Nulitatea actelor de procedur ă în procesul civil [625977]

PROGRAMUL DE STUDII DREPT

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIIN ȚIFIC:
Conf. dr. Ciurea Andreea C ătălina

Autor:
Savu Laura -Magdalena

BRAȘOV
2020

PROGRAMUL DE STUDII DREPT

DISCIPLINA:
Drept Procesual Civil

TEMA: Nulitatea actelor de procedur ă în procesul civil

Subsemnata Savu Laura -Magdalena declar pe proprie răspundere, sub incidența legii
penale și a Legii dreptului de autor, că lucrarea de licență prezentată este elaborată de
mine și am respectat normele deontologice de folosire a bibliografiei.

Data predării lucrării, Semnătură,

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

1
CUPRINS

Listă de abrevieri

Scurtă prezentare a Lucrării de licență

1. Introducere
1.1. Precizări prealabile. Procesul civil
1.2. Formele procedural e, în antichitate
1.3. Interesul asupra sistemului de drept roman

2. Actele procedurale
2.1. Noțiune și clasificare
2.2. Condițiile actelor de procedură

3. Analiză comparativă între nulitatea actelor de procedură și alte sancțiuni
procedurale
3.1. Nulitatea procedurală și pr escripția extinctivă
3.2. Nulitatea procedural ă și decăderea
3.3. Nulitatea procedural ă și perimarea
3.4. Nulitatea procedural ă și amenda judiciară

4. Reglementarea nulității actelor procedural e în Noul Cod de procedură
civilă

5. Invocarea nulității actelor de procedură

6. Efectele nulității. Modalități de soluționare a excepțiilor de nulitate

7. Clasificarea nulităților procedural e
7.1. Nulități absolute și nulități relative
7.2. Nulități exprese și nulități virtuale
7.3. Nulități totale și nulități parțiale
7.4. Nulități proprii și nulități derivate
7.5. Nulități intrinseci și nulități extrinseci
7.6. Nulități de drept și nulități judiciare
7.7. Nulități condiționate și nulități necondiționate

8. Condițiile nulităților procedural e
8.1. Condiții de existență pentru nulitățile condiționate
8.1.1. Nerespectarea cerințelor legale la întocmirea unui act
de procedură
8.1.2. Existența unei vătămări

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

2
8.1.3. Imposibilitatea înlăturării vătămării, altfel decât prin
desființarea actului de procedură
8.2. Condiții de existență pentru nulitățile necondiționate
8.2.1. Capacitatea procesuală
8.2.2. Reprezentarea procesuală
8.2.3. Competența instanței
8.2.4. Compunerea sau constituirea instanței
8.2.5. Publicitatea ședinței de judecată

9. Concluzii

Bibliografie

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

3
LISTĂ DE ABREVIERI

alin. – alineatul / alineatele
art. – articolul
C. proc. civ. – Codul de procedură civilă (vechiul cod)
civ. – civilă
dec. – decizie
dr. – doctor
Ed. – Editura
ex. – exemplu / exemple
ÎCCJ – Înalta Curte de Casație și Justiție
î.e.n. – înaintea erei noastre
lit. – litera / literele
M. Of. – Monitorul Oficial
NCPC – Noul Cod de procedură civilă
nr. – numărul
O.G. – Ordonanță de Guvern
p. / pp. – pagina / paginile
pct. – punctul / punctele
prof. – profesor
sent. – sentință
univ. – universitar

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

4
SCURTĂ PREZENTARE A LUCRĂRII DE LICENȚĂ

Prezenta lucrare, denumită „Nulitatea actelor de procedură civilă în
procesul civil ˮ, reprezintă o analiză a sancțiunii procedurale ce se aplică
actelor de procedură efectuate în procesul civil, acte care nu respectă
anumite cerințe legale. Astfel, din cauza respec tivelor încălcări, atât partea
din proces, cât și judecătorul sau procurorul, după caz, pot invoca excepția
nulității actelor de procedură, în funcție de cerința legală nerespectată,
după cum aceasta este instituită printr -o normă care ocrotește un interes
public, sau un interes privat.
Printr -o introducere, am început analiza arătând mai întâi cum că,
încă din antichitate, au existat formule obligatorii pentru susținerea părții
în fața judecății, iar lipsa acestora sau greșita formulare atrăgeau nulitatea
și chiar pierderea procesului. În acest fel, am dorit să demonstrez faptul
că procesul civil a fost și este în continuare un proces formalist, având la
bază o combinație de oralitate și de acte scrise. Aceste acte de procedură
sunt, de fapt, niște formali tăți necesare în desfășurarea procesului,
deoarece numai prin intermediul lor se pot produce efectele juridice dorite.
De asemenea, în cadrul aceluiași capitol am arătat felul în care, odată cu
trecerea timpului, s -a ajuns să fie impuse, prin reglementări, acte
procedurale specifice fiecărei etape din procesul civil.
Următorul capitol este dedicat actelor procedurale, deoarece am
considerat că nu se poate discuta despre sancțiunea care poate să cadă
asupra acestora, fără să le prezint. Am arătat ce sunt actele de procedură,
definindu -le, după care le -am clasificat și e xemplificat, în funcție de criterii
bine stabilite în doctrină, de către specialiștii din domeniu, adică: după
modul lor de efectuare, în funcție de organele sau persoanele care le
întocmesc sau de la care emană, după conținutul lor, după natura lor sau
locul de îndeplinire, după caracterul îndeplinirii actelor, în raport cu
manifestările de voință ce concură la formarea actului de procedură.
Condițiile actelor procedurale sunt, de asemenea, necesar a fi cunoscute,
deoarece acestea sunt reglementate, iar ne respectarea normelor în
efectuarea respectivelor acte poate avea efecte negative, ducând la
sancțiuni precum nulitatea lor totală sau parțială.
În continuare, am efectuat o analiză comparativă între sancțiunea
nulității actelor de procedură și alte sancți uni procedurale din procesul
civil, încercând să subliniez anumite caracteristici specific e nulităților
procedurale. În acest scop am ales prescripția extinctivă, decăderea,
perimarea și amenda judiciară, ca sancțiuni procedurale care au,
asemenea sancțiunii nulității, rolul de a garanta respectarea principiilor
fundamentale ale procesului civil și a normelor juridice care se impun a fi
respectate pentru buna desfășurare a activității judiciare.

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

5
După stabilirea celor de mai sus, ca bază informativă pentru
subiectul principal al lucrării, am trecut la evidențierea normelor din Noul
Cod de procedură civilă care reglementează nulitatea, ca sancțiune
procedurală ce atrage nevalabilitatea actelor juridice procesuale.
Secțiunea specială care cuprinde acea stă reglementare, se regăsește în
Noul Cod de procedură civilă în Cartea I („Dispoziții generaleˮ), la Titlul IV
(„Actele de procedurăˮ), Capitolul III („Nulitatea actelor de procedurăˮ). În
acest capitol, art icolele 174 – 179 ne arată noțiunea și clasific area
nulităților, condițiile (nerespectarea cerințelor legale de formă și de fond) ,
cazurile în care acestea sunt condi ționate sau nu de existența unei
vătămări procesuale asupra părții aflate în proces, posibilitățile de
îndreptare a neregularităților act ului procedural, modalitățile de invocare a
nulității actului de procedură, în procesul civil.
Pentru o analiză cât mai bună a nulităților actelor procedurale, am
realizat o clasificare a acestora, aducând de asemenea și exemple, atât
din doctrină cât și din jurisprudență. Clasificarea are la bază următoarele
criterii: 1. în funcție de caracterul normei încălcate la efectuarea actului de
procedură, avem nulități absolute și nulități relative; 2. în funcție de
existența sau inexistența unui text de lege car e să prevadă expres
sancțiunea nulității, avem nulități exprese și nulități virtuale; 3. în funcție
de întinderea efectelor nulității, avem nulități totale și nulități parțiale; 4. în
funcție de raportul cauzal specific fiecărui act de procedură, avem nuli tăți
proprii și nulități derivate; 5. raportat la natura condițiilor de validitate
încălcate, avem nulități intrinseci și nulități extrinseci; 6. în funcție de
modul în care acestea operează, avem nulități de drept și nulități judiciare;
7. în funcție de c erința vătămării procesuale, adică de necesitatea
existenței unei vătămări produsă în urma efectuării actului de procedură,
avem nulități condiționate și nulități necondiționate.
Condițiile nulității procedurale sunt dezbătute într -un capitol separat,
fiind explicate și exemplificate următoarele aspecte: condițiile de existență
pentru nulitățile conditionate (1. nerespectarea cerințelor legale la
întocmirea unui act de procedură ; 2. existența unei vătămări; 3.
imposibilitatea înlăturării vătămării, altfel decât prin desființarea actului de
procedură), condiții de existență pentru nulitățile necondiționate (1.
capacitatea procesuală; 2. reprezentarea procesuală; 3. competența
instanței; 4. compunerea sau constiruirea instanței; 5. publicita tea ședinței
de judecată).
La finalul lucrării, am adus câteva concluzii, prin care am urmărit să
pun în evidență importanța și necesitatea respectării cerințelor legale în
desfășurarea procesului civil, ca modalitate de prevenire a dificultăților ce
ar putea fi întâmpinate în caz contrar.

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

6
1. INTRODUCERE

1.1. Precizări prealabile. Procesul civil

Pentru a da curs acestei lucrări, denumită „Nulitatea actelor de
procedur ă în procesul civil ”, este necesar să stabilim de la bun început
anumite aspecte, care sunt esențiale în înțelegerea prezentei lucrări.
Trebuie să cunoaștem termenul de „acte procedurale”, să știm când și
cum sunt utilizate acestea – în procesul civil, pentru ca mai apoi să ne
putem îndrepta atenția către scopul analizei pe care mi -am propus -o, și
anume „nulitatea”, ca sancțiune procedurală în procesul civil.
Pornind de la noțiunea de „proces” , care din punct de vedere
etimologic desemnează evoluția, dezvoltarea, desfășurarea unui
fenomen, a unei activități 1 în contextul procesului civil, această activitate
se desfășoară într -un cadru formal, prin implicarea instanței de judecată,
a părților și a altor participanți, pornind de la existența unei divergențe între
două sau mai m ulte perso ane, și având drept scop realizarea sau
stabilirea drepturilor și intereselor civile supuse judecății și executării
hotărârilor pronunțate 2. Astfel, pentru ca desfășurarea procesului civil să
fie eficientă și să -și atingă scopul, a fost instituită o reglementare privind
modul de desfășurare a procesului civil, cea a procedurii civile , prin care
„în înfăptuirea justiției, instanțele judecătorești îndeplinesc un serviciu de
interes public, asigurând respectarea ordi nii de drept, a libertăților
fundamentale, a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice și
persoanelor juridice, aplicarea legii și garantarea supremației acesteia” 3.
Procedura civilă este privită prin intermediul a două aspecte. O dată, prin
conținutul acesteia, fiind reprezentat de regulile de desfășurare a
procesului civil. Iar un alt aspect este cel privind regulile de organizare
judecătorească, de competență și cele ale acțiunii civile 4.
Procesul civil este un proces formalist , fiind o combinație de oralitate
și de acte scrise, de aici rezultând faptul că nu întotdeauna se impune
contactul direct și imediat al judecătorului cu părțile 5. Dar, pentru a putea
produce efectele juridice dorite de părțile angajate în proces, voința
acestora trebuie să fie manifestată în formele prevăzute de lege. În acest
sens, atât operațiunile juridice, cât și înscrisurile întocmite de participanții
la procesul civil în legătură cu activitatea lor procesuală, poartă denumirea

1 Tabacu Andreea, Drept procesual civil. Legislație internă și internațională. Doctrină și jurisprudență –
Curs universitar -, Universul Juridic, București, 2015, p. 37
2 Rădescu Dumitru, Rădescu Elena, Stoican Georgeta, Dicționar de drept civil și proceduri civile , Editura
C. H. Beck, București, 2009
3 Codul de procedură civilă și taxele de timbru , Ediție actualizată la 3 ianuarie 2019, Editura Hamangiu,
2019
4 Tabacu Andreea , Drept procesual civil , Universul Juridic, București, 2015, pp. 9 – 10
5 Ungureanu Octavian, Nulitățile procedurale civile , Editura All Beck

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

7
de acte de procedură 6.

1.2. Formele procedural e, în antichitate

Este bine cunoscut faptul că, deși în ziua de astăzi avem un cod de
procedură civilă, care impune cerințe „indispensabile pentru asigurarea
unei judecăți corecte, pentru garantarea drepturilor părților și evitarea unor
hotărâri arbitrare” 7, această procedură nu a fost reglementată
dintotdeauna, deoarece „la origine, dreptatea nu se solicita, ci se lua ˮ –
dreptul forței 8.
Printr -o interpretare sociologică a dreptului, în lucrarea sa „Despre
spiritul legilor”, Montesquieu 9 considera că legile juridice sunt făcute de
către oameni și în folosul oamenilor, încercând să aducă explicații asupra
originii și rolului social al acestora. Astfel, plecând de la faptul că înainte a
constituirii societății, oamenii erau guvernați de legile naturii, Montesquieu
a găsit că manifestarea omului se bazează pe patru legi: legea
comportamentului pa șnic, legea trebuințelor de hrană, legea atracției față
de semeni, legea dorinței. Autorul ne dezvăluie faptul că, în măsura în
care oamenii s -au constituit în societăți, au devenit conștienți de puterea
pe care o are colectivitatea, intervenind din acel moment o manifestare a
agresivității acestora, atât față de alte comunități, cât și față de se menii
lor. Din acest motiv, a devenit necesară introducerea legilor, instituite în
trei categorii de drept: 1. dreptul gin ților – reglementa raporturile dintre
popoare, care „trebuie să -și facă în timp de pace cât mai mult bine, iar în
timp de război, cât mai puțin rău cu putință”; 2. dreptul politic – reglementa
raporturile dintre cei care guvernau și cei care erau guvernați, iar rolul
esențial fiind cel de a asigura libertatea cetățeanului; 3. dreptul c ivil –
reglementa raporturile dintre cetățeni, cu rolul de apărare a proprietății . 10
În evoluția dreptului privat roman („studiul dreptului roman prezintă
impor tanță pentru că, pentru prima oară în istoria lumii, romanii au creat

6 Rădescu Dumitru, Rădescu Elena, Stoican Georgeta, Dicționar de drept civil și proceduri civile , Editura
C. H. Beck, București, 2009
7 Tăbârcă Mihaela, Drept procesual civil. Vol I. Teoria generală. Ediția a II -a, Editura Solomon, 2017, p.
895
8 Murzea Cristinel, Drept Roman , Editura All Beck, 2003, p. 317
9 Montesquieu, Despre spiritul legilor. Cartea I. Capitolul II
Charles de Secondat, baron de Montesquieu (1689 – 1755) a fost primul gânditor modern care a
abordat problema legilor juridice din perspectiva unor multiple condiționări sociale și naturale. În volumul
său, „Despre spiritu l legilorˮ, Cartea I, Capitolul III, susținea că „legea în general este rațiunea
omenească în măsura în care ea guvernează toate popoarele de pe pământ iar legile politice și civile
ale fiecărui popor nu trebuie să fie decât cazuri particulare la care se a plică această rațiune omenească“
(Despre Spiritul Legilor, I , Ch. Montesquieu, Editura Științifică, București, 1964, pagina 17) – preluare
de pe site -ul ro.wikipedia.org , link-ul:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Charles_de_Secondat,_baron_de_Montesquieu#cite_note -SpiritulLegilor –
10
– accesat la data 31.03.2020
10 informații preluate de pe site -ul dreptmd.wordpress.com , link: https://dreptmd.wordpress.com/cursuri –
universitare/sociologie -juridica/ accesat la data 08.03.2020

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

8
alfabetul juridic, term inologia juridică, astfel încât, în societatea romană,
ideile juridice erau exprimate într -un limbaj aparte, specialˮ, iar „dreptul
românesc s -a format și a evoluat sub influența dreptului romanˮ 11), după
ce s-a depășit acea fază în care omul își făcea singur dreptate prin forță,
s-a trecut la un alt sistem, cel al procedurii extrajudiciare, unde se acționa
pe baza unor precedente. Ulterior și -au făcut apariția alte sisteme
procedurale, aparținând f iecare unei anumite epoci, astfel: în epoca veche
a existat procedura legisacțiunilor (se desfășura mai întâi în fața
magistratului, apoi în fața judecătorului), epoca clasică s -a caracterizat
prin procedura formulară (tot prin diviziunea instanței se desf ășura, dar pe
baza unei formule, pe care magistratul o dădea părților, pentru a o
prezenta judecătorului), iar epoca postclasică a avut procedura
extraordinară (o singură persoană instrumenta și judeca procesul, fiind un
funcționar public). Atât procedura legisac țiunilor cât și cea formulară
aveau caracter de justiție privată, în sensul că judecarea avea loc în fața
unui particular, iar executarea se făcea forțat, de către partea câștigătoare
a procesului 12.
Dar ceea ce ne interesează, prin prisma subiect ului pe care vreau
să-l dezbat în această lucrare, este acel caracter formalist, deoarece pare
a fi prima formă de „acte procedurale”, pe care o cunoaștem în procesul
civil, și care poate duce la pierderea procesului, dacă nu este respectată
întocmai (aici rog a se face diferența între formalitate și formul ă, deoarece
actul procedural reprezenta, de fapt, o formalitate care își găsea existența
pe baza unei formule). Astfel, în primul sistem procedural roman, după
cum ne spune domnul profesor Cristinel Murze a în urma studierii dreptului
roman, orice acțiune ca mijloc de valorificare a dreptului subiectiv, se
realiza numai în temeiul legii, prin legis actio – „o solemnitate impusă
părților care voiau să se judece” 13. Aflăm, de asemenea, că acest fapt
este exp licat chiar de Gaius , în cartea a IV -a a Instituțiilor 14, unde se
prevedea faptul că legisacțiunile nu puteau fi folosite decât dacă acestea
erau create de lege, și se foloseau propriile cuvinte ale legii, rostite
întocmai. Dacă se schimba un singur cuvânt din lege, se modifica genul
substantivului , sau limba v orbită era diferită de cea legală, sancțiunea era
nulitatea, astfel încât „cea mai mică greșeală ducea la pierderea
procesului”.
Caracterul formalist al acelei perioade, reprezentat prin procedura
legisac țiunilor, consta în faptul că atât părțile, cât și magistratul , pronunțau

11 Molcuț Emil, Drept roman curs universitar, p.15
12 Murzea Cristinel, Drept Roman , Editura All Beck, 2003, p. 317
13 Murzea Cristinel, Drept Roman , Editura All Beck, 2003, p. 318
14 „Institutele lui Gaiusˮ (aproximativ anul 161 e.n.), a fost un manual de introducere în instituțiile juridice,
împărțit în patr u cărți: 1. prima trata persoanele și diferențele de poziție socială, în fața legii; 2. a doua
carte trata modalitățile prin care se putea dobândi dreptul de proprietate, incluzând și legea referitoare
la testament; 3. a treia trata succesiunea și obligați ile; 4. iar a patra carte trata acțiunile și formele
acestora. – en.wikipedia.org/wiki/Gaius_(jurist) pagină accesată la data 08.03.2020

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

9
formule și termeni care trebuiau respectați cu cea mai mare strictețe, iar
această procedură a durat timp de șase secole.
Odată cu dezvoltarea economiei de schimb, tranzacțiile comerciale
au ajuns să necesite forme mai flexibile, de oarece rigiditatea procedurii
acțiunilor legii, prin acele solemnități prevăzute cu sancțiunea nulității,
aduceau atingere intereselor părților prin faptul că se făceau unele greșeli
minore, nesemnificative, în momentul redactării actelor, rostirii cuvinte lor
solemne sau prin nerespectarea cu exactitate a formelor cerute prin lege.
În acest fel, procedura legisacțiunilor a fost înlocuită cu procedura
formulară. Mai întâi a apărut legea Aebutia 15, (reclamantul adresa o
cerere scrisă autorităților, care era comunicată pârâtului, pentru ca acesta
să se prezinte la judecată – conventus), dând posibilitatea părților de a
alege între procedura formulară și cea a legisacțiunilor, după care , prin
legile Iuliae s -a ajuns la abrogarea legisacțiunilor 16. Formulele de judecată
erau scrise de către magistrați, sub forma unor instrucțiuni cu caracter
imperativ, pe care judecătorii trebuiau să le urmeze în proces. Magistratul
putea să redacteze cât e o formulă pentru fiecare cauză în parte, sau putea
stabili formule generale și permanente, prin edictul său (la origine, aceste
edicte au fost formulate oral – ex dicere înseamnă a spune , iar începând
cu secolul al III -lea î.e.n., ele au fost afișate în Forum pe table de lemn, ce
purtau numele de album 17). Formula avea patru părți principale (intentio –
intenția, demonstratio – demonstrația, condemnatio – condamnarea,
adiudicatio – adjudecarea), fiind necesar ca ea să cuprindă una din aceste
părți pentru a fi valabilă, și două p ărți accesorii (prescriptio – prescripția și
exceptio – excepția), care apăreau în formulă numai la cererea părților, iar
numele judecătorului se completa odată cu redactarea formulei. Prin
intentio se formula pretenția reclamantulu i (intentio certa – obiectul
dreptului era pre cis determinat, intentio incerta – dreptul de creanță era
lăsat la aprecierea judecătorului). Prin demonstratio , reclamantul arăta
motivele de fapt pe care își întemeia pretenția, în baza cărora judecătorul
decidea dacă îl condamnă sau îl absolvă pe reclamat. Prin adiudicatio ,
judecătorului i se dădea dreptul să transfere proprietatea în urma ieșirii din
indiviziune. Condemnatio era ordinul dat judecătorului de către magistrat,
să condamne sau să achite pe pârât. Judecătorul avea posibilitatea de a
preda cauza altui judecător, în cazul în care considera că nu poate să o
judece, dar numai în urma unei declarații făcută sub jurământ. Praescriptio
se scria, în formulă, înainte de intentio, având scopul de a satisface
anumite interese ale uneia dintre părți: a) prin praescriptio pro actore,
reclamantul era asigurat de faptul că nu -și va pierde dreptul printr -o
contestaț ie; b) prin praescriptio pro reo, când reclamantul revendica un

15 Apariția legii Aebutia a fost situată între anii 149 – 126 î.e.n., neputând fi stabilită o dată exactă.
16 Murzea Cris tinel, Drept Roman , Editura All Beck, 2003, p. 322
17 Molcuț Emil, Drept roman , curs universitar, p. 41

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

10
lucru în calitate de moștenitor al proprietarului (cu timpul a devenit
excep ție). Prin exceptio , pârâtul putea să invoce o împrejurare, cu scopul
de a înlătura pretenția reclamantului, pe care nu o contestase anterior.
Acțiunile procedurale, actio, îmbrăcau trei forme în perioada
procedurii formulare: faptul de a exercita reclamația, dreptul de a reclama,
formula în care se îmbracă reclamația. În acea perioadă, acțiunile erau
clasificate astfel: 1. acțiuni reale și acțiuni personale (recunoașterea
dreptului de proprietate sau a unui alt drept real purtând asupra unui lucru,
respectiv ocrotirea drepturilor personale, de creanță, referitoare la
aptitudinea creditorului de a cere debitorului să -și îndeplinească obligația);
2. acțiuni civile ( a căror for mulă era redactată de pretor 18, și în care acesta
trecea cuvintele solemne pe care părțile urmau să le utilizeze în proces)
și acțiuni honorarii (cele pretoriene și ce le redactate de edili i curuli 19 – în
general puteau fi intentate timp de un an de zile); 3. acțiuni arbitrarii
(conțineau în formula lor o „clausula arbitrară”, conform căreia judecătorul
cerea pârâtului să satisfacă pretențiile reclamantului, înainte de a
pronunța sentința); 4. acțiuni directe (create pentru a sancționa un anumit
fapt) și acțiuni utile (extinse de la cazurile pentru care au fost create, la
alte cazuri); 5. acțiuni de drept strict (când judecătorul, datorită
formalismului, avea sarcini limitate) și acțiuni de bună -credin ță (când
judecătorul putea să aplice principiul echității, interpretând convenția după
voința părților); 6. acțiuni certe și acțiuni incerte (după cum era intentio –
certa sau incerta – așa era și condamnarea); 7. acțiuni private și acțiuni
populare (cele care o croteau interese juridice private, putând fi intentate
numai de către persoanele ale căror interese erau recunoscute , și
respectiv cele care puteau fi intentate de oricare cetățean, în interesul
obștesc, când erau încălcate dispoziții legale). 20

1.3. Interesul asupra sistemului de drept roman

Mi s-a părut corect și imperios necesar să aduc vorba, în cadrul
acestei lucrări, despre procedurile din dreptul roman, deoarece, așa cum
spune și domnul profesor Emil Molcuț în cursul dânsului de Drept roman ,
prin influențarea reciprocă dintre instituțiil e de drept dac și cele de drept
roman, s -a născut sistemul de drept daco -roman, unde „elementele
dreptului roman au dobândit funcții și finalități noi”. Astfel, „instituțiile
dreptului daco -roman au fost preluate în obștile sătești, au fost conservate
și îmbogățite cu noi elemente, iar odată cu fondarea statelor feudale de

18 Pretura a fost creată în anul 367 î.e.n., fiind cea mai importantă magistratură judiciară, iar pretorii
organizau judecarea proceselor și sancționau no i drepturi subiective, prin utilizarea unor mijloace
procedurale. – Molcuț Emil, Drept roman , curs universitar, p. 29
19 Edilii curuli organizau procesele în legătură cu actele juridice încheiate în târguri, cu ocazia atribuțiilor
pe care le aveau aceștia în supravegherea unei bune -funcționări a pieței, având în grijă și poliția
orașului. – Molcuț Emil, Drept roman , curs un iversitar, p. 30
20 Murzea Cristinel, Drept Roman , Editura All Beck, 2003, pp. 323 – 327

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

11
sine stătătoare, acest sistem a fost însușit și sancționat de către stat,
devenind principalul izvor de drept, timp de mai multe secole” 21.
În elaborarea operei legislative a lui Alexa ndru Ioan Cuza (1820 –
1873, om politic și Domnitorul Principatelor Unite Române ), în perioada
24 ianuarie , 1859 – 11 februarie , 1866 , legislatorii acestuia au preluat
instituțiile, conceptele și principiile, din textele dreptului roman, dând
naștere Codului Civil roman de la 1864 22. De asemenea, în urma
modernizării organizării judecătorești și a procedurii de judecată, în anul
1865 a fost promulgat Codul procesual civil 23.
După realizarea statului național unitar român din 1918, în procesul
unificării legislative, s -a pus și problema unificării în domeniul dreptului
procesual, atât prin metoda extinderii, cât și prin adoptarea de noi legi.
Astfel, pentru înlesnirea și accelerarea proceselor, au fost dat e legi prin
care se prevedeau: unificarea unor dispoziții de procedură civilă,
celeritatea actului de justiție, unificarea competenței judecătorilor și a
organizării judecătorești (just iția s -a organizat într -un sistem alcătuit din
judecătorii, tribunale, curți de apel, curți cu jurați și Înalta Curte de Casație
și Justiție) 24.
În concluzie, Codul de procedură civilă din 1865 a fost aplicat pe
teritoriul vechilor principate, iar după a nul 1918 a fost extins pe teritoriul
întregii țări, suferind numeroase modificări cu scopul de a spori celeritatea
soluționării cauzelor.

21 Molcuț Emil, Drept roman , curs universitar, p. 16
22 Consiliul de Stat a fost desemnat pentru elaborarea proiectului de Cod Civil, urmând modelul Codului
Civil Italian, care era, de asemenea, inspirat din Codul Civil francez. – Murzea Cristinel, Matefi Roxana,
Evoluția dreptului și statului românesc , Editur a Hamangiu, București, 2015, p. 175
23 Codul procesual civil a avut ca model Codul procesual civil al Cantonului de la Geneva din 1819, care
completa Codul procesual civil francez din 1806, preluând și dispoziții din legea franceză și legislația
anterioară a Principatelor. – Murzea Cristinel, Matefi Roxana, Evoluția dreptului și statului românesc ,
Editura Hamangiu, București, 2015, p. 176
24 Murzea Cristinel, Matefi Roxana, Evoluția dreptului și statului românesc , Editura Hamangiu, București,
2015, p. 253

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

12
2. ACTELE PROCEDURALE

2.1. Noțiune și clasificare

În dreptul procesual civil, noțiunea de acte proce durale are înțelesul
unor manifestări de voință ce duc la consecințe juridice procesuale, și care
se realizează atât în vederea declanșării procesului civil, cât și în cadrul
acestuia. 25 Atât Noul Cod de procedură civilă, cât și cele ce l -au precedat,
au reg lementat prin reguli clare organizarea instanțelor de judecată și
competența acestora, dar și formele prin care se poate declanșa un
proces civil, aducerea părților în fața judecătorului, administrarea probato –
riului, modalitățile de desfășurare a dezbate rilor în instanță, exercitarea
căilor de atac, pronunțarea hotărârii și aducerea acesteia la îndeplinire pe
calea executării silite (când este cazul) 26.
În doctrină, precum și în Dicționarul de drept civil și proceduri civile27,
actele de procedură sunt clasificate după criterii bine definite, pe care le
voi exemplifica pentru a putea face o înțelegere cât mai clară a acestora
și a putea arăta cum și în ce scop sunt folosite în practică.
În funcție de modul lor de efectuare , actele de procedură se împa rt
în: 1. acte scrise (ex: cererea de chemare în judecată, întâmpinarea,
cererea reconvențională, cererile de intervenție, încheierile, hotărârile,
concluziile scrise, cererea de exercitare a unei căi de atac); 2. acte
verbale, orale (ex: depoziția martoru lui, răspunsurile la interogatoriu,
susținerile părților și concluziile orale ale acestora, pronunțarea hotărârii),
care se consemnează în scris.
În funcție de organele sau persoanele care le întocmesc sau de la
care emană , actele de procedură se împart în: 1. acte ale părților (ex:
cererea de chemare în judecată, întâmpinarea, cererea de exercitare a
unei căi de atac, cererea de punere în executare a unei hotărâri
judecătorești, cererea reconvențională, cererea de intervenție, cererea
pentru lipsă de apă rare, cererea de recuzare, cererea de strămutare
pentru bănuială legitimă); 2. acte ale instanței (ex: încheierea de ședință,
hotărârea judecătorească, dispoziția de comunicare a hotărârii sau a unui
alt act de procedură, rezoluția de primire a cererii, ab ținerea); 3. acte ale
organelor auxiliare ale justiției (ex: acte de executare ale organelor de
executare, procesele -verbale de luare a măsurilor asigurătorii, dovezile
privind comunicarea actelor de procedură, administrarea probelor de către
avocați sau c onsilieri juridici); 4. acte ale altor participanți la proces (ex:
depo zițiile martorilor, întocmirea și depunerea raportului de expertiză,
cererea de anulare a unei amenzi făcută de martor sau expert, cererea de

25 Tabacu Andreea , Drept procesual civil , Universul Juridic, București, 2015, p. 174
26 Pop Paul, Sancțiuni procedurale în procesul civil , Universul Juridic, București, 2016, p. 28
27 Rădescu Dumitru, Rădescu Elena, Stoican Georgeta, Dicționar de drept civil și proceduri civile ,
Editura C. H. Beck, București, 2009

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

13
strămutare pentru motiv de siguranță public ă formulată de procurorul
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție); 5.
actele terțelor persoane (sunt acele acte care lărgesc cadrul procesual cu
privire la subiectele procesului sau chiar cu privire la obiectul acestuia 28).
În funcție de conținutul lor , sunt: 1. acte de procedură care exprimă
o manifestare de voință (ex: cererea de chemare în judecată,
întâmpinarea, cererea de exercitare a unei căi de atac, cererea
reconven țională, cererea de renunțare la judecată sau la dreptul dedus
judecății, cererea de intervenție voluntară sau forțată, achiesarea,
tranzacția, cererea de recuzare, abținerea); 2. acte de procedură care
constată îndeplinirea unei operațiuni procedurale (ex: citația, procesul –
verbal de sechestru, somația, procesul -verbal întocmit de agentul
procedural).
În funcție de natura lor sau de locul de îndeplinire , avem: 1. acte
judiciare, care se îndeplinesc în cadrul și în cursul procesului, dar nu în
mod obligatoriu în fața instanței (ex: citarea, depoziția de martor,
interogatoriul, realizarea expertizei de către expertul anume desemnat de
către instanță, pronunțarea hotărârii, încuviințarea executării silite); 2. acte
extrajudiciare, care se îndeplinesc în afara procesului, putându -se aduce
la îndeplinire ant erior declanșării procesului (ex: expertize efectuate de
către părți, somația, depozițiile unor persoane, inclusiv cele date în fața
notarului public) sau care reprezintă acte folosite într -un proces civil și
realizate într -un alt cadru procesual (ex: admi nistrarea unor probe de către
o comisie rogatorie). 29
După caracterul îndeplinirii actelor de procedură , se disting: 1. acte
de procedură obligatorii (ex: hotărârile judecătorești, încheierile de
ședință); 2. acte de procedură facultative (ex: exercitare a căilor de atac).30
În raport cu manifestările de voință ce concură la formarea actului
de procedură , pot fi: 1. acte unilaterale (ex: hotărârile judecătorești sau
acte care emană de la părțile litigante, în vederea exercitării unor drepturi
procesuale); 2. acte bilaterale sau multilaterale (ex: amânarea cauzei prin
acordul tuturor părților litigante, tranzacția judiciară). 31

2.2. Condițiile actelor de procedură

Noul Cod de procedură civilă reglementează actele de procedură
prin intermediul Cărții I (Dispoziții generale ), la Titlul IV ( Actele de
procedură ). De aici, prima dată aflăm că aceste acte, pentru a exista și a

28 Ciurea Andreea, Varga Ioana Veronica, Fișe de procedură civilă. Ediția a VI -a, revizuită și completată ,
Universul Juridic , București, 2019, p. 88
29 Pop Paul, Sancțiuni procedurale în procesul civil , Universul Juridic, București, 2016, pp. 35 – 37
30 Ciurea Andreea, Varga Ioana Veronica, Fișe de procedură civilă. Ediția a VI -a, revizuită și completată ,
Universul Juridic, Bucur ești, 2019, p. 88
31 Ciurea Andreea, Varga Ioana Veronica, Fișe de procedură civilă. Ediția a VI -a, revizuită și completată ,
Universul Juridic, București, 2019, p. 89

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

14
fi valabile, trebuie să îndeplinească anumite condiții generale, arătându –
ne în continuare care sunt cerințele le gale de formă și de fond ce trebuie
să fie respectate și, de asemenea, modalitățile prin care se sancționează
nerespectarea cerințelor prevăzute de lege.
Astfel, actele de procedură trebuie să îmbrace form a scrisă (art. 148,
NCPC : „Condițiile generale. (1) Orice cerere adresată instanțelor
judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă […]. (2)
Cererile adresate […] instanțelor judecătorești pot fi formulate și prin
înscris în formă electronică, dacă sunt îndeplinit e condițiile prevăzute de
lege. (3) Dispozițiile alineatului (2) sunt aplicabile în mod corespunzător și
în cazul în care prezentul cod prevede condiția formei scrise a susținerilor,
apărărilor sau a concluziilor părților ori a altor acte de procedură adre sate
instanțelor judecătorești. (4) […] cererile făcute în ședință […] se pot
formula și oral, făcându -se mențiune despre aceasta în încheiere. ˮ) 32,
condiție nece sară pentru a se putea dovedi existența acestora și pentru a
se putea verifica respectarea cerințelor prevăzute de lege (în cazul actelor
de pro cedură orale, verificarea respectării prescripțiilor legale se face cu
ajutorul actelor de procedură întocmite în scris pentru consemnarea
actelor orale).
O altă condiție generală pentru un act de procedură, este faptul că
acesta trebuie să relateze, chiar în conținutul lui, c ă au fost respectate
cerințele impuse de lege 33.
De asemenea, conform unuia dintre principiile fundamentale ale
procesului civil, și anume: „procesul civil se desfăș oară în limba română”
(art. 18, alin. (1) , NCPC ), desprindem o a treia condiție generală a actului
de procedură, aceea de a fi îndeplinit în limba română („în România, limba
oficială este limba românăˮ – Constituția României , art. 13; „ procedura
judiciară se desfășoară în limba românăˮ – Constituția României , art. 128,
alin. (1) și Legea nr. 304 , din 28 iunie 2004 privind organizarea judiciară,
cu modificările ulterioare, art. 14, alin. (1); „ când una dintre părți sau dintre
persoanele care urmează să fie ascultate nu cunoaște limba română,
instanța va folosi un traducător autorizatˮ – NCPC, art. 225, alin. (1), teza
întâi).
Să nu uităm că actele de procedură sunt o „specie a actelor juridice”,
care se particularizează prin scop, prin cadrul în car e sunt aduse la
îndeplinire și prin întocmirea lor de către diferiți subiecți de drept, cu
respectarea unor cerințe care diferă de la o categorie la alta 34. De aici
deducem că mai există niște condiții, de fond, pe care trebuie să le

32 Codul de procedură civilă și taxele de timbru , Ediție actualizată la 3 ianuarie 2019, Ed itura Hamangiu,
2019
33 Rădescu Dumitru, Rădescu Elena, Stoican Georgeta, Dicționar de drept civil și proceduri civile ,
Editura C. H. Beck, București, 2009
34 Ciurea Andreea, Varga Ioana Veronica, Fișe de procedură civilă. Ediția a VI -a, revizuită și completată ,
Universul Juridic, București, 2019, p. 87

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

15
îndeplinească un act de procedură, prin prisma persoanei de la care
emană. Anume, art. 32 din NCPC, enumer ă condițiile de exercitare a
acțiunii civile, cu nerespectarea cărora actul de procedură ar putea fi
respins, sau lovit de nulitate. Astfel , persoana care formulează și su sține
o cerere în instanță, trebuie să aibă capacitate procesuală, calitate
procesuală, să formuleze o pretenție și să justifice un interes, dispoziții ce
se aplică în mod corespunzător și în cazul apărărilor . În legătură cu
capacitatea procesuală, aflăm d in art. 56, alin. (1) , NCPC, că „poate fi
parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile”, dar
și că „actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de
folosință sunt lovite de nulitate absolută” (art. 56, alin. (3), NCPC), iar din
art. 57, alin. (4) , NCPC, aflăm că „actele de procedură îndeplinite de cel
care nu are exercițiul drepturilor procedurale sunt anulabile”. De
asemenea, conform alin. (1) din art. 57 , NCPC, „cel care are calitatea de
parte își poate exer cita drepturile procedurale în nume propriu sau prin
reprezentant, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel”.
În concluzie, „atât exercițiul cât și finalizarea unei acțiuni civile se
realizează prin intermediul actului procedural, reprezentând m ijloacele
prin intermediul cărora părțile își exercită drepturile și își îndeplinesc
obligațiile procesuale” 35. Având în vedere că actul procedural poate fi
sancționat prin nulitatea acestuia totală sau parțială, dacă nu este efectuat
cu respectarea condi țiilor legale de formă și de fond, va fi necesară
acordarea unei importan țe deosebite asupra urmatoarelor aspecte: să fie
îndeplinite cerințele cu caracter general, proprii actului juridic civil și
influențate de specificul activității judiciare (condiții de fond), și să fie
respectată condiția formei scrise, care este prezentă în majoritatea actelor
de procedură (condiții de formă).

35 Ciurea Andreea, Varga Ioana Veronica, Fișe de procedură civilă. Ediția a VI -a, revizuită și completată ,
Universul Juridic, București, 2019, p. 87

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

16
3. ANALIZĂ COMPARATIVĂ ÎNTRE
NULITATE A ACTELOR DE PROCEDURĂ
ȘI ALTE SANCȚIUNI PROCEDURALE

Cum în materia dreptului există o multitudine de sancțiuni, acestea
au devenit o componentă fundamentală în cadrul oricărui sistem juridic,
unde sancțiunile procedurale sunt considerate „măsuri cu caracter de
constrângere destinate să garanteze respectarea normelor juridice care
prescriu formele și condițiile după care trebuie să se desfășoare activitatea
judiciară în pricinile civile” 36. Acestea sunt: nulitatea (aplicată actelor care
nu respectă condițiile pe care legea le prescrie pentru existența sau
validitatea lor), prescripția și decăderea (prin care se sting drepturi care
nu au fost exercitate în termenele prevăzute de lege), amenzile și
despăgubirile (pot fi aplicate atât părților cât și altor participanți la
activitatea judiciară pentru neîndeplini rea sau îndeplinirea defectuoasă a
anumitor acte de procedură ori pentru exercitarea abuzivă de către părți a
anumitor drepturi procesuale), perimarea judecății (determină stingerea
procesului civil, ca urmare a lipsei de stăruință a părților în judecată ș i se
bazează pe prezumția de desistare de la judecată, avându -se în vedere
că partea interesată a lăsat cauza în nelucrare, timp îndelungat). 37
Deoarece există deosebiri, dar și asemănări între sancțiunea nulității
și celelalte sancțiuni procedurale, voi face o scurtă comparație între
acestea, încercând să evidențiez nulitatea și caracteristicile ei.

3.1. Nulitatea procedurală și prescripția extinctivă

Prescripția extinctivă reprezintă calea de stingere a dreptului la
acțiune în sens material, prin neexercitarea acestui drept în intervalul de
timp stabilit de lege, determinând ca titularul unui drept subiectiv sau
creditorul care a rămas inactiv un anumit răstimp, să -și piard ă ocrotirea
dreptului pe calea acțiunii în justiție și, totodată, posibilitatea de a obține
executarea silită 38.
Între prescripția extinctivă și nulitate, există următoare le asemănări:
1. ambele conduc la ineficacitatea actelor de procedură; 2. ambele
îndeplinesc o funcție sancționatorie față de cel care nu a fost diligent în
proces; 3. ambele pot fi invocate pe cale de excepție. Deosebiri ce se
regăsesc între aceste două s ancțiuni, sunt: 1. prescripția atinge dreptul la
acțiune, în timp ce nulitatea desființează actul fără a afecta dreptul
subiectiv; 2. în cadrul prescripției, avem ori termenul general de 3 ani, ori
termenele speciale, iar în cazul nulităților, termenele d iferă după cum

36 Rădescu Dumitru, Rădescu Elena, Stoican Georgeta, Dicționar de drept civil și proceduri civile ,
Editura C. H. Beck, București, 2009
37 Idem
38 Idem

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

17
acestea sunt nulități relative sau nulități absolute; 3. cauzele pentru
prescripție apar printr -o inactivitate în timp a subiectului activ, iar cauzele
pentru nulitate apar prin nerespectarea condițiilor legale privind efectuarea
actului de procedură; 4. spre deosebire de nulitate, prescripția nu
presupune existența unei vătămări , care nu poate fi înlăturată în alt mod;
5. prescripția este reglementată prin norme imperative, iar nulitatea este
reglementată atât prin norme imperativ e, cât și prin norme dispozitive.

3.2. Nulitatea procedurală și decăderea

Decăderea este sancțiunea procedurală ce constă în pierderea unui
drept cu privire la folosirea unei căi de a tac sau la îndeplinirea oricărui act
de procedură care nu a fost exerc itat, adică nu a fost îndeplinit în termenul
legal, exceptând cazurile în care legea dispune altfel sau când partea
dovedește că a fost împiedicată printr -o împrejurare asupra căreia
aceasta nu a avut niciun control 39.
Asemănările dintre nulitate și dec ădere sunt: 1. actul nul și actul
tardiv sunt lipsite de efecte, în ceea ce privește funcția procesuală a aces –
tora; 2. regimul juridic al celor două este identic, în funcție de norma
încălcată, după cum aceasta este imperativă sau dispozitivă; 3. dacă au
fost invocate, fiind îndeplinite condițiile legale, instanța este obligată să le
pronunțe; 4. ambele sunt de drept strict, instanța neavând posibilitatea să
le deducă prin analogie. Iar deosebirile dintre cele două sancțiuni, sunt: 1.
în timp ce decăderea sancționează nerespectarea termenelor legale
imperative (actul tardiv este nul, însă această nulitate intervine ca derivat
al decăderii, nu direct din încălcarea termenelor imperative), nulitatea
sancționează neobservarea formelor legale sau nerespectarea termenelor
prohibitive; 2. decăderea operează prin simplul fapt al expirării termenului,
iar nulitatea pentru nerespectarea formelor legale este condiționată de
existența unei vătămări, a cărei înlăturare este imposibilă în alt mo d, decât
prin înlăturarea actului; 3. actul tardiv nu mai poate fi refăcut, prin
decădere stingându -se dreptul procesual de a exercita calea de atac sau
de a efectua un alt act de procedură (excepție făcând situația repunerii în
termen), dar în schimb, act ul nul mai poate fi refăcut cu respectarea
condițiilor cerute de lege, sau după împlinirea termenului prohibitiv.

3.3. Nulitatea procedurală și perimarea

Perimarea este sancțiunea procedurală care determină stingerea
activității judiciare, ca urmare a rămânerii litigiului în nelucrare, fiind
reglementat e în Noul Cod de procedură civilă, două tipuri de situații

39 Rădescu Dumitru, Rădescu Elena, Stoican Georgeta, Dicționar de drept civil și proceduri civile ,
Editura C. H. Beck, București, 2009

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

18
afectate de perimare: lăsarea în nelucrare a litigiului din vina părții, timp
de 6 luni (art. 416, alin. (1), NCP C) și lăsarea în nelucrare a ce rerii timp
de 10 ani, chiar în lipsa unor motive imputabile părții (art. 423 , NCPC).
Această sancțiune își are justificarea în faptul că lipsa de stăruință a
părților în judecarea cauzelor civile dăunează procesului de administrare
a justiției, activitatea instanțelor judecătorești fiind mai încărcată, cu totul
nejustificat, iar raporturile dintre părți rămân mult timp într -o situație
incertă. 40
Asemănările ce apar între perimare și nulitate, sunt următoarele: 1.
ambele sancțiuni antrenează ineficiența unor acte de procedură; 2. nici
una nu afectează în mod direct dreptul la acțiune sau dreptul subiectiv
dedus judecății (acțiunea civilă poate fi r eluată într -un proces identic cu
cel stins, cu condiția ca dreptul la acțiune să nu se fi prescris ); 3. cele două
sancțiuni au elemente comune în ceea ce privește condițiile de invocare
(perimarea nu poate fi invocată pentru prima dată în apel). Deosebiril e
dintre cele două, sunt următoarele: 1. perimarea reprezintă o consecință
a lipsei de stăruință a părții în continuarea procesului, pentru o perioadă
determinată prin lege, în timp ce nulitatea este consecința nerespectării
condițiilor legale în efectuare a actelor procedurale; 2. perimarea afectează
toate actele de procedură efectuate în cauza respectivă, lăsându -le fără
efect, deoarece cade ca o sancțiune asupra întregului proces, spre
deosebire de nulitate, care afectează doar actul de procedură efectuat cu
nerespectarea condițiilor legale (și următoarele, după caz); 3. deși nu
operează de drept, în cazul perimării instanța are obligația de a o constata,
din momentul în care sunt întrunite condițiile legale, în timp ce, în cazul
nulității pentru vicii de formă, instanța are posibilitatea de a aprecia cu
privire la condiția existenței unei vătămări; 4. spre deosebire de nulitate,
în cazul perimării nu se pune problema existenței unei vătămări, ca și
condiție de operare a acesteia.

3.4. Nulitatea procedural ă și amenda judiciară

Amenda judiciară , ca sancțiune de drept procesual civil, se aplică de
către instanța judecătorească unui participant la proces, constând în
obligarea celui vizat la plata unei sume de bani către stat, în cazul
săvârși rii de către acesta a unui abuz de drept procesual (ex: introducerea
cu rea -credință a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau
incidentale; exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinică; formularea cu
rea-credință a unei cereri de recuzare sau de s trămutare; obținerea cu
rea-credință a citării prin publicitate; neprezentarea avocatului, a
reprezentantului sau a celui care asistă partea, ori nerespectarea de către

40 Rădescu Dumitru, Rădescu Elena, Stoican Georgeta, Dicționar de drept civil și proceduri civile ,
Editura C. H. Beck, București, 2009

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

19
aceștia a îndatoririlor stabilite de lege sau de către instanță, dacă în acest
mod s -a cauzat amânarea judecării procesului etc.). 41
Pe lângă aplicarea amenzii judiciare, Noul Cod de procedură civilă
prevede și posibilitatea aplicării unei alte sancțiuni, despăgubirea 42, care
este tot de natură pecuniară, și vizează persoana fizică sau ju ridică ce
cauzează amânarea judecății ori a executării silite. Însă, spre deosebire
de amendă, despăgubirea se acordă exclusiv la cererea părții interesate
(prejudiciate) și niciodată din oficiu, instanța neputând -o acorda dacă nu
a fost sesizată în acest sens. 43
Având în vedere că atât amenda judiciară cât și despăgubirea au un
caracter pecuniar, o comparație între aceste două sancțiuni procedurale
și sancțiunea nulității devine evidentă. Deosebirea de nulitate este
radicală prin natură și rol, iar „asemănările dintre ele sunt atât de palide,
încât nu sesizăm decât caracterul de sancțiune procedurală” 44, al
acestora.

41 Rădescu Dumitru, Rădescu Elena, Stoican Georgeta, Dicționar de drept civil și proceduri civile ,
Editura C. H. Beck, București, 2009
42 „Despăgubiri pentru amânarea procesului. Cel care, cu intenție sau din culpă, a pricinuit amânarea
judecății sau a executării silite […], la cererea părții interesate va putea fi obligat de către instanța de
judecată ori, după caz, de căt re președintele instanței de executare la plata unei despăgubiri pentru
prejudiciul material sau moral cauzat prin amânare. ˮ – Codul de procedură civilă și taxele de timbru ,
Ediție actualizată la 3 ianuarie 2019, Editura Hamangiu, 2019 ,art. 189.
„Stabi lirea amenzii și despăgubirii. Abaterea săvârșită, amenda și despăgubirea se stabilesc de către
instanța în fața căreia s -a săvârșit fapta sau, după caz, de către președintele instanței de executare,
prin încheiere executorie, care se comunică celui obliga t, dacă măsura a fost luată în lipsa acestuia. ˮ –
Codul de procedură civilă și taxele de timbru , Ediție actualizată la 3 ianuarie 2019, Editura Hamangiu,
2019 ,art.190, teza întâi
43 Pop Paul, Sancțiuni procedurale în procesul civil , Universul Juridic, Buc urești, 2016, p. 386
44 Ungureanu Octavian, Nulitățile procedurale civile , Editura All Beck, p.40

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

20
4. REGLEMENTAREA NULITĂȚII
ACTELOR PROCEDURALE
ÎN NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ

Nulitatea actelor de procedură este definită ca fiind acea sancțiune
procedurală, care atrage nevalabilitatea actelor juridice procesuale, din
cauza neobservării sau încălcării condițiilor prevăzute de lege, cu ocazia
întocmirii sau aducerii lor la îndeplinire, având două fun cții: preventivă
(prin care sunt avertizați participanții la activitatea procesuală, inclusiv
instanța de judecată, asupra respectării condițiilor impuse de lege cu
ocazia întocmirii sau aducerii la îndeplinire a actelor procesuale, că în caz
contrar acest ea vor fi lipsite de eficacitate) și sancționatoare (atunci când
condițiile prestabilite de lege nu sunt respectate, actele procedurale astfel
întocmite vor fi declarate ineficiente, împreună cu toate consecințele care
decurg de aici: întârziere, cheltuiel i, pierderea unor drepturi etc.). 45
Noul Cod de procedură civilă reglementează această sancțiune
procedurală într -o secțiune special dedicată acesteia, din Cartea I
(Dispoziții generale ), Titlul IV ( Actele de procedură ), unde Capitolul III este
denumit c hiar Nulitatea actelor de procedură (articolele 174 – 179).
Art. 174 din NCPC, ne definește 46 nulitatea, ca fiind „sancțiunea
care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu
nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă” (alin. (1)).
Observăm de aici că sunt impuse aceste cerințe de formă , ce am
aflat deja că ele constau în redactarea actului în scris și în limba română,
iar pentru fiecare a ct de procedură în parte, ele pot fi completate după
specificul fiecărui a (ex: cererile adresate instanței trebuie să cuprindă
indicarea instanței căreia îi este adresată, datele de identificare ale
părților, datele de identificare ale mijloacelo r de comunicare utilizate de
părți, obiectul și semnătura 47, citațiile trebuie să cuprindă elementele

45 Rădescu Dumitru, Rădescu Elena, Stoican Georgeta, Dicționar de drept civil și proceduri civile ,
Editura C. H. Beck, București, 2009
46 „Definiția este una impecabilă, în opinia noastră, sorgintea sa doctrinară fiind evidentă. Remarcăm și
definirea de la art. 174 alin. ( 2) și (3) noul C. proc. civ. a nulităților absolute și relative. Atari dispoziții
sunt relevante din punct de vedere doctrinar, dar și practic, întrucât așează la baza acestei diviziuni
tradiționale interesul public sau, după caz, privat ocrotit prin norma ca re instituie o anumită cerință legală
pentru validitatea actului de procedură. ˮ – Leș Ioan, Nulitatea actelor de procedură și de executare silită ,
Universul Juridic nr. 3/2015,13 martie 2015
Site: lege5.ro , secțiunea de Reviste, accesat la data 04.04.2020
47 „Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă
indicarea instanței căreia îi este adresată, numele, prenumele, domiciliul sau reședința părților ori, după
caz, denumirea și sediul lor, numele și prenumele, domiciliul sau reședința reprezentanților lor, dacă
este cazul, obiectul, valoarea pretenției, dacă este cazul, motivele cererii, precum și semnătura. De
asemenea, cererea va cuprinde, dacă este cazul, și adresa electronică sau coordonatele c are au fost
indicate în acest scop de părți, precum numărul de telefon, numărul de fax ori altele asemenea. ˮ – Codul
de procedură civilă și taxele de timbru , Ediție actualizată la 3 ianuarie 2019, Editura Hamangiu, 2019,
art. 148, alin. (1)

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

21
prevăzute la articolul 157, NCPC 48, cererea de apel va avea mențiunile
prevăzute la articolul 470, NCPC 49). 50
Cerințele de fond , care sunt cerute a fi îndeplinite de către actele de
procedură, sunt: 1. condițiile generale, referitoare la capacitate,
consimțământ, obiect și cauză – când actul emană de la parte („condițiile
esențiale pentru validitatea unui contract sunt: 1. capacit atea de a
contracta; 2. consimțământul părților; 3. un obiect determinat și licit; 4. o
cauză licită și morală.ˮ 51) și competența celui care îl întocmește – când
actul emană de la instanță 52; 2. condițiile speciale, care diferă în funcție
de natura actului (ex: întocmirea actului într -un anumit termen, anumit loc
sau de o anumită persoană; respectarea unor cerințe sau proceduri
speciale; adresarea lui către o anumită persoană sau organ) . 53 Domnul
profesor Alexandru Suciu ne arată că, spre deosebire de nulitatea actului
juridic, nulitatea actelor de procedură vizează atât condițiile clasice de
valabilitate, cât și condiții de natură procedurală. Dânsul consideră că
definiția propusă de Ioan Leș nulității actelor de procedură, este mult mai
completă de cât cea din Noul Cod de procedură civilă (art. 174), deoarece
ea se referă inclusiv la efectele pe care le produce nulitatea asupra altor
acte de procedură, strâns legate de cel al cărui nulitate se constată. 54
Astfel , defi niția propusă de Ioan Leș este u rmătoarea: „o sancțiune ce

48 „Cuprinsul c itației. (1) Citația va cuprinde: a) denumirea instanței, sediul ei și, când este cazul, alt loc
decât sediul instanței unde urmează să se desfășoare judecarea procesului; b) data emiterii citației; c)
numărul dosarului; d) anul, luna, ziua și ora înfățișă rii; e) numele și prenumele sau denumirea, după
caz, ale/a celui citat, precum și locul unde se citează; f) calitatea celui citat; g) numele și prenumele sau
denimirea, după caz, ale/a părții potrivnice și obiectul cererii; h) indicarea, dacă este cazul, a taxei
judiciare de timbru […]; j) alte mențiuni prevăzute de lege sau stabilite de instanță; k) ștampila instanței
și semnătura grefierului […]; (3) Cerințele de la alin. (1) lit. a), c), d), e) și k) sunt prevăzute sub
sancțiunea nulității. ˮ – Codul de procedură civilă și taxele de timbru , Ediție actualizată la 3 ianuarie 2019,
Editura Hamangiu, 2019, art. 157
49 „Cererea de apel. (1) Cererea de apel va cuprinde: a) numele și prenumele, codul numeric personal,
domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și, după
caz, codul numeric de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul
comerțului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar. Dacă apelantul locuiește în
strainătate, va arăta și domiciliul ales în România […]; b) indicarea hotărârii atacate; c) motivele de fapt
și de drept pe care se întemeiază apelul; d) probele invocate în susținerea apelului; e) semnătura. (2)
La cererea de apel s e va atașa dovada achitării taxelor de timbru. (3) Cerințele de la alin. (1) lit. b) și e)
și cea de la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității […].ˮ – Codul de procedură civilă și taxele
de timbru , Ediție actualizată la 3 ianuarie 2019, Editura Hamangiu, 2019, art. 470
50 Suciu Alexandru, Excepțiile procesuale în noul Cod de procedură civilă. Edița a VI -a, revizuită și
adăugită , Universul Juridic, București, 2019, p. 465
51 Codul civil și Legea de punere în aplicare. Ediția 2016 , art. 1179, alin. ( 1)
52 S-a remarcat faptul că, deși în Noul Cod civil nu este instituită, în mod direct, o reglementare generală
a condițiilor aplicabile tuturor categoriilor de acte juridice civile, totuși condițiile stabilite de art. 1179 din
NCC, ar fi „așa -numitele cond iții de fond, ce țin de structura și existența manifestării de voință, făcută
cu intenția de a produce efecte juridice, condiții în lipsa cărora actul juridic nu se poate încheia în mod
valabil.ˮ – Prescure Titus , Matefi Roxana, Drept civil. Partea genera lă. Persoanele , Editura Hamangiu,
2012, p. 142
53 Suciu Alexandru, Excepțiile procesuale în noul Cod de procedură civilă. Edița a VI -a, revizuită și
adăugită , Universul Juridic, București, 2019, pp. 465 – 466
54 Suciu Alexandru, Excepțiile procesuale în noul Cod de procedură civilă. Edița a VI -a, revizuită și
adăugită , Universul Juridic, București, 2019, p. 466

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

22
determină ineficiența actelor de procedură îndeplinite fără respectarea
regulilor de desfășurare ale procesului civil și care se poate răsfrânge și
asupra actelor anterioare sau ulterioare”. 55
După ce ne definește nulitățile procedurale, împărțindu -le în nulități
totale și parțiale , prin exprimarea „sancțiunea care lipsește total sau parțial
de efecte actul de procedură”, articolul 174 din NCPC le mai clasifică pe
acestea în două mari categorii: absolute și relative . Astfel, în alineatul (2)
ne este pusă în vedere nulitatea absolută, ca fiind incidentă atunci când,
prin efectuarea actului procedural, nu este respectată cerința „instituită
printr -o normă care ocrotește un interes public”, iar în a lineatul (3) este
evidențiată nulitatea relativă, care apare atunci când „cerința nerespectată
este instituită printr -o normă care ocrotește un interes privat”. În această
situație, este de precizat faptul că normele care ocrotesc un interes public,
uneori pot coincide cu cele care ocrotesc interesul privat, dar în cazul de
față este important să facem această diferență, deoarece numai în felul
acesta putem ști cine și când poate invoca neregularitatea unui act. În
acest sens, profesorul Octavian Ungureanu ne lămurește, explicând că
nulitatea este absolută, sau de ordine publică, atunci când regula instituită
a avut în vedere apărarea unui interes colectiv (ex: ordinea publică), iar
nulitatea este relativă atunci când legea a avut în vedere numai interesul
uneia dintre părți, concluzionând că „întrepătrunderea intereselor generale
cu cele individuale ar conduce la o confuzie în regimul juridic al nulităților,
ceea ce ar fi de neadmis” 56.
În continuare, Noul Cod de procedură civilă ne mai face cunoscute
două categorii de nulități procedurale, cea condiționată și cea
necondiționată , prin intermediul articolelor 175 și 176, unde această
condiționare se referă la existența sau inexistența unei vătămări, pe care
efectuarea actului de procedură cu nerespectarea c erinței legale, o poate
produce părții.
Făcând o scurtă trecere în trecut, spre sistemele legislației
procesuale civile precedente Noului Cod de procedură civilă, observăm
unele diferențe în ceea ce privește condiția existenței unei vătămări. Codul
de pro cedură civilă din 1865, prevedea că „se va declara nul, sub condițiile
arătate mai jos, orice act de procedură făcut cu încălcarea acestei legi: 1.
dacă actul este făcut de un magistrat sau ofițer judecătoresc necompetent;
2. dacă încălcarea formei a prici nuit părții care o invocă o vătămare pe
care nu o poate îndrepta decât anulând actul; 3. dacă nulitatea actului este
formal pronunțată de lege” 57. De aici rezultă trei cazuri: 1. existența unei
nulități necondiționate, unde nulitatea absolută sau relativă nu prevedea
dovedirea vreunei vătămări; 2. nulitatea condiționată de producerea unei

55 Leș I., Sancțiunile procedurale în materie civilă , Ed. Hamangiu, București, 2008, p. 22
56 Ungureanu Octavian, Nulitățile procedurale civile , Editura All Beck, p. 47
57 Codul de procedură civilă de la 1865, art. 735 – preluat din: Pop Paul, Sancțiuni procedurale în
procesul civil, Universul Juridic, București, 2016, p. 113

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

23
vătămări, care se putea înlătura numai prin anularea actului (dacă
neregularitatea putea fi îndreptată, atunc i nu se mai constata nulitatea); 3.
obligativitatea judecătorului de a constata nulitatea, chiar dacă încălcarea
formei procedurale nu a produs vreo vătămare ( nulitatea expresă ). 58
Modificările ulterioare aduse acestui regim al nulităților procedurale, s -au
concretizat în Codul de procedură civilă de la 1948, prin intermediul
articolului 105, care prevedea că: „(1) Actele de procedură îndeplinite de
un judecător cu încălcarea normelor de competență de ordine publică sau
privată vor fi declarate nule în con dițiile prevăzute de lege. (2) Actele
îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar
necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s -a pricinuit
părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul
nulită ților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la
dovada contrară” 59. Din acest articol, rezultă două cazuri de nulitate: 1.
cazul în care acte le de procedură erau lovite de nulitate, fiind îndeplinite
de un judecător necompetent; 2. cazul în care nu era de ajuns ca actul de
procedură să fie efectuat cu neobservarea formelor legale sau de un
funcționar necompetent, ci mai mult, datorit ă acestor neregularități, actul
trebui e să producă și o vătămare, care să nu poată fi înlăturată decât prin
anularea actului.
Revenind acum la Noul Cod de procedură civilă, observăm că sunt
reglementate 60 atât nulitățile necondi ționate , care se aplică indiferent de
existența unei vătămări, cât și nulitățile condiționate – acestea fiind :
expre se, când nu este necesară dovedirea unei vătămări (în acest caz,
vătămarea este prezumată) și virtuale , când vătămarea trebuie dovedită.
Totuși, având în vedere că există condiția în care sancțiunea nulității
se aplică „dacă prin nerespectarea cerinței legale s -a adus părții o
vătăma re care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia” (art.
175, alin. (1) , NCPC), deducem că exi stă și anumite cazuri în care putem
evita această sancțiune, bineînțeles prin înlăturarea respectivei vătămări,
care la rândul ei se poate înlătura numai prin corectarea (îndreptarea)

58 Sistemul nulităților promovat de Codul de procedură civilă din 1865 a fo st criticat pentru formalism
procedural, argumentându -se că a dus uneori la consecințe absurde, în sensul de a -l obliga pe judecător
să anuleze un act de procedură fără să existe vreo dovadă că acel act ar fi vătămat efectiv pe cineva,
ci doar pentru faptu l că așa era prevăzut în lege.ˮ – Pop Paul, Sancțiuni procedurale în procesul civil ,
Universul Juridic, București, 2016, p.113
59 Codul de procedură civilă de la 1948 , art. 105 – preluat din: Pop Paul, Sancțiuni procedurale în
procesul civil , Universul Juri dic, București, 2016, p. 114
60 art. 176. „Nulitatea necondiționată. Nulitatea nu este condiționată de existența unei vătămări în cazul
încălcării dispozițiilor legale referitoare la: 1. capacitatea procesuală; 2. reprezentarea procesuală; 3.
competența instanței; 4. compunerea sau cons tituirea instanței; 5. publicitatea ședinței de judecată; 6.
alte cerințe legale extrinseci actului de procedură, dacă legea nu dispune altfel.ˮ, art. 175. „Nulitatea
condiționată. (1) Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerin ței legale s -a
adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia. (2) În cazul nulităților
expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interestă putând face dovada contrară.ˮ –
Codul de procedură civilă și t axele de timbru , Ediție actualizată la 3 ianuarie 2019, Editura Hamangiu,
2019, art. 176

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

24
neregularităților actului de procedură efectuat. În acest scop, legiuito rul ne
vine în ajutor cu art . 177 din NCPC, care are ca subiect „îndreptarea
neregularităților actului de procedură”, și care ne spune că „ori de câte ori
este posibilă înlăturarea vătămării fără anularea actului, judecătorul va
dispune îndreptarea neregul arităților actului de procedură”. Această
obligație a judecătorului nu se datorează numai articolului 177 din NCPC
(care, de fapt, doar îi dă această posibilitate), ci și principiilor fundamentale
ale procedurii civile: cel al accesibilității („judecătorii au îndatorirea să
primească și să soluționeze orice cerere de competența instanțelor
judecătorești, potrivit legiiˮ – art. 5, alin. (1), NCPC), principiul dreptului la
un proces echitabil („orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale
în mod echitab il […]. În acest scop, instanța este datoare să dispună toate
măsurile permise de legeˮ – art. 6, alin. (1), NCPC), cel al legalității
(„judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispozițiilor legii
privind realizarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părților în procesˮ –
art.7, alin. (2), NCPC), cel al rolului judecătorului în aflarea adevărului
(„judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pen tru
a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauzăˮ – art. 22, alin.
(2), NCPC; „Ori de câte ori legea îi rezervă judecătorului puterea de
apreciere sau îi cere să țină seama de toate circumstanțele cauzei,
judecătorul va ține seama, între altele, de principiile generale ale dreptului,
de cerințele echității și de buna -credințăˮ – art. 22, alin. (7), NCPC).
De asemenea, nu trebuie să uităm și obligațiile părților în
desfășurarea procesului, și anume faptul că „părțile au obligația să
îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele
stabilite de lege sau de judecătorˮ – art. 10, alin. (1), NCPC.
Avem și cazuri în care „nulitatea nu poate fi acoperită”, și anume: 1.
„dacă a intervenit decăderea ori o altă sancțiune procedurală” (art. 177,
alin. (2), teza întâi – NCPC); 2. „dacă se produce ori subzistă o vătămare”
(art. 177, alin. (2), teza a doua – NCPC). De asemenea, dacă din
momentul în care a fost invocată o excepție de nulitate, și până în
momentul în care instanța urmează a se pronunța asupra excepției, cauza
acesteia a dispărut, atunci actul de procedură nu va fi anulat (art.177, alin.
(3), NCPC: „actul de procedură nu va fi anulat dacă până la momentul
pronunțării asupra excepției de nulitate a dispărut cauza acesteia”).
Vătămarea se poate produce chiar prin actul de îndreptare a
neregularităților, sau ar putea continua să existe chiar și după efectuarea
acestui act. 61
În legătură cu cererea de chemare în judecată, NCPC spune, la art.
196, alin. (1): „lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecății în
fața primei instanțe. Dacă se invocă lipsa de semnătură, reclamantul care

61 Tăbârcă Mihaela, Drept procesual civil. Vol. I. Teoria generală. Ediția a II -a, Editura Solomon, 2017,
p. 904, notă de subsol

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

25
lipsește la acel termen va trebui să semneze cererea cel mai târziu la
primul termen următor, fiind înștiințat în acest sens prin citație. În cazul în
care reclamantul este prezent în ins tanță, acesta va semna chiar în
ședința în care a fost invocată nulitatea. ˮ Astfel, îndreptarea neregularității
privitoare la nesemnarea cererii de chemare în judecată, trebuie să fie
făcută până la momentele specificate în textul de lege. Dacă termenele nu
sunt respectate, atunci reclamantul este decăzut din acest drept, iar
judecătorul nu mai poate dipune semnarea, cu consecința anulării cererii
de chemare în judecată. De asemenea, sintagma „în tot cursul judecății în
fața primei instanțeˮ, ne arată doar faptul că excepția de nulitate poate fi
invocată oricând, în primă instanță. 62

62 Tăbârcă Mihaela, Drept procesual civil. Vol. I. Teoria generală. Ediția a II -a, Editura Solomon, 2017,
p. 905, notă de subsol

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

26
5. INVOCAREA NULITĂȚII ACTELOR DE PROCEDURĂ

În sistemul nostru procesual, nulitatea actului de procedură nu
intervine de drept 63, astfel încât, după cum spune art.178 din Noul Cod de
procedură civilă, la alin. (5), „Toate cauzele de nulitate a actelor de
procedură deja efectuate trebuie invocate deodată, sub sancțiunea
decăderii părții din dreptul de ale mai invoca”. Reținând ideea că „trebuie
invocate”, ne arată destul de clar faptul că este întotdeauna necesară
intervenția instanței pentru constatarea nulității actului de procedură,
indiferent de caracterul absolut sau relativ al nulității. 64 De altfel, din
aceeași dispoziție înț elegem că, atunci când partea consideră că actul
procedural are mai multe neregularități, acestea trebuie invocate în
același timp, deoarece odată ce instanța s -a pronunțat asupra excepției
de nulitate invocate, partea interesată nu va mai putea reveni asu pra
actului respectiv cu alte motive de nulitate, intervenind decăderea acesteia
din dreptul de a le mai invoca. Acest lucru se întâmplă prin prisma faptului
că legiuitorul dorește să evite situația unui eventual abuz, prin care partea
interesată ar putea să creeze un cadru mai puțin favorabil pentru cealaltă
parte din proces, și prin care, de asemenea, s -ar putea produce chiar o
ilegalitate. Dar, totodată, nulitatea actului de procedură „nu împiedică
faptul ca aceasta să producă alte efecte juridice decât cele care decurg
din natura lui proprie” (art. 179, alin. (4), NCPC). Spre exmplu, mărturisirile
dintr-o cerere de chemare în judecată anulată pot fi folosite ca mijloc de
probă într -un alt litigiu, sau recunoașterile de drepturi din cuprinsul unei
tranza cții judiciare anulate pot constitui mijloace de probă, fie în cadrul
aceluiași litigiu, fie în alt litigiu. 65
Revenind la invocarea nulității, și reținând faptul că aceasta trebuie
să fie constatată de instanță, Noul Cod de procedură civilă ne arată, pr in
intermediul art. 178 ( Invocarea nulității ), „mijloacele procesuale prin
intermediul cărora instanța de judecată ia cunoștință de existența unor
neregularități ale actelor de procedură și dispune, după caz, desființarea
lor sau refacerea, când acest lucr u este posibil” 66. Astfel, aceste mijloace
sunt diferite în funcție de momentul în care se invocă nulitatea și de natura
normelor încălcate (de interes public sau de interes privat).
În primul rând, este important de menți onat că nulitățile procedurale

63 O excepție o regăsim, totuși, în textul art. 145, alin. (2), din NCPC, ce are aplicabilitate în cazurile de
strămutare a proceselor. Astfel, în cazul a dmiterii cererii de strămutare, „hotărârea va arăta în ce măsură
actele îndeplinite de instanță înainte de strămutare urmează să fie păstrateˮ, iar „în cazul în care instanța
de la care s -a dispus strămutarea a procedat între timp la judecarea procesului, hotărârea pronunțată
este desființată de drept, prin efectul admiterii cererii de strămutareˮ.
64 Ciurea Andreea, Varga Ioana Veronica, Fișe de procedură civilă. Ediția a VI -a, revizuită și completată ,
Universul Juridic, București, 2019, p. 98
65 Suciu Alexa ndru, Excepțiile procesuale în noul Cod de procedură civilă. Edița a VI -a, revizuită și
adăugită , Universul Juridic, București, 2019, p. 497
66 Ungureanu Octavian, Nulitățile procedurale civile , Editura All Beck, p. 70

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

27
se invocă pe calea unei excepții de procedură propriu -zisă 67 cu
respectarea regimului juridic specific nulității absolute, respectiv al nulității
relative. 68
Nulitatea absolută „poate fi invocată de orice parte din proces, de
judecător sau, după caz, de procuror” (art. 178, alin. (1), teza întâi, NCPC)
și în orice fază a procesului civil, „dacă legea nu prevede altfel”. O situație
în care nulitatea absolută nu poate fi invocată în orice fază a procesului,
deoarece legea prevede altfel, o regăsim descrisă în articolul 130,
alineatul 2, din Noul Cod de procedură civilă, care permite ca
necompetența materială și teritorială de ordine publică să fie invocată de
părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt
legal citate în fața primei instanțe. 69
În ceea ce privește nulitatea relativă, aceasta „poate fi invocată
numai de partea interesată și numai dacă neregularitatea nu a fost
cauz ată prin propria faptă” (art. 178, alin. (2), NCPC). Înțelegem deci, că
avem aici două condiții care trebuiesc îndeplinite cumulativ, adică
invocarea respectivei nulității (de ordine privată) nu poate fi făcută decât
de partea vătămată de neregularitatea a ctului de procedură,
neregularitate care să nu fi fost cauzată tocmai de către persoana în
cauză. („În aprecierea vătămării procesuale, judecătorul va ține seama
atât de gravitatea prejudiciului, de regulile de procedură eludate, dar și de
situația concret ă și de atitudinea procesuală a părții care invocă
nulitatea.ˮ70). Nulitățile relative se invocă în felul următor: 1. când
neregularitatea procedurală este săvârșită „până la începerea judecății”
(„Textul este de aplicație generală, astfel că sintagma începerea judecății
are același înțeles, fără deosebire după cum este vorba despre judecata
în primă instanță sau în căile de atac.ˮ 71), nulitatea se invocă prin
întâmpinare, sau la primul termen de judecată dacă nu este obligatorie
întâmpinarea; 2. când nere gularitatea este săvârșită „în cursul judecății”,
nulitatea se invocă la termenul la care aceasta s -a săvârșit, iar în cazul în

67 „Excepția procesuală este mijlocul p rin care, în condițiile legii, partea interesată, procurorul sau
instanța invocă, fără să pună în discuție fondul dreptului, neregularități procedurale privitoare la
compunerea completului sau constituirea instanței, competența instanței ori la procedura d e judecată
sau lipsuri referitoare la dreptul la acțiune urmărind, după caz, declinarea competenței, amânarea
judecății, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perimarea cererii.ˮ – definiție dată de Noul
Cod de procedură civilă, în secțiunea „E xcepțiile procesualeˮ, art. 245
Iar excepțiile de procedură propriu -zise, o categorie a excepțiilor procesuale clasificate în funcție de
obiect, sunt cele prin care se invocă neregularități privind cadrul formal al judecății: compunerea
completului sau constituirea instanței, competența instanței, desfășurarea procedurii de ju decată. –
Ciurea Andreea, Varga Ioana Veronica, Fișe de procedură civilă. Ediția a VI -a, revizuită și completată ,
Universul Juridic, București, 2019, p. 126
68 Ciurea Andreea, Varga Ioana Veronica, Fișe de procedură civilă. Ediția a VI -a, revizuită și compl etată ,
Universul Juridic, București, 2019, p. 98
69 Tăbârcă Mihaela, Drept procesual civil. Vol. I. Teoria generală. Ediția a II -a, Editura Solomon, 2017,
p. 909
70 Tăbârcă Mihaela, Drept procesual civil. Vol. I. Teoria generală. Ediția a II -a, Editura Solom on, 2017,
p. 911
71 Idem

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

28
care partea interesată nu este prezentă, nulitatea va putea fi invocată la
termenul următor, dar înainte de a pune concluzii pe fond 72. Momentul
procesual al invocării nulității relative, este dat de alineatul (3), articolul
178 din Noul Cod de procedură civilă, dar același articol ne spune la
alineatul (4), că „partea interesată poate renunța, expres sau tacit, la
dreptul de a in voca nulitatea relativă". Această modalitate de renunțare
expresă la dreptul de invocare a nulității, se aplică numai în legătură cu
actul de procedură deja efectuat necorespunzător (deci cu privire la un
anumit act de procedură), „neputându -se renunța la nulitate anticipat, în
mod preventiv” 73 – „Nu se poate renunța mai dinainte la invocarea unor
nulități relative neîndeplinite. O astfel de convenție sau declarație trebuie
considerată nulă, deoarece s -ar face în necunoștință de cauză și ar fi
contrară principiilor care cârmuiesc procesul civil. ˮ 74 . Renunțarea tacită
la dreptul de a invoca nulitatea relativă se poate realiza atunci când partea
efectuează un act de proced ură pe care nu l -ar fi putut săvârși, dacă ar fi
invocat nulitatea. 75
Deoarece nulitatea actelor de procedură nu este doar o sancțiune
de sine stătătoare, ea putând fi și un efect al invocării unor excepții
procesuale de altă natură, înseamnă că se poate valorifica procesual în
mai multe moduri. De exemplu, nulitatea actelor de procedură îndeplinite
de un judecător necompetent poate fi rezultatul invocării excepției de
necompetență, lipsa de capacitate a părții în îndeplinirea unui act de
procedură atrage nulitatea ca urmare a invocării excepției lipsei de
capacitate procesuală, sau nulitatea unei cereri netimbrate intervine ca
urmare a excepției netimbrării. 76

72 „Într-adevăr, în dosarul Curții de apel nu există o dovadă a comunicării întâmpinării conform art.
206 C. proc. civ., dar neregularitatea trebuia invocată, potrivit art. 178 alin. (2) și (3) C. proc. civ., înainte
de a se pune concluzii pe f ond, la termenul de judecată din data de 23 septembrie 2013, când ambele
părți au fost prezente, prin consilierii juridici, având posibilitatea să consulte dosarul și să adopte poziția
procesuală pe care o considerau adecvată.ˮ – Decizia nr. 2037/2015 – contestație act administrativ fiscal
– Înalta Curte de Casație și J ustiție – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal , publicat în ÎCCJ din
15.05.2015
Site: lege5.ro , secțiunea de Referințe în jurisprudență, accesat la data 04.04.2020
73 Tăbârcă Mihaela, Drept procesual civil. Vol. I. Teoria generală. Ediția a II -a, Editura Solomon, 2017,
p. 915
74 Ungureanu Octavian, Nulitățile procedurale civile , Editura All Beck, p. 77
75 Pop Paul, Sancțiuni procedurale în procesul civil , Universul Juridic, București, 2016, p. 179
76 Suciu Alexandru, Excepțiile procesuale în noul Cod de procedură civilă. Edița a VI -a, revizuită și
adăugită , Universul Juridic, București, 2019, p. 489

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

29
6. EFECTELE NULITĂȚII. MODALITĂȚI
DE SOLUȚIONARE A EXCEPȚIILOR DE NULITATE

După cum mijloac le de invocare a nulității sunt diferite, ținând cont
de momentul la care se invocă nulitatea pe parcursul procesului, acestea
apar în următoarele forme (proceduri): excepție, apel, recurs, contestație
în anulare, revizuire, contestație la executare. Și astfel, dacă procesul este
în curs, indiferent dacă judecata se află în primă instanță, apel, căi
extraordinare de atac, contestație la executare sau acțiune în anulare
împotriva hotărârii arbitrale, nulitatea se invocă pe cale de excepție. 77
Profesorul Alexandru Suciu ne explică în detaliu felul în care se
soluționează excepțiile de nulitate, într -o secțiune pe care a dedicat -o
special acestui subiect destul de important și extraordinar de folositor în
cadrul unui proces civil, secțiune car e se regăsește în cartea „Excepțiile
procesuale în Noul Cod de procedură civilă”, și pe care a denumit -o
„Modalitatea de soluționare a excepțiilor de nulitate și efectele admiterii
acestora”. 78 Astfel, având în vedere că excepțiile de nulitate se invocă și
se soluționează de instan ța învestit ă cu judecarea cauzei ale cărei acte
de procedură fac obiectul excepției, totuși, dacă excepțiile se invocă în
fața instanței de control judiciar sau pe cal ea motivelor căilor de atac,
actele de procedură vor putea fi desființate și de instanțele de control.
Instanța se pronunță asupra excepției de nulitate, ori prin încheiere de
ședință (atunci când excepția are caracter dilatoriu 79), ori prin hotărâre
(atunci când excepția are caracter peremptoriu), iar pronunțarea are loc
numai după ce excepția a fost pusă în discuția părților și au fost ascultate
argumentele de nulitate invocate. De asemenea, instanța de control
judiciar se poate pronunța tot prin încheie re (atunci când excepțiile se
ridică asupra propriilor acte de procedură sau excepțiile au caracter
dilatoriu) sau prin hotărâre (atunci când excepțiile se ridică asupra actelor
de procedură ale primei instanțe). Când se pronunță asupra excepției de
nulita te, instanța precizează inclusiv întinderea acesteia (dacă este totală
sau parțială) și dacă se răsfrânge și asupra actelor ulterioare de
procedură. Acest lucru ni-l spune și articolul 179 din Noul Cod de
procedură civilă, arătând că „actul de procedură nu l sau anulabil este
desființat în tot sau în parte, de la data îndeplinirii lui” (alin. (1)), iar

77 Tăbârcă Mihaela, Drept procesual civil. Vol. I. Teoria generală. Ediția a II -a, Editura Solomon, 2017,
pp. 908 – 909
78 Suciu Alexandru, Excepțiile procesuale în noul Cod de procedură civilă. Edița a VI -a, revizuită și
adăugită , Universul Juridic, București, 2019, pp. 496 – 500
79 În funcție de efectul produs ca urmare a admiterii unei excepții procesuale, aceasta poate fi de două
feluri: 1. excepție dilatorie – care produce doar o amânare a judecății (ex: excepția nulității actelor de
procedură – atunci când acestea pot fi refăcute, excepția de litispendență, excepția de conexitate,
excepția de necompetență); 2. excepție pe remptorie – care are ca efect respingerea acțiunii și stingerea
procesului (ex: excepția prescripției extinctive, excepția autorității de lucru judecat, excepția lipsei
calității procesuale, excepția perimării) – Ciurea Andreea, Varga Ioana Veronica, Fișe de procedură
civilă. Ediția a VI -a, revizuită și completată , Universul Juridic, București, 2019, p.126

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

30
„desființarea unui act de procedură atrage și desființarea actelor de
procedură următoare, dacă acestea nu pot avea o existență de sine
stătătoare” (alin. (3)). Raportul de dependență se stabilește de către
instanță de la caz la caz, avându -se în vedere cri teriul cauză -efect. Dacă
actul ulterior există doar datorită actului nul, atunci efectul nulității se va
extinde și asupra acestuia. 80
În concluzie, efectul principal pe care îl are admiterea excepției de
nulitate asupra unui act de procedură, este inval idarea acestuia, ca fiind
întocmit cu nesocotirea regulilor prevăzute de lege, iar lipsirea lui de efecte
îl face „inexistent din punct de vedere juridic” 81 . Dar, după cum ne explică
același autor (Alexandru Suciu) mai departe, nulitatea invalidează actu l de
procedură numai în limitele în care acesta este viciat, și deoarece nulitatea
este de cele mai multe ori parțială, acest lucru face ca partea neviciată din
act să -și producă efectele în continuare.
Un alt efect al admiterii excepției de nulitate îl r eprezintă posibilitatea
refacerii actului de procedură, de data aceasta fiind efectuat cu
respectarea condițiilor cerute de lege. În acest sens ne vine în ajutor tot
articolul 179 ( Efectele nulității , alineatul (2)), care permite instanței, dacă
este cazul , să dispună „refacerea actului de procedură, cu respectarea
tuturor condi țiilor de validitate”. În doctrină s -a arătat că regularizarea
actului viciat poate îmbrăca forma remedierii, sau a refacerii, unde
„remedierea este doar o recondiționare a actului j uridic, ce se realizează
prin completarea, modificarea sau rectificarea actului, iar r efacerea constă
în înlocuirea actului de pocedură viciat, cu unul nou, caracteristică a
nulităților totale ale actului. ˮ 82 Astfel, instanța dispune refacerea actului,
prin aceeași încheiere prin care a admis și excepția de nulitate, anulând
actul. Iar atunci când nulitatea este dispusă de instanța de control judiciar,
aceasta va dispune refacerea prin hotărârea de anulare sau de casare.
Este de reținut și sintagma „dacă este cazul”, din codul nostru de
procedură, deoarece nu trebuie să înțelegem că instanța ar fi obligată să
dispună refacerea actului de procedură. De fapt, obligația instanței este
aceea de a analiza situația r espectivă, de a înțelege dacă este necesară
sau nu refacerea actului, și de a lua decizia în funcție de necesitate.
Un alt lucru important, care trebuie amintit în cadrul acestui capitol,
este riscul decăderii ce ar afecta dreptul subiectiv. Este necesar să fim
foarte atenți la acest lucru, deoarece chiar dacă admiterea nulității actului
de procedură nu afectează dreptul subiectiv (pe baza aceluiași drept
subiectiv poate fi făcut un nou act de procedură), totuși legiuitorul a stabilit

80 Suciu Alexandru, Excepțiile procesuale în noul Cod de procedură civilă. Edița a VI -a, revizuită și
adăugită , Universul Juridic, București, 2019, p.498
81 Suciu Alexandru, Excepțiile procesuale în noul Cod de procedură civilă. Edița a VI -a, revizuită și
adăugită , Universul Juridic, București, 2019, p. 497
82 Suciu Alexandru, Excepțiile procesuale în noul Cod de procedură civilă. Edița a VI -a, revizuită și
adăugită , Universul Juridic, București, 2019, p. 497

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

31
un termen până la car e trebuie îndreptată neregularitatea, iar dacă
termenul este depășit fără să fi fost săvârșit actul de îndreptare, intervine
decăderea din dreptul de a îndrepta neregularitatea. 83

83 Tăbârcă Mihaela, Drept procesual civil. Vol. I. Teoria generală. Ediția a II -a, Editura Solomon, 2017,
p. 904

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

32
7. CLASIFICAREA NULITĂȚILOR PROCEDURALE

„A clasifica nulitatea actelor de procedură înseamnă a pune ordine
în multitudinea de înfățișări și manifestări ale acestei sancțiuni după criterii
care să asigure un maximum de unitate conceptuală și de aplicare în
practică a categoriilor rezultate. ˮ (Sregiu Boca – lector superior univ. dr. în
cadrul Facultății de Drept și Științe Sociale Universitatea de Stat „Alecu
Russo” din Bălți , în Republica Moldova). 84
De vreme ce am arătat ce sunt nulitățile procedurale, care sunt
condițiile lor de existență, cine și când poate invoca excepțiile nulității și
cum se soluționează acestea, precum și efectele admiterii excepției de
nulitate, acum putem realiza o clasificare a acestor nulități, bazată pe
criteriile discutate până acum.
Atât doctrina, cât și cursurile universitare din domeniul dreptului
procedurii civile, au clasificat nulitățile actelor de procedură, în funcție de:
caracterul normei încălcate, cerința vătămării procesuale, felul în care este
prevăzută nulitatea (sau în funcție de izvorul lor), întinderea efectelor
nulității, dependența unui act de procedură față de actul de procedură nul
(raportul cauzal dintre diferite acte de procedură), condițiile de valabilitate
încălcate, modul în care op erează.
În doctrina mai veche, a mai existat o clasificare a nulităților, făcută
în funcție de importanța formelor procesuale la care se raportează. Astfel,
nulitățile au fost împărțite în nulități substanțiale (esențiale, indispensabile)
și nulități ac cesorii (întămplătoare). Forma substanțială era reprezentată
de elementele constitutive care aparțin naturii actului și fără de care actul
nu-și poate îndeplini funcția pentru care a fost destinat. Forma accesorie
face referire la elementele secundare, car e nu caracterizează actul,
acesta putând exista și în lipsa elementelor respective. 85

7.1. Nulități absolute și nulități relative

Luând în considerare caracterul normei încălcate la efectuarea
actului de procedură, nulitățile se împart în: absolute (at unci când la
întocmirea actului au fost încălcate norme de ordine publică) și relative
(dacă la întocmirea actului au fost nesocotite cerințe instituite printr -o
normă de interes privat).
Nulitățile absolute (art.174, alin. (2), NCPC), au următoarele
particularități: pot fi invocate în orice fază a procesului (dacă legea nu
prevede altfel, în mod expres); pot fi invocate de oricare dintre părți, de

84 Boca Sergiu, Unele considerații privind clasificarea nulității actelor de procedură civilă , articol UJ
Premium, 30 dec. 2019 – UniversulJuridic.ro, site accesat la data 04.04.2020
85 Ungureanu Octavian, Nulitățile procedurale civile , Editura All Beck, p. 47

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

33
procuror sau de către instanță , din oficiu 86; viciile actului lovit de nulitate
absolută nu pot fi remediate (motiv pentru care acestea „sunt numite,
uneori, și nulități continueˮ 87). Poate interveni nulitatea absolut ă a actului
procedural, atunci când: nu sunt respectate principiile fundamentale al e
procesului civil, necompetența este de ordine publică, procurorul nu a pus
concluzii când participarea acestuia la judecată era obligatorie, nu s -a
întocmit încheierea de dezbateri în urma amânării unei pronunțări, nu s -a
depus cererea de apel sau recurs la instanța a cărei hotărâr e a fost
atacată, și altele.
Nulitatea relativă (art. 174, alin. (3), NCPC), fiind atrasă de
încălca rea normelor de ordine privată, poate fi invocată numai de către
partea al cărei interes a fost încălcat (dacă nu a fost provoc ată chiar de
către partea respectivă), parte care poate renunța la efectele nulității,
expres sau tacit. De asemenea, viciile actului afectat de nulitatea relativă,
pot fi acoperite (de aceea se mai numesc și vicii vremelnice 88). Întrucât
normele care ocr otesc un interes privat sunt norme dispozitive, spre
deosebire de cele care ocrotesc un interes public, acestea fiind norme
imperative 89, face ca încadrarea să devină dificilă, revenind instanței
sarcina de a decide dacă interesul pus în discuție este pub lic sau privat.
Iar având în vedere că există situații în care norma juridică ocrotește
ambele interese, atât pe cel public cât și pe cel privat, în aceste cazuri
„sancțiunea nesocotirii acesteia o constituie nulitatea absolutăˮ 90.
Momentul în care se invocă nulitatea relativă este dat în funcție de starea
la care se află judecata atunci când intervin neregularitățile. Astfel, dacă
neregularitatea este săvârșită până la începerea judecății, nulitatea se
invocă prin întâmpinare, sau dacă aceasta nu este obligatorie, la primul
termen de judecată. Iar dacă neregularitatea este săvârșită în cursul
judecății, nulitatea se va invoca la termenul la care s -a săvârșit
neregularitatea sau la termenul de judecată imediat următor, dacă partea
nu este prezentă, și bi neînțeles, înainte de a se pune concluzii pe fond.
Altă diferență care se regăsește între aceste două categorii de
nulități este dată de modalitățile în care acestea sunt declarate, deoarece
nulitatea absolută se constată prin hotărâre, iar nulitatea rela tivă se

86 „Fiind vorba despre inițierea unei executări silite în lipsa unui titlu executoriu, iar executorul
judecătoresc fiind învestit de către autoritatea publică, prin lege, cu o forță coercitivă ce derivă din însăși
esența statului de drept, față de prevederile art. 174 alin. (2) din C. proc. civ., instanța reține că inițierea
executării silite doar în prezența unui titlu executoriu reprezintă o dispoziție legală de interes public,
astfel că raportat la prevederile art. 178 alin. (1) din același cod, poate fi invocată și de către ins tanță,
din oficiu.ˮ – Decizie nr. 35/2017 Contestație la executare – Judecătoria Dorohoi , Publicat în p ortal.just.ro
din 09.10.2017
Site: lege5.ro , secțiunea de Jurisprudență relevantă, accesat la data 04.04.2020
87 Pop Paul, Sancțiuni procedurale în procesul civil , Universul Juridic, București, 2016, p. 117
88 Idem
89 Suciu Alexandru, Excepțiile procesuale în noul Cod de procedură civilă. Edița a VI -a, revizuită și
adăugită , Universul Juridic, București, 2019, p. 469
90 Pop Paul, Sancțiuni procedurale în procesul civil , Universul Juridic, București, 2016, p. 117

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

34
pronunță prin hotărâre.
În limbajul juridic, în cazurile de nulitate absolută se folosește
termenul de „nulitate a actuluiˮ, în timp ce în cazurile nulităților relative,
acestea sunt prevăzute prin folosirea sintagmei „anulareˮ a actului. 91
Atunci când nulitatea nu este invocată (sau este invocată dar nu este
declarată de către judecător), actul de procedură rămâne valabil, fiind
prezumat legal.

7.2. Nulități exprese și nulități virtuale

Această clasificare a nulităților este făcută în fun cție de existența
sau inexistența unui text de lege, care să prevadă expres sancțiunea
nulității. În acest sens, nulitățile exprese sunt textuale, sau explicite, adică
sunt stabilite de lege („acest tip de nulități își au sorgintea în dreptul
francez, care a adoptat principiul conform căruia nu există nulități care să
nu fie prevăzute în lege – art. 114, Codul de procedură civilă, francezˮ 92).
Iar nulitățile virtuale , denumite și nulități tacite sau implicite, sunt cele care
nu apar în mod expres în textul de lege, dar acestea re zultă din faptul că,
la efectuarea actului de procedură, s -a observat încălcarea unei dispoziții
legale care stabilea o condiție pentru încheierea respectivului act
procedural.
Nulitățile exprese fiind stabilite prin lege, se regăsesc reglementate
în Noul Cod de procedură civilă, astfel încât putem da și câteva exemple:
art. 40, alin. (1) – „cererile făcute de o persoană care nu are capacitate
procesuală sunt nule, sau după caz, anulabile.ˮ ; art. 57, alin. (4) – „actele
de pr ocedură îndeplinite de cel care nu are exercițiul drepturilor
procedurale sunt anulabileˮ și alin. (5) – „când instanța constată că actul
de procedură a fost îndeplinit de o parte lipsită de capacitate de exercițiu
va acorda un termen pentru confirmarea lui. Dacă actul nu este confirmat
se va dispune anularea lui.ˮ; art. 153, alin. (2) – „instanța va amâna
judecarea și va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că
partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de
lege, sub sancțiunea nulității.ˮ; art. 157, alin. (3) – „cerințele de la alin. (1)
lit. a), c), d), e) și k) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.ˮ; art. 159 –
„citația și celelalte acte de procedură, sub sancțiunea nulității, vor fi
înmânate părții cu cel p uțin 5 zile înaintea termenului de judecată.ˮ; art.
164, alin. (3) – „cerințele de la alin. (1) lit. a), c), d), e) și f) sunt prevăzute
sub sancțiunea nulității. ˮ; art. 167, alin. (5) – „dacă cel citat se înfățișează
și dovedește că a fost citat prin pub licitate cu rea -credință , toate actele de
procedură ce au urmat încuviințării acestei citări vor fi anulate.ˮ ; art. 185,

91 Suciu Alexandru, Excepțiile proces uale în noul Cod de procedură civilă. Edița a VI -a, revizuită și
adăugită , Universul Juridic, București, 2019, p. 469
92 Pop Paul, Sancțiuni procedurale în procesul civil , Universul Juridic, București, 2016, p. 123

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

35
alin. (1) – „actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitateˮ și
alin. (2) – „în cazul în care legea oprește îndeplinirea unui act de procedură
înăuntrul unui termen, actul făcut înaintea împlinirii termenului poate fi
anulat la cererea celui interesat. ˮ; art. 196, alin. (1) – „cererea de chemare
în judecată care nu cuprinde numele ș i prenumele sau, după caz,
denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale
acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă.ˮ ;
art. 200, alin. (4) – „dacă obligațiile privind completarea sau modificarea
cerer ii prevăzute la art. 194 lit. a), c), d) numai în cazul motivării în fapt și
f), precum și art. 195 – 197 nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin.
(3), prin încheiere se dispune anularea cererii.ˮ ; art. 271, alin. (1) –
„înscrisul autentic întocmit fără respectarea formelor prevăzute pentru
încheierea sa valabilă ori de o persoană incompatibilă, necompetentă sau
cu depășirea competenței este lovit de nulitate absolută, dacă legea nu
dispune altfel.ˮ ; art. 401, alin. (2) – „minuta, s ub sancțiunea nulității
hotărârii, se va semna pe fiecare pagină de către judecători și, după caz,
de magistratul -asistent, după care se va consemna într -un registru
special.ˮ; art. 405 – „nulitatea unei hotărâri nu poate fi cerută decât prin
căile de atac prevăzute de lege, în afară de cazul când legea prevede în
mod expres altfel.ˮ ; art. 949, alin. (1) – „cererea de constatare a nulității
hotărârii declarative de moarte în cazul în care persoana este în viață se
face la instanța care a pronunțat hotărârea.ˮ 93
Exemplu din jurisprudență:
– „Așa fiind, cum aspectele invocate de recurentă nu se grefează pe
conținutul încheierii atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de
ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într -o
asemenea situ ație de art. 489 alin. (1) și (2) NCPC, respectiv aceea a
nulității recursului, admițând excepț ia cu acest obiect.ˮ – ICCJ, Secția I
civilă, dec. nr. 622/2017: Excepție de neconstituționalitate. Respingerea
încheierii de sesizare a Curții Constituționale. Recurs nul 94
Nulitățile exprese se caracterizează prin faptul că vătămarea este
prezumată, ia r partea care invocă acest tip de nulitate nu mai este nevoită
să dovedească vreo vătămare, însă cealaltă parte are posibilitatea de a
demonstra contrariul. Instituirea prezumției relative de vătămare își
găsește explicația în faptul că „nulitățile exprese sunt inserate doar în
domeniile esențiale ale procedurii, ale căror încălcări ar crea o perturbare
gravă a activității de înfăptuire a justițieiˮ 95.

93 Codul de procedură civilă și taxele de t imbru , Ediție actualizată la 3 ianuarie 2019, Editura Hamangiu,
2019
94 Ciurea Andreea, Varga Ioana Veronica, Fișe de procedură civilă. Ediția a VI -a, revizuită și completată ,
Universul Juridic, București, 2019, p. 239
95 Suciu Alexandru, Excepțiile procesua le în noul Cod de procedură civilă. Edița a VI -a, revizuită și
aăugită , Universul Juridic, București, 2019, p. 470, autorul facând trimitere la: Leș I., Sancțiunile
procedurale în materie civilă , Ed. Hamangiu, București, 2008, p. 42

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

36
În ceea ce privește nulitățile virtuale, datorită fa ptului că ele rezultă
implicit din modul de exprimare al legiuitorului sau din finalitatea unei
dispoziții legale, dar și din principiile care cârmuiesc procesul civil, acestea
sunt m ult mai numeroase.
Nulități le exprese și virtuale pot fi în același timp și absolute sau
relative. Astfel, pot fi: a) nulități absolute și exprese (ex: art. 401, alin. (2),
NCPC – nulitatea minutei nesemnate de judecătorul care a pronunțat -o);
b) nulități absolute și virtuale (ex: art. 15, NCPC – principiul oralității); c)
nulități relative și exprese (ex: art. 157, alin. (1), lit. k), NCPC – nulitatea
citației în lipsa ștampilei instanței și a semnăturii grefierului); d) nulități
relative și virtuale (ex: art. 315, alin. (1), pct. 1, NCPC – ascultarea ca
martor, a unei rude sa u afin până la gradul al treilea cu una dintre părți). 96

7.3. Nulități totale și nulități parțiale

În funcție de întinderea efectelor nulității, avem: nulități totale (care
afectează actul de procedură în întregime, iar acesta este desființat în
totalitate) și nulități parția le (care afectează actul de procedură doar în
măsura elementelor acestuia care contravin legii). Acest tip de clasificare
își regăsește reglementarea prin coroborarea art. 174, alin . (1) din NCPC
(„nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de
procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de
formă.ˮ), cu art. 179, alin. (1) din NCPC („actul de procedură nul sau
anulabil este desființat în tot sau în parte, de la data îndeplinirii luiˮ).
Nulitatea parțială a actului de procedură își găsește justificarea în
necesitatea „salvării cât mai mult cu putință a actuluiˮ, judecătorul fiind
interesat de cursivitatea și cele ritatea procesului, „nu de întreruperea și
reluarea cursului procesuluiˮ . 97 Spre exemplificare, avem: art. 406, alin.
(5), NCPC – „Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile
extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispu ne
anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor
pronunțate în cauzăˮ; art. 437, alin. (2), NCPC – „Când recunoașterea
pretențiilor a fost făcută înaintea instanței de apel, hotărârea primei
instanțe va fi anulată în măsura recuno așterii, dispunându -se admiterea,
în mod corespunzător, a cereriiˮ. De asemenea, pornind de la ideea că și
casarea este o formă de nulitate a hotărârii (hotărârea casată nu are nici
o putere), soluția casării în tot sau în parte a unei hotărâri face ca și actele
de procedură efectuate să fie desființate în tot sau în parte. 98

96 Pop Paul, Sancțiuni procedurale în procesul civil , Universul Juridic, București, 2016, p. 124
97 Suciu Alexandru, Excepțiile procesuale în noul Cod de procedură civilă. Edița a VI -a, revizuită și
adăugită , Universul Juridic, București, 2019, p. 472
98 Suciu Alexandru, Excepțiile procesuale în noul Cod de procedură civilă. Edița a VI -a, revizuită și
adăugită , Universul Juridic, București, 2019, p. 473
„Instanța de recurs poate dispune menținerea hotărârii recurate sau casarea ei totală sau partială.ˮ –
Ungureanu Octavian, Nulitățile procedurale civile , Editura All Beck, pp. 52 – 53

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

37
În concluzie, această clasificare are importanță în soluționarea căilor
de atac, atunci când casarea sau retractarea poate fi totală sau numai
parțială.

7.4. Nulități proprii și nulități derivate

O altă clasificare a nulităților este cea făcută în funcție de raportul
cauzal specific fiecărui act de procedură. Astfel, distingem între nulitățile
proprii și nulitățile derivate.
După cum ne arată și denumirea acestora, nulitățile proprii sunt
acelea care intervin ca și sancțiuni asupra nerespectării unor condiții de
validitate propri i actului de procedură, iar nulitățile derivate intervin ca
urmare a dependenței de un alt act, adi că atunci când un act anterior a
fost anulat, aceeași sancțiune va fi aplicată și actului ulterior, care nu poate
avea o existență de sine statătoare.
Așa cum spune și art. 179, alin. (3) din NCPC, „desființarea unui act
de procedură atrage și desființarea actelor de procedură următoare, dacă
acestea nu pot avea o existență de sine statătoare.ˮ Avem, ca exemplu,
procedura de citare. În cazul în care actul p rocedural, adică procedura de
citare, este anulat, acest fapt va atrage automat și anularea actelor de
procedură ulterioare, deoarece acestea au fost efectuate fără ca partea
să fi fost legal citată. Iar un autor ne aduce și un contraexemplu: nulitatea
unui raport de expertiză nu are efecte asupra unei cercetări locale
ulterioare, fiindcă aceste acte procedural e nu se află în raport de
dependență. 99
Un alt exemplu îl regăsim în cazul nulității executării silite:
nerespectarea dispozițiilor privitoare la e xecutarea silită însăși sau la
efectuarea oricărui act de executare atrage nulitatea actului nelegal,
precum și a actelor de executare subsecvente, dispozițiile art. 174 și
următoarele din NCPC, fiind aplicabile în mod corespunzător.
Exemplu din juripru dență:
– „Față de cele de mai sus, instanța reține că încuviințarea executării silite
s-a realizat de o instanță necompetentă teritorial, care nu avea calitatea
de instanță de executare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 666 alin. (1)
din CPC. Actele de executare silită și întreaga executare s -au re alizat prin
intermediul unui executor judecătoresc care era necompetent din punct de
vedere teritorial întrucât debitoarea avea, la data declanșării executării
silite, domiciliul în municipiul Brașov, iar în cauză nu au fost efectuate
dovezi în sensul că există bunuri aparținând debitoarei pe raza Curții de
Apel Pitești, ceea ce atrage nulitatea executării silite însăși, a încheierii d e

99 Suciu Alexandru, Excepțiile procesuale în noul Cod de procedură civilă. Edița a VI -a, revizuită și
adăugită , Universul Juridic, București, 2019, p. 471

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

38
încuviințare și a tuturor actelor de excutare.ˮ – Judecătoria Braș ov,
Sentința civilă nr. 7629/2018.
Așadar, distincția între nulitățile proprii și cele derivate are în vedere
exclusiv legătura de dependență care există între actul lovit de nulitate și
actele subsecvente, care împărtășesc aceeași soartă dacă între ele e xistă
o legătură necesară. 100 Determinarea raportului de dependență este o
sarcină ce îi revine instanței, care va aprecia extinderea efectelor, și care
vor fi actele afectate de nulitatea derivată.

7.5. Nulități intrinseci și nulități extrinseci

Criteriul care împarte nulitățile actelor de procedură în nulități
intrinseci și nulități extrinseci, este cel raportat la natura condițiilor de
validitate încălcate. „Deși această clasificare a fost uneori negată, ea
rămâne utilă pentru că ev idențiază existența unor condiții proprii actului de
procedură, dar și a unor condiții externe.ˮ 101
Când sancționează nerespectarea condițiilor proprii actului de
procedură (privitoare la formă și conținut), nulitățile sunt intrinseci . Deci,
acestea sunt incidente atunci când nu se respect ă condițiile de fond și de
formă ale actului de procedură, cum ar fi: forma scrisă, limba română,
existența unor mențiuni care sunt obligatorii, semnătura.
În schimb, nulitățile extrinseci sancționează încălcarea unor condiții
care sunt externe actului de procedură, precum: competența, compunerea
sau constituirea instanței, nerespectarea principiului publicității, neplata
taxei de timbru, lipsa convocării în vederea întocmirii expertizei,
depunerea apelului sau recursului la o altă instanță decât cea a căre i
hotărâre este atacată, declarația unui martor înrudit cu părțile într -un grad
prohibit de lege.
Exempl u din jurisprudență:
– „Pentru aceste considerente, Curtea va face aplicarea dispozițiilor legale
cuprinse în art. 470 alin. (2) și (3) NCPC, în sensul că va admite excepția
netimbrării, având în vedere caracterul peremptoriu al acesteia, va anula
cererea de apel ca netimbrată, ceea ce face de prisos analiza fondului.ˮ102
– Curtea de Apel București, dec. civ. nr. 67/2016: Nulitate act juridic.
Excepția ne timbrării.
Cerințele extrinseci actului de procedură sunt, în același timp, și cele
care nu condiționează nulitatea actului de existența unei vătămări,
deoarece art. 176 din NCPC, după ce ne enumeră cerințele legale care
afectează actul procedural de nul itate necondiționată, ne spune la pct. 6:
„alte cerințe legale extrinseci actului de procedurăˮ. Iar cerințele arătate la

100 Ungureanu Octavian, Nulitățile procedurale civile , Editura All Beck, p. 52
101 Ungureanu Octavian, Nulitățile procedurale civile , Editura All Beck, p. 51
102 Ciurea Andreea, Varga Ioana Veronica, Fișe de procedură civilă. Ediția a VI -a, revizuită și
completat ă, Universul Juridic, București, 2019, p. 226

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

39
pct. 1 – 5, sunt următoarele: capacitatea procesuală, reprezentarea
procesuală, competența instanței, compunerea sau constituirea inst anței,
publicitatea ședinței de judecată 103, toate aceste elemente fiind extrinseci
actului procedural.

7.6. Nulități de drept și nulități judiciare

Nulitățile de drept și nulitățile judiciare, reprezintă cele două categorii
de nulități ca re apar în urma clasificării făcute în funcție de modul în care
acestea operează.
Nulitățile de drept sunt cele care operează direct de la lege, fără a
mai fi nevoie de constatarea acestora printr -o hotărâre judecătorească.
Dar, în „sistemul nostru de drept , toate nulitățile sunt judiciareˮ 104,
deoarece nu produc efecte decât dacă sunt pronunțate printr -o hotărâre
judecătorească, sub forma unei sancțiuni care a intervenit în urma
nerespectării unor cerințe legale de valabilitate a actelor de procedură. De
altfel, și doctrina susține că în procesul civil, intervenția justiției este
necesară în toate cazurile, indiferent de caracterul nulității sau de
dispozițiile legale încălcate. În acest sens, se aduc următoarele
argumente: reglementarea căilor de atac arată că instanțele de control
sunt chemate să statuteze asupra nulităților, iar dispoziția pentru
îndreptarea neregularităților savârșite cu privire la actele de procedură
este întotdeauna dată de judecător („nu se poate concepe obligația de
îndreptare a nereg ularităților în afara activității de judecată, adică mai
înainte de a se constata nulitateaˮ). 105
Atât nulitățile judiciare cât și nulitățile de drept își găsesc originile în
dreptul roman, deoarece, deși toate nulitățile trebuiau pronunțate de
magistra t, doar unele dintre acestea necesitau formula specială emisă de
magistrat, adică excepțiile, în timp ce pentru altele nu se mai cerea
această procedură (cele care operau de drept). 106

103 „Cu privire la motivul de ordine publică referitor la încălcarea principiului publicității procesului prin
nepronunțarea hotărârii în ședință publică, Înalta Curte constată că acest motiv face parte dintre
nulitățile necondiționate de existența unei vătămări, conform art. 176 pct. 5 C. proc. civˮ – Decizia nr.
715/2016 – Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal , publicat în
ÎCCJ din 10.03.2016
Site: lege5.ro , secțiunea de Referințe în jurisprudență, accesat la data 04.04.2020
104 Ciurea Andreea, Varga Ioana Veronica, Fișe de procedură civilă. Ediția a VI -a, revizuită și
completată , Universul Juridic, București, 2019, p. 97
105 Ungureanu Octavian, Nulitățile proced urale civile , Editura All Beck, p. 53 – autorul făcând trimitere
la: Bacaci Al., Excepțiile de procedură în procesul civil , Editura Dacia, Cluj -Napoca, 1983, p. 223
106 Ungureanu Octavian, Nulitățile procedurale civile , Editura All Beck, pp. 53 – 54

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

40
7.7. Nulități condi ționate și nulități necondiționate

În funcție de cerința vătămării procesuale, adică de necesitatea
existenței unei vătămări produsă în urma efectuării actului de procedură,
nulitățile procedurale se împart în nulități condiționate și nulități
necondiționate. Această clasificare o găsim reglementată chiar în Noul
Cod de procedură civilă, unde art. 175 – Nulitatea condiționată , ne spune
că „actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea
cerinței legale s -a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât
prin desființarea acestuiaˮ, iar la art. 176 – Nulitatea necondiționată , ne
sunt enumerate o parte din cazurile în care „nulitatea nu este condiționată
de existența unei vătămăriˮ (atunci când se încalcă dispozițiile referitoare
la: capacitatea procesuală, reprezentarea procesuală 107, competența
instanței 108, compunerea sau consti tuirea instanței 109, publicitatea
ședinței de judecată 110), cu specificația că, în acest din urmă caz, sunt
vizate și celelalte „cerințe legale extrinseci actului de procedură, dacă
legea nu are alte dispoziții, speciale, în legătură cu ele (aceasta fiind
regula generală).
În cazul nulității condi ționate , unde se cere existența unei vătămări,
partea care o invocă nu trebuie să o dovedească, dacă respectiva nulitate
este prevăzută expres de lege (nulitate expresă), deoa rece vătămarea
este prezumată (art. 17 5, alin. (2), NCPC). Totuși, dacă vătămarea nu
există, fiind o prezumție relativă, partea adversă poate dovedi acest lucru,
răsturnând situația prezentată de către partea care a invocat nulitatea. De

107 „În consecință, se poate susține că în faza apelului apelantele nu au fost apărate deloc, devenind
incidentă cauza de nulitate prevăzută de art. 176 pct. 2 raportat la art. 174 C. proc. civ.ˮ – Decizia nr.
1862/2016 – marcă – Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I Civilă , publicat în ÎCCJ din 11.10.2016
Site: lege5.ro , secțiunea de Referințe în jurisprud ență, accesat la data 04.04.2020
108 „Având în vedere norma legală imperativă menționată care reglementează un caz de competență
materială – de ordine publică, de la care nu sunt permise derogări, văzând și dispozițiile art. 129 alin.
(2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cu care necompetența este de ordine publică atunci când pricina este de
competența unei alte instanțe de alt grad, precum și dispozițiile art. 176 pct. 3 C. proc. civ., potrivit cu
care nulitatea nu este condiționată de existența u nei vătămări în cazul încălcării dispozițiilor legale
referitoare la: 3. competența instanței, instanța a apreciat întemeiată excepția invocată, pe care a admis –
o și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.ˮ – Decizia nr.
1697/2015 – Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II -a Civilă , publicat în ÎCCJ din 18.06.2015
Site: lege5.ro , secțiunea de Referințe în jurisprudență, accesat la data 04.04.2020
109 Față de obiectul cauzei și în raport de prevederile art. 55 alin. (1) teza I din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, în speța s -a produs nu doar încălca rea normelor de competență materială,
ci și a normelor de ordine publică privind compunerea completului de judecată, a căror nerespectare
atrage o nulitate absolută necondiționată, potrivit art. 176 pct. 4 coroborat cu art. 174 alin. (2) din Legea
nr. 134/2010 privind C. proc. civ.ˮ – Decizia nr. 814/2017 – conflict de competență – Înalta Curte de Casație
și Justiție – Secția I Civilă , publicat în ÎCCJ din 17.05.2017
Site: lege5.ro , secțiunea de Referințe în jurisprudență, accesat la data 04.04.2020
110 „În cauză, instanța de fond a nesocotit normele procedurale ce se referă la publicitatea ședinței de
judecată , respectiv faptul că senti nța nu a fost pronunțată în ședință publică. Cum dispozițiile legale mai
sus menționate, privitoare la publicitatea ședinței de judecată , la pronunțarea hotărârii și la înregistrarea
ședinței de judecată în care s -a făcut pronunțarea sunt prevăzute de lege sub sancțiunea nulității…ˮ –
Hotărâre nr. –- din 18/02/2020 – Civil – fond funciar ,Tribunalul SUCEAVA – Secția I civilă (C1R civil)
Site: lege5.ro , secțiunea de Hotărâri judecătorești, accesat la data 04.04.2020

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

41
asemenea, există și situațiile în care existența vătămăr ii nu se prezumă,
deoarece nulitatea nu este expres prevăzută de lege, ea fiind virtuală, iar
atunci partea care o invocă este nevoită să o și dovedească.
Nulitățile necondiționate , deși nu presupun existența unei vătămări
pentru a deveni operabile, ele pot fi priv ite (cel puțin o parte dintre acestea)
ca găsindu -și existența tocmai datorită unei vătămări , dar de interes public
(deci nu o vătămare care să cadă asupra uneia dintre părțile din proces).
Conform opiniei unor autori , aceștia consideră că : „în ipotezele nulității
necondiționate, în sens generic, există o vătămare deasupra intereselor
procesuale ale părților, una de interes public, privind buna și corecta
admi nistrare a justițieiˮ. 111 Autorul susține , în acest caz , că „vătămarea ar
fi prezumată absolutˮ, deoarece vizează un interes general al organizării
și desfășurării procesului civil. Deși este exclusă o vătămare a părții în
ceea ce privește nulitatea necondiționată, acest lucru nu înlătură existența
unei vătămări d e interes public. Este de reținut totuși, că nu întotdeauna
nulitățile necondiționate sancționează vătămarea unui interes public,
diferența dintre acestea și nulitățile conditionate fiind existența vătămării
uneia dintre părți. Cu atât mai mult cu cât, în reglementarea din Noul Cod
de procedură civilă , ni se arată clar că nulitatea necondiționată intervine,
nu în cazul existenței unei vătămări, indiferent de natura ei, ci în cazul în
care sunt încălcate anumite dispoziții legale, extrinseci actului de
proce dură.
Art. 176 din NCPC ne arată cazurile în care nulitatea actului de
procedură efectuat, operează indiferent de existența unei vătămări, astfel:
a) cazul nerespectării capacității procesuale (art. 176, pct. 1, NCPC)
– conform acestei reglementări, partea în proces trebuie să aibă
capacitate procesuală, deoarece „actele de procedură îndeplinite de cel
care nu are capacitate de folosință sunt lovite de nulitate absolutăˮ (art.
56, alin. (3), teza a doua, NCPC), iar „actel e de procedură îndeplinite de
cel care nu are exercițiul drepturilor procedurale sunt anulabileˮ (art. 57,
alin. (4), teza întâi, NCPC)
b) cazul în care reprezentarea procesuală nu este îndeplinită conform
cerințelor legale (art. 176, pct. 2, NCPC)
– deoarece părțile din proces își pot exercita drepturile procedurale
personal sau prin reprezentant, conform art. 80 din NCPC, găsim
reglementate trei tipuri de reprezentare a părților în judecată (legală, con-
vențională, judiciară), iar atunci când instanța constată lipsa dovezii
calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, lipsă care
nu se acoperă în termenul stabilit de instanță, „cererea va fi anulatăˮ (art.
82, alin. (1), NCPC)

111 Suciu Alexandru, Excepțiile procesuale în noul Cod de procedură civilă. Edița a VI -a, revizuită și
adăugită , Universul Juridic, București, 2019, p. 475 – autorul făcând trimitere la: Deleanu I., Tratat de
procedură civilă, vol. I, Ed. Wolters Kluwer, Bucu rești, 2011, p. 663

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

42
c) cazul nerespectării cerințelor în ceea ce privește competența instanței
(art. 176, pct. 3, NCPC)
– conform art. 129 din NCPC, necompetența este de ordine: 1.
publică (când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești –
este încălcată competența generală; când procesul este de competența
unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui
complet specializat – este încălcată competența materială; când procesul
este de competența unei alte instanțe de a celași grad și părțile nu o pot
înlătura – este încălcată competența teritorială); 2. privată („în toate
celelalte cazuri, necompetența este de ordine privatăˮ – art. 129, alin. (3),
NCPC)
– exemplu: „Instanța, verificându -și din oficiu competența potrivit
prevederilor art. 131 alin. (1) NCPC, constată că este competentă general,
material și terit orial în soluționarea cererii, cererea de completare fiind o
cerere incidental ă, de competența instanței care a dat hotărârea sau
încheierea a cărei îndreptare se urmărește potrivit art. 444 NCPC.ˮ – Jud.
Beiuș, sent. civ. nr. 163/2016: Anulare act 112
d) cazul în care compunerea sau constituirea instanței nu respectă
prevederile legale (art. 176, pct. 4, NCPC)
– normele care guvernează compunerea și constituirea instanței sunt
norme de organizare judecătorească, iar nerespectarea lor se poate
invoca în orice stare a judecării cauzei 113
– exemplu: „Având în vedere că sentința civilă nr. 461/25.06.2015 a
fost pron unțată fără participarea procurorului, obligatorie potrivit dispoziției
legale sus -citate, instanța de apel, în temeiul dispozițiilor art. 180 NCPC,
va anula sentința asfel pronunțată și va reține cauza pentru evocarea
fondului.ˮ – Tribunalul Vaslui, dec. civ. nr. 1663/2015: Stare civilă 114
e) cazul nerespectării publicității ședinței de judecată (art. 176, pct. 5,
NCPC )
– fiind prevăzută, în primul rând, ca principiu fundamental al
procesului civil, publicitatea ședinței de judecată dă publicului atât
posibilitatea de a asista, cât și de a se deprinde cu procedurile de judecată
și de a înțelege cât mai bine modalitățile de funcționare a instanțelor și de
aplicare a legii („cercetarea procesului se desfășoară în ședință publică,
[…], dacă legea nu prevede altfelˮ – art. 240, NCPC);
f) cazuri de nerespectare a altor cerințe legale extrinseci actului de
procedură, în afara celor de mai sus , și „dacă legea nu dispune altfelˮ (art.
176, pct. 6, NCPC)

112 Ciurea Andreea, Varga Ioana Veronica, Fișe de procedură civilă. Ediția a VI -a, revizuită și
completată , Universul Juridic, București, 2019, p. 203
113 Pop Paul, Sancțiuni procedurale în procesul civil , Universul Juridic, București, 2016 , pp. 169 – 170
114 Ciurea Andreea, Varga Ioana Veronica, Fișe de procedură civilă. Ediția a VI -a, revizuită și
completată , Universul Juridic, București, 2019, p. 227

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

43
– aceasta este o prevedere generală, care dorește să acopere toate
celelalte situații în care nulitatea operează asupra actului de procedură,
fără a ține cont de existența unei vătămări, fiind vorba despre cerințe
extrinseci respectivului act , dar s e au în vedere, bineînțeles, și cazurile în
care legea prev ede alte reguli de soluționare
– în exemplificare, putem veni cu următoarele situații: neplata texei
de timbru, nerespectarea termenelor prohibitive, neatașarea dovezii
pentru plata taxei de timbru, depunerea cererii de apel sau de recurs direct
la instan ța de control judiciar, nerespectarea dispozițiilor referitoare la
competența materială și teritorială a executorului judecătoresc. 115
„Ceea ce rezultă în mod clar este faptul că nulitatea condiționată de
existența unui prejudiciu constituie regula, adică dreptul comun în materie,
iar nulitatea necondiționată de existența unui prejudiciu constituie
excepția, datorită limitării legale a cazurilor de nulitate necondiționatăˮ. 116
În afara celor de mai sus, Noul Cod de procedură civilă ne mai arată
că nulitatea nu poate fi acoperită „dacă a intervenit decăderea ori o altă
sancțiune procedural ă sau dacă se produce ori subzistă o vătămareˮ (art.
177, alin. (2)), dar în cazul în care „până la momentul pronunțării asupra
excepției de nulita te a dispărut cauza acesteiaˮ, actul de procedură nu va
fi anulat (art. 177, alin. (3)). Spre exemplu, în cazul în care pârâtul nu este
legal citat, acesta suferă o vătămare în sensul că lui, neștiind de existența
respectivei citări (și implicit a procesul ui), nu i se oferă șansa de a se
prezenta în fața instanței și de a -și putea formula apărarea. Dar, dacă se
întâmplă ca același pârât să afle de termenul de judecată pe altă cale, și
se prezintă la data respectivă în fața instanței, atunci vătămarea se
consideră că „a dispărutˮ, iar actul de citare nu va mai putea fi atacat cu
excepția nulității, deoarece el nu va fi anulat (ceea ce mai poate face
pârâtul în această situație, este să ceară un alt termen pentru a putea lua
cunoștință de actele de la dosar). 117

115 Pop Paul, Sancțiuni procedurale în procesul civil , Universul Juridic, București, 2016, pp. 174 – 175
116 Pop Paul, Sancțiuni procedurale în procesul civil , Universul Juridic, București, 2016, p. 126
117 Andreea Tabacu, Drept procesual civil. Legislație internă și internațională. Doctrină și jurisprudență
– Curs universitar – Universul Juridic, București, 2015, p. 194

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

44
8. CONDIȚIILE NULITĂȚII PROCEDURALE

Dreptul comun în materia nulităților procedurale îl reprezintă art. 175
alin. (1) din NCPC, care ne arată că „actul de procedură este lovit de
nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare
care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia ˮ. Deci , aceasta
este regula general ă. Dar, cum orice regulă are și excepție , în cazul nostru
excepția de la regulă este dată de alin. (2) din cadrul aceluiași articol , care
spune că „în cazul nulităților expres prevăzute de lege , vătămarea este
prezumată , partea interesată putând face dovada contr arăˮ. Din aceste
texte , se desprind trei condiții de existență pentru nulitățile procedural e, și
anume : 1. nerespectarea cerințelor legale la întocmirea unui act de
procedură ; 2. existența unei vătămări ; 3. imposibilitatea înlăturării
vătămării altfel decât prin desființarea actului de procedură . Dacă aceste
condiții sunt îndeplinite cumulativ, devine incidentă sancțiunea nulității
condi ționate. Bineînțeles , dacă nu există toate cele trei condiții deodată ,
nulitatea nu poate interveni .
În ceea ce privește condițiile de existență pentru nulitățile
necondiționate de existența unei vătămări , acestea sunt prevăzute expres
și limitativ, în cadrul art. 176 din NCPC. Astfel, indiferent de existența unei
vătămări , nulitatea actului de procedură intervine în condițiile în care sunt
încălcate dispoziții legale referitoare la : 1. capacitatea procesuală ; 2.
reprezentarea procesuală ; 3. competența instanței ; 4. compunerea sau
constituirea instanței ; 5. publicitatea ședinței de judecată ; 6. alte cerințe
legale extrinseci actului de procedură , dacă legea nu dispune altfel .
În continuare voi face câte o scurtă analiză pentru fiecare condiție
de nulitate procedural ă, din cele amintite mai sus .

8.1. Condiții de existență pentru nulitățile condiționate

8.1.1. Nerespectarea cerințelor legale la
întocmirea unui act de procedură

În Noul Cod de procedură civilă se precizează , la art. 174 că
nulitatea intervine atunci când actele de procedură sunt efectuate cu
nerespectarea cerințelor legale de fond sau de formă . Avem , aici,
următoarele exemple:
– Curtea de Apel Cluj, dec. civ. nr. 255/2016: Deschiderea procedurii
la cererea creditoru lui 118 – „În consecință, Curtea va admite apelul
declarat, va anula hotărârea pronunțată de către judecătorul -sindic și va
trimite ca uza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că în speță sunt

118 Ciurea Andreea, Varga Ioana Veronica, Fișe de procedură civilă. Ediția a VI -a, revizuită și
completată , Universul Juridic, București, 2019, p. 227

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

45
incidente prevederile art. 480 alin. (3) NCPC, întrucât prima instanță a
soluționat cauza fără a intra în judecata fondului. ˮ 119
– ICCJ, Secția I civilă, dec. nr. 515/2017: Conflict de muncă. R ecurs
nul. Neîncadrare în art. 488 NCPC – „Potrivit dispozițiilor imperative ale
art. 486 alin. (1) lit. d) NCPC, cererea de recurs va cuprinde motivele de
nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după
caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr -un memoriu separat, iar în
conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri
se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în
cuprinsul acestui articol.ˮ 120
Codul de procedură de la 1865 prevedea numai că n eobservarea
formelor legale sau de un funcționar necompetent în îndeplinirea actelor
atrăgea nulitatea acestora , iar doctrina considera , în cazul acestei
reglementări , că întocmirea actelor de către un funcționar nec ompetent
era inclusă chiar în neobservarea formelor legale . 121 Dar, cum în noua
reglementare avem atât cerințe de form ă cât și cerințe de fond , înseamnă
că neîntocmirea actelor de către un funcționar sau o instanță
necompeten tă aparține de cerințele legale de fond. 122 Un alt autor 123 ne
arată că „cheia distincției cazurilor de nulitate rezidă în modificarea făcută
de legiuitorul de la 1948ˮ, astfel în timp ce vechiul articol 735, din Codul
de procedură civilă de la 1865, stabilea trei cazuri de nulitate (al treilea
fiind reprezentat d e nulitatea formal prevăzută de lege), prin modificarea
făcută de legiuitorul de la 1948 s -au menținut numai două cazuri: acela al
actelor săvârșite de un judecător necompetent și cel al actelor îndeplinite
cu nerespectarea formelor legale 124 sau săvârșite de un funcționar
necompetent, dacă prin aceasta s -a pricinuit părții o vătămare ce nu se
poate înlătura decât prin anularea lor (art. 105 din Codul de procedură
civilă). Cu toate acestea , în literatura de specialitate 125 s-a precizat că , pe

119 art. 480, alin. (3), NCPC: „În cazul în care se constată că, în m od greșit, prima instanță a soluționat
procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s -a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată,
instanța de apel va anula hotărârea atacată […] și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe sau
altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care părțile au solicitat în
mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare […]ˮ
120 Ciurea Andreea, Varga Ioana Veronica, Fișe de procedură civilă. Edi ția a VI -a, revizuită și
completată , Universul Juridic, București, 2019, p. 238
121 Suciu Alexandru, Excepțiile procesuale în noul Cod de procedură civilă. Edița a VI -a, revizuită și
adăugită , Universul Juridic, București, 2019, p. 479
122 Suciu Alexandru, Excepțiile procesuale în noul Cod de procedură civilă. Edița a VI -a, revizuită și
adăugită , Universul Juridic, București, 2019, p. 479
123 Ungureanu Octavian, Nulitățile procedurale civile , Editura All Beck, pp. 60 – 61
124 Prin sintagma „forme legaleˮ se înțelege „toate dispozițiile, normele, regulile care privesc mersul
proceselor înaintea justiției, tot ce legea prescrie că trebuie urmat pentru executarea hotărârilor și tot ce
poate avea legătură directă cu funcționarea le gală a organelor judecătorești.ˮ – Herovanu E., Tratat
teoretic și practic de procedură civilă , vol I, Institutul de Arte Grafice „Viața româneascăˮ, Iași ,1926 p.
148, preluat din: Suciu Alexandru, Excepțiile procesuale în noul Cod de procedură civilă. Edi ța a VI -a,
revizuită și adăugită , Universul Juridic, București, 2019, p. 480
125 Ungureanu Octavian, Nulitățile procedurale civile , Editura All Beck, p. 61, cu referire la autorii I. Leș,
I. Deleanu

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

46
lângă condițiile generale de nulitate de la art. 105, CPC există și unele
condiții speciale , care diferă după natura actelor de procedur ă, vizând
modul de valorificare a nulității în procesul civil .
În ceea ce privește reglementarea făcută de codul nostru civil,
pentru explicarea ideii de „nerespectare a cerințelor legale ˮ trebuie să ne
raportăm atât la art. 175 din NCPC, cât și la art. 176 din același cod ,
deoarece trebuie observat raportul normă general ă-norm ă specială. 126
Acest lucru , deoarece avem atât condițiile proprii actului de procedură , de
formă și de conținut , iar când acestea nu sunt respectate intervine
nulitatea condiționată , dar există și cerințele extrinseci actului de
procedură , care dacă nu sunt respectate atrag nulitate a necondiționată .
Câteva cazuri în care regăsim nerespectarea cerințelor legale la
întocmirea actului de procedură , sunt următoarele : cererea de chemare în
judecată nu cuprinde dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere
(art. 194, lit. e), NCPC – „cererea de chemare în judecată va cuprinde :
arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere ˮ); în
hotărârea supusă apelului sau recursului nu se indică instanța la care se
depune cererea pentru exercitarea c ăii de atac (art. 425, alin. (3), NCPC –
„când hotărârea este supusă apelului sau recursului se va arăta și instanța
la care se depune cererea pentru exercitarea c ăii de atac .ˮ); audierea ca
martor a unei rude a părții , deși partea adversă s -a opus (art. 315, NCPC
– „(1) Nu pot fi martori: 1. rudele și afinii până la gradul al treilea exclusiv;
2. soțul, fostul soț, logodnicul ori concubinul; [… ]. (2) Părțile pot conveni,
expres sau tacit, să fie ascultate ca martori și persoanele prevăzute la alin
(1) pct. 1 – 3ˮ).
Pentru o mai clară exemplificare, voi relata, pe scurt și concret
următoarea speță – Decizia nr. 3970/2018 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, Secția I civilă 127:
– asupra recursului de față se constată:
– prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, reclamantul A.
a chemat în judecată pe S.C. B. S.A., solicitând instanței să dispună
anularea Deciziei (…) prin car e pârâta a respins notificarea formulată de
reclamant, privind restituirea în natură a imobilului situat în Galați, la
adresa (…)
– Tribunalul Galați a respins, ca nefondată, contestația formulată de
A.
– împotriva sentinței, reclamantul A. a adeclarat apel, iar Curtea de
Apel Galați a admis apelul, a schimbat în tot sentința apelată, a admis
contestația formulată, a anulat Decizia emisă de pârâta S.C. B. S.A. și a
dispus restituirea în natură a imobilului

126 Pop Paul, Sancțiuni procedurale în procesul civil , Univer sul Juridic, București, 2016, p. 132
127 Site: www.scj.ro accesat la data 21.04.2020, prin intermediul universuljuridic.ro

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

47
– ulterior, prin decizie a ÎCCJ a fo st admis recursul declarat de pârâta
S.C. B. S.A. împotriva Deciziei Curții de Apel Galați și cererea de
intervenție accesorie formulată de A.V.A.S., a fost casată decizia recurată
și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță
– în rejudecare, după casare, prin Decizia nr. 48A/2012, Curtea de
Apel Galați a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței
Tribunalului Galați, pe care a schimbat -o în tot
– s-a formulat contestație în executare de către contestatorii D. și E.,
prin care ace știa au solicitat lămurirea dipozitivului Deciziei Curții de Apel,
cerere respinsă pentru lipsa calității procesuale active a contestatorilor
– în urma recursului formulat de către contestatori, cauza a fost
trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe , und e cererea de lămurire
dispozitiv formulată de către petenții D. și E., alături de alte perso ane în
calitate de acționari la S.C. B. S.R.L., a fost din nou respinsă pentru lipsă
de calitate procesuală activă, respectiv cea formulată de către S.C. B.
S.R.L. a fost respinsă ca nefondată
– împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatoarea S.C. B.
S.R.L., iar prin decizie a ÎCCJ a fost admis recursul, retrimițând cauza spre
rejudecare; după casare, Curtea de Apel Galați a admis lipsa capacității
de fol osință a intimatului A., invocată de instață din oficiu și a respins din
nou cererea de lămurire dispozitiv formulat ă de către aceiași contestatori
amintiți mai devreme, în contradictoriu cu intimat ul A., ca fiind formulată în
contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate de folosință
– împotriva acestei decizii a formulat recurs S.C. B. S.R.L., invocând
în drept dispozițiile art. 488 din NCPC ( articolul arată limitativ și expres
motivele de nelegalitate pentru casarea unei hotărâri , precum și faptul că
acestea nu pot fi primite decât dacă nu au putut fi invocate pe calea
apelului sau în cursul judecării apelului ori, deși au fost invocate în termen,
au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor ) și
solicitând anularea Deciziei nr. 48A/2012 a Curții de Apel Galați, privind
imobilul aflat în litigiu , deoarece contestatoarea a preluat imobilul
– Înalta Curte reține următoarele:
– „recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată
în termenul și condițiile prevăzu te de lege, numai pentru motivele expres
și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 – 8 C. proc.
civ., norme imperative, de ordine publicăˮ
– „obligația părții de a arăta motivele de nelegalitate pe care se
întemeiază recursul ș i dezvoltarea lor este prevăzută sub sancțiunea
nulității de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.ˮ
– „condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică
determina rea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în
motivele de ne legalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.,

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

48
întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea
sau modificarea unei hotărâriˮ
– „în speță, prin cererea de recurs, contestatoarea a prezentat
situația de fapt din litigiul dedus judecății, „re -constatând că A. este
decedat și citarea pe numele moștenirii nu mai este utilă”; aceste susțineri
ale recurentei -contestatoare nu constituie critici de nelegalitate, care să
vizeze considerentele hotărârii pronunțate de către instanța de apel și care
să permită încadrarea în motivele de nelegalitate, expres și limitativ
prevăzute de art. 488 C. proc. civ.ˮ
– „așa fiind, cum aspectele invocate de recurentă nu se grefează pe
conținutul deciziei atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de
ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într -o
asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. 128, coroborate cu cele
ale art. 493 alin. (5) 129 din același cod, respectiv aceea a nulității
recursului, admițând excepția cu acest obiectˮ.
Deși am ales această speță pentru a exemplifica modul în care
nerespec tarea cerințelor legale , la îndeplinirea unui act de procedură,
cond uce la constatarea nulității actului respectiv, m -am hotărât să
detaliez, pe cât posibil, acest șir de acte procedurale, deoarece consider
că ele sunt relevante pentru întreaga lucrare de față.

128 art. 489. Sancțiunea nemotivării recursului. (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul
legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3). (2) Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele
invocate nu se încadrează în motivele de casar e prevăzute la art. 488. (3) Dacă legea nu dispune altfel,
motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după
împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în ședință publică. – Codul
de procedură civilă și taxele de timbru , Ediție actualizată la 3 ianuarie 2019, Editura Hamangiu, 2019
129 art. 489, alin. (5), NCPC: „În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu
îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în
cele prevăzute la art. 488 sau că recu rsul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge
recursul printr -o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de
atac. Decizia se comunică părților. ˮ
Prin Decizia nr. 839/2015 (M. Of. nr. 69, din 1 februarie 2016), Curtea Constituțională a admis
excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă și a
constatat că sintagma „sau că recursul este vădit nefondatˮ din cuprinsul acestora este
neconstituțio nală. De asemenea, art. 493 a fost abrogat prin art. I, pct. 56, din Legea nr. 310/2018. –
Codul de procedură civilă și taxele de timbru , Ediție actualizată la 3 ianuarie 2019, Editura Hamangiu,
2019
Decizia nr. 64/2018 – Înalta Curte de Casație și Justiție – ÎCCJ : „ Respinge, ca inadmisibilă,
sesizarea formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II -a civilă , în Dosarul nr.
2.644/1/2017, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de
drept: În interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 și art. 493 alin. (5) din Codul de
procedură civilă, este admisibilă cererea de revizuire a unei decizii pronunțate în completul de filtru, fa ță
de sintagma "nu este supusă niciunei căi de atac", atunci când, în urma sesizării Curții Constituționale,
s-a admis excepția de neconstituționalitate a textului de lege care a stat la baza soluționării recursului,
după pronunțarea hotărârii în completul de filtru, decizie care poate constitui temei de revizuire, conform
textului și jurisprudenței Curții Constituționale?ˮ – Site: lege5.ro , secțiunea de Jurisprudență relevantă,
accesat la data 21.04.2020

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

49
8.1.2. Existența unei vătămări

În Codul de procedură civilă anterior anului 1948 , nulitățile
procedurale interveneau atât în cazurile existenței unei vătămări care nu
putea fi înlăturată decât prin anularea actului , cât și în cazurile prevăzute
fără condiționarea existenței de vătămare . Apoi, prin m odificările aduse
Codul ui de procedură civilă de la 1948 , s-a adoptat ideea că „nu
încălcarea în sine a legii este cea care determină nulitatea , ci vătămarea
produsă printr -o asemenea încă lcareˮ, nulitatea fiind considerată „o
sancțiune ce intervine numai atunci când este imposibilă îndreptarea
neregularități i săvârșite ˮ. 130 Noul Cod de procedură civilă a introdus din
nou nulitățile necondiționate prin art. 176, unde se prevăd cazurile în care
nulitatea operează fără a fi condiționată de existența unei vătămări a părții
în proces. Avem în acest s ens, următoarele cerințe , care sunt extrinseci
actului de procedură și care , prin nerespectare , duc la nulitatea
necond iționată : 1. capacitatea procesuală ; 2. reprezentarea procesuală ;
3. competența instanței ; 4. compunerea sau constituirea instanței ; 5.
publicitatea ședinței de judecată ; 6. alte cerințe legale extrinseci actului de
procedură , dacă legea nu dispune altfel .
Observăm că cerințele intrinseci actului de procedură – de formă și
de fond , presupun existența unei vătămări ca și condiție pentru nulitate , în
schimb cerințele extrinseci actului – competența , compunerea și
constituirea instanței , publicitatea ședinței de judecată etc ., atrag nulitatea
fără a mai fi necesară o vătămare a părți i. Vătăma rea părții are sensul de
prejudiciu procesual și nu prejudiciu material , iar aceasta poate să rezulte
din mai m ulte situații : a) amânarea nejustificată a procesului (o încălcare
a art. 6, pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului – „orice
persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil , în mod public și într –
un termen rezonabil a cauzei sale ˮ); b) împiedicarea părții de a se apăra
sau de a -ș pregăti apărarea ; c) împiedicarea părții de a pune concluzii și
a dezbate în contradictoriu problemele de drept și analiza stării de fapt ,
prin neacordarea cuvântului , necomunicarea actelor etc .; d)
nerespectarea o rdinii de strigare a pricinii , ce poate duce la lipsa justificată
de la dezbateri ; e) încălcarea dreptului de a lua cunoștință de probele
depuse la dosar și îngrădirea dreptului de a formula obiecțiuni la raportul
de expertiză nedepus în termen procedural. 131
Vătămarea, ca prejudiciu procesual, fiind un „fapt juridicˮ, poate fi
dovedit prin orice mijloc de probă, iar acest lucru îl aflăm din cuprinsul art.
250 din NCPC, care spune următoarele : „Dovada unui act jur idic sau a
unui fapt se poate face prin înscrisuri , martori , prezum ții, mărturisirea

130 Suciu Alexandru, Excepțiile procesuale în noul Cod de procedură civilă. Edița a VI -a, revizuită și
adăugită , Universul Juridic, București, 2019, p. 481
131 Suciu Alexandru, Excepțiile procesuale în noul Cod de procedură civilă. Edița a VI -a, revizuită și
adăugită , Universul Juridic, București, 2019, p. 482

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

50
uneia dintre părți […], prin expertiză , prin mijloace materiale de probă , prin
cercetarea la fața locului sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege ˮ.
De asemenea , sarcina probei vătămării diferă în funcție de tipul de nulitate
invocate. Astfel, în cazul nulităților condiționate (art 175 alin . (1), NCPC ),
sarcina probei revine părții care a invocat nulitatea și a suferit o vătămare ,
iar în cazul nulităților expres e (art. 175, alin. (2), NCPC), deși vătămarea
este prezumată și nu mai trebuie dovedită de partea care a invocat
nulitatea , cealaltă parte are posibilitatea de a dovedi inexistența vătămării ,
adică de a „face dovada contrară ˮ. „Vătămarea nu trebuie probată p rin
aducerea unor dovezi concrete , similare celor necesare dovedirii stării de
fapt, ci ea se deduce din împrejurările cauzei sau din scopul reguli i
procesuale încălcate ˮ, 132 simpla invocare a vătămării și arătarea
drepturilor și intereselor legitime încălcate fiind suficiente pentru a proba
vătămarea .
În cazul nulităților absolute , deși în dreptul civil , adică în dreptul
material , vătămarea este prezumată , totuși regula nu p oate fi generală
pentru dreptul procesual deoarece din art. 175 NCPC înțelegem că doar
în cazul nulităților exprese este prezumată vătămarea , iar după cum am
arătat în capitolul destinat clasificării nulităților procedural e, nulitățile
exprese pot fi atât absolute , cât și relativ e. Mai mult decât atât , vătămarea
trebuie invocată în toate cazurile de nulitate , având în vedere c ă art .177,
alin. (1) din NCPC oferă posibilitatea înlăturării vătămării , fără a mai fi
necesară anularea actului . De asemenea , cu to ate că nulitatea absolută
ocrotește un interes public , asta nu face ca actul de procedură respectiv
să nu afecteze și un interes privat .
În concluzie , vătămarea trebuie dovedită în toate cazurile de
invocare a nulității actelor de procedură , cu excepția celor expres
prevăzute de lege și a celor necondiționate de existența unei vătămări a
părții .

8.1.3. Imposibilitatea înlăturării vătămării , altfel
decât prin desființarea actului de procedură

Din textul art. 177, alin. (1), NCPC, care ne spune că ori de câte ori
este posibilă înlăturarea vătămării , judecătorul va dispune îndreptarea
neregularităților actului de procedură efectuat, fără a mai fi nevoit să
anuleze actul, înțelegem că nulitatea va interveni numai în imposibilitatea
înlăturării vătămării. De altfel, și art. 175 ne arată că actul va fi desființat
„dacă s -a adus părții o vătămare care să nu poată fi înlăturatăˮ în alt mod
(art. 175, alin. (1), NCPC).

132 Suciu Alexandru, Excepțiile procesuale în noul Cod de procedură civilă. Edița a VI -a, revizuită și
adăugită , Universul Juridic, București, 2019, p.484, autorul făcând trimitere la: Porumb Gr., Codul de
procedură civilă comentat și adnotat , Ed. Științific ă, București, 1962, vol I, p. 223

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

51
Spre exemplificare , avem următoarea situație în care înlăturarea
vătămării va fi imposibilă prin remedierea neregularităților din actul de
procedură : lipsa semnăturii judecătorului pe minută (art. 401, alin. (2),
NCPC – „minuta , sub sancț iunea nulității hotărârii , se va semna pe fiecare
pagină de către judecători ˮ) nu va putea fi acoperită printr -o semnătură
ulterioară , neexistând certitudinea prezenței respectivului judecător la
deliberare . De reținut este că nulitatea intervine , totuși , ca un ultim
remediu , astfel încât instanța va trebui să caute mai întâi mijloace de
îndreptare a neregularităților actului și de înlăturare a cauzei de vătămare ,
fără să dispună anularea lui . Bineînțeles că aici nu mai este cazul să
aduc em în discuție nulitățile care nu depind de existența unei vătămări ,
deoarece nulitățile necondiționate despre care vorbește art. 176 din
NCPC, nu necesită îndreptarea neregularităților actelor de procedură ,
nefiind posibilă această variantă.
În privința nulităților absolute și relative , articolul 175, alineatul (1)
din NCPC nu face diferență între ele , condiția desființării actelor numai în
imposibilitatea de înlăturare a vătămării fiind aplicată în ambele cazuri .
Însă, datorită faptului că nulitatea este absolută atunci când cerința
nerespectată este instituită printr -o normă care ocrotește desfășurarea
activității judiciare , deducem că actul procedural lovit de aceasta nulitate
nu poate fi remediat , acest fapt ducând la consecințe asupra întregii
structu ri a procesului civil . Deci nulitățile absolute sunt imposibil de evitat ,
dar există posibilitatea remedierii viciilor „prin alte mijloace procesuale ˮ. 133
Avem astfel , un exemplu pe care ni -l oferă autorul I. Leș, prin care ne arată
că atunci când obligația de citare a părți i nu este îndeplinită , sau procedura
de îndeplinire este viciată , aceasta poate fi remediată prin prezentarea
părții la un termen ulterior de judecată , fără a mai invoca nulitatea actului
de procedură (dacă acesta consideră că nu -i lezează interesele ). 134
Nulitățile relative sunt guvernate de regula prin care trebuie , mai
întâi, să se încerce înlăturarea efectelor negative ale actului de procedură
viciat , iar anularea să se dispună numai în imposibilitatea de a înlătura
vătămarea părții . Acest lucru este posibil , nulitățile relativ e fiind aplicabile
în situațiile în care actele d e procedură afectate de acestea sunt efectuate
cu nerespectarea normelor care ocrotesc interesele personale ale părților
din proces. De asemenea, conform art. 178, alin. 4 din NCPC, „partea
interesată poate renunța, expres sau tacit, la dreptul de a invoca nulitatea
relativăˮ.
Cu toate acestea , există și situații în care nulitatea nu va fi acoperită ,
chiar dacă ar fi fost posibil prin îndreptarea neregularități i actului de

133 Suciu Alexandru, Excepțiile procesuale în noul Cod de procedură civilă. Edița a VI -a, revizuită și
adăugită , Universul Juridic, București, 2019, p.487
134 Leș I., Sancțiunile procedurale în materie civilă , Ed. Hamangiu, București, 2008, p. 67, preluat din:
Suciu Alexandru, Excepțiile procesuale în noul Cod de procedură civilă. Edița a VI -a, revizuită și
adăugită , Universul Juridic, București, 2019, p.487, notă de subsol

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

52
procedură și implicit înlăturarea cauzei de vătămare . Aceste situații sunt
reglementate tot în codul nostru de procedură , la art. 177, alin. (2), astfel :
1. în cazul în care a intervenit decăderea ; 2. în cazul în care a intervenit o
altă sancțiune procedural ă; 3. dacă se produce , în acest mod , o altă
vătămare ; 4. dacă subzistă vătămarea . Iar „dacă până la momentul
pronunțării asupra excepției de nulitate a dispărut cauza acesteia ˮ, actul
de procedură nu va fi anulat (art. 177, alin. (3), NCPC), adică în cazul în
care la momentul invocării nulității chiar exist a un caz de vătămare , dar
acesta a dispărut înainte ca instanța să se pronunțe , actul de procedură
va fi lăsat să își producă efectele în continuare , fără a mai fi anulat .
În concluzie , condiția impusă pentru remedierea actului efectuat cu
nerespectarea c erințelor legale , este ca prin această procedură să se
înlăture vătămarea . Iar dacă vătămarea este imposibil de înlăturat , atunci
se va dispune desființarea actului procedural .

8.2. Condiții de existență pentru nulitățile necondiționate

8.2.1. Capacitatea procesuală

Capacitatea procesuală se referă la folosinț a și exercițiul drepturilor
procesuale pe care trebuie să le aibă parte a în proces. Fiind una dintre
condițiile de exercitare a ac țiunii civile (art. 32, NCPC), cererea poate fi
formulată pe f ond și susținută , numai dacă autorul acesteia are „capacitate
procesuală , în condițiile legii ˮ. Capacitatea procesuală de exercițiu
reprezintă capacitatea de a sta în judecată , adică aptitudinea persoanei
care are folosința unui drept subiectiv de a și -l exercit a sau apăra în
proces, personal sau prin reprezentant (mandatar ). 135 Iar capacitatea
procesuală de folosință reprezintă capacitatea de a fi parte , adică
aptitudinea de a avea orice drepturi și obligații procesuale . 136 În contextul
de față ne interesează capacitatea procesuală de folosință , deoarece ne
spune art. 56, alin. (3), teza a doua din NCPC, că „actele de procedură
îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință sunt lovite de nulitate
absolută ˮ. În schimb , despre capacitatea procesuală de exercițiu , art .57,
alin. (4), teza întâi din NCPC, ne spune că „actele de procedură îndeplinite
de cel care nu are exercițiul drepturilor procedurale sunt anulabileˮ.
Făcând o comparație, înțelegem că pentru lipsa capacității
procesuale de folosință intervine nulitatea absolută, care poate fi invocată
în orice stare a procesului , iar pentru lipsa capacității de exercițiu intervine
anulabilitatea . În acest al doilea caz , legea d ă posibilitatea ca
reprezentantul sau ocrotitorul legal al celui care a îndeplinit acte de

135 Ciurea Andreea, Varga Ioana Veroni ca, Fișe de procedură civilă. Ediția a VI -a, revizuită și
completată , Universul Juridic, București, 2019, p. 21
136 Idem

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

53
procedură fără să aibă exercițiul drepturilor procedural e, să confirme
„toate sau numai o parte din aceste acte ˮ (art. 57, alin. (4), NCPC), d ar dă
și posibilitatea i nstanței de a acorda un termen pentru confirmarea actului ,
iar dacă acesta nu este respectat , „se va dispune anularea actului ˮ (art.57,
alin. (5), NCPC). De asemenea , dispoziția din art. 57, alin. (5) este valabilă
și în cazul „persoanelor cu capacitate de exercițiu restrânsă ˮ (art. 57, alin.
6, NCPC).

8.2.2. Reprezentarea procesuală

Prin reprezentarea părții în procesul civil se înțelege acea situație în
care o persoană , numită reprezentant , îndeplinește acte procedurale în
numele și în interesul altei persoane care este parte în procesul civil , iar
actele îndeplinite de reprezentant se răsfrâng asupra părții
reprezentate .137 În Noul Cod de procedură civilă, sunt reglementate trei
forme de reprezentare : 1. reprezentarea legală ; 2. reprezentarea
convențională ; 3. reprezentarea judiciară (art .80, alin. (1), NCPC).
Reprezentarea legal ă intervine atât în cazul persoanelor fizice lipsite
de capacitatea de exerci țiu, cât și în cazul persoanelor juridice .
Persoanele fizice lipsite de capacitate de exercițiu care nu au un
reprezentant legal și există urgență , precum și atunci când există conflict
de interese între reprezentant și cel reprezentat , pot beneficia de un
curator special , numit de instanță , care va reprezenta partea până la
numirea unui reprezentant legal (art. 58, alin. (1), NCPC). De asemenea ,
conform art . 81 din Noul cod de procedură civilă , actele procedurale de
dispoziție (renunțarea la judecată sau l a dreptul dedus judecății ,
achiesarea la hotărârea pronunțată , încheierea unei tranzacții , alte acte
procedurale de dispoziție ) făcute de reprezentanți ai minorilor , ai
persoanelor puse sub interdicție și ai dispăruților , „nu vor împiedica
judecarea cauzei , dacă instanța apreciază că ele nu sunt în interesul
acestor persoane ˮ. În cazul persoanelor juridice , acestea sunt
reprezentate în justiție de către organele lor d e conducere sau
administrative , iar în cazul în care persoana juridică chemată la judecată
nu are reprezentant legal , va putea fi numit un curator special de către
instanță , conform art. 58, alin. (1) din NCPC.
Reprezentarea convențională a persoanelor fi zice este
reglementată de art. 83 din NCPC, care spune că persoanele fizice „ pot fi
reprezentate ˮ (deci nu este obligatoriu ) de către avocat sau alt mandatar
în fața primei instanțe , în apel și în recurs . Dar, dacă mandatul este dat
altei persoane decât unui avocat , aceasta nu poate pune concluzii asupra
excep țiilor procesuale și asupra fondului , decât tot printr -un avocat , atât în

137 Ciurea Andreea, Varga Ioana Veronica, Fișe de procedură civilă. Ediția a VI -a, revizuită și
completată , Universul Juridic, București, 2 019, p. 39

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

54
etapa cercet ării procesului cât și în cea a dezbaterilor . Excepție face
numai ma ndatarul care este soț sau o rudă până la gradul al doilea
inclusiv, dacă este licențiat în drept, astfel încât el poate pune concluzii în
fața oricărei instanțe , fără a fi asistat de un avocat . La art. 84 din NCPC
găsim reglementată reprezentarea convenți onală a persoanelor juridice ,
de unde aflăm că acestea pot fi reprezentate convențional în fața
instanțelor de judecată „numai prin consilier juridic sau avocat , în condițiile
legiiˮ. 138
Reprezentarea judiciară este operabilă în două cazuri : atunci când
legea permite acest lucru și atunci când circumstanțele o impun, în
vederea respectării dreptului la un proces echitabil . 139 În Noul Cod de
procedură civilă, avem ca exemplu art. 976, alin. (2), unde în materia
sechestrului asigurător , în cazul sechestrului judiciar , administratorul –
sechestru care, atunci când părțile nu se înțeleg , poate fi numit de
instanță , „va putea sta în judecată în numele părților litigante cu privire la
bunul pus sub sechestru ˮ.
În concluzie , repreze ntarea procesuală este guvernată , ca regulă
general ă, de următorul text de lege , dat de art. 80, alin. (4) din NCPC:
„când legea prevede sau când circumstanțele cauzei o impun pentru a se
asigura dreptul la un proces echitabil , judecătorul poate num i pentru
oricare parte din proces un reprezentant în condițiile art. 58, alin. (3),
arătând în încheiere limitele și durata reprezentării ˮ, unde art. 58, alin. (3)
spune : „numirea acestor curatori se va face de instanța care judecă
procesul, dintre avocați anume desemnați în acest scop de barou pentru
fiecare instanță judecătoreascăˮ, cu precizarea: „curatorul special are
toate drepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru reprezentantul
legal ˮ.

138 Prin Decizia nr. 9/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor
chestiuni de drept, a admis sesizarea formulată de Tribunalul Brașov, Secția I civilă, privind pronunțarea
unei hotărâri prealabile și a stabilit: „În interpreta rea și aplicarea dispozitiilor art. 84 alin. (1) din Codul
de procedură civilă, cererea de chemare în judecată și reprezentarea convențională a persoanei juridice
în fața instanțelor de judecată nu se poate face prin mandatar persoană juridică, nici prin c onsilierul
juridic sau avocatul acesteia din urmăˮ. – Codul de procedură civilă și taxele de timbru , Ediție actualizată
la 3 ianuarie 2019, Editura Hamangiu, 2019
În acest sens avocatul, Adrian Cuculis face următoarea afirmație: „toți cei care sunt exec utați silit, sau
se judecă între o contestație la executare în care banca, firma de leasing sau orice alt creditor persoană
juridică este reprezentat de către un recuperator, pot invoca lipsa calității de reprezentant conform art.
82 din Codul de procedură civilăˮ. Mai departe, acesta ne relatează efectele lipsei de dovadă a calității
de reprezentant: „(1) Când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat
în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsuril or. Dacă acestea nu se acoperă, cererea
va fi anulată. (2) Excepția lipsei calității de reprezentant înaintea primei instanțe nu poate fi invocată
pentru prima oară în calea de atac. Astfel, dacă nu vor face dovada calității de reprezentant, ceea ce va
fi imposibil, cererile lor vor fi anulate, la fel și executările siliteˮ. – Site: Cuculis & Asociații indrumari –
juridice.eu accesat la data de 05.03.2020
139 Pop Paul, Sancțiuni procedurale în procesul civil , Universul Juridic, București, 2016, p. 159

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

55
8.2.3. Competența instanței

Actele de procedură îndeplinite de către o instanță necompetentă
sunt nule , indiferent de tipul de competență : general ă, material ă,
teritorială . De altfel , pentru constatarea nulității unor astfel de acte
procedurale nu este necesară existența unei vătămăr i, fiind o nulitate
extrinsecă .
În cazul unei hotărâri pronunțate asupra fondului dreptului , sau al
unei încheieri prin care s -a soluționat o excepție procesuală ori s -a aplicat
sancțiunea decăderii de către o instanță necompetentă , aceste acte
procedurale vor fi declarate nule . Dar, pentru a putea interveni nulitatea ,
aceasta va fi invocată în condițiile și în termenele prevăzute la art. 130
(Invocarea excepției ) și art. 1067 (Prorogarea voluntară de competență în
favoarea instanței române ) din NCPC. 140
Astfel devin incidente următoarele situații : 1. necompetența
generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți sau de către
judecător , în orice stare a procesului ; 2. necompetența materială și
teritorială de ordine publică se invocă de părți sau de către judecător la
primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei
instanțe ; 3. necompetența de ordine privată se invocă de către pârât prin
întâmpinare , sau cel mai târziu la primul terme n de judecată la care părțile
sunt legal citate , dacă întâmpinarea nu este obligatorie ; 4. în cazul
competenței internaționale a instanței române , necompetența se invocă
de părți sau de către judecător în orice stare a procesului .
Exemplu din jurisprudenț ă – Decizia nr. 456/2019 2019 a Înaltei Curți
de Casație și Justiție, Secția I civilă 141:
– contestatoarea a învestit Judecătoria Satu Mare cu o cerere prin care a
arătat că s -a pornit executarea silită împotriva sa, în temeiul unui titlu
executoriu constând într -o sentință pronunțată de Tribunalul Satu Mare
– sub aspectul determinării competenței teritoriale, în raport de obiectul
cererii de chemare în judecată, sunt incidente dispozițiile art. 714 alin. (1)
din C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) din același act normativ
– astfel, contestația la executare se introduce la instanța de executare
care, în conformitate cu art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., este judecătoria
în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organu lui de executare,
domiciliul sau sediul debitorului, reglementându -se astfel o competență
teritorială exclusivă în soluționarea contestației la executare, astfel că, în
cazul încălcării acesteia, devin aplicabile dispozițiile procedurale care
reglementează necompetența de ordine publică, potrivit art. 129 alin. (2)
pct. 3 din C. proc. civ.

140 Pop Pau l, Sancțiuni procedurale în procesul civil , Universul Juridic, București, 2016, p. 168
141 Site: www.scj.ro accesat la data 22.04.2020, prin intermediul universuljuridic.ro

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

56
– dispozițiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ. prevăd că „necompetența
materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de
către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate
în fața primei instanțe"
– „atât timp cât excepția nu a fost invocată de instanță din oficiu sau de
parte, la primul termen de judecată la care procedura de citare este legal
îndeplinită, soluțio narea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia
se află înregistrată și aceasta devine competentă teritorial a o soluționa,
nemaiputându -se dezînvesti, chiar dacă cauza ar atrage competența
teritorială a altei instanțeˮ
– Înalta Curte susține că pr in această reglementare, legiuitorul „a urmărit o
reformare a sistemului excepțiilor de necompetență, în scopul declarat de
asigurare a celerității soluționării cauzelorˮ
– de asemenea, dispozițiile art. 130 și art. 131 din C. proc. civ.
circumstanțiază te rmenul limită, până la care se poate invoca
necompetența de ordine publică sau pentru verificarea din oficiu a
competenței de către instanță, respectiv „primul termen de judecată la
care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", iar singura excep ție
reglementată de legiuitor de la această regulă, pentru depășirea acestui
termen, este cea prevăzută la art. 131 alin. (2) din C. proc. civ. („în cazul
în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe
suplimentare, judecătorul va p une această chestiune în discuția părților și
va acorda un singur termen în acest scopˮ)
– în speță, Judecătoria Satu Mare nu a invocat excepția de necompetență
teritorială la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate,
iar soluționare a contestației la executare a rămas dobândită de către
această instanță
– primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate la
Judecătoria Satu Mare a fost cel din data de 5 aprilie 2018, termen la care
instanța, verificându -și din oficiu comp etența, conform art. 131 alin. (1) din
C. proc. civ., s -a considerat competentă general, material și teritorial să
judece pricina, având în vedere dispozițiile art. 714 coroborat cu art. 651
alin. (1) C. proc. civ.
– la termenul de judecată din data de 17 mai 2018, Judecătoria Satu Mare
a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale, acordând
termen de judecată la data de 13 septembrie 2018
– „față de succesiunea cronologică a actelor de procedură îndeplinite în
cauză, Înalta Curte constată că excepția necompetenței nu a fost invocată
la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate (5 aprilie
2018), ci abia la termenul din 17 mai 2018, moment la care instanța nu se
mai putea dezînvesti și nici nu mai putea reveni asupra închei erii de
ședință din data de 5 aprilie 2018 prin care s -a constatat competentă să
soluționeze cauza, încheierea având caracter interlocutoriu și dobândind

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

57
autoritate de lucru judecat de la pronunțare cu privire la chestiunea
tranșată, în raport de dispoziți ile art. 430 din C. proc. civ.ˮ.

8.2.4. Compunerea sau constituirea instanței

Compunerea instanței reprezintă alcătuirea completului de judecată
cu numărul de judecători , după cum se prevede în lege , iar constituirea
instanței reprezintă alcătuirea completului de judecată cu persoanele
prevăzute de lege : grefier , asistenți -judiciari , procur or, magistrat -asistent .
Astfel , când vorbim despre greșit a compunere a completului de
judecată , înseamnă că procesul s -a judecat de un număr mai mare sau
de un număr mai mic de judecători, dacât cel impus de lege. Iar când
vorbim despre greșita constituire a completului de judecată, ne referim la
faptul că instanța nu a fost alcătuită cu toate persoanele și org anele
impuse de lege. Nerespectarea normelor care reglementează
compunerea și constituirea instanței se invocă în orice stare a judecății ,
acestea fiind norme care reglementează organizarea judecătorească .
Exemplu din jurisprudență – Decizia nr. 615/2019 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, Secția I civilă 142:
– analizând motivul de ordine publică prevăzut de art. 488, alin. (1), pct. 1
din NCPC (casarea unor hotărâri se poate cere când instanța nu a fost
alcătuită potrivit dispozițiilor legale), invocat din oficiu, Înalta Curte reține
următoarele :
– prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 5
decembrie 2016, pe rolul Tribuna lului Maramureș, secția I civilă,
reclamanții B. și C. au chemat în judecată pe pârâții: Municipiul Baia Mare
și Primarul Municipiului Baia Mare
– pârâții au solicitat chemarea în garanție a Autorității Naționale
pentru Restituirea Proprietății și a Instituției Prefectului Județului
Maramureș
– prin Sentința civilă nr. 727, din 14 septembrie 2017 a Tribunalului
Maramureș, secția I civilă : a fost respinsă ca inadmisibilă, cererea de
chemare în garanție formulată de Municipiul Baia Ma re în contradictoriu
cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății , a fost respinsă ca
nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Baia
Mare , a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Instituției
Prefectului , a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanții B. și
C.
– hotărârea a fost pronunțată cu ape l
– prin Decizia nr. 96A din 13 iunie 2018, Curtea de Apel Cluj, secția
I civilă admis, în parte, apelul declarat de pârâții Municipiul Baia Mare și
Primarul Municipiului Baia Mare împotriva Sentinței civile nr. 727, din

142 Site: www.scj.ro accesat la data 20.04.2020, prin intermediul universuljuridic.ro

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

58
14.09.2017 a Tribunalului Maramureș : a respins apelul declarat de pârâți
contra încheierii civile din 15.02.2018 a Tribunalului Maramureș , a respins
ca nefondat apelul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru
Restituirea Proprietăților contra Sentinței civile nr. 727/14.09.2017 a
Tribuna lului Maramureș
– hotărârea a fost pronunțată cu recurs
– „sub aspectul determinării, în cauză, a posibilității exercitării căilor de
atac de reformare, Înalta Curte reține că cererea de chemare în judecată,
formulată de reclamanți, a fost întemeiată în drept pe Legea nr. 10/2001,
pe Hotărârea Guvernului nr. 250/2007 și pe Legea nr. 165/2013 ˮ
– „ca atare, Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, instanțele de
judecată au reținut că litigiul este întemeiat pe prevederile Legii nr.
10/2001 ˮ (art. 26: „Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de
respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată
de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a
cărui circumscripție se află sediul un ității deținătoare sau, după caz, al
entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la
comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de
competența curții de apel”)
– „în speță, curtea de apel a judecat ca instanță de apel, în compunere cu
doi judecători și nu ca instanță de recurs, în compunere cu trei judecători,
așa cum se impunea în lumina dispozițiilor legale, respectiv a art. 54 alin.
(2) din Legea nr. 304/2004, republicată, care prevede că „apelurile se
judecă în complet format din doi judecători, iar recursurile, în complet
format din trei judecători”, ceea ce determină incidența cazului de casare
prevăzut de art. 488 pct. 1 C. proc. civ. ˮ
– „în consecință, Înalta Curte, constatând că a fost încălcat principiul
legalității căilor de atac și că în mod greșit curtea de apel s -a considerat
învestită cu o cerere de apel, în temeiul dispozițiilor art. 488 pct. 1 C. proc.
civ., coroborate cu art. 497 C. proc. civ., va admite recursul, va casa
decizi a recurată și va trimite cauza Curții de Apel Cluj pentru soluționare,
ca instanță de recurs ˮ.
Consider că această speță este relevantă în ci rcumstanțele
analizate, deoarece în doctrină se înțelege prin casare, tot o anulare a
actelor de procedură, având în vedere că acestea, în urma casării, nu -și
mai produc efectele. („Pornindu -se de la soluția casării în tot sau în parte
a unei hotărâri, rezultă că actele de procedură efectuate pot fi desființate
la rândul lor în tot sau în parte, pentru că și casarea este tot o formă de
nulitate a hotărârii, întrucât hotărârea casată nu are nici o putere. ˮ) 143

143 Suciu Alexandru, Excepțiile procesuale în noul Cod de procedură civilă. Edița a VI -a, revizuită și
adăugită , Universul Juridic, București, 2019, p . 473

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

59
8.2.5. Publicitatea ședinței de judecată

Publicitatea ședinței de judecată este unul dintre principiile
fundamentale ale procesului civil , caracterizând u-se atât prin faptul că
ședința de judecată se desfășoară în prezența părților , cât și prin faptul că
se oferă posibilitatea publicului de a asista la dezbateri .
În Noul Cod de procedură civilă sunt prevăzute excepții de la
principiul publi cității , în sensul că desfășurarea procesului se va face fără
prezența publicului , în următoarele situații : când cercetarea procesului sau
dezbaterea fondului în ședință publică ar aduce atingere moralității , ordinii
publice , intereselor minorilor , vieții private a părților ori intereselor justiției ,
cazuri în care instanța poate dispune , la cerere sau din ofic iu, ca ședința
de judecată să se desfășoare în întregime sau în parte fără prezența
publicului (art. 213, alin. (1), NCPC). Pentru a întări cele spuse mai sus ,
art. 240 din NCPC, vine cu următoarea precizare : „cercetarea procesului
se desfășoară în ședință publică , cu citarea părților , dacă legea nu
prevede altfel ˮ.
Caracterul public al dezbaterilor este cunoscut și ca principiu
constitu țional, având în vedere art. 127 din Constituția României , care
prevede că „ședințele de judecată sunt publice , afară de cazurile
prevăzute de lege ˮ, text pe care îl regăsim , de asemenea , și în Noul Cod
de procedură civilă, la art. 17 (Publicitatea ).

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

60
9. CONCLUZII

În procesul civil român, avem mai multe sancțiuni procedural e, fiind
instituite prin dispoziții specific e, care trebuie respectate în efectuarea
actelor de procedură. Aceste sancțiuni, între care și cea a nulității actelor
procedural e, au menirea de a garanta desfășurarea actului de justiție în
condiții optime, „constituind un instrument la îndemâna judecătorului, ce
trebuie adaptat la fiecare situație specific ă, și nu aplicat în orb, fără nici o
noimăˮ. 144
Nulitatea actului de procedură va fi aplicată, par țial sau total, dacă
acesta nu este efectuat cu respectarea condiții lor legale de formă și de
fond. În acest sens, trebuiesc îndeplinite cu aceeași seriozitate, atât
cerințele cu caracter general, specific actului juridic civil ( realizat în
activitatea judiciară), cât și condiția formei scrise, adică redactarea actului
în scris și în limba română. Cerințele de fond ce sunt cerute în efectuarea
actului de procedură sunt cele generale, referitoare la capacitate,
consimțământ, obiect, cauză (când actul emană de la parte), competența
celui care întocmește actul (când acesta ema nă de la instanță) și condiții
speciale, care diferă în funcție de natura actului procedural.
Sancțiunea nulității actelor procedurale, în procesul civil, are două
funcții. Funcția preventivă are rolul de a avertiza asupra respectării
condițiilor impuse de lege, în activitatea de întocmire și aducere la
împlinire a actelor. Iar funcția sancționatoare, conduce la lipsirea de
eficacitate a actelor procedurale, atunci când condițiile prestabilite de lege
nu sunt respectate.
Cu toate acest ea, nulitatea trebuie invocată (fiind necesar să existe
un interes), deoarece, dacă nu este declarată de către judecător, actul de
procedură rămâne valabil , producându -și efectele în urma prezumției de
legalitate. Din acest punct de vedere, se disting două tipuri de nulități:
absolute – de ordine publică (care pot fi invocate de oricare dintre părți,
procuror sau instanță din oficiu, și în orice fază a procesului, dacă legea
nu prevede altfel) și relative (care pot fi invocate numai de către partea
interesa tă, cu condiția ca neregularitatea să nu fi fost cauzată prin propria
faptă, momentul invocării fiind direct influențat de momentul săvârșirii
neregular ității). De asemenea, în cazul în care actul juridic efectuat încalcă
atât norma juridică ce ocrotește u n interes public, cât și norma care
ocrotește un interes privat, sancțiunea este cea a nulității absolute.
În urma constatării și declarării nulității actului de procedură, se pot
produce două tipuri de efecte juridice: efecte directe și efecte indirecte .
Nulitatea fiind retroactivă, se va considera că actul de procedură nul nu a
existat , încă din momentul în care a fost săvârșită neregularitatea. În ceea
ce privește efectele indirecte, acestea se vor întinde atât pe plan

144 Pop Paul, Sancțiuni procedurale în procesul civil , Universul Juridic, București, 2016, p. 22

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

61
procesual, cât și substanțial, av ând în vedere faptul că nulitatea
procedurală nu va lipsi de efecte manifestările de voință, declarațiile sau
constatările de fapt, care apar în actul anulat. 145
Reglementarea sancțiunii nulității se regăsește în cuprinsul Noului
cod de procedură civilă, în secțiunea specială, denumită „Nulitatea actelor
de procedurăˮ, unde sunt redate următoarele aspecte: noțiunea,
clasificarea, cazurile în care sunt incidente nulitățile condi ționate și cele
necondiționate de producerea unei vătămări procedural e asupra părții,
îndreptarea nere gularităților actelor de procedură, invocarea și efectele
nulității. Prin aceste dispoziții, Noul Cod de procedură civilă aduce o serie
de modificări vechiului Cod de procedură civilă, „necesare și reclamate în
repetate rânduri în doctrinăˮ 146, făcând refe rire la toate caracteristicile
nulității, ce se cereau a fi codificate pentru a regla diferitele neînțelegeri,
care apăreau pe parcursul activității procedurale civile.

145 Pop Paul, Sancțiuni procedurale în procesul civil , Universul Juridic, București, 2016, pp. 180 – 181
146 Patancius Tiberiu, Nulitatea actelor de procedură în reglementarea NCPC , link:
https://www.juridice.ro/254242/nulitatea -actelor -de-procedura -in-reglementarea -ncpc -2.html accesat la
data 31 .03.2020

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

62
BIBLIOGRAFIE

Legislație:

– Constituția României. Convenția Europeană a drepturilor omului, Carta
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene , Ediția a 7 -a, actualizată la
15 septembrie 2016, Editura Hamangiu, 2016
– Codul de procedură civilă și taxele de timbru , Ediție actualizată l a 3
ianuarie 2019, Editura Hamangiu, 2019
– Codul civil și Legea de punere în aplicare , Ediția a 8 -a, actualizată la 7
octombrie 2016, Editura Hamangiu, 2016
– Codul de procedură civilă, de la 1948
– Codul de procedură civilă, de la 1865

Gazetă, literatu ră și cursuri universitare:

– Boca Sergiu, Unele considerații privind clasificarea nulității actelor de
procedură civilă, articol UJ Premium, 2019
– Ciurea Andreea, Varga Ioana Veronica, Fișe de procedură civilă. Ediția
a VI-a, revizuită și completată, Un iversul Juridic, București, 2019
– Deleanu I., Tratat de procedură civilă, vol. I, Ed. Wolters Kluwer,
București, 2011
– Herovanu E., Tratat teoretic și practic de procedură civilă , vol I, Institutul
de Arte Grafice „Viața româneascăˮ, Iași ,1926
– Leș Ioa n, Nulitatea actelor de procedură și de executare silită , Universul
Juridic nr. 3/2015,13 martie 2015
– Leș Ioan, Sancțiunile procedurale în materie civilă , Ed. Hamangiu,
București, 2008
– Molcuț Emil, Drept roman , curs universitar
– Montesquieu Ch., Despre Spiritul Legilor , Vol.I, Editura Științifică,
București, 1964
– Murzea Cristinel, Drept Roman , Editura All Beck, 2003
– Murzea Cristinel, Matefi Roxana, Evoluția dreptului și statului românesc ,
Editura Hamangiu, București, 2015
– Pop Paul, Sancți uni procedurale în procesul civil , Universul Juridic,
București, 2016
– Porumb Gr., Codul de procedură civilă comentat și adnotat , vol.I, Ed.
Științifică, București, 1962
– Prescure Titus, Matefi Roxana, Drept civil. Partea generală. Persoanele ,
Editura Ha mangiu, 2012
– Rădescu Dumitru, Rădescu Elena, Stoican Georgeta, Dicționar de drept
civil și proceduri civile , Editura C. H. Beck, București, 2009

Nulitatea actelor de procedură în procesul civil Savu Laura -Magdalena

63
– Andreea Tabacu, Drept procesual civil. Legislație internă și
internațională. Doctrină și jurisprudență – Curs universitar – ,Universul
Juridic, București, 2015
– Tăbârcă Mihaela, Drept procesual civil. Vol. I. Teoria generală. Ediția a
II-a, Editura Solomon, 2017
– Suciu Alexandru, Excepțiile procesuale în noul Cod de procedură civilă.
Edița a VI -a, revizuită ș i adăugită, Universul Juridic, București, 2019
– Ungureanu Octavian, Nulitățile procedurale civile , Editura All Beck

Accesări online:

– dreptmd.wordpress.com , DREPT MD
– en.wikipedia.org , Wikipedia, the free encyclopedia
– indrumari -juridice.eu , Cuculis&Asociații
– juridice.ro , JURIDICE In Law We Trust
– legeaz.net , Legea de la A la Z
– lege5.ro , lege [5]
– ro.wikipedia.org , Wikipedia, enciclopedia liberă
– scj.ro , Înalta Curte de Casație și Justiție a României
– universuljuridic.ro , Universul Juridic ro, Grup editorial Universul Juridic