Nulitatea Actului Juridic Civil – Sanctiune de Drept Civil [607831]

​ Nulitatea Actului Juridic Civil – Sanctiune de Drept Civil

Cuprins
Introducere…………………………………………………………………………..…
CAPITOLUL I
Introducere……………………………………………………………………………….
Subcapitolul 1.1. ​ Terminologie
Subcapitolul ​ 1.2. Definitia nulitatii actului juridic civil…………………………………..
Subcapitolul ​ 1.3 Functiile Nulitatii…………………………………………………………
A. Functia preventiva………………………………………………………………….
B. Functia sanctionatorie……………………………………………………………….
C. Functia reparatorie ​ ………………………………………………………………….
Subcapitolul ​ 1.4. Evolutia conceptiei despre nulitate………………………………………
Subcapitolul ​ 1.5. Delimitarea nulitatii de alte sanctiuni civile
1.5.1. Nulitatea și rezoluțiunea…………………………………………………………….
1.5.2. Nulitatea și reziliere………………………………………………………………….
1.5.3. Nulitatea și revocarea……………………………………………………………….
1.5.4. Nulitatea și caducitatea………………………………………………………………
1.5.5. Nulitatea și inopozabilitatea………………………………………………………….
1.5.6. Nulitatea și reducțiunea……………………………………………………………..
1.6 Clasificarea Nulitatilor ………………………………………………………………..
1.6.1 Nulitatea absoluta si nulitatea relativa………………………………………………..
1.6.2 Nulitatea partiala si nulitatea totala…………………………………………………..
1.6.3 Nulitatea expresa si virtuala…………………………………………………………..
1.6.4 Nulitati de fond si nulitati de forma…………………………………………………..
1.6.5 Nulitati amiabile si nulitati judiciare………………………………………………….
1.6.6 Nulitatea si clauzele considerate nescrise…………………………………………….

CAPITOLUL 2:
Regimul Juridic Al Nulitatii Actului Juridic Civil Si Efectele Ei
1

2.1 Regimul Juridic …………………………………………………………………………
2.1.1. Consideratii generale…………………………………………………………………..
2.1.2 Regimul juridic al nulitatii absolute……………………………………………………
2.1.3 Regimul juridic al nulitatii relative …………………………………………………….

2.2 Efectele Nulitatii Actului Juridic Civil……………………………………………….
2.2.1 Consideratii generale………………………………………………………………….
2.2.2 Principiul retroactivitatii efectelor nulitatii……………………………………………
2.2.3 Principiul restabilirii situatiei anterioare………………………………………………
2.2.4 Principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial…………….
2.2.5 Cazurile care înlătură principiul quod nullum est, nullum producit effectum…………
A. Precizări prealabile……………………………………………………………………….
B Conversiunea actului juridic……………………………………………………………….
C Error communis facit ius…………………………………………………………………..
D Principiul răspunderii civile delictuale…………………………………………………….

CAPITOLUL 3

Studiu De Caz

Concluzii

Bibliografie:

Introducere

Institutia nulitatii actului juridic civil a fost intotdeauna un subiect caruia i s-a acordat
un interes special in doctrina juridica, având în vedere frecven ț a litigiilor în care se ridică
probleme de drept referitoare la nulitatea actului juridic civil. Problema nulitatii si a efectelor
2

ei au constituit obiectul multor studii stiintifice ce au fost exteriorizate printr-o serie de
monografii, carti, acticole stiintifice, etc. In aceasta lucrare mi-am propus sa fac o analiza a
acestor studii din perspectiva Noului Cod Civil cu accent pe modificarile aduse vechilor
reglementari asupra subiectului. Pe parcursul lucrarii am acordat atentie atat lucrarilor clasice
cat si abordarilor recente privitoare la acest subiect.

Pe langa faptul ca tema nulitatii reprezinta un subiect de interes in doctrina juridica,
consider ca aceasta poate trezi si un interes general. De multe ori oamenii nu realizeaza ca in
multe dintre relatiile in care se regasesc cu alte persoane exista raporturi juridice civile, daca
aceste sunt reglementate prin norme juridice. Un studiu asupra subiectului Nulitatea Actului
Juridic Civil ca sanctiune de drept civil poate fi gasit util in conditiile in care suntem interesati
sa aflam care sunt limitele in care ne putem desfasura activitatile care tin de viata cotidiana
prin intermediul actelor juridice, astfel incat intentiile noastre sa produca rezultatul dorit si de
asemenea cum putem sa ne aparam, in cazul unor abuzuri.
Pentru ca suntem pusi zilnic fata in fata cu situatii in care luam decizii reglementate
prin norme juridice, de multe ori manifestarea vointei noastre se materializeaza prin
incheierea unui act juridic. ​ Pentru ca acesta sa produca rezultatele dorite este necesar sa fie
respectate anumite dispozitii legale, altfel actul juridic va atrage incidenta sanctiunii nulitatii.

Subcapitolul 1.1. Terminologie

Termenul de nulitate reiese din latinescul „ nulitas ” si francezul „ nullite ” si are
urmatoarele sensuri: – insușirea, caracterul lucrului nul;
– lipsa totala de valoare, de merit;
– persoana fara competenta;
– lipsă de valoare legală a unui act
-ineficacitatea unui act juridic din caza absentei unor conditii de fond sau
de forma. 1

In dreptul civil roman notiunea de nulitate primeste doua acceptiuni si anume :
1 ​ Dic ț ionarul explicativ al limbii române (edi ț ia a II-a revăzută ș i adăugită) 2009
3

a) nulitatea ca sanctiune – aceasta acceptie este utilizata frecvent in doctrina si practica si
desemneaza calitatea de sanctiune pe care o are nulitatea, sau, cu alte cuvinte, desemneaza
consecintele nerespectarii conditiilor esentiale ale actului juridic cu prilejul incheierii
acestuia.

b) nulitatea ca institutie juridica – prin aceasta acceptie este desemnata institutia juridica a
nulitatii, adica totalitatea normelor juridice care o reglementeaza.

Subcapitolul ​ 1.2. Definitia nulitatii actului juridic civil

In legislatia noastra civila nu exista o definitie a nulitatii si din acest motiv definirea
ei, la fel ca si la alte institutii, apartine doctrinei.
În doctrina românească s-au exprimat diferite opinii cu intentia de a defini conceptul
nulită ț ii. Astfel, autorii Tr. Ionașcu și E. Barasch au remarcat că nulitatea este sancțiunea
încălcării prin act juridic, la data când actul a fost, a unei dispoziții a legii. 2
Această definiție este criticată de Gh. Beleiu, si susține că este deficitară pentru ca
aceasta nu menționează normele a căror încălcare se sancționează cu nulitate, și anume
normele ce reglementează condițiile ​ de validitate ​ . Autorul mai subliniaza ca precizarea 3
acestora este necesară, deoarece la încheierea actului pot fi încălcate și alte dispoziții legale,
sancțiunea nefiind, însă, nulitatea. Spre exemplu: cazul cand nu se respectă forma
cerută ad probationem sau cea pentru opozabilitate față de terți.
Într-o altă opinie, autorul P. Cosmovici afirma că prin nulitate se înțelege sancțiunea
de drept civil care suprimă, în măsura stabilită prin hotărâre judecătorească, efectele actului
juridic potrivnice scopului urmărit de dispozițiile legale referitoare la condițiile sale de
validitate. 4
Nici această defini ț ie nu a rămas la adăpost de anumite critici. Astfel, Gh. Beleiu
2 Ionașcu Tr., Barasch E. Tratat de drept civil. Vol. 1. Partea generală. București: Ed. Academiei
R.S.R., 1967, p. 320
3 Beleiu Gh. Drept civil român: Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil. București:
Universul juridic, 2004, p. 214
4 Cosmovici P. Tratat de drept civil. Vol.1. Partea generală. București: Ed. Academiei R.S.R., 1989,
p. 212.

4

a remarcat că nu trebuie re ț inută în defini ț ie men ț iunea „în măsura stabilită prin hotărâre
judecătorească, din două motive: pe de o parte, ea lasă impresia caracterului judiciar al
sanc ț iunii, când, în realitate , este o sanc ț iune legală – fiind opera le gii – ș i, pe de altă
parte, ea nu corespunde realită ț ii în cazul nulită ț ii relative, neaplicată – judiciar – în
cadrul termenului de prescrip ț ie extinctivă; ori, ș i în această ipoteză, există sanc ț iunea
nulită ț ii. 5
Potrivit autorul român D. Cosma, nulitatea este sancțiunea îndreptată împotriva acelor
efecte ale actului juridic care contravin scopului urmărit prin stabilirea, de către legiuitor sau
de către părți, a condițiilor de validitate a actului juridic. 6
În opinia autorilor I. Reghini, Ș . Diaconescu și P. Vasilescu, nulitatea este sanc ț iunea
ce constă în desfiin ț area retroactivă a efectelor unui act juridic, pe motiv că nu s-au respectat
condi ț iile sale legale de fo rmare. 7
Autorii francezi Ph. Malaurie, L. Ayn ѐ s și Ph. Stoffel-Munck au venit cu o definitie
simpla a nulitatii. Ei sustin ca nulitatea unui contract inseamna disparitia sa si ea tine de
iregularitatea sau absenta conditiilor de forma.
Mai mul ț i autori, printre care și Gh. Beleiu și G. Boroi, definesc nulitatea ca fiind
sancțiunea ce lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru
încheierea sa valabilă. 8
De ș i aceasa este o defini ț ie ce poate fi re ț inută, potrivit autorului O. Ungureanu,
defini ț ia reprodusă lasă impresia că în urma sanc ț iunii nulită ț ii actul juridic există în
continuare, că acesta ar supravie ț ui, ceea ce evident nu este exact. 9
Din analiza defini ț iilor prezentate mai sus putem observa ca toate scot în eviden ț ă
faptul că nulitatea este o sanc ț iune civilă, care intervine atunci când se încalcă o
dispozi ț ie legală referitoare la condi ț iile pentru încheierea valabilă a actului ș i care îl
lipse ș te de eficien ț ă.
Dupa un rezumat facut opiniilor aduse in discutie si o analiza a argumentelor pro si
contra, am retinut defini ț ia propusă de O. Ungureanu, potrivit căreia ​ nulitatea este sanc ț iunea
5 Beleiu Gh. Op. cit., p. 214
6 Malaurie Ph., Ayn ѐ s L., Stoffel-Munck Ph. Drept civil. Obligațiile. (traducere de D. Dănișor).
București: Wolters Kluwer, 2009, p. 349.
7 Reghini I., Diaconescu Ș ., Vasilescu P. Introducere în dreptul civil. Cluj-Napoca: Sfera Juridică,
2008, p. 514.
8 Beleiu Gh. op. cit., p. 215; Boroi G. Drept civil. Partea generală. Persoanele. București: ALL
BECK, 2001, p. 221.
9 5 Ungureanu O. Drept civil. Introducere. București: ALL BECK, 2000, p. 180.
5

de drept civil care desfiin ț ează actul juridic atunci când a fost încheiat cu nesocotirea
condi ț iilor sale de validita te – de fond sau de formă – impuse de lege ​ . 10

Ca si o completare la definitiile prezentate mai sus, pentru a sistematiza informatia,
am considerat necesar a enunta si anumite trăsături caracteristice ale nulitatii care reies din
textul legii si doctrina, anume:

a) Nulitatea actului juridic civil este o sancțiune de drept civil – deoarece dispozitiile 11
legale care prevad conditiile de valabilitate ale actului juridicc civil ar fi ineficiente
daca nu ar exista si o sanctiune care sa intervina cand nu sunt respectate. Autorul D.
Cosma scoate in evidenta că în măsura în care un act juridic concret nu respecta aceste
condi ț ii, el este lip sit de efectele sale prin mijlocirea nulită ț ii. 12

b) Nulitatea privește numai actele juridice nu și faptele juridice stricto sensu. Exista
totusi si unele exceptii, si anume: art. 196-199 Noul Cod Civil unde este reglementata
nulitatea persoanelor juridice, iar art. 100 alin. (1) și (4) C.civ. unde este reglementata
anularea actelor de stare civilă și a mențiunilor înscrise pe acestea.

c) Nulitatea intervine atunci când sunt încălcate normele juridice care reglemen ​ tează
condițiile de validitate ale actului juridic (indiferent dacă sunt condiții de fond sau
condiții de formă) ​ ; 13
d) Prin aplicarea sanctiunii nulitatii, actul juridic va fi lipsit de efectele ce contravin
normelor juri ​ dice edictate pentru încheierea lui valabilă deci aceasta nu privește,
întotdeauna, actul juridic în întregul lui;
Prin această caracteristica, sustin autorii A. Pop și Gh. Beleiu, sunt puse în lumină alte aspecte
importante:
10 6 Ungureanu O. Manual de drept civil. Partea generală. București: ALL BECK, 1999, p. 160.
11 ​ Curs de drept civil: partea generală / Gabriel Boroi, Caria Alexandra Anghelescu. – Ed. a 2-a. – București:
Editura Hamangiu, 2012, p. 236
12 Cosma D. Teoria generală a actului juridic civil. București: Ed. Științifică,
1969. p 293.
13 Curs de drept civil: partea generală / Gabriel Boroi, Caria Alexandra Anghelescu. – Ed. a 2-a. –
București: Editura Hamangiu, 2012, p. 236
6

– normele juridice incalcate trebuie să fie dintre cele ce au scopul de a asigura încheierea
valabilă a actului juridic; e vorba, deci, de normele dreptului civil care reglementează
condițiile de valabilitate, condițiile esențiale ale actului juridic civil deci se determină ​ sfera
normelor juridice ​ a căror nerespectare atrage lipsirea de efecte;
– în ce priveste neconcordanța dintre efectele actului si legea, efectele de care este lipsit actul
sunt numai acelea care vin în conflict cu scopul legii ; 14
e) momentul în raport cu care se apreciază conformitatea actului juridic cu legea este acela al
încheierii actului juridic;
Referitor la acest subiect, autorii A. Pop și Gh. Beleiu precizează ca trebuie ținut în seamă și
următorul aspect: la aprecierea încheierii valabile a actului juridic civil e necesar a se avea în
vedere si concordanța cu regulile de conviețuire socială și cu cele stabilite de părți pentru
validitatea actului pe langa cea cu normele juridice. Cu alte cuvinte, trebuie observate atât
condițiile de validitate legale, cât și cele voluntare (intrinseci și extrinseci; de fond și de
formă; generale și speciale), în ce privește respectarea lor la încheierea actului juridic.
f) Chiar daca a fost incalcata o conditie de valabilitate a actului juridic civil, nulitatea nu
intervine dacă se dispune altfel printr-o norma speciala. Spre exemplu, potrivit articolului
1213 Noul Cod Civil se permite adaptarea contractului lovit de nulitate relativă pentru eroare,
iar potrivit articolul 1221 alin. (1) Noul Cod Civil se prevede sancțiunea alternativă a
reducerii obligației în caz de leziune . 15

Subcapitolul ​ 1.5. Evolutia conceptiei despre nulitate

Evolutia conceptiei despre nulitate s-a desfasurat in mai multe etape. In dreptul roman
a existat un formalism considerabil care s-a manifestat prin idei rigide, iar orice act nul a fost
considerat ca nu exista, ca nu s-a incheiat niciodata- ​ nihil actum est, nullum est negatio ​ .
Astfel, ​ in secolul XIX concepția dominantă din doctrină era aceea a nulității totale si
iremediabile ​ “Quod nullum est, nullum producit effectum” Prin aceasta conceptie rigida 16
14 Pop A., Beleiu Gh. Drept civil. Teoria generală a dreptului civil. București: Universitatea din
București, 1980, p. 350.

15 ​ Curs de drept civil: partea generală / Gabriel Boroi, Caria Alexandra Anghelescu. – Ed. a 2-a. – București:
Editura Hamangiu, 2012, p. 236
16 Gh. Beleiu, Drept civil roman.Introducere in dreptul civil Subiecte de drept civil, Ed. Universul Juridic
Bucuresti, 2005, p. 221
7

s-au suprapus practic notiunea de nulitate cu cea de inexistenta a actului juridic civil iar
sanctiunea era absoluta si totala.
Actul juridic era “ ​ asemănat cu un organism care se poate naște mort sau bolnav și, în
consecință se poate vindeca sau poate pieri, organism compus din organe esențiale, așa cum
sunt condițiile de existență ale unui act juridic si organe neesențiale cum ar fi condițiile de
validitate”. 17
Potrivit acestei păreri, de fiecare data cand un act este lipsit de un element ce este
indispensabil existen ț ei lui (lipsa consimtamantului, lipsa obiectului, lipsa totală a voin ț ei
juridice, lipsa formei cerute ad validitatem), element fără de care actul nu poate fi conceput,
actul nu poate avea nicio valoare juridică, si el trebuie sa fie considerat inexistent.
Termenul folosit insa nu este adecvat, pentru ca nu este normal să se vorbească de
inexisten ț a unui act juridi c din moment ce el are o existen ț ă exterioară ș i creează o aparen ț ă în
circuitul civil, avand de partea lui beneficiul prezum ț iei de validitate. Chiar dacă un act juridic
este lipsit de anumite elemente, acesta nu poate fi considerat inexistent din moment ce actul
s-a încheiat ș i a produs an umite efecte care de multe ori nici nu mai pot fi îndreptate ​ . 18
In etapa clasica teoria nulitatii a inceput insa sa fie fundamentata pe ideea ca un act
juridic ce a fost incheiat fara respectarea normelor de validitate poate fi “vindecat”, in
anumite conditii. Tot atunci incepe si sa se faca distinctie intre conditiile de existenta si cele
de validitate. In anul 1808, jurisconsultul german Karl Zachariae von Lingenthal a fost cel
care a prezentat pentru prima dată teoria inexistenței, si a facut distinctie între nulitate si
inexistentă in materia casatoriei. Aceasta teorie a fost ulterior preluata si aprofundata in
secolul XIX in doctrina franceză, urmand sa fie preluată si de doctrina noastră.
Ca si o consecinta imediata doctrina a opus rezistenta teoriilor care au propus lipsirea
in intregime de efecte a actului „bolnav”, si astfel s-a dezvoltat conceptia nulitatii ca
sanctiune. Potrivit acestei conceptii nulitatea nu mai era socotita ca fiind o masura indreptata
impotriva intregului act ci numai impotriva acelor efecte care contravin scopului dispozitiei
legale incalcate, iar celelalte sunt lasate intacte. Nu a mai existat nici o justificare care sa
determine inlaturarea tuturor efectelor unui act juridic incheiat pe baza acordului subiectelor
de drept, acord ce demonstra vointa partilor de a produce efectelor respective pentru a da
17 M. Bojincă , Drept civil. Teoria generală a dreptului civil, Ed. Helios , Craiova, 2002, p. 331-332
18 A. Cojocaru, Drept civil. Partea generală, Ed. Universul Juridic, ed. a III-a, Bucure ș ti, 2010, p.
250-251
8

nastere, a modifica sau a stinge un raport juridic civil. Dreptul nostru civil nu este strain de
aceasta evolutie doctrinara a notiunii si regimului nulitatii. 19
In contextul modificarilor de legislatie si doctrinare ce au avut loc dupa anul 1990,
aceasta problema si-a dovedit pe deplin actualitatea. Una dintre cele mai dezbatute chestiuni a
fost aceea a efectelor ce pot fi produse de actele translative de proprietate incheiat in perioada
1974-1989 ce au ca obiect terenuri.
In doctrina contemporană se neagă din nou conceptul de inexistență, nulitatea fiind
singura sancțiune ce da la o parte orice discuții cu privire la inexistență ca o categorie distinctă
de ineficacitate a actului juridic, si se apreciaza că, inexistența echivalează cu nulitatea
absolută.

Subcapitolul ​ 1.4 Functiile Nulitatii

Pentru face un contur mai amplu conceptului nulită ț ii actului juridic civil este necesara
si analiza acestui subiect prin prisma func ț iilor specifice pe care nulitatea le exercită in
materia dreptului civil. Aceasta analiza ne întregeste viziunea asupra notiunii de nulitate.
Prin funcțiile nulității intelegem rolul pe care aceasta il are si explica necesitatea
constituirii acestei instituții, importanța sa, dar nu în ultimul rând relația acestei sanctiuni cu
norma juridică.
Astfel, reprezentand una din importantele instituții ale dreptului civil, nulitatea
îndeplinește următoarele funcții juridice:

Nulitatea are o ​ functie preventivã care constă în atenționarea partilor care incheie un
act juridic asupra consecințelor pe care le atrage nesocotirea dispozitiilor legale și a regulilor
de conviețuire socială, in momentul încheierii actului juridic, si anume: lipsirea de efectele în
vederea cărora a fost făcut.
Amenințarea rezentata de nulitate, si anume accea că actele care au incalcat
dispozitiile în vigoare nu vor produce efecte juridice, joaca un rol preventiv, si anume, părțile,
în cele mai multe cazuri, vor fi preocupate ca actele pe care le încheie să respecte toate
condițiile de validitate, astfel incat aceastea să poată produce efectele ce au fost avute în
vedere.
19 Drept civil: Teorie generala", E. Lupan, M. Rachita, D. Popescu
9

Cheltuiala de timp ș i resurse, precum ș i eventuala aplicare a sanc ț iunii desfiin ț ării
opera ț iunii juridice nereg ulat încheiate, ar putea să îi determine pe cei care participă la
încheierea actului juridic să nu se abată de la prescrip ț iile legale imperative.
Pentru ca sanctiunea nulitatii reprezinta o amenințare cu nimicirea in cazul oricarei
încercari de eludare a reglementărilor în vigoare, aceasta frânează de la sine eventualele
abuzuri.
Func ț ia preventiv ă a nulită ț ii se regăseste în lucrările unor autorilor I. Reghini,
Ș .Diaconescu și P. Vasile scu sub altă denumire, ​ func ț ia disuasivă ​ , dar are aceea ș i încărcătură
semantică.
A. Pop și Gh. Beleiu susțin că dacă func ț ia preventivă nu- ș i duce la indeplinire rolul
inhibitoriu si isi dovede ș te ineficien ț a, săvârsindu-se un act juridic în sfidarea legii, intră în
ac ț iune ​ funcția represiv ă sau sancționatorie ​ , care constă tocmai în lipsirea de efecte a
actului atunci când el a fost încheiat în pofida dispozitiilor legale și celor de conviețuire
socială; cu alte cuvinte, voința individului este înfrântă atunci când aceasta a nesocotit voința
colectivității, asigurandu-se astfel restabilirea raportului optim ce trebuie să lege pe individ de
colectivitate. 20
Dar, asa cum bine remarca autorul P. Cosmovic, funcția sancționatoare a nulității,
departe de a conduce la desființarea globală a actului juridic, se definește prin caracterul
limitat al rezultatelor pe care le generează. Ea nu țintește la reprimare în sine, ci urmărește să
asigure realizarea scopului în vederea căruia legea a instituit condiția de validitate
nesocotită. 21

Autorii români A. Pop și Gh. Beleiu susțin că nulitatea mai îndepline ș te ​ funcția de mijloc de
asigurare a înfăptuirii principiului libertății încheierii actelor juridice civile ​ , în dublul
său aspect: pe de o parte, se creează certitudinea respectării acelor clauze stabilite de autorii
actului juridic, la rangul de elemente esențiale (sub sancțiunea nulității) și, pe de altă parte, se
creează mijlocul de asigurare a respectării limitelor libertății încheierii actelor juridice
(normele imperative, regulile de conviețuire socială, ordinea politică, economică și socială). 22
20 Pop A., Beleiu Gh. Op. cit., p. 351.

21 Cosmovici P. Op. cit., p. 214.
22 Pop A., Beleiu Gh. Оp. cit., p. 351.
10

Nulitatea mai indeplineste si o funcție reparatorie care consta în restabilirea ordinii de
drept încãlcate, restituirea prestatilor executate si, în mãsura prevãzutã de lege, refacerea
actului prin inlocuirea clauzei ilegale cu o alta clauza conform dispozitiei legale.

Subcapitolul ​ 1.6. Delimitarea nulitatii de alte cauze de ineficacitate a actului juridic civil

Pe langa nulitate exista si alte cauze care afecteaza eficacitatea actului juridic civil.
Rezolutiunea, rezilierea, revocarea, caducitatea, inopozabilitatea si reductiunea succesorala
sunt o serie de alte institutii juridice care au rol de sanctiune civila si au de asemena
consecinta lipsirea de efecte a actului juridic impotriva caruia se indreapta.

1.6.1. Nulitatea și rezoluțiunea

Rezolutiunea este sanctiunea civila care consta in desfiintarea, cu efect retroactiv, a
unui contract sinalagmatic cu executare imediata (dintr-o data), la cererea uneia dintre parti,
ca urmare a neexecutarii obligatiei celeilalte parti, din cauze imputabile acesteia. 23
Chiar daca la fel ca si nulitatea rezolutiunea are efect retroactiv, se deosebeste de
aceasta din urmatoarele considerente:
– rezolutiunea este aplicabila doar contractelor sinalagmatice cu executare imediata pe
cand nulitatea se aplica oricarui act juridic.
– rezolutiunea intervine datorita unei cauze ce apare dupa incheierea contractului –
(neexecutarea culpabila a obligatiei uneia dintre parti) pe cand nulitatea apare in
momentul incheierii contractului ( nerespectarea conditiilor legale pentru incheierea
valabila a actului).
– in cazul rezolutiunii, in momentul in care este constatata neexecutarea culpabila a
obligatiei de catre judecator, acesta are posibilitatea de a acorda un termen de gratie pe
cand in cazul nulitatii este obligat sa o constate.

1.6.2. Nulitatea și rezilierea

23 Mircea Muresan – Drept civil parte generala
11

Rezilierea este sanctiunea civila care consta in desfacerea pentru viitor a unui contract
sinalagmatic cu executare succesiva in timp, ca urmare a neexecutarii culpabile a obligatiei
uneia dintre parti. 24
Spre exemplu, dacă se încheie un contract de locațiune prin violență, acesta atrage
nulitatea relativă a acestuia, dar in cazul neplatii chiriei de către locatar se poate ajunge la
rezilierea contractului de locațiune valabil încheiat.
Comparația dintre nulitate și rezoluțiune prezintă numeroase puncte comune cu aceea
dintre nulitate și reziliere.

Principalele deosebiri dintre cele două sunt:
– nulitatea intervine atunci cand un act juridic este încheiat cu nerespectarea unei condiții de
validitate, iar rezilierea presupune un act juridic valabil încheiat;
– momentul cand apare cauza: cauza de nulitate a existat în momentul încheierii actului juridic,
constand în nerespectarea unei dispoziții legale ce priveste încheierea valabilă a actului, iar
cauza de reziliere a aparut dupa momentului încheierii și constă în neexecutarea culpabilă a
obligației de către una dintre părți;
– in ce priveste prescriptia extinctiva, acțiunea în reziliere și acțiunea în declararea nulitătii
relative sunt supuse unor reguli diferite în ce priveste momentul in care începe prescripția. De
asemenea, nulitatea absolută, precum și nulitatea relativă invocată pe cale de excepție nu sunt
supuse prescripției extinctive.

1.6.3. Nulitatea și revocarea

Revocarea este o cauza de ineficacitate a actului juridic civil si apare in mai multe
situatii:
-in cazul ingratitudinii sau a neexecutarii culpabile a sarcinilor de catre cel gratificat;
-in cazul retractarii consimtamantului in momentul incheierii unui act juridic (ex: revocarea
unei renuntari la succesiune);
-contestarea opozabilitatii unui act de catre o terta persoana (ex: actiunea pauliana sau
revocatorie) sau
-rezolutiunea sau rezilierea unui contract prin acordul partilor.
24 Mircea Muresan – Drept civil parte generala
12

Revocarea se deosebeste de nulitate prin urmatoarele:
-Revocarea se aplica in mare parte liberalitatilor, dar nu numai, iar nulitatea se aplica oricarui
act juridic;
-In cazul revocarii actul juridic este incheiat valabil pe cand in cazul nulitatii actul juridic este
incheiat fara respectarea conditiilor de valabilitate;
-Cauza revocarii apare dupa momentul incheierii actului, iar in cazul nulitatii cauza apare
inainte sau in momentul incheierii actului juridic.

1.6.4. Nulitatea și caducitatea

Caducitatea e sanctiunea care consta in lipsirea actului juridic valabil incheiat de orice
efecte datorita unei imprejurari ce apare ulterior incheierii actului, independent de vointa sau
de culpa partilor.

Caducitatea se deosebeste de nulitate prin urmatoarele:
-In cazul caducitatii evenimentul care determina lipsirea actului juridic de efecte apare dupa
momentul incheierii actului juridic pe cand in cazul nulitatii apare anterior sau concomitent
cu momentul incheierii actului juridic.
-Caducitatea nu are efect retroactiv spre deosebire de nulitate.
-In cazul caducitatii cauzele nu sunt imputabile partilor spre deosebire de nulitate unde cauzele
sunt de obicei imputabile partilor.

1.6.5. Nulitatea și inopozabilitatea

Inopozabilitatea este sanctiunea de drept civil care consta in lipsirea de efecte a unui
act juridic fata de terte persoane datorita – de regula – nerespectarii de catre parti a formelor de
publicitate cerute de lege pentru ca actul sa fie opozabil persoanelor terte.

Inopozabilitatea se deosebeste de nulitate prin urmatoarele:
-Sanctiunea inopozabilitatii apare doar in cazul incheierii acelor acte pentru care legea impune
respectarea unor forme de publicitate pe cand nulitatea se aplica oricarui act juridic.
13

-In cazul inopozabilitatii actul juridic este valabil incheiat si eficace intre parti pe cand in cazul
nulitatii sanctiunea apare datorita neindeplinirii unor conditii de valabilitate;
-In cazul nulitatii, cauzele apar ulterior incheierii contractului pe cand in cazul nulitatii cauzele
apar in momentul incheierii contractului.
-Inopozabilitatea poate fi inlaturata prin ratifiere in timp ce nulitatea relativa poate fi acoperita
prin confirmarea partii indreptatite a cere anularea lui.

1.6.6. Nulitatea și reducțiunea

Reductiunea este sanctiunea de drept civil care consta in desfiintarea, la cererea
mostenitorilor rezervatari, a donatiilor sau legatelor facute de cel care lasa mostenirea, total
sau partial, in masura in care este necesara reintregirea rezervei succesorale.

Reductiunea se deosebeste de nulitate prin urmatoarele:
-Reductiunea se aplica doar liberalitatilor excesive, contractelor cu titlu oneros sau comutative
pe cand nulitatea se aplica tuturor actelor juridice;
-Reductiunea se aplica unui act juridic incheiat valabil pe cand in cazul nulitatii actul este
incheiat fara respectarea conditiilor de valabilitate.

1.7 Clasificarea Nulitatilor

Clasificarea nulitatilor se realizeaza in functie de urmatoarele criterii:
a) In functie de natura interesului, care poate fi general sau individual, protejat prin dispozitia
legala ce a fost incalcata in momentul incheierii actului se disting nulitatea absoluta si
nulitatea relativa;

b) In functie de intinderea efectelor sale, nulitatea poate fi partiala (cand sunt desfiintate numai
o parte din efectele actului juridic, iar celelalte se mentin deoarece nu contravin legii), si
totala (cand sunt desfiintatea in intregime efectele actului juridic).

Clasificarea nulitatilor izvoraste din conceptia despre nulitate, care a evoluat de la teza
nulitatii totale și iremediabile la teza proportionalizarii efectelor nulitatii in raport cu
14

finalitatea legii. S-a considerat ca trebuie sa fie inlaturate numai efectele ce ar fi contrare
scopului dispozitiei incalcate, celelalte efecte mentinandu-se, si astfel nulitatea ar fi partiala si
remediabila.

c) In functie de modalitatea de consacrare legislativa, se distinge nulitate expresa (prevazuta
expres de lege) si nulitatea virtuala sau implicita (care nu este prevazuta expres de lege, dar
rezulta negresit din modul in care este reglementata o anumita conditie de valabilitate a
actului juridic).
d) In functie de conditiile de valabilitate nerespectate, exista nulitate de fond ce intervine in
cazul nerespectarii unei conditii de fond a actului juridic, cum sunt cele referitoare la obiect,
capacitate, cauza, consimtamant, si nulitate de forma in cazul in care nu se respecta forma
ceruta ad validitatem;
e) In functie de modul de valorificare se disting nulitatea judiciara ce opereaza pe temeiul unei
hotarari judecatoresti si nulitatea amiabila ce are la baza acordul partilor.

1.7.1 Nulitatea absoluta si nulitatea relativa

Nulitatea absoluta este acea forma de ineficacitate care intervine in cazul nerespectarii
la momentul incheierii actului juridic a unor dispozitii imperative care ocrotesc interese
generale.
Nulitatea unui act este absoluta cand e indeplinita cel putin una din urmatoarele conditii:

Lipseste un element structural (consimtamant, obiect) ​ :

Conform art 1204 NCC ​ consimtamantul trebuie sa fie dat cu intentia de a produce
efecte juridice. Atunci cand lipseste intentia de a produce efecte juridice (ex. cand a fost dat in
gluma, din prietenie, curtoazie, serviabilitate, amabilitate, cand consimtamantul a fost dat cu o
rezerva mintala cunoscuta de destinatar, cand consimtamantul a fost dat sub o conditie pur
potestativa din partea celui care se obliga sau cand consimtamantul este dat prea vag)
intervine sanctiunea de nerespectare a intentiei producerii efectelor juridice ale
consimtamantului, nulitatea absoluta.

15

Ca excepție sunt situatiile în care legea prevede sancțiunea nulității relative.

Cu privire la obiect ca si element structural al actului juridic ​ , pentu a fi valabil, obiectul
actului juridic trebuie sa indeplineasca mai multe conditii: –
– trebuie sa existe;
– trebuie sa se afle in circuitul civil;
– sa fie determinat sau determinabil;
– sa fie posibil si sa fie licit si moral.

Aceste sunt conditii generale cerute pentru valabilitatea obiectului actului juridic.
Exista si conditii speciale, cerute doar pentru anumite categorii de acte, si anume:
-in actele constitutive ori translative de drepturi este necesar ca cel ce se obliga sa fie titularul
dreptului;
-in actele “intuitu personae” obiectul trebuie sa reprezinte un fapt personal al debitorului si
atunci cand este prevazut de lege, este necesara si autorizatia administrativa.
In consecinta, ori de cate ori sunt nerespectate conditiile de validitate ale obiectului
actului juridic, acesta este lovit de nulitate absoluta.
Pentru lipsa obiectului putem lua ca exemple urmatoarele situatii: cazul prevăzut de
art. 1847 alin. (2) noul Cod Civil, unde e mentionat ca ​ subarendarea totală sau parțială este
interzisă, sub sancțiunea nulității absolute sau situatia cand, potrivit art. 956 noul Cod Civil
actele juridice având ca obiect drepturi eventuale asupra unei moșteniri nedeschise încă atrag
sanctiunea nulitatii aboslute. De asemenea, cazul prevazut de art. 206 alin. (1) și (3) noul Cod
Civil unde se face referire la situatiile cand actele juridice încheiate de către persoanele
juridice au ca obiect drepturi ce nu pot aparține decât persoanei fizice e o eituatie cand este
atrasa sanctiunea nulitatii absolute; Alte exemple sunt: căsătoria fictivă conform art. 295 alin.
(1) noul Cod Civil precum si adopția fictivă conform art. 480 alin. (1) noul Cod Civil;

Sunt incalcate regulile privind capacitatea civila ​ :

Regulile cu privire la capacitatea civila sunt incalcate cand nu se respecta
incapacitățile speciale de folosință a persoanei fizice instituite pentru ocrotirea unui interes
general.
16

Aceste incapacitati pot consta fie in interdictia de a dobandi anumite drepturi sau
obligatii, sau in interdictia de a incheia anumite acte juridice civile. Astfel de incapacitati sunt
prevazute atat in Codul civil cat si in alte acte normative. Astfel, art. 807 Cod civil prevede ca
“minorul de 16 ani poate dispune prin testament si numai pentru jumatate de care dupa lege
poate dispune majorele” iar art. 806 Cod civil stabileste “minorul mai mic de 16 ani nu poate
dispune nici intr-un fel”, prin donatie sau testament, de bunurile sale. De asemenea, art. 68
din Legea nr. 18/1991, aliniatul unu prevede ca “personele fizice care nu au cetatenia romana
si domiciliul in Romania, precum si persoanele juridice care nu au cetatenia romana si sediul
in Romania, nu pot dobandi in proprietate terenuri de orice fel prin acte intre vii”.

Actul juridic are o cauza ilicita, imorala sau lipseste;

Conform art. 1236 alin. (2) N. C.civ., cauza este ilicită atunci când este contrară legii
și ordinii publice.
De asemenea, potrivit art. 1237 C.civ. cauza este ilicită și în ipoteza fraudei la lege,
atunci când actul juridic este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale
imperative.
Frauda la lege este acea operațiune care constă în folosirea anumitor dispoziții legale
la încheierea unui act juridic în scopul de a încălca alte dispoziții legale imperative. 25
Cu alte cuvinte, frauda la lege reprezintă acea opera ț iune prin care, la întocmirea unui act
juridic, în scopul eludării unor norme legale imperative, sunt uzitate alte norme legale, prin
deturnarea acestora din urmă de la scopul în care au fost edictate de legiuitor.

Spre exemplu, încheierea unui contract de vânzare- cumpărare cu privire la un imobil
asupra căruia există o interdicție de înstrăinare – sechestru penal, are drept consecință
nulitatea contractului respectiv, acesta fiind încheiat cu fraudarea legii.

Nu sunt respectate formele legale cerute pentru valabilitatea actului:

25 http://legeaz.net/spete-civil-3/cauze-de-nulitate-absoluta-mm9
17

In cazul donației, fiind vorba despre un contract pentru care legea cere forma autentică
ad validitatem, este necesar ca atât oferta de donație, cât și acceptarea acesteia să îmbrace
forma solemnă. Tocmai de aceea, s-a decis că împrejurarea că oferta de donație a fost
întocmită în formă autentică nu echivalează cu perfectarea actului, în condițiile în care nu s-a
putut face dovada acceptării de către donatar în formă autentică. 26
Nerespectarea dreptului de preempțiune în cazurile expres (și limitativ)
prevăzute de lege, anume nerespectarea dreptului de preempțiune în cazul prevăzut de art. 36
alin. (5) din Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil,
republicată, cu modificările și completările ulterioare, (5) Nerespectarea dispozitiilor alin. (1)
atrage nulitatea absoluta a vanzarii. Precum și în cazul prevăzut de art. 4 alin. (4) din Legea
nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, art. 9 alin. (2) din Legea nr. 379/2003
privind regimul mormintelor și operelor comemorative de război, cu modificările ulterioare
(cu precizarea că, în ultimele două cazuri, există un drept de preempțiune subsecvent celui al
statului în favoarea unităților administrativ-teritoriale).

Nu s-a respectat o conditie prealabila obligatorie, ​ cum este spre exemplu lipsa unei
autorizatii administrative;

Cine poate invoca nulitatea absoluta:

Nulitatea absoluta face ca un act civil sa devina “nul de drept”, dupa cum se exprima
uneori Codul Civil, si se invoca printr-o actiune de constatare a nulitatii, pe care o poate
invoca orice persoana interesata, procurorul sau din oficiu de catre instanta de judecata
(aceasta fiind de altfel obligata sa o invoce potrivit art. 1247 alin. (3) Noul Cod Civil ).
Invocarea din oficiu a nulitatii absolute a unui act juridic de catre instanta de judecata
poate sa aiba loc doar in cazul in care una dintre parti a declansat un litigiu civil in scopul
executarii unui act juridic iar instanta constata ca actul care este fundamentul pentru pretentia
supusa judecatii este lovit de nulitate absoluta.
Din punct de vedere procedural persoana care recurge la actiunea civila de invocare a
nulitatii trebuie sa aiba totusi si un interes personal chiar daca au fost incalcate norme care
26 http://legeaz.net/dictionar-juridic/cauzele-de-nulitate-absoluta
18

octotesc un interes general, altfel actiunea pentru invocarea nulitatii va fi respinsa ca lipsita de
interes.
Exista totusi cateva situatii expres prevazute de lege in care au calitate procesuala
persoane si organe juridice care nu prezinta si un interest personal si li se admite actiunea
pentru invocare a nulitatii absolute.

Prescriptia:

Nulitatea absoluta se poate invoca oricand in timp, aceasta actiune fiind
imprescriptibila potrivit art. 1249 alin. (1) noul Cod Civil. Cu toate acestea, exista o exceptie
de la aceasta regula care rezultă din art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia,
„prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se
prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi” iar O.U.G. nr.
145/2001 prevede ca termenul de prescripție se măreste cu 3 luni.

Confirmarea:
In ce priveste confirmarea, nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare sau
printr-un alt mod, decat in unele situatii exceptionale:

– conform articolului 20 din Codul Familiei “Casatoria incheiata impotriva dispozitiilor
privitoare la virsta legala nu va fi declarata nula daca, intre timp, acela dintre soti care nu avea
virsta ceruta pentru casatorie a implinit-o ori daca sotia a dat nastere unui copil sau a ramas
insarcinata. ”
– promisiunea de donatie incheiata fara respectarea formei autentice, potrivit articolului 1014,
alineatul 1 Noul Cod Civil atrage sanctiunea nulitatii absolute.
-practica judiciara a acceptat posibilitatea confirmarii unui act juridic nul datorita neindeplinirii
unei conditii de valabilitate cerute de lege in mod imperativ, daca inainte de constatarea
judecatoreasca a nulitatii asolute, acea conditie s-a indeplinit.

In baza unor dispoziții legale exprese, sunt lovite de nulitate absolută:
19

– actele care confera o valoare patrimoniala corpului uman, elementelor sau produselor sale, cu
excepția cazurilor prevăzute de lege, conform art. 66 Noul Cod Civil;
– recunoașterea unui copil a cărui filiație nu a fost înlăturată [art. 418 lit. a) noul Cod Civil];
– recunoașterea unui copil după decesul acestuia [art. 418 lit. b) noul Cod Civil];
– partajul făcut fără participarea tuturor coproprietarilor [art. 684 alin. (2)
C.civ];
– partajul în care nu s-au cuprins toți descendenții care îndeplinesc condițiile pentru a veni la
moștenire, fie în nume propriu, fie prin reprezentare succesorală [art. 1163 alin. (1) noul Cod
Civil];
– contractul de fiducie prin care se realizează o liberalitate indirectă în folosul beneficiarului
[art. 775 noul Cod Civil];
– liberalitățile realizate fără determinarea beneficiarului sau prevederea criteriilor pe baza cărora
acesta să poată fi determinat la data la care liberalitatea produce efecte juridice [art. 989 alin.
(1) noul Cod Civil];
– donația care contravine principiului irevocabilității, deci care: a) este afectată de o condiție a
cărei realizare depinde exclusiv de voința donatorului; b) impune donatarului plata datoriilor
pe care donatorul le-ar contracta în viitor, dacă valoarea maximă a acestora nu este
determinată în contractul de donație; c) conferă donatorului dreptul de a denunța unilateral
contractul; d) permite donatorului să dispună în viitor de bunul donat, chiar dacă donatorul
moare fără să fi dispus de acel bun; dacă dreptul de a dispune vizează doar o parte din
bunurile donate, nulitatea operează numai în privința acestei părți [art. 1015 alin. (2) C.civ];
– testamentul reciproc (art. 1036 noul Cod Civil);
– opțiunea succesorală afectată de modalități (art. 1101 noul Cod Civil);
– actul juridic care are un obiect nedeterminat sau ilicit [art. 1225 alin. (2) noul Cod Civil] sau
care privește o prestație nedeterminabilă ori ilicită [art. 1226 alin. (2) noul Cod Civil];
– actul juridic încheiat în lipsa formei pe care, în chip neîndoielnic, legea o cere pentru
încheierea sa valabilă [art. 1242 alin. (1) noul Cod Civil];
– contractele prin care judecătorii, procurorii, grefierii, executorii, avocații, notarii publici,
consilierii juridici și practicienii în insolvență cumpăra, direct sau prin persoane interpuse,
drepturi litigioase care sunt de competența instanței judecătorești în a cărei circumscripție își
desfășoară activitatea [art. 1653 (2) noul Cod Civil];
– subarendarea totală sau parțială [art. 1847 alin. (2) noul Cod Civil];
20

– contractul de rentă viageră care stipulează o rentă constituită pe durata vieții unui terț care era
decedat în ziua încheierii contractului (art. 2246 noul Cod Civil);
– tranzacția încheiată pentru executarea unui act juridic lovit de nulitate absolută, în afară de
cazul în care părțile au tranzacționat expres asupra nulității [art. 2274 alin. (1) noul Cod Civil]
etc.

Nulitatea relativa

Potrivit art. 1248 și 1251 Noul Cod Civil nulitatea relativa este o sanctiune care
intervine cand sunt incalcate anumite dispozitii legale care au fost instituite pentru a ocroti un
interes particular. Acestea pot fi cu privire la capacitatea de exercitiu, consimtamantul viciat
al uneia dintre parti precum si in alte situatii anume, care sunt prevazute de lege.
In materia contractelor, art. 1252 Noul Cod Civil instituie si prezumția de nulitate relativă, în
cazurile în care natura nulității nu este determinată ori nu reiese în chip neîndoielnic din lege,
contractul fiind lovit de nulitate relativă.

Nulitatea este relativa cand:
-se constata lipsa consimtamantului sau se constata ca acesta a fost viciat (eroare,violenta,
dol, leziune);
-nu s-au respectat regulile cu privire la capacitatea de exercitiu;

Cine poate invoca nulitatea relativa:

Nulitatea relativa nu poate fi invocata din oficiu de instanta. Aceasta poate fi invocată
numai de persoana a cărui interes este ocrotit prin dispoziția legală încălcată. Aici exista
totusi cateva exceptii, si anume:
– nulitatea relativă poate fi invocată și de creditorii debitorului pe calea acțiunii oblice – art.
1560-1561;
– reprezentantul sau ocrotitorul legal al persoanei lipsite de capacitate de exercițiu sau care are
capacitate de exercițiu restrânsă potrivit art. 46 alin.2. al Noului Cod Civil.
21

– procuror în condițiile alineatului 3 ale aceluiasi articol – când actul s-a încheiat fără
autorizarea instanței de tutelă, necesară potrivit legii, aceasta va sesiza procurorul în vederea
exercitării acțiunii în anulare.

Prescriptia

Nulitatea relativa se poate invoca pe cale de actiune numai in termenul de prescriptie
stabilit de lege.
In materia contractelor termenul de prescriptie este de 3 ani insa pe cale de excepție,
nulitatea relativă poate fi opusă – de partea căreia i se cere executarea contractului, și după
împlinirea termenului de prescripție a dreptului la acțiunea în anulare, adică oricând. Prin
derogare, insa, potrivit art. 1223 Noul cod civil, acțiunea în anulare pentru leziune nu poate fi
opusă pe cale de excepție dacă dreptul la acțiune a fost prescris (dreptul la acțiune se prescrie
în termen de 1 an).
Nulitatea relativă se declară de instanță sau prin acordul părților dacă legea nu
interzice declararea nulității prin acordul părților contractante. De asemenea, prin acordul
părților nu pot fi instituite și nici suprimate cauze de nulitate relativă, orice clauză contrară
fiind considerată nescrisă.

Confirmarea

Deoarece scopul urmarit de legiuitor in materia nulitatilor relative este acela de a
ocroti interesele individuale ale persoanei implicate in circuitul civil, acesta, prin
reglementările codului civil, i-a oferit persoanei interesate posibilitatea să renunțe valabil la
dreptul de a invoca nulitatea relativă in situatia in care considera că aceasta este în interesul
său.
Prin urmare, conform art. 1261-1265 N.Cod Civil validarea contractului ia fiinta
atunci cand nulitatea este acoperita prin confirmare sau prin alte metode anume
prevazute de lege. Confirmarea actului reprezinta renuntarea la dreptul de a invoca
nulitatea in termenul de prescriptie. Aceasta trebuie sa rezulte din vointa neindoielnica a
partii, in mod expres sau tacit.

22

Totusi, pentru ca efectele confirmarii sa ia fiinta si actul anulabil sa devina valabil, trebuie sa
fie indeplinite anumite cerinte:
– in momentul confirmarii contractului trebuie sa fie indeplinite conditiile de validitate;
– manifestarea de vointa pentru confirmarea actului trebuie facuta în masura in care partea a
cunoscut cauza de anulabilitate, iar in caz de violenta, numai dupa incetarea acesteia;
– daca lipseste confirmarea expresa, este suficient sa fie executata obligatia in mod voluntar la
data la care ea putea fi valabil confirmata de catre partea interesata;
– ​ in cazul confirmarii exprese actul confirmativ trebuie sa cuprinda obiectul,cauza si natura
obligatiei si sa mentioneze motivul actiunii in nulitate, ​ precum și despre intenția de a repara
viciul pe care se întemeiază acea acțiune ​ , conform Art. 1264 Noul cod civil. ​ Atunci cand
fiecare dintre parti ar putea invoca o nulitate una impotriva celeilalte, confirmarea facuta de
una dintre parti nu impiedica invocarea nulitatii contractului de catre cealalta parte. Cu alte
cuvinte actul confirmativ nu produce efecte extensive, care sa acopere cauze de nulitate ce
puteau fi invocate si de alte parti decat titularul actului confirmativ.
In ce priveste regimul juridic al celor doua tipuri de sanctiuni, deosebirea se face “sub
trei aspecte, si anume, persoanele care pot invoca nulitatea, prescrierea dreptului la actiune si
posibilitatea (sau imposibilitatea) acoperirii nulitatii prin confirmarea actului juridic.” 27

1.7.2 Nulitatea partiala si nulitatea totala.

Aceasta clasificare se face dupa intinderea efectelor sanctiunii.

Nulitatea totala

Are caracter de exceptie in sistemul nostru de drept si desfiinteaza in totalitate actului
juridic, fara ca acesta sa mai poata produce vreun efect juridic. Exemple: instrainarea de catre
unul dintre soti a unei constructii care este bun comun fara acordul celuilalt sot; incheierea
unui act juridic dintr-o eroare cu privire la obiect, acesta fiind motivul pentru care persoana
care a fost in eroare a incheiat actul de la bun inceput; incheierea unui act de instrainare fara
respectarea contitiei de forma ​ ad validitatem ​ .

27 Emil Poenaru – Introducere in dreptul civil
23

Nulitatea partiala

Produce desfiintarea unei parti din efectele actului juridic sanctionat, si anume cele
care contravin scopului normelor juridice incalcate la momentul incheierii actului. Asadar,
nulitatea parțială presupune existenta unui act juridic cu un conținut complex, si anume un act
juridic care are mai multe efecte. Asta deoarece numai într-o asemenea imprejurare se poate
pune problema desființării unor efecte și a menținerii altor efecte.
In situatia in care partile anulate din contract nu duc la anulare contractului in sine (in
lipsa carora contractul nu s-ar fi incheiat sau sunt esentiale pentru existenta contractului),
situatie în care contractul este menținut în parte, atât clauzele nule, cât și cele considerate de
lege nescrise sunt înlocuite de drept cu dispozițiile legale aplicabile.
Mai reținem că, potrivit art. 1256 C.civ., „în cazul contractelor cu mai multe părți în
care prestația fiecărei părți este făcută în considerarea unui scop comun, nulitatea contractului
în privința uneia dintre părți nu atrage desființarea în întregime a contractului, afară de cazul
în care participarea acesteia este esențială pentru existența contractului”. 28
In practica judiciară insa cazurile de nulitate parțială nu sunt foarte numeroase. În
doctrină s-au făcut numeroase precizări importante în legătură cu anumite situatii ce nu
constituie nulitate parțială. Astfel, următoarele imprejurari nu reprezintă nulitate parțială, deci
nu trebuie sa fie confundate cu aceasta:
– cazul în care se anuleaza un act dintre mai multe acte juridice care se afla în strînsă legătură;
– situatia în care, deși nevalabilă ca un anumit act juridic, manifestarea de voință produce efecte
ca alt act juridic, în baza conversiunii;
– cazul în care un actu juridic lovit de nulitate relativă este validat prin confirmare;
– cazul in care actul juridic încheiat este lovit de nulitate absolută, dar ulterior se îndeplineste
cerința legală nerespectată în momentul încheierii lui;
– situația cînd nu a fost respectată forma ad probationem, dar operațiunea juridică (negotium)
este valabilă.
Altmiteri, nulitatea parțială înseamnă ineficacitatea unei clauze sau a unor clauze (nu
toate) ale aceluiași act juridic.

28 http://legeaz.net/dictionar-juridic/clasificarea-nulitatilor-actului-juridic-civil
24

De asemenea, in cazul actelor juridice afectate de nulitate, care impreuna formeaza un
act complex, nulitatea nu se considera partiala, ci totala. Un exemplu ar fi contractul de
hotelarie unde sunt incluse trei elemente care pot forma trei contracte diferite, contractul de
inchiriere, contractul de depozit si cel de prestari servicii. In cazul in care clientul nu a predat
la receptie obiecte de valoare mare, aduse in hotel, este nul numai contractul de depozit si
hotelierul nu va putea fi tras la raspundere in cazul sustragerii sau pierderii lor, dar celelalte
acte cuprinse in contractul de hotelarie vor ramane valabile.
Noul Cod civil stabileste ca acele clauze ce nu respecta ordinea publica si bunele
moravuri trebuie sa fie considerate ca fiind nescrise, astfel acestea nu vor produce efecte
juridice. ​ Aceasta este o teorie moderna potrivit careia actul juridic este ferit de sanctiunea
nulitatii totale prin faptul ca sunt pastrate celelalte clauze care sunt legale si isi produc
efectele. ​ Potrivit art.1255 Noul Cod Civil, „(1) Clauzele contrare legii, ordinii publice sau
bunelor moravuri si care nu sunt considerate nescrise atrag nulitatea contractului în intregul
sau numai daca sunt, prin natura lor, esentiale sau daca, in lipsa acestora, nu s-ar fi incheiat.
(2) In cazul in care contractul este mentinut in parte, clauzele nule sunt inlocuite de drept cu
dispozitiile legale aplicabile. (3) Dispozitiile alin. (2) se aplica in mod corespunzator si
clauzelor care contravin unor dispozitii legale imperative si sunt considerate de lege
nescrise”.
Mai multe detalii cu privire la aplicarea conceptiei ce vizeaza nulitatea partiala se pot
regasi dupa cum urmeaza:
– Potrivit art. 19 alin. 2 Noul Cod Civil, in materia publicității drepturilor, actelor, sau faptelor
juridice, sunt considerate nescrise și prin urmare sunt sancționate cu nulitatea, clauzele ce
vizeaza renuntarea sau restrangerea dreptului de a indeplini o asemenea formalitate de
publicitate, precum si orice clauza penala sau alta sanctiune stipulata in scopul impiedicarii
exercitiul acestui drept.
O alta situatie regasim si in art. 1699 Noul Cod Civil, unde este considerata nescrisa si
stipulatia ce vizeaza exonerarea de raspundere pentru evictiune provenita din faptul insusi al
vanzatorului sau din cauze anterioare, pe care, cunoscandu-le la momentul instrainarii, acesta
le-a ascuns cumparatorului.
Conform art.1009 alin.1 Noul Cod Civil, „este considerata nescrisa clauza prin care,
sub sanctiunea desfiintarii liberalitatii sau restituirii obiectului acesteia, beneficiarul este
obligat sa nu conteste validitatea unei clauze de inalienabilitate ori sa nu solicite revizuirea
25

conditiilor sau a sarcinilor. (2) De asemenea, este considerata nescrisa dispozitia testamentara
prin care se prevede dezmostenirea ca sanctiune pentru incalcare obligatiilor prevăzute la alin.
(1) sau pentru contestarea dispozitiilor din testament care aduc atingere drepturilor
mostenitorilor rezervatari ori sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri.

1.7.3 Nulitatea expresa si virtuala

Nulitatea este expresa atunci cand sanctiunea este prevazuta intr-o dispozitie legala.
Cele mai multe nulitati sunt expres prevazute de un text de lege.
Nulitatea este virtuala atunci cand sanctiunea nu este expres prevazuta de lege ci
aceasta reiese indirect dar neindoielnic din textul de lege. Spre exemplu pana de curand nu a
fost mentionata expres in Codul Civil conditia ca actul juridic al casatoriei sa fie incheiat intre
persoane de sex diferit, cerinta rezultand din “insasi natura si scopul institutiei juridice a
casatoriei, iar nerespectarea acestei cerinte neputand fi sanctionata decat cu nulitatea.” 29

1.7.4 Nulitati de fond si nulitati de forma

Nulitatea de fond este sanctiunea ce intervine cand nu sunt respectate conditii de fond
a actului juridic: capacitatea, consimtamantul, obiectul, cauza.
Nulitatea de forma este sanctiunea care intervine cand nu sunt respectate conditiile de
forma cerute de lege pentru valabilitatea actului juridic.

1.7.5 Nulitati amiabile si nulitati judiciare

Distinctia dintre cele doua tipuri de nulitati este stabilita de Codul civil din 2009 in art.
1246 alin. 3:, „dacă prin lege nu se prevede altfel, nulitatea contractului poate fi constatată sau
decla ​ rată prin acordul părților”.
Mai pe larg, putem face deosebire între situația în care părțile se înțeleg cu privire la
nulitatea actului juridic încheiat de ele și lipsesc de efecte actul respectiv prin voința lor, fără
a se mai adresa organului de jurisdicție competent (caz în care am fi în prezența unei nulități
amiabile) și situația în care părțile nu se înțeleg în acest sens ori în care ar fi vorba de un act
29 Mircea Muresan
26

juridic căruia nu i se poate pune capăt printr-un act simetric celui prin care a luat naștere, deci
nesusceptibil de o nulitate amiabilă, precum recunoașterea de filiație, căsătoria etc., fiind
astfel necesar ca nulitatea actului juridic să fie declarată de organul de jurisdicție competent
(într-o asemenea situație vorbim de nulitate judiciară). 30

1.7.6 Nulitatea si clauzele considerate nescrise

Clauzele considerate nescrise fac parte dintr-o institutie ce a fost împrumutată din
legislațiile altor state, probabil din legislația franceză sau din cea din Quebec și a fost preluata
de legislația romana fără sa fie reglementata suficient încât să facă posibilă înțelegerea și
aplicarea ei în practică.
Din punct de vedere terminologic expresia sau formula “clauze considerate nescrise”
este un mijloc comod, deci practic, de desemnare a unor clauze ilicite accesorii care sunt nule
de prim drept. 31
Legiuitorul nu oferă o definiție a clauzei reputate nescrise, ci se mulțumeste doar să
facă referire la aceasta, la modul generic, în art. 1255. Aceasta nu face decât să dea naștere la
o confuzie între cele două instituții juridice. Asadar potrivit art. 1255 Noului Cod civil:
„(1) Clauzele contrare legii, ordinii publice sau bunelor moravuri și care nu sunt considerate
nescrise atrag nulitatea contractului în întregul său numai dacă sunt, prin natura lor, esențiale
sau dacă, în lipsa acestora, contractul nu s-ar fi încheiat.
(2) În cazul în care contractul este menținut în parte, clauzele nule sunt înlocuite de drept cu
dispozițiile legale aplicabile.
(3) Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător și clauzelor care contravin unor
dispoziții legale imperative și sunt considerate de lege nescrise”.

Din continutul acestui articol putem trage concluzia că suntem în prezența unei clauze
reputate nescrise, atunci când o dispoziție contractuală care nu e esențială iar contractul s-ar fi
încheiat si în absența ei, contravine unei norme legale imperative și este înlocuită de drept cu
dispozițiile legale aplicabile.
30 http://legeaz.net/dictionar-juridic/clasificarea-nulitatilor-actului-juridic-civil
31 Marian Nicolae, Nulitatea partiala si clauzele considerate nescrise in lumina noului Cod Civil.
Aspecte de drept material si drept tranzitoriu, in revista “Dreptul” nr. 11/2012, document disponbil
online la adresa http://ujr.revistadreptul.ro/dreptasp6aR003098.do, accesat la data de 06.07.2017.
27

Clauza considerată nescrisă este caracterizata prin faptul ca e o stipulație contractuală
autonomă, pentru ca numai în aceste condiții se poate produce efectul prevăzut de alineatele
(2) și (3) art. 1255 din Noul Cod civil. Dacă ar depinde de alte clauze contractuale, nu ar
putea fi eliminată din contract fără a-l afecta iremediabil.
In ce priveste clauzele considerate nescrise, nu există o reglementare cu caracter
general în Noul Cod civil si de asemenea nu există o unitate de opinii în doctrină. Acest
subiect a determinat confuzie în doctrina juridică din prezent ș i a provocat multe controverse,
pana acolo unde unii autori au tratat-o ca pe o formă a nulită ț ii par ț iale ș i absolute, iar al ț ii, ca
pe o sanc ț iune distinctă.
Codul civil se limitează doar la a stabili efectul acesteia și la a mentiona situațiile
specifice în care o anumită clauză introdusa intr-un act juridic de catre parti reprezintă o
clauză nescrisă, fără a face, însă, vreo precizare expresă cu privire la regimul său juridic.

Urmatoarele exemple ne vor ajuta sa avem o imagine mai clara:
Potrivit art. 19, al. 3 din Noul Cod Civil “ Orice renuntare sau restrângere a dreptului
de a îndeplini o formalitate de publicitate, precum si orice clauzå penalå sau altå sanctiune
stipulatå pentru a împiedica exercitarea acestui drept, sunt considerate nescrise .”
De asemenea, art. 1277 Noul Cod Civil precizeaza “ Contractul încheiat pe perioadå
nedeterminatå poate fi denuntat unilateral de oricare dintre pårti cu respectarea unui termen
rezonabil de preaviz. Orice clauzå contrarå sau stipularea unei prestatii în schimbul denuntarii
contractului, se considerå nescriså.”
Potrivit art. 1825, alin. 1 Noul Cod Civil “Dacă închirierea este pe durata determinată,
locatarul poate denunta unilateral contractul prin notificare , cu respectarea unui termen, de
preaviz de cel putin 60 de zile. Orice clauză contrarå este consideratå nescriså.”
Si in final art. 2433 Noul Cod Civil precizeazå cå “Orice clauzå potrivit cåreia, pentru
a garanta executarea obligatiei debitorului såu, creditorul îsi rezervå dreptul så devinå
proprietarul irevocabil al bunului sau så dispunå de acesta fårå normalitatile impuse de lege
se considerå nescriså”.
Pentru ca ceea ce am vazut mai devreme este reglementarea pe care o då noul Cod
Civil clauzelor considerate nescrise ne punem o intrebarea, care este natura juridica a
28

acestorea? Legiuitorul a dorit sa intituie o alta cauza de ineficacitate? Pentru ca in acest caz ar
trebui sa se clarifice detaliile cu privire la regimul lor juridic.
Intrebarea fireascå ce se ridicå este cea cu privire la natura juridica a acestora . S-a
dorit instituirea unor alte cauze de ineficacitate a actului juridic, pe lângå cele cunoscute si
consacrate deja ? Dacå s-ar raspunde afirmativ, ar trebui sa se lamureascå regimul juridic al
acestor cauze, regim juridic , care sa fie esential diferit de cel al altor cauze de ineficacitate.
Am putea crede, la o prima vedere, cå efectul clauzelor considerate nescrise este similar
efectului pe care l-ar produce existenta unor cauze de nulitate.

CAPITOLUL 2:
Regimul Juridic Al Nulitatii Actului Juridic Civil Si Efectele Ei

2.1 Regimul Juridic
2.1.1. Consideratii generale

Regimul juridic al nulitatii este reprezentat de regulile la care este supusa
nulitatea absoluta sau relativa. Regulile ce se aplica celor doua tipuri de nulitati sunt diferite si
de aici rezulta si insemnatatea calificarii lor in mod corespunzator.

2.1.2 Regimul juridic al nulitatii absolute

Regimul juridic al nulitatii absolute este reglementat in dispozițiile art. 1247 și 1249
N.C.civ. dupa cum urmeaza:
Potrivit art. 1247 alin. 2 Noul Cod Civil, nulitatea absoluta poate fi invocata de orice
persoana interesata, pe cale de acțiune sau de exceptie. ​ Asadar, orice persoana are un
interes in acest sens, poate invoca nulitatea. Aici nu ne referim numai la parti ci si la procuror,
autoritati publice competente sau tertii care au suferit un prejudiciu prin actul incheiat si sunt
interesati sa obtina desfiintarea actului.
Instanta este obligata sa invoce din oficiu nulitatea absoluta. ​ Asta deoarece functia
instantei este de a restabili ordinea de drep fara a nesocoti limitele investirii si fara a depasi
principiul disponibilitatii.
29

Contractul lovit de nulitate absolută nu este susceptibil de confirmare decât în cazurile
prevăzute de lege. Această regula are in vedere natura interesului ocrotit de norma a carei
incalcare atrage nulitatea absoluta. Cu toate acestea, in cazul in care contractul nu poate fi
confirmat acesta poate fii totusi validat la o data ulterioara prin deplinirea cerintelor legale ce
nu au fost respectate in momentul incheierii actului, ​ validare care ar decurge din concepția
despre nulitate, precum și din regula prevăzută de art. 978 C. civ. 1864, actualmente de art.
1268 alin. (3) NCC ​ potrivit careia conventiile trebuie sa fie interpretate in sensul in care sa
produca efecte juridice, iar nu în sensul de a nu produce nici unul. 32
Nulitatea absoluta se poate invocata oricand, fie pe cale de actiune, fie pe cale de
exceptie, daca prin lege nu se prevede altfel.
Din cele de mai sus rezulta, deci, caracterul imprescriptibilitatii in ce priveste nulitatea
absoluta, indiferent ca este prin actiune sau exceptie, bineinteles cu exceptia cazurilor expres
prevazute de lege, cand nulitatea absoluta poate sa fie prescriptibila.

Regimul juridic al nulitatii relative ​ reiese din art. 1248 și 1249 N.C.civ., dupa cum urmeaza:
Potrivit art. 1248 alin. 1, nulitatea relativa poate fi invocata numai de cel alcarui
interes este ocrotit prin dispozitia legala incalcata ​ deci, de regula, aceasta poate sa fie
pretinsa sau opusa numai de catre partea interesata care a suferit un prejudiciu prin incheierea
respectivului act. Sunt de altfel si situatii cand pentru asigurarea protectiei persoanei
interesate, nulitatea relativa mai poate sa fie invocata si de alte persoane, cum sunt:
reprezentantul legal al celui lipsit de capacitate de exercitiu, ocrotitorul legal al minorului cu
capacitate deexercitiu restransa, succesorii partii ocrotite cu exceptia cazului in care ar fi
vorba despre actiuni strict personale, creditorii chirografari, pe calea acțiunii oblice.
Conform art. 1248 alin.2, ​ nulitatea relativa nu poate fi invocata din oficiu de instanta
judecatoreasca ​ . Asta inseamna ca instanta nu poate intervenii in cazul in care persoana
protejata de norma incalcata nu invoca nulitatea relativa.
Potrivit art.1248 alin.4, nulitatea relativa poate fi confirmata. Confirmarea se poate
face de catre de catre persoana interesata sau succesorii ei in drept, expres sau tacit. O
modalitate acceptata de confirmare este aceea cand, de exemplu, se executa actul
anulabil sau nu se invoca nulitatea inauntrul termenului de prescriptie ​ . In amandoua din
32 Gh. Beleiu, op. cit., 1999, p. 212
30

aceste situatii insa, cel in cauza trebuie sa fi cunoscut cauza de nulitate astfel incat atitudinea
lui sa valoreze confirmare a nulitatii.
Conform art. 2517 N.C.civ., termenul general de prescriptie este de 3 ani, iar
momentul de la care începe sa curga difera in functie de cauza de anulabilitate ce se invoca.
Prescriptia extinctiva in cazul nulitatii relative poate fi invocata pe cale de actiune numai in
termenul mentionat mai devreme.
Conform art. 2529 alin. 1 N.C.civ., prescriptia dreptului la actiune pentru anularea
unui act incepe:
a) din ziua cand infractiunea inceteaza in caz de violenta,;
b) din ziua cand a fost descoperit, in cazul dolului;
c) in caz de eroare sau in celelalte cazuri de anulare, din ziua cand cel in drept, reprezentantul
legal sau cel chemat de lege sa incuviinteze sau sa autorizeze actele, a cunoscut cauza
anularii, dar nu mai tarziu de implinirea a 18 luni din ziua cand s-a incheiat actul juridic.

Conform art. 2517 alin. 2, atunci cand nulitatea poate fi invocata de terti (reprezentant,
creditor chirografar,, ocrotitor legal, etc.), prescriptia incepe sa curga de la data cand tertul a
cunoscut cauza de nulitate, daca prin lege nu se dispune altfel. In cazul in care invocarea
nulitatii relative pe cale de actiune este supusa prescriptiei extinctive, anulabilitatea
actului se poate opune intotdeauna de cel caruia i se cere executarea obligatiei dupa cum
prevad si dispozițiile art. 1249 alin. 2 N.C.civ.: „partea careia i se cere executarea
contractului poate opune oricand nulitatea relativa a contractului, chiar si dupa implinirea
termenului de prescriptie a dreptului la actiunea in anulare”.
Indiferent daca interesul ocrotit este general sau particular, actul anulat este lipsit de
efectele juridice pentru care a fost edictat. De aici reiese ca nu exista deosebiri de efecte intre
nulitatea absoluta si cea relativa.

Deosebirile dintre cele doua tipuri de nulitate privesc regimului lor juridic, asa cum
urmeaza:
* nulitatea absoluta poate fi invocata de orice persoana care are un interes legitim iar nulitatea
relativa se poate invoca numai de persoana al carei interes a fost nesocotit cand a fost
incheiat actul;
31

* nulitatea absoluta trebuie sa fie invocata din oficiu de instanta de judecata iar nulitatea
relativa nu poate fi invocata de instanta din oficiu;
* nulitatea absoluta nu poate fi confirmata, decat exceptional, atunci cand prevede legea,
nulitatea relativa poate fi acoperita prin confirmare de catre partea interesata;
* nulitatea absoluta este imprescriptibila si poate fi invocata oricand, fie pe cale de actiune fie
pe cale de exceptie. In schimb, nulitatea relativa se poate invoca pe cale de actiune numai
inauntrul termenului de prescriptie cu o singura exceptie: atunci cand este opusa pe cale de
exceptie invocarea se poate face nelimitat in timp.

2.2 Efectele Nulitatii Actului Juridic Civil

2.2.1 Consideratii generale

Efectele sunt consecintele antrenate de nulitate ca sanctiune civila. Nulitatea are ca
efect desfiintarea actul juridic incheiat cu incalcarea normelor legale in intregime sau partial.
Fie ca vorbim de nulitate absoluta sau relativa, efectele sunt aceleasi, desfiintarea
raportului juridic sau a clauzei care contravine scopului urmarit de legiuitor prin normele
incalcate -adagiul quod nullum est, nullum producit effectum(ceea ce este nul nu produce
niciun efect).
Daca in vechiul Cod civil nu au existat texte care sa faca referire la efectele nulitatii,
in noua reglementare acestea sunt definite prin dispozitiile art. 1254-1265.
Daca actul juridic nu a fost executat pana in momentul intervenirii nulitatii, acesta nu
va mai putea produce efecte juridice din acel moment. In acest caz, daca una dintre parti ar
cere celeilalte executarea unei prestatii, paratul se poate opune prin invocarea exceptiei de
nulitate.
Daca dupa incheierea actului juridic partile si-au efectuat prestatiile in tot sau in parte,
actul juridic va fi desfiintat retroactiv in tot sau in parte si se va restabili situatia anterioara
incheierii actului juridic civil. Partile vor fi obligate sa-si restituie reciproc sau unilateral
prestatiile efectuate, in natura sau prin echivalent potrivit prevederilor art. 1639-1647 N.
C.Civ.
32

Daca partile au incheiat si alte acte juridice, cu terte persoane prin care au transmins
sau constituit drepturi in urma incheierii actului lovit de nulitate, sanctiunea nulitatii va atrage
si desfiiintarea actelor subsecvente.

2.2.2 Principiul retroactivitatii efectelor nulitatii

Principiul retroactivitatii este acea regula potrivit careia nulitatea desfiinteaza actele
juridice incheiate cu incalarea cerintelor de validitate cerute de lege si pentru trecut – ex tunc,
nu doar pentru viitor – ex nunc. Astfel sunt inlaturate toate efectele actului juridic. Acest
principiu este reglementat de legiuitor prin dispozitiile art. 1254 N.C.civ., potrivit carora
„contractul lovit de nulitate este considerata nu fi fost niciodata incheiat”. Prin aceasta se
urmareste restabilirea ordinii de drept si se evita producerea unor efecte contrare legii.
Acest principiu insa, trebuie pus in legatura cu principiul legalitatii. Asta presupune sa fie
inlaturate toate efectele ce au fost produse in temeiul unui act in scopul restabilirii ordinii de
drept incalcate la momentul intocmirii actului, altfel sanctiunea ar fi doar formala.
Totusi exista si unele exceptii de la principiul retroactivitatii, situatii in care unele efecte
produse de actul juridic lovit de nulitate aparute din momentul incheierii lui pana in
momentul in care ramane definitiva hotararea judecatoreasca de pronuntare sau constatare a
nulitatii sunt recunoscute si mentinute ex nunc, nu si ex tunc, pentru a se putea da astfel
satisfactie altor principii de drept care vin in conflict cu principiul retroactivitatii.

In doctrina si jurisprudenta sunt considerate drept exceptii de la retroactivitate
urmatoarele cazuri:
Casatoria putativa unde cel putin unul dintre soti a fost de buna-credinta in momentul
incheierii casatoriei, nestiind ca se incalca legea in vreun fel. In acest caz efectele anularii
actului casatoriei, pentru sotul de buna-credinta se produc numai pentru viitor. Referitor la
aceasta situatie Codul familiei spune in art.23 alin. 1 ca “sotul care a fost de buna credinta la
incheierea casatoriei declarata nula sau anulata, pastreaza, pana la data cand hotararea
instantei judecatoresti ramane definitiva, situatia unui sot dintr-o casatorie valabila”.
De asemenea, copiii rezultati dintr-o casatorie nula sau anulata pastreaza statutul de
copii din casatorie, pentru ei desfiintarea casatoriei neoperand retroactiv, la fel ca si in cazul
33

unui divort. In aceste situatii principiul ocrotirii bunei-credinte infrange si subordoneaza
principiul efectului retroactiv al nulitatii actului juridic.

O alta imprejurare unde nulitatea actioneaza numai pentru viitor este:
– cand minorului care este de bună-credință la încheierea căsătoriei, păstrează capacitatea
deplină de exercițiu obtinuta ca efect al încheierii acelei căsătorii și ulterior anulării căsătoriei
[art. 39 alin. (2) noul Cod Civil];
– situatia copiilor dintr-o căsătorie anulată reglementata de art. 305 alin. (1) noul Cod Civil,
unde anularea căsătoriei nu produce niciun efect în privința copiilor din căsătorie nici pentru
trecut si nici pentru viitor. Dupa cum observam, în privința situației legale a copiilor rezultați
din căsătoria care ulterior a fost anulată, principiul ocrotirii intereselor minorului înlătură
retroactivitatea efectelor nulității si de asemenea si însăși nulitatea;

2.2.3 Principiul restabilirii situatiei anterioare – restitutio in integrum

Principiul restabilirii situatiei anterioare este acea regula de drept potrivit careia tot ce
s-a executat in baza unui act juridic desfiintat trebuie restituit astfel incat partile raportului
juridic civil sa ajunga in situatia in care acel act nu s-a incheiat. 33
Acest principiu decurge din principiul retroactivitatii deoarece numai in situatia in
care partile isi restituie prestatiile savarsite anterior pot sa ajunga in situatia in care erau
inainte de incheierea actului juridic.
Un aspect important il constituie faptul ca in momentul in care un act juridic a fost
desfiintat prin sanctiunea nulitatii, acesta nu mai poate fi temei juridic al actiunii in restituire a
prestatiilor. In consecinta partiile isi pot recupera prestatiile in temeiul principiului imbogatirii
fara justa cauza.
De asemenea, principiul repunerii in situatia anterioara priveste doar efectele nulitatii
asupra partilor raportului juridic civil si nu fata de terti.

Urmează a se distinge după cum actul juridic a fost executat sau nu.
33 Camelia Toader, Romeo Popescu, Drept civil roman -pag 80,
34

a) in situatia in care actul nu a fost executat, eficacitatea lui inceteaza, astfel incat nu se mai
poate cere indeplinirea prestatiilor ce au rezultat din actul respectiv. Din cauza efectului
retroactiv al nulitatii, se considera ca intre parti nu a existat niciodata vreun raport juridic care
sa genereze drepturi si obligatii, pe baza caruia sa se poata cere executarea prestatiilor.
b) insa, daca vreuna din parti si-a executat in tot sau in parte obligatiile ce au rezultat in urma
incheierii actului anulabil, problema este mai complicata datorita situatiilor de fapt si de drept
care au putut sa apara intre momentul in care s-a incheiat actul și acela al anularii. In aceasta
situatie se pune problema restituirii prestatiilor, care raman fara temei in urma anularii
actului. Art. 1636 N.C.civ reglementeaza dreptul de restituire si precizeaza ca acesta apartine
celui care a efectuat prestatia supusa restituirii sau, in functie de caz, unei alte persoane
indreptatite. In ce priveste modul de restituire a prestatiilor, acesta se face prin natura sau prin
echivalent. In cazul platii prin echivalent valoarea prestatiilor se va aprecia in raport cu
momentul in care debitorul a primit ce trebuie sa restituie.
O situatie mai speciala apare in cazul contractelor cu executare succesiva. Potrivit
regimului vechiului Cod Civil, contractele cu executare succesivă au constituit exemplul
clasic de excepție de la principiul restabilirii situației anterioare (restitutio in integrum) și de
la principiul retroactivității efectelor nulității. Ca si argument principal pentru instituirea
acestei exceptii este imposibilitatea obiectivă de restabilire a situației anterioare, lucru ce
determina ca efectele nulității să se producă numai pentru viitor (ex nunc).
Spre exemplu, în cazul unui contract de locațiune ce a fost desființat pentru cauză de
nulitate, folosința bunului se considera ca a fost executata definitiv și nu putea fi restituită
locatorului, iar acesta din urmă nefiind obligat sa restituie chiria primita deoarece s-ar fi
produs o îmbogățire fără justă cauză. Noul Cod Civil aduce insa modificări substanțiale în
materia nulității, unele privind instituirea principiul retroactivității efectelor nulității și în ceea
ce privește contractele cu executare succesivă. În acest sens, Noul Cod Civil prevede in art.
1257 (3) că părțile vor fi ținute să restituie, în natură sau prin echivalent, prestațiile primite,
chiar dacă acestea au fost executate succesiv sau au avut un caracter continuu.
Reglementarile din prezent prevad ca cel obligat la restituire, chiar dacă a fost de
bună-credință, datorează o indemnizație pentru folosința bunului dacă această folosință a fost
obiectul principal al prestației sau dacă bunul a fost supus unei deprecieri rapide prin natura
lui, în baza art. 1645 din Noul Cod Civil. Cu toate acestea, debitorul de bună-credință nu va fi
obligat sa întoarca fructele bunului supus restituirii sau folosința bunului în alte cazuri decât
35

cele două precizate anterior: cand folosința bunului nu a fost obiectul principal al prestației
sau bunul nu a fost supus unei deprecieri rapide, prin natura lui. Insa, daca debitorul obligației
de restituire a fost de rea-credință va restitui în toate cazurile fructele dobândite sau pe care ar
fi putut să le dobândească, precum și folosința bunului. Revenind la exemplul menționat
anterior, al contractului de locațiune anulat, locatarul va fi dator sa plateasca o indemnizație
pentru folosința bunului, chiar și în situația în care a fost de bună-credință (pentru ca folosința
este considerată obiect principal al prestației), iar locatorul va fi obligat să restituie chiria
primită.

Actiunea in restituire a prestatiilor este intotdeauna prescriptibila spre deosebire de
actiunea in realizare de drepturi care este imprescriptibila sau prescriptibila, dupa caz. 34

Exista si exceptii de la principiul restitutio in integrum, dupa cum urmeaza:
In cazul celui lipsit de capacitate de exercițiu sau care are capacitate de exercițiu
restrânsă, potrivit art. 47 noul Cod Civil, acesta este obligat să restituie prestațiile primite
numai în limita folosului realizat, apreciat la data cererii de restituire, cu exceptia cazului
cand, potrivit art. 1647 noul Cod Civil, el a făcut ca restituirea să fie imposibilă, cu intentie
sau din culpa grava, situație în care va fi ținut la restituirea integrală. Această excepție a fost
justificată in baza principiului ocrotirii minorilor și a persoanelor puse sub interdicție
judecătorească. Cu titlu de exemplu: un minor vinde un lucru al său unei persoane capabile,
iar cu o parte din suma obținută ca preț se plătește o datorie pe care minorul o avea față de o
altă persoană, restul sumei fiindu-i furat; ulterior, se anulează contractul de vânzare, însă
restabilirea situației anterioare va fi numai parțială, în sensul că minorul va redobândi lucrul și
va restitui numai acea parte din prețul vânzării pe care a folosit-o pentru stingerea datoriei
sale față de terța persoană, deoarece numai de aceasta a profitat efectiv;
In cazul când un act juridic prin care s-a transmis ori constituit un drept de proprietate
sau un alt drept real principal este lovit de nulitate, dobânditorul are posibilitatea sa invoce
uzucapiunea;
Cazul în care a intervenit prescripția extinctivă.
Situatia in care poptrivit art. 580 noul Cod Civil, se încheie un act juridic prin care se
transferă proprietatea unor materiale de construcție, care sunt încorporate în terenul
34 Gh. Beleiu, p 240
36

proprietatea cumpărătorului, iar după aceasta se anulează actul juridic de înstrăinare a
materialelor respective (este însă posibil ca excepția de la restitutio in integrum să fie doar
parțială, anume atunci când la data anulării actului juridic numai o parte din materiale se
găsesc încorporate în sol, celelalte materiale fiind încă nefolosite; deoarece cu privire la
acestea din urmă nu operează accesiunea, înseamnă că proprietarul terenului le va restitui și
va primi, la rândul lui, numai partea din prețul pe care îl plătise ce corespunde materialelor
restituite);

2.2.4 Principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial

Principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial este regula de
drept potrivit careia anularea (desfiintarea) actului initial (primar) atrage dupa sine si anularea
actului subsecvent (urmator) datorita legaturii lor juridice. 35
Noul Cod Civil, in art. 1254 alin. (2) prevede că „desființarea contractului atrage, în
condițiile legii, și desființarea actelor subsecvente încheiate în baza lui”.
Acest principiu rezulta si din art. 1648 Noul Cod Civil unde este precizat ca dacă
bunul supus restituirii a fost înstrăinat, acțiunea în restituire poate fi exercitată și împotriva
terțului dobânditor, sub rezerva regulilor de carte funciară sau a efectului dobândirii cu
bună-credință a bunurilor mobile ori, după caz, a aplicării regulilor privitoare la uzucapiune.
Principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial este o
consecinta a primelor doua principii mentionate si a principiului nimeni nu poate da ceea ce
nu are, deoarece, daca se desfiinteaza prin anularea actului dreptul celui ce a transmis bunul,
inseamna ca acesta a transmis ceea ce nu avea si nu a primit nici subdobanditorul nimic.
Acest principiu se aplica in practica dupa cum urmeaza: in cazul unui act
administrativ anulat ( nu revocat ) se va anula si actul civil care i-a urmat; iar in cazul in care
sunt doua acte, unul principal si unul accesoriu, anularea actului principal atrage anularea
actului accesoriu.
In doctrina sunt considerate excepții de la principiul resoluto iure dantis, resolvitur ius
accipientis cazurile în care, din anumite motive, anularea actului juridic inițial nu atrage și
35 Drept civil roman – camelia toader, p 81

37

anularea actului juridic subsecvent, chiar daca se află în strânsă legătură cu actul juridic
desființat. Astfel, chiar daca anularea actului juridic primar are ca si consecință desființarea
dreptului constituit sau transmis prin intermediul actului, totuși, va rămâne în ființă actul
juridic încheiat ulterior de una dintre părțile actului juridic primar cu un terț și în legătură cu
dreptul dobândit prin actul inițial, odată cu actul juridic subsecvent menținându-se și dreptul
dobândit de terț în temeiul acestuia.
Aceste excepții se întemeiază de obicei pe principiul ocrotirii bunei-credințe, atunci
cand legea prevede expres sau pe nevoia asigurării sigurantei și stabilității circuitului civil.
In ce priveste stabilirea exceptiilor de la acest principiu e nevoie sa avem in vedere
cateva norme speciale si articolele 1648 si 1649 din Noul Cod Civil, dupa cum urmeaza:
Dacă bunul supus restituirii a fost înstrăinat, acțiunea în restituire poate fi exercitată și
împotriva terțului dobânditor, sub rezerva regulilor de carte funciară sau a efectului dobândirii
cu bună-credință a bunurilor mobile ori, după caz, a aplicării regulilor privitoare la
uzucapiune, iar (2) dacă asupra bunului supus restituirii au fost constituite drepturi reale,
dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător. De asemenea potrivit art 1649 N.C.C in
afara actelor de dispoziție prevăzute la Art. 1648, toate celelalte acte juridice făcute în
favoarea unui terț de bună-credință sunt opozabile adevăratului proprietar sau celui care are
dreptul la restituire. Contractele cu executare succesivă, sub condiția respectării formalităților
de publicitate prevăzute de lege, vor continua să producă efecte pe durata stipulată de părți,
dar nu mai mult de un an de la data desființării titlului constituitorului.
Chiar daca aceste două texte de lege reglementează efectele restituirii in
privinta terților, in doctrina este apreciat că excepțiile ce rezultă din cuprinsul lor sunt excepții
și de la anularea actului subsecvent, deoarece, o acțiune în anularea actului subsecvent ar
urma să fie respinsă ca lipsită de interes, de vreme ce reclamantul dintr-o asemenea acțiune nu
ar obține niciun folos practic.
De asemenea, in doctrina au fost nuantate cateva exceptii de la principiul de care am
discutat, si anume:
-potrivit art. 1649 din noul Cod Civil, cazul actelor de conservare sau de administrare a
bunului poate fi considerat o exceptie, datorita interesului social, economic sau datorita
ocrotirii bunei credinte. Cu titlu de exemplu, in cazul in care in perioada ce decurge din
momentul semnarii unui contract de vanzare-cumparare a unui imobil, pana la anularea lui,
cumparatorul incheie un contract de administrare cu o terta persoana pentru efectuarea unor
38

reparatii la imobil, se va menține contractul de administrare încheiat. Cu toate acestea in cazul
in care actul de administrare a fost incheiat in frauda drepturilor vanzatorului, acesta nu va fi
mentinut.

-potrivit art. 1819 alin. (2) noul Cod Civil, apare o alta situatie in cazul in care un locatar de
bună-credință a incheiat un contractul de locațiune cu un locator al caruit drept care i-a permis
sa asigure folosinta bunului a fost desfiintat. In acest caz locatarul va beneficia in continuare
de avantajele contractului de locatiune și după desființarea titlului locatorului, fără a se depăși
un an de la data desființării;
-potrivit art. 1649 noul Cod Civil, o alta exceptie ar fi cazul contractelor cu executare
succesivă, cand actele facute in favoarea unui tert vor continua să producă efecte pe durata
stipulată de părți, dar nu mai mult de un an de la data desființării titlului constituitorului, sub
condiția respectării formalităților de publicitate prevăzute de lege;
-potrivit Art. 20 din Decretul nr. 31/1954, daca cel declarat mort este in viata, se poate cere,
oricand, anularea hotararii prin care s-a declarat moartea si a actelor subsecvente. Astfel cel
care a fost declarat mort, poate cere, dupa anularea hotararii declarative de moarte, si
inapoierea bunurilor sale. Cu toate acestea, potrivit aceluiasi decret dobanditorul cu titlu
oneros nu este obligat sa le inapoieze, decat daca se va face dovada ca la data dobandirii stia
ca persoana declarata moarta este in viata. 36

2.2.5 Cazurile care înlătură principiul quod nullum est, nullum producit effectum
A. Precizări prealabile

Există imprejurari in care, chiar daca actul juridic este lovit de nulitate, lui i se
poate recunoaste valabilitatea, in tot sau in parte, intrucat sunt principii de drept fondate pe
ratiuni mai puternice, care in conflict cu regula conform careia actul nul nu mai produce
efecte o anihileaza.

B Conversiunea actului juridic

36 DECRET Nr. 31 din 30 ianuarie 1954
39

Reprezinta transformarea ce are loc in structura unui raport juridic care determina
trecerea de la o situatie juridica la alta, astfel un act lovit de nulitate totala reusind sa produc
efectele altui act juridic, ale carui conditii de validitate le indeplineste.
Pana cand a fost adoptat Noul Cod Civil nu a existat o reglementare de principiu a
conversiunii, ci numai aplicatii ale acesteia.
Vom prezenta in cele ce urmeaza conditiile ce trebuie indeplinite astfel incat conversiunea sa
poata sa opereze:
– actul nul sa fie desfiintat efectiv si total;
– trebuie sa existe un element de diferenta intre actul nul si actul valabil;
– actul socotit valabil trebuie sa indeplineasca toate conditiile de validitate, iar acestea sa se
regasească in chiar actul desfiintat.

C. Validitatea aparentei in drept – Error communis facit ius

In art. 17 N.C.civ., după ce se afirmă regula potrivit căreia „nimeni nu poate transmite
sau constitui mai multe drepturi decât are el însuși”, se reglementează si excepția error
communis facit ius. Astfel, acelasi articol prevede ca atunci „când cineva, împărtășind o
credință comună și invincibilă, a considerat că o persoană are un anumit drept sau o anumită
calitate juridică, instanța judecătorească, ținând seama de împrejurări, va putea hotărî că actul
încheiat în această stare va produce, față de cel aflat în eroare, aceleași efecte ca și când ar fi
valabil, afară de cazul în care desființarea lui nu i-ar cauza niciun prejudiciu”.
Totusi, un aspect important de retinut este acela ca excepția erorii comune și
invincibile nu se aplica în materie de carte funciară și nici în alte domenii pentru care legea
cere o forma de publicitate.
Aceasta exceptie isi gaseste aplicabilitate legală în materia actelor de stare civilă.
Astfel, conforma art. 102 N.C.civ., „actele de stare civilă întocmite de o persoană care a
exercitat în mod public atribuțiile de ofițer de stare civilă, cu respectarea tuturor prevederilor
legale, sunt valabile, chiar dacă acea persoană nu avea această calitate, afară de cazul în care
beneficiarii acestor acte au cunoscut, în momentul întocmirii lor, lipsa acestei calități”.

D. Principiul răspunderii civile delictuale

40

Principiul răspunderii civile delictuale este regula de drept potrivit careia, un act
juridic se poate mentine in conditiile in care partea vinovata cere anularea lui, dar ca rezultat
al anularii cealalta parte contractanta ar suferi un prejudiciu pe care ar trebui sa-l repare partea
culpabila.
Cu titlu de exemplu din legislația noastră, in cazul minorului care savarseste un delict
cu ocazia incheierii unui act juridic, iar ulterior cere anularea actului respectiv, cealalta parte
ar suferi un prejudiciu pe care ar trebui sa-l repare cel culpabil. In aceasta situatie instanta ar
putea sa considere mentinerea actului juridic si sa respinga actiunea in anulare, in acest mod
evitandu-se prejudicierea partii care a fost de buna-credinta.
In mod practic, potrivit principiului executării în natură a obligațiilor și a principiului
reparării în natură in mod integral a pagubelor, actul lovit de nulitate va fi menținut, deoarece
reprezintă cea mai bună forma de reparare a prejudiciului ce s-ar putea produce partii
cocontractante.

41

42

43