NU AVEM VOIE SĂ -L UITĂM PE GALA GALACTION [601468]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE LITERE
Departamentul de Studii Literare

NU AVEM VOIE SĂ -L UITĂM PE GALA GALACTION
– Aplicație pe câteva nuvele realist -fantastice –

Coordonator,
Asist. univ.dr. Minodora Bucur

Absolv entă,
Radu Andreea Cristina

București
Iunie, 20 16

CUPRINS

Argument……………………………………………………………………………………………………… ……….. …3
Capitolul 1. Cine este Gala Galaction?
1.1. Lumea copilăriei……. ……………… ……………………………………………. ………………………..6
1.2. „Am rămas repetent de dragu l lui Arghezi…”……………………. ……………………………. ..13
1.3. Gala Gala ction prin ochii altora……. ………. ………………………………. ………………………..17
1.4. Ce trebuie să mai știm despre Gala G alaction………. ………………. ……………………….. …24

Capitolul 2. Ce fel de literatur ă voia Galaction?
2.1. Valorificarea fantasticului la Ga la Galaction…… ………………………….. ………………………. …33
2.2. Raportul fantastic -real în nuvelistica lui Gala Ga laction………… ……………………. ………….. 42
2.3. Mesajul transmis de Gala Galaction.. …………….. …………………………….. …………….. ……….. 59

Concluzii… ……………………………………………………………………………………………………….. …..66

Bibliografie… ………………………………………………………………………………………………………….. 69

3

Argument

Am realizat această lucrare din dorința de a face cunoscută viața și activitatea lui Gala
Galaction, chiar dacă este considerat de canon un scriitor de raftul al doilea. În cele scrise am urmărit
să aduc în fața celor care îmi vor citi lucrarea una dintre cele mai luminate personalități din zona
Teleormanului, pe scriitorul Gala Galaction.
Am dorit să prezint într -o formă cât mai simplă și atractivă atât viața scriitorului (prin toate
cele trei rituri de trecere: naștere, căsătorie, moarte), cât și activi tatea literară a acestuia, pentru a putea
fi înțelese și reținute mai ușor. Intenția mea este să arăt că de cele mai multe ori un scriitor căruia nu i
s-a acordat locul cuvenit poate fi la fel de actual sau chiar mult mai actual decât cei despre care s -au
scris sute și mii de pagini.
Mărturisesc sincer că dorința de a scrie despre Gala Galaction se datorează și unui sentiment
de revoltă că atât de repede poate să se așterne uitarea peste cei care au făcut atât de mult pentru noi.
Nu avem voie și nu avem dr eptul să îl uităm pe Gala Galaction de aceea suntem datori să -i păstrăm
veșnic recunoștință, pentru că a ajutat la îmbogățirea neamului în domeniul literaturii realist -fantastice,
a pus pe frunte semnul nemuririi prin tot ceea ce a realizat în operele sale , intrând cu noi cu tot în
pagini de literatură.
Prin lucrarea de față am intenționat să scot în evidență zestrea literară, care nu este una
neînsemnată cantitativ și pe care ne -a lăsat -o scriitorul. În multe pagini publicate, el și -a exprimat cu
multă co nvingere gânduri, sentimente, atitudini de o mare veridicitate, totul pentru a da naștere acestei
mari OPERE. În nopțile unei vieți, Gala Galaction a scris diversificat de la nuvele, romane și chiar
jurnale, în care a prezentat întâmplări trăite aievea, de spre oameni, comportamente, obiceiuri și datini,
dureri și bucurii, iubiri împlinite – neîmplinite sau, din contră adevărate episoade fantastice în care
regăsim elemente de tipul pădurii fermecate, diavolului, morii, comorii, toate potențate de un timp
fantastic.
În capitolul I – Cine este Gala Galaction? am dorit să realizez o scurtă prezentare a vieții
acestui autor din momentul nașterii sale și până la dispariția fizică din această lumea a acestuia. În
primul subcapitol am prezentat anii căutării răspuns urilor la întrebările despre lumea în care trăia și
despre rostul omului în lume, întrebări ca ale oricărui copil și adolescent dornic să descopere
necunoscutul pe care îl simțea atât de aproape. Scriitorul a fost atașat de locurile natale, de figura
mamei , a tatălui, a altor rude, dar și de ceilalți locuitori ai satului. Se poate spune că, perioada
copilăriei i -a marcat direcția către proza fantastică de mai târziu, fiind încă de mic pasionat să asculte o

4
serie de povestiri fantastice din cele mai inedite, povestiri care ulterior i -au devenit sursă pentru cele
pe care le -a realizat chiar el. Subcapitolul doi conține o informație interesantă și inedită, care spune
multe despre personalitatea acestuia, dispus încă din adolescență să facă o serie de compromisu ri de
dragul prieteniei cu Tudor Arghezi, chiar să rămână repetent pentru acesta. De altfel, compromisul nu
a fost în zadar pentru că, se poate vorbi până astăzi de una dintre cele mai trainice prietenii din
literatura română, lucru care demonstrează că a fost cu adevărat norocos prin oportunitatea de a
beneficia de o prietenie adevărată, datorându -se și pasiunii sale de a scrie și inclinației spre lumea
lecturii.
Am considerat necesar să realizez un subcapitol și despre cum Galaction era văzut prin „och ii”
altora: de la persoane din familie (fata acestuia, Luchi Galaction), bunul său prieten Arghezi, pictorul
Nicolae Tonitza (care de altfel i -a realizat unul dintre cele mai reușite tablouri cu un titlul inedit „Omul
lumii noi”, ales nu întâmplător), o se rie de sculptori (Ion Jalea, I. Ludo, H.Torosian), critici (dintre
care amintim pe Tudor Vianu) și chiar preotul Valeriu Anania. Galaction văzut prin „ochii” altora este
dovada că personalitatea acestuia a rămas neschimbată, urmându -și neîncetat și neabătu t idealurile,
fizicul fiind în acord cu interiorul artistului, de aceea: de la pictori, sculptori, critici literari și chiar
persoane importante i -au dedicat din timpul, din emoțiile, trăirile, materialele lor pentru a -i arăta
admirația.
Ultimul subcapitol al acestei prime părți dedicate vieții scriitorului am hotărât să o realizez
într-o formă cât mai modernă, pentru a arăta că un scriitor poate deveni actual și prin informații, fiind
realizat sub forma unor serii de „curiozități”, care probabil nu sunt cu noscute decât celor interesați de
acest autor, dar care pot stârni interesul și celor mai puțin cunoscători în domeniu: ca de pildă, faptul
că a ținut un jurnal timp de 57 de ani, a renunțat la călugărie de dragul „surioarei Zoe”, a tradus Sfânta
Scriptură , a fost deputat în Marea Adunare Națională etc, toate demonstrând că activitatea acestuia a
fost una complexă, pe mai multe direcții.
În capitolul II, pe care l -am intitulat Ce fel de literatură voia Galaction? am avut în vedere, de
această dată activitat ea literară a acestuia, îndeosebi modul de valorificare a fantasticului, raportul
fantastic -real în câteva nuvele reprezentative ale acestuia, cât și ceea ce a dorit să transmită Galaction
prin scrierile sale. Astfel, în privința valorificării fantasticulu i, Gala Galaction a știut foarte bine să
profite de tot ceea ce i s -a ivit, fantasticul fiind împletit cu realitatea în scopul de a realiza o deplină
conexiune care pare greu de înțeles dintre realitate -ficțiune. Utilizând o serie de simboluri care țin de
lumea fantastică de tipul diavolului, pădurii, visului, morii, locului abandonat, apei, fantomei și chiar a
păcatului, scriitorul teleormănean a reușit să creeze o operă de o mare valoare artistică, tocmai datorită
varietății fantasticului și a formelor de reprezentare, fără a ignora legătura cu lumea reală. Astfel, în
subcapitolul doi, mi -am îndreptat atenția spre studierea și explicarea raportului fantastic -real, având
curajul să afirm că, autorul și -a creat o lume proprie, o lume „galactiană”, în care pe rsonaje

5
întruchipând adevărate modele umane sunt puse într -o serie de situații „inedite”, în care fie își exercită
forțele supranaturale, fie se exercită anumite forțe fantastice, care le fac să acționeze într -o manieră
neașteptată pană la acel punct, cazu l preotului Tonea, supus la o grea încercare ca urmare a unei
pasiuni pentru Borivoje sau cazul celor doi frați care ajung să aibă parte de un destin tragic din cauza
unei femei. Din tot ceea ce am prezentat în acest subcapitol, am dorit să evidențiez atra cția lui pentru
proza fantastică, care ia forme dintre cele mai diverse în funcție de situațiile care se conturează. La
aceste elemente pe care Galaction le folosește nu trebuie să neglijăm nici timpul, care apare
comprimat, reunind trecutul cu prezentul, lucru care determină ca lumea nuvelelor să fie desprinsă din
mit și chiar, ca eroii să fie obsedați de dragoste și vis, existând de multe ori, această neconcordanță
între ideal și realitate. Dar, de asemenea, trebuie avută în vedere și plăcerea acestuia de a povesti vise,
vise prin care se elimină hotarul dintre real și ireal, într -o notă modernistă realizată prin suprapunerea
realității cu subconștientul, conferind dinamism personajelor.
Ultimul subcapitol și de altfel finalul acestei lucrări se axează pe mesajul transmis de Gal a
Galaction prin intermediul nuvelelor sale, dar în special al nuveletei Trandafirii , acela de umanitate.
Se poate spune că într -adevăr Galaction și -a îndeplinit scopul, acela de a crea o literatură perfectă,
pură, cât mai aproape de Dumnezeu, nuveleta conținând în fiecare cuvânt folosit câte o idee care stă la
baza celorlalte scrieri. De altfel, consider că scrierile lui Galaction deși conțin fiecare propriul mesaj,
acestea trebuie grupate în jurul acestei nuvelete pentru a forma o O PERĂ în adevăratul sens al
cuvântului, totul fiind grupat în jurul iubirii de oameni, în jurul sentimentului de bunătate, având ca
sursă Biblia și creștinismul promovat.
Sper ca rândurile mele să trezească interesul pentru acest scriitor, cu o biografie s pecială, cu
multă dragoste pentru carte și pentru cei care l -au înconjurat și să devină un model de viață pentru noi ,
că se poate recurge la lumea fantastică pentru a găsi „soluțiile” favorabile la problemele prezentate.
Să avem grijă să nu se aștearnă ui tarea peste ceea ce Dumnezeu ne -a oferit cu atâta
generozitate, tocmai de aceea: NU AVEM VOIE SĂ -L UITĂM PE GALA GALACTION.

6
CAPITOLUL I: Cine este Gala Galaction?

1.1 . Lumea copilăriei
Galaction și -a petrecut cea mai frumoasă perioadă a vieții, copilă ria în lumea satului,
în plină natură, aceea a meleagurilor natale, care „intră în urzeala sufletului său,
pregătind o țesătură originală operei viitoare, devenind ea însăși tema unor imnuri de
glorificare .”1, el este adultul -copil, mereu în căutarea acele i „părticele” din sufletul s ău pe
care o refructific ă prin scrierile sale. Tocmai de aceea, această perioadă constituie un
moment important pentru a înțelege person alitatea acestuia, cât și genez a unor creații.
Lumea copilăriei ne justifică înclinația viit orului scriitor pentru valorificarea fondului
popular, prezența naturii, fantazarea, utilizarea unor simboluri cu conotații magice etc.
Acest lucru demonstrează că, anii copilăriei petrecuți la țară sunt printre cei mai frumoși,
mai plini de culoare și mai fericiți decât anii copiilor de la oraș.: „Amintirile celor născuți
la țară, fie chiar în căminul cel mai sărăcăcios, au în ele despăgubirea cerului nesfârșit, a
codrului știutor de doine și a lanur ilor cu clătinări de apă adâncă ”2, acest lucru pentru că la
„jocul” copilului de la sat participa întreaga comunitate (direct sau indirect) și mai
participa natura, spațiu care -i ocrotește
Pe numele său adevărat Grigore Pișculescu, acesta s -a născut la 16 aprilie 1879, în
Vatra Schitului Didești, județul Teleorm an într -o familie de mici proprietari agricoli. Este
fiul boi erului Nicolaie P ișculescu, originar din Gura Ialomiței, cu o descendență balcanică
și al Chiriacăi, fiica proistosului Constantin Ostreanu, paroh al bisericii Sf. Teodor din
Roșiorii -de-Vede. Pe ntru a marca evenimentul nașterii primului fiu, tatăl a notat tot ul pe o
foaie de hârtie astfel:
„Astăzi, luni, 16 april, ora optu siara, s -au născutu întâiul meu fiu iubitu Grigore și
spre amintire am scrisu. 1879, april 16. N. Pișculescu.”
Pe aceeași fo aie de hârtie, Gala Galaction va not a și el nașterea copiilor săi, hârtie care
va apărea la sfârșitul uneia dintre cărțile acestuia, ca mărturie a existenței.
Ambii părinți au avut o importanță majoră în conturarea personalității viitorului
scriitor „ fiind niște povestitori neîntrecuți și niște depozitari apreciați ai folclorului
tradițional: <<tata povestea cu farmecul oamenilor din răsărit. Știa și mama povești și

1 Adriana, Niculiu, Gala Galaction – omul și scriitorul prin el însuși , Editura Cartea Românească, București,
1971, p. 23.
2 Gala, Galaction, Chipuri și popasuri , Ed. Pentru Literatură, București, 1969 , p.26.

7
basme. >>.”3 Tatăl, un spirit aventurier transmite fiului pasiunea pentru cultura orientală,
dar și motive și povești care vor fi fructificate în nuvele ca: Moar a lui Călifar , În pădurea
Cotoșmanei , Mustafa Efendi ajunge Macarie monahul . La aproape șase ani de la moartea
tatălui, Galaction găsește important să amintească încă din primele pagini a le Jurnalului
despre tatăl acestuia: „era un om voinic și frumos; era deseori violent, necumpătat, fodul
și cheltuitor. Iubea chefurile, femeile, caii și armele. Era însă uneori de -o poezie și de o
filozofie fermecătoare. Era un povestitor incomparabil.”4 Din această descriere făcută de
propriul fiu înțelegem iubirea și admirația pe care i -o purta și șansa de a asculta cele mai
interesante povestiri de la propriul tată. De asemenea, mai aflăm și că era un om respectat
de toți ai satului: „Atât cât licăreau minte și intuiție, în capul unui copil de 6 -7ani, eram
mulțumit să -mi dau seama că tata era un om ascultat, puternic, grabnic la înduioșare și la
dărnicie, iute la mânie, dar iubitor de țărani și iubit de țărani.”5
Nici mama acestuia nu trebuie uitată pent ru că, așa cum însuși Galaction afirma:
„Primele citiri adevărate le -am auzit din gura mamei. Citea încet, cam împiedicat, dar
farmecul acestei lecturi nu l -am mai întâlnit niciodată. Fata din Dafin, Cheleș -împărat,
Cotoșman -Ban… sunt cunoștințe din acel e zile prea fericite.”6 Tot mama îi va insufla
curiozitatea pentru tradițiile și creațiile populare, mai exact pentru poveștile și legendele
Teleormanului, pe care le regăsim în opere ca: În zile de zaveră , Lângă apa Vodislavei, La
Vulturi, Papucii lui Mah mud. Mama acestuia nu a fost uitată nici în Jurnal , încă mai
trăind în momentul scrierii acestui Jurnal : „Mama e sănătoasă și o să trăiască mult peste
cei vreo 45 de ani pe care îi are. E o femeie incultă dar înțeleaptă. I -a murit bărbatul, i -au
murit 3 co pii; totuși a rămas senină și dreaptă. Are o adâncă putere de resignare.” 7 La
mama acestuia, Galaction admira puterea de a depăși obstacolele și greutățile vieții,
înțelepciunea ei fiind dovada că nimic nu trebuie trecut cu vederea în viață, ea punând
foarte mare accent pe puterea oferită de Dumnezeu.
Putem spune că mama și biserica, locul unde și -a petrecut o bună parte din copilărie au
influențat ulterior pornirile religioase care s -au manifestat la maturitate, la fel cum
„originea și copilăria s a rurală aveau să determine năzuința democratului, vocația

3 Camelia, Popa Caracaleanu, Transfigurarea fondului folcloric în nuvelele lui Gala Galaction, Editura Tipoalex,
Alexandria, 2001, p.48
4 Gala, Galaction, Jurnal , vol. 1, Editura Albatros, București, 1996, p.49.
5 Gala, Galaction, Chipuri și popasuri, p.29.
6 Apud Ad riana, Niculiu, Gala Galaction – omul și scriitorul prin el însuși, Editura Cartea Românească,
București, 1971, p. 17 -18.
7 Gala, Galaction , Jurnal , vol. 1, Editura Albatros, București, 1996, p.49.

8
opoziției, <<militantismul umanitar>>”8
Pe lângă influența părinților, un rol important în conturarea scrierilor acestuia a avut -o
se pare și străbunica acestuia Uța, vrăjitoarea despre care se spunea că e ra capabilă să
omoare omul și să usuce copacii. Copilul Galaction a fost fascinat astfel, de partea
macabră, diabolică a eresurilor populare, de puterea malefică a diavolului pentru că încă
din copilărie „Îi plăcea să petreacă în cimitir și să privească ți ntă pe cei ce veneau să -și
ia, aci, locul de veșnică odihnă.”9 Tocmai de aceea, această latură macabră de care se
simțea atras a valorificat -o în nuvele ca În pădurea Cotoșmanei, Copca Rădvanului, De la
noi, la Cladova , și se poate spune că a moștenit -o de la bunica acestuia
Galaction a profitat pe deplin de fiecare ev eniment la care a asistat, căci :
„La poveștile fanteziei orientale ale tatălui, ale folclorului autohton transmis de
mama, de bătrânii satului, sau prin strunele lăutarilor, se adăugă obiceiur ile – cunoscute
direct de cel ce creștea pe meleagurile dunărene – impregnate de un anumit spiritualism
străvechi, tributar atât concepțiilor păgâne, cât și celor creștine, nesesizate ca atare de
copilul impresionat doar de spectaculos.”10
Se poate afirma cu siguranță că, universul copilăriei nu va putea fi niciodată dat uitării
de cel care a știut să profite de fiecare element care i -a marcat copilăria.
Foarte des vom întâlni în nuvelele lui Galaction alternarea între vis și realitatea, între
lumea realit ății satului și cea a misterului creată de credințele populare, contrast care se
explică prin universului copilăriei acestuia. Chiar scriitorul afirma că mediul în care a
copilărit a avut un rol important pentru ceea ce a urmat să întreprindă: „Spiritualis mul
meu de azi este moștenirea obștei în sânul căreia am venit pe lumea aceasta. Obștia era
primitivă, de abia pe linia vag trandafirie care despărțea noaptea barbariei de aurora
vieții cioplite… Cu toate acestea, consătenii mei aveau comori sufletești.”11 Așadar,
universul satului îl prezint ă ca fiind unul benefic, inocen ța sătenilor văzând -o ca pe o
calitate pentru ceea ce dorea să realizeze în viitorul apropiat.
Într-un articol intitulat Între revol tă și contemplație publicat în Contemporanul din 14
mai 1948, Galaction face o afirmație interesantă cu privire la importanța mediului social:
„Am crescut între fiii plugarilor și fiii micilor târgoveți. Aceasta nu avea să rămână
fără importanță în viața mea. Pentru că, deși făceam parte dintr -o familie mai înaintată în
vederi și umană în relațiile cu țăranii sau cu ceilalți, anumite nedreptăți și anumite

8 Gala, Galaction, O lume nouă , Colecția Mica bibliotecă d e istorie, București, 1970, p.9.
9 Apud Dinu, Pillat, Itinerarii istorico -literare , Ed. Minerva, București,1978, p. 110.
10 Adriana, Niculiu , op. cit ., p. 19.

9
deosebiri izbitoare nu puteau să nu fie dezvăluite ochilor mei .”
Această afirmație arat ă cât de important era pentru Galaction contactul social, chiar și cu
lumea micilor plugari și târgoveți, arătându -se interesat să înțeleagă nu numai partea
pozitivă a evenimentelor, ci și nemulțumirile acestora și nedreptățile la care erau supuși,
devenind parte integrantă a comunității rurale.
Universul co pilăriei va fi regăsit în oper a sa, în cele mai neașteptate și diverse forme.
Totul se datorează talentului descriptiv al lui Galaction, ochiului său mereu larg deschis,
capabil să recepteze și să înțeleagă orice fenomen care se petrece, stilul lui Galaction în
ceea ce privește scrierile sale fiind special adaptat pentru a satisface cerințele. Ceea ce
Galaction face este să valorifice orice informație primită – direct sau indirect – și fără a -i
modifi ca forma să o potențeze în oper a sa. Însuși își admiră talentul, atunci când afirmă:
„Eram foarte bun arhitect. Văzusem la noi la conac cum săpau și cum întemeiau argații
bordeiele, și tot așa făceam și eu.” 12Această afirmație demonstrează faptul că, munca sa
de scriitor este asemeni unui muncitor, care cu mult sârg își duce la îndeplinire
obiectivele.
Vom regăsi în nuvelele și povestirile sale prezentate cu multă minuțiozitatea tot ceea
ce acesta a auzit și a văzut. Asemenea unui ghid turistic, care conștient că trebuie să
prezinte cu fidelitate tot ceea ce îl înconjoară nu z ăbovește în nicio clipă să facă acest
lucru. U n loc important în literatura s a Galaction le -a dăruit pădurii și morii copilăriei
sale. Pădurea nuvelelor exista și în realitate, este parte integrantă a copilăriei: „În fața
casei păr intești, spre miazăzi, um plea z area coama verde a pădurii t ăbărâte pe țărmul
Vezii. În nopțile de primăvară, broaștele amoroase ridicau spre stele cele dintâi concerte
pe care le -am ascultat în viața mea.”13 Ele vor fi punctul de reper care îl vor face mereu
să-și amintească de mel eagurile natale, să retrăiască fiecare moment, să se cufunde în
lumea visului, atât de adorată de acesta. Se poate spune despre Galaction că prin
elementele pe care le -a utilizat pentru a -și realiza nuvelele este unul dintre cei mai buni
naratori de întâmp lări fabuloase și în același timp cu o bogată imaginație demonologică.
Pentru Galaction, a fi copil se rezuma în a participa afectiv la toate evenimentele, a fi
părtaș pe deplin la totul, a cunoaște misterele ce învăluiau viața satului natal. Putem spune
că, acesta are o plăcere imensă „ de a umbla c a să cunoască viața, locurile și oamenii, să

11 Apud Adriana Niculiu, op. cit. , p.20.
12 Ibidem , p. 25.
13 Gala, Galaction, Oameni și gânduri di n veacul meu, Editura de stat pentru Literatură și artă, București , p.9.

10
cunoască psihologii și comportamente ieșite din comun.”14 Sărbători ca Paștele sau
Crăciunul sunt observate în detaliu. La fel riturile și datinile zonei constituiau bu curia
copilului Galaction: „culegerea florilor din pădure, cu alți copii, în vinerea Paștelui,
pentru a le duce la biserică, cântecul cu steaua, colindul. Toate acestea se potrivesc
copilului cu înclinație spre fantastic.”15
Un loc aparte pentru a descrie c opilăria sa de la țară, la Didești Galaction a acordat -o și
prieteniei cu țiganii din vecinătatea locuinței, lucru care dovedește că etnia nu reprezenta
un element diferențiator, „ au fost primii, cei mai îndrăgiți și mai subjugători prieteni ai
copilului a rendașului!”16 Pentru a evidenția importanța care au avut -o, acesta a realizat și
o scriere intitulată Țiganii în care își povestește trăirile cu privire la acest fapt:
„Niciodată în viața mea, a mărturisit scriitorul, n -am fost atât de stăpânit de alții c um
eram stăpânit de amicii mei țigani. Mă țineam după ei pretutindeni, prin gunoaiele
noastre, prin țigănie și prin mlaștinile Tecuciului.”
După ce urmează cele două clase primare în satul natal, între anii 1886 -1888, la
sfârșitul cărora nu știa decât a s crie și a citi: „Am trecut prin cele patr u operații cu numere
întregi, c a gâsca prin apă. Am învățat câțiva psalmi și – din șoaptele camarazilor – o
mulțime de lucruri profane”17, Galaction este nevoit să urmeze clasele a III -a și a IV -a la
Roșiorii -de-Vede , unde are prilejul să întâlnească doi dascăli vestiți ai vremii: Constantin
Jinga și Ion Ionescu, evocați mai târziu de către scriitor, mărturisind: „ În acești oameni am
simțit întâia oară căldura chemării dăscălești și dragostea de școlari, deși erau înc ărcați
de ani și la sfârșitul carierei.”18 Ba mai mult, la dascălul Jinga reușește să vadă frumosul
din spatele ur âtului chiar și din cele mai banale situații „ La Jinga am văzut întâia oară
amărăciunea și necazul dascălului, când elevul nu ști a lecția sau t urbura clas a.
Supărările lui Jinga erau de poveste.” 19 La Roșiorii -de-Vede are parte de o „o instructivă
experiență în târgul care – ca mai toate orașele de pe Dunăre. – Era populat, alături de
români, de ceva greci, bulgari sau evrei.”20
În capitolul intit ulat Galeria dascălilor mei, spre a -și arăta respectul și admirația
pentru cei doi dascăli care au avut o influență în definirea rolului le aduce un omagiu în
care ține să le mulțumească pentru tot ce au făcut în definirea lui ca scriitor talentat, în

14 Camelia, Popa Caracaleanu, op. cit, p.68.
15 Adriana, Niculiu , op. cit , p. 19 .
16 Gala, Galaction, O lume nouă , Colecția Mica Bibliotecă de Istorie, București , 1970, p.11.
17 Apud Te odor, Vîrgolici, Gala Galaction , Editura pentru Literatură, București, 1967, pp .28 -29.
18 Gala, Galaction, Chipuri și popasuri, p.4.
19 Gala, Galaction, Oameni și gânduri din veacul meu , p.40.
20 Gala, Galaction, O lume nouă , p. 12

11
care își arat ă respectul pentru cei care l -au descoperit și au reușit prin diverse metode să -i
stârnească interesul pentru acest univers al scrierii. Ceea ce Gala ction scrie poate fi
considerat ca o scrisoare deschisă adresată tuturor dascălilor pe care i -a avut în semn de
mulțumire pentru tot ce au realizat pentru el:
„Scumpi moșnegi, care m -ați descoperit pe mine mie însumi, modești făclieri care ați
iluminat potecile cugetului nostru, odinioară, în anii claselor primare, cât de sfân tă și
mai presus de oric e răsplătire îmi apare munca voastră dăscăleasc ă!…”21
Galaction reușește astfel să realizeze portretele morale într -un mod cât mai precis, e l
fixează portretul pe baza un or trăsături morale definitorii, iar abia apoi le organizează și pe
cele secundare.
Comparând cu seria dascălilor care nu au avut nicio influenț ă asupra acestuia, vom
observa că, totuși, Galaction le dedic ă o parte din timpul s ău. Cazul lui Ilie R. Popescu,
care nu a reușit să le insufle pasiunea pentru lectur ă nu este uitat, reușind să vadă și
„folositorul” din ace astă parte oarecum nefavorabil ă, anume c ă lipsa învățăturii în această
perioadă ar putea avea repercusiuni în viitor: „Nu-mi aduc aminte să ne fi dat vreodată
vreun sfat prietenesc, să fi căutat cândva să vorbească inimilor noa stre, sau să ne fi
mișcat vreodată cu vreo lectură sau cu vreo poveste.”22
Așa cum însuși mărturisește, drumul spre lumea cărților l -a avut din copilărie, el s -a
arătat interesat de studiul acestui univers și nu de universul munc ii omului de la sat, ceea
ce ar ăta schimbarea favorabilă de care a beneficiat od ată cu perioada studiilor la Ro șiorii-
de-Vede: „Am fost un copil bezmetic. În loc să caut, după pilda tatei, cărarea muncii
robuste, a treburilor moșiei și a negustoriei cu cereale, m -am rătăcit în visu ri, în poezia
câmpiei și a codrului și în labirintul cărților și al cititului.”23
Cu toate că nu se număra printre premianții clasei – din cauza numeroaselor lacune pe
care trebuia să le acopere – pasiunea acestuia pentru citit devine și mai mare, pasiune
transformată ulterior în profesie, accea de scriitor talentat. Printre lecturile din aceea
perioadă se număra povestiri ca Iancu Jianu , Bujor, Graur Vulpoi, Bostan, Mina
Haiducească , considerate cele mai încântătoare povestiri ce puteau exista în lume. Odat ă
cu trecerea anilor, gustul pentru lectură se accentuează, Galaction înțelegând importanța
cărților citite în viața omului, considerându -le ca fiind piatra de temelie a viitoarei ocupații
scriitoricești:

21 Gala, Galaction, Chipur i și popasuri, p.47.
22 Ibidem, p.40.
23 Gala, Galaction, Oameni și gânduri din veacul meu, p.10.

12
„O bibliotecă, fie ea cât de modestă, e un rezumat al vieții proprietarului. Fiecare
volum, fiecare pagină, fiecare filă scrisă pe margine aduce aminte de un ceas intelectual,
de o vară de vacanță sau de o iarnă de studii.”24 Pentru Galaction cărțile sunt văzute ca
fiind prietenii acestuia, afirmație pe ca re o regăsim în Jurnalul acestuia astfel: „ Cărțile pe
cari le -ai citit și cari îți recad sub mână sunt ca niște prieteni pe cari îi reîntâlnești, după
o despărțire sau după o călătorie lungă.”25 Ambele afirmații cu privire la această sferă a
lecturii demons trează importan ța pe care au avut -o anumite persoane în viața acestuia,
insuf lându -i această dorință continu ă de a fi în permanen tă legătur ă cu lumea cărților, de
unde și necesitatea de a scrie lucruri inedite.
Odată cu terminarea clasei a IV -a și înscrie rea la liceul „Sf. Sava” din București se
consum ă și ultima parte a copilăriei fericite a lui Gala Galaction „ferită de înnegurări,
trăită în mare măsură în mijlocul naturii, în condiții simple.”26
„Intâiu născutu” avea prefigurat viitorul de scriitor. Cop ilăria îi va marca pașii
ulteriori, omul purtând -o cu el de -a lungul întregii vieți și chiar în scrierile sale, căci nu
uita (poate în nicio clipă) să -i dedice o bună parte din desfășurare, fapt car e demonstrează
perpetua legătur ă și adâncime în sfera copi lăriei fericite.

24 Apud Adriana, Niculiu, op. cit., p. 38.
25 Gala, Galaction , Jurnal , vol. 1, p.64.
26 Teodor, Vîrgolici, op. cit ., p. 31.

13
1.2 „Am rămas repetent de dragul lui Arghezi…”

Adolescența lui Gala Galaction este marcată de două perioade, prima a internatului – a
legării unor prietenii puternice, a debutului literar -, iar a doua perioadă coincide cu
mutarea familiei la București, pe strada Semicercului, nr. 3. În această casă, el redactează
cele mai multe din operele sale, devenind și locul de întâlnire a uneia dintre cele mai
trainice prietenii cu Tudor Arghezi, N.D.Coce a și V. Demetrius. Despre acest ă casă, de
care îl leagă atâtea amintiri frumoase și relevante pentru tot ceea ce s -a întâmplat și avea
să i se întâmple scriitorul va aminti u lterior și în memorialistica s a – Casa Amintirilor:
„Este cas a unde am mas întâia oară, când am poposit în Bucure ști, și am trăit cu toți
ai mei, între anii 1895 și 1900. Era o bojdeucă arhaică, poate cea mai veche de pe strada
Semicercului, ghemuită lângă biserica Sfinții Voievozi, și – dacă legenda mahalalei
merită vreo crezare – era căsuța unde oblăduise paraclise rul Tunsu, de haiducească
pomenire. Se spunea că undeva, sub tălpile ei, trebuie să fie îngropată o comoară.”27
Odată cu continuarea studiilor la București, Gala Galaction călătorește pentru prima
dată cu trenul „atunci vede prima oară capital a țării, spați ul parcurs și mai ales distanța
între ceea ce lăsase acasă și târgul apropiat și ceea ce găsește în noul oraș…”28, tren
despre care putem spune că i -a accentuat pasiunea pentru călătorii, pentru descoperirea
altui univers decât cel pe care îl știa până în acel moment și care se limitase la satul natal
și împ rejurimile acestuia până la Roși orii-de-Vede.
În toamna anului 1890, adolescentul Galaction devine elev al liceului „Sf. Sava” din
București. Trecerea de la universul copilăriei la un nou mediu, deși a fost una dificilă a
contribuit la construirea mentalității viitorului scriitor, fiind începutul unei noi etape în
existența sa: „Să treci – nota ulterior Galaction – din școala primară urbană de pe malul
Vezii la liceul << Sf. Sava >> din București, mi s -a părut, la început, o depărtare
interplanetară!”29
La început, Gala Galaction este considerat un elev mediocru, dar odată cu clasa a III –
a se produce schimbarea, ajungând printre premianții clasei și unul dintre cei mai studioși
și cultivați elevi iar ace st lucru numai datorită eforturilor proprii de a avansa pe treptele
carierei scriitoricești: „Mă sfiam de toată lumea, de colegii cutezători și guralivi, de
pedagogii severi, de profesorii pontifi inaccesibili… M -am retras în mine însumi și vreo

27 Apud Adriana, Niculiu, op. cit., pp. 42 -43.
28 Adriana, Niculiu, op.cit., p. 28.
29 Apud Teodor, Vîrgolici, op. cit., p. 32.

14
doi ani m-am resignat să trec drept cel mai mărginit și mai bucher dintre toți colegii”.
Cât despre examene, Galaction spune că i -a fost dat să experimenteze atât reușita, cât
și eșecul, dar acest lucru îl ambiționa să își continue planurile pe care le avea, și ce l mai
mic lucru era un pas înainte (uneori eșecul s -ar putea spune că i s -ar fi datorat întru totul
lui, cazul repetenției de dragul lui Arghezi fiind unul cunoscut):
„Examenele de atunci, trecute cu strălucire, te ridicau erou din propria ta conștiință.
Mi-a fost dat să cunosc slava birui nței, dar și melancolia capitul ării și a renunțării
<<până la toamnă>>…”30
Această perioadă când a fost elev la „Sf. Sava” a însemnat și contactul cu o serie de
dascăli bine pregătiți sau, din contră fără vreo vocație ped agogică. Dar, chiar dacă
profesorii de la liceul „Sf. Sava” erau buni sau nu, Gala Galaction studia cu
conștiinciozitate, interesându -l materia în sine:
„Portretele morale ale dascălilor, creionate cu emoția și puterea impresiilor elevului
de altădată, fil trate de considerațiile scriitorului matur, sunt aburite de nostalgie […] Ei
trăiesc prin el, după cum el datorează fiecăruia din suita evocată câte ceva, prin
aprobarea sau respingerea celor transmise.”31
Primul cu care ia contact din momentul intrării l a liceul „Sf. Sava” este directorul,
Zamfir Herescu despre care aflăm că „ Era, însă, un om subtil și perspicace, dincolo de
bruscheriile și de intemperiile lui pedagogice .”32
Pasiunea pentru lectură și mai ales dorința de a scrie devin din ce în ce mai evid ente în
acest ă perioadă. Erudiția intelectuală și -o realizează și prin intermediul contactului cu alți
scriitori, critici, poeți importanți ai vremii, prin colaborarea la revistele vremii. Printre
lecturile sale se numărau autori ca: Mihai Eminescu, Al. V lahuță, B. St. Delavrancea, Al.
Macedonski, Traian Demetrescu, dar și o serie de scriitori france zi, la modă în acea
perioadă c a Stendhal, Musset, Balzac, Goncourt, Zola, Flaubert etc. Pentru el :
„Lecturile întreprinse în timpul liceului determină, într -o apreciabilă măsură, evoluția
spirituală și chiar umană a lui Gala Galaction, deoarece, ca or ice adolescent stăpânit de
febra scrisului, era predispus lesne spre mimetism, spre a urma îndeaproape pe
maeștri.”33
Galaction poate fi considerat un norocos prin o portunitatea pe care a avut -o de a
beneficia de o prietenie adevărată, acest lucru datorându -se pasiunii sale de a scrie,

30 Gala, Galaction, Chipuri și popasuri, p.64.
31 Niculiu, Adriana, op. cit ., p. 36.
32 Gala, Galaction, op.cit., p.57.

15
inclinației spre lumea lecturii. Pe Tudor Arghezi îl întâlnește în cadrul cenaclului lui Al.
Macedonski (deși studiau la același liceu ), cenaclu care îi va aduce una dintre cele mai
trainice priete nii din istoria literaturii rom âne, accea dintre doi oameni care l -au pus pe
Dumnezeu în toate acțiunile întreprinse. Întâlnirea cu Tudor Arghezi este printre
episoadele pe care nu o va uita, c are o va și pove sti cu mai multe prilejuri, de fiecare dată
parcă pe un alt ton, dovadă a nemărginitei admirații:
„Așadar ne -am cunoscut în salonul lui Alexandru Macedonski, într -o seară de iunie.
După ce am ieșit din casa maestrului, am făcut împreună o plimbare mai lungă și am
ajuns sub teii, toți în floare, de la Șosea… El citise nu știu ce despre muzica lui Wagner și –
mi spunea ideile lui într -un fel timbrat și indiscutabil. Băiețandrul ăsta era de o energie
originală și un hotar sufletesc apărat cu v ehemență… Am fost prieteni definitivi, din seara
aceea.”34
Ceea ce a arătat la cât de multe compromisuri era capabil Galaction și faptul că, era
vorba de o prietenie adevărată este decizia de a rămâne repetent pentru a fi cât mai
aproape unul de celălalt (Tudor Arghezi era mai mare cu un an). Celebra afirmație, care
stârnește uimirea „ Am rămas repetent de dragul lui Arghez i” este o adevărată mărturie a
prietenie reale ce îi lega. Întrebat probabil, de multe ori cum se poate păstra și cu trecerea
anilor o p rietenie reală, Galaction vine cu următoarea explicație, care ne demonstrează că
respectul în tot ceea ce reali zează este absolut necesar: „Sinceritatea, devotamentul
reciproc, încrederea și înțelegerea unuia pentru celălalt, dar mai ales dragostea de
frum os, de literatură, hotărârea de a se afirma împreună, fără tutelă și genuflexii
umilitoare.”35
Deși diferiți din mai multe puncte de vedere, acest lucru nu-i determin ă să nu fie
prieteni și să fructifice dragostea pentru frumos: „… el e gros, eu sunt subț ire; e; e
carnivor, eu sunt semivegetarian; el fumează, eu n -am fumat niciodată… Dar ne
asemănăm într -un punct capital: iubim frumusețea și pe cei ce pot ca s -o redea.”
Susținerea reciprocă ce și -o oferă face ca prietenia lor să dăinuie mulți ani, fiind așadar
vorba de o prietenie bazată pe adevăr, bine și frumos, o prietenie care devine și mai
puternică cu fiecare secundă a existenței lor.
La aniversarea a 60 de ani de existență, Gala Galaction găsește de cuviință să îi aducă
un omagiu bunului său priete n, afirmând printre altele că, deși timpul a trecut prietenia lor

33 Teodor, Vîrgolici, op. cit ., p. 39.
34Apud Teodo r, Vîrgolici, op. cit. , p. 47.
35 Ibidem , p. 46.

16
este încă trainic ă: „Sunt 44 de ani de când și Arghezi și eu d ăm bune examene în fața
acestui dascăl aspru și necruțător care este Timpul…”36
Debutul literar are loc la revista Zig – Zag, e ditată de acesta când era elev în clasa a VI –
a cu schița Pe terasă , care anunța unele elemente ale literaturii de mai târziu a scriitorului
„sondarea vieții interioare a personajului, stabilirea unor paralelisme cu atmosfera
înconjurătoare, descrierile flu ente, pe alocuri în proză, sunet și culoare, tonul participativ
al comentariilor.”37 Este considerată a fi momentul debutului literar „este începutul
durerilor și al odiseei mele literare”38, fiind scrisă într -una din vacanțele petrecu te la
Corabia. Regăsim în acest ă schiț ă portrete ale mai mult or dascăli (profesorul de rom ână,
de latină, de istorie, de geografie, de franceză, greacă, câțiva profesori de matematică și
chiar unii suplinitori).
Urmează o a doua schiță, Harpistul Dionis „o sinteză a stării de sp irit a
adolescentului, respe ctiv la lecturile din literatur a europeană”39, cu înclinație spre
romantism.
În afară de schițe, Gala Galaction debutează și cu o serie de poezie și critică,
evidențiind diversitatea preocupărilor sale. Adriana Niculiu consideră că „Debutul literar
al lui Grigore Pișculescu constituie un preludiu care anunța un scriitor îndrăgostit de om
și frumos, umanismul și estetismul înnobilând cele mai valoroase pagini ale lui Gala
Galaction.”40 Și pe bună dreptate, umanismul lui Galaction se regăsește în fiecare scriere
ulterioară a acestuia, acesta devenind ca un laitmotiv al scriitorului iubitor de oameni și de
frumos dus până la fantastic.
Un loc aparte în sufletul acestuia îl ocupa și ziarul Adevărul literar (înființat de Anton
Bacalbașa) prin faptul că „mă leagă mai mult decât amintiri de cititor, mai mult decât
entuziasmul cu care urmăream nuvelele, articolele, poeziile și – mai cu seamă polemicile
lui.”41
Așadar, odată depășită și aceast ă a do ua perioadă a vieții, adolescen ța, Galaction
devine pe deplin conștient că scopul lui este să realizeze opere de o mare specificitate și
importantă, că tot ceea ce a trăit, simțit și experimentat până în acest moment îl vor ajuta
în demersurile scriitoricești.

36 Gala, Galaction, Chipuri și popasuri , p.304.
37 Adriana, Niculiu, op. cit. ,p. 56.
38 Gala, Galaction, op.cit., p.84.
39 Adriana, Niculiu, op. cit., p. 57.
40 Ibidem , p. 60.
41 Gala, Galaction, Chipuri și popasu ri , p.75-76.

17

1.3. Gala Galaction prin ochii altora

Până acum ne -am îndreptat atenția spre copilăria, adolescența și debutul literar al lui
Galaction încercând să aflăm detalii care au influențat scrierile sale, trăsăturile
fundamentale și înclinația acestuia spre fantastic. Este necesar însă, să vedem cum a fost
văzut și de oamenii din jurul acestuia pentru a înțelege pe deplin profilul acestui scriitor
care nu trebuie lăsat în negura uitării, tocmai pentru faptul că ceea ce s -a afirmat în mai
multe rânduri despre acesta nu este fără vreo semnificație și p entru că, a fi Gala Galaction
însemna cu adevărat un mare câștig pentru lumea literaturii.
Gala Galaction a fost un scriitor care a stârnit interesul multor oameni. De la pictori,
sculptori, critici literari și chiar persoane apropiate i -au dedicat o part e din timpul, din
emoțiile, trăirile, materialele lor pentru a -i arăta admirația.

 Tudor Arghezi s-a numărat, cel mai probabil printre primii care a sesizat
talentul acestuia. Aprecierea și admirația pentru Galaction a arătat -o mai întâi,
prin afirmațiile făcute, afirmații care nu au fost deloc puține și care au
demonstrat la câte lucruri sunt dispuși unii oameni să realizeze de dragul
păstrării unei prietenii durabile. La aniversarea de 80 de ani a lui Galaction,
Tudor Arghezi a prezentat elogiul prietenie i ce îi lega, prietenie care s -ar spune
din declarațiile celor doi că a devenit și mai puternică odată cu trecerea
timpului, pentru că și -au demonstrat că se pot încrede unul în celălalt atât în
momentele de fericire, cât și în momentele de răscruce. Aceas tă afirmație este
dovada cea mai vie că în sufletul lui Gala Galaction prietenia a avut un loc
important:
„Nu știu dacă de prea multe ori câte doi din contemporanii noștri pot să -și spuie că s –
au cunoscut acum 60 de ani și că prietenia le -a durat senină, c redincioasă și
nestingherită, 60 de ani. Noi, Galaction și mai jos iscălitul, aducem această simplă
mărturie pentru noi, ca doi plugari vecini, întâlniți primăvara pe brazdă și aprinzându -și
unul de la celălalt luleaua.”42
Prietenul lui, Tudor Arghezi nu s -a mulțumit doar la a -și arăta admirația și prietenia
prin intermediul cuvintelor, ci a realizat și un desen cu chipul bunului său amic. Prin acest

42 Apud Teodor, Vîrgolici, op. cit., p.52.

18
desen, Tudor Arghezi ne pune în vedere prin împreunarea mâinilor, privirea meditativă și
chiar lungimea bărbi i că Gala Galaction poseda un mare dar – înțelepciunea, dar care a
știut să îl fructifice pe toată durata vieții sale și chiar după moarte prin ceea ce a lăsat
urmașilor, deși după cum Galaction ar mărturisi, el nu a fost se pare interesat de lăsarea
unei moșteniri culturale sub forma unui volum: „Am fost și am rămas un părinte fără
grijă pentru copiii săi literari. Mi -au lipsit preocuparea și râvna de a aduna în volume –
adică în hambare – recolta ogoarelor mele literare.”

1.1.Gala Galaction, desen de Tudor Ar ghezi (1928)
 O altă persoană care s -a arătat interesată de omul Galaction a fost pictorul
Nicolae Tonitza . Acesta i -a prezentat admirația prin intermediul unui tablou
destul de sugestiv pentru acea perioadă. Tabloul este însoțit și de un titlu prin
care lu i Galaction i se atribuie eticheta de „ Profetul unei lumi noi ”, întrucât el a
fost și un susținător al cauzei proletariatului. Galaction a crezut tot timpul în
existența unei lumi noi, optimismul l -a manifestat într -o serie de afirmații, ca
de exemplu: „O lume nouă se ridic ă uriașă și temeinică, mai bună și mai
dreaptă, din profunzimile sociale… simțim cum se înal ță spre cerurile dreptății,
din oceanul social, viitoarea societate socialistă! O aștept ăm, o chemăm,
sperăm în așezăr ile ei mai echitabile și predic ăm entuziasmul salutar.”43
Portretul schițat pentru Galaction îl prezintă pe scriitor cu o atitudine nu tocmai
optimistă. De aceea între Nicolae Tonitza și Galaction are loc o discuție
aprinsă, în care îi reproșează pictorului că nu pune „mai multă vo ie-bună, mai
mult optimism în pânzele sale.” 44

43 Gala, Galaction, Oameni și gânduri din veacul meu , p.262.

19

1.2.N.N.Tonitza: Omul lumii noi
https://ro.wikipedia.org/wiki/Gala_Galaction #/media/File: TonitzaGalaction.PNG

De altfel, această dorință a lui Galaction de a realiza o lume nouă a auzit -o pentru
prima dată în perioada copilăriei petrecută la Roșiorii d e Vede, unde înțelege că
socialiștii erau cei care luptau pentru o viață mai bună, pentru o lume nouă și
corectă. Dorința i se va accentua în perioada studiilor la liceul Sf. Sava când
„Elevul cu vise socialiste a început să citească atent presa socialistă – <<Lumea
Nouă>>, organ zilnic al social -democrației, <<Lumea nouă literară și
științifică>>, <<Adevărul literar>>, înființat și condus de Anton Bacalbașa,
socialist militant, traducător în românește al Capitalului lui K. Marx.”45
După terminarea liceului a putut să își pună în aplicare dorința arzătoare de a
realiza o lume nouă și de a -și manifesta socialismul nestingherit grație prieteniei cu
Tudor Arghezi, N.D.Cocea, V.Demetrius, care erau considerați în acea perioadă c a
fiind spirite mai rebele. „Lumea nouă” este văzută ca singura alternativă pentru c a
oamenii să se elibereze din lanțurile regimului burghezo -capitalist spre a trăi într -o
„lume privilegiată, care -și împărțea puterea, rolurile și zilele mănoase, excluzând
din viața ei riscurile și neprevă zutul”46, fiind resimțită și de literatur a și proza
românească a vremii.
În articolul O lume nouă, el se ar ată interesat să -i ajute pe cei nedreptăți ți, particip ă
la trăirea comună a societății și nu poate rămâne indiferent, dovedind simpatie și
admirație pentru cei ce muncesc, pentru lupta lor, pentru conducătorii mișcării
revoluționare, unde remarcăm sentimentul profund de umanitate care îl însuflețește

44 Dinu, Pillat, op. cit. , p. 128.
45 Gala, Galaction, O lume nouă , p.14.
46 Ibidem, p.85.

20
în fiecare moment:
„Cine poate să rămână nesimțitor, când aceste presimțiri superioare, când
însuflețir ea atâtor oameni oțeliți de suferință bat orice alte impresiuni și țin pe loc
luarea -aminte și admirația noastră! Cei mulți, cei nedreptățiți, cei ce muncesc
pentru toată lumea vor să aplice bătrânei și nedreptei noastre societăți terapeutica
lor cea nouă.
Să-i ajutăm din toată inima!…’
 Gala Galaction s -a bucurat de admirația declarată și a uneia dintre cele patru
fiice, anume a Lucreției. Acesta i -a realizat tatălui o serie de portrete și desene
foarte expresive, care îl prezintă pe Galaction într -o seri e de posturi ce -i scot în
evidență calitățile și talentul de a scrie.
Luchi Galaction (căci așa se semnează) într -unul dintre tablouri realizează portretul
tatălui, asemănându -l cu un voievod, căci asemenea acestuia știe să -și „exercite” puterea,
să-i ghi deze pe oameni în hotărârile sale, fără a uza de forța fizică, ci numai de „forța”
călăuzitoare a cuvintelor.

1.3.Voievodul. Portret de Luchi Galaction

Tot Luchi Galaction mai realizează alte două portrete în care apare Galaction având
alături cărțile sale, iar în altul în care ni se revelă ipostaza de om înzestrat cu multă
înțelepciune, om care datorită experienței știe să discearnă binele de rău, trăsătură pe care
o vom întâlni și în scrierile sale, dovadă a nestrămutatei credințe în puterea lui Dumnezeu
și în menirea care i -a fost dată:

21

1.4.Gala Galaction și cărțile sale 1.5. Înțelepciunea vieții
Aceeași idee a înțelepciunii cu care a fost înzestrat Galaction o vom regăsi și în
desenul pe care îl realizează în 1920. Ni se prezintă un Galaction înțelept, dar în același
timp și un Galaction optimist, lucru care nu a fost schițat de niciunul din admiratorii săi
(dovadă că fiica își cunoștea foarte binele tatăl).

1.6. Gala Galaction, desen de Luchi Pi șculescu (1920)

 Galaction nu a fost lipsit nici de elogiul unor personalități importante ale
vremii. Unul dintre aceștia a fost Valeriu Anania , care cunoscându -l personal
pe Galaction considera că Galaction nu s -a lăsat întru totul descoperit:
„Galaction nu putea fi cunoscut, ci numai ghicit și numai atât cât îți îngăduia
statura lui de faun creștinat.” 47Cu toate acestea, Anania reușește să pătrundă

47 Valeriu, Anania, Rotonda plopilor aprinși , Ed. Flo rile dalbe, București, 1995, ediția a II -a, p. 75.

22
puțin câte puțin în sufletul lui Galaction și să înțeleagă natura complexă:
„Sufletul lui Gala Galaction era un roi de fluturi scânteietori, născuți noaptea
dintr -o flacără înaltă și rotiți de foc.”48, afirmație care trimite la ideea că,
sufletul lui Galaction este unul tânăr, ce poartă amprentele fantasticității, a
magicului și a vieții nepieritoare.
 Criticul Tudor Vianu și-a exprimat și acesta părerea cu privire la personalitatea
lui Gala Galaction. Afirmațiile lui Vianu vin să contureze ceea ce a fost
prezentat prin intermediul portretelor, anume că nu și -a uitat în nicio clipă
scopul, acela de a transmite cu c laritate prin intermediul operei sale umanitatea
care l -a însuflețit și l -a făcut să fie un apărător al acestora:
„Gala Galaction a devenit unul din clasicii literaturii române, rămânând
totodată tovarăș al străduințelor noastre, pe care îl invocăm în fiec are clipă, îl
auzim și -l vedem mereu, cu înfățișarea sa patriarhală, cu glasul său de argint
curat în care se topesc inflexiunile unei statornice emoții umane, ale unei mari
bunătăți.”49
 De asemenea, Barbu Ștefănescu Delavrancea are numai cuvinte de laudă l a
adresa acestuia despre care spune: „ Gala Galaction este un literat de o
personalitate excepțională și un artist de o mare originalitate .” 50 Din
cuvintele acestuia înțelegem că, originalitatea și personalitatea de excepție l -au
ajutat să se ridice la înăl țimea așteptărilor celor din jurul său, imaginea pozitivă
fiind una definitorie.
 Și I. Peltz dedica un capitol important și interesant în același timp lui Gala
Galaction, intitulat într -un mod cât se poate de sugestiv Surâsul lui Gala
Galaction. La primul contact pe care l -au avut a observat că este vorba de un
surâs benefic „Galaction mi -a întins mana – o mână caldă, frățeasca și mi -a
surâs (Toată făptura îi surâdea: era, din creștet până -n tălpi numai surâs).”51
Dar Peltz remarca faptul că, poate exista și un surâs trist, chinuit, amar în
momentul când deplângea pe cei care ignorau literatura „surâsul pe care îl am
și acum înaintea ochilor – surâsul unui mare meșter al limbii și al unui artist –

48 Ibidem , p. 75.
49 Tudor, Vianu, Studii de literatură română , Ed Didactică și Pedagogică, Craiova, 1965, p. 469.
50 Apud Camelia, Popa Caracaleanu, Transfigurarea fondului folcloric în nuvelele lui Gala Gal action , Editura
Tipoalex, Alexandria, 2001, p. 59.
51 I.Peltz, Amintiri despre, Editura Tineretului, București, 1967, p.82.

23
cetățean…”52, acest al doilea „surâs” este în acord cu omul Galac tion, sensibil
la ceea ce se petrece în jurul său, care nu poate fi indiferent la suferințele
poporului.
 Au existat și alții care și -au arătat admirația și respectul pentru ceea ce este
omul Galaction. Ion Jalea, I. Ludo, H. Torosian i-au realizat, cu mult ă migală și
străduință adevărate busturi. Toate au în comun aceeași privire înțeleaptă și
aceeași seriozitate cu care a fost înzestrat și care l -au ajutat să fie cât mai
aproape de oameni, să -i înțeleagă și să încerce să schimbe câte ceva spre bunul
folos al omenirii:

1.7. Gala Galaction, 1.8. Bust de I. Ludo; 1.9. Scriitorul văzut de Torosian
sculptură de I. Jalea

 Schițele realizate de Neagu Rădulescu, I. Țuculescu sau I.Iser îl prezint ă pe
Galaction într -o notă interesantă. Neagu Rădulescu pune accentul pe
elementele cu care a fost înzestrat din punct de vedere fizic, barba lungă,
privirea gânditoare, sprâncenele groase și negre, unite parcă printr -un rid de
expresie, toate conturând pe rsonalitatea reflexivă și echilibrul de care a dat
dovadă pe tot parcursul vieții. Același lucru apare surprins și în schița de
portret pe care I.Iser o face lui Galaction și Mihail Sadoveanu, fapt ce
demonstrează că tot ce s -a spus de spre acesta a fost ad evărat, anume ca

52 Ibidem, p.87.

24
Galaction nu și -a uitat niciodată semenii, a fost pare -se tot timpul conectat la
starea vremii și a încercat să găsească soluții la diverse problem e, poate și din
această continu ă căutare s -a născut pasiunea lui spre fantasticitate și reve rie,
spre crearea unei alte lumi ca metoda de evadare din acest univers, care în
unele momente constrânge.
Ambele schițe de portret sunt foarte bine realizate, în acord cu personalitatea
lui Galaction, care cu mult tact știe să găsească soluții la problem ele pe care le
întâmpină în dorința lui de a fi în acord cu societatea și de a o „cura ța” de
lucrurile care o urâțesc.

1.10. Gala Galaction văzut de Neagu Rădulescu 1.11.Gala Galaction și Mihail Sadoveanu de Iser

 În schimb, mult mai intere santă pare schița de portret pe care I.Țuculescu i-o
realizează, într -o manieră abstractă, încât Galaction pare învăluit de o negură
din care de abia se zăresc ochii și nasul scriitorului. Cel mai probabil,
Țuculescu a dorit să pună în paralel latura fanta stică din nuvele cu
personalitatea acestuia.

25

1.12. Gala Galaction, s chiță de portret de I.Țuculescu
1.4. Ce trebuie să mai știm despre Gala Galaction?
Despre Galaction mai există și alte lucruri interesante pentru care ni se cere să nu -l
uităm, unele poa te încă nu au fost descoperite sau nu au fost înțelese la adevărata lor valoare.
Gala Galaction a făcut lucruri cu care ni se cere să ne mândrim, a avut ambiția de a izbuti în
situații imposibile la acea perioadă, a știut cum să înfrunte dificultățile în a șa fel încât să iasă
învingător din orice situație. Meritul lui este cu adevărat import ant, iar acest lucru îl confirm ă
activitățile pe care le -a susținut (care i -au fost și recompensate la un moment dat) și afirmațiile
celor din jurul acestuia, confirmând u-i valoarea în decursul timpului:
Știați că…
 Gala Galaction a ținut un jurnal timp de 57 de ani?
Gala Galaction la vârsta de 17 ani începe să scrie primul jurnal în stil Goncourt, dar nu
este mulțumit de felul cum arată și renunță „ Căutam să fiu, în not ațiile mele, amănunțit,
revelatoriu, ascuțit, original!…”53, fără a i se reproșa faptul că nu și -a dus la îndeplinire planul
adolescentin, pentru că se știe că pentru acea dată era foarte neobișnuit să se scrie jurnale
intime. La 18 ani realizează un alt jurnal într -un alt stil, dar fără a avea o idee precisă „și nu -și
face, nici mai târziu, scrupule teoretice privitoare la acest gen literar fără mare tradiție în
cultura românească.”54 Jurnalul nu este ținut zilnic, revine la acesta când simte că trebuie să
povestească ceva nou, existând pauze și de ani, ceea ce ar dovedi că este un jurnal adresat
într-un fel sau altul publicului și, oricât ar nega acest fapt, Galaction odată publicându -l și-a
„ascuns” o parte din personalitate, tocmai pentru a nu stârni com entarii. Ceea ce face
Galaction prin intermediul acestui Jurnal este să noteze evenimentele cu faimă, fiind de fapt

53 Gala, Galaction, Chipuri și popasuri, p.9.
54 Eugen, Simion, Ficțiunea jurnalului intim , Ed. Univers Enciclopedic, București, 2001, p.153.

26
vorba de o „memorialistică deghizată.”55 Nu elimină viața personală, dar o limitează la
anumite evenimente sociale: „s-a îndrăgostit de o mir easă a lui Hristos, o cucerește, are
patru fete, se dedică teologiei, răzbate greu în viața socială, scrie și are succes, se amestecă
în politică și iese compromis moral etc…”56 Remarcăm c ă episoadele descrise sunt printre
cele mai importante din viața sc riitorului și care vorbesc, într -un fel sau altul de proiectele pe
care a dorit să le înfăptuiască, fără a ține cont de anumite „prejudecăți”: este de admirat faptul
că, îndrăgostindu -se de o călugăriță nu a renunțat, a suportat prejudecățile inevitabil ve nite
dintr -un asemenea fapt.

 A renunțat la călugărie de dragul „surioarei Zoe”?
Tot din Jurnal aflăm și acest detaliu, anume că în perioada când era gata să îmbrace
hainele monahale Galaction se îndrăgostește iremediabil de o călugăriță Zoe, care era
verișoara amicului sau, N.D.Cocea. Primele sute de pagini ale Jurnalului sunt scrise
tocmai, pentru a o cuceri pe viitoarea soție, Zoe cu care va trăi o viață liniștită, având
împreună patru fete: Maria, Elena, Magdalena și Lucreția.

 Se înscrie la Facultatea de Litere, dar în urma unui pelerinaj la mănăstirile din
Moldova după un an de studii renunță pentru a se înscrie la Facultatea de
Teologie?
Galaction a știut să îmbine ambele laturi, atât cea literară, cât și cea teologică cu multă
perspicacitate. A fost conștient că latura literară este deja definit ă, că pasiunea pentru
literatur ă o va putea realiza în decursul întregii sale vieți așa că s -a hotărât să
aprofundeze latura teologică, obțin ându -și doctoratul în teologie cu teza Minunea din
drumul Damascului .

 Ajunge preot la 43 de ani?
Dorința de a deveni preot se îndeplinește abia la vârsta de 43 de ani, după multe
încercări și intervenții. Peste câțiva ani devine profesor titular al Facultății de Teologie
din Chișinău (1926 – 1941).

 A tradus Sfânta Scriptu ră?
Foarte puțini știu că una dintre cele mai bine realizate traduceri ale Sfintei Scripturi se

55 Ibidem, p. 154.
56 Ibidem, p. 163.

27
datorează lui Gala Galaction ajutat fiind și de părintele Vasile Radu. Fiecare avea
sarcina bine stabilită, ore precise de lucru, întâlniri pentru discuții după cum ne
dezvăluie chiar Galaction: „ Aveam fiecare chilia noastră și ore exacte de muncă, așa
cum se cuvine în acest soi de împrejurări. Ne adunăm numai la vremea mesei și
ceasurile noastre de întâlnire și de societate erau făcute să ne evidențieze și mai m ult
prețul laborioasei noastre singurătăți.” Consider ă că traducerea Sfintei Scripturi nu ar
fi fost însă posibilă fără ajutorul lui Dumnezeu, fără harul transmis: „ Traducerea
Sfintei Scripturi este una din cele mai evidente minuni pe care Providența m -a
învrednicit să le văd în viața mea…”57

 Prima călătorie cu trenul o face în momentul când vine la București
spre a -și continua studiile?
Momentul când vine la București spre a -și continua studiile nu îl va uita
niciodată, este momentul când realizează prim a călătorie cu trenul: „Nu
poți să uiți niciodată, cu totul, prima ta experiență feroviară”58, fiind
începutul unui lung șir de călătorii „Din acea vară de august,
călătoriile cu trenul au invadat în viața mea.”59

 În perioada liceală, Gala Galaction este r ugat de cei de la revista
Flacăra să scrie un articol despre Vlahuță „Scrie -ne ceva despre
Vlahuță”
Cu toate că era bun prieten cu Vlahuță, prietenia lor se rezumă doar la
mărturisiri din viața personală și nu la discuții despre proiectele literare
avute î n vedere. Alexandru Vlahuță a avut un rol important în hotărârea
lui Gala Galaction de a scrie proz ă „proza lui Al. Vla huță a fost soarele
de primăvar ă care a făcut să înmugurească visurile și încercările mele
literare […] Iau parte din toată inima la ci nstirea pe care o dați u nui
principe al literaturii rom ânești”60

 Pseudonimul literar Gala Galaction a fost ales în timpul unei călătorii cu trenul?
Călătoriile cu trenul i -au oferit chiar numele Galaction pe care l -a văzut scris pe un

57 Gala, Galaction, Chipuri și popasuri , p.24.
58 Ibidem, p.52.
59 Idem.

28
perete al mănăstirii Neamț:
„Gala Galaction, logodit gloriei și nemuririi […] mergând cu trenul, cum stătea
întins pe banca de lemn a vagonului, i s -a părut, în liniștea nopții, că ritmul roților
în mers spun Gala Galaction, Gala Galaction, Gala Galaction… Călătorului car e
a început să fie i -a plăcut cântecul roților de tren, și l -a însușit ca pseudonim.”61

 Datorită contribuției oferite de N.D.Cocea prin revista Viața socială,
Galaction cunoaște succesul?
În 1910 apare revista Viața socială , condusă de N.D.Cocea, unde pub lică
nuvelele Viteazul Jap, De la noi, la Cladova, Gloria Constantini, Copca
Rădvanului, Lângă apa Vodislavei . Datorită prieteniei cu Cocea
reîntâlnește mișcare a socialistă „mult mai viguroas ă”, deși printre
reprezentanți nu mai existau atât de mulți inte lectuali.
Bunul său prieten, Cocea a fost cel care l -a susținut tot timpul, chiar și în
acuzațiile pe care Lovinescu i le -a adus că ar fi un „trădător de țară”. Îi
laudă talentul „tu, care scriind ai făcut de o mie de ori mai mult pentru
România de mâine d ecât toți scribii care s -au trezit naționaliști peste
noapte fiindcă pizmuiau talentul tău, tu, fratele meu Galaction, un
vândut!”62 Cuvintele de laudă și prețiozitate dovedesc faptul că, Galaction
a fost cu adevărat norocos în ceea ce privește prietenia, d ovedindu -se și în
acest caz că este vorba de o prietenie adevărată.
De altfel, această revistă (cu o existență scurtă de 13 numere) a avut o
importanță deosebită la acea perioadă „ Revista Viața socială a zguduit și a
răscolit prelung lumea noastră literară . N-a avut parte de o existență
îndelungată, dar – ca steaua lui Eminescu – a prezidat, după stingere, mult
dor și mult entuziasm.”63

 Avea un portret pe perete al lui Victor Hugo?
Gala Galaction pare interesat să afle încă din copilărie al cui este portr etul ce se afla pe
peretele din casa părintească. Află că aparține autorului francez abia după ce citește

60 Ibidem, p.71 -72.
61 Gheorghe, Cunescu, Pe urmele lui Gala Galaction , Ed. Sport – Turism, București, 1982, p. 49 .
62 N.D., Co cea, Pamflete, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1960, p.186.
63 Gala, Galaction, op. cit., p.236.

29
romanul Mizerabilii: „Acum se făcuse lumina! Știam al cui era portretul din perete!”64

 Acest pseudonim îl folosește odată cu publicarea în revista Linia dreaptă?
În cadrul acestei reviste a bunui său prieten, Tudor Arghezi publică nuvela Îl
osândesc jurații? , nuvelă care va fi denumită ulterior Gheorghe Cătălina,
semnând -o cu pseudonimul cu care este de fapt cunoscut până în zilele noastre
Gala Galactio n.

 Cei trei muschetari și -au influențat viețile?
Cei trei muschetari, Galaction, Arghezi și Cocea, pe care îi leagă o prietenie de
nedespărțit pe tot parcursul vieții și -au influențat viețile după cum însuși Galaction
declara „ Ce deosebire între aceștia t rei! Și totuși, viața mea ar fi fost cu totul alta fără
Cocea și cântărește dacă n -am avut și eu un cuvânt în viața lui Arghezi .”65

 Debutul are loc la ziarul Liga ortodoxă a lui Macedonski?
Atât Galaction, cât și Arghezi își fac debutul la ziarul lui Maced onski în 1896,
oarecum impulsionați de același sentiment, afirmație care într -un fel anticipează
proiectele viitoare: „Simțeam și eu, simțe a și Arghezi că ziarul de gazet ă și însuși
patronul ziarului vor fi detalii de început, în călătoria noastră spre gră dina
Hesperidelor.”66

 Prietenia cu G.Ibrăileanu s -a datorat apariției nuvelei De la noi, la Cladova?
Prietenia cu Ibrăileanu s -a concretizat după apariția nuvelei De la noi, la
Cladova , chiar el mărturisind: „ Cu nuvela aceasta am câștigat statornic luarea –
aminte și bunele convingeri ale celui ce era să fie de atunci încoace definitivul
mei amic – G. Ibrăileanu.”67 Astfel, Galaction pe lângă succesul p e care l -a avut
cu acesta nuvel ă, se poate considera pe deplin norocos pentru că a câștigat și un
prieten des pre care mărturisește în capitolul intitulat Despre exodul lui
G.Ibrăileanu „Iată un suflet care a lăsat în sufletul meu, în puținele noastre
ceasuri de contact, numai farmec, numai armonie și încântare.”68

64 Ibidem, p.34.
65 Apud Adriana, Niculiu, op. cit., p.47.
66 Gala, Galaction, op. cit., p.307.
67 Ibidem., p.245.
68 Idem.

30
 Revista ieșean ă Viața Românească a fost prima care a vorbit despre debutul s ău
literar?
În schimb, revista ieșean ă, care a atras prin prestigiul ei, aproape pe toți scriitorii
talentați ai vremii, a fost cea care a vorbit pentru prima dată d espre debutul s ău
literar, admirându -i talentul. G. Ibrăileanu af irma la apariția primului volum
Bisericuța din R ăzoare următoarele:
„D. Galaction, în ce privește natura talentului s ău, e un subiectiv, un liric, în ce
privește tema predilectă e un cântăreț al pasiunilor amoroase și al naturii; are
asupra vieții o conc epție de creștin ortodox; un țărănist în subiecte, un democrat
în sentimente; un impresionabil fin, deci de mâna întâia.
Și fiind toate acestea la un loc, d. Galaction rămâne un scriitor foarte original,
capabil să satisfacă multe exigen țe, și pe care -l putem clasa de pe acum printre
puținii scriitori buni ai țării și ai deceniului în care trăim”,
fiind unul dintre cei mai prețuiți și devotați colaboratori ai revistei, Garabet
Ibrăileanu văzân du-l ca pe un „feno men straniu” al literaturii rom âne.
Cuvint ele lui Ibrăileanu sunt de o reală profunzime, sunt încărcate cu mult adevăr
și sunt dovada faptului că, participarea afectivă a naturii, fire a reflexivă a cestuia,
tendința spre a descrie univers ul țărănesc , lupta s a pentru dreptate l -au
transformat într -un scriitor cu adevărat talentat.

 Volumul Bisericuța din R ăzoare a apărut la inițiativa unui bun prieten?
Galaction publică volumul Bisericuța din Razoare la inițiativa lui Mihai Carp
după cum însuși declara într -un articol din ciclul Povestea cărților me le, din
noiembrie 1945 în „ Ultima oră ”:
„Cititorul primei mele cărți este amicul și colegul Mihai Carp care în anul 1914
era administratorul revistei ieșene. El m -a îndemnat să -i alcătuiesc un volum din
nuvelele mele de pâ nă aici și el a avut toată grij a tipăritului, departe de
amestecul și de ochii mei. ” În această privință de a -și aduna operele în volume
voi discuta mai târziu într -un alt capitol, întrucât este un detaliu oarecum
important despre care însuși scriitorul a oferit câteva explicații.
Revist a a avut un mare succes în rândul tinerilor după cum însuși Galaction
afirma: „ O citeam în biblioteca societății studenților teologi, într -o atmosferă de

31
dor și de tensiune sufletească, proprie acelor zile pe veci apuse.”69
În această revistă publică și alte nuvele și povestiri ca La Vulturi !; Grație și
Palamon; Scrisori către Simforoza; Crinii; Printre tomuri brăcuite; Caligraful
Terțiu; O stea prin fereastra lui Manola ș și alte câteva schițe, nuvele și articole.

 Termenul de „avangard ă” apare pentru prima d ată la Gal a Galaction?
Într-o scrisoare a lui Gala Galaction către G. Ibrăileanu din 19 septembrie 1912
apare atestat termenul de „avangard ă” literară în spațiul românesc.

 Obține premiul Eliade Rădulescu în valoare de 5000 lei în 1915?
În ultimele zile de concurs decide să participe și el cu volumul să u, fără a se
gândi în nicio clipă că norocul îi va surâde. Galaction obține acest premiu în
valoare de 5000 lei pentru volumul Bisericuța din Razoare , premiu oferit de
Academia Rom ână.
Alte premii și distincț ii sunt: Prem iul Societății Scriitorilor Rom âni (1933),
Medalia „Meritul Cultural”, clasa a II -a (1934), Premiul Național Literar (1935),
Premiul național pentru proz ă (1942), Medalia „Meritul Cultural” în grad de
comandor (1947) și Ordinul Muncii, clasa I (1954).

 În anul 1948 este ales deputat în Marea Adunare Națională?
Deputatul Gala Galaction, cel care a sprijinit lupta proletariatului român are șansa,
cu câțiva ani înainte să moară de a i se oferi „Ordinul Muncii”, clasa I, mai exact în
anul 1954. El a militat pentru un echilibru pe toate planurile „Cred că lumea
noastră își va găsi voința și energia de a se întruni, la un suprem aeropag al
înțelepciunii și al umanității.”70
S-a folosit de această funcție spre a milita pentru realizarea ideilor de pace și
umanitate. În urma unei întâlniri cu reprezentanții mai multor țări, este pe deplin
convins de posibilitatea unei conviețuiri armonioase între oameni, indi ferent de
limbă, etnie, credinț ă, declarând: „Nu voi uita niciodată acea stă întâlnire pașnică,
frățeasc ă, amabilă, între trimișii atâtor tari și neamuri, toți doritori să adune –
pentru familiile și compatrioții lo r – nădejdea, semnele, siguranț a, că ura, c ă
rivalitățile, c ă vicleniile diplomatice, că războiul… vor putea fi stăvilite”.

69 Idem.
70 Ibidem., p.336.

32

 Dorința lui a fost de a fi înmormântat la mănăstirea Cernica?
Ultima parte a vieții și -a petrecut -o imobilizat la pat din cauza unei boli care
pusese stăpânire pe corpul său, de aceea a dorit să fie înmormântat la mănăstirea
Cernica „dorise să -și odihnească osemintele și să asculte de deasupra apelor,
liturghia.”71
Apropierea de natură și trimiterea di rectă la simbolul bradului arat ă că, universul
operei sale este unul care are ca model lumea reală „ Bătrân stejar, în ziua morții
mele, tu vei sta – cum stai și azi – neclătinat și falnic […] Te vei întâlni cu mine
acolo unde oglinzile de azi vor fi schimbate.”72 Este, oarecum, ca o promisiune pe
care autorul o face naturii, că vor păstra aceeași legătură trainică tot timpul.
La data de 8 martie 1961 încetează din viață om ul Galaction, dar continuă să
trăiască scriitorul Galaction.
Gala Galaction a creat o operă născută din zestrea poporului român, în special a
Teleormanului, a valorificat tezaurul folcloric. El se va reîntoarce de fiecare dată la
copilărie pentru a prezen ta meleagurile natale cu nostalgia și sensibilitatea lirică a
unui poet.
Gala Galaction rămâne însă un scriitor modest, care crede că puținele calități pe
care le are l -au ajutat să își îndeplinească țelurile, afirmându -și crezul artistic,
conturat pe prin cipiul ajutorului reciproc, solidarității și adevărului:

„Am fost, sunt și rămân devotat nevoilor, durerilor și nădejdilor tuturor ce cred și așteaptă
împliniri noi în bine. N -am făcut parte din niciuna din marile școli literare; n -am cunoscut și
nu recun osc nici un maestru. Țin să fiu, dacă pot să fiu, eu însumi, cu puținele mele calități și
cu nenumăratele, dar caracteristicile mele cusururi.”73

71 Valeriu, Anania, op. cit ., p. 83.
72 Gala, Galaction, op.cit., pp.338 -339.
73 Apud Camelia, Popa Caracaleanu, op.cit., p.51.

33
Capitolul II: Ce fel de literatură voia Galaction?

2.1. Valorificarea fantasticului la Gal a Galaction
Varietatea fantasticului și a formelor de reprezentare face să fie tratat în cele mai
diverse forme, de accea universul fantasticului este unul vast și „în același timp durabil și
pururi schimbător, ceea ce se leagă mai strâns decât orice de rădăcinile gândirii
omenești și oglindește cel mai bine evoluția și metamorfozele acestei gândiri” după cum
afirma Marcel Brion în Introducerea cărții sale.74
Pentru identificarea fantasticului trebuie avut în vedere următorul aspect: aflarea
acelui punct fix de raportare care susține ipotezele pentru că, scopul fantasticului este de a
crea o lume diabolică și făpturi diabolice fără vreo legătură cu lumea reală. Tocmai de
accea, raportul fantastic și lumi posibile ne conduce la sintagma lui Umberto Eco, aceea a
existenței „ pactului ficțional cu autorul”, încât „ Cititorul trebuie să știe că ceea ce i se
povestește este o întâmplare imaginară, fără ca prin asta să considere că autorul spune o
minciună.”75
De-a lungul timpului au existat mai multe persoane car e au încercat să definească
conceptul de fantastic, dintre care:
– Roger Caillois în studiul său În inima fantasticului afirma „Orice fantastic este o
încălcare a ordinii recunoscute, revărsare a inadmisibilului în sânul inalterabilei
legalități cotidiene. ”
– H.P.Lovecraft e de părere că cititorul este cel care o declanșează cu ajutorul trăirilor
generate de forțe malefice „ O povestire este fantastică pur și simplu dacă cititorul resimte
un profund sentiment de frică și spaimă, dacă recunoaște prezen ța lumi lor și a puterilor
insolite.”
– În schimb, Edgar Allan Poe susține importanta fiecărui element din cuprinsul operei la
realizarea fantasticului „ De-a lungul întregii opere n -ar trebui să existe nici măcar u n
singur cuvânt care să nu tind ă în mod direct sau indirect spre realizarea acestui țel
prestabilit.”

34
– Pe același lucru mizează și Tzvetan Todorov în cartea sa, Introducere în literatura
fantastică atunci când afirma că „ fantasticul nu durează decât doar atât cât ține ezitarea
[…] La sfârșitul povestir ii, cititorul, dacă nu personajul însuși ia o hotărâre, optează
pentru o soluție sau pentru cealaltă și prin însuși acest fapt părăsește sfera fantasticului .”
În această situație fantasticul se definește în relație strictă cu incertitudinea și ezitarea car e
le dau viața.
Se poate vorbi și de existența unor funcții ale fantasticului prezente în opere:
a) Fantasticul are rolul de a produce asupra cititorului o impresie aparte (groază, oroare,
curiozitate);
b) El întreține suspansul și permite o bună organizar e a intrigii;
c) Are rolul de a crea un univers aparte, diferit de cel real sau, în unele situații paralel cu
acesta „fantasticul permite încălcarea anumitor limite dincolo de care nu se poate
ajunge decât mulțumită lui.”76
Literatura lui Gala Galaction este una unică, este literatura omului nou, care încearcă
să construiască o lume nouă. Pornind de la ceea ce semnifica viața rurală, în care omul de
la sat acționa după anumite reguli stabilite, Galaction și -a îndreptat atenția spre
descoperirea în profunz ime a sufletul omului, încât cum afirma și Ovidiu Papadima „ el
caută să ordoneze lumea aceasta barbară prin supunerea ei împărăției suverane,
armonioasă și pură a ideilor. Clasicul vede în oameni caractere și în viaț ă probleme.”77
Proza fantastică pro pusă de Galaction este dovada vie c ă universul copilăriei se afl ă
impregnat în tot ceea ce a realizat în creațiile sale. Tocmai de aceea Galaction este
considerat unul dintre cei mai buni naratori de întâmplări fabuloase, cel mai des apelând
la imaginea de monologică. O apariție frecven tă o va avea acest diavol în multe dintre
scrierile sale „ cu o gamă nesfârșită de întruchipări și acțiuni spectaculoase ”78, dar și o
serie de alte elemente care contribuie la potențarea ideii de fant astic, misticismul lui se
rezumă la un amestec de fantastic și real.

74 Marcel, Brion, Arta fantastică, Editura Meridiane, București, 1970 , p.7.
75 Umberto, Eco, Șase plimbări prin pădurea narati vă, Editura Pontic a, Constanța , 1997, p. 100.
76 Tzvetan, Todorov, Introducere în literatura fantastică, Editura Univers, București, 1973, p. 183.
77 Apud Teodor, Virgolici , Antologie, prefața, tabel cronologic și bibliografie, Ed. Eminescu, București, 197 8, p.
138.
78 Adriana, Niculiu, op. Cit., p. 190.

35
Galaction acord ă o atenție deosebită și prezentării unor spații consacrate ca pădurea,
iazul, moar a, lacul. Aceste spații sunt dominate de spirite tutelare care își fac apariția sau
despre care se spun poveș ti ce au legătură cu spațiul geogra fic. O caracteristică
important ă a spațiului inițiatic era acela că trebuia să fie primejdios, tenebros. Cu trecerea
timpului, aceste zone au fost demonizate, îndepărtate de credință. Pes te acest strat care
avea la baz ă anumite credințe au apărut altele, păstrându -se calitățile negative. Toate
aceste reminiscente au fost transformate în fabulos .
Vom observa că lumea satului devine purtătoarea miraculosului, autorul luând ca
model oamenii satului care cred în s upranatural, dar pentru a -și completa cunoștințele în
acest domeniu, Galaction afirma: „ Omul firesc crede în supranatural. Stafiile și pricolicii
de care -i auzeam adeseori vorbind nu vor putea fi niciodată pentru mine niște bâiguieli
sau niște halucinații. ”79
Nuvelistica lui Galaction este și o ocazie inedită de a ne familiariza cu realul, cu
toposul unor așezări datorită calității de topograf dobândite din copilărie „Literatura lui
Gala Galaction rămâne o proiecție uimitoare a spațiului geografic cuprins intre plaiurile
Mehedin țului, valea Oltului, a Jiului, a Arge șului și malul Dunării.” 80 El este un iubitor
al naturii, pe care o vede ca parte integrantă a firii acestuia, iubește și priveliștile sălbatice
pentru că simte că doar așa „ omul este mai apr oape de natură, înfrățit cu natura și
frământat de pasiuni care se aseamănă cu furtunile ei.”81 Este vorba de o natură
umanizată, o natură care are un rol activ, servind de cele mai multe ori la exteriorizarea
dramelor, la destinul personajelor sau spre a -i pedepsi atunci când se încalcă simțul uman
prin gesturi ca voluptatea sau crim a.
Fantasticul se manifestă din primele povestiri ale acestuia, iar pe lângă acest element
apare și prezentarea unor pasiuni carnale încât „ Creștinul sfâșiat de demonul i nstinctelor
își mărturisea febra în jocurile unei închipuiri neliniștite, care înfrumuseța păcatul cu
aprinse obsesii.”82 (cazul preotului Tonea) . Așadar, dorința de a scoate în ev idență acest
raport al omului între virtute și păcat va fi des accentuat de narator în scrierile sale.
Trebuie amintit totuși, de la început că fantasticul prozei lui Galaction are surse diferite:
credințele populare ale satului natal (poveștile auzite de la părinți, locuitorii satului cu

79 Gala, Galaction, Jurnal, vol. 1, p.594.
80 Apud Teodor, Virgolici, op. cit., p. 229.
81 Ibidem., p.173.
82 Pompiliu, Constantinescu, Romanul românesc interbelic, Ed. Minerva, București, 1977, p. 139.

36
draci, vrăjitoare), dar și „supranaturalul mistic al formației sale ulterioare, elemente
livrești medievale, legendele diavolului din literatura universală.”83
Nuvelele lui Galaction pot fi clasificate în funcție de o serie de trăsături astfel:
a) Nuvele cu o tentă romantică mergând până la fa ntasticitate.
Este cazul unor nuvele ca Moara lui Călifar, Co pca Rădvanului, În pădurea
Coto șmanei, Andrei Hoțul . O contribuție importantă la realizarea acestor nuvele
fantastice au avut -o poveștile auzite chiar de la tatăl său.
b) Nuvele cu caracter realis t, cel mai adesea inspirate din epoca de represiune a
încălcărilor turcești după revoluția lui Tudor Vladimirescu din 1821.
În categoria aceasta se încadrează nuvele ca: Lângă apa Vodislavei, La Vult uri, Zile și
necazuri din zaver ă. Sursa de inspirație în cazul acestora o constituie poveștil e auzite
„de la o bătrână vesel ă și bărbătoas ă, un fel de bunic ă adoptivă.”84
c) O a treia categorie de nuvele sunt nuvelele cu caracter realist, care se „grupează prin
problematica morală ridicată pe niște conflicte exclus iv erotice, ca și prin tensiunea
romantică a stilului.”85
Este vorba de nuvele ca: Gloria Constantini, De la noi, la Cladova, În drumul spre
păcat, Mi -e dragă Nonora. Această categorie a stârnit lungi controverse prin
conținutul abordat, întrucât se știe că pentru acea perioadă nu era foarte potrivit să se
accentueze trăsături erotice.
d) O ultimă categorie a nuvelelor este cea cu caracter creștin, de apolog. Este cazul unor
nuvele ca: Dionisie Grecoteiul, Mustafa Efendi ajunge Macarie Monahul, Caligraful
Terți u.
Premierea lui Gala Galaction a avut loc la data de 29 mai 1915, când Barbu Ștefănescu
Delavrancea citește raportul s ău prin care îi laudă talentul, focalizându -se pe nuvela
De la noi, la Cladova . Barbu Ștefănescu Delavrancea este printre primii care înț elege
că în spatele unui simplu om se ascunde un scriitor cu adevărat talentat, care își
expune de la o nuvelă la alta principiile care -l domin ă și îl fac să acționeze.

83 Adrian a, Niculiu, op. Cit. , p.189.
84 Dinu, Pillat, op. Cit., p.146.
85 Ibidem., p.147.

37
Ne-am oprit asupra ideea de fantastic care apare prezent printr -o serie de simboluri de s
utilizate în proza românească, un simbol fiind în planul ideilor „un element de
legătură, încărcat de meditație și analogie.”86
 DIAVOLUL
Conform unei definiții date de Ivan Evseev, diavolul reprezintă „ atât r ăul de orice
natură, cât și tentația răului, is pita – arma de a instala propria dominație și de a deposeda
omul de grația lui Dumnezeu .”87. Din această definiție înțelegem că, diavolul folosește lumina
și cunoașterea în scopuri malefice, fiind un factor al negației, dar necesar în evoluția lumii.
Cu tim pul, diavolul s -a îndepărtat de semnificația data de creștinism, păstrând decât
unele reminiscențe: „ Diavol, geniul rău, care prin minciună a sfărâmat fericirea celor dintâi
doi oameni, Adam și Eva, care a împiedicat pe No ie să -și facă corabie și mai pe urmă a
căutat să -l înece cu toți cei ce pluteau pe valuri”88, credința considerându -l „un jalnic rival al
lui Dumnezeu […] părtaș la episoadele capitale din viața Cerului și a Pământului.”89 Spre
deosebire de religia creștin ă, unde lua înfățișarea omului (pentru a strica mai ușor legăturile
dintre soți, prieteni sau tovarăși), în proza fantastică vom observa o imagine antropomorfizată
cu unele însușiri animale de cele mai multe ori impure (gheare, co arne, aripi de liliac etc) , cu
scopul de a întruchipa r ăul universal. În jurul acestor zoomorfisme s -au dezvoltat o serie de
superstiții:
„Morarul din Moar a lui Călifar are o față de cucuvea, indicație și a condiției sale de paznic
peste lumea întune cată a lacului, dar și de ființ ă pânditoare.”90
Vom observa în proza fantastică a lui Galaction o preferință a diavolului pentru locuri pustii,
pentru mori abandonate (simbol al înghețării timpului) și ape necurate (pentru ideea de
metamorf ozare), spațiul în care se mișc ă individul avân du-și originea chiar în temperamentul
acestuia.

 PĂDUREA

Pornind de la o definiție tot a lui Ivan Evseev, pădurea este „simbol arhetipal, asociat
templului natural, freneziei și exuberan ței vieții, dar și spaimelor, pericolelor, rătăcirilor sau

86 Luc, Benoist, Semne, simboluri și mituri, Editura Humanitas, București, 1995, p.6.
87Ivan, Evseev, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, Editura Amarcord, Timișoara , 2001, p. 55.
88 Tudor, Pamfile, Diavolul, învrăjbitor al Lumii, Socec, București , 1914, p.8.
89 Marcel, Brion, op. cit., pp.135 -136.
90 Doina, Rusti, Dicționar de teme și simboluri din literatura română, Polirom, 2009, ediția a II -a revăzută și

38
morții” 91 sau cum o vede Eliade ca fiind un sanctuar, unde ființa își regăsește identitatea. În
proza fantastică a lui Galaction, pădurea este văzută ca punct intermediar între două lumi,
simbol asociat cel mai adesea cu ideea rătăcirii printr -o pădure întunecoasă, care ne introduce
într-o altă ordine a lumii: de exemplu, visul diabolic al lui Stoicea, debutează cu o rătăcire
prin pădurea cuprinsă de furtună. Pădurea presupune și o probă pe care un personaj, asemeni
celui din basmele fantastice trebuie să o depășeasc ă, fiind un „loc al încercărilor și al izbânzii
[…] trezește spaimele ancestrale, prin faptul că este un peisaj închis și întunecat”.92
O definiție interesantă din punct de vedere stilistic o regăsim la Marcel Brion, care
spune că pădurea reprezintă inte riorul omului „labirintul pasiunilor și al viciilor, în care se
rătăcește și din care trebuie să iasă pentru a ajunge la lumină.”93 Aceasta definiție se reflect ă
cel mai bine în nuvel a Moara lui Călifar, unde Stoicea rătăcește prin pădure pentru a -și
îndepl ini un vis transformat într -un viciu, pădurea fiind locul în care se pierde din toate
punctele de vedere: fizic, material, spiritual pentru că devine o lume irațională cu făpturi,
lucruri, plan te și animale care se transform ă, o lume în care „se adun ă, crude și tăcute, stihiile
dușmănoase, o altă lume.”94
 VISUL
Acest simbol al visului este asociat cu motivul rătăcirii și al pădurii în nuvelistica
fantastică a lui Galaction, visele fiind c a niște făpturi ale somnului care tulb ură echilibrul
vieții . În nuvel a Moar a lui Călifar, Stoicea are șansa de a trăi o viață de om, dorința lui fiind
de a-i lua locul lui Călifar (Stoicea are toate calitățile unui viitor paznic: este fără legături
sociale și de asemenea, orfan). Motivul preluat al vieții ca vis c ontribuie la conturarea acestei
lumi ficționale, la stabilirea unor diferențe și chiar la îndeplinirea unor dorințe.

 MOAR A
Este simbolul cel mai sugestiv, care de altfel ne da și numele unei
nuvele de a lui Galaction. Conform unei defi niții date de Doina Ruști,
moar a este „simbol al timpului c are mistuie, macină lumea, moar a este

adăugită, Iași , p.136.
91 Ivan, Evseev, op.cit. , Editura Amarcord, Timisoara, 2001, p. 142.
92 Doina, Rusti, op.cit., p.315.
93Marcel, Brion, op. cit., p.10.
94 Idem.

39
un loc vitalizator, situat în miezul universul ui care se transformă
continuu .”95
La Galaction, imaginea fantastică a morii este și mai accentuată, prin
situarea acesteia pe malul u nui iaz împietrit, în loc abandonat și din
cauza aspectului infernal, al locului unde sălășluiesc forțe malefice. Ni
se evidențiază timpul întrerupt, stăpânit de puterea diavolului, în care
nu poate exista un progres, ci numai drumul spre iad, spre Tartar.
În nuvel a Moar a lui Călifar, acest simbol prezent încă din titlu are
semnificați a unui loc intermediar, fiind c a o graniță între lume și Infern
păzită de Călifar și simbolizează „un spațiu ieșit de sub tutela timpului
istoric, este o moară pustie, în care nu se învârte decât roata
iluziilor”.96
 LOC ABANDONAT
Acest simbol este, de asemenea unul important și sugestiv pentru forța
colectivității obștești. El ap are, în special, în nuvel a Moar a lui Călifar
ca motiv al spațiului abandonat, invadat de forțele răului. Aflăm, citind
nuvela c ă din momentul părăsirii pădurii de către oameni s -a format
„un pământ pietros, scorburos și plin de mărăcini, în care numai
necura tul trăgea brazda cu coarnele ”.
 APA
Dacă este să ne raportăm la semnificația generală a acesteia, apa este un
element universa l, dar și un element care separ ă sau dizolvă.
În Moar a lui Călifar , apa este reprezentată de lac ca loc de regăsire a
eternului efemer. El pare a se afla sub puterea unui diavol pentru că „ pe
fața lui nu izvodea, niciodată nicio undă” . În nuvelă, lacul devine locul
unde Stoicea realizează pactul cu Nichipercea.
Ni se sugerează și ideea că, omul care este stăpânit de vraja apei nu mai
are scăpare, drept dovadă Stoicea îl ucide pe morar și abia apoi se

95 Doina, Rusti, op.cit., p.270 -271.
96 Ibidem., p.272.

40
sinucide „ el s-a spălat în ap a lacului, consfințind astfel legământul pe
care îl făcuse (prin simpla rostire a dorinței lui, de a se căp ătui ca
slujitor al lui Călifar .”97
Uciderea lui Călifar este considerată condiție necesară intrării sub
puterea malefică a apelor. Abia după ce reali zează gestul lepădării de
viața lui de până atunci, Stoicea se trezește din visul care a făcut
posibilă dezvoltarea în jurul simbolului apei vrăjite stăpânită de duhuri
rele.
În schimb, în alt ă nuvel ă cum este Copca Rădvanului , apa are o altă
semnificație. Tema unirii prin înec a celor doi îndrăgostiți explic ă
semnificația apei, văzută ca element ce realizează legă tura și dincolo de
moartea lor.
 FANTOM A
În categoria fantasticului am putea încadra și simbolul fantomei cu cele
trei reprezentări: fantoma de oa meni, de animale și de edificii. Această
categorie fantastică apare în nuvel a În pădurea Cotoș manei , când lui
Mantu Miu i se arată în cale un amestec a primelor două reprezentări
(cea de oameni și cea de animale) și în nuvel a În drumul spre păcat ,
având sc opul de a -l întoarce din drum pe protagonistul întâmplării,
întrucât o considera un semn rău -prevestitor.
 COMOARA
Conform unei definiții oferite de Ivan Evseev, comoara este simbol
ambivalent „aducător de fericire și bogăție, dar și izvor de crime și
sufer ințe”.98
Acest simbol se întâlnește în Gloria Constantini, unde scriitorul ne face
spectatori la jocul straniu și alegoric al aurului „El vede mai întâi doi,
apoi patru și în cele din urmă șase ochi sclipind în întunericul
bordeiului. Din aceștia cresc flăc ări lungi <<într -o colcăială de
dantelă>>, se înal ță piramide, apoi <<șerpi galbeni, zdrobiți și vag

97 Ibidem., p.46.

41
colcăitori>>”.99
În ciuda numeroaselor indicii care prev estesc răul, Constantin dezgrop ă
comoara. Chiar și în momentul dezgropării, el este avertizat de per icol
prin cele trei cranii, dar nu înțelege mesajul: comoara presupune
moartea a trei persoane – el, iubita și fratele său.
Așadar, definiția data de Evseev își găsește aplicarea în această nuvelă:
comoara poate aduce fericirea pentru un moment, dar și suf erința.
Prin intermediul acestei nuvele, se poate înțelege și o concepție biblică
pe care Galaction a dorit să o surprindă, anume ca adevărata bogăție
este cea spirituală „Nu vă adunați comori pe pământ unde molia și
rugina le strică și unde hoții le sapă și le fură. Ci adunați -vă comor i în
cer…!.” (Matei 6,19 -20).
 PĂCAT
Tot un cuvânt care face trimiteri la concepția biblică este simbolul
păcatului, regăsit în nuvel a În drumul spre păcat . El este perceput ca
fiind „vina inițială a omului de a fi călcat in terdicția
dumnezeiască”100, fapt ce a dus la alungarea din paradis.
Galaction reușește cu multă abilitate să construiască o lume fantastică,
ajutându -se în demersul său de puterea creatoare care -l însuflețește de
fiecare dată când pornește într -o călătorie f antastică. De altfel, Eugen
Simion în articolul Gala Galaction și vocația fabulosului consider a că
dorința de a cunoaște totul, stilul acestuia plin de ornamente și
simboluri și anumite pasiuni îl fac să se situeze pe o anumită treapt ă:
„Galaction e încă p e prima treaptă a fantasticului cult: aceea abia
desprinsă de feeric, miraculos, alegoric. Curiozitatea e de a afla toate
acestea expuse într -un stil ornamentat, cu imagini rare ce nu ocolesc
nici termenul cel mai nou, scos din dicționar, nici cuvântul dia lectal,
aproape necunoscut. În acest efort de sinteză, Gala Galaction se
apropie de Mateiu Caragiale cu care împarte și prețuirea comună

98 Ivan, Evseev, op.cit., p.43.
99 Doina, Rusti, op. cit., p.114.

42
pentru Huysmans. În rest, numai deosebiri”.101
2.2. Raportul fantastic -real în nuv elistica lui Gala Galaction
 Pentru că a m dorit să surprind în acest capitol cum funcționează ideea de
fantastic în raport cu realul voi începe mai întâi cu nuvela Moar a lui Călifar,
căci aceasta este expresia cea mai vie a faptului că fantasticul se îmbină cu
realul într -un mod cu totul inedit, putând fi interpretată și ca o baladă fantastică
(surprinderea portretelor eroilor). Scrisă când naratorul avea doar 20 de ani,
aceasta narațiune fantastică ne dezvăluie de la început „calitățile principale ale
artei lui literare, fraza s a largă și învălu itoare, împodobită, dar niciodată
încărcată de imagini, mlădioas ă, dar fără să -și piardă niciodată conturul”102
și marea abilitate a scriitorului în valorificarea folclorului. Primul cititor al
nuvelei a fost marele cântăreț Dimitrie Popovici -Beyreuth, despr e care declară:
„Popovici -Beyreuth a fost unul dintre foarte puținii frați mai mari, de la noi,
care a avut inima și luare -aminte pentru sărmanul Prâslea .”
Subiectul, deși aparent este unul simplu (în care se condamnă patima pentru
aur și este surprins p actul cu diavolul pentru dobândirea averii) conține
elemente fantastice: un flăcău ia decizia de a merge la un morar vrăjitor
întrucât avea o dorință arzătoare, aceea de a se îmbogăți. Morarul îl întâmpină
cu bucurie pe tânăr și îi promite că -i va îndeplin i dorința. Pentru că drumul
până la moară era unul lung și obositor, morarul îl îndeamnă să -și răcorească
fața în apa iazului, flăcăul negândindu -se în nicio clipă la consecințele acestui
act. Prin scufundarea feței în apa iazului, flăcăul ajunge să trăias că pentru o
clipă o viață întreagă. După un timp, când își dă seama că a fost mințit, el
decide să -l omoare pe morarul vrăjitor, c a mai apoi să se arunce și el în iaz,
înecându -se. Iazul și moar a sunt în această nuvelă două elemente fantastice
care sunt pu se în acțiune de cele două personaje de basm, flăcăul Stoicea și
morarul.
O serie de elemente fantastico -folclorice ne sunt prezentate odată cu
desfășurarea acțiunii:

100 Doina, Rusti, op. cit., p. 314.
101 Eugen, Simion, Gala Galaction și vocația fabulosului, revista România literară, nr.16, 17, aprilie 1969.
102 Teodor, Virgolici , op. cit., p. 168.

43
o Atmosfera de șezătoare folclorică la care se spun basme cu iz folcloric
dă nota de fanta stic acestei nuvele, la fel ca tinerii ce se adunau la
șezătoare spre a spune și asculta basme nemaiauzite. Atmosfera de
fabulos se realizează și cu ajutorul limbajului plastic „ Moar st ă, sub
învelișul ei, cu strașina de un stânjen ca un cap cu gânduri rel e, sub o
pălărie trasă peste ochi”, ea devenind un spațiu fără reguli.
o Locul unde este așezată moar a nu este întâmplător, este ales strategic
„În preajma unei păduri străvechi ”, în satul Al ăutesti , departe de vatr a
satului – personajul principal, moș Căli far apare prezentat ca fiind
deținătorul acesteia, fiind cunoscut de localnici mai degrabă prin ce se
auzise despre el că „își vânduse sufletul Satanei pentru nu știu câte
veacuri de viață ” și pentru puterile miraculoase: „Se spunea însă că,
atunci când Că lifar ridica stăvilarul și slobozea pe scoc cimpoiul apei,
apa fluiera c um fluier ă un șarpe încolțit de flăcări.” Cu privire la
semnificația numelui morarului, Camelia Popa Caracaleanu în lucrarea
sa103 consider ă că ar putea exista două semnificații ale aces tui nume: pe
de o parte, numele are „o rezonanță acvatică sugestivă pent ru legătur a
cu moar a de apă și iazul bântuit ”, sau poate fi interpretat și ca „Lucifer
anagramat -simbol al demo nismului, ce domin ă personajul .”
La fel și flăcău l Stoicea deține unele elemente fantastice, din descrierea
fizică „ stejar în port, oțel în braț, isteț cât vrei ” și înțelegem că, deține
calitățile unui adevărat erou de basm, care este gata să pornească la
drum spre a -și arăta vitejia. Asistăm, pe parcursul nuvelei la
transform area statutului din văcar din Al ăutesti, om de încredere al
boierului Rovin, ginerele boierului Rovin și chiar „boierit de vodă,
cinstit de o lume întreagă, iubit de nevastă, norocos în toate celea, ca
în poveste.”
o Sediul spiritelor tutelare ale așezării omenești, pe malul unei ape.
Întâlnim simbolistica apei ca fiind „spațiu necosmicizat și impur, sediul
duhurilor rele și primejdioase. ” Tocmai de aceea, drumul eroului este
unul cu încărcătur ă mitică, fiind asociat cunoașterii, inițierii și

103 Camilia, Popa Caracaleanu, op. cit., p .p. 76 -77.

44
transformării destinului.
o De asemenea, povestea de dragoste efemeră dintre Stoicea și Tecla,
fiica boierului Rovin, nume cu rezonanțe acvatice (sensul de „ smârc ”)
sugerează ideea legăturii cu iazul blestemat și cu moraru l vrăjitor, totul
fiind văzut c a o răsplată a gest ului faustic.
o Apoi, prezentarea iazului și a morii nu ca niște locuri obișnuite, ci ca
„născocire a întunericului ”, culminând cu mitul pădurii ca loc
intermediar între lumea de aici și cea de dincolo. Moara conține ceva
demonic, asistăm la prezentarea mome ntului când Stoicea „ se privea în
iaz… sub învelișul ei cu strașina de un stânjen, ca un cap cu gânduri
rele, sub pălăria trasă pe ochi. ” În nuvelă, pădurea, pe de o parte este
văzută ca un mediu protector al morii și morarului, iar pe de altă parte,
ca simbol al inițierii spre maturizare.
o Hotărârea flăcăului Stoicea de a lua drum ul spre locul unde se afla
moar a lui Călifar este la fel de neașteptată. Călătoria se face spre
miazănoapte pentru că auzise c ă acesta este drumul cel mai scurt, prilej
cu care S toicea este destinat să trăiască o experiență excepțională.
Datorită motivul ui orfanului, văzut c a o ființă izolată, se realizează
desprinderea de o viață efemeră.
o Nu în ultimul rând, visul lui Stoicea, vis la fel cu un conținut fantastico –
folcloric prin întâlnirea cu o serie de animale „jigănii cu patru
picioare ” ca vulpi, lupi, cerbi, căprioare. Tot Camelia Popa
Caracaleanu în cartea sa104 vine cu ipoteza că motivul visului în somn
este „ semn al epuizării fizice .”
o Totul culminează cu decizia lui Stoicea, c are trezit la realitate îl omoară
pe moș Călifar „Creierii vrăjitorului se sleiră pe pod. Stoicea se duse
pe zăgaz și, cu capul înainte, spinteca adâncul străveziu .”
Nuvela este creată pe această opoziție dintre două planuri, planul real vs.
planul iluzori u, fiind vorba de o desprindere simultană a seriilor de semnificații
faptele tradiției și înclinația de a șterge granițele dintre vis și realitate.

45
Elementul care le desparte este unul dintre elementele primordiale, anume apa
„martorul material al caracter ului magic ritual al momentului de trecere.”105,
element care a stârnit imaginația multor poeți și prozatori, care l -au folosit în
nenumărate opere.
Prin intermediul acestei nuvele, Galaction a dorit să sublinieze că bogățiile
pământești sunt trecătoare, iar omul „ e dator, dacă tinde să -și mântuiască
sufletul să se lepede de cele pământești și să agonisească comori în cer,
plăcute lui Dumnezeu, pentru viața de apoi”106 sau dacă ne raportăm la morala
creștină care ne amintește că adevăratele comori sunt în cerur i „Nu vă adunați
comori pe pământ, unde moliile și rugina le distrug și unde hoții le sapă și le
fură. Adunați -vă comori în cer, unde nici moliile, nici rugina nu le distrug și
unde hoții nu le sapă și nu le fură. Căci unde este comoara voastră acolo va fi
și inima voastră.”
Caracterul moralizator nu este absent fiind vorba de „forțarea destinului de
către flăcăul sărac datorită inadaptării lui la condițiile realului.”107
 O altă nuvel ă creată pe opoziția fantastic – real este În pădurea Coto șmanei,
unde ni se revel ă un mit, acela al fantasmei care vrăjește oamenii cu o mână de
mort, existând pe parcursul narațiunii o continu ă pendulare între real și ireal
(de altfel, o putem încadra și în seria povestirii baladești). Prin intermediul
acestei nuvele luăm parte la o opoziție î ntre cele două lumi, cea profan ă
reprezentată de bâlci și negustori respectiv, lumea imaginară, pădurea:
„Planului realist i se integrează treptat planul fantastic -superstițios, care se
dilata rapid până a i se substitui integral în epilog.”108
Lumea profană este introdusă treptat și prezentată grație vrăjitorului tâlhar,
care este în fapt o altă înfățișare diavolească.
Subiectul nuvelei, așa cum deja am amintit se prezintă într -un ritm dinamic,
stârnind emoția cititorului astfel: un grup d e negustori împreună cu calfele lor

104 Ibidem, p.85.
105 Ovidiu, Papadima, Izvoare folclorice și creație originală, Ed. Academiei Republicii Socialiste România,
București , 1970, p. 82.
106 Teodor, Virgolici , op. cit., p.p 129 -130.
107 Camelia, Popa Caracaleanu, op. cit., p.88.
108 Ovidiu , Papadima, op. cit., p.89.

46
se reîntorc acasă mulțumiți după ce și -au vândut marfa în târgul de la Râureni.
Un singur negustor nu este vesel, Mantu Miu din cauza unei dureri cumplite de
cap. Negus torii fac popas în pădurea Coto șmanei pentru a se od ihni pe
parcursul nopții. Și de această dată, singurul care nu poate dormi este același
negustor. În miezul nopții, lui Mantu Miu i se înfățișează o „lighioană cu păr
de vulpe și cu trup de om” ce avea puterea de a vrăji oamenii cu o mână de
mort. Miu nu s e teme, reușind să omoare fantasma. Realizează că ceilalți
negustori au fost vrăjiți. În ajutor vine istețul Cotelici care ia mâna de mort,
tămâiază peste cei vrăjiți în sens invers, dezlegând vraja. Unul dintre negustori ,
Florea Frâncu Tocălie constat ă că de fapt fantasma era „ doar un hoț de codru,
practicant al magiei negre.”109
Astfel, putem observa că elementele fantastice sunt introduse treptat, mai întâi
se pornește de la real pentru a se ajunge la ireal:
o Naratorul ne oferă o prezentare dinamică a târ gului Râurenilor;
o Drumul de întoarcere spre casă a celor zece negustori, fericiți că
și-au vândut marfa, excepție face Mantu Miu, care suferă de o
durere îngrozitoare de cap;
o Fantasticul apare treptat din momentul când fac popas în
pădurea Coto șmanei și di n nou, Mantu Miu este singurul care nu
se poate odihni;
o Totul se mută în planul ireal odată cu momentul când acesta
vede „ o lighioană cu păr de vulpe și cu trup de om ”; acest motiv
al vrăjitorului, în postura de om -animal e ste de circulație indo –
european ă.
o Intrarea în lumea fabulosului se realizează indirect, prin
intermediul ezotericului, prin durerea de cap persistentă a lui
Mantu Miu, care „își aducea aminte vag, prin fumăraia durerii
de cap, de pădurea Coto șmanei și de unele întâmplări mai vec hi
petrec ute din adâncurile ei .”

109 Teodor, Virgolici, op.cit., p. 132.

47
o Așezarea călătorilor sub formă de cerc în jurul focului îi
protejează de duhurile pădurii.
o Revenirea la realitate se face în final când Florea Tocălie
descoperă că lighioana cu păr de vulpe nu era decât un
„nenorocit de vrăjitor de codru care nimerise la noi din
întâmplare, sau, cel mult, momit de renumele bâlciului din
Râureni” , moartea fiindu -i hărăzit ă în această pădure.
o Observăm prezența unui miraculos dus până la paroxism, scena
cu momentul în care descoperă în locul unui reteve i „o mână de
mort, neagră, uscată, și cu degete încovrigate”.
o Pendularea între real și ireal durează până în ultimul moment,
anume când Tocălie dezvăluie adevărata identitate a lighioanei,
acest lucru întâmplându -se pentru că prozatorul a dorit să
evidenți eze în final inconsisten ța mitului prezentat. Scena finală
evidențiază relația sacru -profan, prin revelarea forței malefice a
mâinii de mort, un instrument satanic „mâna de mort, scobise
pământul și fugise ca un păianjen al iadului.”
o Morala nuvelei este a ceea c ă: cine se folosește de practic a
vrăjitoriei va fi pedepsit.
Se poate vorbi și de un realism al nuvelei realizat prin grupul de
negustori care după ce beau și se distrează, se reîntorc spr e casă
poposind în pădurea Coto șmanei. Acțiunea face raportare la
trecut, la o perioadă în care devenim contemporani cu vitejiile
lui Iancu Jianu și Tudor Vladimirescu, fapt ce face posibilă
apariția evenimentului fantastic, dat de apariția vrăjitorului în
final:
„Au îngropat cu el și mâna de mort cu care își încheg a vrăjile;
dar peste câtva timp a răbufnit din mormânt afară o gaură ca
de șarpe. Și cei care au trecut pe acolo și au văzut -o, au înțeles,
făcându -și cruce, c ă mâna de mort scobise pământul și fugi se –
ca un păianjen al iadului .”

48

 O nuvelă care se axează pe aceeași idee a valorificării fondului fabulosului –
folcloric, dar cu note romantice este Copca Rădvanului în care se reiau datele
unei legende a logodnicilor nefericiți chiar în „locul blestemat”, folosindu -se
un limbaj popular de cronică, în special în dialogul dintre mamă și fiu:
„Dormi, Mur ă? /Ca Oltul și ca stelele, mămuc ă.” Ni se prezintă povestea
tragic ă de dragos te dintre țiganul Mur ă, feciorul chelăresei Safta și domnița
Oleana, tragic ă din cauza diferenței sociale a celor doi îndrăgostiți.
Totul devine tragic din momentul în care Oleana este logodită, fără
consimțământul ei cu Voinea, feciorul unui boier înstărit, nunta urmând să aib ă
loc peste două săptămâni. Mur ă când aude vestea este descumpă nit, de aceea o
roagă pe mama s a să-i dea în bobi pen tru a-i prezice soarta. Mama îi dezvăluie
că soarta nu -i este una fericită, ci că va muri „Te-am văzut în rădvanul de
nuntă, la picioarele Olenei, gătită de mireasă, cântându -i din vioară, și apoi
pe tine și pe ea, îmbrățișați și morți în fundul Oltului… ” Prezicerile chelăresei
se adeveresc chiar în ziua respectivei nunți, scena finală pr ezentându -i pe
Oleana și pe Mur ă având pe cap „în chip de cu nunii și bătute cu piroane, dou ă
căldări sparte .” Personajul Mur ă lăutarul este inspirat din viața reală, fiin d
„fâlfâirea neagră și tragică a unui diblar de -abia adolescent, de prin părțile
unde am văzut lumina soarelui.”110
o La baza acesteia a stat elementul folcloric, care este rezultatul
contactului cu oamenii simpli „Moș Oprea baciul, ciobanul Oance,
domnița Ol eana, Mura Lăutarul au ajuns până în inima mea cu
zbuciumul Oltului, cu legendele și cu cântecele lui și cu tot acest
mândru alean al malurilor lui, argeșean și râmnicean.”111
o Fantasticul se observ ă încă din înfățișarea Saftei ca „o șerpoaică
meșter ă în desc ântece și farmece și tot satul punea mâna pe cruce […],
elemente de magie neagră.”
o Imaginea premonitorie dat ă de cuvintele Saftei constituie cheia nuvelei.
Safta se dovedește a fi un personaj cu adevărat fantastic, care își

110 Gala, Galaction, Chipuri și popasu ri, p.35.

49
folosește puterile spre a pre vesti ceea ce avea să se petreacă, fără a
interveni în vreun fel la finalul tragic. Ea îi spune fiului său ceea ce
urmează să i se întâmple dacă nu se oprește la timp și nu
conștientizează pericolul la care se expune, dar în zadar: „Căci te -am
văzut în răd vanul de nuntă, la picioarele Olenei, gătită d e mireasă,
cântându -i din vioar ă și apoi pe tine și pe ea îmbrățișați și morți în
fundul Oltului și pe blestemata de mine m -am văzut cu un stol de corbi
pe cap.”
o Imaginea lui Oance ca „prototip al ciobănașulu i mioritic, al cărui
portre t fizic amintește de omonimul s ău baladic, un Făt -Frumos al
plaiurilor rom ânești”.112
o Gala Galaction folosește folclorul ca ajutor pentru fabulație,
transfigurând motivul în dragoste interzisă, îndrăgostiții având statut
social dif erit, ea domniță, el țigan „un băietan frumos, cu obrazul
prelung, cu nasul coroiat, cu chica în cârlionți.”
o Vioara în această nuvelă servește ca instrument demonic: „Și vioara a
zburat mereu devale, în pas cu Oltul cântând fel de fel de nunești
diavoleșt i și jucând și arzând, fără să se mistuiască.”
o Substanța baladei teleormănene este reprezentată de motivul
îndrăgostiților îmbrățișați și înecați. Galaction desacralizează nunta în
acest ultim episod, totul din cauza forței miraculoase a fantasticului:
„traseul nunții damnate urmează traiectoria unui destin nefast, în care
efectul malefic al magiei negre spulber ă alaiul nupți al odată cu
pământul demonizat .” De fapt, nuvela este construită pe baza a numai
trei episoade, a trei timpi: primul prezintă poveste a de dragoste a celor
doi îndrăgostiți și cauza neîmplinirii acesteia. Apoi al doilea episod
prezintă moartea tragică a celor doi, iar al treilea episod momentul
înmormântării și apariția pe mormintele de vegetale, ca semn al
biruinței iubirii chiar și dup ă moarte. De aceea se poate spune că,
scriitorul a dorit să prezinte prin intermediul acestei nuvele faptul că

111 Gala, Galaction, Jurnal, vol. 3, p.132.
112 Camilia, Popa Caracaleanu, op. cit., p.94 .

50
iubirea e mai presus de moarte, dar și problema căderii omului în ispita
dragostei nevinovate.
Aici elementele fantastico -folclorice sunt prezent ate într -o manieră inedită,
căci Gala Galaction reia datele unei legende ascultate de la un cioban chiar în
„locul blestemat ”:
o Personajul principal, Năstase este interesat să afle mai multe cu
privir e la alegerea numelui de Copc a-Rădvanului, cel care -l va
lămuri fiind ciobanul Oance, care de la început îl previne că
acest loc este unul blestemat.
o Oance îi relatează povestea tristă de dragoste dintre domnița
Oleana „frumoasă ca seara și m ai frumoasă decât ea, căci
seara are numai un luceafăr, pe când ochii O lenei erau ca doi
luceferi ” și țiganul Mur ă Lăutarul „negru ca păcatul și frumos
ca ispita.”
o Fiind vorba de o dragoste interzisă, cei doi au parte de un destin
tragic, împlinirea iubirii realizându -se odată cu moartea
acestora, astfel fantasticul -folcloric ajunge să se manifeste până
în scena finală a nuvelei.
 O nuvelă cu un subiect la fel de interesant prin conținutul său este În drumul
spre păcat pentru că asistăm la frământarea lă untrică a tânărului magistrat între
trecut și prezent acest lucru pentru că nu îndrăznește să -și exteriorizeze
sentimentele.
Totul începe în momentul când naratorul întâmplării se îndrăgostește de s oția
șefului său, Clara, dar nu își exprim ă sentimentele dintr -o jenă și din respect
pentru soț ul ei. Tânărul magistrat se afl ă în poziția de a alege între datoria față
de șeful său și ispita dragostei în persoana Clarei, de aceea afirmația
naratorului -personaj poate fi considerată la prima vedere surprinzătoare: „Pe
nevasta lui o iubeam în vid; pe el îl respect am și-l admiram, robit d e mintea lui
superioară, de inima lui fran că.” De aceea, i -a decizia de a se muta într -o altă
localitate pentru a se îndepărta de Clar a când își dă seama că gelozia l-a ajutat
să-și înțeleagă adevăratele sentimente. Depărtarea durează până în momentul

51
când află că soțul acesteia a murit, luând decizia de a -și exterioriza
sentimentele, pentru că acum nu mai exista nimic care să -i împiedice. Pe drum,
are parte de un incident, trăsura în care se afla se răstoarnă iar în fa ță îi apare
chipul fostului șef, nu t ocmai fericit. Naratorul întâmplării vede totul ca un
semn rău prevestitor, de aceea decide să se întoarcă din „ drumul spre păcat .”În
decizia eroului de a se reîntoarce, de a renunța la această dragoste arzătoare
înțelegem că este vorba de „ glasul bunului -simț, al dorinței de a nu săvârși o
impietate față de omul pe care atât de mult l -a respectat.” 113Afirmația finală
„Cu Dumnezeu înapoi, de unde am plecat ” arat ă că ispita dragostei nu l -a
învins, ci din contră l -a ajutat să se confrunte cu trecutul spre a -și înțelege
obsesiile, presupunerile, certitudinile și planurile tânărului, drumul fiind
presărat cu obstacole.
Avem prezentată ispita iubirii vinovate „ Am rămas fa ță în față cu Clara,
furnicat în toate fibrele mele de o tainică fericire. E penibil să ana lizezi cât e
de vinovat uneori sufletul omenesc .” De asemenea, viziunea fantastică a
stafiei generează sentimentul morții iar motivul pocăinței îl determină pe artist
să aleagă morala creștină „Acum, cu Dumnezeu înainte!”
Pe parcursul desfășurării acțiun ii, Galaction a folosit o serie de elemente care
prevestesc ceea ce va urm a: pornește la drum la căderea nopții, sunetul
clopotelor de cai, lumina vagă a felinarelor, cu lminând cu răsturnarea căruței.
 Cea care a stârnit cele mai multe comentarii cu privire la subiectul abordat a
fost nuvela De la noi, la Cladova, care are la baz ă această lupt a dintre rațiune
și sentiment, dintre spiritualitate și senzualitate, fiind prezentate adevărate
drame de conștiință ale personajelor , mai exact momentul de acut ă criză a
preotului Tonea, care cade prad ă ispitei. De fapt, ceea ce face scriitorul prin
intermediul acestei nuvele este de a realiza o analiză a sufletului uman, fiind
vorba de drama sufletească a preotului Tonea, un om legat de anumi te legi
canonice prin voc ația s a „om frumos la fapte și cu nescăzută bunăpurtare,
către mari și către mici, bărbat fără de vină, tată si gospodar”. Popa Tonea,
preotul ideal este supus la o grea încercare, fiind evidențiat zbuciumul interior:
„Și i se părea că inima -i, în necoprin sa-i jale, dădea să -i iasă din coșul

113 Teodor, Virgolici, op. cit., p.151.

52
pieptului și, ca o pasăre cu aripa străpunsă, se zbătea, se ucidea; și ar fi voit
să zboare, când spre turlele bisericii, când de -a dreptul în fundul Dunării, dar,
plină de sânge și sfârșită, cădea iar și iar în pulbere a pământului. Ș i iubirea,
și datoria, și crunt a deznădejde treceau prin cugetu -i cu aceleași puteri; și
fiecare, rând pe rând, îl cucerea câteva clipe și -i clădea, sub ceruri arzătoa re,
perspective și destine înal te până la cer, ori întoarse pâ nă în fundul iadului,
pentru c a în clipa următoare o limbă de foc să înghit ă totul și aspr a datorie să
spulbere iubirea, dar deznădejdea să înv ingă pe biruitoarea de o clipă .”
Nuvela este realizată în urm a a două călătorii „ cu luntrea și c u trăsura. Pe
muntele Arșița , între Agapia și Secu, am cunoscut pe cuviosul Varsănufie și
legenda lui Grație și Palamon.”114 De altfel, mai marea majoritate a nuvelelor
sale sunt realizate în urma unor călătorii. Pentru el, călătoriile devin
„stimulente ale creațiilor literare […] Ga la Galaction este un creator de viață
reală, croită după propria sa conce pție, conform temperamentului să u
contemplativ, care îl apropie de folclor, nu numai în virtutea unui resort
biografic fundamental, ci și prin asumarea creației populare ca experiment
artistic.”115
Galaction devine în multe dintre nuvelele sale un analist al pasiunilor reprimate
sau cum îl numește Camelia Popa Caracaleanu în analiza sa 116„poetul
iubirilor abandonate, care ar fi reprezentat altf el o expresie de viață deplină .”
Nuvela stârn ește interesul cititorilor tocmai prin faptul că, autorul nu
povestește întâmplările în ordine cronologică, ci narațiunea e întreruptă prin
trei episoade „în care se povestesc întâmplări mai vechi și oarecum
lămuritoare pentru ceea ce se petrece în prezent ul diegetic.”117
Așa cum am spus, nuvela se axează pe surprinderea stării personajelor,
îndeosebi a preotului Tonea, care înainte de a o cunoaște pe Borivoje putea fi
caracterizat printr -un mare e chilibru interior, având la baz ă principii solide:
datoria, on oarea și credința. Acest echilibru interior de care dă dovadă s e
clatină în momentul când pasiunea pune stăpânire pe acesta, dragostea fiind

114 Gala, Galaction, Jurnal, vol.3, p.699.
115 Camilia, Popa Caracaleanu, op.cit., p.66.
116 Ibidem., p.160.
117 Gheorghe, Perian, Despre Gala Galaction, Ed. Limes, Cluj -Napoca, 2005, p.14.

53
văzută ca o forță superioară „ce pătrunde în suflet și acționează asupra lui cu
mijloacele farmecului și ale vrăjii .”118 Nuvela are la bază un conflict de ordin
etic, iar ceea ce popa Tonea este nevoit să facă este de a decide ce trebuie să
aleagă: iubirea sau datoria, astfel acesta ajunge să aleagă una, anume datoria,
alegere care însă îi provoacă suferință și nefericir e. Dialogul acestuia cu sine
însuși este unul memorabil și ne ajută să înțelegem modul cum gândește și
principiile pe care le are: „Mi-e rușine de m ine însumi că stau între nevas tă și
copii și lângă un prieten preacinstit și ca nealtădată, de când mă simțe sc om și
preot, mă fac călcător poruncii a zecea!”
 Deși fantasticul se reflectă și în această nuvelă într -un mod cât mai evident, nu
trebuie să uităm mărturisirea pe care Galaction o face în Jurnal , cum că nuvela
are la bază un fapt real:
„În Cladova și la Costol, pe țărmul sârbesc, într -o neuitată zi de septembrie,
am urmărit fantoma lui popa Tonea iar sus, de pe malurile Mătărețu și
Grădetu am zărit în văzduhul plaiurilor mehedințene, greaua lui ispitire.”119
 O forță inaccesibilă în persoana sârboaicei îl domin ă pe popa Tonea. Acest
detaliu îl aflăm din relatarea pe care naratorul o face pe parcursul acțiunii:
„Atunci, popa Tonea a observat -o bine, și o putere superioară a coborât în
inima -i, apăsând -o cu farmece și chemând din ea un cer și o lume sufleteas că
nemaivăzută de tinere și de înflorite.”
 Titlul este sugestiv și dezvăluie locul de desfășurare a elementului fantastic, fiind
„drumul de la virtute la păcat, de la liniște la patimă, de la credință la demonic,
de la turlele albe ale bisericii rom ânești la trandafirii din obrajii tinerei
sârboaice .”
 Numele popa Tonea, derivat diminutival al antroponimului An tonie, este un
nume cu rezonanț ă biblică, care completează intenția moralizatoare a
prozatorului teolog. Iubirea neîmplin ită găsește ca unica alterna tivă îmbrățișarea
mistică din finalul nuvelei.
 Un alt moment important în acțiunea nuvelei este momentul c ând realizeaz ă că

118 Ibidem., p.17.
119 Gala, Galaction, Jurnal, vol I, p.699.

54
ceea ce s -a legat între ei este, de fapt IUBIRE:
„și-a fost dat fiecare în parte seama că inima lui s -a bolnăvit de neașteptată și
năpraznică boală și că de aici înainte numai moartea ar putea să -i mai fie vraci
și doftor. A fost o vrajă și un trăsnet; într -un ceas s -au contopit două destine!”
 Nuvela De la noi, la Cladova poate fi citită și interpretată și ca un basm în care,
un Făt -Frumos „prins în tentaculele teologice și o gingașă zâna, robita, cu lanțul
conjugal, de un zmeu bătrân, de care prințul nu poate s -o salveze, oprit în cale
de precepte religioase.”120
În schimb, pentru Borivoje iubirea este considerată ca o boală, chiar mor tală,
căci ea este „ o ființă naturală, cu instincte puternice, acționând fără ezitări de
ordin etic”121, o ființă lipsită de conștiința păcatului. Momentul când Borivoje
îl revede pe popa Tonea este unul de maximă importanță, ult ima clipă fiind
trăită intens ca momentul unicei fericiri
„Borivoje, își puse capul pe pieptul sfâșiat al preotului creștin și în ceasu -i din
urmă trăi, fără păcat, toată fericirea pe care ar fi putut să i -o dea, și dobândi
atât de grele și de amare, iubirea pământească […] Ea mure a fiindcă voia să
moară, murea de iubire.”
Nuvela poate fi văzută și ca un monolog interior al preotului Tonea, care odată
confruntat cu aceast ă pasiune arzătoare are mustrări de conștiință „Își
reproșează că s -a lăsat prins într -o <<iubire stricăcioasă>> și trăiește cu
teamă că diavolul i s -a furișat în gânduri și în simțăminte.”122 Concluzia
asupra acestei nuvele ar fi că, pasiunea poate fi înfrântă numai printr -o credință
imensă în Dumnezeu și prin respectarea poruncilor bisericești.
 Un ultim tip de nuv elă discutat este Gloria Constantini , care se folosește de un
lucru deja știu t, dar accentuat și prin aceast ă nuvelă, anume că setea de
îmbogățire duce la pieirea omului, fantasticul manifestându -se prin motivul
comorii blestemate și momentul descoperirii comorii. Simbolul banului – un
Gloria Constantini care apare pe fruntea lui Badea este considerat elementul
care rezumă sensul fundamental al nuvelei „ A doua zi, autoritățile au ridicat

120 Camilia, Popa Caracaleanu, op.cit ., p.205.
121 Gheorghe, Perian, op.cit., p.19

55
pe Badea din cioburile amforei romane. Pe fruntea lui detunat ă și livi dă,
strălucea, în sânge închegat, un Gloria Constantini.” De altfel, acest episod al
descoperirii amforei este introdus cu ajutorul unor elemente fantastico –
folclorice: mitul flăcărilor „care joacă noaptea deasupra pământului sub care
se ascunde o comoară, utilizându -l ca factor dinamizator al narațiunii”123:
„… Apoi bordeiul s -a întunecat și un vag amurg de sânge a încremenit pe
vatră… Lumina celor șase cărbuni se prefăcu în lumina a șase stele vii, tainice,
tremurătoare, în lumina a șase ochi, nevinov ați și viorii, ca ochii de copil.
Apoi din fiecare ochi scăpărară văpăi albastre, văpăile se vărsară una într –
alta și făcură jos ca un lac de spirit aprins, sub care cei șase ochi clipiră
dureros și se zbătură până ce mistuiră în flacără totală. <<O comoar ă!>>
fulgeră în mintea lui Constantin – <<joacă o comoară >>! Și cu degetele
prinse de friguri dibui pe vatră cuțitul, pe care să -l înfigă semn, în mijlocul
văpăii. Dar văpaia plesni deodată și flutură în zecimi de spicuri azurii, c a
deasupra unui lighean î ntreg cu spirt. Constantin rămase înghețat, cu mâna pe
cuțit”.
Remarcăm în fra gmentul citat mai sus că, exist ă indicii care confirmă nota de
fantastic dat ă de atmosfera sumbră, care se transformă brusc în lumină, de
prezența fl ăcării. De asemenea, fantasti cul se manifestă și în momentul
propriu -zis al descoperirii comorii, în hotărârea lui Constantin de a marca
elementul, culminând cu dispariția bruscă a văpăii și efectul pe care -l produce
asupra personajului.
Această problemă a căderii omului în ispită, a bogăției pământești și a
dragostei vinovate produce dezumaniz area lui Constantin căzând prad ă
acestora, el își omoară fratele „ nu pentru că acesta l -a surprins cu Frusina în
bordei, ci pentru că l -a surprins tocmai în momentul î n care descoperise
amfora roman ă cu monezile de aur visate și căutate cu demențial ă patimă .”124
Este inspirată din tr-o experiență reală, o vacanț ă petrecută în vara anului 1896
în orășelul -port Corabia, la bunul coleg de pe atunci Ioan N. Sterian care -l

122 Ibidem., p.13.
123 Teodor, Virgolici , op.cit, p.161.
124 Ibidem, p.160.

56
invitase: „ Așa se face c ă mărețele încovoieri ale Dunării, ostroavele ei
copleșite de sălcii și domolul ei potop de ape sure erau să reapară, peste ani
de zile, în nuvela mea Gloria Constantini.”125
Subiectul este unul simplu, urmând firul epic al întâmp lării: Badea și
Constantin Fier ăscu „frați din două mame ” după moartea tatălui acestora
rămân în grija unui frate d e al tatălui, anume Vasile Fier ăscu. Badea Fier ăscu
dorește să rezolve problema moștenirii părintești, dar pentru aceasta trebuie să
aștepte până la majoratul fratelui său, Constantin, care însă nu era atât de
interesat să aibă grijă de avere a părintească. Liniștea aparent ă dispare în
momentul când Badea vrea să se căsătorească cu Frusina, fără să știe că
aceasta avea legături amoroase și cu fratele acestuia, Constantin. Fru sina când
află că părinții au stabilit căsătoria ei cu Badea este cuprinsă de deznădejde,
merge la mătușa ei pentru a se plânge de ghinionul ce s -a năpustit asupra ei și
primește sfatul de la m ătușa sa de a se căsători cu Badea, iar pe ascuns să se
iubeas că în continuare cu Constantin : „…du -te după cine te cere și iubește -te
cu cine -ți este drag.” Acesta din urmă când află că Frusina , despre care autorul
afirma „Ce vulpoaică de fată! Ce ochi verzi și buclucași! Cât de mlădioasă și
de isteață” urmează să se căsătorească cu Badea este gata să renunțe la iubirea
ce i-o purta, ocupându -și timpul cu alte activități, anume se înrolează în
Regim entul 21 din Ilfov, c a mai apoi să devină sublocotenent. Revederea
Frusine i după un anume timp îi confirm ă lui Constant in faptul că, sentimentele
pe care i le purta nu erau de neglijat. Urmează o serie de întâlniri pe ascuns în
vechea casă părintească a celor doi frați, culminând cu momentul când Badea
este informat de infidelitatea soției, ce declanșează o ceartă între fr ați. În urma
acesteia, Constantin cuprins de furie nu mai conștientizează și își omoară
fratele cu un târnăcop. Finalul nu este unul fericit, căci și cei doi îndrăgostiți
sfârșesc uciși de grăniceri, lumea crezând că descoperirea comorii ar fi cauza
morții celor trei.
o Nuvela este o reinterpretare a mitului comorii, a motivului ispitei
aurului. Titlul are ca scop de a reuni prezentul cu trecutul „sinta gma
Gloria Constantini semnific ă trăinicia și continuitatea vieții pe aceste

125 Gala, Galaction, Chipuri și popasuri, p.78.

57
meleaguri.”126
o Titlul capăt ă semn ificații diferite de la un personaj la alt ul: dacă pentru
Constantin Fier ăscu simbolizează împlin irea visului, pentru Badea
Fierăscu este simbol al morții;
o Întâlnim și aici trimiteri la motivul diavolului în persoana lui
Constantin Fier ăscu a cărei patim ă pentru aur l -a transformat într -un
posedat, Galaction reușind foarte bine să zugrăvească psihologia
omenescului „Constantin se repezi ca vulturul pe prad ă. Era aurul pe
care-l visase… întemnițat .”
o Regăsim în nuvelă și o serie de elemente etnografice: ce remo nialul
nunții dintre Badea Fier ăscu și Frusina, cântecele de nuntă ( Frunza
verde samulastră/Se mărit ă Leana noastră ), mediul sătesc, d ar cu
influen țe citadine (Constantin este secretar la primărie în Corabia,
Badea este negustor, cu relații comerciale între localități etc).
o Numele Constantin, deși are semnificația de „ a fi ferm ” se dovedește a
fi opusul, dovedind „ o lipsă de constan ță, abandon în fața greutăților,
spirit de aventură și nechibzuință.”127
o Găsirea comorii pe fun dul Dunării motivează aparten ența acesteia la
duhul malefic, care și -o revendic ă.
Din tot ceea ce am prezentat înțelegem că Gala Galaction era adeptul
prozei fantastice în care „ lumea populară ” își face simțită prezența, acest lucru
și pentru că și -a petrecut o bună parte din c opilărie la țară. Această lume a
satului este învăluită în mister iar „ reveria ia acolo forma oferită de tiparele
tradiționale.”128 Prin intermediul acestei literaturi, Gala Galaction a dorit să
evidențieze anumite principii care trebuie să existe la bazele unei astfel de
lumi. Dintre trăsăturile generale ce -l caracterizează și pe care le regăsim
frecvent expuse în scrierile sale amintim: ideea de umanitate (cel mai adesea
sunt dezbătute subiecte ca injustiția sau inegalitățile sociale), subtilitatea
senzații lor auditive, expresivitatea imaginilor utilizate, cursivitatea frazei,

126 Camilia, Popa Caracaleanu, op.cit., p.216.
127 Ibidem., p.232.

58
viziunea dominant liric ă, dar și talentul descriptiv de care dă dovadă în
momentul când ne sunt înfățișate întâmplări, chiar și în cazul celor cu un grad
ridicat de fantasticitate.
Scriitorul a reușit să îmbine cu multă abilitate realitatea și visul, comprimând
timpul, încât povestirea să se încarce de fiecare dată cu o tensiune dramatică.
Timpul la Galaction este comprimat în funcție de „necesitatea impusă de actul
narării sau de reli efarea unuia sau altuia dintre aspectele urmărite, pentru
elucidarea unor cazuri de conștiință, sau a unor întâmplări cu substrat
ezoteric .”129
Ceea ce face Galaction este să reunească trecutul cu prezentul lucru care
determină ca lumea nuvelelor să fie des prins ă din mit, ca eroii să fie obsedați
de dragoste și vis și să existe această neconcordanț ă dintre ideal și realitate. În
fond, Gala Galaction reușește, fără a se folosi de o tehnică a fantasticului pur,
ci mai degrabă de o atmosferă fantastică să produ că o ruptură în real „ținând
mereu suspendată intriga la granița dintre verosimil și neverosimil”130
Lumea fantastică ni se dezvăluie și prin apelul pe care autor ul îl face la motive
ca visul s au somnul. Deși autorul nu intervine decât foarte discret cu o serie de
remarci asupra desfășurării acțiunii și a personajelor, lăsând narațiunea să se
desfășoare în ritmul ei propriu, el particip ă odată cu personajele sale la tot ceea
ce li se întâmplă. La fel și verbele pe care scriitorul le folosește, verbe care
exprimă mișcarea, acțiunea fac ca „Priveliștea să se miște în fața noastră ca o
vietate.”131
Plăcerea lui Galaction de a povesti vise:
Visul la Galaction are un rol moralizator, este asemenea buzduganului din
basme „ E un simbol al destinului , o anticipație car e înspăimânt ă sufletele ce
și-au pierdut credința dreaptă .”132 El devine simbol al acestei literaturi
fantastice promovate de Galaction prin intermediul scrierilor sale.

128 Ovidiu, Papadima, op.cit., p.7 9.
129 Camilia, Popa Caracaleanu, op. cit., p.237.
130 Elena, Zaharia Filipaș, Prefața lucrării La Vulturi!, Eitura Ion Creangă, București, 1980, p.8.
131 Apud Teodor, Virgolici, Antologie, prefața, tabel cronologic și bibliografie, Ed. Eminescu, București, 1978 ,
p.174.
132 Ibidem., p.202.

59
Regăsim în majoritatea nuvelelor, acest hotar dintre viață și moarte, dintre vis
și rea litate, care este însă ambiguu, incert; personajele ajung să perceapă lumea
exterioară în același mod cum percep lumea supranaturalului, elementul
fabulos.
Observăm, d e asemenea, o tentație a cufund ării în lumea visului, cauzată de o
absență a somnului, co nfundându -se cu dorința de a se situa în zone difuze.
Somnul oferă posibilitatea de a atenua și diminua din cruzimea întâmplărilor,
dar în același timp oferă posibilitatea activării unei trăiri latente, vegetative.
Visul ia forme diverse în funcție de împ rejurăr ile la care este supus: în Moar a
lui Călifar , visul are rol de inițiere în elucidarea lumii vieții și a morții, de
asemenea relev ă anxie tatea și spaim a. Pe când în alt ă nuvel ă, cum este În
drumul spre păcat , visul facilitează legătura dintre element ul supranatural și
realitate.
De remarca t este faptul că, visul în oper a lui Gal action conține o notă
modernist ă realizată prin suprapunerea realității cu subconștientul, conferind
dinamism, bogăție și o concomi tență a trăirilor personajelor.
Așadar, prin acest e nuvele pe care le -am prezentat am dorit să ilustrez faptul
că, Galaction a făcut apel atât la lumea fantastică prin simbolurile și elementele
utilizate, dar nu a ignorat nici planul real, încărcat cu multe elemente sugestive,
menite să ne transpună într-o lume da că am putea spune „ galactian ă.”
2.3. Mesajul transmis de Gal a Galaction
Pentru a înțelege ce doresc să demonstrez prin acest capitol am decis să pornesc, pentru
început de la o afirmație a lui Gala Galaction pe care o consider semnificat ivă pentru bunul
mers al lucrurilor., aplicația realizându -se pe nuveleta Trandafirii , care după părerea mea
rezum ă cel mai bine crezul scriitorului. Este vorba de o cerere directă, un îndemn al autorului
adresat cititorilor în articolul Mărturie literară , ca semn că trandafirii devin o prelungire a
ființei cei dăruise:
„Îi rog pe toți să citească și să recitească bucata mea Trandafirii. Bucata aceasta rezumă,
lămurește și simbolizează, surprinzător, toată simțirea și toată literatura mea”.
Pornind de la această afirmație, doresc să prezint faptul că prozatorul scrie cu participare

60
intelectual ă și afectivă, ceea ce determin ă o pronunțată color atură a emoțiilor, o vibrație lirică
în derularea istorisirii și o descriere văzută ca o necesitate interioară „de stilizare, de exercițiu
artistic și, care practicată în cuprinsul unei lucrări sau alteia, denunț ă, nu rareori,
slăbici unea pentru ornamentul exterior .”133
Deși la prima vedere s -ar spune că este o scriere obișnuită, oarecum banală, în care ni se
relatează o simplă întâmplare petrecută în perioada liceului, unde o colegă îi dăruiește
elevului Galaction un buchet de trandafiri. În realitate, nuveleta Trandafirii este cât se poate
de inter esantă și importantă pentru bun a înțelegere a întregii creații a lui Galaction. Poate fi
considerată chiar opera cea mai importantă a acestuia întrucât ne deschide drumul spre
descifrarea în profunzime a întregului proiect artistic al autorului.
Constantin Ciopraga cu privire la această nuveletă spune că: „Un buchet d ăruit de o colegă de
examen liceanului, marca începutul <<deosebirii dintre bine și rău, dintre dorit și nepermis,
dintre veghe sănătoasă și reverie culpabilă, dintre bărbătesc și feminin>> (Trandafirii)”134
Așa cum am observat în capitolul precedent, G ala Galaction a fost tot timpul preocupat de
cazuri morale, cazuri ce sunt prezentate fie ca potențare a stărilor sufletești în acord cu natura
(cazul Oleanei din Copca Rădvanului ), fie prin tranziții rapide de la stare la alta (popa Tonea
din nuvela De la noi, la Cladova ). În ambele tipuri de procedee, temperamentele frenetice duc
la ciocniri inevitabil tragice, acest lucru din cauză că „Pentru Gala Galaction problemele de
conștiință sunt în același timp probleme de comportament fiziologic; pasiunea erotic ă
devorantă rupe echilibrul iar oamenii acționează ca niște damnați, unii căzând, alții opunând
simțurilor o conștiință torturată .”135
O altă afirmație sugestivă a acestuia cu privire la literatură, oarecum surprinzătoare pentru
ceea ce am prezentat în subcapitolul 2.2. este aceasta:
„Literatur a, ca și florile, ca și holdel e, este o interferență divină în tre darurile cerului și
condițiile pământului”136 Se înțelege clar că, literatur a nu este un simplu element de raportare
la o lume imaginară, ci din contr ă este produsul unor legături a mai multor planuri. Putem
presupune că, afirmația are legătură directă cu nuveleta Trandafirii , întrucât povestire a nu se
rezum ă la simpla prezentare a unei întâmplări, ci își concentrează atenția asupra realizării unei

133 Apud Gala, Galaction, Prefață la Opere alese de Dumitru Micu, Editura de Stat pentru Literatură și artă,
București ,1959, p.XXXVIII.
134 Constantin, Ciopraga, Literatura română între 1900 și 1918, Editura Junimea, Iași , 1970, p .466.
135 Ibidem., p.472.
136 Gala, Galaction, Oameni și gânduri din veacul meu, p.252.

61
cone xiuni natură -umanitate.
În fapt, particularitatea esențială a operei lui Galaction este aceasta inferență dintre
concepția laică și viziunea realistă asupra oamenilor și a vieții, dar și tezele și preceptele
biblice:
„De la un capăt la altul, opera sa e străbătută de o caldă și vibrantă dragoste de oameni, de
înțelegerea profundă a dramelor, pasiunilor, bucuriilor și tristeților omenești, nenumărate
pagini constituind adevărate pledoarii întru apărarea celor mulți, a celor umiliți și
asupriți.”137
În ciuda dramelor sufletești, a problemelor de etică creștină printr -o viziune profund
umană, veridic ă și emoționantă, mesajul de umanitate este transmis cu mijloacele artei
autentice, la un nivel superior de realizare, lucru care permite desprinderea mai m ultor
trăsături generale ale scrierii lui Gala Galaction: talentul desc riptiv, viziunea dominant liric ă,
cursivitatea frazei, ideea de umanitate r eflectată în teme c a injustiția și inegalitățile sociale.
De remarcat este și faptul că, își urmărește cu ate nție personajele, dar nu le co rectează sau
dirijează, ci le l asă să se manifeste, cu doza de spontaneitate proprie. Cel mai bun exemplu,
după cum s e poate și vedea din lectur a unor nuvele este cea a preotului Tonea din De la noi,
la Cladova , scriitorul mul țumindu -se să -și surprindă eroii „numai într -un anumit moment al
vieții lor, numai într -o singură ipostază.”138
Nuveleta Trandafirii descrie cel mai bine ce fel de literatură voia și mesajul transmis de
scriitor: „ Bucata aceasta rezumă, lămurește și s imbolizează, surprinzător, toată simțirea și
toată literatura mea […] Am voit pururea să aduc la altarul Domnului tot ce -am putut să
culeg din grădina mea, chiar dacă n -am nimerit totdeauna florile cele mai cuviincioase…”139
Galaction a dorit să creeze o literatură perfectă, pură, cât mai aproape de Dumnezeu, nuveleta
fiind, după părerea mea cheia care deschide toate nuvelele; ea conține în fiecare cuvânt
selectat câte o idee care stă la baza celorlalte.
Analiza pe fragmente a acestei nuvelete ne va deter mina să realizăm o serie de conexiuni
absolut necesare cu viața autorului și cel elalte scrieri ale sale, fără c a scopul acestuia să fie în
vreun fel expresia unei confesiuni sau a unui mini -jurnal:

137 Teodor, Virgolici, op. cit., p.10.
138 Teodor, Virgolici, op.cit., p. 154.
139 Gala, Galaction, Chipuri și popasuri , p.24.

62
 Incipitul ne familiarizează cu perioada copilăriei s ale și cu cea a studiilor la Ro șiorii-
de-Vede unde a întâlnit pentru prima dată „trandafirii”:
„Am văzut lumina zilei într -un colț de țară sălbatic și muntos, unde nu cresc decât slabe
cereale, măceși în belșug pe poalele codrilor și ale livezilor și unde nu se pomenește de
trandafirii de grădină. Până a nu părăsi satul meu, adică până a nu isprăvi clasele primare,
nu știam despre aceste flori decât atâta cât spuneau și înfățișau cărțile de cetire.”
Acest incipit ne determin ă să înțelegem simbolistica „trandafiru lui”, care pe lângă elementul
ce aparține naturii este simbol pentru universul cărții sau, în unele cazuri pentru sentimentul
iubirii.
 În continuare avem următoarea afirmație, care deschide orizontul de așteptare nu
numai al autorului -personaj, ci și al n ostru în calitate de receptori:
„Eram în examenele primului an de liceu, când aceste flori temute îmi apărură întâia
oară. Pare că mă văd cum ședeam singur în banca mea, la examenul de limba latină,
cu capul roi de materia bine învățată […] Una dintre el e, văzând că locul al doilea
din banca mea era liber, binevoi să se așeze lângă mine.”
Asistăm la momentul în care descoperă „ trandafirii ”, universul de cunoaștere se
lărgește și devine mai ușor perceptibil pe măsură ce vom avansa în conținutul
nuveletei.
 Momentul propriu -zis al „întâlnirii” este surprins în acest fragment
„Creaturi de felul celei care ședea lângă mine mai văzusem […], dar trandafiri nu
mai văzusem niciodată și îndeosebi niciodată nu ajunsese până la mine turburătorul
lor parfum. Și veci na mea avea la cingătoare trei, iar în mâna dinspre mine un buchet
întreg de trandafiri.”
Din acel moment, asistăm la o adevărată schimbare de pe rcepție , mirosul acestor flori
având un impact asupra acțiunilor viitoare, după cum povestește în continuare „Ani
de-a rândul, din ceasul acela, nevinovații și suavii trandafiri mi -au fost inamici, m -au
prigonit, m -au torturat, ca un semn sinistr u, ca o amintire remușcătoare .”
 Momentul când primește buchetul de trandafiri de la față (pentru a nu asista în
momentul când îi va veni acesteia rândul) este la fel de spectaculos, întrucât înțelege

63
pe deplin semnificația acestui dar primit când avea doisprezece ani :
„Acest dar, primit la doisprezece ani, deschidea în conștiința mea, cu insinuarea fină
și aproape imaterială a miresmelor de trandafiri, cărarea deosebirii dintre bine și
rău, dintre dorit și nepermis, dintre veghe sănătoasă și reverie culpabilă , dintre
bărbătesc și feminin.”
 Interogația retorică este una la fel de importantă în înțelegerea sensului transmis pri n
simbolul acestor flori, anume că descoperirea universului lecturii aduce numai
beneficii persoanei în cauză, îi dovedește că tot ce a realizat este încununarea
succesului:
„Și cine ar fi gândit că eu cel bântuit atâta vreme de dureri de cap, îndată ce ad ia
până la mine, miros de trandafiri, era să ajung cu voia Domnului un adevărat
horticultor?”
 Simbolul „trandafirilor ” ni se revel ă în text și pentru sublinierea ideii de vârstă de aur
dăruită de Dumnezeu ca răsplată pentru tot ceea ce a realizat:
„Astăzi am biruit r ăul de odinioară! Și în fiecare dimineață din luna Pururi –
Fecioare, împletind din trandafirii pe care Domnul mi -i dăruiește an cu an mai mulți
și mai frumoși, ghirlande și cununi.”
 Finalul este unul apoteotic, este dovada că toate s -au realiza t numai cu ajutorul dat de
Dumnezeu
„O, tristeți ale psihologiei monahale! O, în durări cerești, fiți, iar și iar, umil
solicitate! Iertați ținerea mea de minte, de este cu păcat! Stropiți cu isop curățitor
chihlibarul vinovat că a prins ș i a reținut, atâți a ani, aceast ă grațioasă coleopter ă a
amintirii!”
Am dorit să arăt prin analiza acestei nuvelete că, nimic din ceea ce a afirmat
Galaction nu este întâmpl ător, ci este fie legat de viaț a personală, fie de alte scrieri ale
acestuia. Ceea ce mi s -a părut int eresant este importanța pe care o acord ă însuși
autorul acestei „bucăți ”, considerând -o cea mai ilustrativ ă în descrierea personalității
și intențiilor avute:
„Nuvelet a Trandafirii, fără să fie fiic a bătrânețelor mele, căci am scris -o când aveam

64
vreo 30 an i, mă recheamă mai mult decât alte bucăți și mă odihnește mai mult.”
Este remarcabil talentul și capacitatea acestuia, ca la numai 30 de ani să rea lizeze
aceast ă mărturisire -cheie, despre care am putea afirma că sintetizează întregul mesaj
transmis anume: un „simplu ” simbol ne poate transforma întreaga viață dacă în
momentul când îl întâlnim știm să pro fităm de acesta și să -l valoriz ăm. Acest lucru s e
observ ă foarte clar în cazul acestuia, a profitat de ceea ce i s -a oferit în anii copilăriei,
l-a valorific at în adolescență pe tot parcursul studiilor și a dat naștere unei adevărate
opere, construită după schema ciorchinelui

Toate scrierile acestuia pot fi grupate într -o scriere mai mare ce poa rtă denumirea de
OPER Ă în adevăratul sens al cuvântului, întrucât totul este străbătut de sentimentul
iubirii de oameni, de sentimentul carității și al toleranței, având ca s ursă principală și
ghid Biblia și creștinismul promovat:
„Opera apare numa i atunci când creatorul simte c ă lucrarea lui a atins un termen
dincolo de care este inutil să mai continue și atunci cân d, în spațiul lumii, opera
ocup ă o poziție opusă creatorului său…”140
La fel cum Galaction se servește de simbolul „trandafirilor” pentru rememorarea unei
vechi amint iri, adusă la rangul de element primordial, același lucru îl putem observa
și la eroii acestuia. Ei acționează după niște structuri personale „nu sunt niște pioni,
niște manechine pe care prozatorul să le miște după cum vrea, după idei
preconcepute, spre a demonstra teze și precepte teologice […] ei sunt oameni reali,
autentici, care trăiesc cu intensitate toate împrejurările vieții lor umane și

140 Tudor, Vianu, capitolul Definiția operei, antol ogia Introducere în teoria literaturii, Editura Universității din

65
sociale”141, oameni cu caractere aprinse, cu sentimente, emoții și impulsuri interioare,
niște firi spontane, apr ige și chiar pătimașe. Remarcăm o identificare a lui Galaction
cu personajele scrierilor sale, o participare afectivă la zbuciumul, tristețile și bucuriile
acestora fără a interveni în desfășurarea acțiunii, lucru care ne demonstrează că
succesul artistic al lui Galaction a constat în respectarea adevărului vieții „Galaction
nu a căutat să prezinte niște cazuri ieșite din comun, niște naturi umane insolite.
Totul în nuvelele sale e atât de real, atât de autentic omenesc […] a înțeles că iubirea
are logic a ei proprie, singulară, ca acea stă logică particulară determin ă uneori
iubirea să iasă din ordinea firească a lucrurilor lumești, să -și ceară dreptul l a viață
indiferent prin ce c ăi, însă fără să anihileze esența celor mai omenești sentimente.”142
Prin contribuția scriitorului Gala Galaction, proza românească a cunoscut o
adevărată evoluție datorită originalității și forței creatoare de care a dat dovadă
scriitorul în momentul în care a creat o operă de o reală valoare artistică. Folosindu -se
de simbolu rile fantastice, de elementele miraculoase și ajutând acestora harul
povestirii toate acestea dau profunzime nuvelelor. Se cuvine să amintim și prezen ța
necesară a magicului ca parte integra ntă pentru sublinierea permanen ței vieții, o viață
ca o poveste.
Gala Galaction și -a realizat scopul avut, a fixat cu claritate ce a dorit să urmărească în
analiza spațiului și și -a ales strategia de lucru cea mai potrivită pentru folosirea
procedeelor și a căilor de atac.

București , 2002, p.184.
141 Teodor, Virgolici, op.cit., p.126.
142 Ibidem., p.148.

66
Concluzii

Cercetare de față a fost o încercare, sper eu una reușit ă de a prezenta în oglindă
viața și opera acestui mare scriitor, spun „mare” chiar dacă nu se vorbește atât cât ar
trebui despre el și, mai ales despre ceea ce acesta ne -a lăsat moștenire, m oștenire care
nu este una săr acă, ci este rodul a mai mulți ani de trudă și sacrificii ai acestuia. Gala
Galaction a fost conștient tot timpul de sarcina pe care o are de realizat, de datoria
față de poporul român de a ajuta la dezvoltarea literaturii rom âne și în zona realist –
fantast ică, efort care nu este unul simplu, contribuind cu o serie de mai multe
elemente pe care le -a selectat și le -a dat o nouă dimensiune în funcție de subiectul și
tema aleasă.
În acest ă lucrare pot spune că am reușit să ofer o imagine de ansamblul despre
acest scriitor teleormănean, c are a folosit cu multă măiestrie limba rom ână și cultura
românească pentru a da naștere la ceea ce l -a consacrat, concluziile fiind următoarele:
– copilăria acestuia este una specială, o lume dominată de prezența poves tirilor auzite
de la părinții acestuia, mătușa sa și chiar de la locuitorii satului, copilărie care de altfel
pare că nu s -a încheiat nici până în zilele noastre, ea dăinuind prin fiecare povestire pe
care Galaction a realizat -o. De aceea, se poate spune c ă, într -adevăr Galaction a știut
să profite de fiecare episod al copilăriei sale, valorificându -le în creații proprii
originale; îndrăznesc să spun că acesta și -a dorit poate mereu să fie copilul -Galaction
fascinat de tot ceea ce îl înconjoară.
– nici adol escen ța acestuia nu este o perioadă care trebuie uitată, îndeosebi pentru că
în această perioadă se fructific ă una dintre cele mai longevive prietenii din literatura
română, aceea cu Tudor Arghezi, pe care l -a întâlnit la cenaclul lui Al. Macedonski.
Celeb ra afirmație „Am rămas repetent de dragul lui Arghezi” este una care la o primă
vedere nu ne lămurește pe deplin, dar care studiată în detaliu ne dezvăluie că
prieteniile adevărate există, iar asta se poate datora numai lui Dumnezeu.
– La o analiză a lui Gala Galaction prin „ochii” altora se poate spune că, acesta a fost
în cele mai multe dintre cazuri bine înțeles, viața fiindu -i în acord cu creația; interesul
celor care și -au dedicat o parte din timpul lor în studierea acestui scriitor dovedește

67
că, nu de multe or i avem ocazia să afirmăm deplina mulțumire care ne pătrunde când
înțelegem ceea ce naratorul a vrut să ne prezinte sau când descoperim odată cu
personajele deznodământu l unei întâmplări .
– Gala Galaction este într-adevăr o personalitate complexă , dovad ă că pe parcursul
vieții sale a realizat mai multe „proiecte” : a ținut un jurnal timp de 57 de ani, a urmat
cursurile Facultății de L itere timp de un an de zile, a tradus Sfânta Scriptură, a devenit
preot la 43 de ani și chiar a fost ales deputat în Marea Adunare N ațională, toate
dovedind deplina implicare a acestuia și dorința de a contribui la realizarea unei lumi
mai bune, nu degeaba Nicolae Tonitza îl considera „omul lumii noi”.
– În ceea ce privește valorificarea fantasticului se poate spune cu certitudine că ceea
ce și-a propus a reușit să și pună în aplicare, dând naștere unor nuvele dintre cele mai
variate pe această temă. Este imposibil să negăm talentul și originalitatea acestuia
privind proza fantastică, putând fi considerat unul dintre ce i mai buni naratori de
întâmplări fabuloase.
– Galaction a acordat un loc aparte și valorificării realului, mergând până la ideea că,
realul este bază pentru dezvoltarea fantasticului, el este cel care dă conturul operei
(sunt utilizate teme și elemente o bișnuite, dar revalorificate). Dintre trăsăturile ce le
regăsim în scrierile sale și cărora le -a acordat o atenție sporită amintim: ideea de
umanitate, subtilitatea senzațiilor auditive, expresivitatea imaginilor, cursivitatea
frazei, talentul descriptiv, chiar și în cazul celor cu un grad ridicat de fantasticitate,
toate conducându -ne spre id eea că acesta merită toată stima și interesul nostru și pe
mai departe.
– Toate nuvelele sale se pot uni într -o singură OPERĂ a cărui scop a fost de a crea o
literatur ă perfectă, pură, cât mai aproape de Dumnezeu, după părerea mea cheia care
deschide toate nuvelele fiind nuveleta Trandafirii . Un singur simbol poate sintetiza
mesajul transmis și poate transforma întreaga viață dacă , în momentul când îl întâlnim
știm să p rofităm de acesta și să -l valorific ăm: este cazul lui Galaction care a
valorificat pasiunea pentru fantastic, dar nu a uitat să rămână în același timp „ancorat”
și în lumea reală.
De aceea, îmi propun ca în viitor să îmi continui cercetările în acest domeniu,
această lucrare fiind începutul unui lung șir de căutări menite să demonstreze că,

68
uneori autori cărora nu li s -a acordat o așa de mare atenție pot fi actualizați dacă
există dorința de a găsi „acel ceva” care-i face unici. Gala Galaction es te exemplul
clar că nu trebuie u itat, datoria noastră ca „tânăr ă generație” fiind de a contribui la
revalorificarea unor autori care într -adevăr au făcut ceva pentru literatura română, dar
care au trebuit să aștepte până să li se recunoască meritele și tal entul.

69
BIBLIOGRAFIE
A.Corpus de texte:
1. Gala, Galaction, Articole , vol. 2, Editura pentru Literatură, București, 1961.
2. Gala, Galaction, Bisericuța din Răzoare: nuvele și schițe , Editura Vieții Românești,
Iași, 1914.
3. Gala, Galaction, Chipuri și popasuri: confesiuni literare , Editura pentru Literatură,
București, 1969.
4. Galaction, Jurnal , vol. 1 -3, Editura Albatros, București, 1996.
5. Gala, Galaction, Moara lui Călifar , Minerva, București, 1973.
6. Gala, Galaction, Nuvele, povestiri, repere istorico -literare alcătuite în red. de
Teodor Vîrgolici, Minerva, București, 1979.
7. Gala, Galaction, Oameni și gânduri din veacul meu , Editura de stat pentru
Literatură și artă, București.
8. Gala, Galaction, O lume nouă , Colecți a Mică bibliotecă de istorie, București, 1970.
9. Gala, Galaction, Opere alese cu o pref. de Teodor Vîrgolici, Vol. 1 -2, Editura de
Stat pentru Literatură și Artă, București, 1956 -1958.
10. Gala, Galaction, Prefață la Opere alese de Dumitru Micu, Editura d e Stat pentru
Literatură și artă, București, 1959.

70
B. Bibliografie critica și teoretică:

1. Adriana, Niculiu, Gala Galaction – omul și scriitorul prin el însuși , Editura Cartea
Românească, București, 1971.
2. Camelia, Popa Caracaleanu, Transfigurarea fo ndului folcloric în nuvelele lui Gala
Galaction , Editura Tipoalex, Alexandria, 2001.
3. Constantin, Ciopraga, Literatura română între 1900 și 1918 , Editura Junimea, Iași,
1970.
4. Dinu, Pillat, Itinerarii istorico -literare , Ed. Minerva, București, 1978.
5. Doina, Ruști, Dicționar de teme și simboluri din literatura română , Polirom, 2009,
ediția a II -a revăzută și adăugită, Iași.
6. Eugen, Simion, Ficțiunea jurnalului intim , Ed. Univers Enciclopedic, București,
2001.
7. Eugen, Simion, Gala Galaction și vocaț ia fabulosului , revista România literară,
nr.16, 17, aprilie 1969.
8. Elena, Zaharia Filipaș, Prefața lucrării La Vulturi !, Editura Ion Creangă, București,
1980.
9. Gheorghe, Perian, Despre Gala Galaction , Ed. Limes, Cluj -Napoca, 2005.
10. Gheorghe, Cunesc u, Pe urmele lui Gala Galaction , Ed. Sport -Turism, București,
1982.
11. George, Călinescu, Istoria literaturii rom âne: de la origini până în prezent ,

71
Minerva, București, 1988.
12..I.Peltz, Amintiri despre , Editura Tineretului, București, 1967.
13. Ivan, Ev seev, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale , Editura Amarcord,
Timișoara, 2001.
14. Luc, Benoist, Semne, simboluri și mituri , Editura Humanitas, București, 1995.
15. Marcel, Brion, Arta fantastică , Editura Meridiane, București, 1970.
16.N.D., Coce a, Pamflete , Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1960.
17. Ovidiu, Papadima, Izvoare folclorice și creație originală , Ed. Academiei
Republicii Socialiste România, București, 1970.
18. Pompiliu, Constantinescu, Romanul românesc interbelic , Ed. Minerva, București,
1977.
19. Teodor, Vîrgolici, Gala Galaction , Editura pentru Literatură, București, 1967.
20. Tudor, Vianu, Studii de literatură română , Ed. Didactică și Pedagogică, Craiova,
1965.
21. Umberto, Eco, Șase plimbări prin pădurea narati vă, Editura Pontică, Constanța,
1997.
22. Tzvetan, Todorov, Introducere în literatura fantastică , Editura Univers,
București, 1973.
23. Teodor, Virgolici, Antologie, prefaț ă, tabel cronologic și bibliografie, Ed.
Eminescu, București, 1978.
24. Tudor, Pamfi le, Diavolul, învrăjbitor al Lumii , Socec, București, 1914.

72
25. Tudor, Vianu, capitolul Definiția operei , antologia Introducere în teoria literaturii,
Editura Universității din București, 2002.
26. Valeriu, Anania, Rotonda plopilor aprinși , ediția a II -a, Ed. Florile dalbe,
București, 1995.