este un material foarte util care ajută copiii în formarea de
mulțimi pe baza unor atribute, cu elemente reprezentate prin imagini.
Găsește perechea cuprinde jetoane, pe care sunt reprez entate imagini cu diferite
obiecte, cu numere ce se pot asambla prin asocierea numărului reprezentând cardinalul
unei mulțimi cu mulțimea de obiecte corespunzătoare.
Pe lângă aceste mijloace didactice se pot folosi planșe cu operațiile, cu terminologia
și proprietățile acetora etc.

25
CAPITOLUL III
CERCETARE
JOCUL DIDACTIC ÎN LECȚIA DE MATEMATICĂ

III.1. Scopul cercetării

Scopul cercetării de fata consta în evidențierea faptului că insusiriea noțiunii de
„număr natural” de către elevi poate fi cr escută dacă se abordează această noțiune prin
prisma jocului didactic matematic (prin convertirea situației de joc în situație de învățare
elevul din ciclul primar are acces la modele de tip cognitiv).
Astfel cercetarea de fata urmărește integrarea joculu i didactic în activitatea de
învățare, cu intenția de a realiza o situație motivațională specifică: stimularea unei mai
rapide însușiri și consolidări a cunoștințelor legate de introducerea noțiunii de număr,
precum și creșterea capacității de utilizare a acestei noțiuni.

III.2. Obiectivele cercetării

Obiectivele pe care le -am urmărit în această cercetare sunt următoarele:
 Evaluarea inițială a participanților la studiu pentru a stabili nivelul
achizițiilor matematice;
 Elaborarea programului de intervenție ;
 Implementarea programului de intervenție bazat pe metoda figurativă;
 Evaluarea finală pentru a stabili potențialele modificări la nivelul
achizițiilor elevilor;
 Analiza, prelucrarea și interpretarea rezultatelor obținute în urma utilizării
metodei figura tive în rezolvarea problemelor de matematică.
Îndeplinirea acestor obiective vor contribui la dezvoltarea capacităților
intelectuale ale elevilor, precum și ale celorlalte laturi ale personalității lor care îi vor
ajuta în viața de zicu zi.

26
Dorim să atrage m atenția asupra rolulului și importanței jocului didactic în
procesul instructiv -educativ, astfel că obiectivul principal al prezenței cercetări este de a
arăta că prin introducerea jocului didactic în activitățile de numerație la ciclul primar se
poate a sigura, pe de o parte o mult mai rapidă însușire și consolidare a cunoștințelor
legate de introducerea noțiunii de număr, pe de altă parte se înregistrează o creștere a
capacității de utilizare a acestei noțiuni.

III.3. Ipoteza cercetării

Jocul didactic contribuie la performatele elevilor. Dacă în lecțiile de matematică și
explorarea mediului va fi folosit într -o pondere mai mare jocul didactic, atunci se va
determina o creștere a performanțelor școlare în ceea ce privește:scrierea, citirea,
formarea și o rdonarea numerelor naturale.

Variabilele cercetării sunt
 Variabil a independentă : jocul didactic matematic
 Variabil a dependentă :
– performanțele elevilor în procesul însușirii și consolidării cunoștințelor legate de
scrierea, citirea, formarea și ordona rea numerelor naturale.

III.4. Eșantionul de participanți

Eșantioanele alese pentru realizarea cercetării de față sunt următoarele:
 eșantionul experimental, reprezentat de clasa a II -a A cu un efectiv de 20 de
școlari de la Liceul Tehnologic din Ocna Șu gatag, jud.Maramureș;
 eșantion de control: – reprezentat de clasa a II -a B cu un efectiv de 18 școlari, din
cadrul aceleiași instituții, Liceul Tehnologic din Ocna Șugatag, jud.Maramureș;
Majoritatea copiiilor din eșantioanele alese provin din familii a c ăror domiciliu
este la Ocna Șugatag dar sunt și câțiva care au domiciliul stabil în satele vecine. Situația
financiară a familiilor din care provin copiii este una bună, satisfăcătoare, cu toate că sunt
și copii care provin din familii care beneficiază de ajutor social din partea primăriilor.

27
Cele două eșantioane sunt eterogene din punct de vedere al nivelului de
cunoștințe, interese și motivație a învățăturii, aptitudini, abilități, particularități
psihopedagogice, chiar dacă unii copii provin din familii monoparentale.
Copiii din cele două grupe sunt dezvoltați armonios din punct de vedere fizic și
psihic, nici unul dintre ei nefiind diagnosticați cu probleme medicale. Au o autonomie
bine dezvoltată. Nu au fost observate dificultăți de învățare la nici un copil din cele două
eșantioane alese.
Eșantionul experimental, clasa a II -a A, este format din 20 de elevi, dintre care 14
fetițe și 6 băietei cu vârsta cuprinsă între 7 și 8 ani.
Eșantionul de control, clasa a II -a B, este format din 18 elevi, dintre care 10 fetițe
și 8 băietei cu vârsta cuprinsă între 7 și 8 ani.

Clasa Esantionul reprezentat Nr. scolari Nr. fete Nr. baieti
clasa a II -a A experimental 20 16 4
clasa a II -a B, de control 18 10 8

Tabel.3.1. S tructura grupelor supuse cercet ării

Fig.3.1. Diagramele de structur ă a eșantioanelor alese pentru cercetare

12 8 Eșantionul
experimental
Fete
Baieti
10 8 Eșantionul
de control
Fete
Baieti

28
III.5. Eșantionul de conținut

Aria curriculară : Matematica și Științe
Disciplina: Matematica și explorarea mediului
Unități de invatatre: „Scoala, împărăția cunoașterii”, „Cartea, o co moară de învățături”.
Titlul lecțiilor: Formarea, citirea și scrierea numerelor naturale, Compararea numerelor
naturale, Ordonarea numerelor naturale.
Jocuri didactice matematice utilizate: „Dacă știi, câștigi!”, „Descoperă intrusul”, ,,Cine
socotește mai repede”, „Cine este vecinul meu?”, „Portocala”, „Cine urmează?”, „Fișă de
evaluare prin joc”, „Ghicește numărul”, „Șirul numerelor naturale”, „Unește numerele
în ordin crescătoare”, „M -am încurcat”, „ Cine este intrusul?”. Pentru realizarea acestora
m-am inspirat din cele existente în mediul online de specialitate.

III.6. Metodologia cercetării

Pentru realizarea și reușita cercetării, am utilizat următoarele metode de cercetare:
 Experimentul psihopedagogic considerat metoda de investigație cea mai
sigură și precisă, în care, spre deosebire de observație, cadrul didactic,
cercetând cu mare atenție, poate interveni efectiv, provocând în mod voit,
adică intenționat, anumite fenomene educaționale, sau din contră, le poate
izola parțial sau total pe acest ea. Intervenția cadrului didactic poate
modifica condițiile de manifestare a copiilor, poate sesiza mai bine relațiile
dintre variabilele experimentate. Prin urmare, scopul experimentului
psihopedagogic este acela de a confirma sau infirma ipoteza cercetăr ii și
eventual de a sugera alte întrebări sau ipoteze. Realizarea experimentului
presupune parcurgerea a trei etape: etapa preexperimentală, etapă
experimentală, etapa postexperimentală.
 Observarea sistematică folosită în toată cercetarea prezentată în ace astă
lucrare a sprijinit permanent cunoașterea rezultatelor în fiecare etapă.
Observarea sistematică presupune urmărirea intenționată și înregistrarea
exactă, sistematică a diferitelor manifestări la grupa experimentală și cea
de control, în scopul compară rii comportamentului, reacțiilor copiilor și

29
condițiilor psihopedagogice în care s -au aplicat metodele de verificare și
evaluare.
 Convorbirea am folosit -o cu mare succes pentru a putea cunoaște în mod
corect date referitoare la fiecare subiect din grupă. A ceastă metodă constă
într-o discuție între cercetător și subiectul investigat, care presupune o
relație directă între educatoare și copil, sinceritatea deplină a copilului și
evitarea răspunsurilor incomplete precum și abilitatea educatoarei pentru a
obțin e motivarea subiecților. Convorbirea a fost realizată în mod
individual dar și cu întreaga grupă, spontan – ori de câte ori am considerat
momentul propice desfășurării ei și organizată când am stabilit un plan de
întrebări.
Instrumentul de colectare a da telor în cercetarea prezenta este testul de evaluare a
cunoștințelor:
 Testul a fost utilizat pentru a măsura cât mai exact volumul și calitatea
cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor copiilor supuși cercetării de fată.
Testele au avut un caracter mix t, verificând atât capacitatea de reproducere
a unor cunoștințe cât și nivelul de dezvoltare a capacităților de analiză și
sinteză, de aplicare a cunoștințelor în noi situații. Testul reprezintă un
instrument de cercetare alcătuit dintr -un ansamblu de item i, care vizează
cunoașterea fondului informativ și formativ dobândit de subiecții
investigați, respectiv identificarea prezenței/absenței unor cunoștințe,
capacități, competențe, comportamente.
Experimentul s -a desfășurat pe parcursul semestrului I, anul școlar 2016 -2017, 12
septembrie 2016 până în 3 februarie 2017, așa cum este evidențiat mai jos:
 perioada preexperimentala: 12 -23 septembrie 2016
 perioada experimentală: 26 septembrie 2016 – 20 ianuarie 2017
 perioada postexperimentala: 23 ianuarie – 3 februa rie 2017

30
III.7. Organizarea și desfășurarea cercetării

În vederea testării ipotezei de lucru prezentate în această cercetare – eficiența
procesului de introducere a conceptului de număr natural poate fi crescută dacă se
abordează această noțiune pri n prisma jocului didactic matematic – am parcurs
următoarele etape:

III.7.1. Etapa preexperimentală

În cadrul etapei preexperimentale am urmărit stabilirea clară a cunoștințelor pe
care le dețin copiii cuprinși în cercetarea de fată.
Pentru a putea cuan tifica și verifică cunoștințele copiilor la intrarea în clasa a II -a
și pentru a -mi putea stabili obiectivele ce urmează a fi urmărite pe parcursul primului
semestru școlar, am ales un test de evaluare inițială pe care l -am aplicat copiilor. Pentru a
găsi cele mai potrivite activități am studiat mai multe modele existente în literature de
specialitate.
Rezultatele au fost cuantificate într -un tabel și reprezentate printr -o diagramă.
Rezultatele au fost asemenatoare atât la eșantionul de control cât și la c el experimental.

31
TEST INIȚ IAL

Numele și prenumele : ………………………………… Data : ……………..
Calificativ

Clasa a II -a A ș i a II -a B
Disciplina: Matematicǎ ș i Explorarea mediului
Subiectul: Numerele naturale de la 100 -1000
Scopul: Cunoașter ea potenț ialului de la care pornesc elevii

Numerele naturale de la 100 la 1000

1.a) Ordonează crescător numerele : 502 , 165 , 395 , 921 , 345 ;
………. , ………. , ………. , ………. , ………. ;

b) Ordonează descrescător numerele : 10 9 , 925 , 279 , 362 , 43400 ;
………. , ………. , ………. , ………. , ………. ;

1. Scrie numerele :
a ) cuprinse între 423 și 415 ;
………………………………………………………………..
b) de la 497 până la 502 ;
……………………………………………………………….
c) pare cuprinse între 523 și 535 ;
……………………………………………………………

32
2. Pune semnele potrivite > , < , =

126 125 128 7 16

450 540 928 928

802 820 310 41 0

4.Pe spaț iile punctate scrie cu litere numerele :

721 – ………………………………………………………

200 – ………………………………………………………

504 – ………………………………………………………

312 – ………………………………………………………

5.Completeazǎ șirul de numere :

621 , 623 , 625 , …….. , …….. , ……..
850 , 840 , 830 , …….. , …….. , ……..
150 , 200 , 250 , …….. , …….. , ……..

Itemi:
1. să ordoneze crescător / descrescător numerele naturale de la 100 până la 1000;
2. să numere „înainte” și „ înapoi”, în șirul numerelor naturale da te;
3. să compare numerele naturale date ;
4. să scrie cu litere numerele naturale date;
5. să identifice numerele naturale care lipsesc din șirurile de numere date;
6. să identifice numerele naturale scrise cu ajutorul cifrelor date;
7. să descopere numerele naturale care îndeplinesc a numite condiții.

33
calificativ

item FOARTE BINE
BINE
SUFICIENT

I1 Ordonează corect toate
numerele date. Ordonează numerele dar
are 2 inversiuni. Ordonează numerele
numai crescător sau
descrescător.
I2 Scrie toate numerele . Greș ește 2 -3 numere. Scrie doar 7 – 8 numere.
I3 Compară corect toate
numerele. Compară corect doar 4 –
5 numere. Compară corect 3
numere.
I4 Scrie corect toate
numerele. Scrie corect doar 3
numere. Scrie corect doar 2
numere.
I5 Descoperă toate
numere le care lipsesc. Descoperă 7 – 8 numere
din cele care lipsesc. Descoperă 5 – 6 numere
din cele care lipsesc.
I6 Identifică toate
numerele care se pot
scrie cu cifrele date. Identifică 4 – 5 numere
din cele care se pot scrie
cu cifrele date. Identifică 3 numere din
cele care se pot scrie cu
cifrele date.
I7 Descoperă toate
numerele naturale care
îndeplinesc anumite
condiții. Descoperă 4 -5 numere
naturale care îndeplinesc
anumite condiții.
Descoperă 2 -3 numere
naturale care îndeplinesc
anumite condiții.

Tabelul 3.1. Descriptori de performanță

ELEVII Clasa Calificativ o bținut
E1 a II-a A FB
E2 a II-a A B
E3 a II-a A S
E4 a II-a A B

34
E5 a II-a A FB
E6 a II-a A B
E7 a II-a A B
E8 a II-a A S
E9 a II-a A B
E10 a II-a A I
E11 a II-a A B
E12 a II-a A B
E13 a II-a A S
E14 a II-a A B
E15 a II-a A B
E16 a II-a A S
E17 a II-a A S
E18 a II-a A S
E19 a II-a A B
E20 a II-a A S

Tabelul 3.2. Calificative obținute de eș antionul experimental

Calificativ Nr. copii Procente (%)
FB 2 10 %
B 8 40%
S 9 40%
I 1 10%

Tabel 3.3. Rezultatele eș antionului experimental

35

Fig.3.2. Propo rția rezultatelor obținute la eș antionul experimental

b) Eșantionul de control a î nregistrat urm ǎtoarele rezultate:

ELEVII Clasa Obținut
E1 a II-a B FB
E2 a II-a B B
E3 a II-a B S
E4 a II-a B B
E5 a II-a B FB
E6 a II-a B B
E7 a II-a B B
E8 a II-a B S
E9 a II-a B B
E10 a II-a B I
E11 a II-a B B
E12 a II-a B I
E13 a II-a B S
E14 a II-a B S
E15 a II-a B S
E16 a II-a B S
10% 40%
40%
10% TEST INITIAL
ESANTION EXPERIMENTAL
FB
B
S
I

36
E17 a II-a B S
E18 a II-a B S

Tabelul 3.4. Cali ficative obținute de eș antionul de control

Calificativ Nr. copii Procente (%)
FB 2 11%
B 6 33%
S 8 45%
I 2 11%

Tabel 3.5. Rezultatele eș antionului de control

Fig.3.3. Propo rția rezult atelor obținute la eș antionul de control

După analiza lucrărilor am constatat faptul că nu toți elevii pot să realizeze cu
ușurință regulă dată sau noțiuni precum numere pare sau impare în consecință m -am
gândit la un plan de exerciții sub formă de joc, pe care l -am aplicat în etapă experimentală
doar eșantionului experimental, adică clasei a II -a A.
Media rezultatelor obținute de către cele două eșantioane în urma testării inițiale
au fost asemănătoare, astfel putem spune că elevii, în medie, au același bagaj de
cunoștințe matematice.
11% 33% 8%
11% TEST INITIAL
ESANTION DE CONTROL
FB
B
S
I

37
III.7.2 Etapa experimentală

Această etapă a constituit momentul introducerii variabilei independente în
activitatea desfășurată de eșantionul experimental la activitățile de matematică, în timp ce
pentru eșantionul de co ntrol activitatea didactică s -a desfășurat în condiții normale,
nemodificate.
Am urmărit integrarea jocurilor didactice în activități inter și transdisciplinare. Am
selectat cu mare atenție jocuri didactice matematice interesante, atractive.
Jocuri didacti ce matematice utilizate în experiment au fost: „Citește corect!”,
„Dacă știi, câștigi!”, „Care număr s -a rătăcit?”, „Ce aduce trenul?”, „Cine știe?”,
„Săculețul cu surprize”, “Cauta vecinul”, “Fișă de evaluare prin joc”„Unește numerele
crescător”.
În cele ce urmează voi prezenta câteva dintre testele de formare continuă folosite ,
precum și rezultatele elevilor din eșantionul experimental.

Jocul 1 – Citește corect
Unitatea de învățare: Școala, împărăția cunoașterii
Tema: „Numerele naturale”
Subtema : Citirea datelor din tabel
Mijloc de realizare : Joc didactic
Durata: 30 minute
Obiective operaționale: citirea după simboluri a numerelor naturale formate din trei
cifre.
Scopul jocului:
– verificarea capacității de a recunoaște și citi numere reprezenta te prin simboluri;
Material didactic : fișe de lucru cu tabele;
Desfășurarea jocului: Se alcătuiesc patru grupe de elevi. Învățătoarea împarte fișe cu
tabele și câteva cerințe.

38
Fisa de evaluare continua (1)
Știind că avem următoarele simboluri: =100 , =10, =1

Aflați câți elevi se duc în vacanță la: bunici, mare, straină tate, munți, stau acasă.
Ordonați crescǎ tor numerele gǎ site.

Itemi:
1. ordonarea c orect ǎ a numerelor gǎ site;
2. citirea corectǎ a numerelor natur ale reprezentate prin simboluri.

Barem de corectare:
ITEM SUFICIENT BINE FOARTE BINE
I1 Nu ordonează în
totalitate numerele. Ordonează corect numerele
dar cu ajutorul învățătorului. Ordonea ză corect
numerele.
I2 Nu citește în totalitate
numerele. Citește numerele, dar cu
ajutorul învățătorului. Citește rapid și corect
numerele.

Tabel 3.6. Descriptori de performanțǎ pentru evaluarea continuă -formativă

Bunici
Mare
Străinătate
Munți
Stau acasă

39
Esantionul experimental a obținut următoarele rezultate la aceastǎ activitate:

Tabel 3.7. Rezultatele eș antionului e xperimental (evaluare continuă -formativă)

Fig.3.4. Proporția rezultatelor obținute la evaluarea continuă -formativă

Jocul 2 – Dacă știi, câștigi!

Unitatea de învățare: Scoala, împărăția cunoașterii
Tema: „Numerele naturale”
Subtema : Citirea datelor din tabel
Mijloc de realizare : Joc didactic
Durata: 30 minute
Obiective operaționale: să forme ze cât mai multe numere de 3 cifre folosind etichetele
date. Calificativ Nr. copii Procente (%)
FB 13 65%
B 5 25%
S 1 5%
I 1 5%

65% 25% 5% 5%
FB
B
S
IEșantionul experimental

40
Scopul jocului: consolidarea deprinderilor de scriere și citire a numerelor formate din
sute, zeci și unități.
Material didactic : Etichete cu cifre diferite și ordine pentru fiecare echipă.
Desfă șurarea jocului: Învățătoarea împarte etichete celor două echipe. Jocul se va
desfășura pe echipe. Se stabilesc trei echipe. Fiecare echipă va primi etichetele și va
formă cât mai multe numere în timpul indicat de învățător. La final, fiecare echipă își v a
prezenta numerele, iar echipa care a reușit să formeze cât mai multe numere va fi
declarată câștigătoare.
Itemi: 1. scrierea corectă a numerelor formate din sute, zeci și unități.
2. citirea corectă a numerelor formate din sute, zeci și unități.

Fișǎ de lucru

Echipa I :

Echipa a II – a:

trei

sute

si

zeci

unu

cinci

opt
opt

sapte

cinci

si

trei

zeci

sute

41
Echipa a III – a:

Barem de corectare:
ITEM SUFICIENT BINE FOARTE BINE
I1 Nu scrie în totalitate
numerele. Scrie corect numerele dar cu
ajutorul învățătorului. Scrie corec t numerele.
I2 Citește în totalitate
numerele. Citește numerele, dar cu
ajutorul învățătorului. Citește rapid și corect
numerele.

Tabel 3.8. Descriptori de performanțǎ pentru evaluarea continuă -formativă

La această fișă de lucru s -au obținut urm ătoarele rezultate:

Tabel 3.9. Rezultatele eș antionului experimental (evaluare continuă -formativă)

Calificativ Nr. copii Procente (%)
FB 12 60%
B 4 20%
S 3 15%
I 1 5%
sase

zeci

si

unu

doi

sute

sapte

42

Fig.3.6. Proporția rezultatelor obținute la evaluarea continuă -formativ ă

Jocul 3 – “Care număr s-a rătăcit”?

Unitatea de învățare: Scoala, împărăția cunoașterii
Tema: „Numerele naturale”
Subtema : Șirul de numere
Mijloc de realizare : Joc didactic
Durata: 20 minute
Scopul jocului: Intuirea ideii de șir al numerelor natur ale.
Material didactic : Fișe cu șiruri numerice pentru fiecare elev.
Desfășurarea jocului: Fiecare elev va primi fișa cu cele două șiruri de numere ordonate
după o anumită regulă. Elevii trebuie să descopere regulă și numărul care nu respectă
acea regulă. Elevul care termină primul și corect este declarat câștigător.
Itemi:
1. descoperirea regulii
2. descoperă numărul care nu respecta regulă

60% 20% 15% 5%
FB
B
S
IEșantionul experimental

43
Fișǎ de lucru

1. Priviți și citiți șirurile de numere de mai jos
a) Găsiți regulă după care sunt ordonate numerele di n șirurile de mai jos
b) Găsiți numărul care nu respecta regulă.

243, 234, 432, 456, 324, 423, 342
101, 202, 303, 404, 536, 505, 606, 707, 808

Barem de corectare:
1.
ITEM SUFICIENT BINE FOARTE BINE
I1 Nu găsește regulă
șirurilor Găsește regulă șirurilor , dar
cu ajutorul învățătorului. Găsește rapid regulă
șirurilor.
I2 Nu reușește să găsească
numerele care nu
respecta regulă șirului. Găsește numerele care nu
respecta regulă șirului, dar cu
ajutorul învățătorului. Găsește repede numerele
care nu respecta regulă
șirului.

Tabel 3.9. Descriptori de performanțǎ pentru evaluarea continuă -formativă

La această fișă de lucru s -au obținut următoarele rezultate:
Tabel 3.11. Rezultatele eș antionului experimental (evaluare continuă -formativă) Calificativ Nr. copii Procente (%)
FB 15 75%
B 3 15%
S 1 5%
I 1 5%

44

Fig.3.6. Proporția rezultatelor obținute la evaluarea continuă -formativă

Aceste jocuri nu numai că i -au antrenat , dar prin intermediul lor și -au
consolidat și verificat anumite cunoștințe, price peri și deprinderi. Ținând cont de puterea
de concentrare a elevului, de nevoia de variație și mișcare, în activitatea școlară se
impune c a lecția de matematică să fie intercalatǎ sau completată cu jocuri didactice.
După aceste ore destinate jocului didact ic le voi da elevilor un alt test final pentru
a analiza importanța și eficiența jocului didactic în consolidarea cunoștințelor.
După cum m -am așteptat, aceste jocuri atent alese, nu numai că i -a antrenat pe
copii dar prin intermediul lor și -au consolidat și verificat anumite cunoștințe, priceperi și
deprinderi. Ținând cont de puterea de concentrare a fiecărui elev în parte, de nevoia de
variație și mișcare, în activitatea școlară este imperios de important că lecția de
matematică să fie intercalata sau com pletată cu jocuri didactice.
După aceste ore destinate joculu i didactic elevii vor fi testaț i din nou. Ei vor avea
de rezolvat un alt test, un test final, pentru a analiza importanța și eficiența jocului
didactic în consolidarea cunoștințelor acumulate. În urma rezultatelor obținute la testele
de evaluare continuă aplicate doar eșantionului experimental, se poate observa progresul
elevilor pe toată durata cercetării, ca un preambul la testarea finală.

75% 15% 5% 5% FB
B
S
IEșantionul experimental

45
III.7.3. Etapa postexperimentală

La finalul per ioadei experimentale, după ce eșantionul experimental a participat la un
program de lucru în care am integrat corespunzător jocurile didactice prezentate mai sus,
elevii din ambele eșantioane (eșantionul experimental și eșantionul de control) au fost
supu și unui test final de cunoștințe. Am urmărit să stabilim soliditatea și durabilitatea
achizițiilor dobândite de eșantionul experimental pe perioada derulării experimentului
fata de eșantionul de control care nu a avut parte de teste de evaluare continua -formativa.
Testul final a avut un grad sporit de dificultate.

Clasa a II -a A și a II -a B
Disciplina: Matematica și Explorarea mediului
Tema: „Numerele naturale”
Subtema : Test final
Mijloc de realizare : Joc didactic
Durata: 40 minute
Scopul jocului: Înțeleg erea numărului și notației acestuia. Scrierea, compararea și
ordonarea numerelor naturale de la 0 la 1000
Material didactic : Fișe de lucru
Desfășurarea jocului: Fiecare elev va primi fiș a pe care o va lucr a individual.
Itemi:
1. scrierea c orectǎ a numerelor r eprezentate de desene ;
2. ordonarea numerelor date crescător și descrescător ;
3. rezolvarea secvențelor de numere ;
4. descompunerea numerelor în sute, zeci și unități ;
5. găsirea vecinilor a unui număr ;
6. semnele de relație ;
7. identificarea numerelor.

46
TESTUL FINA L

Numele și prenumele : …………………………………. ……….. Data: …………………

1.Scrie numerele reprezentate de desene în casu țele corespunzǎ toare :

2.Ordonează numerele:
a) crescător : 404, 182, 325, 7 16, 315, 419, 924, 28 6;
……………………………………………………………………………………….. …………………….. …..
b) descrescător : 120, 705, 258, 965, 425, 300, 573, 48 0;
……………………………………………………………………………………………………. ……………..
1. Scrie numerele pe spaț iile punctate :

a) de la 597 la 603;
……………………………………………………………………………………………………. ……………..
S
Z
U
S
Z
U
S
Z
U

47
b) mai mari decât 549 și mai mici decât 557;
……………………………………………….. ………………………………………………….. ……………..
c) toate numerele care au cifra unităților 3 și cifra sutelor 5;
………………………………………………………………………………………………… …………………

4.Descompune următoarele numere în sute, zeci și unități:

5.Scrie vecinii numerelor pe spaț iile punctate :

………….. 3 99 …. ……….. …………… 402 …………… ………….. 520 ……… ….
………….. 880 …………… …………… 200 …………… ………….. 681 ………….

6.Compară următoarele perechi de numere:

426 642 528 527 542 524

8. Micșor ează suma numerelor 635 și 222 cu restul numerelor 500 și 300.
…………………………………………………..

461
305
780

48
Barem de corectare:

Itemi
Foarte bine
Bine
Suficient
I1 Scrie corect toate numerele
reprezentate de desene. Scrie corect 2 numere
reprezentate de desene. Scrie corect 1 număr
reprezentat de desen.
I2 Ordonează corect numerele
date crescător și
descrescător. Ordonează corect
numerele date
crescător și
descrescător. Ordonează numerele
date crescător și
descrescător cu 2 -3
greșeli.
I3 Rezolvă corect itemul
conform cerințelor. Rezolvă corect 2
secvențe din 3. Rezolvă corect 1
secvență din 3.
I4 Descompune corect
numerele în sute, zeci și
unități. Descompune corect 2
numere în sute, zeci și
unități. Descompune corect 1
număr î n sute, zeci și
unități.
I5 Scrie corect vecinii
numerelor date. Scrie corect vecinii a
4-5 numere din 6. Scrie corect vecinii a
2-3 numere din 6.
I6 Pune corect semnele de
relație în toate cazurile. Pune corect semnele
de relație în 2 din
cazurile date. Pune corect semnele
de relație într -un
singur caz.
I7 Identifică toate numerele. Identifică 4 -5 numere
din 6. Identifică 2 -3 numere
din 6.

Tabel 3.12. Descriptori de performanțǎ pentru evaluarea continuă -formativă

ELEVII Clasa Obținut
E1 a II-a A FB
E2 a II-a A FB
E3 a II-a A FB
E4 a II-a A B
E5 a II-a A FB

49
E6 a II-a A FB
E7 a II-a A FB
E8 a II-a A FB
E9 a II-a A FB
E10 a II-a A S
E11 a II-a A FB
E12 a II-a A FB
E13 a II-a A S
E14 a II-a A FB
E15 a II-a A FB
E16 a II-a A FB
E17 a II-a A FB
E18 a II-a A FB
E19 a II-a A FB
E20 a II-a A FB

Tabelul 3.13. Calificative obț inute de e șantionul experimental la testarea final ǎ

La această fișă de evaluare s -au obținut următoarele rezultate:
a) Eș antionul experimental (evaluare finală):

Tabel 3.14 . Rezultatele eș antionului experimental la evaluarea final ǎ

Calificativ Nr. copii Procente (%)
FB 17 85%
B 1 5%
S 2 10%
I 0 0%

50

Fig.3.7. Rezultate obținute de eș antionul experimental la evaluarea finală

b) Eșantionul de control (eva luare finală)
ELEVII Clasa Obținut
E1 a II-a B I
E2 a II-a B B
E3 a II-a B B
E4 a II-a B B
E5 a II-a B B
E6 a II-a B B
E7 a II-a B B
E8 a II-a B B
E9 a II-a B B
E10 a II-a B S
E11 a II-a B FB
E12 a II-a B FB
E13 a II-a B S
E14 a II-a B FB
E15 a II-a B FB
E16 a II-a B FB
85%
5% 10%
0% TEST FINAL
EȘANTION EXPERIMENTAL

FB
B
S
I

51
E17 a II-a B FB
E18 a II-a B FB

Tabelul 3.15. Calificative obținute de eș antionul de control la testarea finalǎ

Tabel 3.16. Rezultatele eș antionulu i de control la evaluarea finalǎ

Fig.3.8. Rezultate obținute de eș antionul de control la evaluarea finală

Calificativ Nr. copii Procente (%)
FB 7 39%
B 8 44%
S 2 11%
I 1 6%

39%
44% 11% 6% TEST FINAL
EȘANTIONUL DE CONTROL
FB
B
S
I

52
III.7 .4. Analiza și interpretarea datelor

În cele ce urmează doresc să fac o prezentare comparativă a rezultatelor
înregistrate la cele do uă eșantioane în urma testelor de evaluare inițială și cea finală,
arătând astfel că introducerea unor metode interactive în cadrul unor jocuri didactice
practic devine o necesitate a procesului instructiv -educativ, în vederea îndeplinirii
dezideratelor r eformei preșcolare cu privire la activitatea de educare a disciplinei
matematica.
Cum am sperat, rezultatele testului final au fost mult mai bune la copiii care
aparțin eșantionului experimental, dovedind atracția copilului pentru joc contribuind la
realiz area obiectivelor instructiv -educative ale procesului de predare învățare. Rezultatele
copiilor aparținând eșantionului de control au fost la fel mici, nu au fost înregistrate
progrese.

Fig.3.9. Proporția rezultatelor obținute la evaluare a inițială 0246810
Esantionul
experimentalEsantionul de
controlTEST INITIAL
FB
B
S
I

53

Fig.3.9. Proporția rezultatelor obținute la evaluarea final ǎ

Rezultatele obținute, redate în cele două grafice de mai sus, în urmarea
experimentului urmărit și descris în această lucrare, sunt foarte elocvente.
În momentul aplicării test ului inițial, am constatat că cele două eșantioane erau
apropiate la nivelul pregătirii și al performanțelor preșcolare matematice: E.E 10 % și E.C
11%, adică 2 copii ai eșantionului experimental au obținut calificativul FB, iar la
eșantionul de control la fel, 2 copii au obținut acest calificativ. La calificativul B s -au
încadrat 40% din copiii eșantionului experimental, adică 8, pe când la eșantionul de
control doar 33% au obținut acest calificativ (6 copii). În ceea ce privește calificativul S
se observă că copiii eșantionului de control au obținut un procent mai mare, 45% față de
40% cât au obținut copiii eșantionului experimental, deși ca și număr de persoane la E.E
avem 9 copii, iar la E.C. avem 8 copii. La calificativul I s-au încadrat 11% din copiii
eșantionului de control (adică 2 copii), pe când la eșantionul experimental doar 10% (un
singur copil).
Ulterior, odată cu introducerea variabilei independente grupului experimental și cu
aplicarea testelor de evaluare formativă la sfârșitul parcurgerii unor conținuturi, am
constatat modificări în evoluția rezultatelor. Treptat, eșantionul experimental a dobândit
rezultate tot mai bune, în timp ce eșantionul de control s -a menținut aproximativ la
aceleași rezultate. 024681012141618
Eșantionul
experimentalEșantionul de
controlTEST FINAL
FB
B
S
I

54
Rezultatele obținute în urma testului de evaluare finală au evidențiat îmbunătățirea
performanțelor școlare și detașarea clară a copiilor din grupul experimental față de cei din
grupul de control. Așadar în urma testului final 17 copii ai eșantionului experimental au
obținut calificativul FB, pe când la eșantionul de control doar 7 copii au reușit să obțină
acest calificativ. În ceea ce privește calificativul B, E.C. a înregistrat o ușoară creștere,
doi copii reușind să își îmbunătățească rezultatele fata decele obținute la testarea inițială.
Ceea ce considerăm uimitor este faptul că în cadrul E.E. nici un copil nu a obținut
calificativul I, în timp ce la E.C. încă exista copii care se încadrează la acest calificativ.

55
CONCLUZII

Din analiza cercetării de fată se pot desprinde câteva constatări cu valoare de
concluzii menite să îmbunătățească activitatea dascălilor în ceea ce privește pregătirea
copilului în școală.
Așa um am observat, jocul didactic poate fi folosit atât ca mijloc de predare dar
mai ales ca mijloc de consolidare și a plicare a cunoștințelor însușite.
Jocul didactic este o activitate deosebit de importantă deoarece încurajează și
cultiva încrederea în forțele proprii precum și spiritul de răspundere, de colaborare și
ajutor reciproc.
Organizate cu iscusință și priceper e de către învățători, jocurile și exercițiile au o
importantă contribuție la pregătirea copiilor pentru viață, ajutându -i să-și însușească
cunostine temeinice pe cai ușoare și plăcute.
Jocurile didactice constituie o activitate importanta în școli deoarec e de reușita lor
depinde însușirea tuturor deprinderilor intelectuale ale copilului.
Jocurile didactice de orice natură ar fi s -au dovedit a fi forme utile de învățare,
consolidare și verificare a cunoștințelor copiilor în general.
Eșalonarea jocurilor did actice pe tot parcursul perioadei școlare, într -o anumită
ordine gradată, a făcut posibilă accesibilitatea sarcinii didactice și obținerea unor rezultate
calitativ superioare.
Odată cu parcurgerea testelor de evaluare formativă am remarcat interesul și
preocuparea copiilor pentru a fi cât mai bine pregătiți. Am constatat și o îmbunătățire a
relațiilor dintre copii, care, în urma implicării lor în activități comune de lucru s -au
apropiat, au legat prietenii sincere și trainice. Copiii timizi au evoluat, au reușit să se
exprime mai clar, mai corect, mai variat. Numărul copiilor slab pregătiți a scăzut văzând
cu ochii.
Concluzia la care am ajuns în urma acestei cercetări este ca prin joc evaluarea
copiilor este mai eficientă și totodată antrenantă. De aceea utilizarea jocului didactic în
activitățile matematice, pot ajuta atât la fixarea, dar și la etalarea cunoștințelor dobândite
până la un moment dat. Acesta este motivul pentru care itemii testelor de evaluare i -am
conceput sub forma unor jocuri didactice.

56
În urma analizei rezultatelor de către fiecare eșantion, reiese o diferențiere evidentă
în favoarea eșantionului experimental. Aceste diferențe între calificativele obținute de
cele două eșantioane permit să concluzionăm că folosirea jocurilor didactice î n cadrul
orelor de matematică au un rol în creșterea performanțelor școlare în ceea ce privește
scrierea, citirea, formarea și ordonarea numerelor naturale.
După cum putem observa cu ușurință, rezultatele cercetării practic -aplicative, pe
care am întrepri ns-o în lucrarea de față, au confirmat ipoteza de la care am pornit în acest
demers didactic, ceea ce înseamnă că folosirea jocului didactic a dus la dinamizarea și
eficientizarea procesului instructiv -educativ, printr -o mai bună înțelegere a noțiunilor și
însușirea durabilă a conținuturilor de către copiii aflați în eșantionul experimental.
După ce am analizat rezultatele cercetării putem concluziona că:
– ipoteza cercetării a fost confirmată;
– eficiența procesului de introducere a conceptului de număr nat ural poate fi
crescută dacă se abordează această noțiune prin prisma jocului didactic
matematic, deoarece s -a constatat că prin convertirea situației de joc în situație
de învățare, copiii din clasele primare au acces la modele de tip cognitiv;
– copilul a d evenit subiectul și obiectul propriei educații.
Avantajele utilizării jocului didactic sunt:
– crește productivitatea și stimulează efortul copilului;
– stimulează aplicarea și sintetizarea cunoștințelor în moduri variate și
complexe;
– dezvoltă capacitățile c ognitive complexe: gândirea democratică, gândirea
divergentă și gândirea critică.

57
BIBLIOGRAFIE

1. Antohe, Valerian; Gheorghinoiu, Constantin; Obeadă, Monica – Metodica
predării matematicii. Jocul didactic matematic , Editura Ex. Libris, Brăila, 2 002
2. Anucuța, Partenie; Aprodu, Mitel – Povești și jocuri matematice distractive,
Editura Excelsior, Timișoara, 1998
3. Bocoș, M., – Teoria și practica cercetării pedagogice , Editura Casa Cărții de
Știință, Cluj -Napoca, 2007
4. Chateau, Jean – Copilul și jocul , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1970
5. Claparede , Edouard –Psihologia copilului , Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1973
6. Crețu, Elvira – Psihopedagogia școlară pentru învățământul primar , Editura
Aramis, București, 1999
7. Cristea, Sorin – Managementul oganizatiilor scolare , Ed Didactica si pedagogica,
Bucuresti, 1996
8. Cucoș , Constantin – Pedagog ie, Editura Polirom, Iași, 2000
9. Dinuță, Neculae – Metodica predării învățării matematicii în ciclul primar ,
Editura Universității din Pitești, 2002
10. Geissler, E. E. – Mijloace de educație , Editura Didactică și Pedagogică, București,
1977
11. Gheba, Grigore; Popovici, Constantin; Gheba, Lucreția – Jocuri didactice pentru
preșcolari. Anecdote didactice pentru clasele I -IV, Editu ra Pan General,
București, 1995
12. Golu, Pantelimon; Verza, Emil; Zlate, Mielu – Psihologia copilului , Editura
Didactică și Pedagogică, București, 1997
13. Herescu, Gheorghe; Motrescu, Vasile; Ștefănescu, Vasile – Matematică clasa I.
Îndrumătorul învățătorului, Editura Didactică și Pedago gică, București, 198 1
14. Huizinga, Johan – Homo ludens , Editura Univers, București, 1977
15. Ionescu, M., Bocoș, M., – Cercetarea pedagogică și inovația în învățământ, în
"Pedagogie. Suporturi pentru formarea profesorilor ", Editura Presa Universitară
Clujeană, C luj-Napoca, 2001

58
16. Lazăr , Alexandru – Situații motivaționale favorabile învățării de tip școlar ,
Editura Didactică și Pedagogică, București, 1975
17. Leontiev, A. N. – Probleme ale dezvoltării psihicului , Editu ra Științifică,
București, 1964
18. Mugny G., Doise W., Perret -Clermont A.N. – Conflit de centrations et progres
cognitif , Bulletin de Psychologie, 29, 199 -204, 1976
19. Neacșu, Ioan – Metodica predării matematicii la clasele I -IV, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1988
20. Neacșu, Ioan ; Gălăteanu, Monalisa, Predoi, Petre – Didactica matematicii în
învățământul prim ar, Editura Aius, Craiova, 2001
21. Nicola, Ioan – Tratat de pedagogie școlară , Editura Aramis, București, 2000
22. Piaget, Jean – Psihologie și pedagogie , Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1976
23. Planchard, Emil – Introducere în pedagogie , Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1976
24. Radu, I., Ionescu, M., – Cercetarea pedagogică – moment al perfecționării și
creativității, în "Experiență didactică și creativitate ", Editura Dacia, Cluj -Napoca,
1987
25. Rus, Ileana; Varna, Doina – Metodica predării matematicii , Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1983
26. Rusu, Elena – Despre învățarea matematicii , Editura de Stat Didactică și
Pedagogică, București, 1962
27. Simionică, Elena; Caraiman , Florica – Mate matica … prin jo c, Editura Polirom,
Iași, 1988
28. Ștefănescu, Vasile; Peti, Anghel; Rădulescu, M.; Stan, Florea – Matematica în
ciclul primar (Cont ribuții metodice), Pitești,1979
29. Mihail ROSU – Didactica matematicii în învaățământul primar , 2006