nul dintre principalele obiective ale prezentei luc rări constă în a scoate în evidență și a analiza formele de abuz a supra copilului și apoi a… [619002]

ABUZUL ASUPRA COPILULUI
GEORGIANA VIRGINIA BONEA
nul dintre principalele obiective ale prezentei luc rări constă în
a scoate în evidență și a analiza formele de abuz a supra copilului
și apoi a diseca principalele consecințe ale manife stării unui
abuz pe termen scurt, mediu și lung. Abuzul asupra copilului constituie una
dintre cele mai mari și mai importante tematici de studiu ale contemporaneității.
România a adoptat majoritatea legilor Uniunii Europ ene cu privire la prevenirea
și combaterea abuzului asupra minorului. De asemene a, serviciile oferite de
către statul român, cât și cele date de către organ izațiile nonguvernamentale
acreditate de stat, sunt din ce în ce mai axate asu pra preîntâmpinării abuzului
prin intermediul multiplelor campanii de sensibiliz are a opiniei publice și prin
informarea asupra efectelor nocive pe care abuzul l e are asupra copilului.
Cuvinte-cheie: abuzul asupra copilului, asistență socială, politi ci sociale,
familie.
INTRODUCERE
Menționez încă de la început faptul că termenii: „ copil ” și „ minor ”, vor fi utilizați
interșanjabil în diversele contexte analitice ale l ucrării de față. Propun clarificări în
ceea ce privește setul de factori favorizanți, dar și efectele ce reies din problematica
abuzului asupra copilului. Factorii care favorizeaz ă abuzul sunt foarte mulți și se
împart în funcție de mai multe criterii, precum: a) particularitățile individului și ale
familiei sale de proveniență; b) tipul de mentalita te în ceea ce privește creșterea și
educarea copilului; c) nivelul educațional al părin ților; d) status-rolurile ocupate de
aceștia în societate; e) nivelul economic al famili ei; f) tipul de societate în cadrul
căreia familia respectivă trăiește (de exemplu: soc ietatea tradiționalistă, industrială,
modernă, postmodernă); g) istoricul familial și exi stența diverselor traume ale copilăriei
părinților; h) starea de sănătate a copilului, resp ectiv a membrilor familiei sale.
Studiul de față este bazat atât pe teorie, cât și p e statistica privind abuzul asupra
minorului, furnizată de către: Agenția Națională pe ntru Protecția Familiei și a Drepturilor
Copilului; Direcțiile Generelale de Asistență Socia lă și Protecție a Copilului din
București și din toată țara; monitorizarea presei d in România; Ministerul Administrației
și Internelor.

Adresa de contact a autorului: Georgiana Virginia Bonea , Institutul de Cercetare a Calității
Vieții al Academiei Române, Calea 13 Septembrie, nr . 13, sector 5, 050711, București, România,
e-mail: [anonimizat].
CALITATEA VIEȚII, XXVIII, nr. 3, 2017, p. 267–282 U

GEORGIANA VIRGINIA BONEA 2 268
Este avută în vedere studierea cazurilor de abuz as upra minorului din presa
românească și analiza statisticii furnizate de cătr e diversele instituții de stat care se
ocupă de prevenirea și combaterea abuzului asupra m inorului. Statistica va veni în
completarea bazei teoretice expusă și a legislației în vigoare. De asemenea, concluziile
finale ale studiului vor veni în întâmpinarea soluț iilor de prevenire și combatere a
flagelului.
Sunt urmărite mai multe perspective, traduse printr -un ansamblu bine închegat
asupra problemei, fiind vorba de: statistică, parte a teoretică, cea legislativă, tocmai
pentru a putea identifica acele soluții ce se pot a plica eficient și care să țină cont de
toate caracteristicile țării noastre. Politicile so ciale sunt puse în relație cu statistica,
tocmai pentru a conduce la anumite soluții fiabile privind îmbunătățirea și îmbogățirea
serviciilor existente.
Încă din anii 1950 s-a pus foarte mare accent (Tola n, 2007: 58) pe drepturile
copilului; pe respectarea acestora cu strictețe; în instanțe; tipologia abuzului
copilului este extrem de stufoasă și minuțios de st udiat la fiecare caz în parte, în
funcție de problemele prezentate.
Presa este plină de cazuri de abuz în care copiii s unt maltratați de către
părinții, tutorii sau persoanele în grija cărora ac eștia se află. Iată câteva titluri de
articole cu tema maltratării copiilor, reieșite din ziarele Național și Evenimentul
Zilei încă din anii 1998, 1999, 2000, din România ( Rădulescu, 2001: 179–182):
„La Arad, un copil de patru ani a fost omorât în bă taie de amantul mamei”;
„Pentru că nu mânca varză și nu a vrut să stea pe o liță, un copil a fost bătut
bestial de tatăl său”; „Un tată și-a lovit fetița c u bătătorul de covoare până a
băgat-o în spital”; „O fetiță de doi ani și șapte l uni se zbate între viață și moarte
la spital, după ce a fost bătură crunt de părinți”; „Un gălățean și-a bătut cu
picioarele fiica vitregă de un an și a încercat să o sufoce”. Din anul 2000 și până
în prezent multe astfel de titluri au apărut în nen umărate ziare și cred că am devenit
oarecum imuni la fenomenul abuzului asupra copilulu i. Iată ce scria în ziarul
Gardianul, în data de 19.11.2008 (autor: Gulin, Ele na, Secțiunea Societate): „Trei
sferturi dintre copiii români sunt bătuți de părinț i” , acesta fiind titlul unui articol
în care a fost expus un studiu asupra modului în ca re părinții înțeleg că trebuie să
își educe copiii și unde majoritatea părinților che stionați au răspuns că mai aplică
minorilor și corecții fizice.
Abuzul asupra copilului a fost și continuă să fie o problemă extrem de
complicată, de gravă, dar și stufoasă. Copiii abuza ți de cele mai multe ori prezintă,
la maturitate, anumite influențe negative asupra pe rsonalității comportamentului cu
cei din jurul lor și comportamentului lor (Rădulesc u, 2010). Abuzul psihologic este
întâlnit în toate tipurile de abuz; așa cum este ab uzul social, abuzul economic, abuzul
fizic, neglijarea sau abuzul sexual. Acesta are o m are influență, uneori devastatoare
asupra dezvoltării cognitive a copilului, dar și as upra interrelaționării copilului cu
cei aflați în jurul său indiferent dacă sunt minori sau majori; indiferent dacă reprezintă
sau nu o autoritate pentru acesta. Neglijarea copil ului constituie, de asemenea,
una dintre cele mai grave abuzuri pe care le pot co mite cei care au copii în grijă.

3 ABUZUL ASUPRA COPILULUI 269
Un copil neglijat poate prezenta o dezvoltare psihi că inferioare corelată cu vârsta
cronologică, dar și semne fizice.
ABORDAREA TEORETICĂ A PROBLEMATICII
Definirea abuzului asupra copilului constituie un e lement esențial pentru
înțelegerea și studierea fenomenologiei acestuia. E xistă foarte multe definiții dezvoltate
de-a lungul timpului și probate de către cercetător ii specializați în domeniu. După
cum urmează, vor fi definite, foarte pe scurt, prin cipalele concepte ce stau la baza
prezentei cercetări (Bonea, 2015): abuzul economic; abuzul psihic; abuzul sexual;
abuzul fizic; abuzul social; neglijarea; exploatare a; atașamentul deficitar ( Caseta 1 ).
Caseta 1
Definiri succinte ale abuzului asupra copilului
Definiții succinte asupra tipurilor de abuz:
Abuzul economic ( the economic abuse ): înseamnă că minorul nu are acces la principalele resurese
de care are nevoie pentru a supraviețuire: haine, m âncare, bani de deplasare la școală (unde e
cazul) etc., (Bonea, 2011: 138).
Abuzul psihologic ( the psychological abuse ): reprezintă o continuă terorizare, șantajare cu d iverse
lucruri, poreclire, înjosire a minorului. Orice tip de abuz, neglijare sau atașament deficitar se
reflectă imediat în planul psihocognitive și social al copilului (Howe, 2005: 107–109).
Abuzul sexual ( the sexual abuse ): a întreține relații sexuale de diferite tipuri, nedorite, neînțelese
și lipsite de orice înțeles pentru copil. Acesta nu se poate apăra sau a-și exprima acordul. Pedofilia
este destul de des discutată (Vigorello, 2001) de c ătre cercetători tocmai pentru a putea opri sau
trata, cel puțin, problema și consecințele psihosoc iale și relaționale cu care minorul rămâne pe
termen scurt și lung (Finkel, 2009: 269).
Abuzul fizic ( the physicol abuse ): implică lovirea cu mâinile, picioarele sau orice alte obiecte
considerate a fi periculoase și a răni copilul, în interesul de a cauza durere și răni diverse (Ionesc u,
2001: 28–31).
Abuzul social ( the social abuse ): copilul nu este lăsat să aibe relații cu alți co pii de vârsta sa; este
închis în casă; este izolat; iar tocmai izolarea pe rmite foarte bine, toate celelalte tipuri de abuz
definite mai sus (Tolan, 2017: 11).
Neglijarea ( the neglecting ): înseamnă a nu da atenție copilului. Nepăsarea to tală sau chiar parțială
față de acesta. Lipsa de atenție este neglijarea. C opilul este neîngrijit corespunzător, este lipsit d e
apărare, nehrănit, nespălat etc. Toate acestea duc repede la degradarea fizică și psihică a copilului,
fapt ce se observă imediat (Fontes, 2006: 42–43).
Exploatarea ( the exploitation ): este traficul sau vânzarea copilului, obligarea acestuia de a munci
pentru a obține diverse obiecte sau bani pentru adu lții abuzatori. Folosirea copilului, obligarea sa
de a face anumite lucruri sau munci sau a asista un adult la prestarea diverselor munci (Bonea,
2012: 125–126).
Atașamentul deficitar ( the bad attachment ): atașamentul deficitar între părinte și copil și vice-
versa, conduce la devianța comportamentală, psiholo gică, socială, cognitivă, relațională a copilului
pe termen scurt și pe termen lung (în viața de adul t). Copilul minte că nu are nici un adult de
încredere, că nu este protejat, iubit și îngrijit. Încă de la naștere, atașamentul părinte-copil trebu ie
să fie o componentă foarte importantă a creșterii ș i dezvoltării sale din toate perspectivele (Almgren ,
2005: 219).
Sursa : preluare după: Bonea, G. V., „Devianța. Viziuni c ontemporane”, 2015.

GEORGIANA VIRGINIA BONEA 4 270
De cele mai multe ori un copil abuzat poate fi obse rvat și recuperat, ajutat de
către instituțiile abilitate, cum sunt cele de stat DGASPC (Direcția Generală de
Asistență Socială a Copilului din fiecare județ al țării noastre dar și din București –
fiecare sector al său); și instituțiile nonguvernam entale acreditate de către stat ce
colaborează cu statul în vederea instrumentării caz urilor semnalate de abuz asupra
copilului. Instituțiile abilitate au la cunoștință numai cazurile asupra cărora își
îndreaptă interesul pentru a le rezolva; nu vorbim de „ cifra neagră ” a cazurilor de
copii abuzați instituționalizați sau neinstuționali zați (Banciu, 2005: 104). Răspunsurile
pe care minorul poate să le dea unui abuz, depind d e următoarele aspecte (Rădulescu;
2010: 42): aderarea la un grup delincvent; părăsire a domiciliului părinților; încercarea
de autoagresare; pavor nocturn; delincvență juvenil ă; cefalee; frică permanentă;
sindrom de stres posttraumatic; agresivitate excesi vă față de toți din jur; lipsa
afecțiunii față de părinți și față de sine; dorința de a se însingura; tentative de
suicid; consum de droguri, alcool și alte substanțe cu efect halucinogen; părăsirea
mediului școlar.
Abuzurile, după cum spuneam, îmbracă mai multe form e (Bonea, 2012: 116–
118): abuzul fizic; abuzul psihic; abuzul economic; abuzul social; abuzul sexual;
abuzul prin exploatare; abuzul neglijare și atașame ntul deficitar. Orice abuz asupra
copilului , atrage după sine mai multe consecințe de ordin negativ , iar aceste
consecințe urmează a fi expuse și analizate în cont inuare. Astfel, pentru a putea
vorbi despre copilul abuzat, este necesară o expune re pe larg și apoi o analiză a
fiecărui tip de abuz în parte, împreună cu majoritatea consecințelor atrase după
acesta, astfel, avem:
a) consecințele abuzului fizic (Fontes, 2006: 224): co pilul va prezenta semnele
vizibile ale abuzului fizic suferit; se va teme mer eu, în permanență; va putea fi la
rândul său agresiv și/sau agresat de cei din jur; r etragere în sine, introvertire;
b) consecințele abuzului psihic (Ionescu, 2005: 48–60) : retragere în propria
persoană; atacuri de panică; neîncredere în sine; c efalee; pavor nocturn; agresivitate
sau autoagresivitate; teamă de cei din jur; reacții posttraumatice: stare de vomă,
vertij, dorința de suicid, apatie, lipsa poftei de mâncare etc.;
c) consecințele abuzului economic (Howe, 2005: 324): c opilul nu va fi îngrijit;
nu va avea haine pe măsura sa; va fi nehrănit cores punzător; va avea un aspect
general neîngrijit; nu va fi dezvoltat fizic în con formitate cu vârsta sa cronologică;
d) consecințele abuzului social (Vanderstoep și Johnso n, 2000: 223): frică de
a socializa; frică permanentă de a merge în spații publice deschise; frică de a merge
la școală; frică de părinți sau tutori legali etc.;
e) consecințele abuzului sexual (Finkelhor și Jones, 2 006: 687): vor fi pe termen
scurt, mediu și lung; copilul va avea mereu o teamă față de adult; comportament
atipic față de ceilalți; dorință de a mai întreține relații sexuale cu alți copii sau de
a-și expune organele sexuale în public; reacții de teamă exagerată permanentă; reacții
somatice tipice la vederea abuzatorului;

5 ABUZUL ASUPRA COPILULUI 271
f) neglijarea și atașamentul deficitar al copilului (A lmgren, 2005: 351): sunt
foarte periculoase pentru copilul aflat în plină de zvoltare fizică, psihică, socială,
congnitivă etc. Atât pe termen scurt, cât și la mat uritate, individul va prezenta unele
deficiențe, de atașament, comportament neconcordant situației, conjuncturii, teama de
oameni, lipsa manierelor și nepăsarea față de sine și de ceilalți. Atașamentul copilului
față de adultul ce-l are în grijă (părinte, tutore) este o condiție sine cva non pentru
ca acel copil să poată crește armonios din toate pu nctele de vedere și fizice, și
psihice și cognitiv, dar și social;
g) consecințele neglijării și atașamentului deficitare (Amaya-Jackson; 2000:
727): aspect fizic neîngrijit; carențe ale educație i și comportamentului; carențe în ce
privește afecțiunea oferită și primită din partea c elorlalți; teama de a avea o relație cu
o persoană de sex opus la maturitate; probleme de c uplu la maturitate; însingurare;
fuga de oameni; introvertit; frică permanentă de oa meni; frică de locuri unde există
mulți oameni; frică de spații închise; diverse prob leme de sănătate dezvoltate de-a
lungul copilăriei și netratate sau netratate coresp unzător.
Atașamentul copilului joacă un rol foarte mare în c reșterea și educarea sa. De
aceea, este nevoie de un atașament benefic pentru c opil, pentru a-i oferi toate
resursele de care are nevoie în dezvoltarea sa ce v a avea rezonanță în viitorul său,
când va deveni adult și își va întemeia propria fam ilie (Freisthler și alții, 2004).
Un copil nedezvoltat bine pe plan psihic va avea ca renț în plan: social, cognitiv,
familial, colegial, educațional etc. De aceea trebu ie să ne concentrăm foarte bine la
partea psihică, unde copilul, de mic, poate fi mode lat, educat și învățat (Almgren,
2005: 353–354).
ABUZUL ASUPRA COPILULUI , ÎN CIFRE
Pespectiva statistică reliefează faptul că abuzul a supra copilului constituie o
practică destul de cunoscută de către părinți și es te aplicată în scopul educării, pedepsirii
și corectării compartamentelor. Astfel, sub umbrela educării și a disciplinării copilului,
părintele dă curs mai multor tipuri de abuz, în dor ința sa de a-și exercita drepturile,
greșit înțelese. Astfel, din cifrele abuzului asupr a copilului, vor fi expuse consecințele
pe termen scurt, mediu și lung asupra vieții, compo rtamentului și gândirii minorului,
dar și a impactului în plan cognitiv. Dezvoltarea f izică și emoțională a copilului este
în pericol atunci când vine vorba de un abuz pe ter men îndelungat, venit tocmai de la
cei care ar trebui să ofere protecție, iubire și în țelegere. De cele mai multe ori,
părinții aleg această formă drastică și brutală de educare, fără să realizeze faptul că
minorul se va simți trădat, umilit, speriat și neiu bit.
Răspunsurile copilului, ce reies la diversele forme de abuz, sunt variate și
dificil de anticipat. Odată aflat la maturitate, in dividul care a suferit diverse abuzuri
în copilărie, poate avea o conduită deviantă în cad rul familiei pe care și-o formează.
De multe ori se întâmplă ca abuzurile asupra copilu lui să-i pună viața în
pericol, fapt ce este pedepsit de legislația în vig oare. Dar pentru ca legislația să

GEORGIANA VIRGINIA BONEA 6 272
poată fi pliată mai eficient și actualizată în timp real, se fac necesare mai multe
studii statistice și diverse corelații între aceste a pentru a se ajunge la un numitor
comun al concluziilor și soluțiilor problemei.
Datele statistice ce vizează abuzul asupra copilulu i provin de la Direcțiile
Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilu lui (DGASPC) din fiecare sector
al Bucureștiului, respectiv din fiecare județ al ță rii noastre. De asemenea, poliția
română deține o serie de date cu privire la acest a spect. Vom reda acum o statistică
mai veche pentru ca ulterior să ne oprim asupra dat elor recente. În România, între
anii 2005–2008, fetițele fac parte din categoria cu riscul cel mai ridicat la pericolul
de a fi abuzate de către unul sau ambii părinți în familie, într-o proporție de peste
50%, iar ponderea băieților abuzați se află sub 26% , conform statisticii fostei
Agenții Naționale pentru Protecția Familiei (ANPF), actuala Agenție Națională
pentru Protecția Familiei și a Drepturilor Copilulu i (ANPFDC), după cum urmează
(Tabelul nr. 1 ):
Tabelul nr. 1
Situația cazurilor de abuz asupra copiilor (băieți și fetițe) din mediul rural și urban,
între anii 2005–2008
Anul Fete abuzate (%) Băieți abuzați (%) Total (%)
2005 51,82 22,63 100%
2006 65,94 25,85 100%
2007 55,06 20,51 100%
2008 41,62 18,48 100%
Sursa : prelucrarea autoarei după: Agenția Națională pentru Protecția Familiei (ANPF) , Actuala Agenția
Națională pentru Protecția Familiei și a Drepturilo r Copilului (ANPFDC ), 2009.

Atunci când un copil intră în sistem, Direcțiile de protecție a copilului au
obligația ca la o perioadă de trei luni să reevalue ze împrejurările care au stat la
baza stabilirii măsurii de decădere din drepturi a părinților. Dacă în urma acestor
reevaluări se contată că familia respectivă și-a îm bunătățit condițiile de trai, dacă
părinții care nu se îngrijeau de copii din cauza li psei unu loc de muncă stabil, au acum
un serviciu stabil, reprezentantul comisiei poate p ropune fie directorului Direcției
Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilu lui, fie instanței, încetarea măsurii
de decădere din drepturi și începerea reintegrării în familie a copilului. În ceea ce
privește cazurile de abuzuri, neglijare și exploata re a copiilor, Autoritatea Națională
pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție a publicat o statistică pe regiuni
geografice, în care „conduce” Regiunea Sud-Est, adi că județele Brăila, Buzău,
Constanța, Galați, Tulcea și Vrancea, cu 1 710 cazu ri de abuzuri asupra copiilor. Pe
locul al doilea se situează Regiunea Nord-Est (Bacă u, Botoșani, Iași, Neamț,
Suceava, Vaslui) cu 1 266 de cazuri, iar pe locul a l treilea Regiunea Centru (Alba,
Brașov, Covasna, Harghita, Mureș, Sibiu) ( Tabelul nr. 2 ).

7 ABUZUL ASUPRA COPILULUI 273
Tabelul nr. 2
Cazuri de abuz asupra copilului în familie în 2014 – DGASPC România și București-Ilfov
Regiune/Județ Abuz
emoțional Abuz
fizic Abuz
sexual Exploatare
pentru
comitere de
infracțiuni Exploatare
prin
muncă Exploatare
sexuală Neglijare Total
TOTAL 806 588 270 98 127 19 4828 6736
Nord-Est 153 183 72 37 8 2 811 1266
Bacău 3 36 3 0 0 0 115 157
Botoșani 0 11 6 4 0 0 44 65
Iași 44 73 35 1 3 0 128 284
Neamț 57 29 15 32 2 0 94 229
Suceava 29 11 5 0 0 0 237 282
Vaslui 20 23 8 0 3 2 193 249
Sud-Est 163 55 41 0 2 1 1448 1710
Brăila 31 8 6 0 1 0 76 122
Buzău 39 1 11 0 0 0 114 165
Constanța 60 24 12 0 0 1 738 835
Galați 26 16 9 0 1 0 270 322
Tulcea 7 2 3 0 0 0 109 121
Vrancea 0 4 0 0 0 0 141 145
Sud-Muntenia 96 86 37 31 57 2 447 756
Argeș 13 3 4 0 1 0 40 61
Călărași 1 5 2 0 1 0 20 29
Dâmbovița 8 11 4 31 0 2 145 201
Giurgiu 0 1 14 0 1 0 16 32
Ialomița 8 5 4 0 0 0 25 42
Prahova 58 59 7 0 53 0 175 352
Teleorman 8 2 2 0 1 0 26 39
Sud-Vest
Oltenia 97 37 21 0 1 0 449 605
Dolj 39 24 11 0 0 0 270 344
Gorj 54 6 9 0 1 0 105 175
Mehedinți 1 2 0 0 0 0 38 41
Olt 3 2 0 0 0 0 20 25
Vâlcea 0 3 1 0 0 0 16 20
Vest 25 43 12 0 1 0 538 619
Arad 5 11 2 0 0 0 19 37
Caraș Severin 0 1 1 0 0 0 74 76
Hunedoara 10 15 3 0 1 0 166 195
Timiș 10 16 6 0 0 0 279 311
Nord-Vest 136 86 36 4 8 1 342 613
Bihor 1 4 2 0 0 0 9 16
Bistrița Năsăud 65 4 6 0 0 0 141 216
Cluj 32 40 11 0 0 0 28 111
Maramureș 28 25 2 0 6 0 100 161

GEORGIANA VIRGINIA BONEA 8 274
Sălaj 0 8 2 0 0 0 19 29
Satu Mare 10 5 13 4 2 1 45 80
Centru 59 71 39 1 22 13 610 815
Alba 0 4 0 0 0 0 74 78
Brașov 12 27 9 0 15 12 79 154
Covasna 0 2 0 0 0 0 6 8
Harghita 8 2 11 1 0 0 89 111
Mureș 0 2 3 0 7 0 131 143
Sibiu 39 34 16 0 0 1 231 321
București-Ilfov 77 27 12 25 28 0 183 352
Ilfov 0 1 0 0 0 0 1 2
Sector 1 3 4 3 0 0 0 9 19
Sector 2 58 12 4 0 28 0 107 209
Sector 3 6 2 4 24 0 0 5 41
Sector 4 2 3 0 1 0 0 17 23
Sector 5 0 0 0 0 0 0 9 9
Sector 6 8 5 1 0 0 0 35 49
Sursa : prelucrarea autoarei după: Direcția Generală de A sistență Socială și Protecție a Copilului
(DGASPC), 2016.

Statistica situațiilor cazurilor de abuz asupra cop iilor din țara noastră, în anul 2013,
dintre urban respectiv rural este foarte distinctă. Astfel, în mediul urban avem înregistrate
la Direcțiile Generale de Asistență Socială și Prot ecție a Copilului (DGASPC), un
număr total de 20 287 de cazuri. Pe de altă parte, la polul opus, se află mediul rural,
unde sunt 50 753 de cazuri luate în evidență, instr umentate și monitorizate ( Tabelul
nr. 3 ). Diferența foarte mare dintre mediul urban și cel rural poate fi pusă pe seama
mai multor factori ce șin de mediul familial, nivel ul de trai, abandonul școlar în
favoarea altor activități de ordin casnic ș.a.m.d.
Tabelul nr. 3
Statistica situațiilor de abuz, neglijare și exploa tare a copilului în anul 2013,
raportate către DGSAPC din țară
Tipuri de abuz Numărul total al cazurilor
instrumentate de către
DGASPC, România Urban Numărul total al cazurilor
instrumentate de către
DGASPC, România Rural
Abuz fizic 1 261 8 859
Abuz sexual 1 341 8 739
Neglijare 5 865 4 255
Abuz emoțional 9 062 9 158
Exploatare prin muncă 955 9 745
Exploatare pentru comitere de
infracțiuni 1 803 9 997
Totalul cazurilor de abuz 20 287 50 753
Sursa : prelucrarea autoarei după: Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecț ie a Copilului
(DGASPC) din România , 2016.

9 ABUZUL ASUPRA COPILULUI 275
Din datele centralizate de Autoritatea Națională pe ntru Protecția Drepturilor
Copilului și Adopție (ANPDCA), în 2013, la nivel na țional, au fost raportate
12 192 de situații de abuz asupra copilului, 94 la sută dintre acestea petrecându-se
în familie. Cele mai multe abuzuri au fost sesizate asupra copiilor cu vârsta între 10
și 13 ani (2 358 abuzuri). În septembrie 2013, Auto ritatea Națională pentru Protecția
Drepturilor Copilului și Adopție a raportat un numă r total de 9 458 asupra copiilor,
iar în anul următor, respectiv 2015, a crescut la 1 0 207 de cazuri.
Numărul total al abuzurilor comise asupra copiilor (sub 18 ani), din anul 2015,
este ridicat, având în vedere faptul că nu vorbim d e un an întreg, ci de numai nouă
luni. Neglijarea copiilor se află pe primul loc, av ând un total de 7 270 de cazuri
înregistrate, urmată de abuzul emoțional cu 1 283 d e cazuri. Abuzul emoțional se
încadrează în toate tipurile de abuz, fie că vorbim de exploatare, neglijare, abuz
fizic sau sexual. În anul 2016, cifrele abuzurilor asupra copiilor cresc ușor, astfel,
abuzul fizic ajunge la un număr de 1 037 de cazuri înregistrate, iar situațiile de
neglijare ajung la 9 882 de cazuri ( Tabelul nr. 4 ).
Tabelul nr. 4
Statistica situației de abuz asupra copilului a DGA SPC-urilor din România
Tipul de abuz Numărul de copii abuzați
Anul 2015 Numărul de copii abuzați
Anul 2016
Copii au fost supuși abuzului fizic 937 1 037
Copii au fost supuși abuzului emoțional 1 848 1 945
Copii au fost supuși abuzului sexual 748 952
Copii au fost neglijați 8 355 9 882
Copii au fost exploatați prin muncă 261 471
Copii au fost exploatați sexual 52 83
Sursa : prelucrarea autoarei după: Direcția Generală de A sistență Socială a Copilului (DGASPC), 2017.

De multe ori abuzul sexual asupra copilului rămâne nepedepsit, deoarece
victima, sub amenințarea agresorului, nu ajunge să povestească altcuiva sau chiar
să ceară ajutorul pentru ca abuzul să înceteze. Foa rte puține astfel de cazuri ajung
în atenția oamenilor legii pentru a putea fi rezolv ate. După cum bine se observă,
numărul total al minorilor abuzați sexual (aici int ră: seducția, corupția sexuală a
unui minor, violul, expunere la scene cu un caracte r obscen, obligarea la prestarea
unor perversiuni sexuale), se menține la cote ridic ate ( Tabelul nr. 5 ).
Tabelul nr. 5
Situația infracțiunilor soluționate cu privire la a buzul sexual asupra minorilor,
în perioada cuprinsă între anii 2009–2016, în Român ia
An 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
Numărul total al abuzurilor
sexuale asupra minorilor 655 538 831 926 735 726 614 682
Sursa : prelucrarea autoarei după: Ministerul Administraț iei și Internelor, România, 2017.

GEORGIANA VIRGINIA BONEA 10 276
Expunerea copiilor la violență în propriile familii, în mod regulat, prin asistarea
la conflicte violente și certuri între părinți, încalcă reglementările în vigoare cu
privire la protecția copilului și pot afecta în mod grav bunăstarea acestuia, dezvoltarea
personală și interacțiunea socială în copilărie și în viața de adult.
Atât serviciile specializate de stat, cât și cele nonguvernamentale acreditate
de către stat sunt menite a veni în ajutorul fiecărei victime a abuzului, după un
plan individual de intervenție, construit în prealabil. Devenite din ce în ce mai
cunoscute, aceste tipuri de servicii au o statistică în plină creștere, iar organizațiile
nonguvernamentale înregistrează cifre cu mult mai mari de cazuri instrumentate,
față de serviciile de stat ( Tabelul nr. 6 ). Acest lucru se poate datora puterii de
atragere și absorbție a fondurilor europene disponibile.
Tabelul nr. 6
Numărul minorilor beneficiari ai măsurii de protecție temporară de tip familial,
între anii 2010–2016, în România
Anul 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
Minori beneficiari ai serviciilor publice
specializate 15 446 17 213 19 571 15 446 17 213 19 571 19 027
Minori beneficiari ai organizaț iilor
private autorizate 50 239 47 723 48 065 50 239 47 723 48 065 46 336
Sursa : prelucrarea autoarei după: Direcția Generală de Asistență Socială a Copilului, 2017.
POLITICI DE PREVENIRE ȘI COMBATERE A ABUZULUI ASUPRA COPILULUI
Politicile sociale pot fi evaluate din punctul de ve dere al unor perspective
variate atât de către actorii politici, cât și de către cercetători/oameni de știință,
experți din cadrul Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului,
a Municipiului București, (DGASPCMB) din fiecare sector al Bucureștiului,
respectiv, județ al țării (dorindu-se descentralizarea completă). Este util un pachet
ce ține de informarea, sensibilizarea și crearea condițiilor necesare Guvernului de
a putea lua măsurile de prevenire și combatere a abuzurilor asupra copilului, prin
intermediul serviciilor oferite la ora actuală. Bugetul anual al României trebuie să
cuprindă și instituțiile specifice care oferă ajutor victimelor abuzurilor, pentru
dezvoltarea întregului sistem.
Lupta împotriva abuzului asupra copilului este foarte importantă și a luat
amploare odată cu o altă problemă socială la fel de mare, anume lupta împotriva
violenței asupra femeii în familie. Reforma legislativă reflectă acest lucru pe
plan național și internațional. În plan național, foarte pe scurt, există: a) Legea
272/2003, cu modificările ulterioare, privind protecția copilului; b) Legea 211/2004
pentru apărarea drepturilor și intereselor persoanelor vătămate; dar și c) Legea
217/2003, pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, toate actualizate.
Acestea sunt menite să urmărească, în linii mari, următoarele: schimbarea nivelului

11 ABUZUL ASUPRA COPILULUI 277
de trai; creșterea și sensibilizarea mass-media cu privire la abuzul asupra copilului;
toate aceste aspect au condus la o mai mare atenție acordată luării de decizii de
ordin politico-legislativ și social, favorabile cop ilului. Astfel se dorește o mai mare
acoperire în ceea ce constă întregul proces de prev enire și combatere a abuzului
asupra minorului.
Încălcarea Drepturilor Copilului aduce mari consecințe asupra: societății;
copilului; familiei; școlii; bisericii; țării, în a nsamblu; a familiei ca instituție și
„celulă de bază a societății ” (Finkel, 2009: 278). Este vorba de un efort comun al
țărilor Uniunii Europene – UE, privind protecția co pilului împotriva abuzului și
sensibilizarea populației cu privire la această pro blemă. Copilul nu poate înțelege
abuzul la fel ca un adult, nu poate reacționa la fe l și mai ales nu se poate apăra
asemeni unui adult. Există foarte mulți minori impl icați în acte penale, ce nu răspund
penal, deoarece nu au împlinit vârsta corespunzătoa re. Tocmai de aceasta sunt
acceptați în anumite grupuri a fi considerate delin cvente. După cum se poate vedea,
delincvența juvenilă (Bonea, 2011: 135) devine o consecință gravă a abuzului
copilului . Acesta poate alege să intre în anumite grupuri in fracționale, tocmai pentru
a-și autodemonstra că este capabil de a avea o anum ită independență în luarea
deciziilor și de a putea la rândul său să domine pr in activități ilegale. „Dezvoltarea
serviciilor de recuperare și reintegrare socială de stinate agresorilor familiali”,
finanțat de către Agenția Națională pentru Protecți a Familiei (ANPF), devenită
Agenția Națională pentru Protecția Familiei și a Dr epturilor Copilului (ANPFDC).
Durata proiectului Centrului destinat agresorilor f amiliali, numit: „O nouă șansă”, a
fost de 12 luni, iar scopul a vizat dezvoltarea ser viciilor destinate agresorilor
familiali la nivelul Municipiului București (Bonea, 2011: 133–146). Legislația
românească, dar și cea internațională (intern), pro tejează „ interesul superior al
copilului ”. Printre aceste lucruri este, desigur, incriminat aspru abuzul de orice
formă asupra minorului. Prin aplicarea corectă a le gislației românești se poate face
o prevenție și o combatere mult mai eficientă a abu zului copilului de către părinte
sau de către tutorele său legal. Direcțiile General e de Asistență Socială și Protecție
a Copilului din fiecare sector al Bucureștiului, re spectiv din fiecare județ al țării
noastre, sunt responsabile a avea grijă și a veghea la buna desfășurare a lucrurilor.
Acestea au funcția principală de a proteja respecta rea tuturor drepturilor copilului.
De asemenea, nu trebuie uitate serviciile oferite d e către organizațiile nonguvernamentale
acreditate de către stat, care activează alături de unitățile de stat pentru preveirea și
combaterea abuzului, neglijării și exploatării mino rului. Organizațiile nonguvernamentale
acreditate de stat conlucrează cu organele abilitat e pentru prevenirea și combaterea
acestui flagel. De asemenea, poliția română este și ea implicată în acest demers
activ.
Cu toții am remarcat faptul că în România s-au înre gistrat o serie de schimbări
considerabile, în trecerea la comunism la democrați e. Nu de puține ori am auzit
spunându-se că viitorul unei națiuni stă în mâinile copiilor. Însă ce se întâmplă când
acești copii sunt abuzați de către cei care ar treb ui să-i protejeze? Ce se întâmplă

GEORGIANA VIRGINIA BONEA 12 278
cu minorii care ajung în centrele de plasament, dat orită abuzurilor aplicate de către
părinții sau tutorii lor? Vor ajunge ei oare să se bazeze pe propriile lor forțe pentru
a-și urma visul umbrit de nenumărate frustrări? Răs punsul la toate aceste întrebări
este dictat de trecerea timpului. În perioada comun istă, copiii „beneficiau” de corecții
fizice în instituțiile de învățământ, însă după eve nimentele din decembrie 1989
toate acestea au fost interzise de către lege. De a tunci și până acum numeroase
campanii răsunătoare și sponsorizate din fonduri co nsiderabile au făcut obiectul unor
discuții/dezbateri pe tema abuzul asupra copiilor. Ce anume s-a schimbat odată cu
aceste campanii de sensibilizare a populației? Abso lut nimic, unii minori sunt în
continuare bătuți, exploatați, neajutorați.
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană (U. E.), au fost adoptate o
serie de legi cu privire la protecția copilului . Acest lucru oferă o siguranță în plus
respectării drepturilor copilului și mai ales la vegherea bunăstării sale, ce primea ză
indiferent de situație și conjunctură. Începând cu „Legea nr. 272/2004 actualizată,
privind protecția și promovarea drepturilor copilul ui (numită și Legea copilului),
reglementează protecția enumerând responsabilitățil e variatelor autorități în domeniul
prevenirii abuzurilor, precum și în domeniul protec ției copiilor abuzați”. Astfel,
această lege îl protejează pe minor, indiferent de: statusul său; tipul de familie;
dacă se află în dificultate (orice fel de dificulta te); religie; nivelul școlar; țară; nivel
economic; tipul de problemă („Interesul Superior al Copilului e respectat”, întocmai);
culoarea pielii; gen și alte asemănări sau neasemăn ări cu celelalte generații de minori.
Este important să ne dăm seama de celeritatea cu ca re trebuie urmărit Interesul
Superior al Copilului. Dar, pentru a putea să ne dăm seama mai bine de as pectele
ce țin de Drepturile Copilului , observăm care sunt Drepturile părinților asupra
copiilor lor. În situația în care părinții nu își r espectă aceste drepturi stipulate de
lege, ele devin obligații, așa cum este, de exemplu , dreptul părintelui de a-și educa
minorul, în cazul refuzului, părintele devine oblig at să facă acest lucru ( Caseta 2 ).
Caseta 2
Drepturile părinților și ale copiilor ca membrii ai unei familii
Drepturile părinților și ale copiilor ca membri ai unei familii, reieșite din Legea nr. 272/2004 actua lizată
privind protecția și promovarea drepturilor copilul ui:
a. Dreptul de supraveghere,
b. Dreptul de găzduire a minorului,
c. Dreptul de vizită,
d. Dreptul de acces la minor,
e. Dreptul de corespondență între minor și persoane le semnificative din viața sa,
f. Autoritatea părintească,
g. Dreptul de acces la informațiile privitoare la m inor,
h. Dreptul de decizie cu privire la bunăstarea copi lului,
i. Dreptul bunicilor la legături personale,
j. Dreptul copilului de a fi informat despre persoa nele semnificative din viața sa.
Sursa : prelucrarea autoarei după: Drepturile Copiilor, 2 015.

13 ABUZUL ASUPRA COPILULUI 279
Legea nr. 272/2004 actualizată, privind protecția ș i promovarea drepturilor
copilului prevede toate situațiile în care copilul s-ar putea afla: procedura adopției,
cu tot ce implică aceasta, dar și problemele Sistem ului Protecției Copilului. Legea
începe cu drepturile generale ale copilului, libert ățile principale de exprimare a
opiniei, de a alege religia – începând cu vârsta de 14 ani; până la mediul familial și
integrarea alternativă. Protecția copilului împotri va tuturor formelor de abuz și a
exploatării sunt prevăzute, de asemenea ( Caseta 3 ).
Caseta 3
Protecția copilului împotriva tuturor formelor de a buz prevăzute în Legea 272/2004 actualizată
privind protecția și promovarea drepturilor copilul ui
„Capitolul VI – Protecția copilului împotriva abuzu lui, neglijării, exploatării și a orică rei forme de
violență:
Art. 89, (1) Copilul are dreptul de a fi protejat î mpotriva abuzului, neglijării, exploată rii, traficului,
migrației ilegale, răpirii, violenței, pornografiei prin internet, precum și a oricăror forme de viole nță,
indiferent de mediul în care acesta se află: famili e, instituții de învătământ, medicale, de protecț ie,
medii de cercetare a infracțiunilor de reabilitare/ detenție, internet, mass-media, locuri de muncă ,
medii sportive, comunitate etc.
(2) Orice persoană fizică sau juridică, precum și c opilul pot sesiza direcția generală de asistență
socială și protecția copilului din județul/sectorul de domiciliu să ia măsurile corespunză toare pentru
a-l proteja împotriva oricăror forme de violență, i nclusiv violența sexuală, vătă mare sau de abuz
fizic sau mental, de rele tratamente sau de exploat are, de abandon sau neglijență.
(3) Angajații instituțiilor publice sau private car e, prin natura profesiei, intră în contact cu copil ul și
au suspiciuni asupra unui posibil caz de abuz, negl ijare sau rele tratamente au obligați a de a sesiza
de urgență direcția generală de asistență socială ș i protecția copilului”.
De asemenea, protecția copilului împotriva abuzului și mai ales a neglijentă sunt prevăzute în Legea
272/2004, după cum se poate vedea:
„Secțiunea 3 – Protecția copilului împotriva abuzul ui sau neglijării:
Art. 94, (1) Prin abuz asupra copilului se înțelege orice acțiune voluntară a unei persoane care se
află într-o relație de răspundere, încredere sau de autoritate față de acesta, prin care sunt periclitate
viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, mor ală sau socială, integritatea corporală, sănă tatea
fizică sau psihică a copilului, și se clasifică dre pt abuz fizic, emoțional, psihologic, sexual și
economic.
(2) Prin neglijarea copilului se înțelege omisiunea , voluntară sau involuntară , a unei persoane care
are responsabilitatea creșterii, îngrijirii sau edu cării copilului de a lua orice măsură pe care o
presupune îndeplinirea acestei responsabilități, ca re pune în pericol viața, dezvoltarea fizică ,
mentală, spirituală, morală sau socială, integritat ea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului
și poate îmbrăca mai multe forme: alimentară, vesti mentară, neglijarea igienei, neglijarea medicală ,
neglijarea educațională, neglijarea emoțională sau părăsirea co pilului/abandonul de familie, care
reprezintă cea mai gravă formă de neglijare.
Art. 95, Sunt interzise săvârșirea oricărui act de violență, precum ș i privarea copilului de drepturile
sale de natură să pună în pericol viața, dezvoltare a fizică, mentală, spirituală, morală sau socială ,
integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihic ă a copilului, atât în familie, cât și în instituț iile
care asigură protecția, îngrijirea și educarea copi ilor, în unități sanitare, unități de învățămâ nt,
precum și în orice altă instituție publică sau priv ată care furnizează servicii sau desfășoară activit ăți
cu copii”.
Sursa : prelucrarea autoarei după: Drepturile copilului, Neglijență, 2015.

GEORGIANA VIRGINIA BONEA 14 280
Este clar faptul că statul român protejează și prom ovează Drepturile Copilului,
cu excelență și prioritate. Acest lucru este benefi c pentru copil familie și societate
în general, societatea viitoare, de vreme ce se baz ează pe indivizi capabili a face
față tuturor vicisitudinilor și provocărilor secolu lui al XXI-lea în care ne aflăm.
CONCLUZII ȘI POSIBILE SOLUȚII PROPUSE
Dacă ar fi să ne proiectăm în viitor, abuzul asupra minorului dăunează grav și
acesta nu se va putea dezvolta pe principii solide precum: iubirea; emoții pozitive;
stima de sine crescută; siguranță; forță și energie cognitivă; încrederea în partenerul
de viață; dorința de a avea copii; comportament pro social adecvat etc.
Abuzul asupra copilului ca și abandonul școlar și delincvența juvenilă sunt
probleme ce afectează nu numai minorul pe termen sc urt, mediu și lung, ci dăunează
societății; familiei individuale respective; indivi dului în sine; comportamentului
său; poate deveni introvertit; poate avea atacuri d e panică și tentative de suicid; poate
încerca să fugă de acasă; poate avea pavor nocturn; poate avea reacții somatice la
durere, gânduri cu impact negativ asupra psihicului , indivizi, situații sau conjuncturi
create de societate.
Desigur că există și soluții ce vin în întâmpinarea problemei abuzului asupra
copilului, iar printre cele mai simple și aplicabil e, prin însăși esența lor se află
următoarele: a) cu ajutorul sistemului de asistență socială și a datelor furnizate de
către instituțiile de profil, pot fi identificate p roblemele cu care se confruntă familia,
tocmai pentru a se putea face reale progrese în ide ntificarea și instrumentarea
cazurilor; b) informarea și educarea părinților pri vind consecințele grave pe care le
are abuzul de orice fel asupra copilului, cu ajutor ul diverselor cursuri gratuite ce
pot fi oferite de către Direcțiile de Asistență Soc ială și Protecție a Copilului din
fiecare sector al Bucureștiului, respectiv, din fie care județ al țării; c) realizarea mai
multor campanii naționale de informare a populației asupra problemelor abuzului și
consecințele de ordin legal, social, uman, psihic, fizic, educațional, relațional și
cognitiv asupra copilului, prin intermediul diverse lor mijloace de care dispune
mass-media; d) existența orelor de consiliere psiho logică în școli, efectuată de către
un asistent social și un psiholog, tocmai în scopul depistării cazurilor de abuz;
e) investiția masivă de către stat în creșterea cal ității serviciilor actuale oferite și
crearea de noi servicii care să poată răspunde unor noi provocări; f) educarea
permanentă a specialiștilor care instrumentează ace ste cazuri și alocarea mai multor
fonduri pentru întărirea acestei filiere; g) angaja rea mai multor asistenți sociali și
psihologi în spitalele de copii pentru a se putea f ace permanent o verificare atentă
asupra pacienților ce ar putea avea probleme de ace st fel, care nu sunt semnalate de
nimeni; h) crearea unor servicii specializate numai pe monitorizarea cazurilor aflate
în lucru, dar și a celor ce au fost rezolvate, tocm ai pentru evitarea reapariției
diverselor forme de abuz; i) promovarea permanentă a Drepturilor Copilului și a
posibilităților de care acesta dispune pentru a sol icita și primi ajutor specializat;

15 ABUZUL ASUPRA COPILULUI 281
j) realizarea a cât mai multor proiecte la nivel na țional, cu fonduri europene, pentru
a preveni și combate abuzul asupra copilului; k) cr earea unui sistem solid și coerent
de baze de date la nivel național, care să cuprindă cât mai multe informații privind
cazurile instrumentate și diversele statistici ce p ot decurge de aici pentru îmbunătățirea
strategiilor de intervenție, rezolvare și monitoriz are a cazurilor; l) implicarea prin
intermediul statului, a specialiștilor din domenii precum: sociologie, asistență socială,
psihologie, psihiatrie, medicină primară și pediatr ică, juriști, educatori, în scopul
întâmpinării anumitor situații ce nu pot fi prevăzu te la prima vedere în instrumentarea
cazurilor, dar care pot crea mari probleme în rezol varea cazului, dacă nu sunt depistate
la timp.
Este de dorit faptul ca minorul să trăiască și să s e dezvolte într-un mediu pozitiv,
de natură să-l stimuleze cognitiv, emoțional, socia l și comportamental. Astfel nu numai
individul luat singur va avea de câștigat, ci și so cietatea viitorului. Stimularea unei
educații proumaniste active și o bună coordonare a abilităților cognitive și a inteligenței
emoționale, vor putea oferi rezultate benefice la n ivel microsocial (individul), mezosocial
(familia) și macrosocial (societatea).
BIBLIOGRAFIE
Almgren G., The ecological context of interpersonal violence: from culture to collective efficacy , in
“Journal of Interpersonal Violence”, no. 2, 2005, p p. 218–224.
Amaya-Jackson, V., Questionning children and adolescents about maltrea tment, A review of survey
methods used , in “Journal of Interpersonal Violence”, no. 7, 20 00, pp. 725–759.
Banciu, D., Crima și criminalitatea, Repere și abordări juris-s ociologice , București, Editura Lumina
Lex, 2005.
Bonea, G. V., Devianța. Viziuni contemporane , Bucuresti, Editura Sigma, 2015.
Bonea, G. V., Violența în relația de cuplu: victime și agresorii. Teorie și aplicații , București, Editura
Sigma, 2012.
Bonea, G. V., Sistemul nonguvernamental românesc destinat victime lor violenței domestice: Așezământul
Social „Patriarhul justinian Marina”, Asociația Dia conia , în „Revista de Asistență Socială”,
nr. 2, 2011, pp. 133–150.
Finkel, M. A., Medical aspects of prepubertal sexua l abuse, în Reece, R. M., Christian, C. W., (Eds),
Child Abuse în Medical Diagnosis and Management , New York, American Academy of
Pediatrics, 2009, pp. 269–319.
Finkelhor, D., Jones L., Why have child maltreatment and child victimization declined? , in “Journal
of Social Issues”, no. 4, 2006, pp. 685–716.
Fontes, L ., Child abuse and culture , New York, Guilford Press, 2006.
Freisthler, B., Midanik, L., Gruenewald, P., Alcohol outlets and child physical abuse and neglec t:
Applying routine activities theory to the study of child maltreatment , in “Journal of Studies on
Alcohol”, no. 5, pp. 586–592.
Howe, D., Child Abuse and Neglect. Attachemnt, Development an d Intervention , New York, Palgave
MacMillan, 2005.
Ionescu, Ș., Copilul maltratat, Evaluare, Prevenire, Intervenție , București, Editura Fundației Internaționale
pentru Copil și Familie, 2001.
Rădulescu, A., Learning opportunities in building the professional competences in social work intervention ,
în „Revista de Asistență Socială”, nr. 1, 2001, pp. 64–69.

GEORGIANA VIRGINIA BONEA 16 282
Rădulescu, S. M., Sociologia violenței (intra) familiale: victime și agresori în familie , București,
Editura Lumina Lex, 2001.
Tolan, P. H., Understanding Violence, in Flannery, D. J., Vazsony, A. T., Waldman, I. D., (eds.), The
Cambridge Handbook of Violent Behavior and Aggressi on , New York, Cambridge University
Press, 2007, pp. 8–21.
Vanderstoep, S., Johnston, D., Research methods for everyday life. Blending quanti tative with
qualitative approaches , San Francisco, Jossey-Bass, 2000.
Vigarello, G., Histoire du viol, XVIe – XXe siècle , Paris, Éditions du Seuil, 1998.
*** Agenția Națională pentru Protecția Familiei – A NPFDC. disponibil online la www.anpfdc.ro.
*** Devianță și abuz. disponibil online la www.dabc opilului.ro.
*** Drepturile copilului, Neglijență. disponibil on line la www.drepturilecopilului.ro.
*** Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată în 2014. disponi bil
online la www.lege.ro.
*** Codul Familiei așa cum a fost modificat și comp letat prin Decret nr. 779/1966, Legea nr. 3/1970,
Decret nr. 174/1974, Legea nr. 11/1990, Legea nr. 5 9/1993, O.U.G. nr. 25/1997. disponibil
online la www.arpcc.ro.
*** Codul Penal (legea 286/2009, publicată în M.Of. nr. 510/24.07.2009). disponibil online la anp.gov. ro.
*** Convenția ONU cu privire la drepturile copilulu i, ratificată prin legea nr. 18/1990, republicată î n
M. Of. nr.314/13 iunie 2001. disponibil online la w ww.unicef.ro.
*** Legea 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie, publicată în M. Of.
367/29.05.2003. disponibil online la www.dreptonlin e.ro.
*** Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, publicată în M. Of.
557/23.06.2004. disponibil online la www.mmuncii.ro .
*** Legea nr. 23/1999, Decizia CC. nr. 349/2001, Le gea nr. 272/2004 și Legea nr. 288/2007. disponibil
online la www.librariaonline.ro.
his paper’s main objective is to list and analyze v arious forms of
child abuse and their short, medium and long term c onsequences.
Child abuse currently represents one of the largest and most
important fields of contemporary study. Romania has adopted most of the
European Union’s legislation for fighting and preve nting abuse against minors.
Furthermore, services offered by the Romanian state as well as state-accredited
NGOs are increasingly aimed at preventing abuse thr ough multiple campaigns
of informing the public about the lasting negative consequences of abuse against
children.
Keywords: child abuse, social assistance, social policy, fam ily.

Primit: 14.06.2017 Acceptat: 11.08.2017

T