Nume și prenume : CĂLINOIU Oana -Maria [624517]

Nume și prenume : CĂLINOIU Oana -Maria
Grupa : 231 A
Anul : III
Referat la disciplina : ”Tratament kinetic in geriatrie – gerontologie”

CĂDERILE VÂRSTNICILOR

Căderile sunt definite ca evenimente accidentale în care o persoană cade atunci când
centrul său de greutate este pierdut și nu se depune niciun efort pentru a restabili echilibrul sau
când acest efort este ineficient. Căderile sunt considerate ca fiind cea mai frecventă cauză de
leziuni în rândul populației în vârstă. Patruzeci la sută di n spitalizările legate de leziuni
traumatice se datorează căderilor. Cele mai frecvente consecințe legate de cădere sunt durerea,
vânătăile, lacerările, fracturile, inclusiv fracturile extremității superioare și ale șoldului, și
sângerările intracraniene î n cazurile severe. Căderile frecvente ale populației vârstnice pot duce
la consecințe grave asupra sănătății și sunt necesare eforturi pentru reducerea incidenței acesto ra.
Fiziopatologie
O cădere este un fenomen multifactorial complex. Pentru a înțelege mecanismul
căderilor, este esențial să înțelegem condițiile prealabile ale mersului normal. Substraturile
esențiale pentru un mers normal includ rețele neuronale fine, cum ar fi ansa corticală -ganglionară
bazală ș i sistemul ganglionului bazal -trunchiul cerebral, structuri musculo -scheletice rafinate cu
tonus muscular reglat corespunzător și prelucrarea adecvată a informațiilor senzoriale (de
exemplu, cortexul cerebral, vederea, auzul , atingere fină și propriocepți a). Este necesară o
coordonare eficientă a acestor componente, împreună cu o cunoaștere și o concentrare adecvate,
pentru a preveni căderile și a menține mersul.
Pe măsură ce o persoană îmbătrânește, crește probabilitatea de a acumula probleme
medicale și medicamentele asociate acestora, la fel și riscul de cădere. Multe modificări apar în

mers cu îmbătrânirea, cum ar fi scădere vitezei mersului și a lungimii pasului, o bază mai largă și
o scădere a rezistenței membrelor inferioare. Aceste modificări sunt m ai pronunțate atunci când
persoanele în vârstă merg pe suprafețe neregulate.
Factori de risc
Factorii de risc independenți pentru cădere includ
următoarele : căderile anterioare, afectarea echilibrului, scăderea
forței musculare, deficiența vizuală, polifarmacia (mai mult de 4
medicamente) sau medicamente psihoactive, insuficiența mersului
și dificultatea de mers, depresie, amețeli sau ortostază, limitări
funcționale, vârsta peste 80 de ani, sex feminin, incontine nță,
tulburări cognitive, artrită, diabet și durere.
Riscul de cădere crește proporțional cu severitatea durerii musculo -scheletice cronice,
numărul grupurilor articulare afectate și cantitatea de interferență cu activitățile zilnice. Leziunile
de substanță albă observate pe imagistica prin rezonanță magnetică s -au dovedit a fi predictori
puternici ai factorilor de risc pentru căderi.
Prevenirea
Există multe modalități practice de a reduce riscul de
apariț ie a căderilor, ca de exemplu : suplimentar ea cu vitamina D ,
exercițiu l fizic (exercițiul Tai Chi sau exercițiile multicomponente
prescrise individual la domiciliu ), retragerea treptată a medicației
psihotrope , evaluarea deficiențelor de vedere, e valuarea podologiei ,
protectoare de sold.

Complicații în urma unei căderi
Căderile pot provoca leziuni de șold și coapse atât la bărbați, cât și la femei. Acestea sunt
cel mai frecvent motiv pentru internarea în spital pentru fracturi de șold. Alte leziuni care rezultă
din căderi includ leziuni la cap, fracturi la articulația mâinii și alte leziuni.

Fracturile de șold impun, de asemenea, o povară grea pe
termen lung, deoarece persoanele în vârstă devin mai puțin
independente, depind mai mult de membrii familiei și de
îngrijitori și au șa nse crescute de a se muta într -o unitate de
îngrijire pentru vârstnici.
După o cădere, mulți oameni în vârstă devin temători să
nu cadă din nou și își pierd încreder ea în mers. S -ar putea să începă să facă mai puțină activitate
fizică. Cu toate acestea, în timp, această mișcare redusă du ce, de fapt , cel mai probabil la o altă
cădere din cauza echilibrului mai slab, a mușchilor mai slabi și a articulațiilor mai rigide.

Concluzii
Căderile sunt răspândite în rândul popul ației vârstnice și este nevoie de strategii de
sănătate publică pentru a reduce incidența acestora și a identifica pe cei care sunt expuși riscului.
Medicii și farmaciștii ar trebui, prin consiliere, să educe pacienții vârstnici și familiile lor despre
cum să reducă incidența căderilor. O astfel de consiliere ar trebui să includă revizuirea
medicamentelor prescrise pentru persoanele în vârstă care pot precipita căderile, evitarea
interacțiunilor medicament -medicament și medicamente -boală, minimizarea efectelor secundare,
recomandarea suplim entării cu vitamina D și calciu și sugerarea unor ajustări ale stilului de viață
și mediului de viață. Implementarea programelor de prevenire a căderilor poate reduce
semnificativ căderile la vârstnici.

Bibliografie
✓ http://scielo.isciii.es/scielo.php?script=sci_arttext&pid=S1885 -642X2018000300004
✓ https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3135440/
✓ https://www.healthdirect.gov.au/falls