Nuditatea a șocat în toate timpurile, dar a fost un subiect tabu, sau extravagant ce s-a vândut, sau a fost laudată, sau criticată [306822]
O evocare și o încercare de a face o istorie a [anonimizat] o trecere în revistă chiar a întregii istorii a artei. [anonimizat].
Reprezentarea nudului feminin în toate epocile, a [anonimizat] , femeia- mama, femeia-lucrătoare , femeia – [anonimizat].
[anonimizat], simetrie, [anonimizat], [anonimizat], chiar provocatoare. [anonimizat], femeia !
Aceste reprezentări diferă de la o [anonimizat], respectând constrângerile societătii.
Nuditatea a [anonimizat] a [anonimizat] s-a vândut, sau a [anonimizat] , oamenii preistorici au reprezentat corpul femeii ca pe o zeitate, sau ca pe un obiect de cult. Corpul femeii este reprezentat puțin deformat în sensul că are bazinul foarte mare (pronunțat), [anonimizat], [anonimizat] o reprezentare a corpului feminin cu atributele maternității.
Femeia-mama, [anonimizat], o imagine pe care încercăm astăzi să o ințelegem privind aceste reprezentări.
[anonimizat], reprezintă nudul feminin intr-o [anonimizat].
Praxiteles, un sculptor grec al antichității din secolul IV î.e.n., activ în perioada 370 î.e.n.–330 î.e.n. ridică nudul feminin la rangul de zeitate. [anonimizat] .
[anonimizat], de care mulți bărbați s-[anonimizat].
[anonimizat] , [anonimizat], având forme precise .De exemplu statuia Afroditei ce ținea în mână o mantie , [anonimizat] a privitorului , de a [anonimizat]. Frumusețea acestei statui antice, o face sa fie considerată idealul de frumusețe feminină chiar ăi din zilele noastre.
Praxiteles , surprinde foarte bine femeia senzuală, , dorită de bărbat sau femeia care face victime și nu sugerează neapărat maternitatea.
Alte doua statui antice cu aceeași putere de seducție vizuală sunt reprezentate de Venus din Milo si Venus Capitoliana. [anonimizat] o [anonimizat], dar este conștientă de efectul vizual pe care îl produce frumusețea trupui său.
[anonimizat]. [anonimizat] o [anonimizat], dar modernă în concepție cu intrumentele elenistice ale acelor vremuri.
Ajungând în sec I , [anonimizat], Pan, ce ne ofera o noua imagine asupra nudului feminin. Avem de-a face acum cu femeia aprigă, cu capul sus , conștientă de puterea corpului ei, amenintandu-l pe Pan cu o serioasă lovitură de sanda ce o tine in mana.
Cu toate ca această lucrare nu are un autor cunoscut , ea dovedește cat de bine cunosteau anatomia corpului uman artiștii eleni din acea vreme.
Dacă în preistoric, femeia avea ca atribut principal , maternitatea si funcția reproductivă, în Grecia antică , femeia și-a pierdut în reprezentări aceste funcții și avem de-a face cu estetica corpului feminin în principal , dar fară să minimalizeze rolul de mamă al femeii, doar ca aceast lucru este trecut în plan secund. Acest moment , fiind și începutul reprezentării corpului feminin senzual cu forța de seducție, ce s-a perpetuat până în zilele noastre.
Epoca medievală, nu acordă nudului feminin nicio importanță , acea epocă, este considerată de mulți și întunecată. Nudul feminin lipseste pur și simplu în reprezentări , aparănd și fiind redescoperit, abia în Renasterea italiana.
Sandro Botticelli , este unul din primii artiști în arta europeană ce a semnat o lucrare – Nasterea lui Venus –unde avem iarași o reprezentare a nudului feminin.
Acesta, este un maestru al luminii și al liniei. Aplică o lumină aparent fără umbre, chiar daca folosește clarobscurul în lucrările sale. Lucrarile sale, au o inspirație bizantină prin liniile sale , dar depașește cu mult rigiditatea picturii bizantine, desenul curgând ritmic, cu muzicalitate, cu falduri în mișcare, ondularea șuvițelor de păr și cu un dinamism al contururilor formelor.
În imaginea de ansamblu, exista o armonie perfecta ce înfățisează o femeie castă, dar senzuală, frumoasă și pudică , unde este reluat acel atribul al femeii seducatoare din Antichitate departe de reprezentarea femeii-mamă.
Rafael , cu frumoasa Gradinăreasă, un semi-nud ce lasă privitorului posibilitatea de a-i admira sânii maturi, cu o privire fixă, usor diferită de dansul lasciv și indiferent al Celor trei grații nude , semnat de același autor, acestă lucrare Gradinăreasa ce reprezintă o femeie simplă , dar conștientă de nuditatea ei, este una din primele lucrări cu nuduri din Istoria Artei, unde avem o femeie cât se poate de simplă ce se lasă dezvelită privitorului. In aceste lucrări dispare cu totul simbolismul imaginii femeii asociată cu o zeitate și avem o reprezentare a femeii pur și simplu.
Scoala venețiană , a dezvoltat o adevarata ”revoluție ” a nudului feminin . În toate formele posibile , nudurile lascive, senzuale, delăsatoare, chiar prezentau o revoluție la acel moment al reprezentării nudului feminin. Cele doua Venus , unul a lui Tițian , altul al lui Giorgione , reprezentau o revoluție în sensul nudului total, unde nicio parte a corpului nu mai era acoperită, corpul fiind relaxat intins pe spate , în timp ce Venus a lui Giorgione își expune nuditatea în natură relaxată.
Tema maternității este reluată de Giorgione, cu o trimitere religioasă la fecioara cu pruncul în Tempesta. Reprezentată cu umerii acoperiți de un șal alb, alaptând pruncul la umbra unor copaci. În această lucrare corpul personajelor trec în planul doi , lucrarea fiind mai degrabă un peisaj și nici trimiterea religioasă nu este atat de evidentă.
Tinttoreto include nudul feminin într-o scenă Biblică : Ispitirea lui Iosif de către soția lui Potifar. Femeia complet goală și întinsă pe pat, se expune dezinvolt, natural, fără să-i pese ăa este privită , în felul acesta pudoarea din alte lucrări , aici este exclusă cu desăvârșire.
Femeia nu încearcă să mai ascundă nimic, asemeni Evei , este atentă doar asupra păcatului : restul nu mai are nicio importanță.
Maeștrii secolului baroc au reprezentat nudul feminin în cele mai variate forme posibile. Cu exceptia lui Caravaggio, toți pictorii secolului al-XVII –lea au realizat cel puțin un nud mai mult sau mai puțin celebru.
Olandezii și flamanzii, au conturat nudurile feminine mai robuste, mai voluptoase. Rubens , cunoscut datorită celebrelor ”forme rubensiene” a reprezentat femei plinuțe , chiar dacă unii le consideru atunci, dar și azi dezgustatoare, dar să nu uitam că totuși atunci reprezentau un etalon al frumuseții.
Colecționar de statui antice , un fin cunoscator al Antichitatii clasice și al Renasterii Italiene, Rubens își justifică alegerile prin imitarea realitații tipică pictorilor baroc. Tipic baroc, compoziția rubensiană vrea sa depășească rama și să se continue în spațiul real.
Reprezentarea lui Velazques a femeii nud ( Venus ) , este înzestrată cu trup perfect proporționat, suplă , feminină, ce se privește delăsator în oglindă, sfidându-și privitorii.
Caravaggio este un fidel al acestei maniere de reprezentare. Rembrandt își reprezintă nudurile într-un clarobscur foarte puternic , trupurile femeilor nu sunt massive ca cele ale lui Rubens, dar nici perfecte ca in Antichitate. Acestea par reale, foarte umane, simple , dar conștiente de nuditatea lor.
Venus a lui Gercino, pare o copilă inocentă în comparație cu reprezentările lui Rembrandt, Artemisa Gentileschhi , Rubens , sau Velazques, unde vedem nuduri feminine mature, perfect împlinite .
Semi-nuda lui Gercino, priveste undeva afară din tablou , total inconștientă de nuditatea ei. Trupul ei alb , încă nedezvoltat , pare al unei fetițe și nu al unei femei în plenitudinea ei .
Marele merit al barocului a fost acela de a renaște nudul feminin în sculptură . Bernini – sculptor, a reușit să dea viață marmurei prin lucrarea Apollo si Daphne , un grup statuar de o perfectiune incontestabila. Pe jumatate transformata in copac, frumoasa nimfa pastreaza sub dalta maestrului trupul feminine cu care ne intalnim la statuile anticilor.
Estetica nuduluii în pictura românească, complet ocultată în iconografia artei românești până la sfârșitul secolului al XIX, tema corpului nud, devine una din preocupările majore ale picturii și sculpturii din secolul al XX-lea.
„Nudul” realizat de Constantin Brâncuși, constituie principala cheie de lectură a direcțiilor stilistice deschise de acesta în arta românească din secolul al XX-lea.
Nudul atrage în general pentru că reprezintă o extremitate, cea exterioară a artei și cea internă a pornografiei. În zilele noastre aceste limite se forțează până la extrem iar pentru un fotograf este mereu o provocare, aceea de a nu trece fără voie, aceste limite, foarte fragile de altfel.
Una dintre dificultățile nudului ca subiect pentru artă, este faptul că instinctele nu pot sta ascunse, nu sunt ușor sublimate. Chiar și așa, cantitatea de conținut erotic, pe care o operă de artă o poate deține este foarte mare, nudul riscă să prezinte prea mult sex – prea mult, pentru artă. O reprezentare de succes a nudului presupune controlul acestui potențial risc.
În prima categorie de nud, voyeurismul este esențial, după cum spunea și Helmut Newton. Dar dacă nu ramâne și o mare doză de interes artistic, limitele vor fi încălcate, pentru că arta face trecerea de la efectiv (corpul gol) la ideal (nudul).
Din această cauză, nudul este obiectul perfect pentru opera de artă, cel mai complet exemplu de transformare a materiei în formă.
Arta tradițională europeană presupune o doză importantă de voyeurism dar există câteva excepții valoroase care nu mai sunt nuduri, ci picturi ale femeilor iubite, mai mult sau mai puțin goale. În fiecare caz viziunea pictorului asupra femeii pe care o pictează este atât de puternică încât nu ține seama de spectator. Acesta poate fi martor la relația dintre ei dar nu poate face mai mult de atât, este forțat să se recunoască ca nefiind un participant
În arta românească, dominată mai multe secole de canoanele artei bizantine, genul nudului a pătruns târziu în preocupările artistice ale creatorilor, printre care Nicolae Grigorescu este considerat artistul deschizător de drumuri, acestuia aparținându-i mai multe opere ale genului.
În celebra lucrare „Nud pe malul mării” (1877-1885, Col. Elena Dona), Grigorescu tratează nudul feminin, integrându-l fundalului tipic impresionist.
Acest fenomen se constată mai evident în momentul apariției pe simezele expozițiilor a nudurilor realizate de Theodor Aman, Gheorghe Tăttărescu, Ioan Andreescu, Sava Henția și Nicolae Vermont, devenind un gen al picturii la artiștii care i-au urmat: Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Camil Ressu, Gheorghe Petrașcu, Ipolit Strâmbu.
Theodor Aman – Nud
Gheorghe Tăttărescu – Nud
Ioan Andeescu – Nud
Theodor Pallady – Nud
Nicolae Vermont – Nud
Nicolae Tonitza – Nud Camil Ressu – Nud
Gheorghe Petrașcu – Nud Ipolit Strâmbu – Nud
De la Adam și Eva nuditatea este un subiect fie tabu, fie extravagant. S-a interzis, s-a vândut, a fost lăudată sau criticată… Corpul feminin, ca subiect de contemplație artistică a atras atenția creatorilor încă din cele mai vechi timpuri.
Motivația mea în ceea ce priveste abordarea nudului ca temă de licență, constă în proporție, armonie, simetrie, zâmbete seducatoare , unduiri lascive, sau delăsătoare, priviri ispititoare și nu de puține ori, chiar provocatoare, acestea reprezentând suficiente argumente pentru o abordarea unei asemenea teme.
În lucrările ce le voi prezenta, vom vedea, în special , tema maternității si a armoniei, chiar dacă aceste lucrări nu sunt decât ”fragmente” și nu nuduri in totalitatea lor.
Zona abdominală și liniile de contur a fragmentelor de corp sunt cele pe care am încercat să le scot în evidență, fară să induc vulgaritatea în aceste lucrări .
Am început prin a-mi pregăti pânzele , pornind cu șasiurile din lemn, la dimensiunea de 1,2 x 0,7 m, dimensiune apropiată de ”Secțiunea de aur”( Raportul de aur, care se bazează pe numarul phi = 1.61803398874 … descoperit de matematicianul italian Fibonacci ) , apoi am întins pânza de bumbac pe șasiu.
Prepararea pânzei am facut-o cu clei de oase incălzit în care am amestecat în proporțăe de 60-80 g clei/ 1 litru apă, apoi după uscare, am aplicat 2 straturi de clei ( 80g/litru apa) amestecat cu oxit de zinc ( aprox. 500g )
În cateva imagini foto, am reprezentat pe faze de execuție procesul de preparare a pânzelor .
In urmatoarele imagini , voi prezenta fiecare lucrare executată de mine .
Fig. 1 Fig 2
Fig. 3 Fig. 4
Fig. 5 Fig. 6
Fig. 7
În cele șapte lucrari , avem reprezentat nudul feminin în fragment , în posturi diferite, de la relaxare la forță și energie ce rezultă din liniile și volumele surprinse în lucrări.
Din punct de vedere cromatic, am mers mai mult pe monocromie, dar în două din lucrări am folosit și contrastul.
În lucrări am surprins atât maternitatea , rolul nativ al femeii, dar și eleganța, suplețea și chiar seducția indusă de pozițiile acestora.
Imaginea femeii a suferit schimbări majore în ce privește rolul femeii în familie și societate; dacă femeia era simbolul maternității și liantul familiei, cea care se ocupa de gospodărie și de educația copiilor, ideile liberale, dorința de a fi egală în drepturi cu bărbatul, locurile de muncă cu specific masculin au dus la o schimbare radicală a modului de abordare a tuturor acestor aspecte; femeia își alege partenerul, hotărăște când și câți copii să aibă, își alege profesia, se întoarce de timpuriu înapoi la locul de muncă (înainte de încetarea concediului legal de îngrijire a copilului) din rațiuni financiare sau doar din dorința de a face carieră, educația copiilor fiind lăsată pe seama bonelor sau a creșelor private.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Nuditatea a șocat în toate timpurile, dar a fost un subiect tabu, sau extravagant ce s-a vândut, sau a fost laudată, sau criticată [306822] (ID: 306822)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.