Nume:Petre Daniela-Mariana [608606]

Nume:Petre Daniela-Mariana

An de studii:I,PIPP

Disciplina:Fundamentele psihologiei

Tema 2

Descrieti proprietatile afectivitatii si oferiti cate un exemplu relevant.

1) Polaritatea proceselor afective

▪
consta
în
tendinta
acestora
de
a
gravita
fie
în
jurul
polului
pozitiv,
fie
în
jurul
celui

negativ

▪
apare
ca
urmare
a
satisfacerii
sau
nesatisfacerii
diferentiate
a
trebuintelor,

aspiratiilor (totala sau partiala, de lunga sau de scurta durata).

▪
procesele
afective
sunt
cuplate
doua
câte
doua
în
perechi
cu
elemente
contrare:

bucurie-tristete, simpatie-antipatie, entuziasm-deprimare, iubire-ura etc.

▪
Polaritatea
se
exprima
în
caracterul
​
placut
​
sau
​
neplacut
al
starilor
afective,
​
stenic

sau
​
astenic
al
acestora
(unele
mobilizând,
"împingând"
spre
activitate,
altele
dimpotriva,

demobilizând,
întârziind
sau
inhibând
activitatea),
în
fine,
în
caracterul
lor
​
încordat
sau

destins
​
(unele fiind tensionale, altele relaxante).

▪
este
inexact
faptul
ca
starile
afective
placute
sunt
întotdeauna
stenice,
pe
când

cele neplacute, astenice.

Succesul,
de
exemplu,
ca
stare
afectiva
placuta
poate
fi
stenica
pentru
unii
oameni

împingându-i
spre
activitate,
dar
astenica
pentru
altii
facându-i
sa
se
multumeasca
cu

ceea ce au obtinut.

La
fel
de
eronata
este
si
opinia
ca
trairile
afective
ar
fi
perfect,
exclusiv
sau
absolut

polare.
In
realitate,
o
traire
afectiva
este
predominant
placuta,
dar
la
gândul
ca
se
va

termina, consuma, ea genereaza si o usoara unda de regret sau de tristete.

De
asemenea,
nu
este
obligatoriu
ca
ceea
ce
este
placut
pentru
o
persoanâ
sâ
fie

la
fel
de
placut
si
pentru
o
alta.
Polaritatea
trairilor
afective
se
manifesta
în
functie
de

particularitatile situatiei, dar mai ales dependent de particularitatile personale.

2) Intensitatea proceselor afective

-indica
forta,
taria,
profunzimea
de
care
dispune
la
un
moment
dat
trairea
afectiva.

Din
aceasta
perspectiva,
vom
întâlni
unele
stari
afective
intense
si
chiar
foarte
intense
si

altele mai putin intense.

1

Nume:Petre Daniela-Mariana

An de studii:I,PIPP

Disciplina:Fundamentele psihologiei

-este
în
functie
atât
de
valoarea
afectiva
a
obiectului,
de
semnificatia
lui
în
raport
cu

trebuintele subiectului, cât si de capacitatea afectiva a subiectului.

-Se
stie
ca
unii
oameni
vibreaza
afectiv
mai
intens,
chiar
si
la
evenimente
comune,

fara
prea
mare
importanta,
pe
când
altii
raman
oarecum
reci,
impasibili
sub
raport

afectiv, chiar si în fata unor evenimente dramatice.

–
Cresterea
intensitatii
starilor
afective
se
obtine
nu
prin
repetarea
stimulului
(ca
la

memorie),
care
ar
duce
la
tocirea
afectivitatii,
ci
prin
schimbarea
(amplificarea)

semnificatiilor afectogene ale obiectului sau persoanei cu care suntem în relatie.

O
asemenea
crestere
a
intensitatii
trairilor
afective
trebuie
sa
se
produca
însa
în

anumite limite optime, depasirea acestora soldându-se cu perturbarea activitatii.

lata, deci, ca necesar este nu doar optimumul motivational, ci si optimumul afectiv.

3) Durata proceselor afective

-consta
în
întinderea,
persistenta
în
timp
a
acestora,
indiferent
daca
persoana
sau

obiectul
care
le-a
provocat
sunt
sau
nu
prezente.
Un
sentiment
poate
dura
un
an,
doi

sau
toata
viata,
o
emotie
poate
dura
câteva
ore
sau
câteva
clipe;
frica
si
groaza
în
fata

unui
accident
persista
si
dupa
ce
pericolul
a
trecut;
dragostea
se
pastreaza
chiar
daca

fiinta iubita nu mai este.

–
alimentând
permanent
semnificatia
afectogena
a
unui
stimul
(obiect
sau
persoana)

putem tine mereu treaza starea afectiva fata de el.

4) Mobilitatea proceselor afective

–
trecerea
rapida
în
interiorul
aceleiasi
trairi
emotionale
de
la
o
faza
la
alta
–

trecerea
de
la
stadiul
primar,
care
exprima
o
traire
nespecifica
de
incertitudine,
bazat

îndeosebi
pe
deficitul
de
informatie,
la
stadiul
secundar,
care
presupune
o
traire

specifica,
adecvata
deznodamântului
favorabil
sau
nefavorabil,
bazat
pe
relevanta

informatiei;

–
fie
trecerea
de
la
o
stare
afectiva
la
alta
–
trecerea
de
la
emotie
la
un
sentiment

sau
de
la
un
sentiment
de
un
anumit
tip
la
un
sentiment,
dar
de
alt
tip
(de
la
dragoste
la

ura si invers).

-Mobilitatea
presupune
trecerea
de
la
o
faza
la
alta,
de
la
o
traire
la
alta
numai
în

conditii
de
necesitate,
deci
atunci
când
situatia
si
solicitarile
o
cer;
trebuie
deosebita
de

fluctuatia
trairilor
afective,
care
presupune
tot
o
trecere
de
la
o
stare
la
alta
însa
fara
nici

un
motiv,
fara
sa
fie
ceruta
de
o
solicitare
obiectiva
sau
de
vreo
necesitate
subiectiva;

fluctuatia
trairilor
afective
este
un
indiciu
al
slabiciunii,
imaturitatii
sau
chiar
patologiei

proceselor afective.

2

Nume:Petre Daniela-Mariana

An de studii:I,PIPP

Disciplina:Fundamentele psihologiei

5) Expresivitatea proceselor afective

-consta
în
capacitatea
acestora
de
a
se
exterioriza,
de
a
putea
fi
"vazute",
"citite",

"simtite".
Exteriorizarea,
manifestarea
în
afara,
se
realizeaza
prin
intermediul
unor

semne
exterioare
care
poarta
denumirea
de
​
expresii
emotionale.
​
Cele
mai
cunoscute

expresii emotionale:

–
mimica
(ansamblul
modificarilor
expresive
la
care
participa
elementele
mobile
ale

fetei:
deschiderea
ochilor,
directia
privirii,
pozitiile
succesive
ale
sprâncenelor,
miscarile

buzelor
ete.,
prin
intermediul
carora
exteriorizam
bucuria,
suferinta,
mâhnirea,

descurajarea, indignarea, sfidarea, surpriza etc.);

–
pantomimica
(ansamblul
reactiilor
la
care
participa
tot
corpul:
tinuta,
mersul,

gesturile;
mersul
sprintar,
sâltaret
tradeaza
bucuria,
buna
dispozitie,
pe
când
mersul

încet, agale tradeaza suparare, tristete);

–
modificarile
de
natura
vegetativa
(amplificarea
sau
diminuarea
ritmului
respiratiei,

vasocontractia,
vasodilatatia,
cresterea
conductibilitatii
electrice
a
parului,
hiper
sau

hipotonusul
muscular,
modificarea
compozitiei
chimice
a
sângelui
sau
a
hormonilor
etc.

soldate cu paloare/ înrosire, tremuraturi, lacrimi, transpiratie, gol în stomac);

–
schimbarea
vocii
(a
intensitatii,
ritmului
vorbirii,
intonatiei,
timbrului
vocii
etc.;
dupa

intonatie; un "da" poate fi mult mai negativ decat un"nu").

Expresiile
emotionale
nu
sunt
izolate
unele
de
altele,
ci
se
coreleaza
si
se

subordoneaza
starilor
afective,
dând
nastere
la
ceea
ce
se
numeste
conduita

emotional-expresiva
​
.
De
exemplu,
conduita
expresiva
a
tristetii
(atârnarea
bratelor,

aplecarea
capului,
pleoapelor
si
coltul
buzelor
lasate
în
jos,
miscari
fara
vigoare,
ochii

"stinsi,
fata
"pamântie'')
se
deosebeste
de
conduita
expresiva
a
bucuriei
(tinuta
dreapta,

ochi deschisi, stralucitori, mobilitatea bratelor, în genere, a muschilor etc.).

Trebuie
retinut
faptul
ca
expresiile
si
conduitele
emotionale
se
invata
​
,
se
însusesc

în
timpul
vietii,
fie
prin
imitatie,
fie
prin
efort
voluntar.
Ca
asa
stau
lucrurile
ne
este

demonstrat
de
faptul
ca
la
orbii
din
nastere
expresivitatea
emotionala
este
foarte

saracacioasa,
fata
este
crispata,
putin
expresiva.
Daca
si
lor
li
se
aplica
o
serie
de

procese speciale, li se vor putea forma unele conduite expresiv-emotionale.

Pe
lânga
capacitatea
de
învatare
a
expresiilor
emotionale,
omul
o
are
si
pe
aceea

de
a
le
provoca
si
dirija
voluntar,
constient,
de
a
le
simula
si
folosi
conventional
pentru
a

transmite
o
anumita
stare
afectiva,
chiar
daca
aceasta
nu
exista.
De
aici
posibilitatea

aparitiei
unor
discrepante
între
trairile
afective
si
expresiile
emotionale.
Nu
întotdeauna

un
actor
traieste
efectiv
starile
emotionale
pe
care
le
exteriorizeaza.
Conventionalizarea

sociala
a
expresiilor
si
conduitelor
emotionale,
codificarea
lor
în
obiceiuri,
ritualuri

tocmai
în
functie
de
particularitatile
contextului
social
în
care
se
manifesta
are
o
mare

3

Nume:Petre Daniela-Mariana

An de studii:I,PIPP

Disciplina:Fundamentele psihologiei

valoare
adaptativa,
in
sensul
ca
faciliteaza
comportarea
individului
asa
cum
trebuie
sau

asa
cum
i
se
solicita.
Semnificativ
este
faptul
ca
sub
influenta
conditiilor
sociale
au

aparut
expresii
emotionale
​
noi,
specific
umane,
cum
ar
fi
zâmbetul
cu
diversele
sale

varietati: binevoitor, ironic, condescendent, aprobativ, dispretuitor, rautacios etc.

4