Nr.________din________ [617856]

MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE NECLASIFICAT
Universitatea Națională de Apărare „Carol I” Exemplar ……….
Nr.________din________

Locotenent SINDIE CORINA -GABRIELA

TEZĂ DE DOCTORAT

TEM A: Știința , arta militară și activitatea de intelligence

Conducător de doctorat
Colonel (r.) prof.univ.dr.
Ion GIURCĂ

Teză elaborată în vederea ob ținerii
titlului de DOCTOR î n ȘTIINȚE MILITARE

BUCUREȘTI 2017

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
2 din 307

– PAGINĂ ALBĂ –

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
3 din 307

CUPRINS
INTRODUCERE ……………………………………………………………………………………… 5
CAPITOLUL I
ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND ȘTIIN ȚA ȘI ARTA MILITARĂ ……19
1.1. Știința militară, abordare ist orică și actualitatea domeniului ………… 19
1.1.1. Știință, me todă și domenii științifice …………………………………………….. 20
1.1.2.Știința militară până la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial ……23
1.1.3.Abordarea problematicii Științei militare în perioada Războiului
Rece …………………………………………………………………………………………… 28
1.1.4. Știința militară în perioada post Război Rece ………………………………… 35
1.2. Arta militară, componentă de bază a științei militare ……………………. 45
1.2.1. Știință și artă militară …………………………………………………………………. 46
1.2.2. Legile și principiile luptei armate ………………………………………………… .52
1.2.2.1.Știința și arta războiului, prin cipiile luptei armate -abordări până la
sfârșitul Războiului Rece ………………………………………… …………. …….52
1.2.2.2.Legile și principiile luptei armate la începutul secolului al
XXI-lea…………………………………………………………… ……………………… ………61
CAPITOLUL II
ASPECTE TEORETICE ȘI PRACTICE PRIVIND ACTIVITATEA DE
INTELLIGENCE ……….. …………………………………………………………………………. 69
2.1 Intelligence – rol și transformare în contextul actual de securitate ……69
2.1.1. Intelligence și asigurarea securității globale ………………………………….. 70
2.1.2. Intelligence -ul contemporan în contextul valoril or de securitate
națională ……………………………………………………………………………………………. 77
2.1.3. Managementul schimbării în intelligence ……….. ……………………………. 91
2.1.4. Planificarea integrat ă în activi tatea de intelligence…………………………. 95
2.2. Dimensiuni operaționale privind activitatea de intelligence …………… 101
2.2.1. Analiza de intelligence ……………………………………………………………… 103
2.2.2. Creșterea importanței OSINT …………………………………………………….. 108
2.2.3. Cultura de intelligen ce – componentă de bază a culturii de securitate
……………………………………………………………………………………………………….. 110
2.2.4. Cooperarea în intelligence …………………………………………………………. 117
2.2.5. Intelligence și diplomație publică ………………………………… ……………. 124
2.3. ”Lebăda neagră ” – sau cum poți evita necunoscutul și
imprevizibilul ………………………………………………………. ……………………………. 131
2.3.1. Conceptul de ,,lebădă neagră” ……………………………………………………. 133
2.3.2. ,,Lebăda neagră ” și eșecurile în intelligence ………………………………… 140
2.3.3. Abordări în spațiul românesc cu privire la conceptul de ,,lebădă
neagră” ……………………………………………………………………………………………. 145

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
4 din 307

CAPITOLUL III
APLICABILITATEA LEGILOR ȘI PRINCIPIILOR CU CARE
OPEREAZĂ ȘTIINȚA ȘI ART A MILITARĂ ÎN ACTIVITATEA DE
INTELLIGENCE …………………………………………………………………………………. 151
3.1. Principiile de bază ale activității de intellige nce și colaborarea între
serviciile de informații ………………………………………………………………………… 152
3.1.1. Principiile activității de intelligence …….. …………………………………….. 152
3.1.2. Considerații privind cooperarea între serviciile de intelligence (la nivel
național și internațional) …………………………….. ……………………………………… 182
3.2. Intelligence – loc și rol în operațiile militare ………………………………….. 189
3.2.1.Intelligence și nivelurile confruntării armate ………………………………… 193
3.2.2 . Principiile joint intelligence………………………………….. ……………….. …199
3.3. Abordarea interdisciplinară privind concordanța dintre principiile
luptei armate și principiile activității de intelligence ……………………………. 204
3.3.1. Principiile luptei armate și intelligence …………………………………………….. 204
3.3.2. Corespondențe î ntre principiile luptei armate și principiile activității de
intelligence ………………………………………………………………………………………. 209
3.3.3 Principii ale luptei armate în era informațională …………………………. ..215
3.4. Intelligence colaborativ ……………………………………………………………… 220
3.4.1. Infrastructura intelligence -ului colaborativ …………………………………. 220
3.4.2. Comunitatea Națională de Informații …………………………………………. 223
3.4.3. Oficiul pentru Informații Integrate …………………………………………….. 230
3.4.4. Instituții și centre de pregătire destinate specialiștilor în domeniul
intelligence ……………………………………………………………………………………… .233
CONCLUZII Ș I PROPUNERI ……………………………………………………………… 239
ACRONIME …………………………………………………… …………………………………… 250
LISTĂ ANEXE …………………………………………………………………………………….. 253
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………….. 254
ANEXE ……………………………………… ………………………………………………………. ..283

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
5 din 307

INTRODUCERE

Mediul de securitate este marcat puternic , în prezent , de o varietate de
amenințări asimetrice, fapt ce presupune și impune ca activitatea de intelligence
să manifeste un puternic caracter preventiv – anticipativ.
Este necesar să fie cunoscute provocările, riscurile, amenințările,
vulnerabilitățile și oportun itățile la adresa democrației și securității, aspect ce
obligă statul să își adapteze capacitățile informative și operaționale, astfel încât să
aibă întotdeauna soluții pentru asigurarea securității. În acest sens, sunt necesare
noi instrumente pentru iden tificarea tendințelor de evoluție și dezvoltare a
fenomenelor cu repercusiuni la adresa statului de drept, precum și dezvoltarea
capacității de reacție, în vederea diminuării sau contracarării amenințărilor și
factorilor de risc la adresa securității națio nale, cât și înlăturării vulnerabilităților
sistemelor cu atribuții și responsabilități în domeniu.
Informația rămâne un factor incontestabil și indispensabil pentru asigurarea
bunei funcționalități a oricărui sistem, deci și a statului, demonstrându -se, de-a
lungul timpului , faptul că există strânse legături și condiționări reciproce între
serviciile de informații și societatea pe care acestea o apără, tipul de stat și
regimul politic ce le -a crea t și pentru care funcționează. În plină perioadă a
globaliză rii, rolul serviciilor de informații este crucial, având misiunea de a
avertiza și de a preveni asupra posibilelor intenții, capabilități , modus operandi ,
obiective, locații vulnerabile și de a răspunde terorii.
Contextul actual de securitate mondială, al globalizării și al dezvoltării
societății cunoașterii, mediul guvernamental, privat și academic, resimt tot mai
mult necesitatea rec onsiderării conceptelor referitoare la managementul și rolul
organizațiilor sau structurilor moderne de intelligence. Servic iile de informații
trebuie, prin rațiunea lor de a fi, să vină în sprijinul nevoii de informații sigure și

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
6 din 307
înalt prelucrate a decidenților statali, chiar dacă aceeași presiune generată de
incertitudinea și impredictibilitatea sistemului, accelerarea evenim entelor și
multiplicarea informațiilor ori complexitatea rețelelor de interconexiuni locale sau
globale le resimt și ele, în cadrul propriilor activități operaționale și manageriale.
Toate acestea în condițiile în care un ciclu informațional clasic (plani ficare,
culegere, verificare, analiză și diseminare), menit să pună pe masa decidentului o
informație utilă procesului de decizie, necesită la rândul său un interval de timp
dependent de complexitatea situației și resursele avute sau nu la dispoziție.
Cadr ul general în care serviciile de informații își desfășoară activitatea a
devenit tot mai mobil și în continuă schimbare, natura intelligence -ului
schimbându -se pro fund în ultimele două decenii. Distincția dintre intern și extern
este tot mai dificil de tra sat, amenințările se multiplică, capătă un caracter
caleidoscopic (cu aspect și conținut variat) și, totodată, devin mai difuze,
transcend granițe și domenii de activitate, creând o vastă rețea de interdependențe
și influențe reciproce prin care se potențe ază, se întrețin și se transformă
permanent, luând noi înfățișări. Societățile, chiar în condițiile în care sunt tot mai
puțin amenințate militar, sunt subminate pe cale politică, economică și culturală,
prin diplomație tradițională și publică, iar noua ag endă a securității tinde să
devină una preponderent civilă. Securitatea și, implicit, intelligence -ul au devenit
obiecte de studiu ale științelor sociale și militare, cât și ale activități lor lucrative
ale sectorului privat.
Momentul 11 septembrie 2001 a r eprezentat cu siguranță un punct de
cotitură în activitatea serviciilor de informații americane. Comisia
guvernamentală 9/11, una dintre cele mai importante (vocale) din istoria Statelor
Unite ale Americii , a plasat o mare parte din vina tragicului evenime nt pe umerii
acestor agenții. Efectul acestei zilei fatidice se face simțit în aproape fiecare
acțiune din domeniul intelligence de atunci până în prezent . La 1 6 ani de la
producerea teribilelor evenimente percepem sub altă formă lucrurile și le putem
analiza în ansamblu, cântărind faptele, identificând în anumite limite, cauze le și

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
7 din 307
efectele lor și astfel înț elegem cât de mult contează securitatea națion ală. Ziua de
11 septembrie a adus în atenția noastră ceva ce poate că nu s-a conștientizat
atunci : medi ul internaț ional este mult mai amplu și mai complicat . Evoluțiile
ulterioare evenimentelor din 11 septembrie 2001 au accentuat faptul că abordarea
securității prin prisma strictă a factorului militar nu mai este suficientă.
Dar nu numai evenimentele de ac um 1 6 ani au contribuit la o schimbare de
paradigmă în ceea ce privește serviciile de informații , ca organizație și procese , ci
și evenimente le tulburătoare ulterioare: Madrid (2003), Spania (2004), Marea
Britanie (2005, 2013), Norvegia (2011), Bulgaria (2 012), Boston (2013), Belgia
(2014, 2016), Paris (2014 , 2015, 2016 ), Istan bul (2016) etc. Dacă se va considera
că și efectul ,,primărava arabă” din Tunisia și ISIS sunt evenimente care suscită la
maximum interesul serviciilor de informații, dar și dezvoltar ea tehnologiilor
informației și comunicațiilor, toate au condus la schim bări profunde, atât
conceptuale , cât și operaționale.
Totodată, schimbări importante s-au produs și în cadrul principalelor
organizații internaționale ( ONU , UE, NATO) în ceea ce prive ște interesul asupra
securității globale și a amenințărilor specifice lumii contemporane.
În noul context de securitat e, adaptarea și transformarea NATO vor
conduce la configurarea unor noi parteneriate și forme de cooperare, precum și la
crearea unor ins trumente specifice de contracarare a riscurilor neconvenționale :
„Toată lumea a început să vadă ca unică amenințare asupra omenirii terorismul
și crima organizată. Cred că s -a supralicitat pe această direcție, iar serviciile
care s -au concentrat numai asup ra acesteia, neglijând alte amenințări, inclusiv
cele clasice, au greșit”1. Din ce în ce mai des se vorbește de transformare în
cadrul proceselor de reorganizare instituțională. Transformarea este mai complexă
decât reforma , reprezintă un proces static și se prezintă ca răspuns la anumite
disfuncționalități majore ale sistemului . Transformarea este reactivă și este axată

1 General (r) Sergiu Medar, Transformarea serviciilor de informații în contextul actual de securitate – (Supliment
Cultură) în: Cultura (București). An. 3, Nr. 43 (30 oct. 200 8), pp. 18 -20, în http://www.sri.ro/upload/
SMedarCULTURA.pdf , accesat la 23.10.2016

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
8 din 307
spre repararea erorilor trecute, generată de ,, triunghiul partenerial” dintre
catalizatorii externi – care aduc inovație sistemului, comp onenta
legislativă/beneficiarii care sprijină inovația și actorii interni care evaluea ză și
implementează schimbarea.
Scopul principal al transformării în domeniul intelligence îl reprezintă
dezvoltarea capacității de a anticipa acțiunile atât la nivel na țional, cât și la nivel
internațional, dinamica mediului de securitate actual generând schimbări
semnificative ale activității serviciilor de informații pentru o valorificare eficientă
a oportunităților, respectiv a contracarării noilor p rovocări naționale și globale.
Conflictele de astăzi nu mai sunt doar războaie ale tranșeelor, primelor linii
și maselor de soldați angajați într -o confruntare directă pe câmpuri de luptă, ci
sunt mai degrabă ,,războaie ale subtilităților, nuanțelor, intimidării, fricii,
intereselor politice, terorii și revoluțiilor – uneori sângeroase, dar de cele mai
multe ori caracterizate de războaie psihologice, manevre și mobilizări politice,
dezinformări, înșelăciuni, asasinate și acte de terorism."2
Am intrat î ntr-o nouă eră în care lumea, cândva bipolară și predictibilă, s -a
transformat într -un mediu volatil, multipolar și cu un grad ridicat de incertitudine.
Această transformare a condus și la necesitatea de a abandona obiectivele
convenționale ale relațiilor și politicilor int ernaționale, fiind necesară o redefinire
a rolului statelor în noua ordine mondială și a organizațiilor internaționale ,
precum și o reconfigurare a structurilor și funcțiilor forțelor militare, în vederea
îndeplinirii acestor roluri.
Obiectivele principa le ale demersului nostru ș tiințific sunt în acord cu tema
tezei de doctorat și cu scopurile propuse : identificarea, prezentarea, analiza
diferitelor abor ări teoretice privind știința, arta militară și activitatea de
intelligence; formularea unor puncte de vedere și a unor concluzii rezultate din
perspectiva aplicabilității legilor și principiilor cu care operează știința și arta

2 Sam C. Sarkesian, The New Battlefield: The United States and Unconventional Conflicts, Contributions in
Milit ary Studies , Number 54, Greenwood Press, Westport, CT: 1991, p. 36

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
9 din 307
militară în activitatea de intelligence ; prezentarea și analiza intelligence -ului de
tip colaborativ.
În elaborarea lucrării am utilizat metodele : cronologic ă, analitică și comparativă,
prin evidențierea elementelor determinante. Elaborarea tezei de doctorat a impus
o documentare amplă, studiul unor lucrări generale și de specialitate din diferite
domenii științifice, efortul fiind axat pe cele cu tematică privind științele militare,
intelligence și diplomație publică.
Am selectat lucrările pe cele pe care le -am considerat relevante pentru
demersul nostru științific, urmărind să valorificăm informațiile oferite de autori
români, pr ecum și din literatura de specialitate străină, astfel încât să avem o
diversitate de puncte de vedere, pe care să le analizăm , apoi să ne exprimăm
părerea într -un mod cât mai obiectiv. Am valorificat lucrări mai vechi și actuale,
surse deschise aparținând diferite lor servicii de informații din țări membre NATO
și/sau Uniunea Europeană sau ale unor autori recunoscuți în domeniu , în scopul
identificării aspectelor de transformare produse în ultimul deceniu, dar și
preocupări actuale datorate aparițiilor noilor tipuri de riscuri și amenințări la
adresa securității naționale și a statelor membre ale celor două organizații
internaționale .
Totodată, am utilizat, în limita disponibilităților și necesităților, sursele de
internet, aspect în legătură cu care preciz ăm că am folosit informația directă din
cărți, studii și aprecieri, ale unor autori stăini, evitând totodată preluarea unor date
și puncte de vedere nefundamentate pe o bibliografie corespunzătoare. De
asemenea, am valorificat din plin bogata bibliografie existentă în Biblioteca
Universității Naționale de Apărare ,,Carol I" și a Academiei Naționale de
Informații ,,Mihai Viteazul ". Menți onăm faptul că, în cuprinsul tez ei de doctorat
se regăsesc și articole științifice personale, publicate în Buletinul Univer sității
Naționale de Apărare ,,Carol I” , în timpul programului de cercetare științific ă,
aferent perioadei de redactare a tezei de doctorat.
Motivația alegerii temei lucrării are un temei : obiectiv – necesitatea

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
10 din 307
aprofund ării problematicii legilor și princ ipiilor artei și științei militare, precum și
raportarea acestora la domeniul intelligence ; subiectiv – dorin ța de a studia, de a
cunoaște, de a analiza și de a interpreta, exprimând unele puncte de vedere și
concluzii în legătură cu domeniul care mă inter esează și mă preocupă, atât din
perspectiva unor abordări ulterioare, din punctul de vedere al cunoașterii ,
percepției științifice și corecte, în corelație cu alte domenii științifice, a unei
problematici mai vechi. Aceasta nu poate fi inedită și exhaustiv ă, din
considerente care țin de complexitatea subiectului trat at, având în vedere
confruntarea de idei și diversitatea abordării conceptelor în literatura de
specialitate apărută de -a lungul secolelor în străinătate și în România.
Antichitatea și evul medi u, chiar și începuturile epocii moderne, dar mai ales cea
contemporană, au fost dominate de apariția unor lucrări, suficient de numeroase,
care au abordat întreaga problematică militară din prisma războiului, partea
teoretică și practică a acestuia fiind m aterializată în ceea ce s -a numit într-o
accepțiune mai veche arta războiului , iar astăzi, credem mai corect, arta militară.
Ipoteza generală a demersului științific este aceea că principiile luptei
armate se regăsesc în diferite forme și sub alte circ umstanțe operaționale în
princi piile activității de intelligence. În acest scop, direcț iile de cerceta re pe care
le-am urmat au fost: abordarea teoretică a domeniului artei și științei militare,
studierea activității de intelligence, atât din punct de vedere teoretic, cât și practic,
precum și abordarea aplicabilității legilor și principiilor cu care operează știința și
arta militară în activit atea de intelligence.
Pentru a r ăspunde temei propuse și aprobate, scopului și obiectivelor
propuse, am structurat teza de doctorat pe trei capitol e, în care aspectele
prezentate și analizate sunt redate în partea de text și în anexe, destinate să
completeze sau să argumenteze unele afirmații sau concluzii.
Este suficient, credem, să amintim, fără a face o prezentar e sau analiză,
autori și lucrări apărute din antichitate până în prezent, care au abordat fenomenul
militar în general, războiul în special, ambele privite și analizate din diferite

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
11 din 307
puncte de vedere, în acord cu domeniul științific în care era plasat autor ul, cu
scopul demersului întreprins, cu formația de teoretician sau practician a celor pe
care îi vom cita în continuare.
Din antichitate rămân de referință ca teoreticieni ai fenomenului război :
Sun-Tzu (544 -496 î.h.), autorul celebrei lucrări Arta război ului, (a ajuns în
Europa în anul 1772, fiind tradusă de către iezuitul Joseph Marie Amiot, apoi
distribuită la curțile regale și în academiile militare) tradusă și studiată în toate
instituțiil e de învățămant și utilizată la discipline cum ar fi : polemolog ia,
irenologia, știința și arta militară ; Xenophon (430 -354 î.h.), cu lucrările Anabasis
și Hellenica, ambele de o valoare incontestabilă pentru cunoașterea femomenului
militar din Grecia antică, studiate și utilizate mai târziu de către Alexandru cel
Mare , celebrul commandant de oști al antichității; Flavius Mauricius Tiberius
(539-602), autorul lucr ării de teorie și artă militară Strategikon , (unii istorici
atribuie lucrarea fratelui său Petru, general în armata bizantină) scrisă în perioada
de trecere de la antichitate la feudalism.
Pentru evul mediu a rămas de referință lucrarea lui Niccolo Machiavelli –
Principele, scrisă în anul 1513 la Florența și dedicată, dintr -un interes personal lui
Lorenzo al II -lea de Medici.
La sfârșitul secolului al XVIII -lea, Jacques Antoine Hypolite (1743 -1790)
considera că Știința militară este singură o enciclopedie, este cea mai interesantă
dintre științe3, pentru ca la începutul celui următor, Carl von Clausewitz (1780 –
1831) să finalizeze celebra sa lucrare Despre război , publicată după moartea sa,
în anul 1832, care, alături de Arta războiului și Principele, rămâne cea mai
utilizată și citată în mediile științifice și instituțiile de învățământ specializate pe
probleme de securitate, siguranță și apărare, națională și co lectivă.
Deși nu atât de celebru precum C. von Clausewitz, fiind mai puțin tradus în
spațiul anglo -saxon, Antoine Henri Jomini (1779 -1869) a fost unul din marii
gânditori militari din prima jumătate a secolului al XIX -lea, lucrările sale ( Istoria

3 Apud, Ion Manolescu, Evolu ția și filozofia războiului, Tipografia N. Stroilă, București, 1945, p. 168

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
12 din 307
critică și militară a campaniilor Revoluției de la 1792 -1801, Tratatul marilor
operatii militare, Principiile strategiei, Viața politică și militară a lui Napoleon și
Rezumat de arta războiului) fiind unanim apreciate de către analiștii în domeniu.
Într-un studiu intitulat Jomini și Clausewitz : interacțiunea lor4, se
subliniaz ă faptul că între cei doi au existat multe paralele și divergențe, dar și
puncte comune în abordarea problemelor teoretice și practice ale războiului.
Primul, mai aplecat spre latura practică a acțiunii militare, mai puțin sofisticat în
prezentare și exprimare, al doilea, cu o viziune teoretică și filozofică mai
elaborată, a rămas preferatul celor aplecați spre studiul teoriei și artei militare,
prin adăugarea componentei politice a războiului . Știința și arta militară au
progresat mai mult ca niciodată, în prima jumătate a secolului XX, în urma
experienței dobândite în cele două războaie mondiale. Dintre teoreticienii militari
ai acestei perioade amintim : Mircea Tomescu, cu lucrarea Știință mi litară și
doctrină românească , Liddell Hart, cu lucrarea Istoria celui de al doilea război
mondial , etc.
Capitolul I al tezei de doctorat: ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND
ȘTIIN ȚA ȘI ARTA MILITARĂ este destinat prezentării și analizei celor două
concepte, pornind de la ideea existen ței unei dificultăți majore în a preciza, din
punct de vedere cronologic, momentul apariției și acceptării conce ptului de știință
militară, în măsura în care se poate vorbi de știință sau științe militare, în
condițiile în care până la un moment dat s -a vorbit și s -a scris despre arta
războiului și arta militară, pentru ca apoi să fie utilizat noul termen (concept), care
are o sferă mai largă de abordar e.
În a cest capitol am urmărit să identificăm aspectele de referință din
domeniul științei militare cu aplicabilitate în activitatea de intelligence, convinși
fiind că aspectele teoretice și practice au valabilitate generală, că ele trebuie să
genereze și pentru structurile de securitate cunoștințele, ideile și direcțiile de

4 Christopher Bassford , Jomini and Clausewitz -Their Interaction , în http://www.clausewitz.com/readings/
Bassford/JOMINIX.htm , accesat la 10.06.2014

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
13 din 307
activitate și acțiune practică, pentru îndeplinirea menirii și misiunilor încredințate
pe plan național și în cadrul structurilor economice și militare euro -atlantice, pe
teritoriul țăr ii sau în teatrele de operații în care România angajează forțe și
mijloace , în acord cu rezoluții ale ONU și decizii adoptate în cadrul NATO sau
Uniunii Europene .
Nu este clar stabilit când și în ce condiții a apărut conceptul (noțiunea) de
știință milit ară, când acesta l-a înloc uit pe cel de arta războiului. O scurtă privire
asupra lucrărilor în titulatura cărora apare termenul de ,,științe militare ”
eviden țiază ca moment de început jumătatea secolului al XVIII -lea. Prima lucrare
identificată este A trea tise on the military science, scrisă în anul 1780 de către
Thomas Simes, apărută la Londra, în care sunt tratate probleme teoretice și
practice privind mari operații de război în diferite situații și condiții. În anul 1844
apărea la Londra A Dictionary of the Military Science, scris de E. S. Norman
Campbell, în care erau explicați termeni utilizați în domeniul militar, urmată de
Aide-memoire to the Military Sciences – 1851 și Elements of Military Art and
Science, de Henry Wager Hallek, 1862, exemplar aflat în biblioteca Universității
din California, una dintre cele m ai editate și studiate în SUA. La New York, sub
semnătura lui Hugh T. Reed, a apărut în anul 1882 , Elements of Military Science
and Tactics, pentru ca în anul 1921 să apară o altă lucrare, cu ace lași titlu, scrisă
de Wiliam Ernest. Una dintre cele mai editate lucrari apărute la începutul
secolului al XX -lea, Wars of the century and th e Development of Military Sience ,
tipărită în prima ediție în anul 1903 sub semnătura lui Oscar Bowing, este, în
realitate, o istorie militară a principalelor războaie ale secolului al XIX -lea, fără
nici o referire la știința militară.
Până la începutul Primului Război Mondial nu a existat o abordare teoretică
a domeniului știință militară, termenul fiind folosit din c e în ce mai mult în
abordarea subiectelor care au legătură cu domeniul militar, sub aspectul
organizării armatelor, întrebuințării forțelor terestre și maritime în război,
fortificațiilor, legislației militare, ș.a.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
14 din 307
După Primul Război Mondial s -au constitu it adevărate școli de gândire
militară (franceză, engleză, germană, sovietică), care, prin reprezentanții lor cei
mai cunoscuți, au p ropagat în lume cunoștințe, puncte de vedere, analize și idei,
în care știința războiului și cea militară, arta militară, l egile și principiile
războiului și ale artei militare au fost definite, formulate și tratate pe larg, fiind
evidente aspectele comune și specifice, cu determinări obiective, cât și subiective,
ultimel e determinate de ideologizarea i nclusiv a domeniilor ști ințifice.
Cel de al Doilea Război Mondial a confirmat sau infirmat teoriile din
domeniul științei și artei militare, evidențiindu -se erorile săvârșite prin
absolutizarea unora și ignorarea altora. La rândul său, perioada Războiului Rece a
fost dominată de dispută și în domeniul științei și artei militare, conturându -se o
abordare a așa numitei științe militare sovietice, impusă și statelor membre ale
Organizației Tratatului de la Varșovia, și o alta a statelor membre ale NATO,
caracterizată de continuitate și relativă obiectivitate în tratarea acestui domeniu
științific. Dintre teoreticienii militari reprezentativi ai acestei perioade, amintim
pe Mao Zedong cu lucrările Despre contradicție și Despre practică , ambele
editate în 1937 și pe Vo Nguyen, autorul celor două lucr ări: People's War ,
People's Army: The Viet Cong Insurrection Manual for Underdeveloped
Countries (1962) (Războiul poporului, armata poporului, insurecția Frontului
național pentru eliberarea Vietnamului de Sud, manual pentru țările
subdezv oltate) și Big Victory, great t ask (1968) (Marea victorie, marea misiune).
Gândirea militară românească a fost influențată de l ucrările apărute în
străinătate ; cercetătorii în domeniu au căutat să preia într -un mod creator și să
adapteze la cerințele și la situația României problematica științei războiului și a
celei militare, a legilor și principiilor luptei armate. Perioada cu rezonanță
negativă rămâne cea din anii 1945 -1964, când abordările teoretice în domeniu au
purtat pecetea impunerilor de la Moscova , strict controlate de către consilierii
sovietici.
Chiar dacă după anul 1964 s -a profilat o ruptură de abordarea științei și

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
15 din 307
artei militare, căutându -se impunerea unei linii obiective în domeniu, cu
adaptările la specificul național în cadrul doct rinei d e apărare, anumite aspecte,
cum ar fi cele privitoare la elementele componente ale științei militare și legilor
luptei armate, au continuat să se mențină până la sfârșitul Războiului Rece. Abia
perioada de după 1990 a permis o abordare a domeniul ui fără co nstrângeri
ideologice.
Capitolul al II-lea, ASPECTE TEORETICE ȘI PRACTICE PRIVIND
ACTIVITATEA DE INTELLIGENCE a fost dezvoltat prin urmărirea a tr ei mari
direcții de studiu: organizația de intelligence, ca furnizor de securitate prin
informații de cali tate transmise decidenților; transformările proceselor de
intelligence, ca rezultat al nevoii de răspuns adecvat provocărilo r de insecuritate
actual e, erori, eșecuri și imprevizibil, ca parte a operaționalului și a posibilității de
reducere a efectelor nega tive.
Premisele științifice de lucru pentru acest capitol au fost construite în jurul
ideii că structurile de intelligence din România sunt și trebuie să fie capabile să
răspundă noilor provocări de insecuritate care provin din dinamica societății în
ansam blu, prin adaptarea permanentă atât a structurii în sine, cât și a proceselor
informaționale adiacente.
Obiectivele cercetării au vizat: organizația de intelligence ca inițiator și
furnizor de schimbare, dar și ca subiect al transformărilor. Astfel, am stu diat
modul în care organizația se raportează la noile provocări, dinamica trecerii de la
acțiuni reactive la abordări proactive , precum și legătu ra dintre structură și
proces ; cultura de securitate este un concept precursor al culturii de intelligence
sau este un rezultat? ; cultura de intelligence este proces specific structurilor sau
trebuie să fie o abordare orienta tă către cetățean și societate ?; eșecurile,
neprevăzutul, ,,lebedele negre” sunt parte a procesului de analiză și trebuie
acceptate , dar în a cest sens trebuie găsite răspunsuri , astfel încât să se
minimalizeze efectele negative.
Parcurgând cercetarea pe aceste coordonate, am structurat capitolul pe trei

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
16 din 307
subcapitole , în fiecare dintre aceste a am abordat câte o direcție de cercetare și
prezentar e care să ofere răspunsuri pentru obiectivele urmărite în construcția
demersului științific : raportul dintre securitate, amenințare și structurile de
intelligence, prin prisma nevoii de transformare, a modului în care trebuie
abordată transformarea ca proc es și ca rezultat. Astfel, se demonstrează că
dinamica securității impune ca domeniul intelligence în ansamblu să fie extrem
de flexibil în tehnici, metode , procese și acțiuni să fie capabil să se automodeleze,
astfel încât să fie cât mai anticipativ în in formaț ii de calitate pentru decidenți ;
componenta operațională, urmărind să aducă în prim plan 4 dintre cele mai
actuale procese: a naliza, cooperarea, diplomaț ia și cultura de intelligence. Dintre
acestea, cultura de intelligence este un concept aflat încă în dezbatere, dar deja
argumentat ca un necesar și ca un furnizor de securitate în rândul comunit ăților și
societății în general ; subcapitolul al treilea este o noutate în abordările teoretice
din România, deoarece mult timp s -a evitat să se analizeze sau să se aducă în prim
plan faptul că eșecurile și imprevizibilul fac parte din dinamica intelligence și că
sunt necesare răspunsuri privind minimizarea efectelor negative. Cartea lui
Nicholas Thaleb , „Lebăda neagră , impactul foarte puțin probabilului " a pro dus
un șoc în lumea specialiștilor intelligence, deoarece duce ,,imprevizibilul” la
nivelul de factor în procesul de analiză ; poate cumva asociat cu ceea ce spunea
Clausewitz despre ,,fog of war” (ceața războiului) . Prin cercetarea efectuată au
fost eviden țiate scenarii de tip ,,Lebădă neagră ”, ceea ce reprezintă o noutate și de
asemenea o contribuție personală la abordarea problematicii .
Ultimul capitol al tezei de doctorat, APLICABILITATEA LEGILOR ȘI
PRINCIPIILOR CU CARE OPEREAZĂ ȘTIINȚA ȘI ARTA MILITARĂ ÎN
ACTIVITATEA DE INTELLIGENC E, este cel mai amplu și complex în
economia lucrării, plecând de premisa conform căreia principiile luptei armate se
regăsesc în activitatea de intelligence, între aceste două domenii existând
elemente corespondente ale organ izării, planificării și desfășurării activității.
Intelligence reprezintă veriga d e legătură cea mai importantă di ntre mijloace și

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
17 din 307
instrumentele utilizate pentru atingerea obiectivelor de politică externă și internă.
Demersul de cercetare a impus o permene ntă ancorare în tre trecut și actualitate ,
prin abordarea comparativă a principiilor luptei armate cu cele ale activității de
intelligence.
Acest capitol este dedicat domeniului intelligence în operațiile militare la
nivel strategic, operativ și tactic, c u prezentarea aspectelor informativ -operative
din teatrele de operații. În contextul schimbărilor survenite în sistemul
internațional, am abordat intellig ence-ul și nivelurile artei militare , precum și
principiile joint intelligence. Am pornit de la ideea conform căreia o bună
cunoaștere a mediului geopolitic și geostrategic actual conduce la o bună
înțelegere a prezentului și a tendințelor de evoluție în planul securității naționale
și internaționale. Odată cu schimbarea naturii riscurilor și amenințărilor , tipologia
conflictelor s -a diversificat . Conform abordărilor din studiile de conflictologie,
conflictele nu se manifestă doar în teatrele de operații, ci și în plan economic,
politic sau cibernetic/virtual și de influențare a opiniei publice, prin tehnic i de
manipulare, discursuri populiste sau dezinformări. Totodată, acest capitol este
dedicat prezentării principiilor de bază ale activității de intelligence și a
modalităților și formatelor de colaborare între serviciile de informații. Intelligence
ar put ea fi utilizat tot mai des pentru componenta activă a promovării intereselor
externe, în cadrul a ceea ce se numește intelligence diplomacy (diplomație
susținută de intelligence). Nu de puține ori, cooperarea în intelligence a constituit
catalizatorul care a declanșat ulterior diverse aranjamente și acorduri de cooperare
inter-statale.
De asemenea, am abordat caracterul interdisciplinar dintre principiile luptei
armate și principiile activității de intelligence. Accentul este pus pe asemănările
dintre prin cipiile luptei armate și principiile activității de intelligence . Totodată
am evidențiat principiile artei militare și ale intelligence în era informațională.
Expansiunea lumii virtuale a condus la emergența unei noi dimensiuni a puterii
statale, „puterea digitală”, cu efecte pe termen lung asupra cunoașterii la nivel

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
18 din 307
strategic și a acțiunilor statului în plan național și internațional. De asemenea,
individul a dobândit noi instrumente de acțiune, prin intermediul accesului la baze
de date și rețelele inf ormatice, instrumente prin care poate influența în mod direct
exercitarea puterii în plan intern sau internațional. Creșterea eficienței muncii de
informații în societatea informațională depinde tot mai mult de credibilitatea și de
capacitatea noastră de a ne adapta unui prezent dinamic și unui viitor marcat de
incertitudine. În același timp, capitolul tratează în detaliu segmentul intelligence –
ului colaborativ, cu prezentarea Comunit ății Naționale de Informații, a Oficiului
pentru Informații Integrate și a centrelor de pregătire a specialiștilor în
intelligence , a atribuțiilor acestora și a modalităților în care activitatea
colaborativă conduce la îndeplinirea misiunilor specifice domeniului intelligence.
Demersul științific pe care l -am întreprins , pe baza studiului unei ample
bibliografii, a numeroaselor lucrări și studii ale unor autori autohtoni și străini, are
scopul de a ne edifica asupra problematicii propuse, care să ne asigure suportul
necesar pentru cercetarea și abordarea aspectelor care decurg d in tema tezei de
doctorat, din scopurile și obiectivele propuse a fi îndeplinite în finalul activității
de pregătire .

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
19 din 307

CAPITOLUL 1
ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND ȘTIINȚA ȘI ARTA
MILITARĂ

Războiul este fenomenul social cu cea mai mare funcție distru ctivă, având
un pronunțat caracter homicid și profunde implicații, atât asupra prezentului, cât
și asupra viitorului omenirii. Acesta poate fi a bordat din diferite perspective :
istoria îl studiază sub aspect temporal, referitor la evoluția diferite lor popo are, în
epoci distincte; sociologia analizează războiul ca fenomen integral, cu accent pe
structurile sociale și pe dinamica acestor a; politologia îl abordează din
perspectivă politică și al e volutiei relaț iilor diplomatice , iar un domeniul s ău –
irenologi a – sub cel al instaurării și menținerii păcii , în timp ce știinta militară îl
abordeaz ă din perspectiva aplicării legilor, principiilor, procedeelor și formelor
luptei armate.

1.1. Știința militară, abordare istorică și actualitatea domeniului
A scrie azi despre știința militară este o întreprindere curajoasă, riscantă, în
condițiile în care, termenul, deși este utilizat pe scară largă, nu are o recunoaștere
unanimă, este folosit uneori corect, alteori incorect, generând astfel neclarități și
nedumeriri cel or doritori de a cunoaște și valorifica rezultatele cercetăr ilor și
scrierilor anterioare. De aici apare dificultatea și riscul asumat al unui asemenea
demers de cercetare științifică , existând așteptări ca autorul să aducă elemente
inedite, clarificări, j ustificări și argumentări la afirmațiile făcute și, eventual, la
concluziile formulate. Prin urmare, ne asumăm riscul, pornind la un drum dificil,
în care nu ne propunem să revoluționăm problematica, ci doar să formulăm o
ipoteză de lucru și argumentele pe ntru abordările din capitolele următoare ale
tezei de doctorat .

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
20 din 307

1.1.1. Știință, metodă și domenii științifice
A vorbi despre știința militară presupune a ne clarifica conceptul de știință,
care este definit, interpretat și abordat diferit de către specialiștii d in diferite
domenii. Termenul își are originea în latinescul scientia , care se traduce prin
cuvântul cunoaștere, la rândul său un termen atât de dezbătut în lumea științifică,
în mod deosebit a filozofilor, în special a celor care studiază epistemologia.
De aici se poate a junge la aprecierea că știința i nclude fapte, informații și
descrieri, înțelegerea aspectelor teoretice și practice ale unui fenomen sau subiect.
Într-o exprimare simplă, dar consistentă în idei, se arată că ,, Știința este implicată
în toate. Nu există nimic durabil, creat de oameni, pe această planetă care să nu
se fundamenteze pe cunoaștere științifică, pe știință. Știința este, deci, argument
și fundament, conexiune și structură de rezistență a oricărui sistem și proces care
se nutresc din cunoaștere. Fără știință, nimic nu este posibil, nimic nu poate sta
sub semnul duratei ”5.
Afirmațiile cu caracter de adevăr absolut, care cu siguranță ar putea fi
combătute sau răstălmăcite, au veridicitatea lor incontestabilă. Chiar dacă filozofii
au încercat să utilizeze termenul ca fiind exclusiv de domeniul lor de competență,
există suficiente argumente să afirmăm că, în ansamblul ei , cunoașterea aparține
și este atribut, preocupare și responsabilitate a oamenilor, indiferent de activitatea
pe care o desfășoară. A cunoa ște înseamnă ,, a lua cunoștință în chip veridic de
obiectele și fenomenele înconjurătoare, a stabili, în chip obiectiv natura,
proprietățile unui lucru, relațiile dintre fenomene, a le da o interpretare
conformă cu adevărul ”6. Pentru a putea realiza o abordare științifică a unor
fenomene, fapte și situații, reale sau ipotetice, este necesară o acumulare de
cunoștințe, fapt care implică ,, procese cognitive complexe: percep ție, comunicare,
asociere și raționamente, în timp ce cunoaștere a este de asemenea legată de

5 General de brigad ă(r) dr. Gheorghe Văduva, Știința militară și împactul ei strategic, în Gândirea Militară
Românească , Nr.2/2006, p. 118, în http://iss.ucdc.ro/studii -pdf/Stiinta%20militara.pdf , accesat la 23.10.2016
6 DEX online, Cunoa ștere, în www.dexonline.ro/definiție/cunoa ștere, accesat la 08.06.2 014

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
21 din 307
capacitatea de conștientizare a ființelor umane”7. Aprecierea este oare cum în
acord cu o definiție da tă științei, conform căreia aceasta este ,, Un ansamblu
sistematic de cunoștințe despre natură, societate și gândire, ansamblu de
cunoștințe dintr -un anumit domeniu al cunoașterii”8.
Prin urmare, se poate afirma că știința presupune și este produsul unei
acumulări de cunoștințe, a unui sistem de valori, ordonate logic, valorificate
printr -o anumită metodă. De aici a apărut și se utilizează termenul de metodă
științifică , considerată a fi un cumul de reguli utilizate de către cercetător,
considerat a fi om de știință, pentru a efectua un studiu, a formula ipoteze,
verificate imediat sau propuse a fi confirmate de practică, a ajunge la o serie de
concluzii de maximă generalitate sau cu un anumit grad de detaliere și
argumentare, și, în cele din urmă, să fundamenteze o teorie. De aici, poate, a
apărut și noțiunea de teoretician, considerat a fi o persoană care se ocupă cu
problemele t eoretice dintr -un domeniu al științei. În acest context se vorbește de
existența teoreticienilor domeniului militar, în care sunt incluși autori de lucrări
fundamentale în domeniu, din toate epocile istorice și din întreaga lume (Anexa
nr.1).
Există o într eagă literatură referitoare la metoda științifică, unul dintre
autorii consacrați, studiați și valorificați în studiul acestei problematici fiind Karl
Poper, prin lucrarea sa Logica cercetării, apărută la Viena în anul 1934, în care
dezvoltă teoria falsifi cării, considerată ca o condiție fundamentală a cercetării
științifice. Lucrările dedicate acestui subiect prezintă o varietate de faze (etape)
ale metodei de cercetare științifică. Sintetizând informațiile din acest domeniu al
cunoașterii, apreciem că faz ele metodei științifice care să aibă ca finalitate un
demers cu un mare grad de certitudine și utilitate pot fi: observarea, formularea
unei problem e (întrebări), cercetarea domeniului sau fenomenului, formularea
(stabilirea) unei ipoteze de lucru, realiza rea unuia sau mai multor experimente

7 Stanley Cavell, Knowing and Acknowledging, Cambridge University Press, 2002, p. 238
8 DEX online, știință , în www.dexonline.ro/defini ție/știință, accesat la 01.07.2014

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
22 din 307
controlate sau controlabile, formularea teoriei și, în unele cazuri, validarea teoriei.
În funcție de rezultatele finale ale cercetării, mai ales în condițiile infirmării
unor ipoteze sau teorii, poate exista faza ref acerii ipotezei, iar în situația
succesului, trebuie să urmeze publicarea, valorificarea ideatică sau materială a
rezultatelor. Dezvoltarea teoriei formulate poate și trebuie să fie o nouă etapă de
cercetare, pe un plan superior, care presupune reluarea me todei prin valorificarea
rezultatelor anterioare.
Aspectele prezentate ne determină să apreciem că știința este un rezultat
firesc al cunoașterii în general, într -un domeniu în special, ea e ste un imbold al
cunoașterii, să constatăm că societatea modernă s e bazează și este dependentă de
știință, că omul, singura ființă rațională de pe planeta noastră, utilizează știința
atât pentru creație, cât și pentru distrugere. Realitatea , ușor de constatat azi,
confir mă pe deplin afirmația noastră.
Una dintre problem ele dificil de rezolvat în privința științei în general, a
cunoașterii științifice în special, este cea a clasificării științelor, în condițiile în
care există aprecierea unanimă că nu s -a convenit asupra acestui aspect. Cert este
că se utilizează în mod c urent termenul de domeniu științific, care nu are o
defininiție clar exprimată, nici nu sunt formulate criterii care să stea la baza
clasificării acestora. Prin urmare, clasificările existente au un caracter evident
subiectiv, generat de nevoile reale sau estimate ale societății, de factori influență
în stabilirea domeniilor de cunoașterii.
În anul 2007, în România, un nomenclator al domeniilor de stud ii
universitare de licență, include a 16 domenii fundamentale de știință, artă, cultură
și 71 domenii de st udii universitare de licență, care poate constitui un indiciu de
apreciere a domeniilor ș tiințifice acceptate în țara noastră. Între do meniile
științifice se regăsea și Științe militare și informații , cu specializările : conducere
interarme for țe terestre, navale și aeriene, conducere logistică, managementul
organizației, comunicare și relații publice -informații, psihologie -informații,
management economico -financiar.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
23 din 307
De asemenea, domeniile în care se pot organiza studii universitare de
doctorat9, care inclu de Stiințe militare și informații și Securitate națională, pot
constitui elemente orientative pentru luarea în considerare a domeniilor științifice.
Aceste elemente sunt clare în privința ap artenenței Științei militare la domeniile
științifice, fiind pentr u noi un punct de plecare în prezentarea și analiza
subiectului care f ace obiectul demersului nostru. Există o abordare largă, diferită,
de la o perioadă istorică la alta a problematicii științei militare, determinată de
factori obiectivi și subiectivi, de apariția diferitelor ideologii, curente de opinii,
definiri și analize mai mult sau mai puțin pertinent e, cu asemănari și deosebiri,
unele de fond sau rezultate în urma unui joc meșteșugit de cuvinte, pe care limb a
română îl permite. Este greu să realizăm o abordare cronologică a conceptului,
chiar zonală sau pe curente ideologice și științifice.
1.1.2. Știința militară până la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial
Considerăm că abordarea în privința științei militare trebuie să plece de la
evidențierea di ferențelor evidente între studiul războiului și domeniul de studiu al
științei militare, pentru a evita riscul unor nedorite confuzii. Din anii ’50 ai
secolului trecut, Gaston Bouthul (1896 -1980) a introdus în circuitul științific
conceptul de polémologie10, care s -a consacrat în deceniile care au urmat ca
,,disciplină care studiază cauzele războaielor, diferitele forme sub care se
manifestă războiul ca fenomen social, funcțiunile și efectele sale, cu scopul de a
trage concluzii asupra evitării războaielor ”11. Același motiv ne impune să
aducem în atenție un alt concept recent, cel de irenologie , apărut în aceeași
perioadă cu cel de polemologie , care aparține belgianului Paul Michel Gabriel
Levy (1910 -2002), un domeniu de studiu al politologiei, ,, care se ocupă cu

9 Ordinul nr. 4843/2006 privind domeniile pentru studii universitare de doctorat, sistemul de criterii și
metodologia de evaluare a instituțiilor de învățământ superior pentru aprobarea organizării studiilor universitare
de doctorat, Monitorul Oficial al României nr.691 din 11august 2006
10 Pe larg în, Gaston Bouthoul, Les guerres, élém ents de polémologie, Paris, Payot, 1951; Traité de polémologie.
Sociologie des guerres, Paris, Payot, 1971
11 DEX online, Polemologie , în www.dexonline.ro/defini ție/polemologie, accesat la 12.05.2014

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
24 din 307
studierea măsurilor de natură să asigure menținerea păcii sau restabilirea ei”12.
Practic, în prezent există trei domenii științifice care se ocupă nemijlocit de
problematica războiului și păcii: știința militară, polemologia și irenologia, cât și
unele asociate acestora, cum ar fi dreptul internațional, relațiile internaționale,
geopolitica și geostrategia, care pun la dispoziție informații din sfera teoriei și
practicii, care ajută la fundamentarea corectă a tuturor aspectelor care țin de
domeniul de s tudiu de care ne ocupăm. Prin urmare, tendința de includere în
obiectul de studiu al științei militare a unor aspecte care țin de domeniile
științifice menționate o considerăm ca fiind forțată, incorectă și păguboasă.
Susținem însă că cercetătorul din dome niul științei militare trebuie să posede
suficiente cunoștințe din domeniile respective, care să -i permită înțelege rea
fenomenelor și proceselor ca re generează războiul, îl potențează și, în cele din
urmă , creează condițiile trecerii la starea de pace.
În țara noastră, bazele teoretice ale științei militare au fost puse la sfârșitul
secolului al XIX -lea, când conceptul apare sub diferite exprimări în lucrările
elaborate. Alexandru Averescu a folosit termenul în prima sa lucrare elaborată
după absolvirea Șc olii Superioare de Război de la Torino (1886) – ,,Tactica.
Teorii și aplicațiuni ”, în care susținea că acest nivel al artei militare este ,,știința
militară în care putem găsi toate regulile și n ormele de urmat în preparațiunea
trupelor pentu luptă și în î ntrebuințarea lor pe câmpul de bătaie ”13. Mai
interesantă pare a fi aprecierea c ă partea teoretică a tacticii, văzută ca știință
militară, este ,,observarea fenomenelor spre a descoperi raporturile ce există
între cauze și efectele respective, coordonarea r ezultatelor obținute și formularea
legilor de care depind, într -un cuvânt, căutarea adevărului, scop ce nu trebuie
să-l confundăm cu acela ce ne propunem când studiem știința privind -o așa cum

12 DEX online, Irenologie, în www.dexonline.ro/defini ție/irenologie, accesat la 12.05.2014
13 Locotenent -colonel Al. Averescu, Tactica. Teorii și aplicațiuni , București, 1899, în Pagini din gândirea militară
universală, vol.III, Editura Militară, București, 1988, p. 343

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
25 din 307
se găsește”14. Alexandru Averescu considera că tactica are două părți distincte
,,una teoretică, sau una științifică propriu zisă, și alta aplicațiunea practică a
științei, sau arta ”15, iar strategia, ca nivel superior al artei militare, ,,știința
privind utilizarea armatelor pe teatrul de operațiuni”16. Afirma țiile le a preciem
valabile și pentru prezent, atâta timp cât totul este văzut prin prisma științei în
general, a celei militare în special.
Generalul Constantin N. Hârjeu (1856 -1928) a apreciat că ,, Știința militară
în timpurile trecute avea și ea regulile ei, căci operațiile războiului se săvârșeau
după anumite reguli și norme, dar nu avea o doctrină, și explicația o găsim în
faptul că regulile războiului se învățau de către oamenii de meserie practicând
războiul. Știința militară era doar o știință empirică. De la un timp încoace,
războaiele devenind din ce în ce mai rare, știința războiului nu se mai poate
căpăta pe teatrul de operații și pe câmpul de bătaie, dându -i-se ca mijloc de
constrângere glonțul, obuzul, baioneta, sabia și lancea, ci numai prin
învățământ, înlocuind constrângerea prin convingere”17. Autorul acestei
aprecieri are meritul de a fi primul general român care a scris despre corelația
dintre știința și doctrina militară, de a fi formulat principiile pe care se întemeiază
ultima, argumentate cu exemp le din istoria militară universal ă, care se încadrează,
din punct de vedere al denumirii acestora, în ceea ce azi numim legile și
principiile luptei armate.
În România Întregită, căpitanul Mircea Tomescu, este primul autor al unei
lucrări care are în titu latura sa cuvintele știință militară18, fără a oferi o definiție
clară și edificatoare pentru acea perioadă asupra conceptului . Influențat categoric
de un concept lansat de către Ferdinand Foch, conform căruia știința militară, prin

14 Apud, Col. dr. Petre Otu, Col. dr. Teofil Oroian, Lt. col. Emil Ion, Personalități ale gândirii militare românești ,
vol.I, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, București, 1997, p. 48
15 Colonel Alexandru Averescu, Rezumatul lecțiunilor de tactic ă generală . Predate în anul al II -lea de studi u,
București, 1903, p. 37
16 Ibidem , p. 48
17 C.N. H ârjeu, Rostul cuvintelor disciplină, doctrină, inițiativă , București, 1907, în, Pagini din gândirea militară
universală, vol.III, Editura Militară, București, 1988, p. 368
18 Căpitan Mircea Tomescu, Știință militară și doctrină românească, Fundația pentru Literatură și Artă, București,
1937, p. 16

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
26 din 307
aplicarea principiilor s ale nu asigură victoria, Mircea Tomescu susține, fără ca
teoria sa să fie convingătoare, că ,, astăzi victoria sau înfrângerea se explică prin
modul de aplicare a marilor principii cu toate că faptele dovedesc și oamenii cu
autoritate în știința militară nu se sfiesc să constate că aplicarea acestor principii
nu asigură victoria ”19. Întreaga parte a lucrării dedicată științei militare este
dominată de această obsesie a autorului, conform căreia acest domeniu de studiu
nu asigură victoria.
Pentru Mircea Tomes cu știința militară ,, permite să exploatăm o serie
întreagă de factori, să -i înglobăm într -un tot organizat pe care să -l acționăm,
după voie, ca pe o imensă mașină de război, ne simțim în posesia unei științe care
ne dă liniște. Certitudinea cu care aceast ă știință militară ne ajută să realizăm
forța sau să fim tari pe punctul și la momentul voit și prestigiul ei a crescut
considerabil. Efortul produs poate fi perfect corespunzător exigențelor teoriei
adoptate, dar acel efort, în practică n -are nicio valoar e dacă n -a învins, dacă n -a
obținut victoria ”20. Sunt subliniate limitele științei militare, evidențiindu -se, în
acceași idee, ,, că practicăm astfel o știință care ne arată calea de a fi tari, dar nu
și pe aceea de a fi mai tari, ne învață să purtăm războiu l, dar nu ne învață să -l
câștigăm, ne învață în fine să luptăm, dar nu ne învață să învingem ”21.
Concluzia final ă, desigur lipsită de consistență teoretică și practică, atunci
și totdeauna, este că ,, Lipsită de o lege a victoriei, știința militară nu este
completă și nu dă liniște și siguranță celor ce o posedă și o practică ”22.
Răspunsul la această lipsă este ambigu u și fără o argumentare consistentă –
legea victoriei este: învinge întotdeauna cel mai tare. Finalul demersului lui
Mircea Tomescu în privința ș tiinței militare este interesant și important a fi adus
în atenție, în condițiile în care, până în prezent nu există o analiză detaliată,
consistentă ideatic, asupra acestui aspect. Insistând pe locul și rolul științei

19 Ibidem, p. 17
20 Ibidem, pp. 18-19
21 Ibidem, pp. 21-22
22 Ibidem, p. 23

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
27 din 307
militare în obținerea victoriei, auto rul considera că rolul științei militare este de a
da utilizatorului învățămintelor acesteia ceea ce este necesar pentru a nu fi învins,
pentru aceasta fiind necesar ,,să se dezvolte toți factorii care alcătuiesc forța de
război într -un grad care să facă i mposibilă realizarea de către inamic a unei
diferențe zdrobitoare în privința vreuneia din ei”23.
Așa cum ară tam la începutul referirilor despre lucrarea lui Mircea
Tomescu, autorul nu oferă o definiție a științei militare, susține însă, credem
corect, că ,,Grație acestei științe noi posedăm astăzi principii și procedee precise
și suficiente pentru a determina toți factorii care participă la ducerea războiului
și pentru a valorifica pe fiecare dintre acei factori. Prin caracterul ei, știința este
universală , iar realizările ei sunt uniforme. Ea propagă o teorie comună și
aplicabilă oriunde. Dacă totuși, acestă știință nu dă deplină satisfacție în
practică, este pentru că, ajutându -ne sau arătându -ne calea de urmat pentru a
evita înfrângerea, nu ne arată toto dată calea de urmat pentru a învinge ”24.
În acest sens sunt oferite exemple în legătură cu superioritatea științei
militare în unele state, cazul Germaniei în Primul Război Mondial, care nu a fost
suficientă pentru obținerea victoriei. Deși autorul nu o sp une, dovadă a existenței
încă în gândirea vremii respective a convingerii că războiul se câștigă exclusiv pe
câmpul de luptă, rezultă că alți factori au fost, sunt și vor fi determinanți în
obținerea victoriei. Deși confruntările militare ale secolului al XIX-lea și cele din
primele decenii ale secolului al XX -lea dovediseră că războiul nu mai era doar
confruntarea militară între două state sau între state aparținând unor alianțe,
Mircea Tomescu a rămas tributar acestei concepții. Dovada este că atunci când
caută factorul hotărâtor în obținerea victoriei, rămâne cantonat strict în
confruntarea armată, iar factorul identificat este arta militară, care trebuie să
coaguleze resursele umane, materiale și morale ale unui s tat pentru obținerea
victoriei.

23 Ibidem , p. 41
24 Idem

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
28 din 307
1.1.3. Abordare a problematicii Științei militare în perioada Războiului Rece
Limitele abordării domeniului științe militare de către Mircea Tomescu,
evidențiate în aceste pagini, nu neagă valoarea demersului autorului în această
direcție, dimpotrivă, ne determină să evi dențiem meritele sale în deschiderea unui
drum valorificat o perioadă, închis din considerente exclusiv ideologice după al
Doilea Război Mondial până în anii ’70, revalorificat în anumite privințe în
contextul noii concepții privind securitatea și apărarea națională a României.
Apreciem ca necesară aducerea în atenție a acestei perioade, din
perspectiva demersului pe care îl întreprindem, din considerentul și constatarea că
în acel interval de timp nu s -a renunțat la utilizarea conceptului de știință
milita ră*. Tratarea problematicii s -a realizat însă în condițiile în care noul regim
politic impus României a negat orice creație românească anterioară anului 1945,
considerată burgheză și în folosul reprezentanților clasei care a deținut puterea
politică până l a instaurarea regimului comunist.
Prin urmare , până atunci, conform aprecierilor din anii ’50-’60, știința
militară av ea caracter burghez, iar tot ceea ce se scrisese în acest domen iu trebuia
dat uitării, negat, iar lucrările scoase din bibliotecile publi ce erau păstrate la
,,fondul special ”, la care accesul era int erzis sau limitat. Intrată în sfera de
influență sovietică , societatea românească, în ansamblul său, trebuia construită
după modelul impus de la Moscova, prin trimișii URSS în România sau
autoht oni, cu elemente românești și de alte etnii , convinși de ceea ce făceau și
susțineau sau doar interesați în consolidarea poziției lor în societatea în curs de
transformare . Prin urmare, toate domeniile științifice au fost ideologizate, a
dispărut caracteru l universal al științei, se vorbea și se scria despre superiorita tea
științei socialiste în general, a celei sovietice în special25.
Prin urmare, în perioada comunismului în România, care a coincis cu cea a
Războiului Rece, se scria și se vorbea despre o știință militară socialistă,

25 Pe larg, în D. Răutu, Stiința militară sovietică, Editura Mi litară, București, 1962, p. 123

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
29 din 307
considerată a fi ,, un sistem unitar de cunoștințe privind pregătirea și ducerea
acțiunilor militare în scopul apărării patriei socialiste, a cuceririlor
socialismului ; ea este un produs al epocii trecer ii omenirii de la capitalis m la
socialism, al condițiilor istorice leg ate de pregătirea, desfășurarea și victoria
revoluțiilor socialiste, care au dus la eliberarea clasei muncitoare și triumful
socialismului pe o uriașă întindere a globului pământesc ”26. Autorii definiției
susțineau că știința militară socialistă era superioară oricăror concepții militare,
dată de fundamentul ei teoretico -ideologic și prin orientarea ei politică. Am
prezentat aceste aspect nu pentru valoarea lor științifică, inexistentă în opinia
noastră, cât pentru a sublinia și pentru a readuce în atenție inconsistența abordării,
falsitatea ideilor promovate, caracterul politic dat interpretării și tratării unei
probleme reale pentru orice stat, apărarea națională sau colectivă, prin negarea
realizărilor în domeniu din statele cu un alt regim politic și o altă ideologie .
Putem trage de aici concluzia că efectele abordării exclusiv ideologice, erau
potențate și de efectele Războiului Rece, o confruntare între URSS și SUA,
extinsă la nivelul statelor membre ale NATO și Organizației Tratatului de la
Varșovia. Așa cum rezultă din conținutul articolului citat, întreaga abordare are la
bază ceea ce în epocă era denumită învățătura marxist -leninistă, are ca bază
teoretică și metodologică materia lismul dialectic și istoric, c are la jumătatea
secolului al XIX -lea și la începutul secolului al XX -lea clama ide ea unei noi
științe militare, determinate de noile relații sociale previzionate și apărute într –
adevăr după anul 1917 , inițial în spațiul fostului Imperiu țarist, apoi, după a doua
conflagrație mondială, și în alte state. Deși se afirma corect că ,, Legile luptei
armate, descoperite și studiate de știința militară au un caracter obiectiv, nu sunt
creația unui ideolog militar sau comandant, oricât de genial ar fi acesta, ci exi stă
și acționează independent de voința oamenilor”27, se face o critic ă a ,,doctrinelor
militare burgheze ”, rezul tând, incorect, că în statele care nu aparțineau sistemului

26 Locotenent -colonel Mihai Ars ântescu, locotenent -colonel Emil Burbulea, Știința militară socialistă și unele din
problemele ei actuale, în Probleme de artă militară, nr.1/1966, p. 63
27 Ibidem, p. 64

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
30 din 307
socialist nu era acceptată ideea existenței științei militare ca domeniu de studiu,
lucru contrazis de lucrările apărute în perioada Războiului Rece în statele din
Europa occidentală sau de pe continentul nord -american. La jumătatea anilor ’60
se considera c ă părțile componente ale științei militare erau : teoria general ă,
teoria artei mil itare, istoria militară, geografia militară, organizarea militară,
teoria instruirii și educării trupelor, științele tehnico -militare.
Întreaga abordare a problemei științei militare socialiste, așa cum constant
era denumită, avea în vedere revoluția tehni co-militară, considerată a fi intrat într –
o nouă fază de evoluție, cu rezultate spectaculoase în realizări, inclusiv în
domeniu l militar, de care specialiștii trebuiau să țină cont în aplicarea legilor
luptei armate și a unor principii de întrebuințare a f orțelor și mijloacelor.
O interesantă abordare a problematicii științei militare a fost realizată în
anul 1974, când în România s -au pus bazele unei noi concepții în privința apărării
naționale, în condițiile și situația creată în anul 1968 după invadarea
Cehoslovaciei de către armatele unor state aparținând Organizației Tratatului de
la Varșo via. Într -un studiu intitulat Știința militară și ideologia , s-a pus în discu ție
problema dacă aceasta este o știință cu caracter ideologic, cu caracter partinic sau
nu28, întrebarea retorică nefiind originală, avea la bază o altă abordare, corelația
dintre știință și ideologie, tratată pe larg într -o revistă care apărea sub controlul
C.C. al P.C.R.29 În toată abordarea, excesiv politizată, așa cum erau toate
activitățile în acea perioadă, autorul ridica o problemă serioasă și reală, plecând
de la realitatea incontestabilă a procesului cognitiv propriu al științei militare :
,,dacă el poartă determinări de clasă, dacă cercetătorul din domeniul științe
militare, atunci când elaborează concepte teorii, principii, exprimă interese și
poziții sociale sau poate fi neutru, poate face abstracție de asemenea interese "30.
Abordarea filozofic ă și din punctul de vedere al științelor sociale, al căror caracter
partinic este incontestabil , era extinsă și asupra științei militare, astfel că

28 Colonel dr. Corneliu Soare, Știința militară și ideologia, în Probleme de artă militară, nr. 3/1974, p. 63
29 Călina Mare, Corelația dintre știință și ideologie, în Lupta de clasă, Nr.11/1971 , p. 22
30 Colonel dr. Corneliu Soare, op.cit., p. 63

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
31 din 307
răspunsul a fost cel așteptat : ,,… obiectul de studiu al științei militare aparține
integral fenomenelor sociale, că el este expresia celei mai violente forme pe care
o îmbracă relațiile sociale conflic tuale. Studiul luptei armate, al caracterului
războiului într -o etapă dată, al organizării forțelor armate, al pregătirii și
conducerii operațiilor militare, implică poziții și soluții diferite în raport cu
interesele sistemelor sociale, ale claselor, stat elor, națiunilor care sunt angajate
în conflicte militare”31. O citire superficial ă a celor reproduse mai sus poate da
dreptate autorului. Totuși, este evident că abordarea depășește domeniul științei
militare, ține mai mult de domeniul științelor sociale ș i politice. Știința militară nu
a fost și nu este chemată să rezolve problemele relațiilor conflictuale între
potențiali sau reali beligeranți, ci doar cele care țin de componenta militară a
conflictului. Prin urmare, partea sau componenta ideologică a con flictului, sub
toate aspectele, este problema factorului politic, care se ghidează în activitatea sa
de ceea ce -i pune la dispoziție mai multe științe, inclusiv știința militară. Prin
urmare, apreciem că era o interpretare dictată de consi derente stict ide ologice
extinsă în mod forțat, artificial, și la domeniul știință militară, dovadă fiind
argumentarea neconvingătoare de atunci și de azi.
Un aspect căruia i s -a acordat atenție în perioada Războiului Rece a fost cel
al doctrinei militare în general, a ce lei românești în special. A fost o revenire la
un aspect tradițional în privința studiului fenomenului militar, în special sub
aspect acțional, în condițiile în care la nivelul Organizației Tratatului de la
Varșovia conceptul era ideologizat și globalizat.
În perioada interbelică a existat și s -a utilizat în armata română noțiunea de
doctrină, dar elementele de originalitate au fost puține, fiind folosite traduceri,
preluări de idei din lucrări apărute în special în Franța, pentru ca în anii celui de al
Doilea Război Mondial să fie acceptată și valorificată doctrina militară germană,
iar din toamna anului 1944, sub presiunea noului ,,aliat ”, să fie însușită concepția
sovietică în privința constituirii organismului militar, al pregătirii și întrebuințării

31 Ibidem, p. 64

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
32 din 307
forțelor în caz de război. Căpitanul Mircea Tomescu a avut o tentativă de a aduce
în atenție în țara noastră conceptul de doctrină militară, abordând problematica în
lucrarea pe care am analizat -o în paginile anterioare, în privința conceptului de
știință mil itară. Parcurgerea paginilor dedicate doctrinei militare evidențiază
limitele autorului în cunoașterea și înțelegerea problematicii, teoretizată excesiv,
izolat, accentul fiind pus pe analiza și pledoaria pentru valorificarea factorilor
morali (eroismul, p atriotismul) și materiali (terenul) în pregătirea armatei și
ducerea războiului. Există o timidă încercare de realizare a unei corelații între
știința și doct rina militară, rezultând caracterul de continuitate al primei și cel de
discontinuitate a celei de a doua, subliniindu -se că ,, Știința nu va suferi nicio
modificare, dar metoda de lucru și realizările vor căpăta aspecte noi. Vom
realiza, cu ace eași știință, o altă mentalitate, o altă instrucție, o altă doctrină ”32.
Autorul citat are meritul de a eviden ția un aspect interesant, care, în fapt,
este esența lucrării sale: ,,… rezolvarea problemelor militare nu începe cu
doctrina ci cu știința. Doctrina intervine la limita superioară a științei, colorând
rezultatele științei și dându -le un caracter specific f iecărui loc unde se aplică
știința. Am văzut că știința poate realiza și singură, dar rezultatele ei sunt egale,
universale și nu dau posibilitatea fiecărei armate și națiuni să -și valorifice
elementele specifice în privința cărora poate fi superioară adve rsarului.
Aplicarea științei duce la rezultate precise dar a căror natură <<matematic ă>>
face ca întotdeauna să fie același…adică acela care are mai mulți factori
superiori adversarului. Intervenția doctrinei face ca șansele victoriei să treacă de
partea a celuia care a prelungit posibilitățile științei, dezvoltând în mod exagerat
un anumit factor care formează specificul național în realizările militare ”33.
Din momentul relu ării problematicii doctrinei militare românești, lucrarea
căpitanului Mircea Tomescu a revenit în atenția cercetătorilor în domeniu, ideile
sale fiind preluate și valorificate pe un plan superior, în acord cu cerințele politice

32 Căpitan Mircea Tomescu, op.cit., p. 78
33 Ibidem, p. 89

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
33 din 307
și ideologice ale concepției de apărare a patriei conturate în anii ’70 și dezvoltate
în deceniul următor.
În acea perioadă au apărut numeroase lucrări în care problematica științei
militare era abordată pe larg sau secvențial, mai mult pentru a încadra într -un
domeniu problemele de artă militară, fiind formulată și o definiție, care în esență
a rămas aceeași pentr u o perioadă lungă de timp : ,,Știința militară este un sistem
de cunoștințe referitoare la legile și principiile luptei armate, la formele de
organizare, pregătire și întrebuințare a forțelor armate în război, la metodele și
procedeele acțiunilor de luptă ”34. Definiția a suportat modificări neesențiale în
perioada următoare, chiar și în perioada post Război Rece. Lucrarea la care facem
referire este un exemplu edificator în privința susținerii unei afirmații scrise în
paginile anterioare privind ideologizar ea excesivă a abordărilor în domeniul
științei militare, fiind subliniat caracterul partinic și de clasă a acestui domeniu de
studiu, cu concesia făcută mijloacelor de luptă în privința acestei aprecieri. În
majoritatea lucrărilor, la unele vom face referi ri în cele ce urmează, autorii scriau
despre o știință militară socialistă, superioară celei burgheze, deoarece ea ,, este
pusă în slujba intereselor vitale ale oamenilor muncii, ducerii unor războaie
juste, progresiste, de apărare a cuceririlor socialismul ui, organizării forțelor
armate de tip nou ale popoarelor eliberate de sub jugul exploatării”35.
Azi, asemenea aserțiuni sunt lipsite de orice credibilitate și realism, fiind
evidentă o prăpastie între afirmații și realitățile istorice din acea perioadă. T rebuie
subliniat că limbajul nu era specific doar autorilor români de lucrări în domeniu,
ci majorității celor din statele membre ale Organizației Tratatului de la Varșovia.
Nimic, niciun cuvânt, despre realitatea din interiorul fiecărui stat sau al alianț ei
condusă și controlată de la Moscova, acolo unde se creau și de unde se
răspândeau concepții și idei, care se regăseau identic sau în forme fără fond și în
celelalte state socialiste. Aspectul pozitiv al majorității lucrărilor despre sau cu

34 Elemente de strategie militar ă, Editura Militară, București, 1975, p. 14
35 Ibidem, p. 16

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
34 din 307
referire la ș tiința militară prezintă, justifică și argumentează structura acesteia, în
care sunt incluse : teoria general ă, teoria artei militare, istoria militară, geografia
militară, teoria organizării militare, teoria instruirii și educării trupelor. Rezultă,
așadar , caracterul preponderent teoretic al științei militare, urmând ca latura
practică să se regăsească în arta militară, care trebuia să fie racordată la doctrina
militară.
Primatul științei militare era și este indiscutabil, astfel că orice problemă de
doctrină militară avea și are în vedere legile și principiile de pregătire și ducere a
războiului. Prin urmare se acordă atenția cuvenită corelației dintre cele două
elemente ale gândirii și practicii militare, considerându -se că știința militară
,,cercetează e voluția fenomenului militar în contextul dezvoltării sociale și
politice, a situației internaționale, a revoluției în tehnica militară, elaborând
concluzii fundamentate în mod științific cu privire la caracterul și
particularitățile războaielor în epoca co ntemporană ”36. Având la bază
concluziile formulate de către știința militară, se aprecia că ,, doctrina militară
fundamentează o concepție proprie a statului respectiv, cu privire la caracterul,
fizionomia și trăsăturile viitorului război ”37, bazată pe cele m ai noi idei și
previziuni ale științei militare. Deși autorii lucrărilor referitoare la acest aspect
recunosc că ,, problematica raporturilor dintre știința militară și doctrina militară
a fost pe deplin elucidată ”38, se aprecia, totuși, că războiul de apă rare a patriei
socialiste presupunea o altă abordare, soluția găsită fiind tratarea problematicii
din perspectiva raportului general -particular. Abordarea subiectului conducea
inevitabil la tratarea problemelor de știință militară, astfel că erau subliniat e
elementele care definesc domeniul – obiectul de studiu, conținutul și structura.
Obiectul de studiu era considerat a fi ,, evoluția fenomenului militar în contextul
situației sociale și politice, a situației internaționale, a revoluției în tehnica

36 Colonel dr. Aurel Petri, Conținutul și unele modalități de manifestare ale corelației dintre știința militară și
doctrina militară, în Probleme de artă militară, Nr.5/1983, p p. 4-5
37 Ibidem, p. 5
38 Ibidem, p. 3

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
35 din 307
militar ă, elaborând concluzii fundamentate în mod științific cu privire la
caracterul, fizionomia și trăsăturile viitorului război”39. Un aspect corect și
incontestabil al rolului științei militare era considerat a fi acela de a descoperi,
formula și explica, cu a rgumentare istorică, a realităților la zi, legile și principiile
de bază ale organizării, dotării, mobilizării și întrebuințării forțelor armate, fiind
admis caracterul universal al acestora. Considerată eminamente teoretică, știința
militară își demonstra viabilitatea prin intermediul artei militare, care cercetează
și elaborează metodele și procedeele de ducere a acțiunilor militare, fundamentate
pe legile și principiile luptei armate, care se regăseau înscrise în regulamentele de
luptă (a se vedea în ace st sens, seria de regulamente: R.L.T.U., partea I -III, A.N.
I-IV, apărute în perioada Războiului Rece).
Din cele prezentate, rezultă că abordarea problematicii științei militare în
perioada Războiului Rece a cunoscut două etape distinct e: cea în care au fo st
preluate în totalitate idei din lucrări care tratau așa numita știință militară
sovietică, considerată, evident fals, superioară altor școli de gândire în domeniu,
și revenirea la tradiția gândirii militare din țara noastră din perioada interbelică, în
contextul reevaluării riscurilor și amenințărilor la adresa securității naționale a
României după anul 1968. Deși amprenta impunerilor politice și ideologice era în
continuare evidentă, în puținele lucrări apărute erau vizibile elemente de realism
în abord area problematicii acestui domeniu de studiu, dar și, fără a fi exprimate în
scris, existența convingerii exagerării unor abordării în privința proiecției și
întrebuințării forței, care venea în contradicție cu legile și principiile formulate în
lucrările de știință militară.
1.1.4. Știința militară în perioada post Război Rece
Evenimentele din anii 1989 și 1990, într -o oarecare măsură și cele din
perioada care a urmat, au bulversat și lumea științifică din domeniul securității
naționale, siguranței, ordinii publ ice și apărării naționale, as tfel că, abordările

39 Ibidem, p. 5

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
36 din 307
teoretice în domeniul științei militare au cunoscut o perioadă de stagnare, până la
clarificarea situației internaționale în Europa și în lume. Evenimente
internaționale majore, prăbușirea sistemului comunis t, destructurarea Organizației
Tratatului de la Varșovia în anul 1991, conflictele militare majore din Orientul
Mijlociu și din Balcanii de Vest, crearea Uniunii Europene în anul 1992,
extinderea succesivă a NATO și a Uniunii Europene prin aderarea la aces te două
organizații a fostelor state comuniste și membre ale Organizației Tratatului de la
Varșovia, au fost determinante pentru problematizarea științei militare în toate
școlile de gândire din lume.
Prin urmare, se poate vorbi despre existența în unele state a unei perioade
de stagnare în abordarea problematicii științei militare, de revedere a unor aspecte
anterioare, determinate de noile evoluții în plan geopolitic și geostrategic, de
extinderea mediului de studiu a problematicii din cel preponderent m ilitar către
instituțiile de cercetare și învățământ din centre universitare cu profil de științe
politice și sociale. Există, incontestabil, o adevărată explozie în privința studiilor
de securitate și apărare în învățământul universitar, astfel că în stat e considerate
mari puteri, dar nu numai, există un număr impresionant de instituții de
învățământ și de cercetare care au structuri constituite pentru studiul științei
militare.
Așa cum este de așteptat, poate și normal, există o diversitate de abordări
ale domeniului știință militară, mergându -se pe linia abordărilor exclusiv
teoretice, dar și, în cele mai multe cazuri, pe cele interdisciplinare și cu
combinațiile știința militară -arta militară, știința militară -arta războiului, cât și cu
o includere în a cest domeniu de studiu a tot ce este legat de constituirea,
organizarea, pregătirea și întrebuințarea forțelor, de luptă și de sprijin, în toată
diversitatea acțiunilor militare, în toate situațiile și condițiile, în cadrul național, al
alianțelor și coali țiilor politice și m ilitare în toată t ipologia lor. Se poate vorbi,
deci, despre scoaterea științei militare din domeniul cunoașterii generale, din
relativa izolare în care se găsea în urmă cu câteva decenii și includerea în ceea ce

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
37 din 307
este numit o epistemolog ie a acțiunii40. Diversitatea domeniilor din care provin
autorii lucrărilor care abordează problematica științei militare, formația lor
profesional ă, aplecarea mai mare spre abordările teoretice sau practice ale
activității din domeniul militar în general, din cel al acțiunii militare în special,
are ca efect direct o diversitate de d efiniții ale acestui domeniu de studiu.
În una dintre lucrările fundamentale referitoare la acest domeniu de studiu
se arată că ,, Știința militară este un sistem de cunoștințe r eferitoare la legile și
principiile luptei armate, la normele și formele de organizare, pregătire și
întrebuințare a forțelor armate, la metodele și procedeele acțiunilor militare ”41,
cunoștințe a căror tendință este descrierea exhaustivă a domeniului milit ar. Este
evident că definiția cu completarea adusă exprimă o realitate vizibilă în literatura
de specialitate din străinătate, de extindere a domeniului de preocupare a acestei
științe către întreaga problematică a domeniului militar.
Un incontestabil spe cialist în domeniul strategiei militare, fost profesor în
Universitatea Națională de Apărare ,,Carol I”, a definit știința militară ca un
,,Ansamblu de cunoștințe referitoare la domeniul războiului (conflictul armat), cu
preponderență la lupta armată pregă tită și desfășurată în cadrul acestuia ”42.
Definiția se înscrie în tendința tradițională de abordare a științei militare, în
cadrul căreia problematica este concentrată pe aspectele concrete ale
conflictualității sociale: r ăzboi, conflict armat, luptă arma tă, având cele două mari
componente teoria generală și arta militară (Anexa nr. 2).
Și în această perioadă este susținută ideea apartenenței științei militare la
domeniul mai larg al științelor sociale, cu sublinierea faptului că aceasta are un
obiect de studiu propriu, care îi conferă un caracter de sine stătător, fiind definită
și ca ,, un sistem de cunoștințe referitoare la legile și principiile luptei armate, la

40 Dr. Gheorghe Văduva, Rolul științei militare în managementul mediului de securitate și apărare în procesul de
modernizare a societății, Universitatea Creștină ,,Dimitrie Cantemir ”, Institutul de Studii de Securitate, București,
2011, p. 6
41 Tratat de știință militară, vol.I, Editura Militară, București, 2001, p. 19
42 Col.dr. Constantin Oni șor, Teoria strategiei militare, Editura Academiei de Înalte Studii Milita re, București,
1999, p. 25

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
38 din 307
normele și formele de organizare, pregătire și întrebuințare a forțelor armate, la
metodele și procedeele acțiunilor militare ”43. Obiectul de studiu al științei
militare este actualizat la realitățile perioadei istorice pe care o parcurgem, fapt ce
ne permite să constatăm schimbarea și evoluția ideatică în acest domeniu de
studiu, fiind adăugate acțiunii militare și acțiunile conexe luptei armate.
Această definiție care pare să fie consacrată și consolidată în prezent, fiind
citată de către marea majoritatea a autorilor de studii în domeniu, ne -o însușim
plecând de la ideea că răspunde cel mai bi ne cerințelor și nevoilor operațio nale
ale structurilor militare, din cadrul sistemului na țional de securitate, siguranță,
ordine publică și apărare.
Unor definiții sofisticate, dominate de neologisme, în care firul este
despărțit în mai multe părți (se a nalizează știința militară din perspectiva
defendologiei44, se utilizează termenii de nomotetic și idiografic în știința
militară45), preferăm una simplă, clară, accesibilă oricărui cititor inițiat în
domeniu, care reflectă realitatea și nevoia de cunoaștere pentru rezolvarea
problemelor actuale în domeniul militar, în acord cu cerințele operaționale
generate de concepția privind securitatea națională a României, în actualul
context geopolitic și geostrategic, de apartenența la Uniunea Europeană și NATO,
situații care ridică probleme complexe pentru cei destinați să răspundă cerințelor
rezultate din această realitate.
Este lansată chiar ideea de introducere a termenului de știință militară
generală, o variantă de răspuns la relansarea celui de științe militar e. Autorii
propunerii consider ă știința militară generală ca fiind ,,un set concret de
cunoștințe despre pregătirea și ducerea luptei armate, precum și despre

43 General de brigad ă(r) prof. univ.dr. Costică Țenu, Colonel(r) prof.univ.dr. Lucian Stăncilă, Locotenent -colonel
conf.univ. dr. Constantin Popescu, Probleme fundamentale ale științei militare. Studii strategice, curs, Editura
Universității Naționale de Apărare ,,Carol I ”, Bucure ști, 2010, p. 6
44 Pe larg în, General de brigadă dr. Maricel D. Popa, Evaluări defendologice ale corelației dintre sistemul
științelor militare și sistemul științelor economice, în Gândirea Militară Române ască, Nr.6/2011
45 Locotenent -colonel Alexandru Rizescu, Nomotetic și idiografic în știința militară, în Gândirea Militară
Românească, Nr. 4/2001, p. 139

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
39 din 307
pregătirea forțelor armate (resurse umane) pentru lupta armată”46. Definiția este
o formulare sint etizată a celor prezentate în alte lucrări, conține o limitare credem
inacceptabilă, în privința pregătirii forțelor armate, cunoscut fiind că resursa
umană este doar una dintre cele utilizate în lupta armată.
Definițiile date științei milita re în perioad a post Război Rece conțin un
fond ideatic comun, general valabil și acceptat în mediile științifice, deosebirile
fiind în forma de exprimare a ideilor. Nu ne propunem să formulăm o definiție a
științei militare, riscând să ne încadrăm la cele exprimate ant erior, dar ne
exprimăm opțiunea pentru formularea din Tratatul de știință militară, citat în
paginile anterioare.
Obiectul de studiu al științei militare este acțiunea militară, căreia în
ultimul timp îi este conferită o definiție generală, cu mai multe i nterpretări, cât și
unele specifice: altele dec ât războiul, asociată luptei, combinată (multinațională),
integrate sau întrunită, navală, non -violentă, ș.a.47
Acțiunea este specifică tuturor domeniilor de activitate ale structurilor cu
atribuții și respons abilități în domeniul securității , ordinii publice și apărării
naționale, desfășurată inclusiv în cadrul Uniunii Europene și NATO, astfel că
fondul teoretic pe care știința militară îl pune la dispoziție este valabil, util și
necesar a fi luat în considera re și în cadrul acestora. Este evident că pentru fiecare
dintre structurile enunțate există o tipologie și un specific al acțiunilor, rezultat
din misiunile specifice, cadrul organizatoric și mediul în care acționează, dar
pregătirea și executarea lor poat e și trebuie executate cu aplicarea legilor și
principiilor pe care știința militară le furnizează. Analiștii aplecați asupra
domeniului știință militară sunt tentați să extindă obiectul de studiu al acesteia,
susținând că acesta nu este doar ,, războiul în sine, în dimensiunea lui de conflict
armat, ci și strategiile de generare a forțelor, mijloacelor cerute de pregătirea și

46 Studii de cercetare științifică. Probleme actuale ale științei militare, Editura Universității Națion ale de Apărare
,,Carol I ”, București, 2006, p. 87 ; General (r) dr. Eugen Bădălan, colonel(r) dr. Eugen Siteanu, Știință sau științe
militare?, în Gândirea militară românească, Nr. 1/2008, pp. 54 -55
47 Culegere de termeni, concepte și noțiuni de referință di n domeniile politicii militare, securității naționale și
apărării armate, București, 2000, p. 16 -17

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
40 din 307
desfășurarea războiului, de lichidarea urmărilor acestuia și de pregătirea pentru
următorul”48. Este vizibil că științei militare i se pun în sarcină alte
responsabilități, care revin altor domenii de studiu și structuri acționale decât cele
militare, existând astfel riscul concentrării efortului pe direcții neînsemnate și
golirii de conținut a obiectului principal de studiu. Din această perspectivă,
considerăm că știința militară trebuie să ia act de tot ceea ce este legat de succesul
acțiunii politice și militare, să ofere idei și soluții pentru rezolvarea unor situații
din categoria acțiunilor militare altele dec ât războiul, fără a elu da, și în asemenea
cazuri, aplicarea legilor și principiilor pe care le promovează.
În condițiile în care științei militare îi revine în principal sarcina de a
cunoaște și formula legile și principiile luptei armate, atât sub aspect teoretic, cât
și al mo dului de manifestare și aplicare în cadrul artei militare, la toate nivelele,
se impune o clarificare a acestora, în condițiile în care literatura de specialitate
oferă o diversitate de abordări . Dacă la începuturile sale știința militară studia,
generaliz a și sintetiza experiența confruntărilor militare anterioare, formulând
concluzii și ceea ce azi numim lecții învățate, în prezent această responsabilitate
trebuie să revină istoriei militare, în virtutea fapt ului că este componentă a
acesteia, care valori fică informații din celelalte componente ale acestui domeniu
științific.
Revoluția în afaceri militare este unul din elementele de bază privind
studierea fenomenului militar în general, în privința proiecției forței și a artei
militare în special. Realiză rile în domeniul tehnic, cu aplicabilitate în domeniul
militar, au impus și vor impune în permanență revederea modului de aplicare a
legilor și principiilor cu care operează știința militară, astfel putem afirma că una
din caracteristicile acestui domeniu științific este dinamismul, manifestat cu
intensitate diferită în funcție de necesitățile reale ale sistemului militar, de
resursele științifice umane, materiale și financiare.
În privința elementelor care compun știința militară se remarcă , și sub acest

48 General de brigad ă(r) dr. Gheorghe Văduva, Știința militară și impactul ei strategic…. op.cit., p. 121

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
41 din 307
aspect , caracterul său dinamic, afirmația noastră având la bază realitatea rezultată
din conținutul lucrărilor apărute de -a lungul anilor. In ițial știința militară avea ca
elemente componente arta militară (strategia și tactica, mai târziu impunându -se
și nivelul operativ, odată cu apariția eșalonului armată, armată de arme întrunite
sau grupări care depășeau nivelul corpului de armată), întrebuințarea armelor
(artileria, cavaleria), fortificațiile și istoria militară.
După Primul Război Mondial, aprecieril e privind structura științei militare
au devenit mai diverse, astfel încât Florea Țenescu, care a folosit termenul de
știința războiului, constata că aceasta este ,, cea mai complicată și cea mai grea
dintre toate științele cu aplicație practică’’49, având e lemente din toate științele
aplicate în practică, care cuprindea doar arta militară cu cele două componente
(nivele): stategia și tactica, arătând că ,, strategia se ocupă în mare parte cu
operațiunile de pregătire, conducere și execuțiune a războiului, ope rațiuni pe
care o armată în întregime are să le execute, tactica cuprinde operațiuni de
aceeași natură ca mai sus, mai puține la număr însă și numai din momentul în
care am luat contact cu adversarul ”50.
În perioada Războiului Rece erau considerate, la un m oment dat, ca
elemente ale științei militare: teoria general ă, teoria artei militare, istoria
militară, geografia militară, organizarea militară, teoria instruirii și educării
trupelor, științele tehnico -militare . Includerea științelor tehnico -militare în cadrul
științei militare nu a fost, firesc, agreată, astfel că după anii ’70 aceast ă
componentă nu s -a mai regăsit în lucrările elaborate.
Ultimii 20 de ani sunt marcați, în legătură cu problematica elementelor
componente ale științei militare, de o diver sitate de abordări, astfel că apar mai
multe puncte de vedere. La începutul anilor 2000 se considera că elementele
componente ale domeniului de care ne ocupăm erau: teoria generală , arta militară,
istoria militară, geografia militară, teoria organiz ării mi litare, teoria instruirii

49 Colonel -adj. Fl. Țenescu, Cunoștințe generale asup ra războiului și studiul lui, Tipografia Școalei Militare de
Artilerie, București, 1921, p. 32
50 Ibidem , p. 33

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
42 din 307
trupelor, logistica militară, teoria conducerii militare51, susținându -se, pe bună
dreptate, ideea că în ultimii ani se remarcă o tendință de lărgire a sferei de
cuprindere a științei militare, prin includerea altor domenii științi fice, numite
discipline socio -militare de contact (economia, psiho logia, pedagogia, dreptul
militar), disciplinele tehnice militare (topografia și cibernetica militară,
construcția armamentului și tehnicii militare).
Apreciem că așa numitele științe de co ntact nu pot fi incluse în domeniul
științei militare, ci doar luarea în considerare a fondului de cunoștințe pe care le
oferă nevoilor domeniului militar în general, acțiunii militare în special. Legile și
principiile pe care științele de contact le utili zeaza au o anumită aplica bilitate î n
domeniul militar, ele trebuie luate în considerare, adaptate la nevoile curen te și
operaționale, nu incluse î n știința militară.
Din acest punct de vedere, credem că, în spațiul publicistic și -au făcut loc
abordări în care se comit erori grave în privința componentelor științei militare,
aparținând unor autori cu notorietate în lumea militară românească, preluați și
citați în diferite lucrări, astfel că există riscul perpetuării unor informații
distorsionate, uneori gre u de combătut. Din respect față de persoanele respective
și publicațiile în care au apărut, evităm să prezentăm aspectele sesizate și să cităm
lucrările respective.
Alți autori consideră că, din știința militară (deși o definesc a fi generală,
idee pe car e nu o considerăm justificată), fac parte : arta militar ă (strategia, arta
operativă și tactica), conducerea războiului, conducerea militară, istoria militară și
teoria instruirii și educării trupelor52. Surprinzător, poate este o scăpare, lipsește
din struc tură geografia militară, deși autorii acordă atenția cuvenită sublinierii
locului și rolului spațiului geografic în acțiunile militare, geopoliticii și
geostrategiei în pregătirea și ducerea războiului.

51 Col. prof. univ. dr. Vasile Marin, Știința militară -componentă fundamentală a gândirii militare. Componentele
științei militare, 2006, p. 119, în http://conference.dresmara.ro/ , accesat la 10.04.2014
conferences/2006/15_Marin_Vasile.pdf, accesat la 10.04.2014
52 General(r), dr. Eugen Bădălan, Colonel(r) dr. Eugen Siteanu, op.cit., p. 56

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
43 din 307
Aspectele semnalate ne determină să apreciem că în pr ivința
componentelor științei militare, cele care răspund mai bine cerințelor rezultate din
obiectul său de studiu, pot fi :
-Teoria general ă, care trebuie să clarifice problemele legate de definire,
obiectul de studiu, metoda, formularea și explicarea leg ilor și principiilor luptei
armate, funcțiile și direcțiile de cercetare ;
-Arta militar ă, studiază aspectele teoretice al e acestei a, formulează ideile
care privesc pregătirea și ducerea acțiunilor militare în acord cu legile și
principiile luptei armate, l a cele două nivele -strategic și tactic ;
-Istoria militară ( istoria războaielor, artei militare, construcției structurilor
militare, tehnicii militare, gândirii militare), studiază războaiele și armatele
statelor în evoluția lor. În cadrul acesteia, istoria artei militare studiază ș i
analizează modul de aplicare al legilor și principiilor luptei armate în război,
formulează concluziile și lecțiile învățate ;
-Geografia militar ă, studiază spațiile geografice ca teatre de acțiuni
militare și de război, din punc t de vedere al geomorfologiei, resurselor,
infrastructurii, formulează și oferă informații, concluzii și propuneri, necesare
decidentului politic și militar. Geopolitica și geostrategia, ca domenii distincte de
studiu, sunt strict necesare a fi cunoscute p entru formularea unor concluzii și
propuneri corecte în domeniul geografie militară ;
-Teoria organiz ării militare , elaborează, în acord cu datele oferite de către
celelalte componente, principiile și normele de organizare a structurilor militare
sub aspect ul compunerii, dotării, mobilizării, asigurării resurselor pentru
generarea și regenerarea forțelor pentru timp de pace și în situații de criză, și în
acord cu angajamentele asumate în cadrul organizațiilor internaționale ;
-Teoria instruirii trupelor elabo rează principiile, formele și metodele de
pregătire a resursei umane din structurile militare constituite sau prevăzute a fi
realizate, pentru formarea calităților și abilităților necesare militarilor, indiferent
de grad și funcție, pentru îndeplinirea mis iunilor generale și speciale în situație de

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
44 din 307
pace, criză, război și acțiuni militare altele decât războiul .
În Tratatul de știință militară , apărut în anul 2001, elementele componente
ale științei militare sunt considerate a fi: obiectul științei militare, teoria generală
a științei militare și arta militară53. Este discutabil și nu ne însușim punctul de
vedere exprimat în lucrarea citată, conform căruia obiectul științei militare este
componentă a acesteia, cu atât mai mult cu cât autorul capitolului din tr atat,
referitor la la știința militară, exprimă alte puncte de vedere în alte lucrări
elaborate și publicate. Apoi, așa cum arătam la începutul lucrării, obiectul de
studiu este un element care poate defini sau nu un domeniu științific. Teoria
generală a ș tiinței militare este definită în termeni corecți, în terminologie
filozofică, apreciindu -se că aceasta cuprinde : sistemul categorial (noțiuni de bază
utilizate în cercetarea fenomenului luptă armată), sistemul de propoziții (enunțuri
ce au statut de premi se, ipoteze, axiome, definiții organizate logic, care asigură un
univers unic și specializat al discursului teoretic al fenomenului luptă armată),
metodologia (utilizează metode empirice, analitice, dialectică, structurală)54. În
privința artei militare, pr oblematica cea mai dezbătută și abordată din cadrul
științei militare, apreciem că în prezent este corect să fie abordate două domenii
(strategia și tactica), așa cum este tratată problema în armatele statelor membre
NATO, d omeniul operativ căzând în desu etitudine în condițiile în care structurile
organizatorice care au determinat apariția acestuia nu mai există în organica
armatelor, nu au mai fost constituite în marile confruntări din perioada post
Război Rece. Reducerea la trei a componentelor științei m ilitare, așa cum este
tratată problema în lucrarea menționată , o apreciem ca o tratare aparte, cu
siguranță neagreată în mediile științifice militare, fiind singulară.
Însușindu -ne varianta cu cele șase componente ale științei militare,
apreciem că fundam entarea ideilor, concepțiilor, teoriilor, concluziilor și
propunerilor în cadrul acestora impune ample și profunde cunoștințe din alte

53 Tratat de șt iință militară , vol.1, Editura Militară, București, 2001, p. 20
54 Ibidem , pp. 22 -26

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
45 din 307
domenii științifice care au legătură indirectă cu acestea. Polemologia, irenologia,
geopolitica și geostrategia, dreptul conflictelor armate, sociologia și psihologia,
managementul resurselor apărării și al crizelor, ca să amintim pe cele principale,
sunt domenii de studiu strict necesare celor care se ocupă de elaborarea lucrărilor
de știință militară. Apreciem că în etapa actuală elaborarea unor lucrări în
domeniul științe militare, ample, atotcuprinzătoare, cu impact major asupra
structurilor și persoanelor cu atribuții și responsabilități în domeniul securității și
apărării naționale și colective, impune constituirea și munca coordonată a unor
colective de lucru, care să cuprindă specialiști din diferite domenii ale științei
militare, din țară și chiar din străinătate, din domeniile sus amintite, aceasta fiind
cheia unor realizări de pre stigiu intern și internațional.

1.2. Arta militară, componentă de bază a științei militare
Știința militară are componentă de bază arta militară, considerată esența
acestui domeniu științific, singura care în timp de pace, dar mai ales în timp de
război, validează sau nu predicțiile elaborate anterior. Există o varietate
impresionantă de abordări în privința artei militare, astfel că este o imposibilitate
de a trata întreaga problematică a acesteia. Sunt aprecieri conform căreia arta este
cel mai dificil de definit și evaluat, în condițiile în care marea majoritate a
domeniilor în care aceasta se manifestă nu impun reguli stricte în privința actului
de creație. Fiind o formă de cunoaștere, în cele mai multe cazuri artistică, arta este
rezultatul unui proces de acumulare de cunoștințe, dobândire de experiență în
unul sau mai multe domenii, educație, care potențează în multe cazuri talentul
unei persoane.
Prin urmare, creatorul de artă, inclusiv în domeniul militar, este o persoană
instruită, cu o viziune largă în privința fenomenelor sociale, cap abilă să aplice
creator principiile și regulile pe care teoria științei și artei dintr -un anumit
domeniu o pune la dispozitie. Abordarea generală a artei militare are în vedere

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
46 din 307
lupta armată. Facem această precizare întrucât aceasta mai este tratată și din
perspectiva creației tehnice și artistice în legătură cu domeniul militar (pictură,
sculptură , arhitectură, monumente, ș.a.)
1.2.1. Știință și artă militară
Există aprecieri conform cărora ,, Știința și arta sunt complementare,
deoarece societatea are nevoie atât de civilizație, cât și de cultură. Ambele aceste
creații au asemănări, după cum între știință și artă sunt asemănări ”55. Este
sugerată ideea, mergând pe o abordare filozofică, conform căreia știința și arta
reprezintă raportul general -particular, deoarece prima este mai mult decât esența
cunoașterii, rezultat al unor evenimente și procese repetabile, în timp ce arta are
caracter de unicitate prin realizări inedite, rezultate în urma punerii în aplicare a
unor legi și principii care stau la baza creației mat eriale și spirituale. Dacă în
general știința și arta au ca domeniu de preocupare necunoscutul, rezultat al
dorinței și necesității continuie de cunoaștere, știința și arta militară au mai mult
un caracter predictiv asupra viitorului în domeniul militar în general, asupra
războiului (acțiunii militare) în special, pentru că pentru știință viitorul este
important și necesar. Știința are caracter analitic, în condițiile în care specialistul
în domeniu încearcă să reducă complexitatea existenței și acțiunii um ane la câteva
legi fundamentale, în timp ce arta este intuitivă. Știința și arta se manifestă în
acțiuni, activități și forme specifice, în toate domeniile activității umane. Credem
că întreaga activitate umană este guvernată, științific sau intuitiv, de l egi universal
valabile, mai mult sau mai puțin conștientizate, dar, în același timp, fiecare
domeniu științific, din motive sau cauze obiective, dar și subiective, își
formulează propriile legi și principii. Prin urmare, lumea științifică și domeniile
pe care le reprezintă se încadrează în unitate și diversitate, ceea ce are ca efect
final pozitiv creația cu caracter de universalitate, cât și particular. Acest aspect
este valabil și pentru știința și arta militară.

55 Acad. Gleb Dr ăgan, Știința și arta, în Studii și comunicări/DIS, vol.IV, 2011, Academia Română,
București, p. 19

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
47 din 307
Cronologic, în domeniul militar s -a scris inițial despre arta războiului și
mult mai târziu despre știința războiului, apoi s -au impus termenii de știință și
artă militară. Știința și arta războiului și -au pierdut locul și rolul avut timp de
multe secolele, deși terminologia este în continuare fol osită, din momentul în care
războiul iese din sfera de analiză strict militară și i ntră în cea a analizei politice și
sociale. Carl von Clausewitz a avut meritul de a scoate războiul în afara acțiunii
strict militare, plecând de la aprecierea că acesta ,,este așadar un act de violență,
pentru a sili adversarul să ne îndeplinească voința”56, trec ând prin cea a a
considerării războiului ca act relativ rațional, neizolat, fără rezultat absolut.
Războiul are, în concepția lui C. von Clausewitz, un scop politic, ajungându -se la
constatarea definitorie și finală ,, că războiul nu este numai un act politic, ci un
adevărat instrument politic, o continuare a relațiilor politice, o realizare a
acestora cu alte mijloace”57. Aici, în acest context, celebrul gânditor milit ar a
definit locul și rolul artei militare: ,, Ceea ce mai r ămâne specific războiului se
referă doar la natura specifică a mijloacelor sale. Arta militară poate pretinde în
general, iar înaltul comandant în fiecare caz aparte, ca direcțiile și intențiile
politicii să nu intre în contradicție cu aceste mijloace, și această pretenție, într –
adevăr, nu este mică”58.
Deși în lucrarea sa Carl von Clausewitz a scris despre teoria și arta
războiului, azi putem aprecia că este pri mul care a abordat problema științei și
artei militare, unele din aprecierile sale având caracter de continuitate și
actualitate. Arta războiului era la C. von Clausewitz arta de a folosi în luptă
mijloacele date, în timp ce azi arta militară este altfel definită : ,,cuprinde
totalitatea cunoș tințelor științifice privind principiile, metodele, procedeele și
regulile de pregătire și ducere a acțiunilor militare atât în ansamblul lor, cât și a
celor desfășurate de fiecare categorie de forțe armate și genurilor de armă în

56 Carl von Clausewitz, Despre r ăzboi, Editura Militară, București, 1982, p. 53
57 Ibidem, p. 67
58 Idem

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
48 din 307
parte ”59. Totuși, C.von Cl ausewitz a încercat să -și fundamenteze și să exprime o
idee clară în privința termenilor de utilizat – artă sau știință a războiului, întrând
într-o subtilă abordare filozofică : ,,Pe c ât de mare și vizibilă este deosebirea
dintre cunoaștere (știința, n.n.) și capacitatea de acțiune (arta, n.n.) în produsele
complexe ale cunoștințelor umane, pe atât de greu este să le urmărim pe
amândouă în om, până la o totală despărțire ”60. Aceeași idee de fond, într -o
exprimare extinsă. Diferența de abordare între C. von C lausewitz și cei care s -au
preocupat de acest aspect în secolul al XX -lea, este renunțarea de către ultimii la
conceptul de arta războiului și abordarea domeniului militar în cadrul general al
științei militare și a componentei sale preponderent acționale – arta militară. Inițial
s-a scris despre știința și arta războiului, pe care Florea Țenescu o considera a fi
,,ceva propriu fiecărui comandant și se capătă numai prin practica principiilor
științei războiului și prin experiența proprie”61. Spre deosebire d e alți
teoreticieni, Florea Țenescu considera, după aprecierea noastră greșit, că știința
războiului se baza pe principii fixe și permanente, care constituiau baza teoretică,
având ca parte aplicativă arta războiului, care, la rândul său, se fundamenta pe
cunoștințele teoretice acumulate, combinate cu arta comandantului în aplicarea
principiilor războiului . Trebuie să menționăm însă că termenul de știință a
războiului nu era acceptat de către Ferdinand Foch, unul dintre teoreticienii
consacrați în anii Prim ului Război Mondial, care prelua o idee a lui Mihail
Ivanovici Dragomirov*: ,, Nimănui nu i -ar veni astăzi ideea să pretindă că ar
putea exista o știință a războiului. Dar asta nu înseamnă deloc că nu există o
teorie a războiului…Teoria războiului nu are pr etenția să formeze Napoleoni,
dar ea procură cunoștințele necesare asupra proprietăților trupelor și terenului.
Ea semnalează, arată modelele, capodoperele realizate în domeniul războiului și
prin aceasta netezește căile celor pe care natura i -a dotat cu c apacități

59 Col.dr. Constantin Oni șor, op.cit., p. 40
60 Carl von Clausewitz, op.cit., p. 132
61 Colonel -Adj. Florea Țenescu, op.cit., p. 33

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
49 din 307
militare ”62. Era abordată pe larg însă problema principiilor războiului, despre
care celebrul mareșal al Franței scria că : ,,sunt cele care i -au condus pe marii
căpitani, ale căror strălucite fapte ne -au fost transmise de istorie ”, consider ând
că ,, Arta războiului, ca toate celelalte arte, are teoria sa și principiile sale ; altfel
nu este art ă”63.
Un alt teoretician francez, J. Colin, ridică problema dacă există o știință sau
o artă a războiului, ajungând la concluzia că războiul face obiectul unei științe și
unei arte: ,, Știința cercetează legile și le găsește locul ; arta caută, combină și
produce. Este o știință a războiului care studiază mijloacele de acțiune și
elementele războiului, analizează evenimentele războaielor din trecut, le
compară, st abilește relațiile dintre cauză și efect, reușind uneori să formuleze
legi generale. Arta, folosind mai mult sau mai puțin rezultatele dobândite de
știință, alege momentul acțiunii, procedeele care aparent sunt în acord cu diferite
cazuri particulare. Este punerea în practică a cunoștințelor asimilate de către
executant”64.
Respectarea principiilor științei (teoriei) războiului era o prioritate și un
previzibil factor de succes în acțiunea militară, dar se considera că era necesar să
fie luate în considerați e și valențele morale ale confruntării armate.
Într-o lucrare mai puțin cunoscută și valorificată, locotenentul Mircea
Tomescu scria că: ,, Și în viața morală există o știință după care ea se poate
conduce. Ca și știința militară, ea are principii care nu se exclud unul pe altul, ci
dimpotrivă se armonizează în aplicarea lor. Din cauza acestei armonii, și știința
moralului, ca și a războiului, se confundă cu arta. …principiile războiului sunt
stabilite și cunoscute de toți cei care comandă, pe când cele mor ale sunt
necunoscute. De atâta vreme n -a îndrăznit nici un comandant să creadă că s-ar

62 F. Foch, Principiile r ăzboiului. Conducerea războiului , Editura Militară, București, 1975, p p. 33-34
63 Ibidem, pp. 34-35
* Mihail Ivanovici Dragomirov (1830 -1905), teoretician, profesor și comandant militar rus, a fost comandantul
Diviziei 4 infanterie în bătălia de la Plevna (1877), a participat la războiul rus o-japonez (1905), comandant al
Academiei Nicolae a Statului Major General rus.
64 Jean Colin, Les Transformation de la Guerre , Paris, 1920, p. 1

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
50 din 307
putea duce războiul respectându -se mai puțin de trei mari principii ; în celălalt
domeniu însă, s -au văzut comandanți…foarte puțini care să cunoască și să le
aplice pe toate ”65.
Era o abordare realistă, care își menține valabilitatea chiar în cadrul
armatelor profesioniste de azi. Așa cum am mai arătat în cadrul acestui capitol al
lucrării, căpitanul Mircea Tomescu a susținut că rolul principal al științei militare
este acela de a arăta calea pentru obținerea victoriei în război.
Dintre elementele componente ale științei militare, artei militare îi revine
rolul de a găsi și potența acel factor care să asigure realizarea dezideratului
propus: ,, Acest rol const ă în a alege în mod fericit acest factor care prezintă mai
multe posibilități de a fi hiperdezvoltat și căruia îi corespunde, la adversar, un
factor atrofiat. Cum acest factor variază de la o țară la alta și de la un caz la
altul, este evident că arta, în aplicațiune, produce opere diferite ”66.
Nu este dată soluția pentru realizarea dezideratului, dar aceasta nu putea fi
decât punerea în aplicare, în mod creator, de către invocatul și căutatul geniu
militar. Acest aspect, al locului și rolului artei militare în cadrul științei militare
este subliniat de către diferiți autori. O apreciere interesantă în acest sens are în
vedere că arta militară, ca parte a științei militare, prin componenta sa teoretică,
trebuie să ,, descopere și să formuleze legile și principiile luptei armate, formele
de structurare, pregătire și întrebuințare a forțelor armate pentru apărarea
armată, prin care se realizează scopul strategic al securității naționale și
manifestarea principală a războiului de apărare a țării ”67.
De altfel primatul artei m ilitare în cadrul științei militare nu este contestat,
din contra, se regăsește exprimat în marea maj oritate a lucrărilor elaborate. Deși a
existat la un moment dat ideea că problematica științei și artei militare a fost doar
în atenția teoreticienilor din statele comuniste, membre sau nu ale Organizației

65 Lt. Mircea Tomescu, Armata, rolul și puterea ei morală , Institutul de Arte Grafice,,Ramuri ” S.A., Craiova,
1927, p. 78-79
66 Căpitan Mircea Tomescu, Știința militară și doctrina românească…, op. cit ., p. 42
67 Colonel dr Ioan Sa bău, O ipostază a caracterului științei militare, în Infocom, Nr. 1(28), mai 1998, p. 29

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
51 din 307
Tratatului de la Varșovia, lucrările apărute în statele membre NATO dovedesc
preocuparea existentă și acolo față de aceste domenii.
Lucrări destinate domeniului militar au în titlul lor cele două sintagme , iar
în instituțiile de învățământ de formare sau specializare (licență și masterat),
există o diversitate de cursuri de știință militară, care conțin o problematică
teoretică și practică legată de acest domeniu. Exemplificăm acest aspect printr -un
studiu aparținând Lt.col. Denis M. Derw, care abordează peoblematica în
discuție, din care rezult ă câteva aprecieri interesante: ,,Știința militară este o
organizare sistematică și exactă a cunoștințelor cu privire la conducerea
acțiunilor militare. Domeniul ști ință militară include subiecte, probleme sau
funcții pe care omul le poate cuantifica cu precizie. Arta militară este
planificarea și desfășurarea acțiunilor militare studiate și creative. Se ocupă cu
acele funcții și probleme care în general nu pot fi cua ntificate și, prin urmare,
necesită gândire creativă și capacitatea de a face cu abstracțiuni datele cerute de
știința militară. Arta militară este profund implicată în strategia și tactica
afacerilor politico -militare, de conducere, moralul și alte domeni i inexacte. În
general arta militară se referă la ce forțe militare ar trebui utilizate și de ce ”68.
Fără a fi inedită, aprecierea ofițerului american este că știința militară are o
abordare exactă, clară și neinterpretabilă, în timp ce arta militară este inexactă și
abstractă, aspect care este discutabil cel puțin din privința fermității exprimării,
aprecierea noastră fiind că ambele au în conținutul lor legi și principii cu un
caracter dinamic, fără a exclude total conservatorismul, oferă libertate de gân dire
și acțiune celor abilitați și însărcinați să le pună în aplicare.
Problema tica științei și artei militare este de actualitate, așa cum a fost și în
perioada Războiului Rece. Evoluțiile în domeniul științei și tehnicii, cu
aplicabilitate în domeniul mi litar, diversifică aspectele teoretice din domeniul
științei militare, arta militară fiind componenta cea mai dinamică, care impune

68 Lt. col. Dennis M. Derw, Military Art and Ameri can Tradition, în Air University Review, Mai -June 1980,
www.airpower.maxwell.af.mil/…/drew.html, accesat la 12.04.2014

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
52 din 307
abordări și reconsiderări inedite și rapide, în acord cu noua tipologie de
manifestare a violenței, cu anumite restricționăr i impuse de cadrul legislativ
internațional în privința angajării și acțiunii militare, a autorestricțiilor impuse
datorită t emerilor în legătură cu reacția opiniei publice interne și internaționale,
cu consecințe uneori nedorite pentru decidenții politici și militari.
1.2.2. Legile și principiile luptei armate
Principiile luptei armate, exprimate în multe cazuri ca principii ale
războiului, au fost formulate încă din antichitate, Sun Tzu fiind considerat, prin
celebra sa lucrare Arta războiului , una dintre cele m ai traduse și utilizate în
pregătirea personalului militar din orice domeniu de activitate, cel care a pus
bazele gândirii militare dintr -o perspectivă largă, cu valabilitate în toate domeniile
vieții sociale.
Nicollo Machiavelli a rămas, de asemenea, în istorie prin Regulile generale
publicate în 1521, fiind urmat peste un secol de Henry, ducele de Rohan care a
stabilit câteva ,,ghiduri ” pentru r ăzboiul din anul 1644. Principii și reguli pentru
război au mai elaborat Marchizul de Silva în anul 1778, Henry Lloyd în 1781, ș.a.
Putem considera că până la revoluția franceză s -a consumat o perioadă istorică
lungă, dar lentă în privința scientizării principiilor luptei armate, așa cum a fost
întreaga evoluție a societății uman e de la începuturi până atunci.
1.2.2.1. Știința și arta războiului, principiile luptei armate -abordări până la
sfârșitul Războiului Rece

Revoluția în gândirea militară s -a produs în urma Revoluției franceze
(1789 -1799) și a războaielor napoleoniene (1799 -1815), în timpul cărora și pe
întreaga dura tă a secolului al XIX -lea a fost acordată atenția cuvenită științei și
artei militare. Au fost clarificate nivelurile artei militare -strategia și tactica, care
mai târziu au fost înnobilate cu adjectivele mare și mică, pentru a se realiza o
delimitare a ac țiunilor din punctul de vedere al amplorii acestora.
Antoine -Henri Jomini (1793 -1869), este considerat fondatorul strategiei

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
53 din 307
moderne, cel care a descifrat, sistematizat și explicat principiile luptei armate, a
introdus o terminologie specială în lucrul de stat major, considerând că factorul
de succes în confruntarea armată era ,, alegerea celor mai bune linii de operații,
concentrarea rapidă și eficientă a forțelor și mijloacelor în cele mai vulnerabile
puncte ale frontului advers”69. Lucrarea sa fundamental ă a rămas Précis de l’art
de la guerre, scrisă în anul 1834, fiind folosită pentru pregătirea militară a
viitorului țar al Rusiei Nicolae I (1825 -1855), sintetizată și tradusă în limba
engleză sub titlul de Art of War, în anul 1868. A. H. Jomini a fost cel care a
stabilit componentele artei militare, strategia, tactica și logistica. Sintetizate,
principiile de bază stabilite de către A.H. Jomini erau următoare : atacul punctelor
decisive ale teatrului de r ăzboi, a liniilor de comunicații ale inamicului, cât mai
des posibil și protejarea forțelor proprii ; manevra rapidă pentru angajarea unor
fracțiuni din armata inamicului ; concentrarea forțelor asupra punctului decisiv, în
zonele slab apărate de inamic ; economia for țelor pentru a ataca prin surprindere
în loc ul și momentul decisiv.
Carl von Clausewitz (1780 -1831) a rămas în istoria gândirii militare reperul
de bază, lucrarea sa, Despre război, fiind, împreună cu cea atribuită lui Sun Tzu,
cea mai utilizată în procesul de învățământ din lume, cea mai tradusă și citată în
lucrările elaborate de către autori cu preocupări în domeniul securității și apărării.
În abordarea problematicii principiilor care guvernează lupta armată, C.von
Clausewitz a plecat de la constatarea că ,, arta războiului va fi deci arta de a fo losi
în luptă mijloacele date, și nu putem decât s -o numim conducerea războiului.
Este, pe de altă parte, adevărat că de arta războiului, în sens mai larg, vor ține
toate activitățile de care războiul are nevoie, deci întreaga creare a forțelor
armate, adi că recrutarea, înarmarea, înzestrarea și înstruirea lor”70. Pe bună
dreptate, autorul invocat considera conducerea războiului ca fiind organizarea și
conducerea luptei, lupta unui anumit număr de acte distincte numite acțiuni de

69 C.Căzănișteanu, V. Zodian, A. Pandea, Comandanți militari -dicționar, Editura Științifică și Enciclopedică,
București, 1983, p. 176
70 Carl von Clausewitz, op.cit., pp. 109 -110

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
54 din 307
luptă, care constă din activ ități de organizare și conducere care au ca scop final
îndeplinirea scopului războiului, care nu era altul decât obținerea victoriei, de aici
rezultând impunerile cu caracter politic ale învingătorului.
C. von Clausewitz a întrebuințat în continuarea pred ecesorilor săi conceptul
de arta războiului , considerat de el ca fiind similar cu știința războiului, care
erau, după aprecierea sa ,,totalitatea acelor cunoștințe și aptitudini ca re se ocupă
cu lucruri materiale ”71, precizând că exemplele istorice au cea m ai mare putere
demonstrativă în cadrul acesteia. Ca domenii ale artei militare sunt considerate
strategia și tactica, prima având elemente morale (calități și efecte morale), fizice
(mărimea și compunerea forțelor), matematice (unghiurile liniilor de opera ții,
acțiunile concentrice sau excentrice), geografice (influența teritoriului din punct
de vedere al reliefului și infrastructurii), și statistice (resursele materiale). Fără a
formula sau utiliza cuvantul principii ale artei războiului, ele rezultă din
conținutul lucrării lui C.von Clausewitz ca fiind următoarele :72îndrăzneala , este
opusă șovăielii, este un factor de succes în acțiunea militară ; perseveren ța, este o
contrapondere la factorii perturbatori ai deciziei și conducerii ; superioritatea
numeric ă, raportul de forțe, are determinare asupra rezultatului luptei dacă
aceasta este valorificată în locul și momentul oportun și decisiv ; surprinderea,
este o modalitate de valorificare a superiorit ății, un principiu independent, trebuie
să stea la baza tutu ror acțiunilor întreprinse ; viclenia, este oarecum asociat ă
surprinderii, căci fiecare surprindere are la bază un grad oarecare de viclenie ;
concentrarea for țelor în spațiu, presupune să fii întotdeauna foarte puternic în
general, apoi în punctul hotărâtor , este opusul dispersării forțelor ; concentrarea
forțelor în timp, toate forțele hotărâte și disponibile pentru un scop strategic
trebuie folosite pentru aceasta concomitent, iar folosirea lor va fi cu atat mai
perfectă, cu cât totul va fi mai concentrat î ntr-o singură acțiune și într -un singur
moment; economia forțelor, presupune a veghea continuu la colaborarea tuturor

71 Ibidem, p. 118
72 Ibidem, p. 176 -270

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
55 din 307
forțelor, de a fi mereu atenți ca nicio parte din ele să nu rămână nefolosită;
raportul de for țe, este de dorit ca acesta să fie favorab il, dar nu este obligatoriu
pentru obținerea vic toriei, arta folosirii altor pr incipii suplinește inferioritatea
numerică. Studiul atent al lucrării lui C.von Clausewitz evidențiază folosirea de
către autor pentru termenii arătați mai sus a noțiunilor de lege sau principiu,
aspect pe care îl apreciem ca fiind incidental, nicidecum o î ncercare de a formula
legile și principiile luptei armate . Cunoscută începând cu a doua jumătate a
secolului al XIX -lea, lucrarea ,,Despre război ” a stat la baza studiului știi nței și
artei războiului în marile academii militare ale lumii, a elaborării unor lucrări în
domeniu, autorul și opera sa fiind invocați și citați cu consecvență .
Se poate aprecia că până la sfârșitul Primului Război Mondial tot ceea ce s –
a scris despre șt iința și arta războiului a fost dominat de ideeile lui C.von
Clau sewitz, într -o mai mică măsură a altor teoreticieni ai secolului al XIX -lea.
Abia după Marele Război (1914 -1918), cum îl numesc francezii, au apărut alți
teoreticieni care au pus aceste domen ii de studiu pe o altă linie de abordare, având
ca argumente învățămintele și concluziile primei conflagrației mondiale, care,
într-adevă r a revoluționat arta militară. Există un număr impresionant de lucrări
care conțin date și aprecieri asupra artei mili tare, în care se consacră ideea
existenței principiilor acestei componente a științei militare, totuși cele care sunt
destinate teoriei artei militare sunt reduse. De altfel, este o constatare generală,
lucrările de artă militară acordă atenția principală aspectelor concrete ale acțiunii
militare, în care exemplificarea și analiza istorică a acestora ocupă un loc
important.
Literatura militară franceză, cea mai cunoscută în țara noastră în perioada
interbelică, existentă și în prezent în bibliotecile noast re, oferă o imagine asupra
modului în care era tratată probl ema principiilor luptei armate i mediat după
război, având la bază experiența acestuia. Referitor la principiile luptei armate
(războiului), se considera că acestea erau rezultatul unor experiențe seculare, că
ele erau destinate să disciplineze caracterele, să servească de ghid, subliniindu -se

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
56 din 307
că aplicare lor nu asigură automat victoria, dar crează condițiile favorabile
obținerii acesteia, iar când nu sunt urmate șansele insuccesului cresc
incontest abil73. Cunoașterea principiilor asigura, după aprecierea lui F. Culmann,
o viziune clară asupra practicii militare, un punct de vedere unitar pentru corpul
de comandă și stat major, o doctrină comună care putea asigura obținerea
rezultatelor dorite. Princi piile enunțate în lucrarea citată erau : înfrângerea
inamicului în propria lui țară ; superioritatea ofensivei; căutarea rezultatului
decisiv; surprinderea adversarului; evitarea și prevenirea riscurilor; superioritatea
numerică; concentrarea forțelor; surpr inderea; economia forțelor74.
Ferdinand Foch (1851 -1929) a rămas teoreticianul francez cel mai
valorificat în perioada interbelică, fiind aureolat cu demnitatea de mareșal, dar și
cu antecedente în abordarea teoretică a științei și artei războiului. Încă di n anul
1903 publicase Des principes de la guerre, în care erau prezentate 12 conferințe
pe care le susținuse la Școala Superioară de Război în anul 1900, iar în anul 1904
De la conduite de la guerre, demersul ștințific al viitorului mareșal al Franței
fiind construit pe analiza critică a lucrărilor lui C.von Clausewitz, H.C. B. von
Moltke și W.L. von der Goltz, pe care le -a republicat după război fără nicio
modificare, considerând că ele corespund pe deplin și perioadei post prima
conflagrație mondială. Pre cizările le considerăm necesare întrucât există o
percepție greșită în privința lucrării sintetizate apărute în țara noastră,
considerându -se că aspectele privind principiile și conducerea războiului sunt
rezultatul acumulărilor Primului Război Mondial, fi ind citate doar ediții apărute
după 1920. În concepția lui F. Foch teoria războiului, azi a artei militare,
cuprin dea următoarele principii : economia for țelor; libertatea de acțiune; libera
dispunere a forțelor; siguranța75. Militând cu insistență și argume nte pentru
cunoașterea și aplic area acestor principii, ele erau prezentate și analizate pe larg,

73 Lt.-Colonel d ’ Artillerie breveté F. Culmann, Cours de Tactique Générale, d ’après l’ Experence de la Grande
Guerre, Paris, 1921, p. 21
74 Ibidem, pp. 22 -29
75 F. Foch , op.cit ., p. 34

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
57 din 307
cu o exemplificare istorică consistentă și convingătoare, care rămâne în multe
privințe, în termeni generali, de actualitate.
În Marea Britanie s -a remarcat, încă înainte de Primul Război Mondial,
preocuparea lui J.F.C. Fuller (1878 -1966) pentru clarificarea aspectelor legate de
principiile războiului, fiind cunoscut în principal pentru celebrele sale Nine
Principles of War, formulate în lucrarea sa fundamental ă în domeniul artei
militare – The Foundation of the Science of War, apărută în anul 1926. După
propria -i mărturisire, clarificarea sa din punctul de vedere al principiilor
războiului a fost un proces îndelungat , ,,… sistemul a evoluat de la șase principii
în 1912, a crescut la opt în 1915, la, practic, nouăsprezece în 1923, și apoi a
coborât la nouă în 1925 ”76. Cele șase principii formulate în anul 1912 , pe care le
considerăm cele mai relevante și apropiate de realitatea acțiunii militare, se
refereau la : principiul obiectivului – punctul în care inamicul putea fi învins
decisiv; principiul masei – concentrarea forțelor și efortului în punctul hotărâtor;
principiul ofensivei ; principiul surprinderii; principiul mobilității. Trei ani mai
târziul le -a adăugat p e cele ale economiei forțelor și cooperării . J.F.C. Fuller a
susținut, corect și firesc, rezultat al cunoștințelor sale vaste în domeniul istoriei
militare, că principiile enunțat e nu puteau fi folosite separat sau independent unul
de celălalt: ,, A le lua separat este periculos. Ofensiva fără mase este periclitat ă,
la fel masa fără mobilitate, rapiditatea fără siguranță, siguranța fără
surprindere. Combinarea tuturor acestor principii și a condițiilor formează ceea
ce se cunoaște sub denumirea de artă milit ară -respectiv arta de a impune
inamicului voința cuiva, aducerea lui într -o asemenea situație de dezorganizare
și demoralizare, încât el să devină incapabil să mai lupte și să se apere ”77. Cele
nouă principii fundamentate în f inal de către J.F.C. Fuller er au: direc ția –
obiectivul de cucerit care asigură realizarea scopului ; concentrarea efortului ;
dispunerea for țelor; determinarea – voința de a lupta și persevera; rezistența –

76Apud, JFC Fuller, The Foundation of the Science of War, Hutchinson, London, 1926, în
http://en.wikipedia.org/wiki/J._F._C._Fuller, accesat la 24.03.2014
77 J.F.C. Fuller, Training Soldiers for War, London, 1914, p. 43

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
58 din 307
capacitatea de a anticipa pericolele și amenințările; mobilitatea – abilitatea d e a
manevra forțele proprii și ale inamicului; acțiunea ofensivă – menținerea
inițiativei; siguranța – protejarea forțelor față de amenințări și pericole78. Într-o
altă lucrare, J.F.C. Fuller a grupat principiile formulate, în: principii de control
(comand ă/colaborare), rezistență (protecție/stabilitate) și presiune (atac/
activitate), și în cele din urmă, la o lege – legea economiei de forțe. De aici a
rezultat o altă abordare în rândul unor analiști britanici, care vorbesc despre cele
10 principii ale lui Bernard Montgomery (1887 -1976) care stau la baza artei
militare79, o abordare subiectivă în care se recunoaște primatul lui J.F.C. Fuller în
privința formulării principiilor războiului în armata britanică, dar pe care i le
atribuie mareșalului englez c a fiind formulate în anul 1946. Principiile războiului
formulate de către J.F.C. Fuller au stat și rămân în mare parte la baza teoriei artei
militare și doctrinei din Marea Britanie și alte state membre NATO. În prezent ,
Doctrina de apărare britanică , ediția 2 011, într -un capitol distinct, intitulat
Principii de război , le consideră a fi ,, orientative pentru comandanți și personal
în planificarea și ducerea războiului. Ele sunt de durată, dar nu imuabile,
absolute sau prescriptibile, oferă o bază adecvată pentr u toate activitățile
militare. Importanța relativă a fiecaruia poate varia în funcție de context,
aplicarea lor necesită judecată, bunul simț și o interpretare inteligentă ”80.
Documentul menționat conține și explică detaliat zece principii ale războiului
astfel: alegerea și menținerea scopului , un singur scop, lipsit de ambiguitate, este
cheia succesului operațiilor militare; menținerea moralului , prin stare de spirit
pozitivă rezultată din buna conducere politică și militară, din sentimentul comun
al valori lor scopului și al coeziunii de grup; acțiunea ofensivă , câștigarea și
menținerea inițiativei; siguranța , libertatea de acțiune; surprinderea , introducerea
deliberată a confuziei la adversar; concentrarea forțelor , realizarea superiorității

78 Ibidem
79 Col.(RETD) Martin Rom ily OBE, The principles of war in today ’s world, în The British Army Jurnal, 2011 ;
army.newsdeskmedia.com/british -army -2011/the -principles -of-war-todays -world, accesat la 27.03.2014
80 Joint Doctrine Publication 0 -01(JDP 0 -01) (4th Edition ), November 2011, în, http://mod.uk/NR/rdonlyres/
FDB67DF9 -5835 -47FD -897D -CA82C17EC7A5/0/20111130jdp001_bdd_ Ed4.pdf , accesat la 27.03.2014

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
59 din 307
în forțe și mij loace în locul și momentul decisiv; economia de efort , exploatarea
judicioasă a resurselor umane și materiale, a timpului, pentru îndeplinirea
obiectivului ; flexibilitatea , capacitatea de adaptare rapidă la orice situație;
cooperarea , lucrul în echipă, dis tribuția sarcinilor pentru fiecare situație sau
moment al confruntării militare; durabilitatea , generarea forțelor și mijloacelor,
care să asigure puterea de luptă și libertatea de acțiune.
De altfel și în SUA, probabil după modelul lui J.F.C. Fuller, în FM 100 -5
Operații, din iunie 1993, sunt abordate cele ,,nouă principii ale războiului ”
(Anexa nr. 3) și șase principii ale ,, operațiunilor altele decât războiul ” (Anexa nr.
4).
Lucrările teoreticienilor francezi, într -o mai mica măsură cele ale englezilor
și germanilor, care aveau o oarecare circulație în România, au stat la baza
studiilor unor militari din armata română. Astfel, colonelul adjutan t Florea
Țenescu considera că principiile războiului erau fixe și imutabile, limita numărul
acestora la trei – acțiunea și reacțiunea, economia forțelor, libertatea de acțiune ,
susținând că ,,ele guvernează întreaga știință a războiului, formând baza
strategiei și a tacticii generale și speciale fiecărei arme, din care cauză trebuiesc
luate în considerație în tot ti mpul carierei militare și în orice act de război .”81.
În general, în privința principilor războiului, în lucrările autorilor români nu sunt
abordări ample și originale, ele preluând în cea mai mare parte idei din literatura
militară franceză, pentru ca înc epând cu toamna anului 1940 să -și facă loc ideile
promovate de teoreticienii germani, îndoctrinați cu idei naziste, care și -au
formulat concepțiile în acord cu cele promovate de către liderul de la Berlin sau
de către specialiștii care îi agreau ideile. Intrarea României în sfera de influență
sovietică, apartenența la Organizația Tratatului de la Varșovia, au fost cauze și
efecte directe care au pus pe o nouă direcție abordarea problematicii legilor și
principiilor războiului, redefinite ca fiind ale luptei armate. În funcție de gradul de
impunere a gândirii militare sovietice sau detașării de aceasta, în condițiile în care

81 Colonel -Adj. Fl. Țenescu, op.cit., p. 36

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
60 din 307
acest lucru a fost posibil după retragerea trupelor sovietice din România în anul
1968, apoi și a consilierilor sovietici în anii care a u urmat, dar mai ales
Declarația cu privire la pozi ția Partidului Muncitoresc Român în problemele
mișcării comuniste și muncitorești internaționale , din 26 aprilie 1964, au
determinat abordări diferite și în această problemă până la prăb ușirea
comunismului în Europa.
Utilizarea sintagmei știința militară socialistă, producea o individualizare a
acestui domeniu la un spațiu geografic, la state dominate de ideologia comunistă,
astfel că legile luptei armate (legea dependenței procedeelor și formelor de luptă ,
a numărului, organizării și calității trupelor, de condițiile social economice; legea
creșterii amplorii luptei armate ; legea rolului determinant al maselor populare în
război), erau formulate în acord cu prevederile materialismului dialectic și istoric,
experiența războaielor și fenomenelor militare în general82. Mai târziu, în anii ’70,
se scria despre legile generale (dependența acțiunilor militare de politică,
economie, populație etc) și particulare (concordanța dintre scop, forțe și
mijloace ; legea de pendenței formelor și procedeelor acțiunilor militare de nivelul
dezvoltării armamentului și tehnicii de luptă, raportului de forțe) , ale luptei
armate , cât și despre principiile luptei armate, puse , credem greșit pe același plan
cu cele ale strategiei mil itare. Probabil întâmplător, principiile luptei armate
aveau același număr cu cele formulate în statele occidentale, dar conținutul lor
avea unele deosebiri, astfel că acestea erau denumite astfel : acțiunea și reacțiunea;
economia forțelor; concentrarea f orțelor și mijloacelor pe direcțiile principale;
surprinderea; libertatea de acțiune; asigurarea; manevra; cooperarea; dispersarea
forțelor și mijloacelor83.
La mijlocul anilor ’80 se manifes ta și se exprima în scris o altă viziune în
privința legilor și p rincipiilor luptei armate, pe baza considerentului că ,, știința
militară descoperă și formulează legile și principiile de bază ale organizării,

82 Lt.col. Mihai Arsîntescu, lt.col. Emil Burbulea, op. cit., p. 68
83 Elemente de strategie militară, op.cit ., p. 43

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
61 din 307
dotării, mobilizării și întrebuințării forțelor armate. Aceste legi și principii au
valabilitate universală, con stituind baza teoretico -metodologică a organizării și
înzestrării armatelor contemporane ”84, fiind evident ă dezideologizarea abor dării
domeniului științific. În perioada la care ne -am referit legile și principiile luptei
armate erau oarecum oficializate în regulamentele militare, aspect valabil pentru
toate armatele lumii, astfel că tot ceea ce s -a scris era dictat de partea oficială,
prin urmare nu era loc de inovație, ci doar de interpretări, de exprimarea unor
puncte de vedere în privința modului de aplic are a acestora în luptă și operație.
1.2.2.2. Legile și principiile luptei armate la începutul secolului al XXI -lea
Sfârșitul Războiului Rece, ieșirea statelor foste comuniste din sfera de
influență sovietică, a eliberat cercetătorii din domeniul securității și apă rării de
constrângerile ideologice și de alianță în privința formulării, prezentării și analizei
legilor și principiilor luptei armate. Imediat după anul 1990 a urmat o perioadă în
care domeniul științe militare a intrat într -o perioadă de ambiguitate în p rivința
abordării acestui subiect, pe fondul schimbărilor radicale, rapide, în cadrul
organizațiilor militare sub toate aspectele. Teoretic, în privința legilor și
principiilor luptei armate nu erau necesare schimbări majore, dacă se acceptă
ideea caracter ului universal al acestora. Totuși, întreaga literatură militară,
inclusiv regulamentele militare, erau ideologizate, ceea ce impunea modificări,
după unele aprecieri de formă, după altele de fond.
Prin urmare, a urmat o perioadă de clarificări, generate și de modificările în
plan geopolitic și geostrategic din Europa, de intrarea succesivă a României în
general, a organismului militar în special, în structurile de parteneriat cu state
membre NATO și ale Uniunii Europene, apoi, în cele din urmă, în structu rile
celor două organizații. A fost nevoie de aproape 20 de ani până ce lucrurile au
intat în stare de normalitate, de stabilitate, fapt ce a permis abordarea la început
timidă, apoi mai curajoasă, a acestei problematicii.

84 Colonel dr. Aurel Petri, op.cit ., p. 6

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
62 din 307
Un prim și important pas îl cons tituie o nouă abordare a științei militare din
perspectiva ,, determinărilor de ordin social numai în măsura în care generează și
influențează ducerea războiului ”85, în care se evidențiază că obiectul său de
studiu îl constituie legile și principiile care gu vernează fenomenul, evenimentele
și faptele din domeniul luptei armate, apreciate ca necesar de a fi corelate cu
evenimentele care se desfășoară sau sunt previzionate.
Din această perspectivă, se menține ideea existenței legilor generale, care
determină d ependența acțiunilor militare de domeniile sociale (legea dependenței
luptei armate de condițiile economico -sociale ; legea rolului maselor în război) ,
cât și a celor particulare (legea concordanței dintre scopuri, forțe și mijloace ;
legea raportului de for țe; legea dependenței formelor și procedeelor acțiunilor
militare de nivelul dezvoltării armamentului și tehnicii de luptă ; legea unității
acțiunilor ; legea in terdependențelor tehno -umane). Din punctul de vedere al
principiilor luptei armate nu apar alte e lemente de abordare, ci doar o grupare a
două principii în unul singur – surprinderea și evitatea surprinderii86. Se constată
cu ușurință o continuitate în privința acestui aspect din cadrul domeniului știință
militară, modificarile fiind de formă, fondul p roblemei rămânând o constantă.
O abordare oarecum diferită este realizată de către un cunoscut specialist în
domeniul strategiei militare, care tratează legile și principiile luptei armate
exclusiv din perspectiva artei militare, astfel că demersul său es te intitulat legile
particulare și principiile luptei armate moderne87.
Nu sunt modificări de fond față de abordările anterioare, ineditul constă în
ordinea tratării legilor și principiilor și, mai ales, în explicarea conținutului
acestora, subliniindu -se caracterul oficial și obligatoriu al acestora, având în
vedere înscrierea lor în documente și regulamente care le dau putere de lege.
Momentul 2004, al aderării României la alianța nord -atlantică, urmat în anul 2007

85 Colonel Deac Aron Liviu, Teoria general ă a științei militare , Editura Academiei de Î nalte Studii Militare,
București, 1996, p. 5
86 Ibidem, pp. 6-7
87 Col. dr. Constantin Onișor, op.cit ., p. 355

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
63 din 307
de accederea în structurile Uniunii Euro pene, a dat frâu liber abordărilor în
domeniul științei militare și implicit în cel al prezentării și anal izei legilor și
luptei armate. Prin urmare, în prezent există o diversitatea de abordări, din care
rezultă menținerea unei linii tradiționale în formu larea legilor și principiilor luptei
armate, o alta care merge pe linia preluării celor din regulamentele de luptă
americane, existând în același timp o categorie a autorilor care vin cu aspecte
absolut inedite, insuficient ar gumentate, puțin probabil a fi însușite și oficializate.
În multitudinea de abordări a apărut și fireasca întrebare : legile și
principiile luptei armate – sursă de confuzie conceptuală?88. Întrebarea, până la un
punct firească, este rezultatul diversității de principii formulate în dif erite state, pe
care autorul le prezint ă:
Tabel nr. 1
Legi și principii ale luptei armate
Franța SUA Israel F. Rusă
Economia de forțe Obiectivul Menținerea
obiectivului Înaintarea și
consolidarea
Concentrarea
eforturilor Ansamblul Inițiativa Concentrarea
Libertatea de acțiune Ofensiva Ofensiva Manevra și inițiativa
Surprinderea Surprinderea Moralul
Siguranța Concentrarea
forțelor sau
eforturilor Apropierea și
înșelarea

Mobilitatea Economia de forțe Rezerve
corespunzătoa re
Economia de forțe Prote cția și siguranța Economia de forțe
Unitatea de comandă Cooperarea Cooperarea și
integrarea interarme
și interarmate
Simplitatea Flexibilitatea Anihilarea ofensivei

Rezultă existența unor elemente comune din punct de vedere al formulării,
dar și al conținutului altora, cât și diferențe evidente, rezultate din motive bine
întemeiate și justificate prin poziția de putere globală sau regională, de tradiția

88 Dr. Constantin Moștoflei, Strategia, arta operativă și tactica în contextul politicii de securitate viitoare, în,
Impact strategic, Nr.4/2007, p. 57

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
64 din 307
istorică și confirmarea lor în operații militare de amploare desfășurate anterior . În
ceea ce priv ește abordările din țara noastră din ultimii ani, este vizibilă o tendință
de identificare și prezentare a unui număr mai mare de legi și principii ale luptei
armate, de reformulare a acestora, ma i mult sau mai puțin justificate . Ineditul
abordărilor rece nte îl constituie separarea legilor războiului de cele ale luptei
armate, ceea ce ar însemna că știința militară își asumă responsabilitatea de a
integra aspecte care țin exclusiv de politica statului sau alianțelor, cât și cele care
intră în domeniul de s tudiu al polemologiei și irenologiei. Este un aspect care,
după aprecierea noastră, impune o analiză serioasă, strict necesară pentru
delimitarea responsabilităților și simplificarea actului de conducere politică și
militară. Legile generale ale războiului formulate în prezent se referă la89:
depende nța cursului, deznodământului și urmărilor războiului de calitatea actelor
de decizie politică ; rolul determinant al succesului confruntării armate în
deznodământul favorabil al războiului; dependența confruntări i armate de
potențialul economic, tehnic și științific al statelor angajate în război , de modul de
valorificare a acestuia în interesul confruntării armate și de accesul statelor aflate
în conflict la resursele materiale și financiare extern e, necesare efo rtului de
război; rolul națiunii în susținerea efortului de război; rolul capacității statelor
aflate în conflict de a coagula în interesul lor alianțe politice și militare; rolului
major al abilităților și acțiunilor diplomatice în desfășurarea favorabilă ,
deznodământul și gestionarea consecințelor războiului. Istoria confirmă dar și
infirmă multe din tre legile formulate și prezentate mai sus, astfel că prevederile
unora și mai ales modul de interpretare rămâne o problemă deschisă discuțiilor și
eventualel or revederi. Rămânem la părerea, sustinem ferm , că știința militară
trebuie să aibă în continuare ca obiect de studiu legile și principiile luptei armate.
Legile luptei armate în formulările actuale, deși apar unele diferențieri de
exprimare nesemnificat ive, care nu schimbă esența conținutului, păstrează linia

89 General de brigad ă(r) prof.univ.dr. Costică Țenu, Colonel(r) prof.univ.dr. Lucian Stăncilă, Locotenent -colonel
conf.univ.dr. Constantin Popescu, op.cit., p. 65

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
65 din 307
tradițională, își păstrează valabilitatea, orice detaliere a conținutului acestora, în
acord cu mutațiile care survin în toate domeniile cu influență asupra celui militar
și al confruntării armate, o apreciem ca benefică. Se remarcă, totuși, existența
unor păreri în privința legilor războiului, conform cărora acestea s -ar reduce la
două : legea dependen ței puterii militare și a desfășurării luptei armate de
condițiile economico -sociale și cea a rolulu i determinant al națiunii în război90, o
simplificare benefică a unei problematici discutabile în prezent, în contextul
apartenenței României la structurile politice, econom ice și militare euro -atlantice.
Având în vedere că specialiștii militari din statele occidentale membre NATO nu
operează cu acest concept, ar fi interesant de realizat un schimb de idei în acest
sens, pentru a se ajunge la o colaborare și clarificare a acestui aspect de studiu.
În privința principiilor luptei armate nu există , firesc, unitate de vederi,
astfel că în ultimii ani se exprimă o varietate de puncte de vedere în acest sens,
fiind evidentă, în unele cazuri, tendința de a complica inutil lucrurile, de a utiliza
în mod nejustificat neologisme sau cuvinte care nu sunt specifice lim bajului
militar .
Firesc, se poate pune întrebarea care este varianta optima dintre cele trei
prezentate în tabelul de mai jos , care răspunde mai bine cerințelor reale ale
practicii artei militare, la nivel strategic și tactic, care asigură premisele
succe sului în operație și luptă, este în acord cu nevoile unei bune conlucrări în
teatrele de operații cu armatele aliate. Ne întrebăm dacă este necesar sau nu ca, în
virtutea unuia dintre principiile enunțate, să existe o unitate de vederi în
abordarea acestei problematici la nivelul alianței, poate mai puțin în cazul
coalițiilor militare.
Aspectul supus atenției poate ridica, firesc, problema cadrului na țional în
privința securității și apărării, ceea ce ar presupune și existența unor principii
proprii fiecăr ui stat.

90 Col. dr. Constantin Onișor, op.cit ., p. 182

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
66 din 307
Tabel nr. 2
Principii ale luptei armate
Libertatea de acțiune91 Libertatea de acțiune92 Libertatea de acțiune93
Definirea clară a misiunii Precizarea scopurilor Definirea clară a obiectivelor
Economia de forte Întrebuințarea economică a
forțelor ș i mijloacelor Economia de forțe
Concentrarea efortului în
locul decisiv și la momentul
potrivit
Concentrarea eforturilor
Concentrarea efortului
Unitatea comenzii Unitatea și continuitatea
operațiilor Sinergia
Surprinderea inamicului Realizarea surpri nderii Surprinderea
Manevra Organizarea și executarea
oportună a manevrei
Securitatea acțiunilor și
trupelor Evitarea surprinderii Securitatea acțiunilor și a
forței
Simplitatea planurilor și
ordinelor Inițiativa
Flexibilitatea Flexibilitatea
Realizarea și menținerea
rezervei Etapizarea acțiunilor
întrunite
Cooperarea Coordonarea acțiunilor
întrunite
Siguranța și protecția
Menținerea unui moral
ridicat Pregătirea forțelor
Moralul ridicat
Sprijinul logistic Susținerea

După aprecierea n oastră această variantă de lucru ar fi firească, viabilă,
deoarece ar fi în acord cu caracterul de universalitate al științei militare în
general, al principiilor luptei armate în special. Poate că nu ar fi lipsit de interes
ca, asemănător abordării proble maticii legilor luptei armate, să se stabilească
principii generale și particulare ale luptei armate. Având în vedere cele arătate,
apreciem că varianta cu nouă principii ale luptei armate, într -o formulare co ncisă
este una optimă, astfel: Cooperarea – coordonarea eforturilor, forțelor și
mijloacelor, într -o concepție unitară, pentru îndeplinirea misiunilor ;

91 General de brigad ă(r) prof.univ.dr. Costic ă Țenu, op cit., p. 76
92 Dr. Constantin Moștoflei, op.cit ., p. 58
93 Col.prof.mil.dr. Gheorghe Pavel, Curs de artă militară, Editura Universității Naționale de Apărare ,, Carol I ’’,
Bucure ști, 2006, p. 9

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
67 din 307
Concentrarea efortului – gruparea forțelor și mijloacelor în locul și la momentul
oportun pentru executarea loviturilor hotărâtoare, în acord cu obiect ivul stabilit
prin misiune ; Economia de forțe și mijloace – utilizarea judicioasă și eficientă a
resurselor umane și materiale, în raport cu necesitățile îndeplinirii misiunii
stabilite ; Flexibilitatea – asigurarea libertății de acțiune comandanților în
planificarea și executarea acțiunilor, constituirea grupărilor de forțe, în acord cu
realitatea situațiilor, pentru îndeplinirea misiunii stabilite ; Libertatea de ac țiune –
contracararea acțiunilor adversarului de a -și impune voința, de a cuceri și menține
inițiativa ; se poate asigura în principal prin ini țiativă creatoare, realizarea
surprinderii, siguranță, concentrarea eforturilor ; Manevra – realizarea celei mai
favorabile grupări de forțe și mijloace care să asigure condițiile executării prin
surprindere a unei lovituri decisive adversarului, succesul fiind rezultatul punerii
în aplicare a celorlalte principii enunțate ; Surprinderea și evitarea surprinderii –
presupune acțiune pentru lovirea adversarului în momentul și în locul unde se
așteaptă cel mai puț in, cât și măsurile destinate evitării unei asemenea situații
pentru forțele proprii ; Siguranța acțiunilor și protecția forțelor – totalitatea
măsurilor care să asigure libertatea de acțiune a structurilor de conducere și
execuție, factor de succes în plani ficarea și execuția operațiilor militare, de
asigurare a unui moral ridicat forței umane ; Unitatea acțiunilor – presupune
unitate de voință, comandament, concepție de organizare, planificare, conducere
și execuție.
Ordinea în care sunt prezentate principii le luptei armate nu are vreo
conotație în privința importanței, de altfel considerăm că nu trebuie să existe un
clasament al acestora, având în vedere că aplicarea lor unitară poate constitui un
factor de succes în acțiunile militare, indiferent de amploar ea lor. Această idee a
stat la baza enumerării principiilor în ordine alfabetică. Principiile de mai sus le
putem aprecia ca având caracter istoric, ele se regăsesc formulate în lucrările
teoreticienilor consacrați ai lumii, sunt validate de practica milit ară, de marile
confruntări care s -au desfășurat de -a lungul secolelor, în special începând cu

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
68 din 307
secolul al XIX -lea, când se poate vorbi de o artă militară scientizată, în care arta
comandanților a fost rezultatul unor acumulări teoretice din domeniul științe i
militare și a celor de contact. Credem că participarea unor structuri din cadrul
sistemului de securitate, siguranță, ordine publică și apărare al Romaniei la
operații militare care nu sunt specifice războiului, impune luarea în considerare a
ideii promo vării, studierii și punerii în aplicare a unor principii de acțiune în
acord cu cerințele rezultate din experiența acumulată de către forțele angajate de -a
lungul ultimelor decenii. Ideea nu este nouă, ea se regăsește în prevederile FM
100-5 Operations94, capitolul 13, în care un punct distinct este rezervat
principiilor, în care se precizează că acestea sunt specifice acțiunilor
necombatante, nu exclud principiile generale, nu sunt imuabile și servesc drept
ghid pentru acțiunile care se desfășoară95. Cele ș ase principii – obiectivul,
legitimitatea, reținerea, securitatea, perseverența, unitatea de efort (Anexa nr. 4 ),
presupun o conduită specifică activităților care se desfășoară : operații de evacuare
a necombatanților , controlul armamentelor, sprijinul auto rităților civile, asistența
umanitară, combaterea terorismului, operații de restabilire și menținerea păcii,
atacuri și raiduri, ș.a. Principiile luptei armate constituie abordarea teoretic ă și
latura practică principală din arta militară, cu aplicabilitat e constantă la nivel
strategic și tactic. N. Bonaparte scria cu convingerea , izvorâtă din studii de istorie
militară și activitățile sale de conducere militară , că: ,,Principiile lui Cezar au fost
aceleași cu cele ale lui Hanibal : menținerea tuturor forțel or grupate ;
invulnerabilitatea în toate punctele, dirijarea cu rapiditate înspre pozițiile
importante, sprijinul pe mijloacele morale -pe reputația armelor, pe teama
inspirată inamicului…pe mijloace politice, pentru a avea siguranța fidelității
aliaților și supunerii popoarelor cucerite ”96. Afirmațiile se regăsesc și azi în
conținutul legilor și principiile războiului și ale luptei armate, aplicarea lor
îmbrăcând forme moderne, subtile și disimulate.

94 FM 100 -5 Operation , Washington DC, June, 1993, p. 1 30
95 Ibidem , p. 133
96 Napoleon Bonaparte, Manualul comandantului. Maxime Napoleoniene , Editura Helicon, Timi șoara, p. 20

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
69 din 307

CAPITOLUL 2
ASPECTE TEORETICE ȘI PRACTICE PRI VIND
ACTI VITATEA DE INTELLIGENCE

Noile riscuri și amenințări asimetrice naționale și internaționale,
conexiunile interstatale, multiplic area actorilor non -statali și tipologiei
conflict elor, solicită sporirea capacității anticipative precum și a capabilităților de
răspuns ale serviciilor și structurilor de intelligence la riscurile generate de
terorism ul internațional, de proliferare a armelor de distrugere în masă, la cele
generate de instabilitate regională și criminalitate organizată transfrontalieră,
precum și la mutațiile survenite în cazul amenințărilor de tip clasic .

2.1 Intelligence – rol și transform are în contextul actual de securitate
Serviciile de informații gestioneaz ă în perioada post Război R ece probleme
noi, care, în trecutul nu foarte îndepărtat n u erau considerate chestiuni care să
solicite atenția acestora97: apărarea infrastructurii naționale împotriva atacurilor,
terorismul sau crima organizată informatică, operațiuni internaționale pentru
menținerea păcii, apărarea frontierelor și a punctelor d e trecere împotriva
tranzitului de arme și mijloace de distrugere în masă, încălcări masive ale
drepturilor omului, evaluări ale unor situații economice sau financiare globale
care pot periclita securitatea statelor, ajutor în caz de dezastre, acordarea de
sprijin în urmărirea criminalilor de război sau a liderilor crimei organizate în
cadrul unor anchete penale internaționale.

97 Huntington, Samuel P. , The Clash of Civiliz ations and the Remaking of World Order , New York, Simon &
Schuster, 1996, p. 36

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
70 din 307
2.1.1. Intelligence și asigurarea securității globale
Termenul ,,securitate” provenit din latinescu l ,,securitas/securitatis”,
exprimă atât lipsa unei primejdii, cît și o stare de calm și pace. În limba română,
acest cuvânt este atestat în Hronicul lui Gheorghe Șincai, cu sensul de ,,a fi la
adăpost de orice pericol”, ,,a fi în siguranță”.
De-a lungul timpului, conceptul de securita te a avut diverse forme și
înțelesuri, cunoscând o mai largă utilizare în timpul războiului r ece, în contextul
unei lumi dominate de două alianțe politico -militare opuse din punct de vedere
economic, ideologic și militar . Securitatea are și o latură cultur al-religioasă,
afirmând u-se astfel că ,,următorul război mondial, dacă va fi unul, va fi un
război între civlizații”98.
Securitatea reprezintă o valoare, atât pentru om, cât și pentru colectivitățile
în care aces ta trăiește, aceasta fiind ,,o stare ce treb uie realizată pentru ca un stat
sau un grup de state să poată acționa neîngrădit pentru promovarea intereselor
proprii”99. Autorii afirmației identifică trei valențe diferite ale securității :
securitate mondia lă, europeană și regională .
Conceptul de securi tate mondială, acceptat de către statele membre NATO,
cunoscut și sub numele de securitatea globală sau internațională presupune o
relație de echilibru între toate țările, având drept scop asigurarea păcii prin
intermediul mecanismelor și a instituțiilor internaționale ,,menite să conserve
valorile fundamentale ale statelor – independența, suveranitatea și integritatea
teritorială ”100.
Conceptul de securitate a fost redefinit de către reprezentanții Școlii de la
Copenhaga, Barry Buzan și Ole Weaver fiind ce i mai importanți dintre
teoreticie nii acestui concept. Abordarea lor teoretică a abandonat viziunea
tradițională asupra securității, care se concentra doar asupra dimensiunii militare,

98 Idem
99 Aron -Liviu Deac, Ion, Irimia, Securitate și apărare națională , Editura A.I.S.M., București, 1999, p. 7
100 Gheorghe Tătaru, Valențele conceptului securitate , Editur a Universității Naționale de Apărare ,,Carol I",
București, 2006, p. 11

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
71 din 307
adăugând u-i patru noi valențe, respectiv: socială, politică, economică și de mediu.
Securitatea mondi ală introduce ideea conform căreia ,,dilema realistă a
securității poate fi cel mai bine depășită nu prin balanța puterii și prin ajutorare,
ci prin instituirea unor angajamente colective, prin care fiecare stat își asumă
îndatorirea de a se alătura împotriva acelora care amenință integritatea
teritorială sau independența politică a unuia dintre membrii angajamentului
colectiv”101
Noile abordări privind securitatea națională/regională/globală evidențiază
faptul că există o strâns ă legătură între globalizare și securitate. Interdependența
în continuă creștere din cadrul relațiilor internaționale, generată de globalizare
aduce cu ea noi aspecte ale noțunii de securitate globală.
Necesitatea asigurării securității mondi ale a apărut în condițiile așa
numitului război industrializat, ale cărui începuturi se găsesc în perioada primei
conflagrații mondiale a secolului al XX -lea, care a demonstrat incapacitatea unor
state de a dispune de resursele necesare obținerii victoriei sau evitării înfrângerii.
Zbigniew Brzezinski e ra de părere că sporirea securității mondial e
reprezintă ,,o componentă esențială a securității naționale”102.
Potrivit conceptului de securitate mondial ă, orice atac asupra unui stat
democratic este considerat un atac as upra tuturor statelor democratice, fapt ce
determină să s e considere că în ultimul secol ,,Conceptul de securitate a evoluat
în strânsă legătură cu evoluția intereselor și necesităților diferiților actori ai
mediului socio -politic și a raporturilor de pute re dintre aceștia”103.
Conceptul este determinat și de apariția tehnologiei informației . Termeni
precum piață globală ori probleme globale au devenit parte a discursurilor
profesionale cotidiene dintre oameni de știință, politicieni, oameni de afaceri sau

101 Pirnea, Vasile, Dimensiunea de securitate și apărare a Uniunii Europen e, București, Editura Centrul Tehnic
Editorial al Armatei, 2005, p. 24
102 Vasile Popa , Implicațiile globalizării asupra securității naționale , Editura Universității Naționale de
Apărare,,Carol I ”, București, 2005, p. 5
103 Aurel V. David, Doctrine, politici și strategii de securitate , Editura Fundației „România de Mâine”, București,
2008 , p. 61

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
72 din 307
jurnaliști.104 În ciuda omniprezenței sale, problematica definirii conceptului
securității mondial e încă reprezintă obiectul unor discuții controversate, în
contextul globalizării.
În societatea bazată pe cunoaștere , securitatea a devenit un bun comun.
Pentru a face față provocări lor actuale asupra securității , sunt implementate
strategii în care rolul serviciilor specializate este radical transformat. Serviciile de
intelligence tind să devină a stfel furnizoare de cunoaștere pentru securitatea
mondială, euro peană și națională.
Globalizarea este un proces pe termen lung, care conduce către un sistem
mondial , interconectat și interdependent , succesul fiind de partea guvernelor
implicate , ca urmare a utilizării tehnologiilor și standardelor economice avansate,
precum și capacitatea statelor de a fi permanent și corect informate, în toate
domeniile. Globalizarea , având caracter transfrontalier, obligă statele la o
integrare a elementelor militare și nemilitare ale puterii. Astfel, sunt neces are
coordonarea și o bună cooperare între domeniile politic , economic, militar, ordine
publică, servicii de informații, știință , cultură, tehnică.
Raportul dintre termenii globalizare și securitate națională a căpătat noi
valențe după dezbaterile de la Summit -ul Mileniului , din 2000, și după
evenimentele din 11 septembrie 2001 din S UA, moment în care s -a constatat
faptul că lumea nu e ra pregatită față de amenințările asimetrice globale, fiind
predispusă la instabilitate și conflict armat . Efectele globalizării la nivelul
intelligence se axează foarte mult pe comunicarea dintre state, p rocesul de
globalizare fiind caracterizat prin : ,,interdependența, interacțiunea,
simultaneitatea, incertitudinea, instabilitatea și d inamica ridicată a
evenimentelo r, ce au avut ca rezultat socie tatea informațională văzută ca o
realitate fără granițe naționale , în care facilitățile digitale, de la comunicații prin
fibre optice până la sateliți și software de ultimă oră se îmbină cu o gamă

104 Scholte. Jan Aart, Beyond the Buzzword: Towards a Critical Theory of Globalization , în Eleonore Kofman and
Gillians Young (ed), Globalization:Theory and Practice, London,1996, p. 51 ; David Held, Anthony McGrew,
Globalization / Anti -Globalization: Beyond the Great Divide , 2nd Ed ition, Polity, Cambridge, 2007, pp. 1-3

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
73 din 307
diversificată de influențe negative, riscuri și amenințări la adresa securității
indivizilor, țărilor sau planetei ”105.
Efecte globalizării au generat vulnerabilități referitare la comunicații ,
finanțe la nivel global, arme convenționale și nucleare, biologice și chimice,
corupție, conflicte intrastatale, sănătate , asistență pentru dezvoltare, comerț
internațional, drepturile omului, comunicare globală, conservarea naturii, poluare ,
refugiați, crimă organiz ată transfrontieră și terorism . Aceste vulnerabilități au
generat noi riscuri și amenințări, noi medii conflictu ale, globalizarea accentuând
importanța și flexibilitatea privind soluții le de rezolvare a crizelor de identitate
național ă, cu facilitarea relațiilor de apropiere interumană.
Abordând efectele globalizării asupra securității și intelligence -ului,
evidenți em problematica terorismului și a crimei organizate, ca nouă amenințare
pentru securitatea globală , imposibil de eradicat fără suportul specialiștilor din
intelligence, având în vedere faptul că nu se mai poate face o disociere clară între
politicile de se curitate națională și cele de securitate globală, într -o lume din ce în
ce mai marcată de acest fenomen .
Potrivit lui Norbert Wiener, informația reprezintă o ,,măsură a gradului de
organizare a unui siste m, comparativ cu entropia care măsoară gradul său de
dezorganizare"106. Astfel, putem compara intelligence -ul cu o interconectare de
informații în cadrul unor sisteme structurate, având rolul de a genera o imagine
clară a realității și a gradul ui de certitudine al informațiilor supuse analizei, într -o
eră în care informația se poate dovedi inutilă/incertă/nesigură.
În lumea contemporană, cunoașterea , apanaj și al intelligence -ului, a
devenit indispensabilă, manifestându -se mai ales ca o necesitate într -o lume
inundată de informații și paleta de instrumente elaborate pentru culegerea,
procesarea , analizarea , interpretarea și valorificarea datelor și informțiilor.

105 Studii de securitate, Efectele globalizării asupra securității statelor , în https://studiidesec uritate.
wordpress.com/2011/04/05/efectele -globalizarii -asupra -securitatii -statelor/ , accesat la 11.08.2016
106 Norbert Wiener, Cybernetics: or Control and Comm unication in the Animal and the Machine , ediția a II -a,
Cambridge, MIT Technology Pr ess, 1985, p. 11

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
74 din 307
Cunoașterea presupune, pe lângă capacitatea de însușire a unor informații,
abilitatea de înțelegere a acestora și de producere de noi informații, prin sinteză și
analiză și pe baza celor deja existente, astfel că intelligence -ul poate contribui,
prin selecția și relevanța inform ațiilor, la realizarea unui suport decizional
oportun pentru factorii de decizie la nivel înalt din diferite domenii de act ivitate .
Colectarea și analiza continuă a datelor și informațiilor referitoare la
mediul înconjurător și la acțiunile altor persoane reprezintă un element
caracteristic fundamental al naturii umane. De fapt, supraviețuirea noastră ca
indivizi, depinde de aceste abilități. Colectăm constan t percepții, emoții, intuiții și
date despre ceea ce se întâmplă în jur. Astfel, putem analiza diferențele dintre
informație și intelligence. Intelligence reprezintă rezultatul unui proces intelectual
logic, denumit și ciclul de intelligence, care produce noi cunoștințe din domeniul
acțional, în vederea : coroborării validității informațiilor ; înțelegerii importanței
acestora și a conexiunilor cu alte date ; dezvoltării unui plan de acțiune (o ipoteză)
și utilizării unui plan pentru atingerea scopurilor prestabilite ; totodat ă cuprinde
element ul lecțiilor învățate.
Pentru a răspunde întrebării ,,care este diferen ța dintre informație și
intelligence ?”, trebuie să definim trei concepte de bază – informație, cunoaștere
și intell igence – și să analizăm relația dintre ele. O bună modalitate de a distinge
între ele, este aceea de a observa modul în care se reflectă relația noastră cu
prezentul, trecutul și viitorul. Informația descrie – ea ne spune cum arată lumea în
prezent ; cunoa șterea prescrie – ne spune cum să acționăm, pe baza experiențelor
acumulate ; intelligence -ul decide – ghidează, face predicții și îndrumă, arătându –
ne cum se poate acționa în diferite circumstanțe nemaiîntâlnite până în prezent și
care ar putea fi finalitat ea acestora.
Față de opinie sau cunoaștere, intelligence nu înseamnă informație, ci, un
proces sau o abilitate nativă de a utiliza informația, astfel încât să răspundă
cerințelor lumii aflate în permanentă schimbare . Astfel, intelligence înseamnă

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
75 din 307
abilitat ea de a gestiona situații imprevizibile, totodată .107
Conceptul de intelligence este polisemic și se constit uie într -un proces
conștient de creație, colectare, analiză, sinteză, interpretare și modelare a
informațiilor în vederea găsirii de soluții.
Facem distincție între informație și intelligence, deși ambele concepte
presupun parcurgerea unui proces, care conduce la un rezultat. Intelligence -ul –
suport al deciziilor umane raționale – față de cunoaștere este particular printr -un
proces amplu, care înce pe cu colectarea de date, ce conduc la informații, apoi la
cunoștințe și culminează cu înțelegerea acestora, fiind caracteristic numai ființei
umane.
Totodată, intelligence, față de informație, aduce un plus de valoare, prin
raritate (furnizare limitată și beneficiari selectați) și exclusivitate (păstrarea
controlului asupra difuzării). Astfel, beneficiarul are avantajul de a înțelege sau
de a influența în bine comportamentul celorlalți.
Din această perspectivă, Peter Gill consideră că intelligence -ul este
preocupat de : ,,…. activitățile secrete – căutarea țintelor, culegerea, prelucrarea,
analiza și diseminarea – cu scopul de a îmbunătăți starea de securitate și/sau
pentru a menține controlul/putere a în fața competitorilor prin prevenirea
amenințăril or și valorificarea oportunităților"108. Importanța intelligence -ului
este determinată de context ul percepției insecurității, sub diversele ei forme
(crimă organizată, terorism, trafic de persoane , etc. ), obligând astfel la generarea
posibilităților de asig urare, prin mijloace democratice, a securității și siguranței
publice. Prin intelligence înțelegem totodată cuplul de acțiuni și reacții, cauzele și
efectele fiind difuze, d ar impactul unor decizii poate fi invers proporțional cu
intenția, iar consecințele greu de anticipat cu certitudine109.

107 Alistair MacFarlane , Information, knowledge and intelligence , în https://philosophynow.org/issues/98
/Information_ Knowledge_and_Intelligence, accesat la 10.07.2016
108 Gill, Peter, Theories of intell igence: where are we, where should we go and how might we proceed? ,
Intelligence theory: Key questions and debates (Studies in intelligence), Routledge, 2009, pp. 220 -221
109 Warner, Michael, Intelligence as risk shifting , Intelligence theory: Key questio ns and debates (Studies in
intelligence), Routledge, 2009, p. 19

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
76 din 307
Analiza de intelligence este o construcție a minții umane , deci în mod
obiectiv are caracter subiectiv, deși sunt utilizate aceleași inst rumente și tehnici
de analiză , implicând , în cele mai multe cazuri, sistemul de valori și buna credință
a fiecărui analist în parte.
Astfel, o situație complexă se poate reduce la mai multe elemente
interconectate, organizate logic sub formă de informații fixe și variabile, ce
conduc către o informare oportună pentru factorii de dec izie din stat și/sau
organizație . Astfel, este justificat caracterul clasificat al activității de intelli gence,
produsele sale fiind, din motive de securitate, învăluie în mister și nu tocmai
concrete, deoarece nu operează cu date certe , nici destinate pu blicului larg .
Intelligence , privit sub aspectul unei teorii și practici care are la bază
elemente din diferite domenii științifice, se află totodată în conexiune cu diferite
preocupări ale științe lor umaniste, printre care amintim110: comportament
organiza țional – intelligence -ul organizațional este caracterizat prin modalități de
adecvare a resurselor, a protejării datelor etc., asp ecte ce contribuie la o creștere a
valoril or politicilor instituționale; antropologie structurală – abordează
intelligence -ul din punct de ved ere identitar și intercultural , rolul cunoașterii
percepțiilor și psihologiei individului fii nd obligatorii în acest domeniu ;
sociologie – conexiunea cu intelligence contribuie la o mai bună înț elegere a
rețelelor sociale; comunicare și relații publice – intelligence -ul apare aici ca
factor de comunicare, asigurând securitate și mod ificări în ceea ce privește
mentalitățile din societate . Totodată, apreciem că domeniul diploma ție publică se
poate alătura cu ușurință acestei enumerări a d omeniilor științifice care stau la
baza intelligence – diplom ația publică fiind un ,,proces de comunicare
intercultural dintre instituții și organizații dintr -un stat și audiențele
internaționale în scopul promovării interesului național, avansarea obiecti velor
de politică externă și informării publicului țintă despre politica, acțiunile și

110 Gill, Peter, op. cit ., pp. 220 -221

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
77 din 307
valorile statului inițiator. ”111 Intelligence -ul, privit ca organizație, produs,
proces , și din punct de vedere preventiv , precum și din perspectiva contracarării
riscuri lor și amenințărilor la adresa securității naționale și europene, de alianță,
trebuie să fie caracterizat de utilizarea unor metode de cercetare descriptivă,
inductivă, deductivă, comparativă, explicativă și estimativă, presupunând totodată
conducerea, dir ijarea operațională în mod discret s au secret, incluzând colectarea
și procesarea de informații în scopul informării/dezinformării/influențării și în
același timp protejării/ascunderii anumitor i nformații sau manipularea ori
transmiterea voită de informaț ii false ori falsificate, în mod acoperit, în scopul
îndeplinirii obie ctivelor de securitate . David Kahn , menționează că, deși,
intelligence -ul a devenit o disciplină academică acum jumătate de secol, totuși,
niciun teoretician nu a lansat un număr îndea juns de mare de concepte pentru a
putea fi testate în mod real.112 Astfel, autorul menționat consideră că definirea
intelligence -ului trebuie să se bazeze pe principii care trebuie fixate cu privire la
trecutul, prezentul și viitorul acestei discipline șt iințifice.
2.1.2. Intelligence -ul contemporan în contextul valorilor de securitate națională
Schimbările survenite în planu l sistemului internațional de securitate se
succed cu o viteză de neimaginat cu câteva decenii în urmă , atingând profunzimi
inedite și foarte greu de prognozat. Pe bună dreptate, se apreciază că ,,De la
sfârșitul Războiului Rece, serviciile tot încearcă să se reformeze, dar
evenimentele se pare că au luat -o, din păcate în mod tragic, înaintea acestor
încercări marcate, impregnate de ti miditate, clișee și o gândire strategică
sterilă.“.113 Dacă comparăm domeniul informațiilor din perioada Războiului
Rece și intelligence -ul din ultimele două decenii, observăm că activitatea a rămas ,
sub unele aspecte, constantă (intelligence păstrând o ari e de activitate

111 Instruc țiuni privind activitatea de informare și relații publice în Ministerul Apărării Naționale , Monitorul
Oficial al Romaniei, partea I, nr. 855/18. 12.2012, p. 21
112 Kahn, David, Intelligence theory: Key questions and debates (Studies in intelligence), Routledge, 2009, p. 4
113 George Maior, Studiu introductiv la lucrarea Serviciile de Informații și Drepturile Omului în era terorismului
global , coord. S teve Tsang, Editura U nivers Enciclopedic, 2008, p. 10

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
78 din 307
,,conservatoare”), în timp ce scena internațională a suferit transformări
spectaculoase. Noua paradigmă în intelligence este de fapt efectul acestor evoluții
și transformări, reprezentând capacitatea de adaptare și de augumentare a puterii
statale într -un mediu exterior caracterizat plin de incertitudine .
Terorismul internațional , de exemplu, beneficiază acum de noi metode și
mijloace sofisticate de culegere a informațiilor, de agresiune pe piețele de profil,
teroriștii, traficanții de drog uri și alte categorii de actori nontradiționali realizând
necesitatea măririi eficacității și a profiturilor (de imagine, financiare, de piață
etc) propriilor operațiuni114. Situația geopolitică și geostrategică a României,
aflată în continuă schimbare, alăt uri de mediul de securitate volatil, influențează
în mod decisiv activitatea de intelligence, fapt ce implică adaptarea serviciilor de
informații la contextul geostrategic actual.115 Având în vedere apartenența
noastră , de facto și de jure , la comunitatea europeană și euroatlantică, precum și
extinderea tipologiei riscurilor și accentuarea incertitudinii în era informațională,
România, prin structurile sale specializate, reprezintă un contributor activ la
securitatea internațională și regională.116
În noul con text al dezvoltării tehnologice și al unor comunități virtuale greu
controlabile în cadrul spațiului cibernetic, cunoașterea reprezintă premisa
îndeplinirii misiunilor de nivel strategic ale serviciilor de informații. Aceasta are
la bază principiul „need t o share”, care presupune că utilizarea eficientă a
informației se realizează optim într -un mediu colaborativ, ceea ce asigură o viteză
de reacție sporită, o adecvare a răspunsului la riscuri și amenințări complexe, în
vederea susținerii decizionale. Avanta jul înțelegerii lumii contemporane provine
dintr -o raționalizare optimă a riscurilor, amenințărilor și a hazardului, prin
aplicarea principiilor relevanței, alocării resurselor în funcție de relevanța stabilită
și evitarea suprinderii. Este deosebit de imp ortantă reevaluarea modelelor de

114 Pe larg în, Karin Maria Megheșan, Intelligence, diplomație și decizia de politică externă. Rolul intelligence în
negocierile internaționale , Teză de doctorat, Universitatea din București, 2011
115 SRI. Viziunea Strategică 2007 -2010 , în :https://www.sri.ro/fisiere/docp/viziunea.pdf , accesat la 09.04.2013
116 Strategia de Securitate Națională a României , în http://www.presidency.ro/static/ordine/ SSNR/ SSNR.pdf,
accesat la 10.04.2015

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
79 din 307
raportare la noile amenințări și tipuri de conflicte, ținând cont de prioritățile
stabilite în raport cu relevanța acestora. Noua abordare este dificilă, dacă luăm în
calcul existența unor tipare mentale, de percepție, de c ogniție, alături de atitudini
și sentimente, precum și de tipar ele de natură organizațională. Deși se susține în
multe cazuri că m odelele trecutului nu ne mai sunt de folos în înțelegerea
prezentului și cu atât mai puțin n u vor mai fi valabile în viitor, a cest concept nu
trebuie absolutizat. Este necesară o transformare atât în ceea ce privește tiparele
intelectuale și informaționale, cât și a atitudinilor, comportamentelor și
mentalităților, atât la nivel individual c ât și organizațional sau statal, fără a eluda
faptul că evenimentele trecute reprezintă lecții de învățat, pentru combaterea
eșecului în intelligence. Astfel, serviciile de informații tind să devină furnizoare
de cunoaștere117.
Complementaritatea și schimbul reciproc interinstituțional, precum ș i cele
dintre furnizor și beneficiar contribuie la ,,transformarea culturii secretului”118,
aspect necesar în actualul context de securitate deoarece ,,informația este putere,
dacă este obținută la timp și dacă este folosită în mod corect”.119 Serviciile de
informații reprezintă doar instrumente de implementare a politicilor, și nu factori
de decizie sau de construcție de politici. Pentru a fi eficiente, serviciile de
informații trebuie să apeleze la rețele colaborative, astfel fiind capabile să ofere
produse i nformaționale bazate pe analiză interdisciplinară. Aceste rețele trebuie
să dispună de experți atât din mediul privat, cât și din structurile de
intelligence120.
Un aspect de bază în domeniul de intelligence îl reprezintă cultura de
securitate , care se ref eră la ,,promovarea și consolidarea valorilor democratice,
prin dezvoltarea unei înțelegeri comune a provocărilor și oportunităților în

117 Corina -Gabriela Sindie, Eșecurile în activitatea de intelligence și combaterea lor în contextul de securitate
actual , Buletinul Universității Naționale de Apărare ,,Carol I”, vol. 2 (nr. 2)/2015, Editura Universității Naționale
de Apărare ,,Carol I”, p. 75
118 Tendințe în intelligence , în http://www.sri.ro/fisiere/studii/TendinteInIntelligence.p df, accesat la 09.04.2013
119 Ionel Nițu, Analiza ca vocație; schimbarea ca oportunitate , Bursa , în http://www.bursa.ro/analiza -ca-vocatie –
schimbarea -ca-oportunitate -200843&s=print&sr=articol&id_articol=200843.html , accesat la 13.03.2014
120 Corina -Gabriela Sindie, Eșecurile în activitatea de intelligence…op.cit. , p. 75

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
80 din 307
domeniul securității naționale, la nivelul statului și al societății”121. Conceptul
de securitate uti lizează o nouă abord are instituț ională , vizând promovarea
dialogului cu actorii (institutii publice) și validând misiunea lor socială, în
vederea se sizării noilor tipuri de amenințări, riscuri și vulnerabilităț i. Cultura de
securitate reprezintă o abordare instituț ională mode rnă, e a promovează
,,problematica securității; cunoa șterea registrului de urgenț e publice de ordin
politi c, militar, economic, societal și ecologic; totalitatea noțiunilor, ideilor și
informaț iilor de car e dispun, la un moment dat, cetăț enii statului, ref eritoare la
valorile, interesele și necesitățile naț ionale de securitate; modalitate de
dezvoltare a unor atitudini, motivații și comportamente necesare apărării și
protecției personale, de grup și statale față de vulnerabilități, factori de risc,
amenință ri, stă ri de pericol sau agresiuni potențiale, precum și promovării lor în
mediul intern și internaț ional de securitate "122.
Aprofundarea acestui concept a generat o redimensionare a joint
intelligence -ului. Joint intelligence presupune cooperare, comandă și direcție
integrată, precum și folosirea resurselor și a informațiilor din toate sursele
disponibile pentru realizarea analizei și informarea decidenților123, puse la
dispoziție de către structurile cu atribuții pe plan intern și extern. Procesul joint
intelligence semnifică terminologii și proceduri comune, care să asigure
comandanților și decindenților politici la nivel național informații relevante și
oportune . ,,Colaborarea, pe verticală și orizontală, specifică joint intelligence –
ului, deține un rol covâ rșitor în formarea acelei gândiri strategice necesare
pentru a rezista prezentului imprevizibil și surprizelor viitorului ”124. Rolul
principal al activității de tip joint intelligence este de asigurare a informa țiilor și
evaluărilor în vederea îndeplinirii m isiunilor, rol susținut prin atribuții care
ghidează și sprijină organizațiile și conducerea acestora.

121 Tendințe în intelligence, op. cit., accesat la 09.04.2013
122 Sebastian Sârbu, Despre cultura de securitate, în http://www.caleaeuropeana.ro/editorial -sebastian -sarbu –
despre -cultura -de-securitate, accesat la 01.05.2015
123 Corina -Gabriela Sindie, Eșecurile în activit atea de intelligence…op. cit. , p. 75
124 Idem

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
81 din 307
Evenimentele din 11 septembrie 2001 a u accentuat faptul că securitatea
înseamnă mult mai mult decât securitatea militară și că, tinând cont de
interdep endențele globale și de noile riscuri, abordarea securității prin prisma
factorului m ilitar nu mai este suficientă . În prezent s ecuritatea națională a
României este direct influențată de situarea sa la confluența a patru spații
geopolitice și geostrategice : ,,central -european, sud -est european, răsăritean și
cel al zonei Mării Negre, zonei Caucazului și Asiei Centrale, cu conexiune spre
zona Medit eranei și Orientului Mijlociu ”125. În asemenea condiții, p oziția
geopolitică și geostrategică a României reprezint ă un plus în vederea promovării
unor politici de stabilizare și angajare a statelor din aceste spații , prin dezvoltarea
cooperării și colaborării între acestea pentru contracararea riscurilor la adresa
securității continentale și globale, în acord cu abord ările organizațiilor
internaționale (îndeosebi U.E., N.A.T.O., O.S.C.E.).
Condiția sine qua -non pentru un management cooperativ al securității nu
este reprezentată doar de reformele instituționale, ci și de angajamentul ferm față
de principiile de organiz are și funcționare a comunității europene și
transatlantice. Acestea includ : indivizibilitatea securității, transparența,
angajamentul global și regional al comunității națiunilor democrate de a întări
cooperarea multilaterală în con fruntarea cu noile ame nințări. Începutul s ecolul al
XXI-lea reprezintă o escaladare a conflictelor regionale, asimetrice și
interdependente, fiind marcat de transformări profunde ale mediului de securitate.
Lumea a devenit din ce în ce mai interdependentă. Noua lume care se
proiectează și se formează necesită o altă cultură de securitate. Deși terorismul nu
reprezintă singura amenințare majoră cu care se confruntă structurile de
informații ale statelor , acesta se instaurează treptat ca o forță distructivă la nivel
global, demon strând că nici cele mai puternice state nu-și pot asigura siguranța și
securitatea absolută .

125 Daniel Ilcu, Conceptualizarea securității în cadrul Uniunii Europene , Sesiunea anuală de comunicări
științifice, Politici și strategii în gestionarea conflictuali tății, Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, Centrul
de Studii Strategice de Apărare și Securitate, 20-21 noiembrie 2008, București, vol. 5, p. 377

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
82 din 307
Transformarea structurilor de intelligence implică schimbări profunde, pe
baza estimărilor referitoare la riscuri viitoare, rezistența la schimbare, fiind direct
proporțională cu neînțelegerea evoluțiilor în plan geopolitic și geostrategic . De
asemenea, ,,transformarea presupune un grad de complexitate mai mare decât
reforma, necesitând un „triunghi partenerial” între catalizatorii externi care
aduc idei inovatoare în sistem, componenta legislativă/ beneficiarii care sprijină
ideile noi și actorii interni care evaluează și implementează schimbarea”126.
Serviciile de informații sunt instituții cu atribuții în domeniul culegeri i și
valorificării datelor relevante pentru securitatea națională. Acestea î și desfășoară
activitățile în principal pe terit oriul național, dar și în afara acestuia , în cooperare
cu alte instituții responsabile în domeniul monitorizării și prevenirii amenințărilor
transfro ntaliere.
Transformarile la nivelul serviciilor de informații trebuie să pornească de la
premise și obiective politico -strategice și economice, ca urmare a necesității de a
gestiona provocările de securitate pe care le incumbă statutul de țară membru al
N.A.T.O. și U.E., de parte ner strategic al unor state care fac parte sau nu din
aceste structuri, serviciile de informaț ii trebuind astfel să își asume obiectivele
strategice ale organizații lor și statelor cu care cooperează pentru contracararea
riscurilor și amenințărilor comune. Astfel, în reconfigurarea activității serviciilor
de informații este nevoie de o tra nsformare continuă, sustena bilă, având în vedere
faptul că : ,,…abilitatea de a anticipa presu pune proiectarea unei viziuni…v iitorul
presupune schimbare, iar riscul cel mai mare îl reprezintă rezistența la
schimbare. Avantajul competitiv al serviciilor de informații este susținut și de
capacitatea de a se transforma mai repede decât amenințările emergente.
Singurul mod de a combate amenințările asimetrice este de a acțion a asimetric și
de a răspunde cu schimbări impredictibile. În varianta ideală, serviciile de
informații se „reinventează” dinamic, prin evaluarea lecțiilor învățate și

126 Ion Grosu, Serviciile de informații – reformă sau transformare , în http://intelligence.sri.ro/serviciile -de-
informatii -reforma -sau-transformare/ , accesat la 11.08.2016

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
83 din 307
adaptarea continuă la sch imbările mediului de securitate ”127.
Teoretic, lucrurile stau sau ar trebui să se desfășoare în acest mod. În
realitate, există această situație obiectivă a simetriei acțiunilor structurilor de
intelligence, determinate de cadrul legislativ, normativ și regulile stricte de
angajare și asimetria acțiunilor structurilor am enințătoare, care acționează
asimetric, chiar cu respectarea unor principii ale luptei armate. Transformarea
serviciilor de intelligence a reprezentat un proces complex astfel încât acestea să
fie în acord cu nevoile reale, minimizându -se astfel ,,distanța rea între
complexitatea vieții sociale românești și modul cum aceasta era reflectată în
materialele de informare prezentate factorilor de decizie în stat”128.
Adaptarea, în domeniul intelligence a vizat creșterea capabilităților de a
obține și de a analiza i nformațiile, cunoaștere și prognoză conferite statului român
și societății civile , în decursul timpului în general , după atentatele din 9/11
septembrie 2001 , în special .
La nivelul departamentelor de resurse umane, începutul anul ui 2002 a adus
modificări substanțiale în ceea ce privește procesul de selecție a viitor ilor ofițeri
de informații, accentul fiind pus pe tineri care au fost pregătiți în domenii privind
,,siguranța națională, operațiuni informative, tehnico -operative, analitice, de
gestionare a re surselor informaționale și de altă natură”129. Mutațiile din
domeniul intelligence reprezintă o provocare și pentru serviciile de informații,
având în vedere faptul că România este racordată la problemele de securitate
aferente N.A.T.O. și U.E.
Dacă luăm , drept exemplu , transformarea Serviului Român de Informații,
aceasta ,, reprezintă un proces natural și necesar, care urmărește definirea
priorităților și dezvoltarea direcțiilor strategice de acțiune pe termen mediu și
lung. Obiectivele majore ale transformă rii sunt reprezentate de eficientizarea
activității, debirocratizare și flexibilizarea structurală a Serviciului Român de

127 Idem
128 Traian Liteanu, Securitate și instituții, Editura A.N.I., Bucuresti, 2004, p. 59
129 Ibidem

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
84 din 307
Informații”130. Formularea, foarte generală și aparent ambiguă, dar specifică
acestui tip de structuri, s-a concre tizat în acțiuni și ac tivități care să asigure
realizarea acestor deziderate, înscris e în pra ctica serviciilo r de informații
moderne. Dimensiunea calitativă trebuie să primeze în cadrul procesului de
transformare a serviciilor de informații , dacă se dorește o eficentizare la ni vel
managerial, precum și exercitarea eficientă și transparentă , atât cât este posibil și
necesar, a atribuțiilor structurilor în domeniul securității naționale.
Serviciul Român de Informații trebuie să ajungă și să se mențină la
standardele de performanț ă ale structurilor similare din spațiul euro -atlantic,
pentru a putea răspunde ne voilor mediului de securitate. În pre zent se consideră ,
fără a se detalia aspectele concrete, că: ,,actuala concepție de organizare a
Serviciului Român de Informații permite o abordare modernă și eficientă a
competențelor validate de Consiliul Suprem de Apărare a Țării. Printre
obiectivele vizate pot fi menționate: diminuarea, în ansamblu, a punctelor de
decizie din interiorul sistemului; optimizarea fluxurilor informaționale ș i
adaptarea la dinamica provocărilor actuale, dispariția unor paliere de
coordonare; reducerea cu peste 20% a numărului unităților centrale;
responsabilizarea eșaloanelor inferioare prin coborârea nivelurilor de luare a
deciziilor”131.
Conform strategiilor a doptate de către Consiliului Suprem de Apărare a
Țării în domeniu, S.R.I. este instituția care coordonează și gestionează, din punct
de vedere tehnic, problemele privind prevenirea și combaterea terorismului,
precum și contracararea agresiunilor de tip inf ormațional. Evenimentele din 11
septembrie 2001 și escaladarea fenomenului terorist la nivel global , au determinat
reevaluări și reactualizări ale cadrului legislativ și în țara noastră . În anul 2001 ,
S.R.I. a fost desemnat drept ,,autoritate națională în domeniul antiterorist , iar în
2002 au fost elaborate Strategia națională pentru prevenirea și combaterea

130 Transformarea Serviciului Român de Informații , 25.03.2008, http://ww w.sri.ro/upload/reforma.pdf, accesat la
02.02.2015
131 Ibidem

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
85 din 307
terorismului, precum și Protocolul general de organizare și funcționare a
Sistemului Național de Prevenire și Combatere a Terorismului (SNPCT ) 132. În
anul 2004 a fost instituit , potrivit Hotărârii CSAT nr. S -66/15.04.2004 , Sistemului
Național de Alertă Teroristă , cât și Legea nr. 535/2004 privind preven irea și
combaterea terorismului133, iar în 2005 a fost elaborat Regulamentul de
organizare și funcționare a Centrului de Coordonare Operativă Antiteroristă
(CCOA ), structură din cadrul Direcției Generale pentru Prevenire a și Combaterea
Terorismului (DGPCT ), ,,unitate informativ -operativă centrală, care răspunde de
planificarea, organizarea și executarea, într -o concepție unitară, a activităților
de prevenire, descoperire, contracarare și înlăturare a factorilor de risc și
amenințărilor la adresa securității naționale, ce vizează pregătirea, inițierea sau
săvârșirea de acte teroriste ori constituie vulnerabilit ăți ce pot genera sau
favoriza asemenea acte”134, prin care SRI exercită coordonarea tehnică a S NPC T.
Anul 2007 a reprezentat momentul elaborării ,,Strategiei de comunicare și
desfășurare a informării pentru prevenirea și limitarea unei situații de risc
terorist/criză teroristă ”135, pentru ca î n iulie 2008 să intre în vigoare noua
structură organizatorică a Serviciului Român de Informații , iar în ianuarie 2010,
vechea metodologie de organizare și execu tare a intervenției contrateroriste a fost
abrogată , fiind înlocuită cu o alta. Potrivit unui comunicat de presă al SRI,
măsurile standard pe care Serviciul le întreprinde în cazul unor atentate teroriste
cu scopul de a cunoaște și de a preveni posibilele situații ,,generatoare de riscuri
teroriste pe teritoriul României sunt : monitorizarea atentă a evoluției
amenințării teroriste la adresa României, în cooperare cu celelalte instituții și
autorități publice componente ale Sistemului Național de Prevenire și Combatere

132 Emil Olaru, Ciprian Cărbunaru , Activitatea de protecție și contraterorism în armata română. Priorități de
dezvoltar e, în Revista Infosfera, Anul 2, Nr. 2, 2010, p. 60
133 Monitorul Oficial , Nr. 1161 din 8 decembrie 2004, în http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/ 57494 ,
accesat la 07.01.201 7
134 SRI, Antiterorism, contraterorism, în http://www.sri.ro/categorii/23/antiterorism –contraterorism.html, accesat
la 20.02.2015
135 Emil Olaru, Ciprian Cărbunaru , Activitatea de protecție și contraterorism…, op. cit., p. 61

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
86 din 307
a Terorismului, precum și cu p artenerii externi ai Serviciului136”. În cadrul
procesului de modernizar e a SRI, începând cu anul 2008 a fost înființată Direcția
Generală Preveni rea și Combaterea Terorismului, unitate informativ -operativă cu
atribuții privind planificarea, organizarea și executarea ,,activităților de prevenire,
descoperire, contracarare și înlăturare a riscurilor și amenințărilor la adresa
securității naționale, ce vizează pregătirea, inițierea sau săvârșirea de acte
teroriste ori constituie vulnerabilități ce pot genera sau favoriza asemenea
acte”137.
În situația în care se vor contura ,,riscuri sporite în plan terorist, Serviciul
va adopta măsurile necesare pentru contracararea amenințărilor și, în funcție de
evoluția situației ope rative, va înainta Consiliului Suprem de Apărare a Țării
propunerea de ridicare a nivelului de alertă teroristă ”138.
O dată cu stabilirea noilor obiective, scopul SRI este de a consolida o
structură fizică, procedurală, informatică și de protecție a personal ului,
optimizarea capacității de analiză, evaluare și predicție, colectarea eficientă a
elementelor informaționale din surse deschise, precum și realizarea unei
infrastructuri informatice integrate și fiabile. Centrului Național CYBERINT
reprezintă o altă dimensiune a transformarii structurale și funcționale a SRI ,
misiunea acestei structuri fiind de a asigura capabilitățile de ,,prevenire, protecție,
reacție și management al consecințelor în situația unor atacuri cibernetice”139,
constituindu -se într -o inter față de cooperare cu serviciile de i nformații similare
din cadrul NATO. Sistemul SRI de planificare integrată vizează realizarea optimă
a raportului obiective – resurse alocate – priorități, conform unor direcții strategice
și tactice de acțiune , fiind ast fel capabil să realizeze proiecții financi are ale
programelor multianuale , având în vedere faptul că : ,,Fundamentul sistemului de
planificare integrată este reprezentat de Strategia de Informații a Serviciului

136 SRI, Comunicat de presă, din 4.10.2010, în www.sri.ro , accesat la 23.02.2015
137 http://www.sri.ro/categorii/23/antiterorism –contraterorism.html, accesat la 20.02.2015
138 Idem
139 Transformarea Serviciului Român de Informații, op. cit., p. 2

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
87 din 307
Român de Informații, concepută ca instrument s ectorial de realizare a
obiectivelor strategiilor de securitate națională și apărare”140. Adoptarea
documentelor care prevăd direcțiile de acțiune la nivel strategic ale SRI va
permite o manieră acțională adaptată noilor cerințe de securitate, pentru
cunoaș terea, prevenirea, contracararea și înlăturarea factorilor de risc și
amenințărilor la adresa securității României, precum și pentru promovarea și
susținerea valorilor și intereselor naționale și ale aliaților.141 Tran sformarea și
modernizarea SRI , având dre pt coordonate Viziunea Strategică 2007 -2010 se
referă la reforma managerială, debirocratizare, demilitarizare, creștere a nivelului
de tra nsparență și a cooperării SRI cu societatea civilă și cu mediul academic din
România, ceea ce ne îndreptățește să fim de acord cu afirmația conform căreia:
,,O astfel de abordare contribuie la consolidarea serviciului, dar acordă și o
substanță sporită controlului civil asupra sa, deschiderii S.R.I. spre societate,
două elemente cheie în gestionarea riscurilor contemporan e142.
Deschiderea SRI către societatea civilă și mediul academic , componentă a
strategiei de com unicare, se realizează prin intermediul unor programe de dialog,
dezbatere sau training cu mass -media, pe teme de interes public, promovând
astfel cultura de sec uritate în mediul civil.
Referitor la acest aspect, cu ocazia prezentării bilanțului Serviciului Român
de Informații pe anul 2010, directorul SRI, George Cristian Maior arăta : „Dacă
2007 și 2008 au fost anii transformării și reorganizării S.R.I., iar 2009 anul
cooperării internaționale și consolidării instituționale, pot spune că anul 2010 a
fost anul performanței operaționale .”143 Rezultă astfel că Viziunea 2007 -2010 a
reprezentat un pas în ceea ce privește transformarea Serviciului, în timp ce noua
Viziune 2011 -2015 S.R.I. în era informațională s-a axat pe resursa umană, pe

140 Ibidem
141 Ibidem
142 George Cristian Maior, Intelligence eficient: de la control la cooperare , în Revista „22 Plus”, Anul XV, nr.
266, 23 decembrie 2008
143 Serviciul Român de Informații, Discursul Directorului SRI, Domnul Ambasador George Cristian Maior cu
ocazia bilanțul ui Serviciului Român de Informații pe anul 2010 , în http://www.sri.ro/subpagini/425/discursul –
directorului -sri-domnul -ambasador -george -cristia n-maior -cu ocazia -bila.html, accesat la 23.03.2015

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
88 din 307
îmbunătățirea activității ofițerilor de informații.
Viziunea S.R.I. 2011 – 2015 a pornit, conform aprecierii aceluiași dorector,
de la o abordare duală : ,,tehnologia este atât un avanta j competitiv fundamental
în lumea informațiilor, cât și o vulnerabilitate suplimentară de securitate”144.
Erau astfel identificate noi riscuri, pornind de la capacitatea de guvernare a
statului în contextul evoluțiilor tehnologice specifice erei informaționa le, în
condițiile în care pe fondul globalizării și al efectelor crizei financiare, se
considera faptul că, conflictele vor fi preponderent asime trice, având ca spații de
desfăș urare nu numai spațiile clasice de operațiuni, ci și cel cosmic și mediul
ciber netic.
De asemenea, s -a pus problema securității demografice, într -o lume a
fenomen elor migratorii care generează ,, export de insecuritate” din diferite zone
ale globului. Schimbările climaterice și catastrofel e naturale reprezintă și acestea
riscuri la adresa securității naționale. În perioada pe care o parcurgem ne
confruntăm cu problematica liberalizării fluxurilor de informații și comunicare,
când nu se mai pune problema posesiei inform ației, ci a modului de utilizare ,
diseminare și difuzare a acestei a, care reprezintă un risc și o oportunitate în
același timp, în funcție de unghiul din care se analizează situația. Perspectiva
socio -economică actuală este influențată și de rapiditatea invovației prin evoluția
științifică și tehnologică a securității, d ezvoltarea nanotehnologiei, biotehnologiei,
roboticii avansate și energiilor regenerabile. Creșterea dependenței societă ții de
tehnologie sporește , inevitabil, vulnerabilitatea utilizatorilor în fața oricăror
amenințări la adresa acestora. Viziunea SRI 201 1-2015 s -a concentrat pe noile
amenințări asimetrice și asupra modului în care acestea influențează riscurile și
amenințările tradiționale la adresa securității naționale. Potrivit mesajului
directorului SRI, George Cristian Maior, cu ocazia aniversarii a 20 de ani de la
înființarea SRI, transformarea și modernizarea aceste i structuri a reprezentat și
continuă să fie : ,,o reconstrucție a reflexelor colective și individuale, a

144 Ibidem

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
89 din 307
mentalităților, a modului de a acționa” pentru a deveni un ,,serviciu tânăr,
dinamic, dar și o instituție de prestigiu a comunității euroatlantice de informații,
un contributor important la securitatea națională și europeană .”145
SRI se mândrește în prezent cu o nouă generație de ofițeri de informații,
educată și antrenată în spritul un ei noi culturi de securitate, cu valori etice și
profesionale novatoare.
Abundența informațiilor, viteza de desfășurare a evenimentelor și
interdependența acestora , necesită o capacitate de reacție rapidă și o utilizare
integrată a resurselor, pentru a pu tea ,,furniza cunoaștere strategică
decidenților”146 și pentru a contracara și combate posibilele riscuri și amenințări
la adresa securității naționale, într -un mediu în care relația intern -extern se
estompează din ce în ce mai mult.
Impactul tragicelor even imentelor din septembrie 2001, care au șocat SUA
și întreg mapamondul , a generat transformări în diverse domenii privind practicile
sociale, pornind de la cadrul legislativ, în problematica prevenirii și combaterii
actelor de terorism, în relațiile interst atale, ajungându -se la o cooperare privind
amenințările de tip terorist, diferite organizații internaționale și regio nale
implicându -se activ în ace st domeniu. De asemenea , au fost elaborate strategii de
securitate, programe și planuri de acțiune, iar în p lan practic -operațional au avut
loc restructurări de ordin organizatoric și funcțional.
Atentatele de la W.T.C. au reprezentat, pentru experții în studii de
securitate, o oportunitate de a cerceta în profunzime fenomenul terorismului,
cauzele, efectele, f actorii motivaționali, ariile de interes, astfel încât să fie
descoperite metode e ficiente de prevenire și combate re. Diferențele culturale,
globalizarea , au dus la o conștientizare asumată a complexității lumii în care
trăim, a riscurilor pe care escalada rea terorismului le genereaz ă, fapt pentru care

145 Serviciul Român de Informații, Mesajul directorului SRI, dl George Cristian Maior cu ocazia aniversării a 20
de ani de la înființarea Serviciului Român de Informații , în http://www.sri.ro/subpa gini/386/mesajul -directorului –
sri-dl-george -cristian -maior -cu-ocazia -aniversarii -a-20-de-.html, accesat la 25.03.2015
146 Ibidem

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
90 din 307
principiul “need to share” a devenit cheia cooperării în mediul internațional de
informații. Astfel , s-au extins actiunile de partene riat între statele membre NAT O
și la nivelu l altor spații de interes geopol itic (CS I, Nordul Africii, statele arabe
din Golf) pentru a combate fenomenul intitulat super -terorism: cyberterorism,
bio-terorism, psihoterorism sau acte teroriste executate cu folosirea unor agenți
chimici. Umbra evenimentelor din 9/11 septembrie 2001 va continua să planeze
asupra activității celor din domeniul intelligence, eșecul suferit atunci devenind
un factor motivațional. Celebrul “Never again!” (Nu se va mai repeta !) este doar
un slogan clișeu pentru mulți dintre cei care le promovează , dar sen sul frazei nu
trebuie să fie liniștitor pentru cei care lucrează în domeniul securității și siguranței
naționale, care au misiunea de a preveni ca asemenea evenimente să se mai
întâmple vreodată.
Strategia de informații a SRI 2015 – 2019 reprezintă documen tul care
stabilește noi coordonate operaționale ale Serviciului pentru perioad a mai sus
menționată. Astfel, la nivel strategic , SRI își propune ,,să continue, consolideze și
rafineze procesele demarate în etapele anterioare, orientând, integrând și
optimiz ând eforturile în vederea îndeplinirii misiunilor sale strategice și atingerii
obiectivelor asumate …Misiunea Serviciului se va axa în continuare pe o
activitate intensă în vederea contracarării amenințărilor la adresa securității
naționale asociate teroris mului, corupției cu relevanță pentru planul securității
naționale, luptei împotriva crimei organizate și gestionării riscurilor la adresa
securității economice ”147.
Acest document programatic constituie o nouă paradigm ă de securitate, și
anume un mediu com plex, asimetric, dinamic și impredictibil , plin de
incertitudini, în contextul existenței unor entități ostile la care apelează promotorii
strategii lor de tip hibrid. Strategia de informații 2015 -2019 anticipează, de
asemenea, faptul că ,,pe termen scurt ș i mediu evoluția actualelor caracteristici

147 Serviciul Român de Informații, Strategia de informații a SRI 2015 – 2019 , în http://www.sri.ro/ strategia -de-
informatii -a-sri-2015 -2019.html , accesat la 11.08.2016

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
91 din 307
ale status quo -ului securitar va fi influențată de o serie de tendințe majore
precum accelerarea dezvoltării tehnologice, accentuarea provocărilor
demografice, migrația ilegală, creșterea fragilității economiei re gionale și
mondiale sau intensificarea competiției pentru resurse ”148.
Continuând Viziunile strategice anterioare, obiectivele strategice ale noii
Strategii de informa ții au fost stabilite în concordanță cu interesele și obiectivele
naționale de securitate, potrivit Strategiei Naționale de Apărare a Țării.
2.1.3. Managementul schimbării în intelligence
Alvin și Heidi Toffler realizau cu zece ani în urmă o paralelă interesantă
între lumea afacerilor și cea a organizațiilor din domeniul informativ, afirmând
că: ,,Asemenea organizații sunt absolut la fel de desuete în domeniul informativ
ca și în economie. Exact ca General Motors sau I.B.M., principalii fabricanți de
informații ai lumii trec printr -o criză de identitate, încercând cu disperare să -și
dea seama ce nu este în regulă și cu ce se ocupă de fapt și, asemenea
dinozaurilor corporatiști, sunt forțați să -și pună la îndoială piețele și misiunile de
bază "149.
Fără a fi în totalitate de acord cu acest punct de vedere, este evident faptul
că, în prezent, v olatilitatea mediului de afaceri și a celui de securitate necesită
schimbări și adaptări permanente, fiecare actor de pe această piață trebuind să se
recalibreze în funcție de factorii ce -l influențează, într -o căutare perpetuă a unei
identități care să -i perm ită supra viețuirea în acest mediu turbulent. Incertitudinea
determinată de amenințările de securitate tot mai diversifi cate, clasice sau
asimetrice, reducerea resurselor sau limitarea accesului la acestea determină
mutații și în categoriile de producători de informație și beneficiari ai acesteia:
mediul economic devine un "război" perpetuu, în care corporațiile multi naționale
acționează la același nivel cu statele, în care reușește cel care deține informația, se
adaptează și vine în întâmpinarea nevoilor vi itoare ale pieței.

148 Idem
149 Alvin și Heidi Toffler, Avuția în mișcare , Editura Antet, București, 2006, p. 334

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
92 din 307
Organizațiile de intelligence românești , și nu numai, au fost afectate într -o
măsură mai mare de această criză de identitate. Trecerea la un nou tip de
societate, democratică, cu o economie de piață liberă , în care lipsa ori neclarita tea
reglementărilor a u produs un vid exploatat de competitori a determinat nevoia de
reconstituire a servi ciilor de informații românești. La toate acestea s -au adăugat,
ulterior, standardele occidentale impuse pentru accederea României în
Organizația Nord-Atlantică și Uniunea Europeană și coope rarea cu organismele
similare, absolut necesară d ovedirii nivelului de profesionalism al organizațiilor
de inteligence românești, acoperirii ariei de interes și adaptării permanente la
mediul de securitate.
Transform area în activitatea intelligence se fundamentează pe următoarele
principii150: profesionalism – presupune un management eficient al resurselor
umane, un personal bine instruit, inclusiv prin atragerea de expertiză din afara
serviciului ; capabilitate – vizeaz ă o multitudine de procese interne de
transformare pe diferite paliere, de la culegerea de informații, la util izarea lor în
scopul promovării intereselor naționale ale țării noastre, vizează dezvoltarea de
capacități adecvate pentru îndeplinirea misiunilor specifice; flexibilitate – vizează
reforma organizațională, care urmărește un grad ridicat de adaptare și o capacitate
sporită de reacție la cerințele mediului de securitate, care să permită angajarea
unei palete largi de operațiuni; cooperare – se refer ă la dezvoltarea relațiilor
bi/multilaterale, schimburilor de informații și operațiunilor în comun cu partenerii
naționali și internaționali; cultură de securitate – se referă la consolidarea
perceptiei asupra serviciilor de informații, la nivelul autorită ților publice, la
promovarea și conso lidarea valorilor democratice. Cultura de securitate a devenit
o temă de actualitate, atât pentru instituțiile internaționale și cele românești, cât și
pentru organizațiile guvernamentale și non-guvernamentale. De aseme nea, cultura
de securitate vizează transferul de încredere către cetățeni și comunități pentru

150 Serviciul Român de Informații, Viziunea Str ategică 2007 – 2010 , în https://www.sri.ro/fisiere/ docp/viziunea.
pdf, p. 5, accesat la 01.02.2015

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
93 din 307
creșterea percepției pozitive a nevoii stării de securitate, dar și în vederea
conștien tizării riscurilor și amenințări lor de insecuritate151.
Necesitatea schimb ării este determinată de dinamica mediului de securitate
global, care aduce organizațiile și procesele de intelligence aferente în fața unor
provocări ce impun abordări diverse și de regulă proactive.
Transformarea organizațiilor din sfera securității naț ionale din țările
occidentale este un proc es continuu, subiectul fiind repus în discuție cu o mai
mare intensitate după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 din SUA, Madrid
(2004), Marea Britanie (2005, 2013), Norvegia (2011), Bulgaria (2012), Boston
(2013), Belgia (2014, 2016), Paris (2014, 2015, 2016), Istanbul (2016) etc. ,
beneficiind de înțelegerea și sprijinul opiniei publice și al factorului politic, sub
șocul violenței de manifestare a amenințării teroriste. În urma demersurilor
efectuate pentr u identificarea celor mai bune soluții de (re)organizare , Abram N.
Shulsky și Gary J. Schmitt, au ajuns la două concluzii importante: ,,Strategia
optimă de organizare a serviciilor de informații nu poate fi stabilită fără a
cunoaște problemele sau deficie nțele specifice aparatului de securitate națională
al unei țări, iar stabilirea structurii organizatorice trebuie să țină cont de
modalitățile optime de contracarare a tendințelor negative identificate"152.
Același lucru este valabil și în cadrul structuri lor de intelligence din cadrul
unor companii economice sau a unor or ganizații/ instituții de stat. Cunoașterea
istoriei, culturii organizaționale și de intelligence a instituției/ companiei, precum
și a mediului concurențial în care activează, reprezintă b aza pe care trebuie
regândită sau de la care trebuie să plece orice schimbare.
Philip Kotler și Nancy Lee, renumiți specialiști în domeniul
managementului și marketingului modern, atrag atenția asupra necesității
regândirii și adaptării instituțiilor publ ice, asemeni companiilor private, astfel
încât să -și îndeplinească mai eficient rolul social pe care îl au și, în același timp,

151 Corina -Gabriela Sindie, Eșecurile în activitatea de intelligence… op. cit. , p. 77
152 Shulsky, Abram N. ; Schmit t, Gary J., Războiul tăcut – Introducere în universul informațiilor secrete, Editura
Polirom, Iași, 2008, p. 120

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
94 din 307
să poată face față competiției structurilor private153.
Analiza schimbărilor de management, coordonate de generalul Colin
Powell în cadrul Armatei și în Departamentul de Stat al SUA , a evidențiat
punerea accentului pe descentralizarea deciziilor operaționale, ca o necesitate și
un punct central de reconfigurare a stilului de lucru , subliniind faptul că într-o
lume în care neprevăzut ul, complexitatea și schimbarea au o pondere crescândă,
un conducător inteligent înțelege importanța lucrurilor de mici proporții.
Descentralizarea asigură o autonomie sporită entităților componente
(structuri, echipe, indivizi), permițându -le acestora s ă-și modeleze procedurile de
acțiune în conformitate cu specificul activității, cu expertiza personalului și cu
bunele practici din domeniu. Descentralizarea , fără a fi absolutizată și exagerată,
permite m anifestarea unui grad mai ridicat de originalitate și o soluționare rapidă
a problemelor cu care se confrun tă entitatea respectivă, care este investită cu
legitimitatea și autoritatea necesare bunei desfășurări a activității, nu necesită
aprobări sau avizări suplimentare de la nivel superior (operativitate ), resursele
disponibile sunt alocate cu eficiență în zonele prioritare, iar gradul de
responsabilizare este ridicat.
Organizația se transformă într -o rețea de entități interconectate, o rețea de
senzori care permite buna informare a acesteia, pe toate pa lierele de muncă, ritm
de adaptare sporit și performanțe în activitatea specifică prin încuraj area inovației
și inițiativei. Nu există soluții universale la problemele de intelligence, fiecare
situație este aparte și necesită, deseori, luarea de decizii ra pide de cătr e cei aflați
în primele linii. Aceștia au posibilitatea unei mai bune utilizări a cunoșțtințelor și
expertizei deținute, să -și pună în aplicare propriile idei, crescând, astfel,
sentimentul importanței și mulțu mirea personală poate manifestată ceea ce ne
permitem să numim ,,arta în intelligence ”, a lucrătorilor în domeniu, care,
asemănător artei militare, poate fi la nivel strategic și tactic. Totodată,

153 Philip Kotler and Nancy Lee, Corporate Social Responsibility – Doing the Most Good for Your Company and
Your Cause , New Jersey: John Wiley an d Sons, Inc., 2005, p. 50

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
95 din 307
descentralizarea poate avea și efecte negative, între care pot fi amintite: alegerea
unor sol uții neadecvate; abuz de putere din p artea managementului entității;
existența de decalaje de specializare sau info rmare între diversele entități. Pentru
a preîntâmpina aceste posibile efecte negative, managementul modern propune
crearea unei agende compet itive care să fie împărtășită de întreaga organizație și
beneficiarii acesteia, care să fie în consens cu valorile organizației și ale
colaboratorilor ei. Astfel se asigură, cel puțin teoretic, o emulație între
participanții la procesul de intelligence, p rin împărtășirea acel orași idei despre
viitor, acelora și convingeri și cunoștințe. În contemporaneitate, cunoașterea a
devenit o necesitate într -o lume ce abundă informații.
Cunoașterea presupune, pe de o parte însușirea unor informații, iar pe dea
altă parte, înțelegerea acestora. Noul tip de societate democratică, cu economie de
piață liberă, a determi nat astfel nevoia constituirii serviciilor de intelligence la
nivelul cerințelor generate de provocările unei lumi în continuă și uneori
imprevizibilă sc himbare .

2.1.4. Planificarea integrată în activitatea de intelligence
Structurile de intelligence operează cu acest concept inspirându -se din
diferite discipline științifice , fapt ce face ca acesta să aibă o arie mare de
aplicabilitate și o mul titudine d e definiții. P lanificarea împrumută diferite
metodologii din diverse alte domenii, ,,ceea ce face ca baza sa teoretică să nu
poată fi derivată din instrumentele analitice utilizate"154. Există multiple
accepțiuni privind scopul și natur a domeniului planifică rii, însă planificarea se
distinge de alte domenii și activități practice prin elementul de predicție a
consecințelor acționale proprii.
Planificatorii nu au în atribuții doar planificarea ,,ci și evaluarea, bugetarea
ș.a., iar cei care nu sunt în mod ex plicit planificatori întreprind adesea demersuri

154 Constantin Vardianu, Iulian Diculescu, Plan, planificator, planificare, Revista Intelligence, Anul 6, Nr. 16,
iulie 2009, Serviciul Român de Informații, p. 29

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
96 din 307
ce pot fi asumate planificării (organizarea activităților etc.)155. Planificatorii
apelează frecvent la instrumente de analiză specific e, valorificând experiența
acumulată, lecțiile învățate și proiectând noi modele de viitor, intuiția jucând și ea
un rol important în activitatea cotidiană a planificării.
Sistemul de planificare, programare, bugetare și evaluare (SPPBE)
reprezintă instrumentul de realizare a implementării și funcționării
managementului resur selor pentru structurile cu atribuții în domeniul securității,
siguranței și ordinii publice și, implicit, în activitatea de intelligence. Astfel,
SPPBE reprezintă ,,ansamblul de măsuri și acțiuni prin care se determină,
stabilesc, urmăresc și evaluează ac tivitățile desfășurate pentru constituirea,
modernizarea și pregătirea structurilor (n.n. specific), în raport cu misiunile ce le
sunt stabilite și resursele avute la dispoziție"156. Scopul SPPBE constă în:
realizarea compatibilității obiective stabilite -resurse alocate; planificare,
programare, bugetare și evaluare unitară, a activităților de gestionare în sistem
integrat, a resurselor umane, materiale și financiare alocate; ,,întărirea
răspunderii în îndeplinirea obiectivelor programelor, asigurarea gestio nării și
utilizării eficiente a fondurilor financiare de către ordonatorul secundar și
ordonatorii terțiari de credite"157; îndeplinirea obiectivelor și a pr iorităților,
utilizând în mod e ficient resursele financiare.
Funcționarea SPPBE presupune relații co ntinue interactive și colaborative
între toate structurile implicate, activitățile specific e având o desfășurare ciclică,
pe etape distincte, interdependente: planificare, programare, bugetare și evaluare.
Planificarea reprezintă , pentru fiecare domeniu, activitatea de stabilire a
volumul ui, structurii și a modul ui de alocare a tuturor resurselor necesare
îndeplinirii obiectivelor . Programarea (apanaj al conducerii administrative)
cuprinde definirea clară a obiectivelor și activităților dom eniului, pentru o

155 Idem
156 Colonel Iulian Cristache, Dimensiunea funcțională a managem entului planificării resurselor pentru apărare în
forțele tereste, în http://www.revista.forter.ro/2010_4_t/04 -log/02.htm , accesat la data de 13.09.2016
157 Idem

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
97 din 307
perioadă dată și estimarea costurilor temporale ale programului, precum și
identificarea costurilor directe și indirecte de valorificare a informațiilor necesare
calculării costurilor . Bugetarea este etapa în care costurile obiective lor,
activităților, m isiunilor și tipurilor de cheltuieli sunt structura te potrivit
clasificației bugetare, generând proiecțiile resurse lor financiare aferente
programului/subprogramului, ce se vor transforma în proiecte anuale de buget .
Evaluarea este un proces continuu de mă surare și analiză a rezultatelor, având
drept finalitate măsuri concrete, în vederea atingerii ,,standardelor și cerințelor
operaționale, materializate în obiectivele Programului major specific"158.
Evoluția oricărui domeniu (militar, intelligence, social, științific, economic,
religios etc..) se bazează pe tehnici specific care conduc la schimbarea ordinii
prestabilite.
Noul mediu de securitate, caracterizat de un grad mare de incertitudine, de
amenințări transnaționale (terorism, crimă organizată), de conflicte interstatale și
de amenințări generate de crize financiare, schimbări climatice, pandemii,
securitate alimentară, evoluții demografice , a transformat serviciile de
intelligence în piese di ntr-un ,,joc de șah, în care mutările adversarului sunt
dificil de anticipat, în condițiile în care raționalitatea nu mai face parte din
regulile jocului"159. Astfel, serviciile de informații au trebuit să se adapteze
evoluțiilor mediului de securitate, cu informații fluide și complexe, dificil de
procesat. În acest context, în anul 2006, Serviciul Român de Informații a demarat
un proces amplu de transformare, obiectivul principal fiind o creștere a
profesionalismului și o mai bună capacitate de răspuns la amenințările ce privesc
securitate a actual ă și de anticipare a riscur ilor viitorului .
La nivelul Serviciului Român de Informații a fost aplicată o nouă concepție
privi nd planificarea integrată, a căre i implementare prevede un sistem
instituțional dedicat. Acest sistem integrează și interconectează repere privind

158 Idem
159 Niculae Iancu, Gabr iela Tranciuc, Planificare și strategie în procesul de reformă a SRI (Planning and Strategy
in Reforming Romania’s SRI), International Journal de Intelligence and Counterintelligence, vol 25, pp. 115 -116

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
98 din 307
planificarea, programarea și bugetarea, cărora li se adaugă componenta de
evaluare. Adaptarea este de asemenena necesară, deoarece activitatea de
informații cuprinde analize și prognoze complexe ale dinamicii mediului de
securitate, aspect ce contribuie la realizarea de proiecții, pe termen mediu,
referitoare la obiectivele de îndeplinit, potrivit resurselor estimate. Astfel, se
conturează, în mod realist, premisele obiectivelor și acțiunilor, precum și
evaluarea calitativă a rezultatelor și a gradului de î ndeplinire a acestora. Acest
model de planificare integrată concordă cu tendințele de management și cu
practicile euro -atlantice în domeniu, fiind conectat la realitățile sistemului
instituțional propriu și de securitate națională. Având drept scop moderni zarea și
adaptarea continuă la cerințele de mediu, sistemul trebuie să permit ă ,,puncte de
vedere alternative, să recenzeze propuneri de optimizare, să permită
problematizările sau chestionarea posibilelor opțiuni și, mai ales, să nu
descurajeze manifestar ea firească a inteligenței și creativității"160.
La nivelul SRI a fost elaborată Concepția de planificare integrată , un
document de importanță strategic ă ce permite ,,identificarea și prioritizarea
obiectivelor SRI asociate operațiunilor de intelligence, r ealizarea de analize și
evaluări ale rezultatelor de etapă și adaptarea instituțională permanentă, în
funcție de evoluția mediului operațional. De asemenea, Concepția asigură
planificarea și alocarea riguroasă a resurselor prin intermediul unor programe
multi-anuale, în conformitate cu obiectivele și prioritățile SRI"161.
Indiferent de domeniul de activitate, organizațiile, structurile statale și non –
statale se confruntă constant cu dificultăți în fundamentarea și elaborarea
programului de activitate. Astfel , potrivit lui Richard Luecke, există patru
categorii de programe utilizate de către organizații pentru depășirea obstacolelor
și pentru îmbunătățirea performanțelor organizaționale, și anume: a) schimbările
structurale – anul 2008 a reprezentat pentru SRI o nouă structură, cu o schemă de

160 Idem
161 Idem

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
99 din 307
organizare nouă, odată cu implementarea ,,Viziunii Strategice 2007 -2010" . A avut
loc o descentralizare și au dispărut anumite paliere d ecizionale intermediare, s -a
diminuat cu 20% numărul de unități centrale, iar nivelul de luare a deciziei a fost
coborât pe paliere intermediare; b) reducerea costurilor : în cazul SRI, acest
aspect s -a concretizat printr -o reducere a birocrației, prin eliminarea
redundanțelor și printr -o redefinire a fluxurilor informaționale; c) redefinire a
proceselor : au fost dezvoltate noi instrumente și metodologii. Dimensiunea
analitică a căpătat noi valențe, ciclul de intelligence cuprinzând atât perspectiva
furnizorului, cât și a beneficiarului. Beneficiarii au fost grupați pe criterii
geografice și d e responsabilitate. Au fost regândite fluxurile informaționale
interne, în vederea eficienței și eficacității proceselor specifice; d) schimbarea
culturală : acest aspect reprezintă dimensiunea umană a organizației, în SRI
aceasta fiind caracterizată de un management integrat al carierei ofițerului de
informații, totodată fiind introduse programe educaționale și de instruire noi162.
Henry Mintzberg , în lucrarea sa Rethinking Strategic Planning este de
părare că ,,succesul procesului de planificare nu depind e doar de angajamentul
conducerii organizației față de acesta, ci și de alți factori precum angajamentul
față de strategii și procesul de e laborare a strategiilor"163. Evidențiem această
opinie având în vedere faptul că în baza unei asemenea idei a fost elab orată
Strategia de Informații a SRI , un ,,instrument sectorial de realizare a obiectivelor
strategiilor de securitate națională și apărare în aria de responsabilitate legală a
serviciului"164. Directiva de Planificare a SRI , este un alt document ce stă la ba za
procesul ui de planificare integrată , în care sunt abordate obiectivele operaționale
ce derivă din Strategia de Informații, prioritizate, la rândul lor, conform Estimării
Naționale de Informații .

162 Richard Luecke , Managing Change and Transition , Harvard Business School Press, 2003, pp. 8 -9
163 Henry Mintzberg, Rethinking Strategic Planning , în Long Range Planning, vol 27, 1994, p. 13
164 Apud Niculae Iancu, Gabriela Tranciuc, Planificare și strategie în procesul de reformă a SRI (Planning and
Strategy in Reforming Romania’s SRI), International Journal de Intelligence and Counterintelligence, vol 25, în
http://www.tandfonline.com/loi/ujic20 și în http://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/08850607. 2012.623031 ,
accesat la data de 13.09.2016

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
100 din 307
Directiva de Planificare, pe termen mediu, prezintă două elemente
importante: ,,rolurile, obiectivele, direcțiile de acțiune și măsurile avute în vedere
pentru ati ngerea acestora, concomitent cu dimensionarea resurselor umane,
materiale și financiare asociate fiecărui obiectiv definit"165.
Această nouă concepție de planificare integrată a SRI are în vedere
planificare a pe programe, fapt ce permit e transpunerea obiectivelor de realizare a
securității naționale la toate niveluri le și nevoile operaționale. Nivelul strategic al
planificării cuprinde elaborarea progra melor majore, determinate de principalele
domenii de activitate ale SRI: operațional, analitic, tehnic și logistic. Nivelurile
inferioare ale planificării presup un programe operaționale, ce a sigură datele
necesare managementu lui informațiilor și resurselor , astfel că accentul este pus pe
identificarea și dobândirea capabilităților ce lipse sc, în acord cu potențialele
schimbări organizaționale .
Conform Viziunii strategic e 2011 -2015 SRI în era informațională s-a
continuat etapa de modernizare a Serviciului, având drept scop: ,,creșterea
performanței prin integrarea noilor tehnologii pe toate componentele procesului
de intelligence – planificare, culegere, analiză și valorificare a obiectivelor SRI
cu resursele alocate Standard ului de management al riscurilor interne"166.
Potrivit unor aprecieri , credem, racordată specificului SRI, p lanificarea
integrată trebuie să devină un instrument capabil să gestioneze o instituție
complexă și flexibilă precum cea de intelligence , iar si stemul mul tianual de
planificare inte grată trebuie să contribuie la o mai bună congruență între
obiective, capabilități aferente și resurse aloc ate.
Sistemul de Planificare Integrată, cu proiecție multianuală, implementat în
SRI, asigură predictibilitate acțională și bugetară, asigurând coer ența și
transparența instituțională referitoare la modul de utilizare a fondurilor publice .167

165 Idem
166 Idem
167 Serviciul Român de Informații ,,5 ani de intelligence, 2011 -2015" , în https://www.sri.ro/ fisiere/ publicatii/ 5_
ani_de_intelligence.pdf, accesat la 09.09.2016

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
101 din 307
În concluzie, p lanificarea reprezintă o etapă extrem de importantă a
activității de intelligence, în scopul stabilirii capabilităților specifice și de a celor
de coordonare , în vederea îndeplinirii obiectivelor politicii de apărare și de
securitate națională , pentru organizarea și desfășurarea activităților la toate
nivelurile și domeniile de interes.

2.2. Dimensiuni operaționale privind activitatea de intelligen ce
Așa cum am mai arătat, i nformația stă la baza oricărei decizii, cu atât mai
mult cu cât acesta se fundamentează în domeniul securității și apărării naționale.
Astfel, serviciile de informații au obligația de a se perfecționa continuu,
atât sistemic câ t și din punct de vedere al metodelor și instrumentelor de lucru
utilizate, astfel încât să furnizeze datele și concluziile necesare, complete și în
mod oportun. Noua ordine mondială a adus cu sine, pe termen scurt, nevoia de
redefinire a intereselor naț ionale în ceea ce privește latura lor axiologică,
politicile de securitate și, mai ales, a reformei și modernizării structurilor
guvernamentale și statale cu responsa bilități în domenii de interes național.
Intelligence semnifică atât sursă a puterii, c ât și produs al acesteia.
Reconsiderarea laturii defensive a activității de intelligence și conectivitatea
dintre structurile de informații interne și cele externe , atât de necesară, oferă un
răspuns real în fața amenințărilor actuale. Sfera tradițională oarecum opacă a
serviciilor de intelligence , care se limitau doar la anumite domenii de cooperare,
se pliază acum sintagmei ,,unity of e ffort in sharing information” (efort conjugat
în schimbul de informații) De la conceptul ,,need to know”, specific
compa rtimentării activității, de la o politică veche, cu principii fixe și rigide ,
asistăm acum la o restructurare, prin promovarea conceptului ,,need to share”, o
viziune flexibilă, serviciile de informații aflându -se într -un continuu proces de
adaptare la rea litățile curente, des chidere, cooperare, transparență168.
În urma evenimentelor din septembrie 2001, Comisia 9/11 făcea referire la

168 Corina -Gabriela Sindie, Eșecurile în activitatea de intelligence… op. cit., p. 79

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
102 din 307

necesitatea unui ,,schimb informațional orizontal real și eficient între structurile
de intelligence ale SUA, dar și între a cestea și serviciile partenere din afară și
crearea unei rețele informaționale sigure, de încredere”169, care schematic a fost
reprezentat astfel170:
Comparație cicluri de intelligence

Figura nr. 1

În timp ce la nivelurile inferioare, pe care le denumim tactice, metodele și
tehnicile utlizate sunt folosite pentru a organiza, sistematiza și verifica date și
inform ații primare, la nivel strategic , proce sul analitic se ba zează pe informații
elaborate, verificate și parțial integrate, în vederea realizării un ui produs analitic
nou, ce urmează a fi valorificat în mod oportun către beneficiari/destinatari , de
regulă decidenții la nivel politic și de securitate și apărare națională .
Înțelegerea procesului analitic confirmă rolul componentei analitice din
cadrul ciclul ui de intelligence , accea de pivot între activitatea de c olectare a
informațiilor și cea de informare a beneficiarilor , care într -o variantă a fost
prezentat de o manieră credem accesibilă pentru înțelegerea procesului171:

169 Aurora -Elena Barău, ,,Cooperarea în intelligence. Mutații generate de noul con text de securitate” , Revista
Română de Studii de Intelligence, nr. 6/decembrie 2011, p. 94
170 FBI, Intelligence cycle , în http://www.fbi.gov/about -us/intelligence/intelligence -cycle , accesat la 04.05.2015
171 Ionel Nițu, Ghidul Analistului de Intelligence, Academia Națională de Informații, București, 2011, p . 25

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
103 din 307

Ciclul de intelligence

Figura nr. 2
Eficiența acestui proces este vizibilă numai în situația în care în plan
analitic au loc continue remodelări și concordanțe cu pa lierul operativ, precum și
în ce ea ce privește relaționarea cu beneficiarii.
2.2.1. Analiza de intellig ence
Necesitatea de a organiza, sistematiza și in terpreta datele și informațiile
colectate în cadrul procesului de cunoaștere reprezintă o preocupare întâlnită în
toate dimensiunile vieții sociale, atât la nivel public, cât și privat. Specialiștii CIA
descriu ciclul informaț ional drept : ,,procesul prin intermediul căruia informaț ia
brută este colectată, obținută, analizată, evaluată și diseminată beneficiarului, ca
piesă de intelligence, pentru a fi ut ilizată și pusă în acțiune de că tre factorii
decizional i politici ”172.

172 CIA, The intelligence cycle, în https://www.cia.gov/kids -page/6 -12th-grade/who -we-are-what -we-do/the –
intelligence -cycle.htm l, accesat la 25.05.2015

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
104 din 307
Plecând de la această premis ă, apreciem faptul că ciclul de intelligence
începe cu definirea nevoilor și se termină cu produsul final de intelligence, ce
trebuie furnizat factorilor de decizie din stat. În urma studierii diferitelor modele
ale ciclului de intelligence, suntem de părere că prezentarea și explicare a acestuia,
sub forma a șase pași , corespunde cerințelor unei finalizări oportune și eficiente :
1) Managementul intelligence – definirea nevoilor, planificarea și
conducerea, evaluar ea mediului de securitate ;
2) Informații relevante pentru securitatea națională, provenite din diferite
surse de colectare (Anexa nr. 5 ): OSINT, HUMINT, SIGINT, IMINT, MASINT,
TELINT, ELINT – COMINT, RADINT, alte mijloace speciale de captare,
precum și i nformațiile obținute prin intermediul cooperării cu partener ii.
Culegerea informațiilor este realizată prin intermediul mijloacelor, metodelor și
tehnic ilor secrete, în scopul protejăr ii securității naționale ( măsuri de prevenire și
contracarare );
3) Prelucrarea și integrarea informațiilor – filtrarea informațiilor relevante,
semnalarea aspectelor importante și a conexiunilor dintre date și informa ții,
eliminarea informațiilor în exces;
4) Analiza și producerea informațiilor – rafinarea produsului fini t;
5) Diseminarea produselor finale de intelligence în vederea informă rii
beneficiarilor – factorii de decizie din stat (beneficiari la nivel central și local,
organe de urmărire penală, cooperare națională și internațională) – și asigurării
suportului d ecizional;
6) Feedback și feedforward . Primul constă în receptarea, din partea
beneficiarilor a satisfacției sau a non -satisfației asupra produsului final de
intelligence, iar cel de al doilea exprimă noi cerințe ale benef iciarilor, cu privire la
informă rile viitoare, acesta nefiind doar o reac ție, ci implic ă generarea unui nou
ciclu de intelligence.
Analiza de intelligence , înțeleasă ca proces cognitiv, reprezintă o operație
logică de descompunere a problematicii studiate, în elementele sale component e,

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
105 din 307

în vederea înțelegerii conexiunii dintre acestea și sinteză – filtrarea datelor
relevante de cele mai puțin importante și reorganizarea informațiilor într -un nou
tot unitar, coerent, concis și op ortun a fi transmis beneficiarilor, pentru susținerea
deciziilor ce privesc securitatea națională.
În cadrul analizei de intelligence este foarte important de determinat dacă
itemii cu legătură între ei se află în conexiune sau în antiteză173. Am considerat
figura de mai jos ca fiind relevantă pentru înțelegerea etapelor analizei de
intelligence174. După aprecierea noastră , funcțiile analizei de intelligence sunt :
promptitudine și priorit izare – răspunsul prompt la cerințele factorilor de decizie,
astfel încât aceștia să poată alege varianta adecvată de acțiune ; relevanță –
furnizarea de informații cât mai exact e și convingătoare , în vederea clarificării
„incertitudinilor” ; esențializare – identificarea schimb ărilor majore și importante
cu privire la caracterul sau gradul de periculozitate a amenințărilor;
predictib ilitate – estimare și acțiune oportună .

Etapele analizei de intelligence – proces iterativ (ciclic), multidirecțional
Figura nr. 3

173 Craig S. Fleischer și Babette E. Bensoussan, Strategic and Competitive Analysis, Methods and Techniques for
Analysing Business Competition, Upper Saddle River, NJ, Prentice Hall, 2003, p. 12
174 Mihai Dinu, Marius Perianu, Etape st ructural -funcționale în analiza de intelligence, în Ghidul analistului de
intelligence, Editura Academiei Naționale Informații ,,Mihai Viteazul ",București,2011, p. 48

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
106 din 307
Așa cum este prezentat în cadrul Ghidului analistului de intelligence175,
elaborat de Ionel Nițu, analiza informațiilor de s ecuritate îmbracă mai multe
aspecte : produse informa ționale de nivel (importanță) : strategic , opera tiv și tactic ;
strategii, programe, directive și planuri operaționale .
Analiza la nivel strategică se referă la realizarea de prognoze și analize
alternative , sesizând u-se schimbările importante din mediul de securitate și în
cadrul problematicilor analizate – probabilitate de materializare/ gravitate/
amploarea consecințelor . Acest tip de analiză abordează fenomenele din
multiplele fațete existente : politică , militară, economică, socială, instituțională,
comportament birocratic, infrastructură, cultură, specificități ale unor socie tăți
sau grupuri umane. Scopul este acela de a genera decizii majore cu caracter
predictiv/anticipativ176. Astfel, analiza strategi că reduce efectul de ,,lebădă
neagră” , contribuind la eliminarea incertitudinii.
Analiza la nivel operativ incumbă date de primă sesizare referitoare la
evenimente cu caracter de urgență, ,,contribuind în mod semnificativ la selectarea
acestora și, ulter ior, la elaborarea informațiilor de securitate națională "177.
Acest tip de analiză are drept scop selectarea datelor și informațiilor semnificative
pentru securitatea națională, eliminând ,,zgomotele" (știri, zvonuri, date amorfe),
aplicându -se pe toată dura ta procesului de analiză, în ca zul tututor datelor
colectate. Prin intermediul analizei la acest nivel sunt verificate credibilitatea
surselor și conținutul informațiilor primare, stabilindu -se totodată ,,parametrii de
conținut: subiectul, acțiunea, obiect ul, modul de operare, condițiile de loc și timp
și mobilul "178.
În sfârșit, analiza la nivel tactic reprezintă procesarea inform ațiilor de
securitate națională , cu accent pe evoluții și indicatori de amenințare, probabilități
și consecințe, precum și informații ce pot contribui la pr omovarea intereselor

175 Ionel Nițu, Ghidului analistului de intelligence , op. cit. , p. 20
176 Ibidem
177 Ionel Niț u, Analiză strategică. Rolul surselor deschise , Prelegere sustinuta la Institutul Bancar Roman, 31
octombrie 2013, în http://www.slideshare.net/ionelnitu10/analiza -strategica -si-osint, accesat la 11.12.2014
178 Ibidem

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
107 din 307

naționale. În acest context, acest tip de analiză răspunde la cele șase întrebări :
Cine? Ce? Când? Cum? Unde? De ce? , pentru determinarea elementelor cu
impact asupra securității naționale. Scopul final al acestei analize este acela de a
furniza informații relevante factorilor de decizie, în vederea stabilirii și
implementării măsurilor și politicilor op ortune. Analiza de nivel tactic
semnaleaz ă conexiunile di ntre diferite problematici, contribuind totodată la
fundamentarea unor considerații evaluativ -predictive . Trecând peste elemen tele
specifice celor trei niveluri de analiză de intelligence, putem aborda analiza și
printr -o analogie cu iceberg -ul.
Acesta poate servi drept metaforă, astfel încât să înțelegem relația mentală
dintre conștient și inconștient și modul în care cele două părți componente ale
minți i umane funcționează împreună. Pe măsură ce iceberg -ul pătrunde în apă,
masa acestuia rămâne sub nivelul apei, astfel încât este vizibilă doar o mică part e
din iceberg la suprafața apei . În acest fel, putem asocia iceberg -ul cu creierul.
Conștient ul este ceea ce observăm la sup rafața apei, în timp ce
inconștientul, partea cea mai amplă și mai valoroasă, rămâne nevăzută. Astfel, în
figura de mai jos, exempl ificăm analogia dintre tipurile de analiză și metafora
iceberg -ului179:
Tipuri de analiză

Figura nr. 4

179 Ionel Nițu, op. cit., p. 1

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
108 din 307
Problematica la care facem referire evidențiază și subactivități ale analizei ,
cum sunt cele propuse de către Edward Waltz : detectarea entităților și a
evenimentelor, precum și a po tențialelor deviații relevante; explica ția și
descrierea conexiunilor dintre entități și evenimente ; descoperirea de tipologii
nemaiîntâlnite anterior, cu privire la entități și evenimente ; estimarea calitativă și
cantit ativă a situației curente referitoare la entități și evenimente ; predicția
modului de evoluție al evenimentelor180.
Printre multitudinea de incertitudini ce caracterizează era informatică, o
certitudine rămâne faptul că analizei de intelligence îi este asoc iat un rol extrem
de important și anume : minimizare a incertitudinilor generate sau amplificate de
mediul de securitate actual, din ce în ce mai puțin predictibil.
2.2.2. Creșterea importanței OSINT
Odată cu intrarea în era informațională și dezvoltarea com unicării globale o
atenție sporită din partea experților în domeniu l intelligence a fost acordată
surselor deschise, care ajută la completarea și îmbogățirea cunoașterii dobândite
prin metodele clasice asupra riscurilor conform exigențelor statului democra tic de
drept. Interdependențele globale accentuează necesitatea dezvoltării cooperării
externe, în contextul consolidării bazelor de date transnaționale, al extinderii
schimburilor de informații și operațiunilor cu servicii din alte state, precum și în
cadrul cooperării europene și euroatlantice.181 Dezvoltarea analizelor provenind
din surse deschise este direct legată de deschiderea analiștilor comunității de
informații către schimbul de experiență și cunoștințe cu experți din mediul
academic, de afaceri și din centrele de cercetare. Interesul față de OSINT, în
cadrul structurilor abilitate din domeniul securității, siguranței, ordinii publice și
apărării naționale a crescut în ultimii ani. Evenimentele din 11 s eptembrie 2001
au impus ca un număr tot mai mare de structuri speciale să se ocupe exclusiv cu

180 Edward Wa ltz, Knowledge Management in the Intelligence Enterprise, Boston – Londra, Artech House, 2003,
p. 180
181 Serviciul Român de Informații, SRI în era informațională. Viziunea strategic ă 2011 -2015 , în http://www.sri.
ro/upload/VIZIUNE2011_ 2015.pdf , accesat la 09.04.2013

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
109 din 307
exploatarea surselor deschise , în scopul extrage rii informațiilor cu relevanță
pentru securitatea statelor.
În vederea apărării țării și cetățenilor ei de noi agresiuni s -a impus
realizarea binomului secret – deschis. Pentru soluționarea acestei probleme,
cercetătorul american William Lahneman a propus ,,promovarea unui nou
concept al procesului de intelligence, în care între informația se cretă și
informația deschisă este pl asată informația de încredere (trusted information ),
care circulă într -o rețea a încrederii ( trusted networks ). Sistemul creat pe această
bază ar fi utilizat în mod responsabil, contributorii urmând să alimenteze, după
niște reguli prestabilite, numai informații validate. Printre membri i rețelei pot fi
agenții guvernamentale, companii private, ONG -uri, comunități de interese și
chiar indivizi în mod particular ”182. Alături de „informațiile de încredere” sunt
sursele deschide, o cale eficientă de exersare a ,,deschiderii și a beneficiilor pe
care le aduce cooperarea. OSINT nu se limitează la Internet mining sau
monitorizarea presei ”183, așa cum consideră unii teoreticieni în domeniu, ci
solicită de la cei implicați cunoștințe sociale și culturale ridicate, având potențial
ca resursă tactică, ope rațională și strategică și deținând un rol substanțial în
reducerea imprevizibilului, a incertitudinii ce caracterizează mediul de securitate.
Robert David Steele, unul dint re cei mai vocali promotori ai OSINT,
afirmă faptul că intelligence -ul din surse deschise contextualizează nevoia de
informații, oferind matricea în care pot acționa celelalte tipuri de intelligence,
orientează acțiunea pentru ca acestea să devină mai eficiente184, consideră că
OSINT „ar trebui să fie fundamentul pentru toate disciplin ele de colectare a
informațiilor secrete și (…) ar putea fi punctul de plecare pentru punerea în
aplicare a conceptului mai larg de intelligence național sau global, ceea ce unii

182Serviciul Român de Informații, Securitate și Intelligence în secolul XXI , în https://www.sri.ro/fisiere/
studii/SECURITATE_SI_INTELLI GENCE.pdf, accesat la 23.10.2016
183Serviciul Român de Informații, Tendințe în Intelligence , în https://www.sri.ro/fisiere/studii/
TendinteInIntelligence.pdf , accesat la 23.10.2016
184 Robert David Steele, „Open Source Intelligence”, în Johnson Loch (ed.), Strategic Intelligence: The
Intelligence Cycle, Westport, Praeger, 2007, p. 97

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
110 din 307
numesc intelligence colectiv sau creierul lumii”185. Totuși, aspectul la car e ne-am
referit nu trebuie absolutizat. Sursele deschise pot fi și un mijloc de dezinformare,
manipulare, inducere în eroare, înșelare, distragere a atenției de la probleme le
majore către cele minore. Prin urmare verificarea, confruntarea și o anumită
suspiciune sunt necesare. Exploatarea surselor deschise de informare este cu atât
mai mult necesară în societatea actuală cu cât dezvoltarea exponențială a acestora,
cantitativă și calitativă, constituie una dintre caracteristicile modernității OSINT .
2.2.3. Cultura de intelligence – componentă de bază a culturii de securitate
Cultura de securitate, într-o accepțiune mai largă , se referă la informațiile și
cunoștințe le deținute de către o persoană/organizație din domeniul securității. În
contemporaneitate , sec uritatea îmbracă forme complexe, fiind un cumul al
modului în care recepționăm informațiile, al percepțiilor noastre sau referitor la
modul de raportare la mediul exterior.186 Cultura de securitate, în prez ent, are
impact atât la nivel national, c ât și inter național, fiind un important vector în
cadrul procesului de globalizare. Potrivit afirmațiilor lui Barry Buzan ,
colectivitățile umane sunt afectat e de factori din mai multe domenii ale vieții
sociale, de aici rezultând conceptele de187: securitate militară, securitate politică,
securitate economică, securitate socială, securitatea mediului188. Într-o lume a
societatății cunoașterii, este necesar să adăugăm un nou palier, cel al securității
informaționale, care ,,reprezintă un real mediu de schimb al economiei m ondiale
și, totodată, primul teren de confruntare al diferitelor categorii de interese ”189. În
acest context, cultura de securitate ar trebui să reprezinte o parte m ajoră a culturii
politice într-o societate, fiind un generator al comportamentul ui
indivizilo r/organizațiilor în diferite contexte , stabilind norme de interacțiune,

185 Serviciul Român de Informații , OSINT – la granița dintre secret și public, în , https://www.sri.ro/ fisiere/studii/
OSINT_SECRET_SI_PUBLIC.pdf , accesat la 23.10.2016
186 Laurențiu Sorin Han, Cultură de securitate și intelligence ver sus cultură politică și organizațională , în
http://intelligence.sri.ro/cultura -de-securitate -si-intelligence -verus -cultura -politica -si-organizationala/, accesat la
10.07.2016
187 Barry Buzan, Popoarele, statele și teama , Editura Cartier, Chișinău, 2000, p. 31
188 Laurențiu Sorin Han, Cultură de securitat e …op. cit ., accesat la 10.07.2016
189 Ibidem

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
111 din 307
cooperare și comunicare interinstituțională . De asemenea, cu ltura organizațională
ar trebui să traseze dezideratele și nivelurile minime de performanță de atins în
domeniul securității (de la buna guvernare și până la apărarea națională ). Cultura
de securitate include în același timp ș i o cultură de intelligence, pornind de la
înțelegerea conceptului pe toate cele trei componente ale sale – inform ații,
activități și organizații. Astfel, cultura de intelligence reprezintă înțelegerea
rolului și importanței obț inerii și protejării informațiilor, precum și necesitatea
schimbului de informații („need to sha re”), a cooperării interne, cât și cu
societatea civilă , cu mediului privat și cel academic , în vederea unei mai bune
cunoașteri cu privire la amenințările globale și neconvenționale. Cultura de
intelligence incumbă, totodată, înțelegerea riscurilor și vulnerabilităților utilizării
de rețele și baze de date electronice, aspecte ce pot gene ra: ,,sustragerea unor
informații importante și utilizarea lor împotriva intereselor și scopurilor
organizației, alterarea sau distrugerea acestora, compromiterea sistemelor de
comunicații electronice prin blocarea acestora sau redirecționarea fluxurilor d e
date și spre alte destinații, monitorizarea rapoartelor și planurilor care se
întocmesc și se redactează pe computerele organizației, preluarea sub control și
utilizarea rețelei de calculatoare interne pentru lansarea unor atacuri
informatice asupra unor terți etc ”190. În societatea informațională, bazată pe
cunoaștere, informația de intelligence a devenit extrem de importantă pentru
înțelegerea și stabilirea măsurilor de prevenire și contracarare a amenințări lor la
adresa securității (individuale, organiza ționale, naționale, regionale sau globale) .
În Japonia, de exemplu, „ cultura informațiilor se circumscrie civilizației
naționale, iar ansamblul economiei funcționează în jurul acestei axe. Așadar,
statul nipon se află în întregime în slujba întreprinderilo r și a priorităților
economice, astfel încât concentrează în această direcție eforturi care nu au
echivalent altundeva în lume ”191.

190 Idem
191 Idem

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
112 din 307
Astfel, considerăm că este necesară o revitalizare a culturii de securitate,
precum și depunerea eforturilor de imprimare a unei culturi de intelligence la
nivelul societății. De asemenea, decidenții po litici din țări mai puțin perform ante
ar trebui să acorde atenție sporită aces tui aspect, având în vedere și p rocesele de
globalizare, care au transformat întreaga lume, conectân d statele nu numai din
punct de vedere economic sau cultural, ci și prin prisma riscurilor și amenințărilor
de securitate ce se pot dezvolta ca urmare a disfuncțiilor de ordin intern al fiecărei
țări. Rolul serviciilor de informații în angrenajul decizion al statal și a modului de
raportare a factorului politic la lumea informațiilor secrete devin e vital . Serviciile
de intelligence tind să devină furnizoare de cunoaștere, în cadrul unei rețele
interdisciplinare, în care rolurile de beneficiar și furnizor su nt complementare,
perpetuu interșanjabile.
Este necesar să se stabilească un echilibru bine definit între transparență și
secretizare, pornind de la id eea că informa ția are o funcție extrem de importantă .
De aici rezultă necesitatea unei filtrări a inform ației transmise. Astfel, mass –
media ar trebui s ă reprezinte un vector important în ceea ce privește formarea
culturii de securitate . În acest sens, structurile de informații sunt constant
preocupate de îmbunătățirea și diversificarea comunicării cu publicu l și mass –
media.
Colaborarea public -privat, consilierea și influența exercitate de organizații
neguvernamentale au un impact important în combaterea criminalității
informatice în România. Think tank -urile, universitățile și institutele de cercetare
contri buie la procesul de intelligence, prioritară fiind dezvoltarea schimbului de
informații și a transferului de expertiză între autoritățile cu responsabilități în
domeniu.
Educarea cetățenilor într -un spirit participativ, ca principal beneficiar al
politicii de securitate, mai ales în societățile care s -au confruntat cu regimuri
autoritare, reprezintă cea mai mare provocare. Se urmărește formarea unui
comportament participativ și responsabil, plecând de la ideea de securitate

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
113 din 307
națională. Potrivit Constituției României, cetățeanul are drepturi inalienabi le, dar
și obligații, conștient asumate. Se urmărește astfel, obținerea de bunăstare socială,
în condiții de siguranță192.
Cultura de securitate este o „abordare institutională modernă care
promovează problematica securității; cunoașterea registrului de urgențe publice
de ordin politic, militar, economic, societal și ecologic; totalitatea noțiunilor,
ideilor și informațiilor de care dispun, la un moment dat, cetățenii statului,
referitoare la valorile, interesele ș i necesitățile na ționale de securitate;
modalitate de dezvoltare a unor atitudini, motivații și comportamente necesare
apărării și protecției personale, de grup și statale față de vulnerabilități, factori
de risc, amenințări, stări de pericol sau agresiuni potențiale, precum și
promovării lor în mediul intern și internaț ional de securitate”193.
În percepția comună, adeseori, cultura de securitate se confundă sau se
limitează la informațiile și nivelul de cunoștințe generale pe care cineva le posedă
în domeni ile specifice secu rității. Activitățile care afectează statul de drept și
buna guvernare, precum corupția instituțională, se pot transforma într -o
amenințare la adresa securității statului. Securitatea unui st at nu mai poate fi
asigurată doar de către inst ituțiile acestuia, ci și printr -un efort comun, o apărare
colectivă, în care transparența și accesul cetățenilor la informații au un rol
primordial.
Aportul membrilor comunității la securitatea statului nu trebuie să mai fie
privit din perspectiva perioad ei comuniste, infamul statut de „colaborator al
Securității”, ci trebuie realizat faptul că o societate democratică este un sistem
complex, în care securitatea militară, economică, energetică, protecția drepturilor
omului, securitatea cibernetică concură l a bunăstarea națiunii și a fiecărui
membru al său. Nimeni nu poate previziona cum vor fi percepute politicile de
securitate, proceduril e sau standardele implementate. Dacă cetățenii nu sunt pe

192 Corina -Gabriela Sindie, Eșecurile în activitatea de intelligence …, op. cit., p. 75
193 Sebastian Sârbu, Despre cultura de securitate, în https://clubuldepresatransatlantic.wordpress.com /2014/08/
page/5/, accesat la 04 .05.2014

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
114 din 307
deplin ancorați în cultura de securitate, reacțiile pot fi a dverse. Securitatea nu
trebuie percepută ca o opreliște în atingerea obiectivelor, ci dimpotrivă, ca un
facilitator.
O cultură de securitate asigură încrederea între cetățeni și instituțiile
statului, facilitează înțelegerea acțiunilor acestora, mărește inte rconexiunile între
toți parti cipanții la acest proces. În societatea contemporană, alături de securitate
militară, politică, economică, socială și a mediului, securitatea informațională a
devenit și se impune ca un nou sector de maximă importanță pentru s iguranța,
bunăstarea statelor , organizațiilor și cetățenilor.
Societatea informațională sau societatea cunoașterii nu se poate construi
sau întemeia bineînțeles decât pe informații, pe capacități superioare și sigure de
obținere, utilizare, vehiculare, împă rtășir e și protejare a informațiilor.
Performanțele și supraviețuirea oricărui tip de organizație, de la un ONG oarecare
până la state sau organizații interguvernamentale, depind tot mai mult de astfel de
capacități sau capabilități.
Astfel, o cultură de securitate, ca parte a culturii politice, trebuie să producă
o emergență între componentele unei societăți, dând posibilitatea unui
comportament unitar în situații limită, prin standardele și procedurile
implementate, prin comunicare interinstituțională și transparență. Cultura politică
este formată din tr-un ansamblu de cunoștințe , valor i, norme, convingeri,
sentimente, trăiri, modalități de gândire de natură politic ă pe care se întemeiază și
funcț ionează un sistem social. Aceste valori influențează comport amentul și rolul
indivizilor – parte a comunității. Cultura politică cuprinde atât idealurile politice,
cât și normele de funcționare ale unui sistem politic. Cultura politică este, astfel,
manifestarea în formă agregată a dimensiunilor psihologice și subi ective ale
politicii.
O cultură politică este atât produsul istoriei colective a unui sistem politic,
cât și a istoriilor de viață ale membrilor acestui sistem, și, astfel, este la fel de
înrădăcinată în evenimente publice și experiențe particulare.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
115 din 307
Conco mitent, cultura de securitate trebuie să devină parte a culturii
organizaționale a oricărei instituții. Cultura organizațională se referă la valorile și
comportamentele care contribuie la realizarea unui mediu social și psihologic
unic al unei organizații ”194. Cultura organizațională „întărește credințele comune,
încurajează membrii organizației să depună eforturi pentru realizarea
obiectivelor organizației”195 și facilitează optimizarea activităților specifice și
adaptarea la mediul extern.
În forma ei cea ma i simplă, cultura organizațională se referă la norme,
valori și așteptări care pot influența și guverna maniera în care entitățile își
prioritizează obiectivele și își desfășoară activitățile și este exprimată în imaginea
pe care o are fiecare componentă a acesteia, interacțiunile interioare și exterioare,
precum și așteptările viitoare.
Cultura organizațională stabilește, de asemenea, parametrii acceptabili
pentru comportamentul în cadrul unei organizații și detaliază consecințele sau
rezultatele neconform ării cu ipotezele care stau la baza organizării acesteia. În
orice organizație există credințe, așteptări, norme și concepte care afectează atât
eficiența organizației , cât și modul prin care entitățile componente încearcă să -și
atingă scopurile și priorit ățile.
În cadrul organizației, există și sistemul de valori prin care angajații
evaluează dinamica grupului și determină dacă valorile și credințele individuale
sunt compatibile sau contrare cu cele ale organizației sau grupului din care face
parte. Combin ația dintre sistemul de valori individuale și colective cu îndrumarea
managementului superior ajută la definirea unui set de norme și așteptări pentru
organizație196.
Cultura organizațională afectează activitățile ce se desfășoară în toate
aspectele lor, in cluzând productivitatea, eficiența și moralul angajaților.

194 Corina -Gabriela Sindie, Dimensiuni operaționale privind activitatea de intelligence, Buletinul Universității
Naționale de Apărare ,,Carol I ”, Editura Univer sității Naționale de Apărare ,,Carol I ”, vol. 2 (nr. 3)/2015, p. 191
195 Jaradat M., Bazele managementului , Cluj -Napoca, Ed. Risoprint, 2003, pp. 69-70
196 Corina -Gabriela Sindie, Dimensiuni operaționale…, op. cit ., p. 196

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
116 din 307
Cultura de securitate include, intrinsec, și o cultură de intelligence
adecvată. Intelligence -ul este o parte integrantă a procesului decizional, atât în
mediul de afaceri, cât și în cel al exist enței personale a fiec ărui individ. În opinia
noastră, cultura de intelligence reprezintă o prioritate, fiind un demers educativ,
de cunoaștere, formarea acesteia fiind o sarcină a ONG – urilor, mediilor
academice, instituțiilor cu atribuții în domeniu și Comunității Naționale de
Informații.
Cultura de intelligence cuprinde totodată eforturile de limitare a riscurilor
și lupta împotriva amenințărilor clasice și a celor asimetrice (criminalitatea
organizată, transfrontalieră, terorismul etc.) , care trebuie cunoscute de mediul
civil astfel ca, împreună cu instituțiile abilitate ale statului, să poate participa la
prevenirea și contracararea acestora, transformând securitatea într -un deziderat și
un efort comun al societății.
Organizațiile știu că pentru a răm âne competitive trebuie să fie capabile să
anticipeze și să reacționeze la modificările atât din interiorul, cât și exteriorul
industriilor lor. De asemenea, ele știu că acest lucru necesită un plan pentru a
transforma datele în informații ce stau la baza deciziilor importante, strategice și
tactice.
Conexiunile și interdependențele specifice societății cunoașterii în era
globalizării fac ca îndeplinirea misiunilor unei organizații să depindă de gradul de
înțelegere al acestora, de acces la ultimele evoluț ii și de combinarea fericită între
păstrarea secretului (need to know) și împărtășirea informațiilor (need to share) cu
experții relevanți, fie ei din societatea civilă, medii private sau academice.
Într-o lume complexă, amenințările locale au repercu siuni globale , iar
amenințările globale au manifestări locale. Cultura de securitate și de intelligence
produc emergență la nivelul tuturor factorilor de decizie în înțelegerea contextelor
de securitate la un moment dat, în decelarea posibilelor soluții sau pa și de urmat,
într-un efort comun pentru îndeplinirea scopu lui de asigurare a securității.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
117 din 307
2.2.4. Cooperarea în intelligence

În activitatea serviciilor de intelligence sunt utilizate pe larg conceptele de :
conlucrare, colaborare și cooperare , care reprez intă o moda litate concret ă de
acțiune pentru atingerea unor obiective generale și specifice , stabilite prin
acorduri bilaterale /multilaterale , instrumente regionale /internaționale , protocoale,
programe, proiecte sau operațiuni informative pentru combaterea amenințărilor la
adresa securității globale , regionale și naționale . Toate cele trei concepte se referă
la activitatea ce se desfășoar ă atât în interiorul, cât și în exteriorul serviciilor de
intelligence . Colaborarea presupune proiecte, acțiuni specifice comune în vederea
obținerii, verificării și valorificării informațiilo r și produselor informaționale (în
plan intern, de către structuri ale comunității naționale de informații sau în plan
extern de către structurile de informații aparținând statelor memb re NATO/UE
sau prin structurile informative ale NATO/UE), iar cooperarea înseamnă
organizarea, coordonarea, susținerea și realizarea în comun a unor acțiuni
specifice serviciilor de intelligence .
Potrivit lui Edward Waltz, există o distincție între colabor are și cooperare
și anume, colaborarea presupune ca participanții să fie adunați în jurul unui
proiect, având astfel obiective comune, prin ,, participarea intimă a tuturor la
crearea întregului, și nu cooperarea fiecăruia pentru a contribui cu părți
indivi duale la întreg”197.
Colaborarea în intelligence se manifestă în prezent pe două dimensiuni198:
– efort intern, derulat în cadrul unui serviciu de informații sau al
comunității de intelligence (la același palier de intelligence, între analiști cu
expertiză d iferită ; între ofițeri aparținând diferitelor paliere d e intelligence –
operativi și analiști; între structuri componente ale aceluiași serviciu; între servicii
din cadrul comunității naționale de infor mații);

197 Edward,Waltz, Knowlegde Management in the Intelligence Enterprise , Artech House, Boston – Londra, 2003,
p. 129
198 Ibidem

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
118 din 307
– efort extern , între ofițer i ai serviciilor de intelligence și reprezentanți
(entități) cu experti ză, din exteriorul serviciilor de informații (reprezentanți
provenind din mediul academic, de afaceri și societate a civilă ). Acest efort extern
poate reprezenta o colaborare permanentă sau circumstanți ală, în cea de -a doua
situație, în funcție de necesitate, prin externalizare a anumitor activităț i de
intelligence și efectuarea aces tora de către entități (persoane) din afara
organizației de i ntelligence sau prin intermediul activităților de diplomație
publică. Considerăm că această externalizare însumează o serie de beneficii,
dintre care amintim : găsirea unor s oluții specializate, complete și profesionist e;
obținerea de a plicații integrate, flexibile și sigure ; eficientizarea costurilor;
acurate țe, produ ctivitate și eficiență sporite.
Rezultă faptul că serviciile secrete și agențiile ar trebui să facă schimb de
informații pe scară mai largă, astfel încât analiștii să poată ,,conecta punctele"199
lipsă. În centrul comunității de informații planează un par adox. Informația este
valoroasă numai dacă este transmis ă consumatorilor care au nevoie de ea, dar, în
măsura în care este diseminată la o scară mai largă, cresc riscurile
compromisurilor și vulnerabilităților. Cheia constă în găsirea unui echilibru
adecvat î ntre schimbul de informații și de asigurarea măsurilor de securitate
optime. Diseminarea produsului intelligence trebuie să difere în funcție de
beneficiar, ceea ce necesită eforturi suplimentare în întregul sistem.
Conform unor aprecieri, pe care le consi derăm corecte, ,,Informația este
omniprezentă, indiferent dacă îi conștientizăm existența sau nu”200, importantă
este însă arta de a extrage esențialul din materialul brut, astfel încât să se facă apel
la inteligență și dis cernământ și, cel mai important la ,,capacitatea de a anticipa,
de a vedea ce se ascunde după colț. Căutați loialitate, integritate, energie,
motivație, o personalitate echilibrată și dorința de a vedea lucrurile

199 Richard A. Best Jr. (Specialist in National Defense), Intelligence Information: Need -to-Know vs. Need -to-
Share , Congresional Research Service, June 6, 2011, p. 2
200 Mire ille Rădoi, Serviciile de informații și decizia politică, Editura Tritonic, București, 2005, p. 123

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
119 din 307
finalizate”201.
Plecând de la realitatea că „ignorarea datelor care produc sau a u
potențialul de a produce cunoaștere strategică”202 poate avea consecințe nefaste
asupra orientării politicii generale, locul primordial pe care informația l -a deținut
și îl va deține în fundamentarea deciziei politice și a celei politico -militare,
conferă domeniului un interes aparte.
Unele servicii de informații au în componență, alături de compartimentele
de diseminare și structuri de „disclosure” (dezvăluire, divulgare) , care analizează
raportul material diseminat -destinatar, în funcție de nivelul de cl asificare și de
nevoia de acces la informații. Informația migrează la nivel național între
agențiile competente în domeniu, iar pe plan internațional schimbul are loc între
serviciile omoloage din diferite state , în baza unor acorduri bi – și multilaterale .
Coordonarea și schimbul de informații necesită crearea unor rețele secretizate
între serviciile de intelligence și astfel are loc trecerea de la bine -cunoscutul need
to know la need to share, formula viitorului securității globale , regionale și
naționale . Această cooperare permanentă a serviciilor presupune planificare,
capacitatea de a înmagazina date de interes operativ, compatibilitate informatică,
metode de secretizare și de protecție a datelor culese, precum și întâlniri periodice
ale reprezentanților serviciilor de informații, pentru raportări și analize comune
ale diferitelor probleme privind securitatea203.
În prezent se poate observa o creștere a schimbului de informații în unele
domenii, între serviciile de intelligence interne, precum și între stru cturile de
informații din diferite state, estompându -se din ce în ce mai mult linia de
demarcație dintre informațiile interne și cele externe, ceea ce generează un timp
de răspuns și de decizie mult mai scurt.

201 Colin Powell , Rolul activității de intelligence , în http://psiforce.info/rolul -activitatii -de-intelligence, accesat la
12.06.2014
202 Abram N. Shulsky și Ga ry J. Schmitt, Războiul tăcut – Introducere în universul informațiilor secrete, Editura
Polirom, Iași, 2008, p. 356
203 Col. conf. univ. dr. Traian Liteanu, Schimbul de informații pentru contracararea crimei organizate, în Strategii
de apărare și securitate la frontiera răsăriteană a N.A.T.O. și U.E , Volumul 2, Editura Universității Naționale de
Apărare „Carol I”, București, 2006, p. 11

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
120 din 307
Transformarea în ceea ce privește culegerea de informații presupune
existența unor centre naționale la care pot avea acces toate serviciile de
informații. După cum bine se știe, informațiile militare cu cea mai mare valoare
provin din zona HUMINT. Această metodă de culegere a informațiilor este
comple tată de confirmarea informațiilor prin mijloace de natură tehnică.
Principiul ,, need to share” pornește de la interese comune privind riscurile
și amenințările la adresa securității naționale, regionale și globale, în condițiile
respectării normelor legisl ative ale fiecarei țari privind acțiunile comune. Este
nevoie de o armonizare legislativă internațională pentru a se realiza o contracarare
optimă și eficientă a crimei organizate transfrontaliere.
De asemenea, printre transformările la nivelul intelligenc e se numără și noi
mijloace electronice de obținere a informațiilor, superioare din punct de vedere
tehnic metodelor uzuale de comunicare. Procesul securității informaționale
presupune formare continuă, evaluare, protecție, monitorizare și detectare,
răspu ns la incidente de securitate, remediere, documentare și revizuire. Aceste
aspecte transformă securitatea informațională într -un proces indispensabil,
devenind parte componentă a tuturor operațiunilor. După încheierea războiului
rece, securitatea informați onală s -a bazat pe urmatoarele trei principii:
confidențialitate, integritate , disponibilitate, cunoscute drept tripleta C.I.A. În
anul 2002 , Donn Parker a propus un model alternativ C .I.A., pe care l -a denumit
,,cele șase elemente atomice ale informației” . Elemente le menționate de către
Donn Parker sunt: confidențialitate , posesie, autenticitate, integritate ,
disponibilitate și utilitate .
Temeinicia hexadei parkeriene204 rămâne încă un subiect controversat în
rândul profesioniștilor din domeniul securității informaționale. Dacă facem un ar c
peste timp, putem observa că războiul tăcut a trecut de la dif erențe de ordin etnic,
religios și ideologic, de la actori statali la interse de natură i ndividuală sau ale

204 Ing. Bogdan Ioan Groza, Teză de doctorat – Construcții criptografice hibride, bazate pe tehnici simetrice și
asimetrice – aplicații în sisteme de conducere , Editura Politehnică, Timișoara, 2008, p. 24

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
121 din 307
unor grupări cu activitate cunoscută, presupusă și uneori, necunoscută. De aceea
este necesar ca analiștii de intelligence să fie recruta ți din domenii diverse,
precum: ,, finanțe, macroeconomie, religie, sociologie, psihologie,
microbiologie ”205, prin analiză multisursă și multidisciplinară.
Dacă pornim de l a principiul „Pregătește -te în aceleași condiții în care îți
desfășori misiunea”206 observăm că transformarea în domeniul activității de
informații presupune pregătirea specialiștilor, întregul proces de pregătire
necesitând un proces simultan de selecție. T otodată, este necesară o activitate
privind educarea popu lației în domeniul securității. Procesul de transformare a
înlocuit și termenul de “informație” cu cel de “intelligence”, care diferă foarte
mult de ceea ce înseamnă informație: „ De fapt la NATO se spune clar: schimb de
intelligence între aliați și schimb de informații cu partenerii”207.
Lucrul în intelligence presupune o muncă destul de ingrată. Puțini oameni
știu în ce constă munca unui ofițer de informații, iar succesele sunt aproape
întotdeauna țin ute secrete. Eșecurile însă, indiferent de gravitate și de amplo are,
sunt fă cute publice din considerente a căror motivație nu este prezentată .
Plecând de la afirmația că ,,Securitatea este indivizibilă, iar garantarea ei
se face în comun”208, se poate afirm a că aceasta implică o coroborare a datelor,
informațiilor, cunoștințelor și percepțiilor referitoare la anumite fapte și situații,
presupunând lucrul împreună al tuturor actorilor ce urmăresc îndeplinirea unui
scop comun. Granița volatilă și difuză a risc urilor și amenințărilor face ca acestea
să nu poată fi analizate în mod individual, astfel fiind necesară o conexare a
dimensiunii interne și a celei externe , ,,determinând un potențial ridicat de
relaționare, interconectare și de interdependență”209.
În pla n național, în cadrul comunității de informații, un important factor de
intensificare a activităților în domeniul anti cipativ și în cel operațional trebuie să

205 General (r) Sergiu Medar, op. cit., p. 19
206 Ibidem
207 Ibidem , p. 20
208 Serviciul Român de Informații , Viziunea strategică a SRI 2007 -2010, op. cit ., p. 2
209 Idem

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
122 din 307
le constituie colaborarea națională dintre serviciile de informații și consolidarea
profilului fi ecărui Serviciu în parte, în timp ce, diversificarea conectării externe se
poate realiza prin intermediul acordurilor în format bilateral și multilateral cu
serviciile externe. Dezvoltarea cooperării cu partenerii SRI, de exemplu, se
realizează prin: acțiu ni de intervenție, în cooperare cu SIE și cu alți pa rteneri
naționali și externi; colaborarea pragmatică între structurile care intră în
compon ența comunității de informații.
Extinderea cooperării între serviciile de informații externe ale diferitelor ță ri
reprezintă cea mai importantă schimbare din domeniul activității recente de
intelligence. Totodată, cooperarea regională în domeniul securității, realizată prin
intermediul unui număr mare de organizații de profil, specializate pe diferite arii
de compe tență, oferă o viziune comună asupra identificării mecanismelor de
evaluare a mediului strategic și în vederea utilizării instrumentelor adecvate
gestionării crizelor, potrivit unei agende comune de lucru210.
În plan intern, actuala Strategie Națională de A părare a Țării (SNAp)
dezvoltă de asemenea problematica asigurării securității naționale , care se poate
realiza prin ef orturi proprii , cooperare internațională, combatere a amenințărilor de
orice natură (interne și externe)211.
În cadrul eforturilor vizând pr otejarea, apărarea și promovarea intereselor
sale legitime, România trebuie să respecte principiile și normele dreptului
internațional, participând activ la dezvoltarea dialogului și cooperării cu
organizațiile și cu statele interesate în realizarea securi tății internaționale.
Totodată , statul român este direct interesat să joace un rol activ și constructiv în
plan european și regional, să fie o punte de legătură între civilizații, interese
economice și culturale diferite, având ca interes final stabilitate a și prosperitatea
întregii Europe.212

210 Corina -Gabrie la Sindie, Eșecurile în activitatea de intelligence …, op. cit, p. 76
211Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 20015 – 2019, în http://w ww.presidency.ro/files
/userfiles/Strategia_Nationala_de_Aparare_a_Tarii_1.pdf , accesat la 09.04.2016
212 Ibidem

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
123 din 307
Informațiile specifice fiecărui domeniu de activitate au devenit din ce în ce
mai numeroase, mai specializate și mai codate, având în vedere conexiunile și
interdepend ențele dintre domenii, în continuă multiplicare. A menințările locale au
devenit globale, și vice -versa, cu manifestări rapid e, violent e și foarte greu de
anticipat , chiar și de către persoane care dețin informația corectă, exact ă, oportună
și care cunosc tipare și matrici adaptabile la un anumit moment și într-un anumit
context situaț ional. Într -un mediu al coagulării factorilor aproape imposibil de
decelat, coborâ rea din sfera posibilului în sfera probabilului rămâne apanajul
domeniul ui securității în general și a l intelligence -ului în special. Cu toate
acestea, complexitatea lumii în care trăim face ca nivelu l de expertiză în domenii
de niș ă să necesite , pe lângă capabilități specifice, o cunoaștere specializată și
suficient de aplicată pentru a nu fi la îndemâna personalului pe care și -l permit
majoritat ea agențiilor însărcinate cu prevenirea și descoperirea amenințărilor de
securitate .213 (exemple : domenii precum fluxuri și inginerii financiare sau
achiziționarea de către un stat susținător al fenomenului terorist a unor tehnologii
cu dublă utilizare aflat e sub embargo).
Astfel, colaborarea dintre intelligence și mediul academic, privat sau al
societății civile trebuie să se desfășoare în mod responsabil, printr -o politică de
,,negociere” a tra nsparen ței – prin partajarea extrem de atentă a informațiilor și
prin selectarea persoanelor și a circumstanțelor potrivite, luând în calcul riscurile,
dar și beneficiile implicării entităților din afara serviciilor de intelligence în
activitatea de informații.
În societatea cunoașterii, securitatea nu mai poate fi asigurată fără punerea
în comun a cunoașterii serviciilor de intelligence cu cea din mediul de afaceri,
academic, ori al societății civile. Acest tip de colaborare oferă serviciilor de
intelligence posibilitatea de a transmite beneficiarilor legali produse
informaționale de calitate , cu prezentarea unor soluții de decizie .

213 Laurențiu Sorin Han, Cultură de securitate …,op. cit., accesat la 02.04.2016

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
124 din 307
2.2.5. Intelligence și diplomație publică
Problematica raporturilor dintre state reprezintă obiectul de s tudiu și
practică a diplomației – prin intermediul căreia se pun în valoare legil e scrise și
cutumele din relațiile internaționale, care presupun un limbaj verbal și scris care
are reguli bine stabilite, un c omportament al diplomaților ce impune o etichetă
generală, căreia i se adaugă cea specifică țării în care este acreditat, restric ții și
renunțări bine conștientizate. În evoluția sa diplomația a parcurs etape succesive
de reprezentare. Prima fază a fost cea a solilor, trimiși ai șefilor de state cu mesaje
scrise sau verbale, cu împuterniciri pentru discutarea unor aspecte de ordin
politic, economic, comercial sau militar.
După pacea Wesfalică din anul 1648, conform tratatelor încheiate, a fost
stabilită regula ca statele să -și stabilească misiuni permanente în capitalele țărilor
cu care aveau interese comune pe multiple planuri, rea lizându -se astfel primul pas
către o comunicare rapidă în privința cunoașterii situației reciproce pe diferite
planuri, de reglementare a unor diferende inerente în relațiile internaționale.
În plan teoretic, se apreciază că ,,Testamentul politic ” scris d e cardinalul
Richelieu este prima lucrare teoretic ă despre diplomație în general, despre arta și
importanța negocierii în principal. Marele salt în problematica diplomației l -a
constituit Cong resul de la Viena din anul 1815 , urmat de reglementări ulterioa re,
determinate de practica relații lor internaționale stabilite, de Pactul Societății
Națiunilor din 1919 și Carta Organizației Națiunilor Unite, adoptată în anul 1945.
Diplomația este un concept științific, cu o componentă teoretică, dar și o
practică baz ată pe criterii științifice formulate de către specialiștii în domeniu.
Etimologia cuvântului diplomație vine din grecescul diplóô, care se traduce
prin dublez, însemnând acțiunea scribului de a redacta scrisorile oficiale în două
exemplare, primul fiind înmânat solului, al doile a fiind păstrat în arhivă. Mai
târziu, la începutul secolului al XIX -lea cuvântul a căpătat sensul de înțelegere, de
contacte internaționale. Instrumentul de lucru de bază al diplomației îl constituie
tratativele. Diplomația este o discipl ină științifică, caracterul fiind dat de existența

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
125 din 307
unui obiect de studiu și acțiune, o metodă de lucru specifică. Funcțiile diplomației
sunt considerate a fi: repre zentarea; protecția intereselor statului și cetățenilor săi;
aplicarea și înfăptuire a politicii externe a statului; negocierea; observarea și
informarea; protejarea relațiilor dintre state214.
Este bine cunoscut faptul că majoritatea serviciilor de informaț ii se ocupă
și cu alte activități conexe colectării de informații, iar munca de inf ormații nu este
doar apanajul organizațiilor de intelligence.
Astfel, putem afirma că domeniile diplomatic și intelligence prezintă
similitudini importante, deși aparent, fiecare a evoluat în direcții diferite. În timp
ce diplomații colectează informații în mod deschis, serviciile de informații
utilizează mijloace, metode și tehnici secrete. Cu toate acestea, intelligence poate
fi asociat cu un ,,vehicul diplomatic excelent"215, iar activitatea diplomatică se
constituie într -o componentă importantă a domen iului intelligence. Acesta din
urmă reprezintă un vehicul eficient pentru pătrunderea unor medii greu accesibile
sau chiar inaccesibile pentru diploma ția oficială.
Domeniul intelligence -ului militar este singurul în care întâlnim atât latura
diplomatică ș i de reprezentare, precum și activitatea de informații, statutul
atașaților militari fiind recunoscut în Conven ția de la Viena216.
Primii atașați militari sunt întâlniți în Prusia anului 1817, aceștia fiind
acreditați și în Anglia după Războiul Crimeei. Rol ul acestui tip de personal a
crescut mai ales în timpul Războiului Rece. Așa cum menționează Michel
Herman, separarea domeniilor diplomatic și intelli gence, precum și evoluția
diferită a acestora a fost generată de cauze militare. Pentru o perioadă de pest e
două mii de ani, acțiunile aferente diplomației și spionajului, din zilele noastre au
cosntituit parte integrantă a aceleiași profesii. Relațiile internaționale s -au bazat
încă de la începuturi pe operațiuni și practici clandestine. Sfârșitul războaielo r

214 Ion Giurcă, Diplomație publică, note de curs, Universitatea Hy perion, București, 2015, p. 7
215 George Cristian Maior, Ionel Nițu, Ars Analytica. Provocări și tendințe în analiza de intelligence, Editura
RAO, 2013, p. 419
216 Herman Michael, Intelligence Services in the Information Age. Theory and practices , London: Fran k Cass,
2001

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
126 din 307
nopoleoniene, respectiv Tratatul de la Viena din anul 1815, au condus la
reglementarea activității diplomatice. Tratatul prevedea, printre alte puncte,
mențiunea că diplomații nu au dreptul să se amestece în activitățile interne ale
statului -gazdă, conda mnând activitatea de spionaj. Sfârșitul celui de a l Doilea
Război Mondial a condus al scindarea activității de informații, în domeniul civil
și militar. Astfel, serviciile de informa ții au evoluat, rafin ându -și modalitățile de
acțiune, aspect ce a condus l a o compartimentare a funcțiilor ofițerilor de
informații, distingându -se astfel de diplomați, dacă ne raportăm la norme,
obiective, mijloace și metode.217
Funcția de diplomație a domeniului intelligence constă în pătrunderea,
inițierea și consolidarea cone xiunilor la nivel individual, de grup și statal, în zone
greu de accesat prin intermediul diplomației oficiale.
Len Scott denumește activitățile specifice diplomației de intelligence prin
conceptul de ,,diplomaț ie clandestin ă": o form ă acoperită de acțiu ne, cu scopul
influențării deciziilor adversarilor, prin intermediul unei cooperări conștiente,
între cele două părți și prin devoalarea calității de ofițer de informații.
În această situație, diplomația de intelligence, prin intermediul unor
operațiuni m enite a ,,influența cursul evenimentelor prin mijloace nev ăzute "218,
reprezintă un canal deschis de dialog. Privit din unghi clasic, rolul un ui serviciu
de infomații intern ar trebui să se limiteze la granițele naționale, însă practica a
demonstrat că o astf el de compartimentare nu poate fi viabilă. Avem nevoie de
informa ții de la omologi și de la reprezentanțele externe.
Pe fondul crizei economice, în contextul diminuării și a necesității de a
descoperi mijloace noi pentru obținerea un or rezultate bune sau mai bune, cu
resurse mici, a fost lansat conceptul de ,,smart intelligence" . Serviciile de
informații au dezvoltat noi modalități de acțiune și activități de nișă, printre care
amintim zone geografice cu acces permis doar anumitor servicii de intelligence

217 Stempel, John D., Covert Actions and Diplomacy , în International Journal of Intelligence and Counter –
intelligence, 2005, vol. 18, nr. 3
218 Halevi Efraim, Omul din umb ră, Editura RAO, București, 2006, p. 87

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
127 din 307
sau străbaterea uno r bariere d e tip lingvistic sau cultural. Astfel, este evidentă
importanța cooperării, care permite o gestionare optimă a problematicii de
securitate națională, într -o perioadă mai scurtă de timp și cu resurse mai puține.
Cooperarea e ste echivalată astfel cu diplomația de intelligence. Procesul de
intelligence a dobândit o importanță vitală pentru securitatea națională și
internațională, mai mult ca niciodată. Potrivit lui Loch K. Johnson, intelligence se
clasifică în trei misiuni prin cipale : ,,strângerea și interpretarea (,,analiza”)
informației, păstrarea secretelor guvernului în fața serviciilor de intelligence
dușmănoase și a altor amenințări (,,contra -intelligence”); și manipularea
clandestină a evenimentelor pentru interesul națiu nii, prin folosirea propagandei,
activităților politice, dezbinării economice și operațiunilor paramilitare (,,covert
action” sau ,,activități speciale”). Fiecare dintre aceste misiuni a atras atenția
oamenilor de știință specializați în domeniul intellige nce, în special strângerea,
analiza și răspândirea – inima și sufletul intelligence "219.
Organizațiile guvernamentale constituie baza diplomației publice în t oate
statele, fiind racordate mai mult și mai bine la diplomația tradițională pentru
promovarea p oliticii extene a unui stat , fiind structuri care continuă cu alte
mijloace activitatea de reprezentare în străinătate a intereselor naționale în diferite
domenii. Efortul este concentrat pe problemele de securitate națională și
colectivă, diplomația publi că având un specific pentru transmiterea mesajelor pe
plan intern, dar mai ales în exterior, acolo unde se intervine pe diferite căi pentru
soluționarea crizelor și conflictelor. Fiecare structură guvernamentală își are
specificul activității în domeniul d iplomației publice, instrumente proprii de
lucru, forțe și mijloace specializate pe domenii de activitate și zone de interes.
Există o strategie general ă de diplomație publică, care este diseminată structurilor
existente, care, la rândul lor, își elaborea ză propria strategie de acțiune , pentru
obținerea rezultatelor propuse și dorite.

219 Johnson, Loch K., Introducere în l iteratura studiilor de intelligence, në Strategic Intelligence, vol. I, Editura
Praeger Security International, p.26

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
128 din 307
Structurile neguvernamentale de diplomație publică au un rol și un loc din
ce în ce mai important, bucurându -se de credibilitate sporită în rândul publicului,
în special a t inerilor, aflați în procesul de formare, educare, ca cetățeni și
specialiști în d iferite domenii de activitate. În cele mai multe cazuri organi zațiile
neguvernamentale desfășo ară activități de diplomație publică în acord cu
interesele și obiectivele țării pe teritoriul cărora sunt constituite, cât și în folosul
unor mari organizații internaționale (ONU, NATO, UE). Diplomația publică a
Uniunii Europene este de dată recentă, odată cu constituirea pe noi baze a
organizației în anul 1992,220 astfel că statele mem bre pun un accent din ce în ce
mai mare pe acest domeniu al relațiilor internaționale. În prezent, în acest
domeniu, confundat sau disimulat cu diplomația culturală, avem de -a face cu state
făuritoare de diplomație publică, cât și cu state consumatoare de munca
lucrătorilor din diplomați a publică.
Firesc, constituirea structurii de diplomație publică a fost un proces
îndelungat, necesar pentru c larificarea concepției de desfăș urare , constituirea
structurilor, ela borarea strategiei de comunicare în interior ul organizației și în
afara acesteia.
Mesajele de transmis au fost și sunt în acord cu problemele de imagine și
de realizare a obiectivelor organizației în general, a fiecărei structuri în parte.
Constituirea, consolidarea și extinderea Uniunii Europene, au fost
probleme care au necesitat să fie bine gestionate la nivelul organizației, prin
transmite rea de mesaje cu un conținut dif erit pentru statele membre, cele
fondatoare și cele nou primite în organizație, pe fondul unor probleme reale de
percepție și reacție față de strategiile adoptate pentru fiecare domeniu în parte.
Implicarea Uniunii Europene în probleme de securitate globală și regională
este un alt motiv pentru care diplomația publică a trebuit să răspundă cerințelor de
racor dare a majorității ce tățenilor U niunii la proiectele planificate sau în curs de

220 Pe larg în, Lucian Jora, Diplomația publică a Uniunii Europene, Editura Institutului de Științe Politice și Relații
Internaționale, Bucu rești, 2014

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
129 din 307
derulare. În special intervențiile în zonele de conflict, potențial conflictuale și a
celor cu conflicte înghețate, rămân o sarcină de bază a diplomației publice a UE
pentru obținerea acordului cât mai larg a pop ulației pentru participarea la
securizarea unor zone, care, indirect , asigură și securitatea statelor membre.
Devenită un actor gepolitic și geostrategic global, Uniunea Europeană
trebuie să desfășoare, prin structurile sale, o diplomație p ublică de aceeași
avengură, cu cea a marilor puteri mondiale : SUA, Federația Rusă, Republica
Populară Chineză. Diplomația publică a NATO a fost proiectată pe modelul
american, indiscutabil cel mai performant, chiar dacă nu totdeauna foarte eficient,
în pri vința organizării și utilizării forțelor și mijloacelor pentru îndeplinirea
scopurilor propuse.
Structura complexă și com plicată face ca uneori să se manifeste sincope de
organiz are și execuție, fără influențe decisive asupra finalizării acțiunilor.
Activi tățile și acțiunile de diplomație publică, desfășurate în acord cu principiile
statuate și acceptate, sunt coroborate cu cele de altă natură care au menirea de a
asigura succesul și credibilitatea demersului po litic și militar al organizației.
Diplomația p ublică a NATO este desfășurată la nivelul organizației de către
structurile centrale, cât și la nivelul fiecărui stat membru.
Atât diplomația publică , cât și activitatea de intelligence, pă rți componente
ale unei singure profesii, au evoluat separat, ast fel încât să asigure specializarea
intelligence -ului, pe de o parte și stabilirea unor contacte civile oficiale
interstatele, pe de altă parte. În problematica securității naționale, este necesară
confirmarea sau infirmarea datelor cunoscute, prin intermed iul celor două
domenii menționate. Cu toate acestea însă, activitatea diplomatică , tradițională și
publică, cât și cea de intelligence dețin o bază comună, atât din punct de veder e
oficial, cât și neoficial.
Domeniul diplomației publice în România este d e absolută noutate, atât din
punctul de vedere al abordărilor teoretice, cât și a activităților practice. Ca orice
aspect de noutate, receptarea conceptului a fost mai prudentă și lentă în mediul

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
130 din 307
științific, mai rapidă și fără reținere în cadrul structuril or guvernamentale și
nonguvernamentale.
Deși se fac aprecieri conform cărora ,, în România diplomația publică este
practicată de alte state în primul rând prin intermediul ambasadelor, dar de cele
mai multe ori nu este recunoscută ca atare ”221, realitatea es te alta, studiile în
domeniu și activitățile desfășurate de către structuri guvernamentale și non
guvernamentale demonstrează că și în țara noastră acest tip de diplomație își face
loc și se consolidează, sub denumirea de diplomație culturală . După anul 19 90
diplomația publică românească, fără a avea o strategie clar formulată, concr etizată
în programe, structuri de forțe și mijloace de promovare bine conturate și
valorificate, a fost concentrată pe două direcții mari, în acord cu politica generală
a țării, cu integrarea în NATO și Uniunea Europeană. Concomitent, s -a pus
accent major pe promovarea culturii și tradițiilor românești, pe dezvoltarea
spiritului național si păstrarea identității naționale în rândul românilor din
străinătate, plecați în principal din motive economice.
În România , diplomația publică apare ca termen (concept), în perioada post
război rece. Este cunoscut că în perioada comunismului terminologia occidentală
referitoare la diferite acțiuni și activități era inadmisibilă, mai ales în c ondițiile în
care acest tip de diplomație era catalogată ca propagandă occidentală, mijloc de
influențare și manipulare a populație i din statele blocului comunist, executată de
către serviciile sec rete ale unor state occidentale, prin intermediul presei sc rise,
audio și vizuale.
Diplomația publică este legată la începuturile sale în țara noastră de
problemele de relații publice și de comunicare.
Comunicarea, ca principal mijloc de transmitere a mesajelor, a cunoscut un
avânt nebănuit în anii ’90, pentru ca mai târziu să se profileze conceptul și
acțiunea de diplomație publică. Ministerul Afacerilor Externe și cel al Apărării

221 Andra Alexandru, Diplomația publică în România, între interes și obscuritate, în Digital Diplomacy, prima
platformă dedicată comunicațiilor digitale pentru sectorul public, www. Digitaldiplomacy.ro /diplomatia -publica –
intre-interes -si-obscurit ate, accesat la 12.10.2015

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
131 din 307
dispun de structuri bine conturate și de personal specializat, de reglementări clare
în privința desfășurării diplomației publice.
Structurile non guvernamentale cu activitate în domeniul diplomației
publice, puține la număr, sunt în general partizane, desfășoară o activitate care
uneori se dovedește a fi în dezacord cu direcția oficială de promova re a
interesului național.
Compo nenta culturală a diplomației publice în România este dezvoltată, ea
constituie baza promovări i imaginii țării în străinătate, dar din păcate, în multe
situații, s -a desfășurat necorespunzător, în condițiile în care nu a existat o
concepție clară, oficială, de p lanificare, organizare și execuție.

2.3. ”Lebăda neagră ” – sau cum poți evita
necunoscutul și imprevizibilul
Confruntată cu gestiona rea unui flux tot mai mare de informații, activitatea
de intelligence necesită o reconsiderare a proceselor de anali ză – selecție,
conectare , eva luare și înțelegere a datelor.
Softurile de analiză de intelligence pot filtra și organiza datele , însă nu pot
înlocui elementul uman . Astfel, analistul de intelligence reprezintă cheia a cestui
proces complex, prin generarea d e progres în planul cunoașterii, respectiv a celui
decizi onal.
Diferența dintre ofițerul de informații și analistul din alte domenii
(economic, financiar , social ) o reprezintă, în situația analistului de intelligence,
necesitatea de a opera cu date și i nformații de o mare diversitatea tematică,
provenind din surse secrete, cât și deschise, iar pr odusele de intelligence
(documente de informare, evaluări, prognoze) au impact direct asupra secu rității
naționale, aceste a reprezentând fundamentul deciziei po litice în stat.
După ani lungi de Război Rece, secolul al XXI-lea a debutat cu o stare de
instabilitate, cu ,,un atac frontal, de o forță nebănuită, desfășurat chiar în inima

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
132 din 307
lumii civilizate capitaliste, în New York -ul american, și care a înscris încă o d ată,
11 septembrie 2001, în cartea războiului și a violenței ”222.
Potrivit unei aprecieri aparținând aceluiași autor , este posibil ca, sub
impresia și emoția firească, terifiantă a căderii Gemenilor și oamenilor decedați în
acel incident, ,,am acceptat, poa te prea lejer, ideea conform căreia 11 septembrie
a fost o dată care a schimbat cu totul istoria, că nimic nu va mai fi la fel după 11
septembrie ”223. Regăsim această remarcă în nouă din zece dintre miile de
discursuri, articole, analize despre semnificația lui 11 septembrie. Ordinea
internațională e ra amenințată mai ales de iminența terorismului și a armelor de
distrugere în masă, care vin ,,din direcții obscure, care nu mai pot fi localizate
precis în arealul statului clasic”224. După cum consideră anumiți sp ecialiști în
domeniu, amenințările prezentului au o forță nema iîntâlnită în istorie,
,,declanșând forțe și punând în mișcare reacții apte să modifice structural câmpul
geopoliticii în era globalizării”225.
Așa cum spunea , poate exagerat, Thomas Friedman, războiul împotriva
terorismului reprezintă ,,echivalentul celui de -al treilea război mondial ”226.
Structuri non -statale atacă în prezent statul, noul inamic devenind ,,tot mai fluid,
cu forme din ce în ce mai amorfe și imprecise,… posedând totodată o viteză, o
mobilitate și o ,,putere lichidă ”, gelatinoasă, care scapă, se scurge cu ușurință
prin ,,radarele ”și mecanismele defensive obișnuite ale statelor naționale ”227.
Aceasta este abordarea actuală. Rămâne ca viitorul, credem nu prea
îndepărtat, să confirme sa u să infirme aceste aprecieri emoționale, făcute în
limitele cunoașterii realității evenimentelor desfășurate în urma cu 16 ani pe
teritoriul SUA.

222 George Cristian Maior, Incertitudine. Gândire strategică și relații internaționale în secolul XXI, Editura Rao,
2009, p. 48
223 Andrei Vocilă, Operațiuni militare în zona de conflict , în https://andreivocila.wordpress.com /2010/
10/24/operatiuni -militare -in-zona -de-conflict/#more -8801, accesat la 29.03.2015
224 George Cristian Maior, Incertitudine…op.cit., p. 50
225 Idem , p. 50
226 Thomas Friedman, The Lexus and the Olive Tree, Picador , New York, 1999
227 George Cristian Maior , Incertitudine…, op.cit., p. 51

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
133 din 307
2.3.1. Conceptul de ,,lebădă neagră”
În anul 2007 a apărut o lucrare, The Black Swan : The Impact of the High ly
Improbable , care a f ăcut senzație inițial în SUA, apoi în întreaga lume, prin
lansare a conceptului de ,,lebădă neagră ”, preluat rapid de c ătre analiștii diferitelor
medii ale vieții sociale și, cum era de așteptat, de către cei din serviciile de
intelli gence. Autorul * acestui concept explică conținutul acestuia prin raportarea
la aspecte considerate la un moment dat inexistente, la fapte și evenimente
imprevizibile, susținând faptul că : ,,Incapacitatea de a prezice cazuri izolate
implică incapacitatea de a prezice cursul istoriei, dată fiind proporția acestor
evenimente în dinamica generală a evenimentelor ”228. Ridicarea acestei stări la
nivelul cursului istoriei o apreciem ca fiind exagerată, în condițiile lipsei unui
element de referință pentru istoria om enirii. Conceptul, id eea, faptele în sine, sunt
reale, au, în cele din urmă, un caracter obiectiv, subiectivismul fiind dat doar de
interpretarea umană. Autorul abordează problema din perspectiva erorilor de
predicție cumulate din toate domeniile vieții so ciale, dar o face după producerea
evenimentelor.
Aceasta ne determină să apreciem că viața social ă este dominată , teoretic,
de ,,lebede negre”, dar realitatea demonstreaz ă faptul că acestea sunt puține în
raport cu ,,lebedele albe ”, ceea ce ne determin ă să adoptăm o poziție mai
optimist ă, în sensul că, cei în drept, empiric și/sau științific, au avut capacitatea de
a previziona și a contracara pericolul pe care ,,lebăda neagră” îl poate produce.
Ne place să credem că ideile lui Nassim Nicholas Taleb nu vo r fi interpretate
asemănător previzunilor lui Nostradamus.
Trăsătura comună a lebedelor negre, potrivit definiției autorului, este aceea
că astfel de evenimente, chiar fiind ex -ante cu totul imprevizibile, o surpriză
adevărată și reală pentru observator, s unt, totuși, ulterior raționalizate, și în
retrospectivă, considerate previzibile.

228 Nassim Nicholas Taleb, Lebăda Neagră: Impactul foarte puțin probabilului, Editura Curtea Veche Publishing,
2010, p. 18

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
134 din 307
Imprevizibilul lui Nassim Nicholas Taleb și adepților săi poate fi ușor
transferat în domeniul militar, chiar al intelligence -ului, surpriza fiind sinonimă
cu surprinderea . Degeaba avem informația dacă nu știm să o folosim (ex.
atacurile teroriste din 9/11); degeaba știm ce să facem cu ea, dacă beneficiarul
(consumatorul) ei nu o înțelege, nu vrea să o utilizeze sau, și mai rău, o folosește
în scop personal/de grup. Degeaba culegem tot mai multe informații, dacă nu are
cine să le analizeze. Din această perspectivă, analiza de intelligence reprezintă
una dintre cele mai incitante și provocatoare profesii. Fără analiză, intelligence nu
poate exista. O apreciere a lui Charles D arwin referitoare la supraviețuirea
speciilor este, credem, valabilă și pentru activitățile de intelligence : ,,nu
supraviețuiesc speciile cele mai puternice, nici cele mai inteligente, ci cele mai
ușor adaptabile"229.
Daniel Kahneman, în lucrarea sa ,,Think ing fast and slow” afirmă că ,,una
dintre cele mai importante limitări ale minții umane constă în încrederea
excesivă în ceea ce credem că știm și în incapacitatea de a recunoaște adevărata
măsură a incertitudinii specifice lumii în care trăim”230. Daniel K haneman scrie
despre capacitatea noastră nelimitată de a ne ignora propria ignoranță, aspect ce
contribuie la potențiale derapaje în activitatea de informații și în procesul de luare
a deciziilor. Ca urmare a numărului mare de variabile și de jucători, pre cum și a
caracterul dinamic al evenimentelor, scenariile anumitor evenimente anticipate se
pot dovedi a fi, în multe dintre situații, eronate. Imprevizibilul poate contribui la
răsturnări de situație, chiar și atunci când predicțiile viitorului par să fie mai bine
fundamentate ca niciodată231. Conceptul ,,Lebada Neagră ” este o metaforă
utilizată pentru descrierea unui eveniment neașteptat, având un impact major, cu

229 Ionel Nițu, Analiza ca vocație; schimbarea ca oportunitate , Bursa, p. 16, http://www.bursa.ro/analiza -ca-
vocatie -schimbarea -ca-oportunitate -200843&s=neprevazute&articol=200843.html, site web acceat la date de
12.01.2015
230 George Cristian Maior, Ionel Nițu (coord .), Ars Analytica , Editura Rao, București, 2013, p. 12
231 Corina -Gabriela Sindie, Eșecurile în activitatea de intelligence…, op. cit., p. 78

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
135 din 307
un rol dominant și determinant în istorie232. Teoria, lansată de către Nassim
Nicholas Taleb co ntribuie la explicarea: rolului evenimentelor rare, dificil de
prezis și care escaladează limitele atinse până în momentul apariției lor, în toate
domeniile : istorie, știință, finanțe, tehnologie ; faptului că probabilitatea
evenimentelor rare nu poate fi c alculată nici cu ajutorul metodelor stiintifice ;
prejudecăț ilor de natură psihologică, ind ividuală și colectivă, ce ne gen erează
ignoranță față de incertitudine și de rolul evenimentelor rare. ,,Lebedele albe”
sunt acele evenimente rare, imprevizibile, în timp ce ,,Lebadele gri” reprezintă
evenimente ale căror efecte ,,pot fi prevă zute până la un anumit punct, dar a
căror apariț ie este improbabilă"233.
N. Nicholas Taleb definește ,,această doză de imprevizibil prin conceptul
de lebădă neagră , fiind de părere că surprizele la nivel strategic , acele
evenimentele rare, dar cu un impact covârșitor trebuie luate întotdeauna în
calcul234. Astfel, pentru a preîntâmpina eșecurile în intelligence și pentru a evita
apariția unor posibile ,,lebede negre”, statele trebuie să fie bine informate și
proactive cu privire la iminența riscurilor și amenințărilor care planează
permanent asupra securității lor; totodată, prin intermediul serviciilor de
informații, acestea trebuie să acționeze într -un mod oportun în vederea atingeri i
propriilor interese, fiind conștiente de eventualele consecințe ale acțiunilor sau
inacțiunilor lor. Utilizând metode aplicate în vederea obținerii unei analize
oportune, analiștii de informații au ca obiectiv final evitarea celor trei cauze ale
nereușit ei: ,,eșecul în schimbul de informații, eșecu l în analiza obiectivă a
produsu lui obținut și eșecul beneficiarului cu privire la utilizarea informației
primite .”235
Subiectul a fost dezvoltat ulterior în lucrarea ,,Antifragile. Things that gain

232 Carlos Castro Correa, Black Swan Theory: We know absolutely nothing & the finding of atypical events
optimization -method, în http://www.actuaries.org/mexico2012/paper s/castrocorrea.pdf, accesat la 02.02.2015
233 Idem
234 Theodor Mitu, Daniela Mitu, OSINT la granița dintre secret și public , Revista Română de Studii de
Intelligence, nr. 4/2010, p. 48 în http://www.animv.ro/files/RRSI –4-.pdf , accesat la 01.06.2013
235 Robert M. Clark, Intelligence Analysis: A Target -Centric Approach , Ed. CQ Press – A Division of
Congressional Quarterly Inc., Washington DC, SUA, 2007, p. 6.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
136 din 307
from disorder” , lansată de același autor, la aceeași editură, în luna decembrie
2012, în care acesta a susținut, într -o formă mai riguroasă, necesitatea construirii
unor strategii antifragile de reacție la șocul ,,lebedelor negre”, capabile să
supraviețuiască în medii c aracterizate de incertitudine și volatilitate extremă.
Lansat încă din anul 2007, conceptul s -a extins cu rapiditate în mediile jurnalistic,
politic și economic, ca urmare a unor evenimente derulate la nivel global
(dezastrul nuclear de la centrala Fukushi ma, tsunami -urile din Asia). Incidentele
s-au încadrat pe traiectoria descrisă de autor și anume apariția unor evenimente
rare, imposibil de prevăzut, având un efect neașteptat.
Impactul deosebit al conceptului de ,,lebădă neagră”, demonstrat de
propagar ea rapidă și dezbaterile publice lansate pe acest subiect în Occident, a
evidențiat o predispoziție a mediului de analiză pentru gândirea liniară. Nassim
Nicholas Taleb face apel la gândirea lipsită de constrângerile referențiale la
realitatea imediată, cu noscută direct prin observație.
Fiind o problematică de noutate în cadrul dezbaterilor socio -culturale, în
plan teoretic, conceptul a fost abordat mai ales în domenii conexe fizicii nucleare,
matematicii aplicate și prognozelor economice. Evenimentele avâ nd o
predictibilitate redusă de emergență fac obiectul unor studii privind teoria
nonlinearității, derulate de o serie de institute de cercetare, prin apelul la diferite
metode matematice și statistice, precum: metoda lanțurilor Markov, sistemul
ecuațiilor Kolmagoro v-Chapman.
Intelligence -ul nu este doar o informație care exis tă pur și simplu, el
înseamnă informații și cunoștințe obținute prin operațiuni derulate în mod direct
într-un mediu ostil, mai puțin cunoscut și controlat decât orice altă zonă de
conducere și comandă, implică înțelegerea și interpretarea informațiilor,
discernerea semnificațiilor corecte ale informațiilor colectate. Astfel, chiar o bună
cunoaștere și înțelegere a mediului ostil nu presupune o bună cunoaștere a ceea ce
se va întâmpla.
În plus, intelligence -ul asigură nu doar înțelegerea condițiilor prezente ci și

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
137 din 307
a intențiilor, estimând toate posibilitățile și probabilitățile de evoluție. Pentru
aceasta, pe lângă utilizarea integrată a celor cinci simțuri umane dovedite (văz,
auz, sim țul tactil, gust și miros) este necesară și capacitatea de a judeca intuitiv,
care ne permite să elaborăm predicții. De regulă, pornind de la rezultatele
cercetărilor științifice, s -a creat presupunerea falsă că, în mediul înconjurător, nu
există decât cee a ce noi percepem cu ajutorul propriilor simțuri.
Cu toate acestea, este evident că multe dintre elementele din mediul
înconjurător și multe dintre circumstanțele care le determină ne rămân
necunoscute, chiar și folosind cele mai sofisticate instrumente d e cunoaștere.
Așadar, putem accepta faptul că un fenomen poate exista și poate produce efecte
chiar dacă noi nu îl percepem. Desigur, limitele percepției pot speria pe
necunoscători sau pot intriga cercetătorii științifici, însă ele reprezintă, totodată,
granița de unde începe manipularea prin înșelarea așteptărilor simțurilor umane.
De aceea, intelligence -ul nu este o simplă informație care ne aduce date
despre mediul înconjurător, ci un mod de cunoaștere care ne permite înțelegerea
fenomenelor, intenții lor și manifestărilor componentelor acestuia, investigând
inclusiv mijloacele, conexiunile și mecanismele care scapă controlului simțurilor
umane comune, prin interpretarea logică și intuitivă a interferențelor conștiente și
inconștiente.
Cel mai simplu s pus, conflictul dintre instincte produce incertitudine,
sentimentul de neliniște fiind direct proporțional cu importanța problemei, iar
omul încearcă să rezolve dificultatea cu care se confruntă cu ajutorul
cunoștințelor deținute, pe care, de altfel, se și bazează soluția aleasă.
Pentru luarea deciziilor, cei care au acces la rapoarte de intelligence trebuie
să cunoască aceste specificități, precum și faptul că ei trebuie să întregească
aceste cunoștințe prin propriile percepții ale contextului.
Chiar da că noțiunii de intelligence nu i s -au conferit , prin definițiile date
de-a lungul timpului , preocupări privind transparența și responsabilitatea
procesului, Peter Gill consideră că acestea sunt intrinseci și, totodată, parte

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
138 din 307
esențială a teoriilor democrați ei, după cum sunt extrinseci problematicii în cazul
definirii intelligence -ului de către regimurile totalitariste , unde responsabilitatea
și transparența sunt considerate parte internă a securității și nu de interes civic.236
În raportul ,,Tendințe Globale 2 030”, publicat de National Intelligence
Council (N.I.C.) s erviciile americane de informații analizează opt potențiale
,,lebede negre”, fiind de părere că, în s ituația în care acestea vor apărea în
următorii 20 de ani, ar putea avea un impact uriaș la nive l mondial.
În acest raport nu este vorba despre previziuni, ci de scenarii elaborate de
către Comunitatea de Informații din Washington, în urma unui amplu proces de
studiu. Scopul analizei este de sensibilizare a gândirii strategice, pe termen lung,
a ben eficiarului de intelligence, totodată și decident politic.
Astfel, principalele ,,lebede negre” menționate sunt:
– Colapsul Euro și al Europei. De exemplu, ieșirea haotică a Greciei din zona
Euro ar putea cauza, potrivit experților National Int elligence Cou ncil, un
prejudiciu de opt ori mai mare decât cel cauzat de falimentul băncii come rciale
Lehman Brothers în 2008 . La aceasta se poate adăuga recenta ieșire a Regatului
Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană.
– O China democratică s au o China în colaps economic c. În baza previziunilor
economice, se estimează că în următorii cinci ani, China ar trebui să depășească
pragul de 15.000 de dolari pe cap de locuitor, un stimulent important pentru
proce sul de democratizare al țării. Î nsă, un ii experți consideră că într -o China
democratică presiunile naționaliste ar putea crește în mod considerabil , cauzând
probleme serioase atât la nivel regional cât și internațional – consecințe similare
cu cele ale unui posibil colaps economic al Beijingulu i. Un eveniment care ar
putea provoca e fecte negative pe scară globală ;
– Un Iran reformat , cu u n regim mai liberal la Teheran ar putea decide să se
concentreze pe modernizarea economică, sacrificând programul nuclear și

236 Gill Peter, Theories of intelligence: where are we, wher e should we go and how might we proceed? ,
Intelligence theory: Key questions and debates (Studies in intelligence), Routledge, 2009, p. 222

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
139 din 307
încheind lunga perioadă de izolare i nternațională. Un Iran pe deplin integrat în
comunitatea internațională ar constitui, în conformitate cu National Intelligence
Council, un important și decisiv factor pentru stabilita tea în zona Orientului
Mijlociu ;
– Statele Unite izolaționiste – retragere a Washington -ului de pe scena
internațională, chiar dacă datorită slăbiciunii generate de o gravă criză economică
și socială, ar de schide un enorm vid de putere ; o perioadă de anarhie globală pe
scară largă în care nici o putere nu ar fi în măsură, cel puț in pe termen mediu, să
înlocuiască Statele Unite ca și garant al stabilității internațio nale;
– Un război nuclear sau atacuri cu arme de distrugere în masă . Unele puteri
nucleare, cum ar fi Rusia sau Pakistan, sau aspirante, cum ar fi Iranul sau Coreea
de N ord, consideră armele nucleare ca element fundamental de compensare a
propriilor slăbiciuni structurale. Ceea ce, scriu analiștii NIC, crește riscul să fie
utilizate, în următorii 15/20 de ani, arme de distrugere în m asă, cu consecințe
previzibile;
– Rapide schimbări climatice. Modificări nea șteptate și bruște în manifestările
climatice, în parte, deja în curs de desfășurare, pot, în special în Asia, să
submineze mijloacele de trai ale unor populații întregi cauzând grave șocuri
socio-economice ;
– Pandemiil e, generate de a pariția de noi agenți patogeni, ușor transmisibili prin
contagiune, ar putea dezvolta rapid pandemii cu milioane de decese în fiecare
zonă a planetei. Este aceasta, potrivit analiștilor i ntelligence -ului americani, una
dintre ,,lebedele neg re” potențial mai devastatoare, și din cauza rapid ității cu care
ar evolua boala.237
O confirmare a uneia sau mai multora dintre aceste previziuni scoate
evenimentul din categoria ,,lebedei negre ”, totodată ar î nsemna și un eș ec al celor
care nu doreau ca u n asemenea eveniment s ă se producă.

237 Claudio Neri, Serviciile secrete americane, în raportul ,,Tendințe Globale 2030 ”, publicat de National
Intelligence Council (NIC), în www.formiche.net , accesat la 12.02.2015

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
140 din 307

2.3.2. ,,Lebăda neagră ” și eșecurile în intelligence
În accepțiunea lui Abram N. Shulsky, un eșec de intelligence este în mod
esențial „ o interpretare greșită a unei situații pe baza căreia factorii
guvernamentali iau decizii nepotrivite sau contraproductive propriilor interese
(care coincid de fapt cu interesele naționale) ”.238
Mark Lowenthal consideră că eșecul de intelligence, „ este inabilitatea unei
părți sau mai multor părți din procesul de intelligence (colectarea , evaluarea,
analiza, producția, diseminarea) de a produce la timp, un produs de intelligence
exact despre o problemă sau un eveniment important de interes național ”.239
Lipsa unui mecanism integrat de informații, care să înglobeze , ceea ce numim
uneori „lecții învățate” poate genera insucces în intelligence, ca urmare a
surplusului de informații, ce contribuie la o creștere a nivelului de eroare și de
eșec. Firme din mediul privat, precum și organizații guvernamentale, printre care
Departamentele Apărării, Energiei și NASA dețin asemenea centre pentru
„lessons learned” (lecții învățate), precum și centre de informații pentru angajații
săi.
Prin intermediul acestora, o acțiune poate fi urmată de un raport ulterior,
conținând informațiile analitice rezultate, ca rezultat a urmăririi și analizei
diferitelor tipologii de riscuri și amenințări. De asemenea, aceste centre facilitează
legăturile dintre comunitățile de practică în și între organizații. Considerăm ca
fiind necesară și prioritară exploatarea memoriei i nstituțion ale, denumită de unii
analiști intelligence XXI240.
Eșecul de intelligence a devenit subiect de interes în mediul academic,
printre analiștii de intelligence, și în cazul studiilor contemporane americane,

238 Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt, Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete, Editura
Polirom, Iași, 2008, p. 110
239 Mark Lowenthal, „ The Burdensome Concept of Failure ”, în Maurer, Alfred C., Tunstall, Marion D. and
Keagle, James M. (eds.), Intelligence: Policy and Process. Boulder, Westview Press, 1985, p. 51.
240 Corina -Gabriela Sindie, Eșecurile în activitatea de intelligence…, op. cit., p. 71

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
141 din 307
punctul de plecare fiind atacul japonez de la Pearl Harbour, aspect analizat de
Roberta Wohlsletter, în lucrarea ,,Pearl Harbour Warning and Decision ”, (1962).
Pe de altă parte, Richard Betts și Michael Handel au emis teoria eșecului în
intelligence , pornind de la războ iul declanșat de Yom Kippur, din 1973,241 deși
asupra acestui aspect se vehiculează ideea, nu lipsită de credibilitate, că a fost un
,,eșec ” calculat, necesar din perspectiva percep ției Israelului pe plan internațional,
pentru a nu mai fi considerat agresor, așa cum s -a întâmplat în an ul 1967.
Există o vastă literatură de specialitate privind eșecurile în intelligence, iar
pe baza studiului ei putem concluziona faptul că aceste eșecuri au fost atribuite
unor cauze subiective ( psihol ogice), ori obiective ( de organizare ). Detaliem în
tabelul de mai jos problematica eșecurilor în intelligence, a cauzelor și a
remediilor aferente acestora242.
Tabel nr. 3
Tipologia eșecurilor serviciilor de i nformații în literatura actuală
Nivel suficient de informații în sistem Insuficient
Interpretare gre șită Informația nu a
ajuns la destinația
corectă __
Cauza eșecului Psihologică Procedurală Organizațională
Remediu Pluralism și
conștientizare
psihologică Schimbare
organizațională Centralizare
Teoria și practica în intelligence evidențiază aspecte pri vind cauzele
eșecurilor, care sunt di verse și pot fi concentrate în: erori analitice, precum
ignorarea sau i nterpretarea greșită a datelor; standardizarea activității analitice ca
urmare a desfășurării ei într -un cadru instituțional; relația dintre intelli gence și
politic. Ultima cauză ne determină să apreciem că s ubordonarea activității de
informații factorului politic depinde de maniera de raportare a serviciilor de
informații la factorii de decizie. Astfel, există riscul ca prognozele să deservească
interesele politice și să nu fie în concordanță cu datele deținute , cu referire la :

241 Gustavo Díaz, Methodological approa ches to the concept of intelligence failure , UNISCI Discussion Papers,
January 2005, p. 1
242 Ibidem , p. 52

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
142 din 307
– indisponibilitatea informațiilor privită din perspectiva cerințelor de timp
și loc. Acest aspect are drept posibile cauze: limitarea accesului la inform ațiile
clasificate, ,, orgolii” interinstituționale, interzicerea accesului la toate informațiile
relevante cu privire la o anumită problematică, fapt ce poate conduce la ignorarea
anumitor date, în lipsa posibilității contextualizării lor, comunicarea deficitară
între diferite structuri interne și între instituții;
– ideile convenționale implică și ele riscuri, limitează creativitatea și
conduce adeseori la interpretări eronate sau omiterea anumitor detalii, pe baza
ideilor preexistente, considerate veridice, fără analizarea sau reactualizarea lor.
– proiectarea unei imagini simetrice – se referă la interpretarea
evenimentelor nefamiliare în aceeași manieră în care sunt tratate cele familiare și
implementarea de idei/proiecte externe fără adaptarea lor la cultura și ,,culoarea
locală”. De asemenea, simetria proiectării pornește și de la sindromul ,,aici nu s -a
inventat”243, mai ales în cazul subestimării potențialului tehnologic al unui
adversar. Pentru evitarea acestei erori, este necesar a trata cu atenție și a valorifica
opinia persoanelor cu expertiză în domeniul aferent problematicii evaluate.
Eșecul, în activitatea de informații poate fi privit în analogie cu jocul de
șah244. Jucătorul de șah, pentru a -și dezvolta abilitățile, analizează continuu și în
cele mai mici detalii s tilurile de joc și mutările adversarilor.
Prin perfecționarea tehnicii de joc și prin transferul de cunoștințe către
ceilalți nu se evidențiază un număr mai mare de jocuri câștigate, ci o se dezvoltă
calitatea jocului individual. La fel se întâmplă și în cazul serviciilor de informații.
Performanța constă în consolidarea capacității pe linie de informații a statului, în
vederea minimizării acțiunilor adversarilor.
Vorbind despre eșecuri, consider că este interesan t de prezentat câteva
situații din istoria secolului al XX -lea, considerate ca insuccese ale unor decizii
politice, luate cu ignorarea informațiilor primite din incompetență sau voit, care

243 Ibidem , p. 85
244 Ibidem , p. 86

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
143 din 307
indirect au fost atribuite intelligence -ului: exemple de atacuri prin surprindere
reușite: Pearl Harbor (7 de cembrie 1941), atacarea Uniunii Sovietice de către
Germania (22 iunie 1941), atacul egipteano -sirian asupra Israelului (1973);
situații în care țara se așteaptă la un atac, dar reacționează inadecvat, ca urmare a
unor prognoze false: reacția Germaniei la d ebarcarea Aliaților în Normandia (6
iunie 1944) .
În timp ce efectele dezastruoase ale unor atacuri prin surprindere, pe
câmpul de luptă, sunt cunoscute, apariția unor evenimente politice sau economice
neprevăzute generează prejudicii greu de estimat, ca u rmare a l ipsei măsurilor
guvernamentale: o schimbare economi că dinamică și amplă, imprevizibilă – de
exemplu criza petrolului (1973) ; evenimente politice neașteptate: o lovitură de
stat în vederea înlăturării unui conducător – de exemplu tentativa eșuată d e
lovitură de stat din Turcia (2016) .
Alte tipuri de analiză de intelligence considerate ca eșecuri pot fi :
înțelegerea eronată a unei situații, care conduce la întreprinderea de acțiuni
inadecvate ori contraproductive (debarcarea din Normandia este din n ou un bun
exemplu, având în vedere estimările germanilor cu privire la atacul asupra
regiunii Pas de Calais și nu a Normandiei); estimarea incorectă a unei situații pe
termen lung, atât în ceea ce privește supraestimarea, cât și subestimarea acesteia
(supr aestimarea Statelor Unite referitoare la arsenalul strategic al Uniunii
Sovietice, în intervalul 1950 -1965 ori subestimarea din anii ’70 privind dinamica
sovieticilor în planul strategiei militare).
Soluționarea eșecurilor din activitatea de informații este o problemă
deosebit de importantă, căreia factorii de decizie și execuție trebuie să -i acorde
atenția cuvenită . Într-un univers dual, online – offline , caracteriz at de conectivitate
și atomizare, de circulație a informației, largă, rapidă, în rețele ex trem de
eterogene, s -au amplificat incertitudinile , atât în ceea ce privește procesele

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
144 din 307
actuale, dar mai ales predictibilitatea celor viitoare.245 Pentru ca această concepție
să-și găsească un corespondent în realitate, este necesară transformarea culturii
secretului, cea mai bună cale de exersare a deschiderii și a beneficiilor pe care le
aduce cooperarea fiind oferită de sursele deschise, alături d e „informațiile de
încredere”. Astfel, este necesară aprofundarea cunoașterii altor culturi și societăți,
precum și a liderilor acestora și a declarațiilor lor, pentru găsirea celor mai bune
metode de soluționare a eșecurilor, prin soluț ii instituționale și intelectuale.
Între s oluții le instituționale apreciem că cele mai adecvate pot fi : analiza
competitivă oferă p osibilitatea estimării, în cadrul unor centre analitice
concurente, pe baza mai multor opinii ale factorilor de decizie . Astfel sunt evitate
erorile aferente proiecțiilor convenționale și cele cu privire la generalizarea
opiniilor. Acest tip de soluție pro movează cunoașterea, stimulează creativitatea,
generând idei noi/neconvenționale; metoda avocatul diavolului este utilă mai ales
în cazul demontării punctelor de vedere unanim acceptate, pornind de la premisa
că ipotezele anterioare au fo st eronate. De men ționat însă că cele două metode de
soluționare a eșecului sunt utile, însă nu asigură prevenirea eșecurilor înregistrate
în activita tea serviciilor de informații. În privința s oluții lor intelectuale cele mai
indicate ar fi: identificarea deficiențelor sau a erorilor intelectuale ce pot afecta
procesul analitic; evitarea interpretării realității ca o reflexie a propriei imagini ,
considerând caracteristicile unui eveniment sau ale unei culturi transferabile
altora246.
Proliferarea formelor asimetrice, neconve nționale de conflict, și caracterul
transnațional al amenințărilor ,,s-au suprapus apariției de noi medii de
comunicare, în care transmiterea și schimbul de informații pot avea loc
neîngrădit, la adăpost de intervenția forțelor de securitate, prin eliminar ea treptată
a barierelor „tehnice”, dar în care intențiile și identitatea emitentului sunt dificil
de stabilit.

245 Tendințe în intelligence, op. cit., accesat la 09.04.2013
246 Corina -Gabriela Sindie, Eșecurile în activitatea de int elligence…, op. cit., p. 79

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
145 din 307
Statele sunt mai vulnerabile (în cel mai bun caz, mai nepregătite) ca
oricând la aceste provocări. Accesul la tehnologie, la mijloace de comuni care și
propagandă, la diferite alte resurse de putere, care s -au aflat în mod tradițional în
monopolul statului, este acum la îndemâna a ceea ce generic s -a numit „non -stat”
247, care a profitat de propagarea inovațiilor, și -a modificat metodele de acțiune și
le-a folosit în detrimentul inte reselor globale de securitate ”.

2.3.3. Abordări în spațiul românesc cu privire la conceptul de ,,lebădă neagră”

În România, conceptul ,,lebăda neagră” nu a fost abordat din punct de
vedere teoretic, nici ca obiect de studiu, deși presupune conexiuni între subiecte
de natură socio -politică și studii cu o importantă componentă statistico –
matematică. Sub aspect teoretic, în acest sens au fost observate preocupări privind
,,nonlinearitatea”, ,,discontinuitatea” și ,,apari ția haosului”, având o pronunțată
reprezentare matematică. Cu toate acestea, au existat interpretări ale unor
evenimente ce pot fi incluse în categoria ,,lebedelor negre”, fiind utilizate în
special în lucrări de cercetare din domeniul economic248.
Direcții le de cercetare în care au fost utilizate abordări ale teoriei
nonlinearității au vizat: criza financiară (Mircea Malița, Elena Mioara Malița,
Maria Moldoveanu, Valeriu Ioan – Franc, Florian Colceag, Emilian Dobrescu,
Petre Caraiani, Marius Cristian Acatri nei) și impactul acesteia, pe termen lung,
asupra dinamicii datoriei publice (Lucian -Liviu Albu), respectiv comportamentul
organizațiilor teroriste (Ionuț Purica). De asemenea, în cadrul Planului Național
de Cercetare, Dezvoltare și Inovare II, există o se rie de proiecte cu aplicabilitate
în fizica nucleară (Adrian Ștefan Cârstea), economie (Institutul Național de
Cercetări Economice ,,Costin C. Kirițescu” din cadrul Academiei Române,
Universitatea din Craiova).

247 Idem
248 Pe larg în , Mircea Malița, editor – Nonlinear Views on the Economic Crisis , Editura Expert, 2011; Ionuț Purica,
editor – Nonlinear Approaches to Crisis and Conflict , Editura Expert, 2011

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
146 din 307
În același timp, au fost identificate preocu pări cu privire la teoria
nonlinearității la nivelul facultăților de matematică din România, abordate însă la
nivel de cercetare fundamentală, fără punere în practică. În presă ori pe bloguri,
conceptul a fost invocat în cadrul unor materiale referitoare l a evoluțiile
financiare din România, în contextul crizei economice sau pe fondul unor
evenimente cu implicații socio -politice.
Articolul ,,Lebedele negre și dezastrele economice”249 prezintă o paralelă
între trei dintre concluziile lui Nassim Nicholas Taleb și situația financiară
precară a României de la acea dată, pledând pentru o societate în care numărul
,,vânzătorilor de l ebede negre” este în ascensiune : ,,Ceea ce este fragil trebuie să
cedeze repede și nu trebuie lăsat să crească, fiindcă altfel va produ ce pagube
enorme” – raportată la nesustenabilitatea creșterii economice din țara noastră din
ultimii ani, construită pe investiții externe în imobiliare; ,,Pierderile nu trebuie
socializate, iar câștigurile nu trebuie privatizate” – conexată cu impactul di rect al
crizei asupra populației cu venituri scăzute (reducerile salariale pentru bugetari);
,,Șoferul care conduce un autobuz plin cu copii și face accident, nu trebuie să mai
conducă vreodată” – atribuită comportamentului clasei politice.
Pe blogul lui Cristian Dogaru, ziarist pe profil economic , în postarea
intitulată ,,Lebede negre și extrapolări entuziaste. Cum să pierzi bani la sigur în
piețele financiare”250 este explicat mecanismul de funcționare de pe bursele
financiare, unde, pe lângă majoritatea j ucătorilor care mizează pe fenomenul
extrapolării, există ,,o minoritate cu experiență care știe că probabilitatea de
inversare a percepției este direct proporțională cu exuberanța participanților”251.
De asemenea, un teoretician al domeniului ingineriei, d r. Dan Șelaru a
publicat pe blogul personal ,,România Obiectivă”, două materiale referitoare la

249 Liviu Oltean, Lebedele negr e și dezastrele economice în w ww. ziare.com, articol publicat în data de
31.07.2010, accesat la 12 .01.2015
250 Cristian Dogaru , Lebede negre și extrapolări entuziaste. Cum să pierzi bani la sigur în piețele financiare,
01.04.2011, în http://cristiandogaru.bl ogspot.com, accesat la 10. 01.2015
251 Idem

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
147 din 307
acest concept. Primul, intitulat ,,Lebăda neagră”252 a reprezentat o incursiune în
evoluțiile științei, cu accent pe: apariția periodică a unor teorii care ,,des chid
drumuri noi, schimbă paradigme, duc lumea înainte”, exemplificând prin aportul
științific în acest sens al unor teoreticieni (Nicolaus Copernic, Dmitri Mendeleev,
Alfred Einstein, Charles Darwin, Henri Poincare, Werner Heisenberg); faptul că
,,micile întâmplări schimbă lumea”, afirmând că ,,apariția și moartea prematură a
lui Alexandru cel Mare, Isus, Muhammad, Lenin, Hitler au schimbat fața lumii”.
În cel de -al doilea articol, cu titlul ,,Următoarea lebădă neagră”253 a inclus
în categoria ,,lebedelor n egre tipice”, evenimente precum: căderea șahului
Mohammed Reza Pahlavi (1979), dispariția Blocului Estic (1989) și dizolvarea
URSS (1991), respectiv 11 septembrie 2001.
Materialul a făcut trimitere la articolul ,,The Black Swan of Cairo. How
Suppressing V olatility Makes the World Less Predictable and More Dangerous” ,
scris de Nassim Nicholas Taleb și Mark Blyth în ediția mai -iunie 2011 ,,Foreign
Policy”, în contextul Primăverii Arabe.
Între dimensiunile nominalizate de acesta ca fiind vulnerabile în fața unor
,,lebede negre” viitoare s -au aflat: sistemul financiar, Zona Euro, care ,,pot în
orice moment fi lovite de fenomene neașteptate și neanticipat ca fiind o
amenințare” și Transnistria, unde ,,situația nu poate continua la nesfârșit așa”,
fiind ,,un but oi cu pulbere”.
În luna mai 2011, Adriana Săftoiu a menționat, într -o discuție cu cititorii
platformei ,,Hotnews”, că anul 2012 ar putea marca apariția unei ,,lebede negre”
în viața politică românească, specificând, totodată, că, potrivit teoriei, o lebăd ă
neagră trebuie să îndeplinească t rei condiții: să fie neașteptată, să creeze un șoc
imens și, practic, să fie predictibilă retrospectiv, adică dacă te uiți în urmă trebuia
să-ți fi dat seama că se va întâmpla acest lucru .

252 Dan Șelaru, Lebăda neagră, în http://romaniadeieri.blogspot.ro/2009/06/lebada -neagra.html , accesat la
10.01.2015
253 Dan Șelaru, Următoarea lebădă neagră , în http://romaniadeieri.blogspot.ro/2012/03/urmatoarea -lebada –
neagra.html , accesat la 10.01.2015

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
148 din 307
În unele medii de in formare, printre care și Cotidianul Le Monde din
Franța, protestele din România din perioada ianuarie -februarie 2012, declanșate
ca urmare a demisiei (10.01.2012) lui Raed Arafat din funcția de subsecretar de
stat în Ministerul Sănătății, au fost interpretate din a ceastă perspectivă, drept un
,,șoc” într -un stat cu o societate civilă ,,apatică”.
Anul 2015 a adunat și el lebede negre . În acest sens, pr ezentăm câteva
exemple din în zona Orien tului Mijlociu. O primă situație de tip lebădă neagră
poate fi considerată a cordul privind programul nuclear, semnat la Viena între
Statele Unite, Marea Britanie, Franța, Rusia, China și Germania și Iran (P5+1).
Acest acord permite regimului de la Tehran să participe la vedere , pentru pr ima
dată după Revoluția Islamică din anul 1979, la jocurile de putere din zonă. Cel de
al doilea ex emplu îl constituie intrarea Rusiei în războiul din Siria, în sprijinul
președintelui Bashar Al -Assad. Totuși, o analiză aprofundată a acestui exemplu
duce la concluzia că asemenea evenimente erau impr evizibile doar asupra
momentului în care urmau să se producă.
Acordul nuclear cu Iranul a generat , previzibil, nemulțumire a clară a
Israelului, conducând la un potențial îngheț al relațiilor Statelor Unite cu Arabia
Saudită, relații care oricum se deprecia seră începând cu Primăvara Arabă, când
americanii au lăsat Egiptul și pe președintele Hosni Mubarak pradă organizației
,,Frații Musulmani ”, considerați dușmani ai saudiților.
Pe de altă parte, doborârea de către aviația turcă a unui bombardier rusesc,
la data de 24 noiembrie 201 5, pe motiv că ar fi încălcat spațiul aerian al Turciei , a
generat o temere privind o posibilă reconsiderar e a sistemului de alianțe din
regiune, lucru care nu s -a întâmplat.
Criza refugiaților însă a reprezentat o noutat e doar pen tru Uniunea
Europeană, în timp ce amenințarea autointitulatului Stat Islamic (DAESH) – care,
deși a pierdut deja 25 la sută din teritoriu, nu și -a diminuat forța – urgentează
punerea în discuție a Acordului Sykes -Picot din 1916, generând trasarea unor
granițe noi și reconturarea zonelor de influență.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
149 din 307
Astfel, , ,lebăda neagră ", această doză de imprevizi bil, teoretizat și
exemplificat doar după producerea evenimentului, dar cu impact covârșitor,
trebuie întotdeauna luată în calcul. Pentru a preîntâmpina eșecu rile în intelligence
statele trebuie să fie bine informate, proactive și să acționeze în mod oportun în
vederea atingerii intereselor de securitate națională, fiind conștiente de
eventualele consecințe ale acțiunilor sau inacțiunilor lor254.
Imprevizibilul, termen atât de utilizat în abordarea conceptului de ,,lebădă
neagră ”, își are o terminologie specifică și aplicabilitate în domeniul militar și al
structurilor de intelligence, indiferent de locul și rolul lor pe plan național, în
cadrul parteneriatelor st rategice și alianțelor politico -militare. Imprevizibilul,
neprevăzutul, se concretizează acțional în surprinderea unui actor geopolitic și
jucător geostrategic (folosim aici termenii în accepțiunea lui Zbigniew
Brzezinski). Imprevizibilul este, conform dic ționarelor limbii române, sinonim cu
neașteptat, nebănuit, neprevăzut, neprevizibil, nescontat și surprinzător , astfel că
fenomenul de ,,lebădă neagră ” se încadrează corect în termenul militar
surprindere.
În termeni mai puțin convenționali, ,,Surprinderea este specifică
prădătorului, vânâtorului, care este nevăzut, nesesizat, atacă fulgerător,
producând paralizia acțională a victimei și aplicând lovitura fatală la momentul
potrivit ”255. Prin urmare, prădătorul poate fi un stat, o coaliție sau alianță politic o-
militară, o organizație non -statală, cunoscută sau necunoscută, care, acționând
asimetric, produce fenomenul denumit ,,lebădă neagră” .
Nu ne propunem să detaliem aici aspectele privind conceptul de
surprindere, inclusiv ca principiu al luptei armate, doa r să evidențiem că aceasta
se poate și se produce, temporal și spațial, în toate domeniile vieții sociale,
vizează în principal nivelul strategic în domeniul politic, economic și militar,
implicit și pentru acțiunea structurilor de intelligence.

254 Corina -Gabriela Sindie, Eșecurile în activitatea de in telligence…, op. cit., p. 80
255 Doru Pogoreanu, Informațiile și surprinderea strategică : analiza prospectivă a semnalelor slabe ”, în Impact
Strategic, nr.2/2015, pp. 86 -87

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
150 din 307
Prin urmar e, apreciem că structurile de intelligence, indiferent de domeniul
în care își concentrează activitatea, trebuie să utilizeze și să accepte conceptul de
surprindere.
Surprinderea trebuie și poate fi , în cele mai multe cazuri, evitată, astfel că
principiul surprinderii și evitării surprinderii, indiferent de formularea care i se
dă, trebuie să fie unul de bază în planificarea, organizarea și desfășurarea
acțiunilor militare, activităților informative și contrainformative, la nivel strategic
și tactic.
Exist ă o diversitate de forme și metode de acțiune pentru evitarea
surprinderii. Istoria în general, literatura de specialitate din domeniul militar și al
intelligence -ului oferă o informație bogată. Ea trebuie doar studiată, cunoscută,
iar modul de transpunere în practică ține, ca și în alte cazuri și situații de arta
celor puși să o înfăptuiască.
Cu siguranță, fenomenul ,,lebăda neagră ” nu va putea fi contracarat
definitiv. Crea ția umană este inimaginabilă în orice domeniu, chiar și atunci când
este pusă în sl ujba răului. Aceasta nu înseamnă că intelligence -ul trebuie să
abdice de la luptă, așa cum nu a abdicat niciodată. Fenomenul ,,lebăda neagră ”
este în cele din urmă o excepție, o raritate, raportat la succesele pe care structurile
informative le înregistrea ză.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
151 din 307

CAPITOLUL 3
APLICABILITATEA LEGILOR ȘI PRINCIPIILOR CU CARE
OPEREAZĂ ȘTIINȚA ȘI ARTA MILITARĂ ÎN ACTIVITATEA
DE INTELLIGENCE

Diversificarea și dezvoltarea c ategoriilor de for țe armate și genuri d e armă,
a mijloace lor și modalităților de desfășurare a luptei armate , procede elor specifice
de acțiune ale fiecărei părți beligerante, în medii diverse în care se acționează
reprezintă coordonate de bază ale confruntării armate moderne .
Aceste aspecte generează întrebări cu privire la necesitatea armonizării
principiilor, formelor și procedeelor de acțiune specifice fiecărei componente
incluse în grupările de forțe, în vederea obținerii unui rezultat favorabil în
acțiunile întreprinse.
În plus, caracte rul tot mai distructiv al acțiunilor militare, datorat creșterii
necontenite a puterii și preciziei armelor și munițiilor folosite în lupta armată
modernă și mutarea în mare măsură a centrului de greutate a loviturilor executate
asupra adversarului pe obie ctivele sale economice, politice, administrative, de
infrastructură etc. determină pierderi grave în rândul populației civile, mai puține
comparativ cu confruntările din perioada războiului rece, impune acum mai mult
decât oricând, ca desfășurarea confrun tării să ia în considerare și legile și
obiceiurile războiului.
Chiar dacă în această direcție toate conflictele armate consemnează
adeseori grave încălcări, sistemul reglementărilor în materie de dre pt internațional
umanitar nu poate fi ignorat, acesta pu tând fi considerat pe bună dreptate, ca
făcând parte din sistemul determinărilor acțiunilor militare moderne.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
152 din 307
3.1. Principiile de bază ale activității de intelligence și
colaborarea între serviciile de informații

Activitatea de i ntelligence are drept scop și finalitate avertizarea
decidenților politici cu privire la existența sau emergența unor factori de risc
existenți sau potențiali, cu specificarea modalităților de materializare a acestora și
a naturii lor. Culegerea datelor și informațiilor de intelligence are la bază
exploatarea tuturor surselor de informații, astfel că, serviciile de informații au nu
numai datoria de a selecta și valorifica cea mai bună sursă de informații, ci și de
exercitare a unui control corespunzător asu pra productivității ei.
Căutarea, culegerea, obținerea și analiza de date și informații ce privesc
securitatea națională se realizează prin mijloace specifice muncii informativ –
operative , urmând ca informațiile obținute să fie analizate și exploatate, în
vederea informării oportune a decidenților ( beneficiarilor)256.
Activitatea de intelligence trebuie să respecte cele mai importante principii
ale muncii informative, acestea având un caracter de generalitate și de
aplicabilitate la nivelul tuturor palierelo r domeniului, prin prezentarea lor
urmărindu -se evitarea unei terminologii sofisticate și complicate, astfel încât să
fie ușor de înțeles și de implementat.
3.1.1. Principiile activității de intelligence
În actualu l context geopolitic și geostrategic al evoluției paradigmelor în
domeniul informațional , structurile specializate se confruntă cu o redefinire a
principiilor activității de informații. În acest sens menționăm totuși câtev a dintre
elementele care diferențiază sau chiar pot da o clasificare a ace stor principii : scop,
definirea noțiunilor, modul de exploatare a surselor, importanța faptelor, cuplul
cauză -efect, și în funcție de caracteristicile naționale. Doctrina națională a
informațiilor pentru securitate prevede următoarele principii ale activi tății de
inteligence : legalității ; planificării ; ofensivei și mobilității; anticipării și

256 Cristian Troncotă, Mihai -Marcel Neag, Vasile Tabară, Instituțiile Comunității de Intelligence , Editura
Academiei Forțelor Terestre, Sibiu, 2014, p. 32

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
153 din 307
previzionării; obiectivității evaluărilor; informării exacte, corecte și oportune a
factorilor de decizie; independenței, neutralității și echidistanței politice ;
protecției sur selor, metodelor și mijloacelor ; cooperării, conlucrării și
colaborării în cadrul sistemului național de securitate ; cooperării internaționale .
Libertatea de acțiune, fidelitatea, compartimentarea activității, asigurarea
conspirativității activi tății informativ -operative și analitice, unitatea acțiunilor,
legitimitatea , cooperarea și colaborarea, atingerea obiectivelor , reprezintă
caracteristici fundamentale care stau la baza principiilor activității de intelligence.

1. Principiul legalității
Având în vedere faptul că serviciile de informații se confruntă adesea cu
organizații/grupări ce acționează prin încălcarea legii, activitatea din domeniul
intelligence pare să se desfăsoare la limita legalității. Activitatea informativ –
operativă nu poate aduce atingere, în niciun caz, drepturilor, libertăților,
demnității, onoarei, reputației, proprietății, domiciliului sau comunicațiilor
persoanelor, atâta timp cât activitatea acestora nu contravine intereselor de
securitate națională și globală.
Discurs ul decidenților politico -militari occidentali face referire la lipsa
divergențelor dintre securitatea națională și securitatea fiecărui cetățean. Astfel,
securitatea națională devine un efect al securității individuale. Multe dintre
războaiele recente pur tate în lume au tot mai mult ca obiective declarate și
asumate protecția civililor, asigurarea drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului, intervenția umanitară. În aceste situații apare un paradox, deoarece statul
reprezintă principalul instrume nt pentru asigurarea securității instituțiilor,
teritoriului, populației și coeziunii sale sociale .257 Strategiile de securitate actuale
(SUA, Franța, Germania, Marea Britanie, UE) consideră drept principal pericol la
adresa securității naționale și internaț ionale terorismul internațional și . în special,

257 Marius Lefter, Riscuri și amenințări pentru securitatea cetățeanului și a comunității, în http://geopolitics.ro/riscuri -si-
amenintari -pentru -securitatea -cetateanului -si-a-comunitatii/ , accesat la 28.03.2016

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
154 din 307
pe cel de factură extremist -religioasă.
Prevenirea terorismului a impus ca o necesitate obiectivă instrumente de
supraveghere și control a populației, care, în mod inevitabil, sunt intruzive și
parțial nedi scriminatorii, aducând astfel atingere intimității și libertății personale,
a sferei private a individului . Contracararea intențiilor și acțiunilor teroriste se
face prin măsuri care intervin în sferele private ale indivizilor, indiferent de
calitatea ace stora de suspecți, vinovați sau nevinovați .
Astfel, securitatea colectivă și apărarea entității statale ne determină să
renunțăm la o parte a drepturilor individuale . În acest sens, este necesar un
echilibru între gradul de securitate și libertate pe care statul este capabil să le
ofere individului și cât este dispus acesta să cedez e. Asigurarea echilibrului este
direct dependentă de proporționalitatea între instr umentele statul de garantare a
securității și instrumentele de eliminare a abuzului.
Potrivit principiului legalității, în cazul statului de drept, restrângerea unor
drepturi și libertăți fundamentale poate fi efectuată numai în concordanță cu
prevederile Constituției și cu celelalte prevederi legislative din domeniu și doar în
perioada care se imp une, în cazul apariției unor evenimente sau circumstanțe ce
pot evolua sub forma unor amenințări la adresa securității naționale, așa cum sunt
definite prin lege .
Pe de altă parte , Doctrina națională a informațiilor pentru securitate
națională prevede că: „în scopul obținerii de informații pentru securitate,
restrângerea temporară a exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale se
poate face numai în condițiile expres prevăzute de Constituție, în baza legii și
numai pe perioada care impune această r estrângere”258.
În situația restrângerii temporare a exercițiului unor drepturi și libertăți
fundamentale ale cetățenilor , ,,Direcția Juridică din cadrul SRI susține, în mod
argumentat, în fața organelor judiciare propunerile SRI de autorizare a unor

258 Ibidem

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
155 din 307
astfel de măsuri ”.259 În aceste situații, controlul de legalitate este efectuat de
către Înalta Curte de Casație și Justiție , respectiv de Parchetul de pe lângă Înalt a
Curte de Casație și Justiție .
Principiul legalității se referă totodată și la protejarea datelor obținute prin
activitatea de informații, acestea neputând fi utilizate ori exploatate în interes
personal de către ofițerii de informații sau de către ser viciile de intelligence, în
nicio împrejurare, deoarece aceasta ar însemna a trece în prim plan interesul
propriu, în detrimentul interesele de securitate națională. Ofițerii de informații,
potrivit statutului pe care îl dețin, trebuie să manifeste o condu ită profe sională în
acord cu prevederile Constituției și cu valorile constituționale consacrate, cu
legile țării, precum și cu cerințele jurământului militar, a angajamentului de
loialitate și cu prevederile regulamentelor militare și normelor de regle ment are a
activității specifice, ținând cont că ,,supremația și respectul legii trebuie să fie
singurul crez și singurul ideal în activitatea de informații ”260.
De menționat este și faptul că utilizarea mijloa celor, metodelor și tehnicilor
specifice de preveni re și contracararea în secret a amenințărilor se pot efectua
doar potrivit legii și numai împotriva acțiunilor clandestine, ce aduc sau pot aduce
atingere principiilor, drepturilor, normelor constituționale și a dispozițiilor legale.
Totodată, principiul legalității în munca de informații presupune și faptul că
nu se pot restrânge sau interzice drepturile de manifestare a unui protest ori
dezacord politic, ideologic, religios etc., în condițiile legii. De exemplu,
activitatea Serviciului Român de Informați i este supusă unui strict control
parlamentar , potrivit principiilor legalității, proporționalității și necesității. Astfel,
se recurge la o verificare permanentă a activităților Serviciului și a modului în
care acesta îți desfășoară activitatea în acord c u legea, direct proporțional cu
nivelul de risc și în vederea prevenirii și contracarării amenințărilor, a ctivitatea
SRI fiind supusă controlului de legalitate, controlului financiar și controlului

259 Serviciul Român de Informații, Activitatea SRI – Legalitate și Transparență , în http://www.sri.ro/ control –
democratic.html , accesat la 13.08.2015
260 Cristian Troncotă, Mihai -Marcel Neag, Vasile Tabară, Instituțiile Comunității de Intelligence, op cit., p. 33

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
156 din 307
parlamentar. Controlul de legalitate este realizat la nive l intern, prin intermediul
Direcției Juridice. Totodată, Direcția Juridică a SRI asigură respectarea
prevederilor legale și a principiilor de proporționalitate și necesitate în activitatea
Serviciului, în același timp, având misiunea de ,,a apăra interesel e instituției în
litigii de drept comun, precum și de a coopera cu organele judiciare ” 261.
Controlul financiar intern presupune monitorizarea și evaluarea modului de
formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare , fiind realizat
prin s tructuri specifice din interiorul SRI. Controlul financiar extern este exercitat
de către Curtea de Conturi a României , Comisia comună permanentă a Camerei
Deputaților și Senatului pentru exercitar ea controlului parlamentar asupra
activității SRI și Ministerul Finanțelor Publice. Curtea de Conturi efectuează
auditul financiar asupra conturilor anuale de execuție a bugetului Serviciului
Român de Informații, iar Consiliul Suprem de Apărare a Țării ,,aprobă conturile
anuale de execuție bugetară a cheltuielilor operative efectuate de către SRI ”262,
în vederea asigurării realizării siguranței naționale.
Controlul parlamentar se realizează la fel ca în majoritatea statelor
europene : la propunerea Președintel ui României, Parlamentul numește directorul
SRI. Anual, sau când Parlamentul solicită, directorul SRI prezintă rapoarte de
activitate. De asemenea, în vederea asigurării controlului civil, a fost înființată
Comisia comună permanentă a Camerei Deputaților și Senatului pentru
exercitarea controlului parlamentar asupra activității SRI .
Totodată, putem lua în calcul ca și principiu al activității de intelligence,
legitimitatea . Legitimitatea tinde să se confunde cu legalitatea, la nivelul
cunoașterii comune. Etimologia noțiunii de „legitimitate” provine din latinescul
„legitimus” care se traduce „conform cu legea”. Legitimitatea politică reprezintă
un principiu potrivit căruia o putere politică, un sistem de guvernare se exercită
pe baza unui drept conferit guvernanților de către cetățeni, potrivit unor înțelegeri

261 Serviciul Român de Informații, Activitatea SRI – Legalitate și Transparență , în http://www.sri.ro/control –
democratic.html , accesat la 13.08.2015
262 Ibidem

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
157 din 307
legiferate. Astfel este recunoscut dreptul de guvernare al puterii politice.
Legitimitatea este un fenomen social afl at în conxiune cu actul întemeierii puterii,
cu învestirea acesteia cu atributele autorității și cu capacitatea de a servi
progresului politic și social al societății respective. Prin legitimitate puterea este
transformată în autoritate.

2. Principiul pl anificării
Activitatea de in telligence are un caracter cuprinzător, sistematic și
planificat și incumbă mai multe calități pe care ofițerii de informații trebuie să le
aibă: inteligență, creativitate, spontaneitate, perseverență, tenacitate și stiluri de
lucru care să evite rutina, stereotipurile, precum și o disciplină liber consimțită.
Aceste aspecte trebuie să se regăse ască și în activitatea de planificare a activității
informativ -operative, ce presupune existența unui cadru organizat și sistematizat,
integrând toate resursele informaționale. În Doctrina națională a informații lor
pentru securitate caracterul planificat și sistematic …reprezintă o …,,expresie a
nevoii de gestionare rațională a resurselor informaționale, în scopul evitării
paralelismelor între competențele structurilor specializate în informații pentru
securitate și al asigurării fluxului continuu și cuprinzător de informații
referitoare la disfuncții, vulnerabilități, stări de pericol sau amenințări la adresa
securității naționale, vizân du-se reducerea cheltuielilor aferente obținerii
acestora și creșterea gradului de operativitate și oportuni tate a informării
decidenților.263 Acest principiu impune ca activitatea de informații să se
desfășoare conform planurilor elaborate în privința activ ității informative, a celei
de gestionare a resurselor informaționale. Instituțiile întrunite în Comunitatea de
Informații trebuie să -și desfășoare activitatea în baza acestui principiu, pentru
evitarea disfuncționalității, reducerea sau eliminarea vulnera bilităților, factorilor
de risc și amenințărilor identificate ca generatoare de insecuritate pentru
România, statele partenere și aliate.

263 Cristian Troncotă , Mihai Marcel Neag, Vasile Tabără, op. cit ., p. 35

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
158 din 307
Potrivit concepției Departamentului de Apărare al Statelor Unite ale
Americii, planificarea și direcționarea în activi tatea de intelligence se împart în
patru mari etape : identificarea și prioritizarea cerințelor de intelligence ;
dezvoltarea unei arhitecturi de intelligen ce adecvate; p regătirea planului de
colectare; e miterea de ordine și cereri către agențiile de colecta re a
informațiilor264.
Conform Statului Major ( Joint Chiefs of Staff – JCS) al Statelor Unite,
planificarea și direcționarea reprezintă ,,…dezvoltarea de planuri de intelligence
și mana gementul punerii lor în aplicare.”265
Planificarea și direcționarea includ, dar nu sunt limitate la: identificarea și
prioritizarea cerințelor de intelligence ; dezvoltarea de concepte privind
operațiunile și arhitectura aferentă susținerii misiunilor speci fice; realizarea
elementelor secundare de intelligence, în sprijinul colectă rii de informații și al
produselor de intelligence finale; transmiterea de solicitări pentru mijloace
suplimentare către forurile superioare ; precum și solicitări pentru colectarea ,
exploatarea și producerea de informări, în vederea susținerii entităților din
domeniul informațiilor.
Planificarea activității de culegere și valorificare a informațiilor reprezintă
baza managementului activității de informații, în vederea asigurării sec urității
naționale. Astfel, planificarea asigură cunoașterea obiectului, stabilirea direcției și
a sensului, precum și finalitatea oportună a ciclulu i de intelligence, contribuind
totodată la identificarea disfuncțiilor, vulnerabilităților, amenințărilor, precum și a
stărilor de pericol la adresa siguranței naționale.
Capacitatea de anticipare a amenințărilor la adresa securității naționale
presupune o planificare riguroasă a căutării și colectării informațiilor, în funcție
de natura și originea lor, o dec elare corectă a direcțiilor de manifestare și a
valorilor țintite, prin intermediul vectorilor de manifestare, luând în calcul factorii

264 US Department of Defense (12 July 2007). "Joint Publication 1 -02 Department of Defense Dictionary of
Military and Associated Terms" (PDF), 2007 -10-01, p. 185
265 Joint Chiefs of Staff, http://www.jcs.mil/ , accesat la 28.03.2016

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
159 din 307
de risc și formele potențiale de materializare a acestora. Principiul planificării în
domeniul informativ -operativ contr ibuie la o organizare temeinică a întregului
proces, pornind de la fluxul informațional, trecând prin structurile ce îl asigură și
până la regulile de îndeplinire a produsului final, potrivit scopului și obiectivelor
stabilite. Acest ciclu de intelligence este fundamental în vederea realizării de
conexiuni între ,, surse, fluxuri informaționale și mijloace de execuție ”266.
Planificarea activității de informații reprezintă o condiție esențială în
vederea asigurării limitelor, coerenței și finalității oportune a domeniului
intelligence.
Problemele operative ce privesc securitatea națională implică valori
fundamentale, iar apărarea acestora necesită luarea unor măsuri adecvate, pentru
evitarea surprinderii (,,lebede negre ”), aspect ce poate fi realizat numai pr in
intermediul unor planuri și programe permanent actualizate cu mediul de
securitate și în funcție de evoluția situației operative. Toate acestea pot fi
îndeplinite numai printr -o organizare, sistematizare și planificare optimă.
Serviciile de informații au fost supuse în permanență provocării de a se
adapta la mediul de securitate aflat ,,în perpetuă schimbare , în care informația
este fluidă și complexă, dificil de procesat. Acesta este contextul în care Serviciul
Român de Informații a demarat în 2006 un amplu proces de transformare, având
ca obiectiv creșterea profesionalismului și îmbunătățirea abilității instituției de a
răspunde la amenințările de securitate actuale și de a anticipa riscurile
viitoare ”267.
Pentru Serviciul Român de Informații, eforturile de modernizare a
organizației au avut în vedere o serie de imperative, p e care specialiști în domeniu
le consideră a fi enumeră: ,,asigurarea flexibilității și a capacității de reacție
rapidă, în vederea adaptării la dinamica riscurilor și amenințărilor; necesitatea
de a cunoaște in extenso provocările la adresa securității, pentru a le preveni și a

266 Cristian Troncotă, Mihai -Marcel Neag, Vasile Tabară, op. cit ., p. 35
267 Niculae Iancu, Gabriela Tranciuc , Planificar e și strategie în procesul de reformă a SRI , International Journal of
Intelligence and CounterIntelligence, volumul 25, nr. 1, pp. 115 -116

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
160 din 307
acționa prompt în sensul contracarării acestora; adoptarea unei abordări
complexe multidisciplinare, inclusiv prin cooperarea cu alte agenții; dezvoltarea
capa bilităților necesare pentru a obține acces la medii dificil de penetrat;
asigurarea expertizei de calitate în domenii specializate; atragerea de resurse
umane performante în cadrul serviciului; îmbunătățirea metodologiei și a
instruirii în domeniul analize i și predicției; dezvoltarea unui sistem centrat pe
rețea, ce presupune date de baze extinse și legături care permit accesul rapid la
informație și luarea la timp a deciziilor la nivelurile inferioare ale ierarhiei
SRI"268.
Având în vedere caracterul difuz a l riscurilor și amenințărilor care trebuie
să fie gestionate de serviciile de intelligence, în condițiile unor resurse limitate, s –
a remarcat necesitatea ,,centrării procesului de transformare pe implementarea
unui sistem eficient de planificare integrată, ca principal ingredient al succesului,
prin corelarea obiectivelor cu resursele alocate și generarea capabilităților
indispensabile"269.
Astfel, în cadrul SRI a fost elaborată Concepția de planificare integrată ,
document strategic care facilitează ,,identi ficarea și prioritizarea obiectivelor SRI
asociate operațiunilor de intelligence, realizarea de analize și evaluări ale
rezultatelor de etapă și adaptarea instituțională permanentă, în funcție de
evoluția mediului operațional. De asemenea, Concepția asigur ă planificarea și
alocarea riguroasă a resurselor prin intermediul unor programe multi -anuale, în
conformitate cu obiectivele și prioritățile SRI ”270.
Fără a realiza un clasament al principiilor activității de intelligence, departe
de gândul absolutizării un uia dintre acestea, apreciem faptul că principiul analizat
este unul de bază, aplicarea sa cu știință putând constitui un factor de succes
pentru structurile din acest domeniu de activitate.

268 Idem
269 Idem
270 Ibidem , p. 118

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
161 din 307
3. Principiul ofensivei și mobilității
Ofensiva reprezintă form a de bază a acțiunilor în orice domeniu de
activitate, prin care se poate câștiga inițiativa, asigurându -se astfel condiții pentru
îndeplinirea scopurilor și obiectivelor propuse .
Activitatea de informații presupune ofensivă permanentă, printr -un
complex d e forțe, mijloace și metode secrete, utilizate pentru contracararea și
combaterea unor actori cu interese opuse.
Obiectivele informativ -operative pot fi atinse doar prin adaptabilitate
necondiționată, flexibilitate și mai ales mobilitate, în funcție de ce rințele situației
operative, reacționând în permanență la acțiunile adversarilor menite a anula sau a
diminua posibilitatea de a fi descoperiți.
Pricipiul ofensivei și mobilității presupune o îmbinare a tehnicilor,
mijloacelor și metodelor clasice ale ac tivității de informații cu cele ale gândirii
creative : elaborarea planurilor de atingere a obiectivelor, stabilirea ipotezelor de
lucru, redactarea rapoartelor informative, lansarea de pronosticuri alternative
(planul B), logica expunerii, continuarea cole ctării de date și informații aferente
problematicii, aprofundarea situației, generarea deducțiilor, stimularea
creativității, verificarea opiniilor personale cu cele ale altor experți ai domeniului,
regândirea întregului tablou, deliberarea asupra deciziil or de luat.
În Doctrina națională a informațiilor pentru securitate se specifică faptul c ă
ofensiva și mobilitatea „presupun adoptarea de măsuri active și complexe pentru
cunoașterea spațiilor, zonelor, mediilor sau a altor elemente de interes pentru
securitatea națională, prin folosirea eficientă a resurselor specifice și utilizarea
metodelor, mijloacelor și tehnicilor adecvate, adaptabile climatului operațional
obiectiv, evaluat astfel încât să se asigure receptarea fidelă a informațiilor,
analiza obiect ivă a riscurilor, amenințărilor și resurselor informaționale
disponibile, prognozarea evoluției acestora, concluzionarea și elaborarea

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
162 din 307
măsurilor alternative de control și contracarare”271. Unii dintre factorii de succes
ai ofensivei din domeniul militar : suprinderea, concentrarea forțelor, ritmul,
îndrăzneala, flexibilitatea, m obilitatea , trebuie luați în considerare și pentru
aplicarea acestui principiu în activitatea de intelligence. Putem concluziona
asupra acestui principiu printr -o veche maximă, și anume : cea mai bună apărare
este atacul.

4. Principiul anticipării și previzionării
În context ul geopolitic și geostrategic din perioada post război rece ,
anticiparea și previzionarea au devenit vitale în domeniul securității na ționale.
Orice decizie luată, c a urmare a activității informativ -operative și a analizei de
intelligence poate genera atât oportunități , cât și consecințe negative . De aceea
este necesar ca acestea să fie cunoscute și anticipate, astfel încât să poate fi luate
și contramăsurile aferente .
Anticiparea reprezintă abilitatea de a previziona unul sau mai multe
scenarii viitoare posibile cu scopul de a ajusta prezentul pentru a determina sau
evita cel mai probabil scenariu anticipat.272. Pentru a câștiga trebuie să -ți
anticipezi adversarul și s ă fii întotdeauna cu un pas înaintea lui.
Doctrina națională a informațiilor pentru securitate, referitor la acest
principiu, prevede că anticiparea și previzionarea „constituie principiul hotărâtor
în dobândirea și menținerea inițiativei și controlului î n activitatea de informații și
obligă la evaluarea completă și corectă a situației operative, a tendințelor
acesteia și a evoluției prognozate a amenințărilor și consecințelor lor, precum și
la stabilirea cantitativă și calitativă a resurselor informaționa le necesare pentru
cunoaștere, control și prevenire/contracarare/înlăturare”273. Cel mai mare risc al
unei eventuale erori de anticipare sau previzionare îl constituie deconspirarea,

271 Doctrina națională a informațiilor …, op. cit ., p. 18
272 Marilena Lunca, Cross -, Inter-, and Transdisciplinary Methodologies for Anticipative Systems, congres Paris,
19-22 septembrie 2005, în http://www.unizar.es/sociocybernetics/congresos/ paris_ simposium/papers/ lunca.pdf ,
accesat la 10.01.2016
273 Doctrina națională a informațiilor pentru securitate , op. cit., p. 18

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
163 din 307
acest risc devoalându -i adversarului întreaga paletă de obiective, scopuri și
măsuri contrainformative.
Deconspirarea este iremediabilă, deoarece servește pe tavă intențiile
informativ -operative, serviciile și agențiile de informații adverse putând simula o
conduită care să ofere aparențe în locul realității. Intrarea într -un astfel de joc
operativ poate dirija întreaga acțiune de intelligence pe o pistă greșită, aducând
prejudicii uriașe securității naționale.
Pentru asigurarea succesului previziunii sunt necesare câteva elemente ale
activității de informații și anume : cunoaște rea principiilor generale ale
previziunii; utilizarea de informa ții integrale, certe și sigure; competență și
expertiză în domeniul dosarului de problemă avut în lucru.
Calitățile personale ale ofițerului de informații – cultură generală, logică,
spirit i ntuitiv, pregătire profesională – joacă un rol important în aplicarea acestui
principiu , asigurând u-i acestuia capacitatea de corelare, conexare și c omparare a
datelor și fenomenelor investigate, mai exact o analiz ă eficientă și oportună.
Pentru a supravi ețui și pentru a evolua, orice sistem – politic, economic
trebuie să facă proiecții ale viitorului și să anticipeze elementele (atât pe cele cu
potențial pozitiv , cât și pe cele cu potențial negativ ) care pot interfera cu
îndeplinirea scopurilor sau misiun ilor aferente acestuia.
Sistemele complexe au o evoluție extrem de greu de previzionat, mai ales
într-o lume a incertitudinii, a non -linearității și a lipsei d e logică, astfel că
proiecția, anticipare a și prevenirea au devenit cuvinte cheie ale analizei d e
intelligence.
Un model al anticipării și avertizării timpurii a fost elaborat de către Dr.
Helene Lavoix * și cuprinde șase pași, utilizând diferite metodologii și provocări
adiacente fiecăruia dintre ei , care poate fi reprezentat astfel :274

* Dr Helene Lavoix este președinte fondator al Red (Team) Analysis Society, doctor în științe politice, autor a mai
multe luc ări în domeniu.
274 Helene Lavoix, Strategic foresight & warning analysis , în https://www.redanalysis.org/category/how -to-
foresee -and-warn/basics/ , accesat la 25.03.2016

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
164 din 307
Modelul antici pării și avertizării

Figura nr. 5
Un alt model al scenariilor exploratorii enunțat de către un grup de ofițeri
din armata SUA275 în anul 1986 este cel numit Conul veridic (Cone of
plausibility) ,276 care face referire la previzionarea și avertizarea timpuri e asupra
potențialelor variante ale viitorului, în corelație cu aspectele ce privesc domeniul
securității naționale și globale. (Anexa nr. 6).
Previzionarea și avertizarea timpurie sunt asociate tuturor domeniilor ce
privesc securitatea națională, pornin d de la problema calamităților naturale și
până la pandemii, sisteme tehnologice complexe ori crize militare. Avertizarea
timpurie asigură sprijin decidenților politici, în vederea unei mai bune înțelegeri a
mediului geopolitic și geostrategic, astfel încâ t aceștia să aibă o viziune extinsă
asupra obiectivelor ce trebuie atinse și pentru a fi protejați de apariț ia

275 Charles W. Taylor, Alternative world scenarios for the new order of nations , 1993, în http://www .
globalsecurity.org/military/library/report/1993/ssi_taylor.pdf, accesat la 20.02.2016
276 Helene Lavoix, How to analyze future secu rity threats (3): scenarios as an organic living system , în
https://www.redanalysis.org/category/how -to-foresee -and-warn/analyse/assessin g-future -security -threats/ , accesat
la 25.03.2016

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
165 din 307
potențialelor ,,lebede negre ”. Potrivit unor evaluări estimative ale experților în
domeniu, v iitorul este necunoscut. Totuși, după alte aprecieri , viitorul nu este
complet necunoscut, astfel că este mai potrivit să afirmăm existența mai multor
variante ale viitorului, unele dintre acestea mai mult sau mai puțin plauzibile
decât altele.
De fapt, profesioniștii domeniului predicției disting între cel puțin trei
variante ale viitorului277: viitorul anticipat – majoritatea organizațiilor au o
perspectivă comună asupra viitorului anticipat. Varianta viitorului anticipat
(varianta oficială) s e dovedește a fi adesea greșită ; viitorul alternativ – există
multiple moduri în care viitorul poate fi descris. ,,Conul veridic" exprimă gama
de variante ale viitorul ui, acceptabile a fi anticipate; viitorul dorit – multiple
organizații și diferite persoane au o viziune proprie a viitorului și asupra căreia se
conce ntrează în activitatea lor. Este important să înțelegem schimbarea și cum
evoluează aceasta.
Experții în domeniul previziunii sunt preocupați de identificarea
semnalelor minore ale schimbării, a curentelor emergente și a forțelor care le
generează. Adese a, acestea provin din afara proximității explorate. Este important
să luăm în calcul interacțiunile dintre curentele identificate și forțele generatoare,
pentru a înțelege complexitatea fenomenelor, ceea ce conduce la descoperirea
oportunităților și vulner abilităților ascunse.
Instrumentele predicției sunt utilizate pentru a analiza implicațiile
curentelor și ale forțelor generatoare, până la gradul al treilea al producerii lor,
dezvăluind astfel noi oportunități și provocări. O imagine clară a potențiale lor
scenarii privind viitorul și implicațiile acestora este esențială în ve derea
formulării unei strategii. Oportunitățile și provocările rezultate în urma unei bune
activități de previzionare stimulează gândirea inovativă în zone cu impact
potențial ridic at.

277 Foresight Alliance, What is foresight, în http://www.foresightalliance.com/resources/foresight -maturi ty-
model/what -is-foresight/ , accesat la 25.02.2016

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
166 din 307
5. Principiul obiectivității evaluărilor
Rațiunea existenței structurilor și agențiilor de intelligence este furnizarea
de informații, a puncte lor de vedere precise și semnificative beneficiarilor, astfel
încât acestea să fie utilizate în momentul opo rtun. Dac ă produsele de intelligence
nu se încadrează în acest tipar, costurile și efortul investite în colectarea și analiza
informațiilor sunt în van.
Evaluarea datelor și informațiilor aferente activităț ii informativ -operative,
obținute în urma observăr ii faptelor și stărilor de fapt se realizează în mod
obiectiv, fără a face apel la subestimări ori supraestimări. Modul de îndeplinire a
acestui obiectiv este însă dificil. Toate informațiile colectate trebuie analizate
separat precum și în conexiune cu ce lelalte, chiar dacă inițial par nesemnificative
pentru securitatea națională. Ofițerii de informații nu pot contribui cu noi
elemente, lipsite de argumente, doar pe baza intuiției evoluției sau tendințelor
fenomenelor ori problematicilor analizate. De asem enea, adevărul nu trebuie să
fie modificat sau influențat de factori, interese ori presiuni externe obiectivelor
domeniului securității naționale, devenind adevăr de conjunctură. Aceste erori de
analiză pot conduce la dezinformări, drept urmare beneficiari i pot lua decizii care
să genereze mari prejudicii în planul național și chiar internațional.
În Doctrina națională a informațiilor pentru securitate se regăsește ideea
potrivit căreia „Fiecare serviciu de informații și structură departamentală trebuie
să furnizeze, potrivit competențelor cu care sunt investite de lege, informațiile
oportune, obiective și independente de considerentele sau tendințele politice și
bazate pe toate sursele relevante aflate la dispoziție”278.
Principiul obiectivității evaluărilor depinde în mare măsură și de expertiza
și de gradul de profesionalism al ofițerilor de informații, care trebuie să dețină
numeroase calități, precum : o foarte bună cultură generală, perseverență,
creativitate, conștiinciozitate, scrupulozitate și, totodată , asumarea cu
responsabilitate a produselor de intelligence rezultate în urma muncii lor.

278 Doctrina națională a informațiilor pentru securitate, op. cit ., p. 20

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
167 din 307
Cu toate acestea, există situații în care apar bias -uri (deformări, deviații de
la realitate) în cadrul procesului de evaluare, acestea provenind din însăși natura
procesului mental.
În cadrul unui experiment, psihologii au încercat să testeze subiecții, în
vederea identificării modalităților de evitare a acestor bias -uri de evaluare.
Acestora li s -au semnalat potențialele erori și au fost încurajați să le evite, îns ă nu
au reușit. Asemenea iluziei optice, bias -urile cognitive, aflate în stare latentă,
apar, deși suntem conștienți de ele279.
Estimările din domeniul intelligence, văzute ca un exercițiu al
previzionării, prezintă un contrast fin ca urmare a celor două mo duri cognitive –
retrospectiv și anticipativ – care devin surse pentru bias -uri. Cantitatea de
informație deținută este mai abundentă în cazul retrospecției decât în cel al
previzionării. Există multiple explicații privind modul în care procesul cognitiv
poate fi afectat. Una dintre ele ar fi aceea că informația adițională, anterior
deținută, poate schimba o situație într -un mod atât de natural și cu o rapiditate atât
de mare, astfel în cât analiștii nu conștientizează schimbarea.
Odată cu recepționarea de noi date și informații, acestea sunt imediat
asimilate în bagajul de cunoștințe anterioare , iar în situația în care acestea
contribuie în mod semnificativ la incertitidinile existente – sugerând finalitatea
unei problematici sau răspunsul, anterior incert , la o întrebare – imaginile noastre
mentale sunt restructurate astfel încât să ia î n considerație noile informații? Cu
toate acestea, prin intermediul restrospecției, factori considerați anterior relevanți
pot deveni irelevanți, în timp ce elemente care p ăreau a fi lipsite de importanță în
trecut se pot transforma în date determinante asupra problematicii analizate.
Efortul de a reconstrui modul de gândire asupra unei situații date, precum
și modalitatea de rezolvare a acesteia este foarte mare. Modelele (pattern -urile)

279 H. Bradford Westerfield, editor, Hindsight biases influence the evaluation of intelligence, Inside CIA's Private
World: Declassifi ed Articles from the Agency's Internal Journal, 1955 -1992 , New Haven: Yale University Press,
1995, în https://www.cia.gov/library/center -for-the-study -of-intelligence/csi -publications/books -and-monographs/
psychology -of-intelligence -analysis/art16.html , accesat la 12.01.2017

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
168 din 307
preexistente împiedi că imaginarea altor finalități. Cu toate acestea, simpla
înțelegere a faptului că mintea umană funcționează în acest mod contribuie într -o
mică măsură la contracararea acestor limitări.
În cadrul unui experiment de test are a bias -urilor, 119 subiecți au fost
rugați să estimeze care este probabilitatea ca anumite evenimente să se întâmple
sau nu în timpul vizitei președintelui Nixon la Pekin și Moscova, în anul 1972. A
rezultat un număr de 15 estimări pentru fiecare dintr e cele două vizite, iar fiecare
dintre subiecți și -a expus punctul de vedere referitor la fiecare vizită în parte.
Experimentul a acoperit un număr mare de estimări, fiecare cu diferite
valori de probabilitate. La două săptămâni după încheierea vizitelor președintelui ,
aceiași subiecți au fost rugaț i să își amintească sau să reconstruiască propriile
predicții, cât mai fidel posibil, fără a se face vreo mențiune, fără a primi vreun
indiciu. Apoi, subiecților li s -a solicitat părerea privind aparția sau nu a fiecăruia
dintre evenimentele menționate în cadrul grupului, cu privire la aceste vizite.
În urma experimentului, după o perioadă de trei, respectiv ș ase luni, s -a
constatat că 84% respondenți au experimentat bias -uri, referitoare la evenimente
despre ca re au crezut că într -adevăr s -au petrecut. După trecerea acestei perioade,
bias-urile au fost mai accentuate față de cele apărute la numai două săptămâni,
când subiecților li s -a solicitat să să îți amintească estimările făcute. Astfel, 84%
dintre subiecți au experimentat bias -uri retrospective280. Considerăm că o
modalitate de a combate apariț ia bias -urilor cognitive ar fi aceea ca anali știi de
intelligence să își adreseze următoarea întrebare : Dacă s -ar întâmpla opusul, aș fi
luat prin surprindere ?. Astfel , acest tip de întrebare ajută la restructurarea
incertitudinii preexistente analizei unei situații date.
6. Principiul informării exacte, corecte și oportune a factorilor de decizie
Orice serviciu de informații are drept misiune principală informarea exa ctă,
corectă și oportună a beneficiarilor, cu date și informații despre fenomene ce se

280 Baruch Fischhoff, Hindsight does not equal Foresight: The Effect of Outcome Knowledge on Judgment Under
Uncertainty, Journal of Experimental Psychology: Human Perception and Performance , 1, 3 (1975), pp. 288 -299

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
169 din 307
pot constitui în amenințări la adresa securității naționale. Doar așa pot fi
întreprinse măsuri de prevenire, contracarare și c ombatere adecvate și oportune.
Principiul informării exacte, corecte și oportune a factorilor de decizie presupune
o bună cunoaștere a amenințărilor ce privesc domeniul securități naționale, fiind
necesară o evaluare o tuturor posibilităților de materializare a acestora.
Capacitatea operațională trebuie să se manifeste pe întreaga zonă de
emergență a amenințărilor respective, astfel încât datele preliminare colectate să
fie clare, pentru a permite decelarea pericolelor și identificarea riscurilor, precum
și o bună înțelegere a informațiilor colec tate – analizând zgomotele de fond și
evitând concluziile superficiale – astfel încât să nu se ajungă în nici o împrejurare
la consumarea amenințării , consec ințele putând fi foarte grave.
Activitatea informativ -operativă cere în același timp anumite calit ăți ale
ofițerilor de informații – inteligență, previziune și eficiență, profesionalism și
expertiză. Luarea unor decizii rapide și bine fundamentate, pe baza potențialelor
consecințe, viteza de reacție, în activitatea de colectare și analiză și la elabora rea
produselor de intelligence, fac drumul de la sursa informațiilor până la beneficiar
să fie cât mai scurt, în vederea luării în timp util a deciziilor.
Pentru un factor de decizie este importantă oportunitatea informării , pe
lângă completitudinea și ver idicitatea conținutului informațional al documentului
informativ primit. În acest sens, pentru ca informația să se înscrie în exigențele
actului de comandă, trebuie să corespundă unor cerințe și să prezinte interes: să
exprime strictul necesar (să nu fie r edundantă) și să fie completă, concretă și
concentrată , exactă și prec isă, recentă și oportună, în același timp verificabilă.
Informația trebuie exprimată clar și concis, lipsită de ambiguități și date
eronate, completă, concentrată și redactată în condiț iile impuse de aceste rigori.281
Documentele trimise decidenților trebuie să fie redactate evidențiind clar riscurile

281 Dr. Sorin Adrian Ciupitu, Dr. Samer Al Homsi, Dr. Silvia Codreanu (Hohan), Structurile informative cu
atribuț ii în domeniul securității vs. Structurile de decizie ,în http://conferinta.ac ademiacomerciala.ro/
CD2014/articole/2/STRUCTURILE%20INFORMATIVE%20CU%20ATRIBU%C5%A2II%20%C3%8EN%20DO
MENIUL%20SECURIT%C4%82%C5%A2II%20%20VS.pdf , accesat la 25.03.2015

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
170 din 307
și amenințările identificate, astfel încât alegerea variantei de prevenire să fie
înlesnită, având în vedere volumul de muncă și de informaț ii cu care beneficiarii
informărilor se confruntă zi de zi.
Caracterul veridic și oportun al informației trebuie să se regăsească în
operativitatea și corectitudinea deciziei , în raport cu valoarea, locul și rolul
datelor și informațiilor în procesul de elaborare a deciziei specifice beneficiarului
cu rol de decizie în raport de statusul său social.
Obiectul relației decizionale de intelligence este dat de produsul de
intelligence (analiză de intelligence, sinteză, un alt tip de document analitic ). Într-
o lucrare recentă se menționează, refe ritor la această relație dintre analistu l și
beneficiarul de informații – ca poli ai comunică rii decizi onale de intelligence că:
„analistul și beneficiarul sunt doi actori aflați (…) pe două planuri complet
diferite: pr imul în zona cunoașterii, informării, al doilea în zona politicii, a
deciziei” 282. În cadrul ciclului de intelligence, analiza este neutră, fiind un
instrument important pentru decizie, care trebuie să răspundă la interogația ce se
întâmplă/ce se va întâmpl a? și nu la „întrebarea ce -i de făcut, la care decidenții
sunt cei chemați să ofere soluții ”283.
Adesea, procesul decizional a fost îngreunat sau perturbat de informații
incomplete și ca urmare a disputelor apărute în cadrul puterilor statului și forțelor
politice reprezentate în Parlament , din cauza lipsei de înțelegere comună a
factorilor rele vanți pentru asigurarea securi tății naționale.
Considerăm necesară existența comunității naționale de informații și
organizarea grupurilor de lucru intra – și inter -servicii de informații, astfel încât
factorii decizionali , alături de ceilalți beneficiari de intelligence să primească
analize și informări pertinente (clare, complete, relevante, etc.). Este dificil ca un
serviciu de informații să dețină cunoașterea comple tă asupra unei anumite
problematici. Deși disputele există și concurența privind cine deține cele mai

282 George Cristian Maior, Ionel Nițu (coord.), Ars analytica. Tendințe și provocări în an aliza de intelligence ,
București, Editura Rao, 2013, p. 17
283 Ibidem

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
171 din 307
bune informații va exista întotdeauna, interesul pentru securitatea național ă
trebuie să primeze, iar analizarea și evaluarea datelor și informațiilor din unghiuri
de vedere diferite conduce la rezultate mai bune. Ceea ce este corect este mai
important decât cine are dreptate și aceasta rezultă din cooperare, prin combinarea
diferite lor maniere de lucru și a varietății de resurse existente. Având în vedere
schimbările rapide și volatilitatea mediului global de securitate, factorii de decizie
nu pot aștepta până când toate informațiile în legătură cu o situație au fost
colectate complet .
De multe ori, în corpul informărilor de intelligence întâlnim sintagme
jargon, ușor interpretabile de către beneficiari, printre care amintim : estimăm,
consider ăm că, este probabil să, este posibil ca, poate, ar putea. Referitor la acest
aspect, unul dintre consilierii pe probleme de apărare din cadrul Pentagonului a
consider at că sintagma ar putea să este mult prea puternică pentru a fi folosită
într-un anumit context discutat în acel moment. Este dificil de găsit o expresie cu
o greutate mai mică decât ar putea să, însă, de cele mai multe ori, factorii de
decizie trebuie să hotărască în contextul unei nebuloase ori a unei vizibilități
dificile asupra problematicii aferente. Riscul și incerti tudinea reprezintă spațiul de
lucru al diadei analist de inform ații – decident. Sigur, o asemenea formulare
poate fi în avantajul struc turilor de informații, care pot astfel să -și justifice erorile
neîmplinirile și chiar eșecurile.
Principiul informării exacte, corecte și oportune a factorilor de decizie
presupune furnizarea unei palete de opțiuni fezabile decidentului politic, oferite
ca urmare a evaluărilor comunității naționale de informații.284
Noile amenințări la adresa securității interne și internaționale impun o
reconceptualizare a activității de intelligence, printr -o relație bi -direcțională cu
beneficiarii (apropierea serviciilor de informații de destinatarul final al produselor
lor și de a revizui, permanent, raporturile bilaterale). ,,Înființarea Comunității de

284 Foreign relations of the United States , 1969 –1976, Volume VII, Vietnam , July 1970 –January 1972,
Operation Lam Son 719 , February 8 –April 7, 1971 , în https://history.state.gov/historicaldocuments /frus1969 –
76v07/ch3 , accesat la 25.03.2016

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
172 din 307
Informații a constituit o măsură deosebit de utilă. Ea permite planificarea și
coordonarea unitară a activității servi ciilor de informații, optimizarea procesului
de diseminare a produsului informativ și eliminarea redundanțelor și
suprapunerilor de competențe. Comunitatea de informații a înțeles că trebuie să
asigure nu numai informații, ci și analiza, evaluarea și valor ificarea informațiilor
de interes strategic. În aceste condiții, accentul se deplasează de la „încredere în
date” la „încredere în furnizorul de servicii”. Intelligence -ul devine interlocutor
axat pe implicarea în dialoguri cu beneficiarul, centrate pe sc op, mai mult decât
producător de informații, ceea ce permite gestionarea performantă, unitară și
coerentă a tuturor domeniilor și structurilor de informații, devenind o componentă
a conducerii strategice și specializate a securității naționale.
O relație s trânsă între structurile informative conduce la următoarele
situații: când factorul de decizie cunoaște capacitatea/ posibilitățile/ aptitudinile
furnizorului de informații, poate schimba dimensiunea cerințelor/ solicitărilor
sale; când furnizorul cunoaște cerințele, își poate desfășura resursele astfel încât
să își optimizeze capacitatea de reacție.
Într-o relație furnizor – client, acesta din urmă nu își concentrează
încrederea în produsele analitice sau platforme de colectare, ci în abilitatea
primului de a plasa datele în context, de a înțelege modul în care acțiunile,
evenimentele și actorii ar putea interacționa și influența rezultate285. În
perspectivă, serviciile de intelligence tind să devină furnizoare de cunoaștere ”286,
în cadrul unei rețele interdis ciplinare, în care relația dintre beneficiar și furnizor
este dinamică și interactivă.

7. Principiul independenței, neutralității și echidistanței politice
Deși toate principiile activității de informații sunt extrem de importante,
acesta a generat, de -a lungul timpului, multe interpretări, confuzii și controverse,

285 Serviciul Român de Informații, Tendințe în intelligence, în http://www.sri.ro/fisiere/studii/
TendinteInIntelligence.pdf , accesat la 12.06.2015
286 Corina -Gabriela Sindie, Eșecurile în activitatea de intelligence …, op. cit. , p. 80

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
173 din 307
motiv pentru care îl vom detalia în cele ce urmează. Într -un stat de drept,
serviciile de intelligence trebuie să fie independente din punct de vedere politic,
iar activitatea acestora să nu se afle sub presiune economică sau de altă natură,
aceasta derulându -se potrivit legii, valorilor adevărului și dreptății. Așa cum
afirma Eugen Cristescu, ofițerii de informații trebuie să fie conduși de „un singur
interes și o linie, linia intereselor națio nale”287, fără a fi influențați de aspecte
partizane, ideo logice, politice ori religioase, idee frumoasă, dar neaplicată chiar
de către cel care o afirmă atât în timpul regimului antonescian, cât și după aceea.
Principiul independenței, neutralității și ec hidistanței politice se referă și la
starea de neutralitate pe care serviciile de intelligence trebuie să o arate față de
confruntările de ordin politic, în același timp promovând politica securității
naționale integrate. Conceptul de securitate națională integrată se referă la
securitatea națională a României ca parte component ă a intereselo r de securitate și
a arealului euroatlantic.
Echidistanța politică înseamnă și faptul că activitatea serviciilor de
informații este su bordonată exclusiv intereselor naționale fundamentale , ofițerii
de informații neputând face parte din partide sau organizații politice.
Doctrina națională a informațiilor pentru securitate menționează, referitor
la principiul independenței, neutralității și echidistanței politice, fa ptul că :
„Serviciile de informații, contrainformații și securitate vor veghea ca, în calitatea
lor de instituții aflate în slujba națiunii, să nu ajungă, nici chiar accidental, în
situația de a nu fi echidistante în privința valorificării informațiilor, ia r
recrutarea, formarea și promovarea personalului să fie independente de
schimbările politice (subl. – n.n.)”288.
Totodată, cadrele serviciilor de informații trebuie să se situeze în afara
oricăror ingerințe ce ar putea favoriza/discrimina organizații de or ice natură,
acestea neputând face parte din mediul politic sau participa la manifestări politice.

287 Cristian Troncotă, Mihai -Marcel Neag, Vasile Tabără, op. cit., p. 33
288 Doctrina națională a informațiilor pentru securitate, op. cit. , pp. 18 -19

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
174 din 307
Într-o societate de tip democratic, activitatea de informații are drept scop
prevenirea amenințărilor la adresa securității naționale. Ofițerii de informații
trebuie să cunoască foarte bine domeniul politic și evoluțiile acestuia, păstrând o
strictă neutralitate politică și sindicală, situându -se în afara oricăror idei
promovate de grupuri politice, economice sociale ori religioase. Documentele
privind funcțion area structurilor de intelligence prevăd că : ,,De asemenea, în
cazul în care apar informații sigure cu privire la o persoană, care poate fi
membră a oricărei formațiuni politice legal constituită, că ar desfășura o
activitate de natură să pună în pericol s iguranța națională a României, acea
persoană va face obiectul verificărilor întreprinse de organul de informații
abilitat prin lege în acest sens. Activitățile întreprinse nu trebuie să aibă nicio
legătură sau relație cauzală, cu apartenența sa la partidul ori organizația
politică respectivă”.289
Echidistanța politică presupune protejarea valorilor fundamentale ale
statului. Obținerea informațiilor ce privesc domeniul securității naționale se
defășoară în mod legal și moral, neputând fi considerată activitat ea de poliție
politică. Relația policy -intelligence , căreia literatura de specialitate din statele
occidentale îi acordă o atenție deosebită, este caracterizată de următoarele
aspecte : beneficiarii informa țiilor, ca urmare a mandatului limitat din punct de
vedere temporal, se raportează la un orizont de timp redus, de cele mai multe ori
acționând pe baza prejudecăților și stereotipurilor în momentul luării deciziilor
(de exemplu : „nu se poate repeta”).
Lipsa de inițiativă și rutina tind să plafoneze activi tatea decidenților în ceea
ce privește politicile de securitate națională, de multe ori aceștia devenind
victimele propriului succes. Lecțiile învățate nu sunt întotdeauna reanalizate și
utilizate de către decidenți pentru o prognoză mai eficientă, fiind p referate
elemente cuantificabile.
Principiul este într -o stare de criză atunci când cerințele sale sunt negate de

289 Cristian Troncotă, Mihai -Marcel Neag, Vasile Tabară, op. cit. , p. 30

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
175 din 307
către politicieni și mass -media, când structurile de intelligence sunt acuzate de
implicare în viața politică, actul de justiție, manipularea alegerilor, chiar dacă
nimeni nu poate face dovada unor asemenea acțiuni.

8. Principiul protecției surselor, metodelor și mijloacelor
Activitatea serviciilor de informații presupune prin însăși natura sa
protecția surselor, metodelor și mijloacelor uti lizate. Legile organice ale
României , precum și cele internaționale, stipulează faptul că activitatea de
informații are caracter secret de stat290. În domeniul intelligence, acest principiu
sine qua non presupune conspirativitatea cu privire la tot ceea ce poate aduce
prejudicii securității naționale în cazul devoalării lor : sursele umane și cele
tehnice, precum și metodele și mijloacele specifice activității informativ –
operative, de asemenea datele referitoare la identitatea și calitatea ofițerilor de
infor mații. În cadrul fiecărei insituții din domeniul intelligence activitatea este
compartimentată, astfel încât accesul nu est e deschis între diferite profiluri ,
sectoare și birouri, fiecare ofițer de informații fiind obligat să se conformeze
normelor legale privind protecția informațiilor clasificate. Ofițerii de informații
nu pot dezvălui, în nicio împrejurare, informațiile și datele ce le dețin,
persoanelor care nu sunt legal îndreptățite să le cunoască291.Potrivit lui Ray S.
Cline „Secretizarea nu este în si ne un lucru bun sau rău. Aflate în serviciul
disciplinat al societății, serviciile secrete de informații contribuie la realizarea
unor scopuri a căror rațiune rezultă din Constituție”292. La rândul său, Cristian
Troncotă menționează într -una dintre cărțile s ale, citându -l pe Eugen Cristescu,
fost șef al Se rviciului Special de Informații în perioada 1940 -1944 : „Ca regulă
generală, identitatea informatorilor trebuie păzită cu mare strictețe, întrucât
altfel ei sunt expuși la compromitere și în afacerile grave d e trădare de secrete
militare, la moarte sigură, iar serviciul respectiv la pierderea efortului lor prețios

290 Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României , Monitorul Oficial nr. 190 din 18 martie 2014 , p. 4
291 Ibidem
292 Dr. Ray S. Cline, The CIA under Reagan, Bush and Casey , Acropolis Book, W ashington D.C., 1981, pp. 19 -20

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
176 din 307
și discreditare. ..Cercetările care, prin natura lor, au drept consecință
decamuflarea mijloacelor de acțiune a unui serviciu secret, răspândesc groa ză și
ani de zile nimeni nu se oferă sau nu mai primește oferta vreunui serviciu de
informații al statului și astfel drumul surprizelor nefaste este deschis, iar acțiunea
de prevenire anihilată”293.
Referitor la principiul protecției surselor, metodelor și mijloacelor de
obținere a informațiilor, Doctrina națională a informațiilor pentru securitate
prevede că : „Protecția surselor, metodelor și mijloacelor obligă structurile
specializate cu competențe și beneficiarii/utilizatorii informațiilor de interes
pentru securitatea națională să nu deconspire identitatea surselor secrete de
informații și a mijloacelor și metodelor folosite pentru obținerea acestora”294.
Încălcarea acestor norme și reguli de protecție a surselor, metodelor și
mijloacelor constituie riscur i contrainformative, ce pot atrage după ele importante
prejudicii în planul securității naționale. În astfel de situații, ofițerii de informații
implicați sunt cercetați conform legii penale aflate în vigoare. Evenimentele de
ordin contrainformativ, pe lân gă atuuril e servite direct adversarilor, atrag după ele
un deficit de imagine pentru serviciile de informații și pierderea sprijinului și a
încrederii din partea populației, precum și pierderea autorității și a prestigiului,
alături de speculații și scanda luri de presă.
Un serviciu de informații care nu își apără secretele, indiferent că acestea se
referă la sursele umane de informare, la cele tehnice sau la activitatea informativ –
operativă propriu -zisă, reprezintă o pârghie pentru adversar. Indicii minore îl pot
determina să își reconfigureze tactica, sau să deturneze obiectivele serviciului
deconspirat, contra carând acțiunile ce îl vizează.
Istoria, chiar cea recentă, evidențiază tendința unor lideri politici autoritari
de a se implica în activitatea serv iciilor de informații chiar până la solicitarea
datelor despre personalul care a colectat informațiile și le -a transmis pe linie

293 Cristian Troncotă, Eugen Cristescu – Asul serviciilor secrete românești. Memorii, mărturii, documente ,
București, Editur a Roza Vân turilor, 1994, p. 277
294 Doctrina națională a informațiilor pentru securitate, op. cit., p. 19

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
177 din 307
ierarhică. Asemenea atitudini sunt inacceptabile, iar șefii serviciilor de informații
trebuie să respingă orice ingerență de ac est fel.

9. Principiul cooperării, conlucrării și colaborării în cadrul sistemului
național de securitate

Într-un stat de drept, serviciile de informații trebuie să aibă obiective
comune, rivalitățile din cadrul comunității naționale de informații neav ând
justificare, sunt inacceptabile, asemenea situații putând genera mari prejudicii
domeniului securității naționale, așa cum uneori realitatea istorică a demonstrat -o.
Doctrina națională a informațiilor pentru securitate definește și detaliază
principiul pe baza celor trei componente – cooperare, conlucrare și colaborare,
după cum urmează:
− cooperarea, constă în organizarea, coordonarea, susținerea și realizarea în
comun, pe baza unor programe sau planuri de măsuri, de către structuri ale
comunității de informații, în raport de competențe, a unor acțiuni specifice, care
vizează obținerea, verificarea și valorificarea informa țiilor,a produselor
informaționale cu relevanță pentru securitatea națională, care să răspund ă
obiectivelor, motivațiilor, așteptăril or de care să beneficieze toți participanții la
actul decizional și acțional ;
− conlucrare a se exprimă prin modalitățile concrete de organizare și
desfășurare de către personal sau compartimente specializate, în raport de
competențe, în sprijinul benefici arul serviciului de informații sau structurii
departamentale de care aparțin, a unor acțiuni specifice limitate în timp și spațiu,
care vizează obținerea, verificarea și valorificarea informațiilor și a produselor
informaționale cu relevanță operativă;
− colaborarea este strict necesară pentru ne voile de angajare a
componențelor altor autorități sau instituții publice ori organizații de drept privat,
serviciile de informații, serviciile de securitate și structurile departamentale
inițiază și dezvoltă proie cte de colaborare, pe baza și în executarea dispozițiilor

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
178 din 307
legii295. Sintagma de comunitate de informații se referă la „funcționarea
coordonată a sistemului securității naționale, în care sens la nivelul acestuia sunt
create și dezvoltate utilități și facilit ăți comune privind coordonarea planificării
informative și elaborarea integrată a estimărilor informative de interes național,
inițierea și dezvoltarea de programe, proiecte sau operațiuni informative
circumscrise susținerii politicilor și/sau strategiilor de securitate națională,
pregătirea și instruirea de specialitate a personalului, elaborarea studiilor și
cercetărilor în probleme strategice și de securitate națională, crearea
infrastructurilor și sistemelor informatice integrate”296.
Principiul cooperăr ii, conlucrării și colaborării dintre serviciile și structurile
informative ce compun comunitatea informativă a unui stat, schimbul de
informații, precum și alte forme de cooperare se realizează, din punct de vedere
formal, prin intermediul protocoalelor, program elor, proiectelor sau operațiuni lor
informative.
Potrivit Legii nr. 51/1991 privind siguranța națională a României, o rganele
de stat cu atribuții în domeniul securității naționale sunt : SRI, SIE, SPP, DIPI din
cadrul MAI , structuri interne speciali zate ale Ministerului justiției, DGIA din
cadrul M .Ap.N., cu structurile aferente : Direcția de Siguranță Militară (DSM) și
Direcț ia de Informații Militare (DIM). Totodată, Serviciul de Telecomunicații
Speciale (STS) este ,,singura autoritate care emite n orme tehnice obligatorii în
domeniul telecomunicațiilor speciale "297 (Anexa nr. 7) . Principiul cooperării,
conlucrării și colaborării dintre instituțiile de intelligence contribuie la :
operativitate privind verificarea informațiilor; depistarea și evitarea
suprapunerilor, interpunerilor, paralelismelor sau concurenței; prevenirea
dezinformării; corectarea anumitor disfuncționalități; realizarea de produse de
intelligence integrate și cât mai obiective, pentru a fi puse la dispoziția

295 Ibidem , p. 19
296 Ibidem , pp. 13 -14
297 Legea nr. 92 din 24 iulie 1996 (actualizată ) privind organizarea și funcționarea Serviciului de Telecomunicații
Speciale în http://www.stsnet.ro/legea_sts.pdf, accesat la 20.03.2016

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
179 din 307
beneficiarilor în vederea luării unor decizii optime pentru apărarea securității
naționale.

10. Principiul cooperării internaționale
Natura asimetrică, regională și globală a amenințărilor în contextul
mediului actual de securitate, precum și dinamica de emergență a actorilor s tatali
și non -statali reprezintă variabile ce conduc la necesitatea cooperării între
serviciile de informații ale statelor , pentru îndeplinirea cu succes a misiunilor și
obiectivelor de securitate națională și globală. Schimbul de date, metode și bune
practici, realizarea de operațiuni comune cu partenerii externi , au devenit o
componentă esențială a activității curente a serviciilor naționale de informații.
Acest principiu se referă la necesitatea cooperării dintre structurile de informații
ale României cu cele similare din statele membre NATO, UE, precum și c u alte
servicii de informații. Atentatul terorist din 11 septembrie 2001 a reconsiderat
rolul cooperării în domeniul securității internaționale, colaborarea și schimbul de
informații cu țările aliate, partenere și prietene devenind vitală. Securitatea
globală se confruntă cu noi forme ale terorismului, motiv pentru care abordarea
clasică a securității a fost înlocuită de una de tip congruent, astfel încât acțiunile
fiecărui stat membru NATO, UE sau din cadrul altor aranjamente de securitate
națională să contribuie la contracararea amenințărilor comune transfrontaliere.
Comunit ățile naționale de informații nu pot acoperi întreg spectrul
securității naționale și globale, astfel încât conjugarea eforturilor dintre aliați și
agențiile/serviciile de informații partenere a devenit obligatorie, pentru o mai
bună cunoaștere, un control cât mai eficient și contracararea amenințărilor la
adresa securității internaționale. Potrivit Doctrinei naționale a informațiilo r pentru
securitate, principiul cooperării internaționale prezintă următoarele caracteristici :
,,gestionarea evoluțiilor purtătoare de riscuri și amenințări militare sau
nemilitare transfrontaliere care pot afecta securitatea României și a aliaților săi;
consolidarea capacității statului român în menținerea și promovarea stabilității

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
180 din 307
și securității zonale și regionale; consolidarea imaginii structurilor de informații
ale statului român, ca instituții credibile, subordonate principiilor statului de
drept, c apabile să apere societatea democratică, drepturile și libertățile
omului ”298. Principiile activității de informații pentru securitate sunt formulate și
explicate în acord cu: prevederile Con stituției României, legile organice ,
elementele de tr adiție națion ală ale domeniului, Doctrina integrată de informații,
contrainformații și secu ritate a NATO (Documentul AJP -2), Doctrina națională a
informațiilor pentru securitate. Între s tatele lumii posesoare ale unor structuri de
intelligence competitive evidențiem : Statele Unite ale Americii, Federația Rusă,
China, Japonia, Franța, Germania, Italia, Marea Britanie, Portugalia, Olanda,
Spania. Acestora li se pot adăuga: India , care reprezint ă un pion puternic în
domeniul intelligence -ului, Israelul și Turcia , dețin ătoare deja tradiție în domeniu,
serviciile de informații din Iran și Pakistan sunt de asemenea jucato ri puternici în
plan regional :299
Tabel nr. 4
Agenții de intelligence ale unor state

State Nr. agenții de intelligence
INDIA 3
ISRAEL 3
ITALIA 4
JAPONIA 10
MAREA BRITANIE 8
OLANDA 2
PORTUGALIA 3
ROMÂNIA 4
RUSIA 3
SPANIA 6
SUA 16
TURCIA 2

298 Doctrina națională a informațiilor pentru securitate, op. cit ., p. 20
299 Andrei Vocilă, Competiție și cooperare între agențiile de intelligence (național și internațional), în
https://andreivocila.wordpress.com/2010/10/20/competitie -si-cooperare -intre-agentiile -de-intelligence -national -si-
international/ , accesat la 23.10.2016

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
181 din 307

Din tabel , rezultă faptul că România deține un număr de servicii de
informații comparabil cu Italia, dar credem că numărul acestora este în cele din
urmă irelevant, importante fiind structura și forța fiecărei agenții. Spre
exemplificare, marea diferență numerică de agențiilor între SUA și Federația
Rusă nu reflectă real un raport de forțe 5,3/1.
La scurt timp după în ființarea instituției, în anii ′90 – ′91, Serviciul Român
de Informații a stabilit primele contacte internaționale. Cooperarea SRI cu
celelate servicii de informații a continuat să se dezvolte, parteneriatele devenind
din ce în ce mai complexe : formate bi – și multilaterale, Cluburi și platforme de
cooperare prestigioase. SRI deține în prezent ,,relații parteneriale cu 119 servicii
de informații și securitate și structuri de aplicare a legii cu atribuții similare din
64 de țări ”.300
Serviciul Român de Informa ții ia parte la activitatea departamentelor și
structurilor de securitate euroatlanitice: ,,Oficiul de Securitate (NOS – NATO),
Unitatea pentru Informații (IU – NATO), Divizia pentru Provocări Emergente de
Securitate (ESCD) din cadrul NATO sau Europol, Dir ectoratul de Securitate al
Comisiei Europene (DS), Oficiul de Securitate al Consiliului UE ”301 și
colaborează cu departamente și structuri de profil din cadrul unor organizații
internaționale, dintre care amintim : ONU, OSCE , Interpol , OCEMN , etc.
În scopul îndeplinirii angajamentelor României, în calitatea sa de stat
membru NATO și UE, directorul SRI declara că : ,,suntem permanent preocupați
să dezvoltăm relațiile de cooperare, pe bază de reciprocitate și confidențialitate,
și, în egală măsură, să cons ervăm capitalul de încredere câștigat prin
profesionalism și eficiență ”302. În contextul provocări lor majore la adresa
stabilității și securității geopolitice regionale și mondiale, în urma discuțiilor cu

300 Serviciul Român de Informații, Cooperare și parteneriat, în https://www.sri.ro/cooperare -parteneriat.html ,
accesat la 05.02.2016
301 Ibidem
302 Ibiddem

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
182 din 307
directorul FBI, James Comey , actualul director al SRI, Eduard Hellvig, a mai
declarat că: ,,Serviciul Român de Informații (SRI) și Biroul Federal de
Investigații (FBI) al SUA vor continua dezvoltarea dialogului și a cooperării, în
special în domeniul securității cibernetice, precum și în ceea ce privește
combaterea criminalității organizate, terorismului, corupției și contracararea
acțiunilor de spionaj" .303 Prevenirea și contracararea amenințărilor la adresa
securității naționale și internaționale este un demers în care serviciile cooperează
cu serviciile spec iale și structurile partenere în plan regional și internațional.

3.1.2. Considerații privind cooperarea între serviciile de intelligence
(la nivel național și internațional)

Vechea paradigmă a intelligence genera competiție și suprapuneri atât între
diferite agenții, cât și în interiorul aceleiași instituții din domeniul securității
naționale. În Viziunea 2015 enunțată de DNI (Director of National Intelligence)
se precizează că, în trecut, Comunitatea de Informații era încorsetată în anumite
domenii (SI GINT, HUMINT, informații geospațiale, contraspionaj) și funcții
(operațiuni, culegere, analiză), delimitări care au dus adesea la competiție și la
muncă dublă.
Deși modelul de operare ,,centrat pe agenție” a funcționat bine în timpul
Războiului Rece, el nu mai poate face față în noul mediu, care se schimbă cu
rapiditate. Este motivul pentru care ODNI ( Office of the Director of National
Intelligence ) invocă necesitatea unui nou model de operare, care să fie centrat pe
misiune și suficient de flexibil pentru a răspunde unui mediu dinamic. Acest
model trebuie să încorporeze noi tehnologii și procese și să se dezvolte având la
bază realizările și succesele obținute în domeniul integrării și colaborării. O altă
caracteristică a vechii paradigme a fost modelul cic lic-liniar al intelligence bazat

303 Daniel Florea, Hellvig: SRI și FBI vor continua dezvoltarea cooperării, în special în domeniul securității cibernetice , în
http://www.agerpres.ro/politica/2015/03/03/hellvig -sri-si-fbi-vor-continua -dezvoltarea -cooperarii -in-special -in-
domeniul -securitatii -cibernetice -17-37-35, accesat la 20.03.2016

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
183 din 307
pe: culegere, procesare, analiză și diseminare, însă mulți autori sugerează
necesitatea înlocuirii ciclului de activitate tradițional cu unul mai interactiv304.
Cerința are la bază o realitate incontestabilă, aceea că în anum ite limite competiția
dintre structurile și serviciile de intelligence poate constitui un factor de progres și
indicator al gradului de competență al acestora, într -o lume a permanentei lupte
cu alte structuri de informații ce pot periclita existența statu lui.
În plan național competiția în domeniul intelligence se realizează în
condițiile : suprapunerii legale de competențe ; concurenței greșit înțelese;
rivalităților tradiționale dintre structurile serviciilor de informații; accesul ui la
resurse financia re; dorinței fiecăruia de reliefare a performanței, fapt ce conferă
credibilitatea și în consecință asistarea cu finanțări mai întinse; oponența celor
care deturnează investitorii pe fond de criză financiară globală.305
La nivel inter național, competiția înt re agenț iile de intelligence (Anexa nr.
8) are drept bază : rivalitățile tradiționale dintre unele state; dorința unor state de
obținere a poziției dominante în diferite domenii, inclusiv al informațiilor ; scopul
esențial pentru care au fost create – culege rea de informații despre potențialul
inamic; ocupația militară; influențarea sau impunerea unor schimbări sau
obiective politice; accesul la noi tipuri de arme; obținerea de tehnologie avansată;
crearea de industrii speciale; protejarea industriei și econo miei; avantaje
economice; lupta pe resurse energetice; concurența pe surse de informații306.
Cooperarea între serviciile de intelligence din statele membre NATO și UE
pune accent pe acțiunile de prevenire și de contracarare a terorismului global,
precum și p e problematica proliferării armelor de distrugere în masă, contrib uind
în același timp la aplanarea altor riscuri ce aduc atingere securității comune. La
nivel UE, întâlnim următoarele agenții de intelligence : Joint Situation Centre
(SITCEN ) – realizează c onexiunea dintre informațiile de civile și cele militare ,

304 Ionel Nițu, Către o nouă paradigmă de intelligence? , în http://www.oranoua.ro/ionel -nitu-catre -o-noua –
paradigma -de-intelligence/ , accesat la 04.04.2016
305 Andrei Vocilă, Competiție și cooperare între agențiile de intelligence, op. cit., accesat la 16.01.2016
306 Ibidem

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
184 din 307
sinteza informațiilor și asigură difuzarea lor către beneficiarii legali ; Intelligence
Division of the European Military Staff (INTDIV ) – Divizia de Informații formată
din 30 de experți din statele membre, aflată în subordinea Statului Major Militar
al Uniunii Europene ; European Union Satellite Centre (EUSC) – centrul sprijină
procesul decizional al Uniunii Europene în domeniul politicii externe și de
securitate comună (PESC), în special a politicii de apărare (PSAC), inclusiv
misiunile și operațiunile de gestionare a crizelor conduse de Uniunea Europeană ,
securitate comună și prin furnizarea de produse și servicii care rezultă din
exploatarea activelor spațiale relevante și a datelor colaterale, incl usiv imagini din
satelit și imagini aeriene și servicii conexe. ; Europol – organizație care se ocupã
de aplicarea legii în cadrul Uniunii Europene și care operează cu toate
informatiile ce privesc criminalitatea.
În prezent, prin cooperarea dintre agențiil e de informații NATO și UE și
cele naționale ale statelor membre se încearcă crearea European Intelligence
Communication Network (Rețeaua Europeană de Comunicare în Intelligence).
Printre barierele de cooperare între agențiile de informații se numără :
diferențele tehnologice și emergen ța defectorilor; prăbușirea economică a
sistemului ce poate afecta gradul de operativitate și de intervenție; suveranitatea
națională; ,,reținerea tradițională a serviciilor de intelligence naționale de a -și
divulga informați ile și sursele secrete; structura diferită de la un stat la altul a
serviciilor de informații; neuniformitatea standardelor de clasificare și
secretizare a informațiilor privind securitatea națională; neomogenitatea
sistemelor tehnice de comunicare; impedi mentele lingvistice; probleme privind
infrastructura necesară și modul de obținere a acesteia pentru ducerea în comun
a operației. În privința argumentelor pentru care agențiile de intelligence
cooperează între ele se identifică: globalizarea terorismului; participarea la
misiuni de pace multinaționale și lupta împotriva terorismului; lupta împotriva
inamicului comun; crima organizată transfrontalieră; proliferarea armelor
nucleare , chimice și bacteriologice ; necesitatea schimbului de informații reciproc

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
185 din 307
avantajoase; existența acordurilor și înțelegerilor între state aliate; îndeplinirea
obligațiilor față de aliați; starea de tranziție pentru integrare conform
acordurilor încheiate; reformarea în desfășurare a serviciilor; coroborarea
informațiilor ”307.
Dinami zarea și optimizarea activită ții SRI, alături de adaptarea la riscuri le
generate de globalizarea terorismului, vizează, dezvoltarea cooperării și realizarea
de operații comune cu partenerii naționali și internaționali. Cooperarea dintre SRI
și celelate ser vicii de informații naționale, racordarea la comunitatea de
informații, precum și diversificarea contactelor cu ofițerii de intelligence din
exterior constituie un important factor de creștere a standardului de performanță
al serviciului , atât din punct de vedere al randamentului operational, cât și din
perspectiva prognozei informativ e. Astfel, amenință rile comune de securitate
necesită existența unui concept deschis de colaborare internațional ă în domeniu și
extinderea cooperării dintre SRI și serviciile similare din state le membre NATO
și UE.
Cooperarea Serviciului de Informații Externe cu celelalte structuri de
intelligence ale securității naționale ,,se manifestă prin schimburi operative de
informații după principiul interesului comun, precum și în alte aspecte de natură
a asigura securitatea națională. De asemenea, SIE este implicat într -un amplu
sistem de contacte și schimburi în comunitatea intelligence -ului internațional ,
contribuind la consolidarea imaginii țării noastre de contributor la asigurarea
securității euroatlantice ”308.
Serviciul de Protecție și Pază poate desfășura independent, precum și în
cooperare cu alte structuri din cadrul sistemului național de securitate, misiuni de
prevenire și stopare a acțiunilor diferitelor elemente teroriste asu pra demnitarilor
și instituțiilor. Principalele servicii de intelligence cu care colaborează SPP în
plan național sunt SRI, SIE, STS, componentele de securitate ale Ministerului

307 Ibidem
308 Ibidem

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
186 din 307
Administrației și Internelor și ale Ministerului Apărării. Dacă ducerea la
îndeplinire cu succes a unor misiuni necesită cooperarea cu alte instituții, SPP va
fi coordonator în câmpul de operații a tuturor forțelor prezente și participante
(pentru exemplificare – cazul Summit -ului NATO 2008 de la București). *
Serviciul de Telecomuni cații Speciale dezvoltă cooperări cu celelalte
componente ale sistemului național de apărare, carora le asigură cu prioritate
comunicațiile speciale. De asemenea, STS colaborează cu instituțiile din
componența sistemului național de apărare pentru a integr a și a le compatibiliza
sistemele de comunicații. În propunerea de proiect lege privind activitatea de
informații, contrainformații și securitate, în Art.15 alin. (2) se prevede că SPP și
STS ,,concură, potrivit competențelor proprii, în calitate de servic ii de securitate,
la activitatea Comunității Naționale de Informații”309.
Referitor la Direcția Generală de Informații a Apărării, în art. 13 din Legea
nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării este
menționat faptul că ,,DGIA asi gură… cooperarea atât cu serviciile/structurile
departamentale naționale și de informații, cât și cu cele ale statelor membre ale
alianțelor, coalițiilor și organizațiilor internaționale la care România este parte
și asigură securitatea informațiilor clasif icate naționale, NATO și Uniunea
Europeană la nivelul Ministerului Apărării”310. În Revista Infosfera, g eneralul –
maior ing dr.Gheorghe Savu, fost Director General al Direcției Generale de
Informații a Apărării, menționa c ă: ,,ne vom îndeplini în continuare c u succes
obiectivele asumate, punând accent pe principiile flexibilității, cooperării
naționale și internaționale, abordării multidisciplinare și specializării
personalului ”.311 General de brigadă Dan Plăvițu, fost șef al Direcției Informații

* Pe larg în , Col. Zaharia Cosmin, Aspecte teoretice și practice ale activității serviciilor statale ș i guvernamentale
de protecție a demnitarilor, în condițiile de securitate de la începutul mileniului III , teză de doctorat, Bucuresti,
Editura Universitatii Nationale de Aparare “Carol I”, 2013
309 Lege privind activitatea de informații, contrainformații și de securitate, propunere de proiect, în http://
old.presidency.ro/static/ordine/CSAT/Proiect_Lege_activitate_informatii -contrainformatii.pd f, accesat la
23.10.2016
310 Ibidem
311 Gheorghe Savu, Prezent și perspective , Revista Infosfera, Anul 1, nr. 3/2009, p. 17

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
187 din 307
Militare, Direc ția Generală de In formații a Apărării, menționa faptul că
,,principiile activității de informații militare specifice unei societăți democratice,
princ ipii care trebuie să guverneze Direcția Informații Militare sunt: cadrul
legislativ coerent și complet pen tru misiunile și activitățile specifice, care să
asigure protecția a decvată a personalului; controlul civil eficient al activită ții
serviciilor de informații; fundamentarea și asumarea misiunilor în baza valorilor
promovate de societate, pentru asigurarea prosperității, protecției și securității
acesteia, precum și pentru asigurarea stabilității, dezvoltării și continuității
statului național în contextul apartenenței acestuia la organismele comune euro –
atlantice; contribuția la statutul României de furnizo r de securitate și
stabilitate ”312.
Departamentul de Informații și Protecție Internă are ca atribuții, pe lângă
protecț ia misiunilor și personalului MAI și implementarea, respectiv controlul
aplică rii normele legale privind informațiile clasificate de specia litate. Din acest
punct de vedere cooperează prin intermediul ,,O.R.N.I.S.S. cu Oficiul de
Securitate al N.A.T.O. și Oficiul de Securitate al U.E. pentru implementarea
standardelor N.A.T.O. și U.E. de protecție a informațiilor clasificate la nivelul
M.A.I”313. Totodată, DIPI are atribu țiuni în aplicarea strategiei MAI pe linia
prevenirii și combaterii terorismului, iar pentru aceasta cooperează cu instituțiile
naționale abilitate în domeniu. DIPI desfă șoară activități de cooperare
internațională în baza înțel egerilor de colaborare încheiate atât la nivelul
ministerului de resort, cât și direct cu structuri similare din străinătate . Astfel,
DIPI reprezintă MAI în Comi tetul de Securitate al EUROPOL.
Colaborarea, cooperarea și conlucrarea între serviciile de info rmații există
în interiorul alianțelor și coalițiilor politico -militare în probleme de interes
comun. Poate avea drept scop distribuția geografică sau tematică a unor activități
de culegere (cu precădere de informații din surse electronice – SIGINT), care

312 Dan Plăvițu, Informațiile militare – vector al securității naționale a României , Revista Infosfera, Anul 1, nr.
3/2009, p. 45
313 http://www.dgipi.ro/articole/articol.php?idarticol=13 , accesat la 23.10.2016

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
188 din 307
presupun instalații complexe și foarte c ostisitoare. În prezent în cadrul UE sunt
mai multe agenții care gestionează schimbul de intelligence: Joint Situation
Centre – SITCEN, Divizia de Informații – INTDIV, EU Satellite Centre – EUSC
și Europol. S-a propu s ca în cadrul UE să fie înființată Rețeaua Europeană de
Comunicații de Informații care să ușureze legătura între agenții le de informații
din statele membre și gestionarea amenințărilor, constituind astfel o condiție de
bază pentru o acțiune comună, în con dițiile în care UE are o capacitate
corespunzătoare în privința schimb ului de informații, având în vedere
capabilitățile reduse de colectare, fiind dependentă de sprijinul agențiilor
naționale . În cadrul Alianței Nord -Atlantice deciziile referitoare la colaborarea,
cooperarea și conlucrarea între serviciile de informații se iau prin consens, acest
fapt implicând un grad înalt de participare a tuturor statelor membre în procesul
de luare a deciziilor în cadrul organizației și fiind un principiu utilizat la toate
nivelurile de cooperare ale NATO.
Cei trei piloni de Decizie la nivel politic și militar în cadrul NATO, se
adoptă având la b ază propunerile a trei structuri din cadrul organizației314:
1. Consiliul Nord -Atlantic – principala structură de luare a deciz iilor, din
cadrul NATO ;
2. Comitetul Militar este cea mai înal tă autoritate militară a NATO
compusă din șefii apărării ai statelor membre. Comitetul Militar este locul unde
se reunește o cantitate uriașă de cunoștințe specializate și experiență fructificat e în
cadrul politicilor de avengură, strategiilor și planurilor militare ale Alianței, fiind
și un element cheie al procesului de luare a deciziilor în cadrul NATO ;
3. Grupul pentru Planificare Nucleară (NPG) – în cadrul căruia sunt
dezbătute probleme spec ifice de politică , asociate cu for țele nuc leare, acoper ind o
gamă largă de su biecte privind politica nucleară, incluzând desfășurarea,
siguranța, securitatea ș i longevit atea armelor nucleare, comunicațiile și sistemele

314 NATO, Comittees, în http://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_49174.htm?selectedLocale=en,accesat la
21.03.2016

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
189 din 307
informaț ionale, cont rolul armelor nuc leare, precum ș i chestiuni mai complexe de
interes comun, cum ar fi proliferarea nucleară .
3.2. Intelligence – loc și rol în operațiile militar e
Mediul actual de securitate prezintă provocări de intelligence aflate în
continuă dezvoltare. De -a lungul ult imului secol, amenințarea predominantă
asupra unui stat era considerată atacul armat din partea unui stat -națiune
beligerant. Dominația Statelor Unite în ultimele două decenii în cadrul războiului
convențional a condus la apariția unor noi tipuri de adver sari, mai ales actori non –
statali și statele -sponsori aferente, ceea ce a generat o motivație puternică pentru
adoptarea metodelor asimetrice de contracarare și câștigare a avantajului. Anumiți
adversari încearcă să dezvolte sau să dobândească noi capabili tăți cu potențial de
producere a unor rezultate catastrofale.
Există temerea și prevederea că m ici grupuri ori indivizi pot utiliza
dispozitive chimice, biologice, radiologice sau/și nucleare , pentru a cauza pagube
și prejudicii materiale și morale extin se. În mod similar, aceștia pot recurge la
atacuri cibernetice/sisteme online pentru a întrerupe desfășurarea vieții
comerciale și cotidiene, generând daune economice și putând compromite
informații sensibile și/sau tehnice, de exemplu în cazul rețelelor i nformaționale.
Nu vorbim despre o luptă cantonată la nivelul tactic , având actori bine
identificați , limitaț i ca număr și modalități de acțiune familiare , ci d e o
confruntare global ă, ce depășește câmpurile militare de luptă pentru a le îngloba
ideologic, politico -etnic, cultural și religios, etc. 315
Principalele procedee puse în mod curent în practică de actori ce apelează
la amenințările asimetrice sunt316: acțiunile de supraveghere ce constau în
testarea locală a capacității, timpului de reacție și de im plicare al forței angajate în
misiune, ca și punctele de aplicare a măsurilor de sigu ranță; acțiunile de

315 Simon Didier, Des avis complémentaires sur le renseignement , în http://www.cdef.terre.defense.gouv.fr/
publications /doctrine/doctrine09/versi on_fr/libre_reflex/art03.pdf, p. 1, accesat la 11.07.201 6
316 Petre Duțu, Amenințări asimetrice sau amenințări hibride: delimitări conceptuale pentru fundamentarea
securității și apărării naționale , Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I” București, 2013, p. 35

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
190 din 307
decepționare , ce constau în menținerea autorităților și statelor majore ale forțelor
sub presiune pentru a le acapara mai bine sau focaliza și/sau detu rna atenția,
pentru a favo riza atingerea unui obiectiv; acțiunile de discreditare , de
delegitimare a forței încercând să o împingă să greșească printr -o reacție
disproporționată sau contrară printr -o absență „vinovată” de reacție ; acțiuni prin
care se cre ează și menține un climat de teroare pentru a pune în practică
condițiile unei paralizii generale și comunicative dest inate să blocheze decidenții;
manevre de intoxicare a populației și forței angajate pentru a le face să se
comporte greșit față de acțiuni le asimetrice.317
Deși s -a pus mult accent pe războiul asimetric și pe atacurile de tip CBRNE
(chimic, biologic, radiologic, nuclear și explozivi cu randament ridicat), specific
/organizațiilor teroriste, serviciile de informații nu își pot permite să nu ia în
considerare și conflictele regionale dintre state.
Disponibilitatea noilor tehnologii la nivel global fu rnizează unor puteri
regionale mijloacele pentru o dezvoltare rapidă a noilor capabilități militare, fără
a beneficia de timpul tradițional neces ar pentru avertizare. Contestabilitatea
inerentă a tehnologiilor cu dublă utilizare, în mod particular în industria chimică
și biologică, îngreunează cursul viitoarelor evaluări și estimări de natură tehnică
în privința desfășurării conflictelor . Pentru a face față unor asemenea provocări,
procesul de intelligence trebuie să fie suficient de adaptabil, iar organizațiile de
intelligence pregătite să răspundă multitudinii de solicitări , anticipate sau nu, în
variate situații întâlnite în spectrul amplu al op erațiilor militare.
În același timp, calitatea produselor de intelligence rămâne extrem de
importantă, acestea trebuind să fie suficient de detaliate și oportune astfel încât să
sprijine procesul de luare a deciziilor.
Mediul informaț ional actual ofer ă opo rtunități tehnologice diverse care să
preîntâmpine aceste tipuri de provocări , prin accelerarea gradului de emergență a
informațiilor relevante , cât și prin integrare virtuală a operațiilor militare și

317 Ibidem

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
191 din 307
activității de intelligence. Dezvoltarea domeniil or procesării datelor, precum
inteligența artificială, bazele de informare și instrumentele de căutare automată
după cuvinte cheie , a generat o nouă paradigmă, în care gradul de actuali zare al
operați ilor și proceselor de intelligence s -a comprimat foarte mult. De asemenea,
delimitările tradiționale între diferitele tipuri de operații de intelligence s -au
estompat. Exploatarea și diseminarea de tip intelligence se petrec în
contemporaneitate aproape simultan, pe măsură ce informațiile conținute în
bazele de informare sunt actualizate automat, în urma operațiilor de colectare și
procesare.
Instrumentele dinamice de căutare , mediile de lucru virtuale, colaborative
și elementele comune permit serviciilor de informații să exploateze, să analizeze,
să producă ș i să disemineze, aproape simultan , produse de intelligence oportune
factorilor decizionali . Securizarea legăturilor de comunicar e digital ă și
instrumentele de colectare a surselor de informații fac posibil, în prezent, ca
datele colectate să fie procesate imediat , iar informația rezultată în urma ciclului
de intelligence să fie diseminată către decidenții politici sau militari , sprjinind
procesul de luare a deciziilor, totodată furnizând feed -back -ul sol icitat, în timp
util, astfel încât să sprijine dinami ca managementul evaluărilor de intelligence.
Prin urmare, în multe dintre statele membre NATO se consideră că în actualul
mediu de insecuritate ,,Este necesar a fi dezvoltate noi capabilități pentru
detectarea, recunoașterea și analiza noilor forme ale răz boiului și totodată
abordări de tip întrunit pentru explorarea lor, precum și strategii care să le
contracareze ”318.
Informația în sine po ate fi utilă statului major și comandantului doar în
conexiune cu alte date și informații r eferitoare la situația opera țional ă, privite prin
prisma experiențelor anterioare și a lecțiilor învățate, ceea ce conduce la noi
modalități de percepție și care poate fi definit prin termenul de intelligence.

318 US National Defense Strate gy, June 2008, în http://archive.defense.gov/pubs/2008NationalDefenseStrategy
.pdf, accesat la 25.03.2016

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
192 din 307
Managementul și integrarea activității de informații în operațile militare
reprezintă responsabilitatea inerentă a comandanților. Informația prezintă cea mai
mare valoare atunci când contribuie la procesul de luare a deciziilor, oferind o
perspectivă clară asupra situațiilor și condițiilor în care se vor desfășura viitoarele
operații și lupte, mai ales când previziunile au fost confirmare . Informația de
intelligence furnizează factorilor de decizie o varietate de evaluări și estimări ce
contribuie la o mai bună înțelegere a mediului operațional. Intelligence cuprinde
în aria sa o rganizațiile, capabilitățile, precum și procesul de colectare, procesare,
exploatare, analiză și diseminare a informațiilor, alături de produsele finale de
intelligence. Acestea din urmă asigură beneficiarilor informaț iile colectate și
analizate potrivit s olicitărilor acestora.
Pregătirea mediului operational de tip joint intelligence reprezintă un
proces continuu , prin intermediul căruia comandanții supervizează analiza și
elaborarea produselor de intelligence necesare pentru a înțelege mediul
operational extrem de complex și interconectat – combinația de condiții,
circumstanț e și influențe care condiționează deciziile comandanților de a angaja
sau nu mijloacele care stau la dispoziția lor.
Rolul principal al activității de tip joint intelligence este acel a de a asigura
informa țiile și evaluările care să faciliteze îndeplinirea misiunilor. Acest rol este
susținut printr -o serie de de atribuții specific, care ghidează conduce rea și sprijină
organizațiile, p rintre acestea se numărându -se: informarea comandant ului;
descrierea mediului operațional ; identificarea, definirea și stabilirea obiectivelor ;
sprijinirea planific ării și executării operațiilor ; contracararea adversarului și
surprinderea ; sprijinirea luptelor de tip descurajare/intimidare ; evaluarea
eficie nței operațiilor319. Potrivit Joint and National Intelligence Support to
Military Operations din 05.01.2012 (JP 2 -01) cele șase categorii ale operațiilor de
intelligence sunt : planificarea și orientarea; colectarea; procesarea și exploatarea ;

319 Joint Publication 2 -0, 22 octombrie 2013, United States of Americ a, în https://fas.org/irp/doddir/ dod/jp2_0.pdf ,
accesat la 25.03.2016

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
193 din 307
analiza și procesarea ; diseminarea și integrar ea, evaluarea și feed -back -ul320.
Procesul joint intelligence reprezintă baza terminologiilor și procedurilor
comune, contribuind la furnizarea de informații relevante și oportune
comandanților și decindenților politici la nivel național.
3.2.1.Intelligence și nivelurile confruntării armate
În zona amplă a confruntărilor militare, intelligence asigură evaluări ale
amenințărilor, cruciale pentru protejarea forțelor armate și apărării naționale.
Integrarea oportună pe linie o rizontală, schimbul de informații, precum și
aplicarea adecvată a legii în situația membrilor interagenții/interservicii și
partenerilor multinaționali sunt vitale pentru acest tip de activitate. De asemenea,
de importanță majoră pentru protecția forțelor sunt schimbul oportun
contrainformativ, informațiile privind aplicarea legii, precum și alte tipuri de
informații de intelligence cu privire la amenințări, începând de la terorism, arme
de distrugere în masă, operații informative și cele ce vizează spațiul cibernetic.
Activitatea de contrainformații este vitală pentru asigurarea protecției
forțelor armate și pentru combaterea terorismului și trebuie să fie integrate întru
totul în zona planificării integrate și în cea de execuție. Funcțiile activității de
contrainformații sunt următoarele : investigare, colectare, opera țiuni, analiză și
sinteză, servicii funcționale. Toate cele cinci funcții sunt încorporate în activitățile
de planificare și sprijin, activitățile de contrainformații având rolul de a detecta,
identifica, evalua, exploata și contracara ori anihila amenințările entităților de
intelligence străine sau pe cele ale indivizilor angajați în activități de spionaj,
sabotaj, subversiune sau terorism. O strategie eficientă de contrainformații
utilizează o abordare multidisciplinară ce se bazează pe o fuziune oportună a
informațiilor provenin d din zona de aplicare a legii și din alte surse.
Intelligence -ul la nivel strategic s -a născut odată cu apariția statului,
teoreticienii contemporani definindu -l drep t proces de cunoaștere și analiză în

320 Joint and National Support to Military Operations, în http:/ /www.dtic.mil/doctrine/new_ pubs/jp2_01.pdf ,
accesat la 25.03.2016

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
194 din 307
sprijinul deciziilor la cel mai înalt nivel.321 Percepția publică est e aceea că
intelligence -ul de nivel strategic cuprinde noțiunea de spionaj, însă domeniul,
mijloacele și metodele de ac tivitate au evoluat substantial s ub toate aspectele.
Având în vedere faptul că, în timpul celui de a l Doilea Război Mondial a
fost înființat departamentul polivalent de intelligence strategic al Of fice of
Strategic Services (Biroul pentru Servicii Strategice), se consideră că Statelor
Unite li se datoreaz ă redefinirea intelligence -ului de nivel strategic. Biroul pentru
Servicii Strategice avea printre obiective depistarea intențiilor și capab ilităților
competitorilor de a desfășura activități ce pot aduce atingere securității statulului
și interese lor de apărat. Astfel, deducem faptul că intelligence -ul de nivel strategic
are drept scop principal avertizarea și prognoza, precum prevenirea surpri nderii
strategice.
Biroul pentru Servicii Strategice a fost precursorul CIA și al Forțelor
Întru nite Speciale Americane. Există dovezi importante care arată faptul că Biroul
pentru Servicii Strategice a acce lerat victoria Aliaților în timpul celui de al doilea
Război Mondial. Multe vieți au fost salvate în acea perioadă datorită OSS, o
organizație ex trem de dinamică și eficientă în teatrele de operații . În pofida
exist enței sale scurte, Biroul pentru Servicii Strategice a avut un impact foarte
mare în domeniu, care a dăinuit peste timpuri. Rapoarte detaliate ale lucrătorilor
Biroul pentru Servicii Str ategice , referitoare la aspect e economice, geografice,
militare și politice ale diferitelor state , s-au dovedit valoroase în timpul
războiului, fiind utilizate de către ofițerii de informații mult timp după încheierea
conflagrației . Biroul pentru Servicii Strategice a demon strat faptul că puteau fi
obținute informații valoroase din surse umane și că savanți civili pot juca un rol
important în colectarea, sintetizarea și evaluarea datelor și informațiilor de
intelligence. Succesele reputate de acest birou a determinat ca s erviciile de

321 Sorin Aparaschivei, Spre o nouă dimensiune a culturii de intelligence: Inteligence -ul strategic , Revista
Română de Studii de Intelligence nr. 5/iunie 2011, p. 67

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
195 din 307

inform ții din întreaga lume să adopte ulterior acest model .322
Activitatea și fundamentele intelligence -ului la nivel strategic au suferit
schimbări radicale, modificări de structură și concepție, cauzate și de trecerea de
la amenințările politico -militare spre cele politico -economice.323
Apreciem faptul că, în timpul unei confruntări armate , pe lângă informațiile
de interes național, economice , politice, sociale, etc., comandamentele necesită o
cantitate considerabilă de informaț ii strict militar e.
Acestea se pot clasifica în funcție de amploarea confruntării armate, de
nivel strategic , operat iv și tactic, care pot fi reprezentate schematic astfel :

Nivelurile informa țiilor militare324

Figura nr. 6
Intelligence -ul de nivel strategic cuprinde produse strategice naționale de
intelligence pentru decidenții politici și militari , precum și pentru intelligence -ul
de tip strategic din teatrele de operații, în vederea sprijinirii pregătirii și executării
operaț iilor întrunite în cadrul general al acțiunilor militare, contribuind cu

322 National Park Service, Office of Strategic Service , în https://www.nps.gov/articles/office -of-strategic –
services.htm, accesat la 10.07.2016
323 Roger Hilsman, Strategic Intelligence and National Decisions , Glencoe, Illinois: The Free Press, 1957
324 Alexandru Tatu, Managementul in formațiilor de securitate națională în contextul noilor amenințări asupra
securității naționale , în http://cssas.unap.ro/ro/pdf_publicatii/cs08 -11.pdf, accesat la 10.07.2016

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
196 din 307
evaluări ale situațiilor curente și cu estimări privind capabilitățile viitoare și
intențiile adversarilor ce ar putea aduce at ingere securității naționale, intereselor
aliaților și, nu în ultimul rând, planif icării și executării operațiilor necesare
înlăturării surselor de insecuritate .
La nivel strategic, intelligence facilitează activitățile de nonproliferare și
dezvoltare a unor planuri eficiente de co ntraproliferare, prin punerea la dispoziție
de informa ții de intelligence care vizează furnizorii de arme de distrugere în masă
(și alte materiale, tehnologii și expertiză asociate pentru crearea și susținerea unui
program de distrugere în masă) și actorii statali sau non -statali care încearcă să
obțină arme de distrugere în masă (ADM) , oferind evaluări asupra capabilităților
de dist rugere în masă ale adversarilor.
Operațiile de nivel strategic , potrivit specialiști lor în domeniu , reprezintă
modalități specifice de ripostă în cazul agresiunii asupra teritoriu lui național , în
conformitate cu cerințele doctrinei militare, cu legile și principiile luptei armate,
în condițiile specifice situației geopolitice și geostrategice create . În asemenea
condiții , acțiunile de intelligence trebuie să se planifice, organizez e și să se
desfășoare în aceeași manieră, care să conducă la o armonizare a acțiunilor în
vederea îndeplinirii scopului și obiectivelor acțiunii militare.
Intelligence -ul la nivel operativ acoperă un teatru de operații situat pe
teritoriul național sau în afara acestuia, se desfășoară în concordanță cu strategia
militară de informații, în vederea atingerii obiec tivelo r politico -militare
predefinite, pentru un spațiu limitat.
Intelligence -ul la acest nivel servește statului major și comandanților
forțelor întrunite, precum și comandanților subordonați acestora, prin generarea
de efecte informaționale și psi hologice .
O componentă importantă la nivel operativ este nevoia de informații de
intelligence oportune și reale , obținute din toate tipurile de surse , pentru
planificarea, organizarea și întreprinderea de acțiuni decisive asupra forțelor și
mijloacelor adversarilor . Din această perspectivă, intelligence asigură avertizări

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
197 din 307
privind atacurile cu diferite categorii de forțe și mijloace, inclusiv arme de
distrugere în masă și este vital pentru identificarea, urmărirea și respingerea
încercărilor de escaladare a conflictului .
Localizarea amenințărilor cu arme de distrugere în masă și/sau a altor arme
provenind din industria de materiale toxice (chimice, biol ogice sau radiologice)
trebuie să fie o preocupare permanentă, atâta timp cât acestea pot crea un mediu
ce necesită protecție excepțională și care pot reprezenta pericole pentru sănătate, a
forțelor militare și populației din spațiul de desfășurare a oper ațiilor militare pe
termen lung, prin distrugerea masivă a elementelor de infrastructură și a mediului
înconjurător.
Intelligence -ul de nivel tactic aparține câmpului de luptă la eșaloanele
tactice , este necesar și util ofițerilor din statele majore care planifică și conduc
luptele, desfășoară operații le special și de altă natură, în accord cu misiunile
primate.
Fiecare operație și luptă în parte prezintă provocări unice, iar componenta
de intelligence trebuie să fie adaptată și modificată astfel încât să asigure sprijinul
optim forțelor armate. În plus, natura și intensitatea potențialelor amenințări sunt
foarte sensibile și se pot modifica în orice moment.
De exemplu, o operație de menținere a păcii poate face tranziția în mod
abrupt către o operație de impunere a păcii (ex. Kosovo), în situația în care
oricare dintre părțile beligerante încetează să mai respecte termenii încetării
confruntării armate . Astfel, resursele de intelligence, la nivelul fiecărui eșalon, ar
trebui să fie structurate în așa fel î ncât să asigure suport de tip proactiv, a gresiv,
predictiv și flexibil.
Incidența crescută a operațiilor care implică forțe multinaționale creează
nevoi mai mari de integrare informațională. Dezvoltarea continuă și rapidă a
tehnologiei informațiilor a de venit tot mai importantă pentru consolidarea
informării comandanților , inclusiv a celor aparținând forțelor multinaționale și a
procesului de luare a deciziilor în cadrul acestora, IT -ul devenind un pilon al

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
198 din 307
acestui domeniu. Operațiile de integrare a infor mațiilor de intelligence
beneficiază tot mai mult de sprijinul resurselor informatice și a forței de muncă și
resurselor tehnice specifice, aportul acestora devenind tot mai semnificativ.
Succesul acestei integrări include multidisciplinaritate și metode a nalitice de
identificare a vulnerabilităților, în vederea determinării efectelor, caracterizării,
anticipării și evaluării amenințărilor mediului informațional asupra forțelor
operaționale.
În ultimii ani, o perațiile din zona cyber intelligence au devenit tot mai
importante. Azi, l umea este din ce în ce mai dependentă de spațiul cibernetic,
pornind de la facilitarea comerțului, până la schimbul informațional.
Accesul la spațiul cibernetic este în prezent o neces itate pentru majoritatea
lumii, iar i ntellig ence-ul joacă în aceste condiții un rol critic și în acest caz,
asigu rând comandanților forțelor arm ate o bază de cunoaștere a amenințărilor
cibernetice din partea adversarului.
Eficiența și succesul în teatrele de operații necesi tă o armonizare a
princi piilor luptei armate cu cele ale activității de informații, deoarece procesul de
luare a deciziilor este similar și ancorat în ambele domenii. Informația prezintă
cea mai mare valoare atunci când oferă o perspectivă completă și oportună asupra
viitorului, fapt ce are conexiuni directe cu noul context geopolitic, respectiv cu
mediul de securitate actual.
Decizia se bazează pe informație, iar informația de intelligence are la bază
principii fundamentale, ce se regăsesc atât pe palierul științei și artei militare, cât
și în zona de intelligence. De cele mai multe ori informațiile din cele două
domenii de activitate sunt asemănătoare sau chiar similare, principiile după care
ofițerii celor două domenii se ghide ază aflându -se în concordanță.
Creșterea numărului operațiilor multinaționale si a nevoii de consolidare a
informațiilor , a creat necesitatea formulării de principii și proceduri care să
facili teze integrarea informațională.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
199 din 307
3.2.2. Principiile joint intelligence
Obiectivul opera țiilor joint intelligence este acela de a integra capabilitățile
structurilor serviciilor de informații din statele participante, prin acțiuni unitare
care să depășească posibilitățile idividuale ale organizațiilor și să asigure
factorilor de decizie politică și militară informații de intelligence cât mai diverse,
clare și oportune. Pentru ca un principiu să reprezinte o direcție constantă de
acțiune în cadrul oricărei activități, acesta trebuie să corespundă următoarelor
cerințe : să fie o modalitate în organizarea și funcționarea s istemului în cauză; să
fie o regulă determinantă în acțiune a elementelor sistemului; prin el să se
manifeste caracterul puterii publice (unice sau separate, democratice sau
nedemo cratice, unitare sau compuse); să se deducă din reglementările aplicabile
sistemului asupra căruia acționează325.
Potrivit JP 2 -01, principiile joint intelligence sunt următoarele326:
perspectiva, sincronizarea, integritatea, unitatea acțiunilor, prioritizarea,
excelența, anticip area, agilitatea și cooperarea.
1. Perspectiva presupune ca analiștii de intelligence trebuie să înțeleagă toate
aspectele relevante ale mediului operațional, ceea ce nu include doar modul de
dispunere a adversarului, ci și nuanțele de ordin socio -cultural ale indivizilor și
grupurilor din cadrul spațiului operați onal;
2. Sincronizare a activității de intelligence constă în desfășurarea sincronizată a
operațiilor cu planificarea, astf el încât să asigure răspunsuri cerințelor de
intelligence la momentul oportun, pentru a putea sp rijini deciziile
beneficiarilor ;
3. Integ ritate a, văzută ca onestitate intelectuală, necesită claritate și veridicitate
asupra situațiil or interpretate și prezentate, ceea ce presupune ca o fițerii de
informații analiști să întreprindă măsuri active pentru recunoașterea și evitarea
bias-urilor cog nitive ;

325 Vasile Tabără, Dezvoltarea capacității administrative , București, Editura C.H. B eck, 2012, p. 29
326 JP 2-01în http://www.dtic.mil/doctrine/new_pubs/jp2_01.pdf , accesat la 28.03.2016

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
200 din 307
4. Unitatea acțiunilor constă în planificare și comandă centralizată și prin
descentralizarea execuțiilor operațiilor de intelligence, ceea ce permite
comandamentului forțelor întrunite aplicarea tuturor capabilităților existente
privind procesul de c olectare, procesare, exploatare și diseminare a
informațiilor de intelligence în mod eficient ;
5. Prioritizare a cerințelor confor m îndrumărilor comandamentului – aceasta
reprezintă un mecanism pentru gestionarea solicitărilor și managementul
eficient al risc urilor, identificând cele mai importante sarcini și punând în
aplicare resursele disponibi le pentru îndeplinirea acestora ;
6. Excelența are în vedere atingerea celor m ai înalte standarde de calitate în
scopul atingerii celor mai înalte standarde de excelenț ă, iar pentru realizarea
acestui deziderat produsele de intelligence trebuie să fie : anticipate, oportune,
clare, utilizabile, complete, relevante, obiective și disponibile;
7. Anticipare a intențiilor adversarului – comandamentul forțelor întrunite solicită
estimări de intelligence oportune de identificare în mod clar a intențiilor
adversarului, care să sprijine ofensiva și/sau operațiile ofensive și care să
anticipeze cursul acțiunilor viitoare ale adversarilor, într -un mod suficient de
detaliat, astfel încâ t să fie aplicabil ;
8. Agilitate a, văzută ca flexibilitate și adapt are la schimbările de situație,
reprezintă abilitatea de a schimba rapid maniera de concentrare și de a pune în
mișcare toate forțele și mijloacele necesare contracarării noilor riscuri și
amenințări, concomitent cu activitățile în curs de execuție . Structurile de
intelligence, prin metodologii le de lucru, bazele de date și produsele de
intelligence, prin arta ofițerilor de informații , trebuie să manifeste suficientă
agilitate și flexibilitat e pentru a prevedea situațiile, nevoile, prioritățile și
oport unitățile mediului operațional ;
9. Cooperare constituie o cerință de bază și un factor de succes în activitatea
structurilor de intelligence, constă în conlucrarea continuă, sprijinul reciproc,
sincer și necondiționat, între structurile implicate în activitatea de intelligence.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
201 din 307
Cea mai bună metodă de a evita bias-urile și de a atinge un grad înalt de
cooperare este de acela de a apela la consultări, de a solicita opiniile altor analiști
și expe rți, în special din cadrul organizațiilor externe.
Activitatea de intelligence sprijină planificarea, executarea și evaluarea
operațiilor de tip întrunit pe durata procesului de planificare operațională.
Planificarea integrată presupune informații de taliate referitoare la adversar,
prioritizarea și atribuirea sarcinilor, identificarea cerințelor de intelligence în
vederea realizării produselor finale, solicitarea sprijinului din partea eșaloanelor
superioare, descrierea conceptelor operațiilor de inte lligence și specificarea
procedurilor de acțiune. Aspectele regăsite în mod obișnuit în produse le de joint
intelligence includ de regulă : o descriere a zonei opera ționale ; o evaluare a
adversarului; identificarea centrelor de greutate ale adversarului; pri oritizarea
cursului de ac țiune a adversarului ; utilizarea lecțiilor învățate ; activități
informativ -operative curente sau viitoare; exerciții multinațioanale (întrunite);
standardizarea procesului decizional ; sprijinirea operațiunilo r la toate nivelurile ; o
matrice a sincroniz ării de intelligence.
Joint intelligence -ul are incontestabil un loc și joacă un rol important în
spectrul operațiilor militare. Comandanții și statele majore utilizează intelli gence –
ul pentru a anticipa acțiunile , pentru a vizualiza și a înțelege întregul spectru al
mediului operațional și pentru a determina rezultatele operațiilor. În acest sens,
amiralul Michael Mullen *, este de părere că ,,trebuie să ne dezvoltăm abilitatea
de a colecta și de a menține un nivel fără precedent asupr a situației de
conștientizare – nu numai pentru a nu fi copleșiți de aceasta, cât pentru a o utiliza
în vederea dezvoltării și evaluării coerente a strategiilor pe termen lung" .327
Activitatea de intelligence permite comandanților să se concentreze pe
sprijinul forțel or combatante , să le asigure protecție în toate situațiile , asupra
întregului spectru al operațiilor militare.

327 JP 2-01, Chapter I, I -2 în http://www.dtic.mil/doctrine/new_pubs/jp2_01.pdf , accesat la 28.03.2016
* Șeful Statului Major Întrunit al Statelor Unite ale Americii – 2008

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
202 din 307
Aspectele studiate în legătură cu principiile de joint intelligence ne permit
să afirmăm existența unei corelații între principiile ș i funcțiile joint intelligence,
care, în sinteză, sunt :
Funcțiile principale de sprijin ale joint intelligence

JOINT INTELLIGENCE
Nr.
crt. Principii Funcții
1.
Perspectiv a Sprijinirea comandanților pentru executarea operațiilor, prin
identificarea n aturii problemei și aducerea contribuțiilor în vederea
stabilirii deciziei operaționale.
2.
Sincronizarea Planificare eficientă de intelligence, care să integreze, sincronizeze
și gestioneze toate capabilitățile disponibile în teatrele de operații la
nivel național și multinațional, pentru o evaluare a impactului
operațiilor militare și sprijinul solicitărilor factorilor de decizie din
cadrul comandamentului întrunit.
3.
Integritatea Avertizarea timpurie asupra elementelor adverse potențiale și a
factor ilor mediului operațional, ce pot avea efect negativ ori pozitiv
asupra operațiilor curente sau planificate.
4.
Unitatea
acțiunilor Pregătirea de tip joint intelligence a mediului operațional, utilizând
toate sursele disponibile, în vederea estimărilor c ontinue și
sistematice asupra cursului acțiunilor adversarului și furnizarea
evaluărilor situației curente.
5.
Prioritizarea Planificarea arhitecturii de intelligence, ce asigură
interoperabilitatea și schimbul de informații, sprijinind fuziunea
dintre i nformațiile provenind din surse unice, contribuind astfel la
stabilirea modalităților de luare a deciziilor.
6.
Excelenț a Mentenanță continuă a inputurilor de intelligence de tip vizualizare
de date în zona de cunoaștere, precum și asupra operațiilor co mune,
etc.
7. Anticiparea
Strategii de management care să identifice vidul informațional și
formularea strategiilor proactive pentru obținerea datelor din cele
mai adecvate surse.
8.
Agilitate Furnizarea de intelligence în vederea sprijinirii îndeplin irii
obiectivelor factorilor decizionali, prin asigurarea unei selecții
adecvate a țintelor, în acord cu prioritățile comandantului, evaluând
eficiența stabilirii scopurilor și modului de îndeplinire a misiunilor.
9. Cooperare Asigurarea legăturii perman ente dintre intelligence și forțele
întrunite.
Figura nr. 7

În timpul confruntării armate , activitatea informativ -operativă vizează
capabilitățile inamicului, pe centrele de greutate ale acestuia și asupra
potențialelor cursuri de acțiune, astfel încâ t să poată asigura comandanților

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
203 din 307
eșaloanelor de nivel tactic și operativ, informațiile necesare planificării și ducerii
luptei. Natura războiului modern solicită domeniului intelligence să ia în
considerare toate aspectele relevante ale mediului operaționa l, care, în prezent,
necesită atenție nu numai din punct de vedere militar. Comandamentul de tip joint
intelligence trebuie să aibă abilitatea de a integra aspectele nonmilitare în
procesul de analiză. Deși nu toate fac obiectul analizei, aspectele nonmili tare pot
include informații de ordin politic, economic, social, precum și considerați i
privind infrastructura civilă, cu relevanță pentru domeniul militar.
Activitățile de planificare informațională includ identificarea vidului
informațional, prioritizare a cerințelor de intelligence, dezvoltarea unor produse de
planificare integrate și evaluarea capabilităților de intelligence în vede rea
identificării deficitului de informații.
Determinarea cerințelor de date și informa ții prelucrate are la bază
conceptul Coordonării Culegerii și Managementul ui Cerințelor de Informații
(CCIRM ), care stabilește Cerințele de Informații Prioritare (CIP) și Cerințele de
Informații Critice (CIC).
Procesul ulterior de planificare a activității de intelligence cuprinde , în
gener al, două segmente : furnizarea sprijinului informa țional pentru planificarea
operațiilor întrunite și planificarea operațiilor întrunite.
În prima parte, suportul informativ include elaborarea de evaluări de
intelligence și estimări generale privind mijlo acele, infrastructura, sprijinul
logistic, desfășurarea, intențiile, capabilitățile și caracterizarea conducătorilor
adverși, ceea ce ajută la întocmirea și de talierea planurilor de operații adaptate și
adecvate situației din teatrul de operații . În cel de -al doilea segment, elaborarea
unui plan de operații, intelligence furnizează pachete informative relevante pentru
implementarea operativă și tactică a planului formulat.
Activitatea de intelligence și planificarea acesteia contribuie totodată și la
autoevaluarea intențiilor și viziunii inițiale ale conducătorilor forțelor armate, cu
referire la succesiunea acțiunilor și activităților militare conduse de către aceștia.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
204 din 307
Intelligence -ul ajută comandantul să decidă ce aspecte ale procesului pot fi luate
în calcul și cum pot fi acestea evaluate și analizate, astfel încât să asigure succesul
în luptă și în îndeplinirea obiectivelor. Operațiile întrunite necesită optimizarea
utilizării evaluărilor succinte de intelligence și maximizarea eficienței resurselor
informaționale, acesta fiind testul final al sprijinului planificării de intelligence. În
concluzie, apreciem că i ntelligence -ul este un domeniu al anticipării, acurateței,
oportunității, utilizabilității, relevanței, obiectivității, completitudinii și
valab ilității, atribute care asigură acțiune unitară decisivă și succesul în operațiile
militare, naționale și multinaționale.

3.3. Abordarea interdisciplinară privind concordanța dintre principiile
luptei armate și principiile activității de intelligence

Noua arhitectur ă a mediului de Securitate, cu elementele sale de
continuitate și discontinuitate, impune o analiză a legilor și principiilor luptei
armate, pentru o aplicare creatoare a acestora și o viziune clară asupra viitoarelor
configurații geopolitice.
3.3.1. Principiile luptei armate și intelligence
Principiile luptei armate reprezint ă o bază a înțelegerii confruntări i armate
și elemente fundamentale ale structurii de rezistență în alter nanța război -pace,
sunt direcții de acțiune militară, sprijinind gândirea proiectivă și modul de
organizare a acțiunilor viitoare. Aceste principii se află la granița dintre domeniile
politic și militar, dintre decizie politică și aplicarea acesteia. În timp ce legile , în
înțelesul care s -a dat în domeniul militar sunt prestabilite și oarecum rigide ,
principiile sunt flexibile și pot suferi modificări, în sensul perfecționării lor , ca
rezultat al lecțiilor învățate din confruntarea armată. Astfel, principiile ,,se
situează la granița dintre obiectiv și subiectiv, dintre teorie și practică, sunt,
așadar, elemente de substanță ale artei militare".328

328 Gheorghe Văduva, Principiile r ăzboiului și luptei armate – realități și tendințe , Universitatea Națională de
Apărare, Centrul de Studii Strategice de Apărare și de Securitate, București, 2003, p. 3

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
205 din 307
Teoreticienii militari, precum Carl von Clausewitz, Antoine Henri Jomini
sau John C. Fuller au încercat să identifice principiile luptei armate, chiar dacă
uneori le numesc ale războiului, astfel încât armatele să poată fi antrenate și
echipate pe baza unor percepții demonstrate, conducând astfel la succesul atât de
droit pe câmpul de luptă.
Carl von Clausewitz a definit principiul drept lege de acțiune, dar nu în
sens formal . Acesta reprezintă doar spiritul și sensul legii. Un principiu este
obiectiv în situația în care se bazează pe adevăr, respectiv subiectiv dacă are
valoare numai pentru persoana care îl adoptă329.
Față de alți teoreticieni, Carl von Clausewitz nu a sublini at în mod
semnificativ principiile luptei armate , dar, cu toate acestea, pot fi identificate
anumite concepte pe care teoreticianul a dorit să le accentueze cu privire la
ducerea războiului. El a evitat axiomele dogmatice, dar a considerat că anumite
princ ipii pot ajuta la testarea eficacității și eficienței în plan militar. Î n plus, Carl
von Clausewitz era de părere că derivații ale principiilor se aplică adesea în zona
tactică și mai rar la nivel strategic.
Merriam -Webster Online definește principiul dre pt lege comprehensiv ă și
fundamentală, doctrină sau ipoteză330. Definiția dată de Merriam -Webster diferă
de cea clausewitziană prin faptul că principiul este considerat lege , ceea ce,
credem, nu poate fi acceptat . Această defini ție se aseamănă mai mult cu mo dul în
care Antoine Henri Jomini a definit principiul. ,,Se presupune că la baza tuturor
operațiilor militare stă un principiu important – un principiu care trebuie urmat
în toate combinațiile bune" .331 Majoritatea specialiștilor militar i sunt de părere că
o listă de variabile, precum cea principiilor luptei armate, pot fi influențate de
concepția lui B.A . Principiile luptei armate reprezintă astfel un ghid de percepții
care se sprijină pe logica militară și nu axiome draconice care trebuie urmate în

329 Carl von Clausewitz, On War , West Sussex: Princeton University Press, 1976, p. 151
330 Merriam -Webster Online , s.v. “Merriam -Webster Online,” http://www.merriam -webs ter, accesat la 12.03.2016
331 Baron Antoine de Jomini, The Art of War , trans. Capt G.H. Mendall and Lt W.P. Craighill (West Point: US
Military Academy, 1862), p. 71

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
206 din 307
mod dog matic. Pornind de la acest aspect, evidențiem că principiile luptei armate
fac obiectul unei analize pri vind concordanța dintre domeniul științei și artei
militare cu cel al activității de intelligence.
În contemporaneitate, teoriile războiului sunt dive rsificate, criteriului
religios și celui juridic li se adăugă noi aspecte , precum: biologic, etic, psihologic,
politic, sociologic, ș.a. Războiul, continuarea politicii cu alte mijloace (politice,
militare economice, informaționale, diplomatice, culturale, morale, tehnice,
științifice) are cel puțin trei caracteristici: continuitatea, asimetria și violența, fiind
caracterizat , după unele apreciei mai mult sau mai puțin acceptate în mediile
științifice militare la care ne -am referit pe larg în primul capitol al tezei de
doctorat, de următoarele legi : concordanței dintre scopul politic, forțe, mijloace,
resurse și obiective; integralității, adică a unității și complementarității acțiunilor;
dependenței războiului de elemntele cantitative și calitative de potențial;
incompatibilității voințelor, care duce totdeauna la conflict; flexibilității și
interdependențelor active.
Legile și principiile luptei arma te diferă de legile războiului, primele f iind
strâns legate evenimentele ce se desfășoară nemijlocit pe câ mpul de luptă, în timp
ce celelalte au caracter social. Astfel, acestea devin repere orientative, trasând
tendințele fenomenului luptei armate. Cunoașterea principiilor luptei armate
reprezintă pilonul activității de management al pregătirii și desfășurăr ii acțiunilor
militare.
Potrivit cercetărilor anterioare, am concluzionat faptul că cele n ouă
principii ale luptei armate, care pot fi adoptate și adaptate și de către structurile
de intelligence sunt următoarele: cooperarea – reprezintă coordonarea, în mod
unitar a efortu rilor, forțelor și mijloacelor pentru îndeplinirea misiunilor ;
concentrarea efortului – se referă la gruparea forțel or și mijloacelor în locul și la
momentul potrivit, în vederea executării loviturii hotărâtoare, potrivit obiectivul ui
prestabilit ; economia de forțe și mijloace – utilizarea judicioasă și eficientă a
resurselor umane și materiale, conform cu necesitățile de îndeplinire a

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
207 din 307
misiunilor ; flexibilitatea – materializată în asigurarea libertății de acțiune , în
vederea planificăr ii și executării acțiunilor, pentru constituirea grupărilor de forțe
de către șefi, conform r ealității situațiilor și î n vederea îndeplinirii misiunilor
prestabilite ; libertatea de ac țiune – se referă la contracararea acțiunilor
adversarului impunere a pro priei voințe, de a cuceri și menține inițiativa ; manevra
– reprezintă realizarea celei mai favorabi le grupări de forțe și mijloace, astfel încât
să fie a sigur ate condițiile executării prin surprindere a unei lovituri decisive
asupra adversarului ; surprind erea și evitarea surprinderii – o acțiune pentru
lovirea adversarului în momentul în care și în locul unde se așteaptă cel mai
puțin, precum și măsurile de evitare a unei asemenea situații , corelat cu conceptul
de ,,lebădă neagră ”; siguranța acțiunilor și protecți a forțelor – cuprinde
totalitatea măsurilor de asigurare a libertății de acțiune a structurilor de conducere
și execuție, referitor la planificarea și e xecuția operațiunilor militare , precum și de
asigurare a unui moral ridicat ; unitatea acțiunilor – reprezintă unitate de voință,
comandament, concepție de organizare, planificare, conducere și execuție. Istoria
confruntării armate și de intelligence demonstrează faptul că acestea nu reprezintă
ideile unei singure persoane, ci un cumul de idei, dezvol tat de -a lungul unor
secole , de finisare a acestora, de către mai mulți teoreticieni, începând cu secolul
al XIX -lea.
Caracterul durabil al principiilor artei reprezintă o afirmare a necesității și
utilității lor. Principiile sunt definite suficient de am plu astfel încât acestea să
poată fi aplicabile și în actualul mediu operațional și suficient de specifice pentru
a fi aplicate la fiecare nivel al artei militare și acțiunii de intelligence. Statele
lumii continuă să promoveze și să diversifice principiil e luptei armate și de
intelligence pentru atingerea unor rezultate de succes pe câmpul de luptă văzut și
nevăzut . Figura următoare subliniază principiile luptei armate așa cum sunt ele
aplicate în unele state și de armatele lor. Această prezentare vă ajută să observați
atât diferențele de abordare, cât și principiile universal acceptate. De exemplu,
deși fiecare dintre națiuni acceptă principiul suprizei, numai Statele Unite și

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
208 din 307
China utilizează principiul unității acțiunilor. Principiile comune devin eviden te și
folositoare atunci când apare necesitatea coordonării unitare a statelor, în vederea
asigurării unei înțelegeri privind succesul în modalitatea de conducere a luptei
armate332:
Tabel nr. 5
Comparația principiilor luptei armate între diferite națiuni
Statele
Unite ale
Americii
Marea
Britanie/
Australia
URSS
Franța
China
Obiectiv Alegerea și
susținerea
scopului
Alegerea si
susținerea
scopului
Ofensivă Acțiune
ofensivă
Acțiune
ofensivă
Masă Concentrarea
forțelor
Concentrarea și
corelarea
forțelor Concentrarea
efortului Concentrarea
forțelor
Economia
forțelor Economia
forțelor

Economia și
suficiența
forțelor
Manevră Flexibilitate
Inițiativă Inițiativă și
flexibilitate
Comandă
unită Cooperare
Coordonare
Securitate Securitate Secu ritate
Surpriză Surpriză Surpriză Surpriză Surpriză
Simplicitate
Menținerea
moralului Mobilitate și
tempo;
Atac simultan la
toate nivelurile;
Păstrarea
capacității de
luptă, colaborare
și coordonare. Libertate de
acțiune Moral,
Mobilitate,
Motivare
politică,
Libertatea
acțiunilor.

Adaptare a JT, PUB 1, FM 100 -1, AFM 1 -1 și FMFM 6 -4
Military Review, May 1955 și Soviet Battlefield Development Plan

332 Joint Staff Officers Guide Publication 1. (Norfolk: Armed Forces Staff College, 1997), în http://www.au.af.mil/
au/awc/awcgate pub1/index2000.htm , accesat la 04.04.2016

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
209 din 307
3.3.2. Corespondențe între principiile luptei armate și principiile
activității de intelligence

În conformitate cu prevederile Constitu ției României și Legii 203/2015
privind planificarea apărării , Strategia națională de apărare a României reprezintă
principalul instrument de fundamentare a planificării apărării naționale, asigurând
cadrul strategic p entru organizarea și coordonarea unitară a activităților care
privesc apărarea țării și securitatea națională333.
Strategia Națională de Apărare a Țării es te documentul care stă și la baza
strategiilor de i nformații ale serviciilor de intelligence, document e programatice
care reiterează principiile pe care se fundamentează activitatea Serviciilor. De
exemplu, Strategia de Informații a Serviciului Rom ân de Informații (2015 -2019)
stabilește direcțiile de acțiune prioritare, pornind , firesc, de la Strategia Naț ională
de Apărare a Țării aferentă aceluiași interval. Strategia Națională de Apărare a
Țării (2015 -2019) evidențiază faptul că promovarea valorilor fundamentale ale
țării se poate realiza prin respectarea și aplicarea următoarelor p rincipii334:
continuitate a, predictibilitatea , legalitatea , proporționalitatea , care sunt explicate
cu claritate în document. Acestea sunt principii care își regăsesc aplicabilitatea
atât în domeniul strict milit ar, cât și cel de intelligence. Războiul reprezintă o
extensie a conf lictului politic, economic, diplomatic și de altă natură, în care se
utilizează forțele și mijloace pe care puterea politică le pune la dispoziție. Unii
teoreticieni militari promovează ideea ,,noului război”, care s -ar desfășura după
următoarele principii335: dominarea informațională, dominanța tehnologică ,
poziționarea strategică oportună , simetria conflictuală, disimetria, asimetria,
extensia mediatică, acțiunea indirect ă. Principiul dominării informaționale este
considerat a fi tendința unor state, organi zații și organisme internaționale de a

333 Corina -Gabriela Sindie, Coresponden țe între principiile noului război, op. cit., p. 32
334 Administrația prezidențială , Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015 -2019 – O Românie
puternică în Europa și în lume, București, 2015, p. 8
335 Dr. Constantin Degeratu, Dr. Mihai Tudos e, Dr. Gheorghe Văduva, Război, cunoaștere, adevăr , Editura
Nemira, București, 2012, p. 54

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
210 din 307
realiza o supremație informațională și de a -și asigura controlul, gestionarea
crizelor și confruntărilor armate ; Principiul dominației tehnologice este cel care
asigur ă forța dominației prin supremație tehnologică și informațională , ceea ce în
terminologia și exprimarea specific artei militare asigură executarea pe direcții
exterioare și prin folosirea unor mijloace tehnice de dominanță și influențare;
Principiul simetriei conflictuale presupune cunoa șterea în detaliu a adversarului,
și găsirea modalităților și căilor de contracarare ; Principiul disimetriei este legat
nemijlocit de așa numita ,,lege” a raportului de forțe, sub aspect calitativ și
cantitativ. Este principiul care rămâne un deziderat realizabil pentru mar ile puteri
militare și implicit, în intelligence ; Principiul asimetriei este cel mai pregnant și
vizibil în ultimele decenii, tendință care se va accentua în perioada care urmează,
pe fondul inovației și inovării în domeniul războiului, a conflictelor ar mate, în
întreaga lor tipologie; Principiul extensiei mediatice (principiul mediatic) capătă
o dimensiune nouă, în condițiile diversificării mijloacelor tehnice a găsirii unor
noi modalități de comunicare, în care rețelel e de socializare au un rol tot mai ma re
și sunt un mijloc de realizare a diplomației publice . Principiul acțiunii indirecte ,
care își are geneza în gândirea teoreticianului englez Liddell Hart336, rămâne de
actualitate în arta militară și în acțiunile de intelligence. Orice acțiune în afara
contactului nemijlocit cu adversarul, privit ca ființă umană, presupune și
materializează acest principiu, care, utilizat cu profesionalism și ingeniozitate,
poate constitui un factor de succes în domeniul militar și de intelligence.
O reflecție asupra acestor principii ne -a dus la concluzia că ele situează
războiul în registrul suveranității informației, dezinformării, manipulării și
acțiunilor asimetrice, având în vedere motivele nedeclarate ale declanșării
confruntărilor armate : bani, teritorii, resurse , influență sau supraviețuire337. O altă
abordare asupra principiilor activității de intelligence aparține locotenent –

336 Pe larg în, Basil Liddell Hart, Strategia acțiunilor indirecte , Editură Militară, București, 1973
337 Corina -Gabriela Sindie, Coresponden țe între principiile noului război, op. cit., p. 35
* Eeben Barlow, ofițer din cadrul forțelor speciale din Africa de Sud, fondator al unei companii militare private în
Londra, specialist în probleme de securitate, apărare și terorism.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
211 din 307
colonelului Eeben Barlow*, care consideră că, în vederea unei activități de
colectare a informațiilor canalizate, centralizate și dirijate în mod oportun, trebuie
respectate următoarele principii338:
1. Planificare , asigură primirea informației adecvate în timp și spațiu,
identificarea punctelor tari și slabe în activitatea de intelligence ;
2. Exploatarea tuturor surselor permite lucrătorilor din struct urile de
intelligence identificarea surselor și informațiilor utile și calitative, cât și măsurile
care se impun pentru înlăturarea deficiențelor constatate sub aceste aspecte ;
3. Timp ul folosit pentru planificare nu este niciodată timp pierdut ,
principiul fi ind important pentru planificarea, identificare a, recrutare a, instruire a
surselor secrete umane, desfășurare a și/sau poziționare a suselor de tip TECHINT
și SATINT, colectarea informațiilor, interpr etarea și analiza informațiilor,
procesul de feedback, diseminarea produselor de intelligence;
4. Relevanța presupune că p rocesul de colectare a informațiilor de
intelligence trebuie să fie în acord cu cerințele formulate de către beneficiar și
utilizare a eficiență a timpului ;
5. Control ul trebuie să asigure economia di n toate punctele de vedere, să
prevenă suprapunerea categoriilor de informații și reprezintă o premisă pentru
direcționarea corectă și eficientă a surselor ;
6. Acces ul trebuie să fie bine planifica t, cu stabilitea unor puncte
alternative, în cazul compromiter ii surselor ;
7. Flexibilitate a permite ca activitatea de colectare a informațiilor să
valorifice sursele și informațiile eficiente și oportune pentru cerința formulată de
către beneficiar.
În aplicarea acestor principii în activitatea de intelligence, ofițe rii de
informații trebuie să fie familiarizați cu strategia națională din domeniu, precum
și cu strategiile militare sectoriale, astfel încât finalitățile muncii lor să fie aplicate

338 Pe larg în , Eeben Barlow, Composite Warfare. The Conduct of Successful Ground Force Operations in Africa,
Helion , Limited, 2015

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
212 din 307
cu acuratețe339. Într-un document oficial publicat pe siteul MI5 sunt mențio nate
trei principii fundamentale care stau la baza activității de informații a MI5 și
anume : supremația respectării legii ; metodele de investigaț ii trebuie s ă fie direct
proporționale cu amenințările și să respecte libertăț ile individuale, iar cu cât
mijlo acele de investigare sunt mai intruzive, cu atât nivelul de acces trebuie să fie
mai ridicat, pentru a le putea utiliza. MI5 respectă cu strictețe aceste principii și
sprijină întru totul mecanismele de supraveghere independente340.
În lucrarea ,,Ce încearcă să faca intelligence -ul de bază. Reexaminarea
doctrinei intelligence -ului”341, Joseph W. Martin menționează trei criterii de
excelență referitoa re la produsele de intelligence.
1. Organizare sistematică se referă la compatibilitatea beneficiarului
informației cu produsul de intelligence în sine, astfel încât acesta să răspundă
interese lor personale ale decidentului ;
2. Claritate și precizie – presupune acțiunea de transpune re a unei analize
specializate din interior către exterior, astfel încât analistul de intell igence să aibă
abilitatea de a utiliza cuvintele astfel încât decidentul politic să ia în considerare
produsul de intelligence și să nu îl considere irelevant ;
3. Realism ul se referă la multitudinea de factori și analize cu privire la un
stat și la necesitate a selectării acelor informații de importanță majoră pentru țară.
Potrivit Art. 5 din Legea Federală Nr. 40 -FZ, adopta tă de Duma de Stat a
Federaț iei Ruse în data de 22 februarie 1995, semna tă de președintele Boris El țin,
activitatea FSB (Federal Security Service) se bazează pe următoarele principii342:
legalitate; respectarea drepturilor omului și a drepturilor și libertăților cetățenești;

339 Eeben Barlow, Principles of intelligence collection, în http://eebenbarlowsmilitaryandsecurityblog.
blogspot.ro/2009 /08/principles -of-intelligence -collection.html , accesat la 08.02.2016
340 Dame Stella Rimington, James Smart Lecture, 3 November 1994, în https://www.mi5.gov.uk/ home/about –
us/who -we-are/staff -and-management/director -general/speeches -by-the-director -general/director -generals -james –
smart -lecture -1994.html , accesat la 08.02.2016
341 CIA, Centers for the study of intelligence , în https://www.cia.gov/library/center -for-the-study -of-
intelligence/kent csi/vol14no2/html/v14i2a07p_0001.htm, accesat la 08.02.2016
342 Russian Federation Federal Law No. 40-FZ Adopted by the State Duma 22 Febr uary 1995 Signed by Russian
Federation President B. Yeltsin and dated 3 April 1995 , în http://fas.org/irp/world/russia/docs/ law_950403.htm ,
accesat la 10.02.2016

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
213 din 307
unitatea structurilor FSB și administrarea unica a acestora; conspirativitate,
îmbinarea metodelor și mijloacelor de ac tivitate publice cu cele secrete.
Wiliam Brei, căpitan în cadrul Academiei Forțelor Aeriene ale Statelor Unite ale
Americii – USAF , identifică alte principii fundamentale ale analizei de intelligence,
pe care le consider măsuri ale succesului pentru produsele de intelligence :343
1. Promptitudine a – structurile de intelligence trebuie să ră spundă
solicitărilor de intelligence existente și concrete din partea cons umator ilor;
2. Oportunitate a – furnizarea către beneficiari, în timp util, a informațiilor
și ana lizelor necesare în circ umstanțele contextului aferent ;
3. Acuratețe a – sursele de informare, datele și informațiile obținute trebuie
să fie supuse evaluării din perspectiva posibilității apariției erorilor determinate
de factori obiectivi și subiectivi , a percepției greșite și a eforturilor de inducere în
eroare ale forțelor ostile;
4. Obiectivitate a – analizele de intelligence trebuie evaluate din perspectiva
emergenței distorsiunilor deliberate și manipulărilor, ca urmare intereselor
adversarilor;
5. Utilitatea – produsele de intelligence trebuie să fie elaborate într -o formă
care să asigure î nțelegerea și punerea rapidă în aplicare, precum și compatibilatea
cu capabilitățile de primire, manipulare, protejare și stocare deținute de
beneficiar;
6. Relevanța – informația trebuie selectată și organizată astfel încât să fie
aplicabilă potrivit solicitărilor beneficiarilor și în acord cu potențialele consecințe
și cu circumstanțele contextului.
Corespondențele dintre principiile luptei armate și principiile activi tății de
intelligence (Anexa nr. 9 ), enunțate în Doctrina națională a informațiilor pentru
securitate, ne permit să afirmăm faptul că unele dintre principiile tradiționale ale
luptei armate se regăsesc în activitatea de intelligence, fie sub o d enumire

343 Brei William, Getting Intelligence Right. The Power of Logical Procedure , in Learning With Professionals:
Selected works from the Joint Military Intelligence College, Joint Military Intelligence College, Booklife, 2010, p.
47-76

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
214 din 307
similară, fie sub o alta , în mod justificat sau pentru a da un aspect de noutate,
adaptată la context ul de desfășurare a războiului, la începutul secolului al XXI –
lea.
Astfel, principiul cooperării, întâlnit în cazul luptei armate are conexiune
cu principiul cooperării, conlucrării și colaborării în cadrul sistemului național de
apărare și cu principiul cooperării internaționale, aferen te activității de
intelligence. Totodată, principiul luptei armate denumit concentrarea efortului are
corespondent cu princip iul de intelligence privind informarea exactă, corectă și
oportună. Un beneficiar bine informat va lua deciziile potrivite în timp util, în
vederea apărării intereselor naționale. Economia de forțe și mijloace, ca principiu
al luptei armate se regăsește în zona planificării activității de intelligence.
De asemenea, principiile flexibilității și manevrei (lupta armată) se
manifestă la nivelul ofensivei și mobilității (intelligence), în timp ce libertatea de
acțiune, întâlnită în cadrul luptei armate se subs umează principiului legalității
activității de intelligence. În ceea ce privește principiul surprinderii și al evitării
acesteia, la nivelul activității informativ -operative îl întâlnim în cazul principiului
anticipării și previzionării.
Siguranța acțiuni lor și protecția forțelor, ca principii ale luptei armate au
corespondent în domeniul intelligence, prin protecția surselor, metodelor și
mijloacelor activității de informații. Unitatea acțiunilor luptei armate se manifestă
ca principiu în zona activității de intelligence prin obiectivitatea evaluărilor
aferente domeniului344.
În urma analizei celor 10 principii ale activității de intelligence și a celor 9
ale luptei armate, se poate ușor observa faptul că independența, neutralitatea și
echidistanța politică în activitatea de informații nu se aplică în acțiunile
militareindiferent de nivel ul la care acestea se desfășoară .

344 Corina -Gabriela Sindie, Coresponden țe între pr incipiile noului război, op. cit., p. 35

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
215 din 307
3.3.3 Principii ale luptei armate în era informațională
Războiul de la începutul secolului al XXI -lea, în special cel împotriva
terorism ului nu se mai desfășoară în mod traditional, în condițiile în care
paradigma extinsă a securității a devenit atât cauză, cât și efect, confruntarea
armată fiind prezent ă acum aproape continuu, pe fronturi le văzute și nevăzute –
militar și cel seceret . Cel mai des întâlnit front asociat războiului – lupta armată –
este întâlnit acum cu intermitență, î n schimb, domeniile politic, economic,
energetic, de sănătate reprezintă fronturi de desfășurare a unui război virtual
continuu, astfel încât angajarea ,,în lu ptă” a guvernelor statelor este obligatorie.
De asemenea, războiul, s ub noile forme și sens uri, este acum mai complex, mai
puțin previzibil d ecât acum 2 -3 decenii . În contextul procesului de globalizare,
posibilitățile de comunicare generează interdependen țe, acțiuni și reacțiuni,
corelări, interconectări variate, cu implicații atât în domeniul militar, cât și în cel
civil. Astfel, o schimbare la nivelul oricăreia dintre componente, indiferent de
perioada de manifestare : instantanee sau în timp, generează s chimbări la nivelul
celorlalte, ceea ce intensifică imprevizibilul345.
Davis Harries , specialist în securitate și managementul apărării la Colegiul
Militar Regal din Canada, consideră că forțele armate au nevoie să se bazeze pe
principii mai bune de activi tate, ca urmare a următoarelor motive : noile r ăzboa ie
nu mai sunt limitate ca timp și forțe participante, majoritatea incluzând atât
organizații armate publice, cât și private .
Conflictele din ultimele decenii sunt dominate de situații în care luptătorii
se transformă, în mod voit și imperceptibil , din luptători -savanți, salvatori și chiar
diplomați . În ultimele decenii , tehnologia generează o mare diversitate în privința
capabilităților militare și opțiunilor de securitate , iar explozia tehnologică face
imposibilă o strandardizare generală, impunând în mod obiectiv teroperabilitatea
în orice domeniu militar și de intelligence.

345 David Harries, Principles of war revisited , în http://www.journal.forces.gc.ca/vo7/no3/harries -eng.asp, accesat
la 31.03.2016

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
216 din 307
Războiul reprez intă azi atât artă cât și știință , constituie mult mai mult
decât luptă, iar nevoile de securitate cuprin d mult mai mult decât tehnologie,
astfel că un eșec al imaginației combatanților poate șterge, realmente, orice
avantaj oferit de puterile convenționale într -un război dus împotriva unor
adversari care manifestă angajament, conștiinciozitate și istețime în fața oric ăror
măsuri de securitate .
Confruntările armate și de intelligence de azi nu au sfârșit, nu mai există
înfrângeri sau victorii permanente, ele sunt un cumul de experiențe ale diferitelor
instanțe ale războiului, sub forme variate și în locuri diferite, cu rezultate distincte
și consecințe impreviz ibile. Armatele tind să devină instituții angajatoare de
personal dispus să -și asume avantajele ți riscurile unui viitor imprevizibil, iar
voluntarii se așteaptă ca profesia lor să fie adaptată prin măsurile luat e pentru
evitarea și diminuarea riscurilor la care sunt ex puși. Servicii militare externalizate
sunt de actualitate și de proporții din ce în ce mai mari, care pot duce la o practică
similar ă celui din domeniul d e afaceri , situație pe care viitorul o va co nfirma sau
infirma, în privința eficienței.
În contextul actual, se pune problema dacă este mai potrivit să fie păstrate
vechile principii ale luptei armate drept set de principii a plicabile oricărui tip de
conflict armat și să fie modificate doar în s ituațiile în care este necesar sau dacă
este mai bine să fie enunțate principii noi ale războiului346, adaptate confruntării
armate modern e sub toate formele și în toate contextele geostrategice și
geopolitice .
Dacă actualele principii v or fi considerat e nepotrivit lumii contemporane,
atunci va fi necesar ca unele să fie schimbate și altele noi să fie adăugate. Cert
este un lucru, în teorie se pot formula o diversitate de principii a căror necesitate
poate fi argumentată, viabilitatea unui principiu este, în să, dată de practică. De
regulă acțiunea p ractică este cea care generează noi principii, nu doar studiul în
biblioteci și în cele mai înalte școli. Indiferent care va fi noua listă a principiilor,

346 Corina -Gabriela Sindie, Coresponden țe între principiile noului război, op. cit. , p. 34

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
217 din 307
ele trebuie să țină cont de paradigmele securității într -o anumită etapă istorică .
Totodată, aceste principii ar trebui să ghideze activitatea și să nu reprezinte reguli
rigide, cum, corect, e xperții în domeniu sugerează ca noile principii să fie derivate
plecând de la scenarii plauzibile de luptă, care cuprind ambele domenii – militar și
civil. Noile p rincipii ale luptei armate ar trebui să ia în calcul schimbările
contextului de securitate, care necesită previziuni consistente, o bună analiză a
incertitudinilor și management eficient al consecințelor.
Experienț a colectivă a membrilor Consorțiului Proteus347, un grup ne oficial
de savanți, cercetători ș i lucrători în informații, a permis formularea unei filosofii
a principiilor, care poate reprezenta baza unui prim set de noi principii ale luptei
armate . În fapt, pr incipiile luptei armate, enunțate de către cei trei autori sunt
considerate a fi limite dinamice pentru militari și civili, care să ajute la o mai
bună pregătire și la luarea unor decizii optime în cazul unor conflicte armate
asimetrice .
Scenarii de tip P roteus , cum mai sunt denumite, sunt interesante prin aceea
că răspund domeniilor militar și de intelligence : – Analiza de intelligence trebuie
să aibă la bază toate sursele posibile , totodată din punct ul de vedere al
proximității temporale și spațiale ; – Criteriul strategiei are în vedere modalități,
mijloace și valori, care pot să influențeze planificarea și procesul de luare a
deciziilor ; – Concilier ea este consdierată ca fiind o toleran ță de tip activ și pasiv,
o măsură preventivă , în vederea diminuări i sau contracarării oricăror forme de
diferend, dispută sau conflict ; – Cooperarea reprezintă susținerea
interoperabili tății, include asocieri neutre sau ne -asocieri atunci când n u este
afectat obiectivul final; – Arbitraj ul presupune recunoașterea potenț ialului
tratatelor, legilor, normelor și standardelor internaționale ca bază a concilierii.
Problemele de natură particulară impun referirea la drepturile priv ind proprietatea
și identitatea; – Promptitudine înseamnă acceptarea cauzelor și efectelor factor ilor

347 Michael S. Loescher, Chris Schroeder, Charles W. Thomas, Proteus Insights from 2020, The Cop ernicus
Institute Press, 2000, în www.Proteuscanada.org , accesat la 01.04.2016

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
218 din 307
de in securitate, drept mijloace de asigurare a promptitudinii mentale, materiale și
financiare a proceselor și a personalului, pentru a duce un război necesar ori
discreționar; – Obiectivul este asigurarea păcii, sau revoluția către o situație mai
puțin tensionată decât cea existentă ; – Economia constă în crearea și păstrarea
aspectelor considerate factor de putere, necesar e ducerii război ului; – Educația
este vitală pentru promovarea cunoștințelor și aptitudinilor interdisciplinare și
prin conștientiz area nevoii realizării diferențelor dintre adversa ri; – Criteriul
consecințelor reprezintă evaluarea urmărilor plecând de la principii și procese
controlate de oameni; – Competența include capacitatea de predic ție pe termen
lung, abilitate, autor itate, mij loace și legitimitate . Sunt aprecieri conform cărora
principiile mai sus mențio nate depind de tipul de război, că diferite obiceiuri și
convingeri referitoare la tehnologie, posesia și utilizarea armamentului, etica
războiului, valoarea percepută a vieții vor genera diferite interpretări acestor
principii, f ără a avea vreo importanță ordinea enumerării lor .
Noile principii ale războiului se bazează pe faptul că paradigma
contemporană de securitate și sistemul internațional de predicție cuprind mult mai
mult decât securitatea teritorială a unui stat suveran. Războiul are în prezent mai
multe fațete, toate interconectate, astfel, sunt necesare noi principii ale războiului,
precum și n oi principii ale luptei armate.
Cele nouă principii ale luptei armate (coop erarea, concentrarea efortului,
economia de forțe și mijloace, flexibilitatea, libertatea de ac țiune, manevra,
surprinderea și evitarea surprinderii, siguranța acțiunilor și protecția forțelor,
unitatea acțiunilor ) au fost dezvoltate de un lung șir de lide ri militari de -a lungul
istoriei si reprezintă piatr a de temelie a doctrinei armatelor moderne.
Publicate inițial imediat după Primul Război Mondial, ele au fost
modificat e de-a lungul timpului. Principiile luptei armate nu sunt o rețetă sau
formulă stric tă pentru desfășurarea unui conflict armat sau purtarea unui război.
Ele pot reprezenta mai degrabă postulate bazate pe experiență reală care valorifică
lecțiile învățate din operațiunile militare desfășurate cu succes. În plus , ele pun la

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
219 din 307
dispoziție un in strument important pentru analizarea procesului decizional al
comandanților unor conflicte și angajamente trecute.348
Raportul convențional – neconvențional în privința principiilor luptei
armate și de intelligence, poate fi reprezentat și sub următoarea fo rmă:
Tabel nr. 6
Principii ale luptei armate – convențional vs. neconvențional
Nivelul de
aplicare Principii ale luptei armate
Convențional vs. Neconvențional

Nivel
politic și
strategic Obiectiv Legitimitate
Ofensivă Cunoaștere
Masă Psihologie
Manevră Mobilizare
Unitatea comenzii Obiective

Nivel
operațional
și tactic

Economia forțelor Perseverență
Securitate Unitatea acțiunilor
Surpriză Securitate și înșelăciune
Simplicitate Economia forțelor
Inițiativă
Imprevizibilitate
Ofensivă
Flexibilitate
Adaptabilitate
Mobilitate
Manevră
Concentrare și dispersare
Surpriză
Simplicitate
Viteză

348 Field Manual 3 -0, Introduction to the principles of war and operations , în http://www.mc.edu/rotc/files/
5513/1471/7260/MSL_201_L02b_Intro_to_Principles_of_War__Operations .pdf, accesat la 08.04.2016

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
220 din 307

Principiile luptei armate confirmă faptul că războaiele, în cele mai multe
cazur i, includ violenț ă, dar în același timp și perspectiva te hnologică, continuu
actualizată, ceea ce demonstrează că principiile tradiționale ale luptei armate sunt,
în mod obiectiv, dinamice .

3.4. Intelligence colaborativ
Activitatea de intelligence se desfășo ară într -un context î n care
insecuritatea a căpătat forme tot mai diferite (terorism, trafic de doguri și ființe
umane , crimă organizată). Într -un asemenea context sunt necesare noi abordări și
acțiuni de asigurare și menținere a securității și siguranțe i publice prin mijloace
democratice349. Amenințările , riscurile și vulnerabilitățile de tip național și
internațional (terorism, crimă organizată, proliferarea armelor de distrugere în
masă, cyber -criminalitate, pandemii sanitare, cucerirea spațiului cosmic ,
dezvoltare economică, progresul în domeniul sănătății umane), au căpătat valențe
transnaționale , astfel că sunt necesare noi soluții și modalități de cunoaștere, de
gestionare și acțiune, prin mecanisme de colaborare și cooperare între structurile
de in telligence din statele democratice și prin utilizarea unui limbaj caracterizat
de noțiuni și sensuri comune. Potrivit lui Lock K. Johnson, globalizarea
națiunilor atrage după sine necesitatea tot mai accentuată a intelligence -ului350.
3.4.1. Infrastructura intel ligence -ului colaborativ
Dacă se ia în considerare evoluția și dezvoltarea domeniului
intelligence/OSINT (surse deschise de informații privind securitatea națională), se
poate observa faptul că rolul unui sistem deschis a devenit vital, iar c onceptul de
intelligence se concretizează prin acțiune pe un front secret și un altul deschis.

349 Gill, Peter, Theories of intelligence: where are we, where should we go and how might we proceed?,
Intelligence theory: Key questions and debates (Studies in intelligence), Routledge, 2009, p. 213
350 Lock K., Johnson, Sketch es for a theory of strategic intelligence, Intelligence theory: Key questions and
debates (Studies in intelligence), Routledge, 2009, pp. 36 -40

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
221 din 307
David Kahn , un istoric, ziarist și scriitor nord -american, cu preocupări în
domeniu, identifică trei principii ale activității de intelligence :351 – principiul
O’Brien consider ă că b aza intelligence -ului se regăsește în domeniul biologic,
prin capacitatea de percepere a stimulilor ; – intelligence -ul este centrat pe
atingerea unui scop și obiectiv, de regulă, bine precizat, intelligence -ul deține un
rol mai important în defensiv ă decât în ofensi vă, v ictoria în ofensivă fiind
asigurată de prezența surprizei, aspect asupra căruia avem unele rezerve, în
condițiile în care principiul ofensivei este consacrat de teorie și practică.
În actualul context geopolitic și geostrategic , intel ligence -ul trebuie să
rezolve noi probleme generate de provocări, determinate de schimbă ri ale
comportamentului uman.
Intelligence -ul poate contribui la scurtarea duratei conflictelor pe timp de
război, iar în timp de pace acesta poate re duce gradul de in certitudine și
detensiona diferendele dintre state, contribuind la stabilizarea sistemului global
sau regional .
Populația trebuie să participe la producerea resurselor de cunoaștere și la
consolid area rețelelor de intelligence, însă pentru menținerea event ualelor
beneficii ale unui asemenea demers , este necesară o abordare centrată pe educație
de bază, pe formare profesională, cu accent pe dezvoltarea abilităților cognitive,
stabilind competențele și abilitățile necesare a fi dezvoltate, în viitor.
Astfel, în domeniul intelligence -ul a apărut necesitatea cooperării și
negocierii pe diverse paliere (orizontal – între actori din domenii diferite ; vertical
– între agenții cu decizie în variate planuri teritoriale) ori dependența mutuală. În
acest context, rol ul de reglementare al stat ului, fără a fi absolutizat, este
minimizat, iar interesul cade pe interdependențe de ordin fizic, economic, social,
cultural, politic, în timp ce proiectele de tip teritorial sunt transferate dincolo de
coordonatele geografice, ,,transformând comportamentul sistemic al teritoriului

351 Apud Ion Ivan, Intelligence – de la teorie către știință , în Revista Română de Studii de Intelligence, nr. 3,
octombrie 2010, p. 110

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
222 din 307
într-o construcție socială cu o capacitate variabilă care cuprinde un sistem în
care sunt reprezentați concomitent actori de la nivel local, național și mondial,
public și privat, comercial și sociopol itic”.352
Colaborarea în intelligence, prin instrumente, metode și meodologii de
lucru specifice, trebuie să asigure un aflux și un cumul de cunoștințe, care să se
reflecte pozitiv în acțiunile și activitățile serviciilor de informații. Intelligence -ul
colaborativ implică factori in stituționali de decizie și actori individuali, care
trebuie să contribuie la transformarea informațiior în cunoaștere pentru
intelligence. Rolul de educator/atotcunoscător este înlocuit de cel al
transmițătorului/coordonatorului care asigură însușirea unor noi metode și
mijloace de obținere a cunoștințe lor, în contextul în care cunoașterea este
dinamică și se derulează cu repeziciune. Într -o lume dominată de subiecte
complexe, cu informații generate de toate mediile, activitatea de intelligence lasă,
firesc, loc de interpretări dintre cele mai diverse, al căror sens este uneori greu
înțeles . Cunoașterea nu mai reprezintă vârful piramidei domeniului intelligence,
locul ei este luat de înțelegerea și adaptarea permanentă la schimbăr ile din mediul
social în care își desfășoară activitatea. O bază comună de informații poate genera
o analiză a informațiilor și interpretare a rezultatelor în mod colectiv , obținută
prin cercetări de tip participativ -colaborativ, pot conduce la un sistem d e
intelligence bine structurat, care are la bază binomul cercetare – muncă de teren,
analiză – decizie.
După unele aprecieri , principalele atribute ale modelului de int elligence
din secolul al XXI-lea sunt: secre tul este invizibil și produce; deschiderea este
vizibilă și dă formă353.
Acestea atribute sunt complementare și caracterizează , așa cum am mai
afirmat, cele două componente ale domeniului : intelligence secret și intelligence
deschis.

352 Marian Sebe, Despre intelligence(II) , Revista Română de Studii de Intelligence , Nr. 3, 2010, pp. 115-127
353 Idem

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
223 din 307
Experții domeniului manifestă îngrijorări cu privire la lipsa coer enței
definirii termenului de intelligence, acesta fiind adesea utilizat la scară largă, în
cazul oricărei activități de procesare a informațiilor354. Există și o altă viziune
care aparține lui Warner Michael, conform căreia, atunci când totul e ste
intellige nce, nimic nu mai este intelligence355. De asemenea, pentru o mai bună
înțelegere a domeniului și pentru o optimizare a acestuia, foarte importantă este
maximizarea eficacității și eticii intelligence -ului356, aspect care trebuie luat în
considerare de către f actorii de decizie și execuție din cadrul structurilor de
informații .
3.4.2. Comunitatea Națională de I nformații
Comunitatea de informații este o sintagmă generic, iar în unele state o
realitate benefică, ce desemnează o structură destinată coordonării activităților de
intelligence din cadrul sistemului securității naționale, prin utilități și facilități
comune, în ve derea realizării unei cooperări optime pentru planificarea
activităților în acest domeniu și a elaborăr ii integrat e a documentelor informative
de interes național. Totodată, comunitatea națională de informații reprezintă
cadrul de inițiere și dezvoltare de programe, proiecte sau operațiuni informative
circumscrise susținerii politicilor și strategiilor de s ecuritate națională, pregătirii
și instruirii de specialitate a person alului de informații, elaborării studiilor și
cercetărilor în probleme strategice și de securitate națională, precum și creării
infrastructurilor și sistemelor informatice integrate.
Comunitatea de informații reprezintă cadrul de cooperare între structurile
aparținând domeniului securității naționale, în conformitate cu prevederile legale.
În general, comunitatea națională de informații este coordonată de către
președintele statului, ale cărui prerogative incumbă organizarea și punerea în

354 Philip H. J., Davies, Theory and intelligence reco nsidered , Intelligence theory: Key questions and debates
(Studies in intelligence), Routledge, 2009, pp. 1 94-200
355 Warner, Michael , Intelligence as risk shifting, Intelligence theory: Key questions and debates (Studies in
intelligence), Routledge, 2009, p p. 17 -19
356 Gill, Peter, Theories of intelligence: where are we, where should we go and how might we proceed? ,
Intelligence theory: Key questions and debates (Studies in intelligence), Routledge, 2009, p. 213

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
224 din 307
aplicare a măsurilor specifice privind securitatea națională și pro cesului
decizional. În România, Comunitatea Națională de Informații s-a constituit prin
Hotărârea C SAT nr. 146/2005, și reprezintă o st ructură formată din : Serviciul
Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Direcția Generală de
Informații a Apărării și Direcția Generală de Informații și Protecție Internă din
Ministerul Afacerilor Interne .357.
Organizarea și func ționarea acestu i organism se bazează pe integrarea
informațiilor furnizate cu responsabilitate de structurile din componența sa , iar
activitatea este o rganizată și coordonată unitar de către ,,Consiliul Suprem de
Apărare a Țării prin Comitetul coordonator pentru Comunita tea Națională de
Informații, alcătuit din: consilierul prezidențial pentru securitate națională,
directorii SRI și SIE, miniștrii apărării naționale, afacerilor externe,
administra ției și internelor, j ustiției, consilierul prim -ministrului pe probleme de
securitate ”358.
Comitetul asigură aplicarea unitară a Strategiei de Securitate Națională în
domeniile stabilite , conform planurilor elaborate și aprobate. Totodată, Comitetul
elaborează propunerile pentru alocarea fondurilor necesare funcționării C.N.I.,
asigură cadrul necesar colaborării și cooperării interne și internaționale în accord
cu unele cerințe ale NATO și UE, aprobate de către CSAT.
Odat ă cu admiterea României în NATO și UE s-a impus o reformulare a
politicilor de securitate națională în conc ordanță cu noul statut dobândit, având în
vedere și c omplexitatea problemelor la începutul celui de al treilea mileniu, atât la
nivel global cât și r egional , a generat tipuri de procese sociale, special ca
anvergură și ca arie de cuprindere, motiv pentru implementarea unor noi strategii
de gestionare a acestora și care a condus la o optimizare a politicilor din domeniu
și la apariția unei organizări em ergente – Comunitatea Națională de Informații .
Obiectivele prioritare avute în vedere la constituirea Comunității Naționale de

357 Portalul Național de Administrație Publică, Comunitatea Națională de Informații a fost constituită în interiorul
CSAT , în http://www.administratie.ro/articol.php?id=4921 , accesat la 28.03.2016
358 Ibidem

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
225 din 307
Informații au fost : adaptarea activității de informații la schimbările mediului de
securitate, pentru sprijinirea factorilor de d ecizie, în consens cu procesele
declanșate de parteneri euroatlantici ; planificare strategic ă și coordonare unitară a
componentelor C.N.I. ; sporirea rolului informa țiilor de securitate în
fundamentarea procesului decizional l a nivel strategic; asigurarea u nui fe ed-back
funcțional și eficient; eliminarea redundan țelor, paralelismelor și divergențelor
din activitatea și evaluările componentelor C.N.I .
Comunitatea națională de informații asigură o funcționare în parteneriat
instituționalizat a serviciilor de informații, contrainformații și securitate, având
drept scop armonizarea structurală, coordonarea oportună, eliminarea
suprapunerilor și prevenirea intervalelor neacoperite în activitățile specifice .
Capacitatea serviciilor de informații de a răspunde pro vocărilor
internaționale derivă din specificul activităților proprii, serviciile având rolul de a
anticipa, primele, schimbările și tendințele de evoluție ale mediului de securitate,
totodată identificând, independent și în comun, factorii de risc și amen ințările la
adresa intereselor fundamentale naționale.
Constituirea comunității de informații a repre zentat o necesitate, cu rol în
coordonarea și valorificarea potențialului și resurselor tuturor părților integrante
ale sistemului național de apărare , ceea ce permite îndeplinirea misiunilor
specifice, în condițiile funcționării interdependente a elementelor componente,
concomitent cu constituirea, la nivel național, a unor capacități ce pot fi folosite
în comun.
Înființarea Comunități Naționale de Infor mații a fost determinată de
caracterul transdisciplinar al riscurilor și amenințărilor la adresa securității
naționale, cât și a vulnerabilităților care pot să apară în lipsa unei asemenea
structuri . Acest fapt a antrenat necesitatea unui management de ti p macro -proiect,
realizat de o instituție cu valențe integratoare.
Activitățile de informații desfășurate de componentele CNI se
fundamentează pe principiile: legalității, obiectivității, neutralității și

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
226 din 307
echidistanței, oportunității informării, planifică rii, anticipării și previziunii,
cooperării și colaborării, transparenței, protecției surselor și mijloacelor.
Constituirea CNI a avut în vedere că l a nivelul marilor puteri mondiale,
comunitățile de informații sunt expresia necesităților sociale privind c unoașterea,
prevenirea și contracararea amenințărilor la adresa sec urității, fiind cunoscute ca
instituții publice cu funcții de gestionare integra tă a informațiilor clasificate.
Astfel , rezultatele activității Comunității de informații se materializează î n
analizele integrate de informații și sintezele integrate informative în domeniile de
securitate națională care se efectuează, oportun, cu periodicitate prestabilită și
continuu, atribut exclusiv al fiecărui serviciu de informații în parte. Analiza
integr ată de informații este o metodă complexă de analiză în baza informațiilor
deținute la un moment dat din mai multe domenii (politic, militar, economic,
etc.), care se realizează în cadrul unui proces unitar de corelare și coordonare.
Comunitatea Națională d e Informații (Anexa nr.10) nu este înființată printr –
un text de lege, dar este menționată funcționarea acesteia printr -o Hotărâre CSAT,
cu alte cuvinte aceasta există de facto, dar în realitate nu este încă
instituționalizată. Numărul lucrărilor sau al art icolelor care aborde ază conceptul și
problematica CNI este destul de redus. Ionel Marin, în Comunitatea de Informații
– soluția problemelor de securitate359 scria în anul 2004 despre necesitatea
coordonării unitare a activității de informații, în v ederea efi cientizării acesteia , iar
un an mai târziu, Lionede Ochea a făcut o trecere în revistă a structurilor și
serviciilor de informații din România și a pledat pentru funcționarea unei
comunități naționale de informații360.
Subiectul creării CNI pus în discuție încă din anii ’90, a fost reluat la
începutul anilor 2000, a generat controverse, polemici și critici în rândul
politicienilor, presei și anumitor persoane familiarizate cu activitățile serviciilor

359 Pe larg în, Ionel Marin, Comunita tea de Informații – soluția problemelor de securitate , Editura ANI, București,
2004
360 Pe larg în, Lionede Ochea, Comunitatea de informații a României. Tradiție și modernitate, Editura RAO,
București, 2005

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
227 din 307
secrete , dintre care amintim pe: George Maior, Romeo Raicu, și generalii Ioan
Talpeș , Francisc Tobă și Mihaiu Mărgărit . Crearea CNI a dat naștere mai multor
întrebări decât răspunsuri, printre autorii care au scris despre acest subiect
remarcându -se Mireille Rădoi, Tănase Tiberiu, Ionel Goian, Ion Duvac. România
a urm at demersuri similare altor stat e având tradiții în intelligence (SUA, Marea
Britanie) în vederea constituirii CNI, considerând că este necesară crearea unei
comunități informative în sensul unei coordonări a activității structurilor din
compunere, cu reglementări legislative, clarificări conceptuale și punerea la punct
a unor mecanisme de control și finanțare adecvate .
Astfel , considerăm oportună ideea conform căreia, ,, cearea CNI este o
necesitate obiectivă determinată de evoluția mediului internați onal de securitate,
cu reverberații în plan intern, și apariția noilor amenințări la adresa securității
globale și, pe cale de consecință, a securității naționale a României ”361. De
asemenea, apartenența României la NATO și UE, precum și contextul geopoliti c
și geostrategic au impus necesitatea unei cooperări interne , cu partenerii și cu
structurile cu care există interese comune de securitate.
O data realizată CNI, trebuie să fie rezultatul unui cadru legislativ adecvat,
adaptat la cerințele securității na ționale și la evoluțiile mediul ui internațional.
Deși în ultimii ani au avut loc procese de modernizare a structurilor , în vederea
unei compatibilizări a serviciilor de informații , proces ul s-a desfășurat
individualizat, pe fiecare instituție în parte, apl icând particularități specific
fiecăreia , fără a apela la o a bordare unitară a arhitecturi i informative . În același
context, în vederea asigurării securității regionale și internaționale, parteneriatele
dintre serviciile de informații românești și structur ile euro -atlantice ar trebui
abordate unitar și nu individualizat așa cum se întâmplă, în mare parte în prezent.
De asemenea, cadrul legislativ nu concordă cu realitățile actualului mediu
interna țional de securitate, motiv pentru care considerăm necesară o armonizare a

361 Borșa Sergiu Viorel , Problematica Comunității de Informații Românești în context european , în http://193.231.
20.119/doctorat/teza/fisier/1166 , accesat la 16.08.2016

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
228 din 307
legilor aferente acestui domeniu, o clarificare a cadrului teoretic și o definirea
unitară a conceptelor , în vederea adaptării serviciilor de informații în funcție de
dinamica mediului de securitate. Comunitatea Națională de Informații nec esită, de
asemenea, o integrare a domeniilor militrar, politic, diplomatic, economic, social,
tehnologic și o ancorare constantă la realitățile țării și tendințele internaționale.
Este necesară o definire a conceptelor specifice domeniului intelligence, și a
raporturilor de lucru dintre serviciile de informații, precum și a raporturilor cu
puterea politică și legislative .
Totodată, într-un stat de drept, așa cum îl dorim este necesară o clarificare
a control ului asupra activității CNI , pe care, normal, ar trebui să îl exercite o
comisie parlamentară, formată din membrii comisiilor Camerei Deputaților și
Senatului, constituite pentru domeniile de securitate, apărare și ordine publică.
Serviciile de informații românești încearcă să se inspire după cele ale un or state ,
dar sistemele lor politice naționale difer ă de al no stru, astfel că preluarea
modelelor lor în domeniul intelligence rep rezintă doar o soluție parțială,
nicidecum optimă.
Comunitatea de intelligence a Statelor Unite este o federație alcătuit ă din
16 agenții guvernamentale individuale, care își desfășoară activitatea separat, cât
și unitar, în vederea asigurării secutirății naționale a SUA. Organizațiile
componente ale comunității de intelligence a SUA includ agenții de intelligence,
intelligence militar și intelligence civil, precum și birouri de analiză cu
departamente executive federale.
Comunitatea este condusă de către directorul național al intelligence -ului,
care se subordonează președintelui Statelor Unite. Printre varietatea de
responsabi lități, membrii Comunității colectează și produc informații și produse
de intelligence național și internațional , contrbuie la planificarea domeniului
militar și întreprind acțiuni de spionaj specifice .362 În anul 2010, potrivit

362 CIA, Executive Order 12333, United States Intelligence Activities, Decem ber 4, 1981, în https://www.
cia.gov/about -cia/eo12333.html , accesat la 13.08.2016

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
229 din 307
Washington Post, existau 1271 de organizații guvernamentale și 1931 companii
private, aflate în 10 000 de locații de pe teritoriul SUA și care aveau activități
asigurare a securității naționale, de contraterorism și intelligence, iar comunitatea
naționala de intelligence a Statelor Un ite includea 854 000 de persoane care
aveau autorizații de acces la informații clasificate363. Potrivit unui studiu din 2008
al Biroului Directorului național pentru intelligence, 29% din forța de muncă a
comunitații nați onale de intelligence a SUA era forma tă din contractanți
privați .364
România se deosebește substanțial p rin comparație cu serviciile de
intelligence și comunitățile naționale de intelligence din Polonia, Cehia, Slovacia,
Ungaria, principala diferență constând în faptul că activitatea de intelli gence a
acestor țări este sub control guvernamental, Polonia și Ungaria având în
componența guvernului, câte un ministru coordonator al serviciilor speciale.
Diferențe există și cu privire la atribuțiile comunităților de informații ale statelor
menționate , care se situează între schimbul de informații și stabilire a politicii de
intelligence. E lementul comun însă constă în controlul parlamentar exercitat
asupra activității de informații . Excepție face Marea Britanie, aceasta neavând
organisme parlamentare pe rmanente de supraveghere a serviciilor de intelligence .
În România, sistemul politic fiind cel de republică , a permis existența unor
dispute doctrinare și politice privind legiferarea domeniului securității naționale și
a Comunității Naționale de Informați i, aspect care a condus la încetinirea
reformei instituțional e și juridice în cadrul acestui sistem. Astfel, considerăm că
este nevoie ca legiferarea domeniului securității naționale să continue și să fie
corelată cu prevederile Constituției. Deși au fost parcuse etape importante pentru
constituirea Comunității Naționale de I nformații, aceasta nu este pe deplin
funcțională, fiind necesari noi pași de parcurs pentru o eficientizare a activității în

363 Dana Priest, William M Arkin, A hidden world, growing beyond control , The Washington Post, 19 July 2010,
în http://projects.washingt onpost.com/top -secret -america/articles/a -hidden -world -growing -beyond -control/ ,
accesat la 13.08.2016
364 Dana Priest, Top Secret America: The Rise of the New American Security State , Little, Brown and Company,
2011, p. 320

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
230 din 307
domeniu. Într -o oarecare măsură, considerăm că animozitățile dntre structurile
componente domeniilor intelligence și politic au cre at probleme în constituirea
CNI, lucru care ar trebui să dispară imediat, având în vedere necesitatea obiectivă
a acestei structuri pentru nevoile interne și de relații internaționale.
3.4.3. Oficiul pentru Informații Integrate
Oficiul pentru Informații Integrate (O II) (Anexa nr. 11 ) este structura de
specialitate care p lanifică și evalu ează unitar informațiile necesare susținerii
strategiilor și politicilor naționale de securitate, de asemenea planifică nevoile de
informații pentru securitate națională și elaborează Buletinul Informațiilor
Naționale de Securitate și alte produse analitice integrate, destinate membril or
CSAT și altor utilizatori ai informațiilor de securitate. OII este condus de
consilierul de stat din cadrul Departamentului pentru securitate nationala al
Administratiei Prezidentiale, fiind ajutat de doi adjuncți, desemnaț i de directorii
SRI si SIE, cu avizul CSAT.
Personalul care lucrea ză în cadrul OI I este desemnat de către ins titutiile
reprezentate î n Consiliul operativ și de că tre specialiști și experți din alte domenii
de activitate , în raport de nevoile Oficiului .
Oficiul pentru Informații Integrate – abordare a analizei de intelligence –
reprezintă un instrument instituțion al adaptat procesului modern de intelligence,
având următoarele atribuții: elaborarea proiectul Planului Național de Priorități
Informative (PNPI ), conform cu Strategia de Securitate National ă adoptata de
CSAT; repartizarea instituțiilor componente ale CNI, în funcție de competențele
legale, a sarcinilor ce decurg PNPI , și urmărirea procesului de îndeplinire a
acestora; elaborarea evaluărilor naționale consolidate asupra problematicii de
securitate națională; elaborarea produse lor analitice integrate pe ba za
informațiilor primite de la componentele Comun ității naționale de informații și de
la alte entități; emite rea de a vertismente timpurii cu privire la amenințările
directe și indirecte la adresa securității naționale; elaborarea evaluărilor naționale

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
231 din 307
integrate pe probleme de securitate, susținând activitatea de schimb de informații;
propune constituirea și coordonează grupuri interdepartamentale pentru
elaborarea de prognoze și strategii privind interesele de securitate ale României ;
colectarea și gestio narea reacțiil or beneficiarilor legali la produsele analitice
curente și eva luările naționa le ale Oficiului; analiza proiectelor de acte normative
în domeniul securității naționale, în vederea fundamentării avizului CSAT ;
asigură secretariatul tehnic pentr u nevoile CNI.365 Regulamentele de funcționare
ale Comitetului Coordonator si Consiliului Op erativ, precum și regulamentul și
structura func țional ă a Oficiului pentru Informaț ii Integrate se aprobă de către
CSAT.
OII contribuie la interac țiunea expertului an alist cu mediul intern CNI și
cel extern (expunere la medii de cercetare științifică) , la regândirea noțiunii de
echipă pentru a genera plusvaloare actului de punere în comun a capacității
experților individuali și a informațiilor , precum și la structurare a arhitecturii
organiza ției și a traseelor informale de operare a ierarhizării strict pe competența
recunoscută a analiștilor.
Procesul analitic , în cadrul OII se bazează pe câteva component e de bază,
între care : cunoaștere, evaluări și analize strategice, produse d e analiză tactico –
operațională, i nformații operative/actuale din domeniu, b ackground solid pe aria
tema tică din competența analiștilor.
De asemenea, i nformarea, în cadrul Oficiului pentru Informații Integrate se
realizează pe cele trei niveluri, prin diferite produse de informare, după cum
urmează : – operativă – centrată pe avertizări timpurii și evenimente aflate pe
agenda curentă a beneficiarului (BIS – Buletin Informativ Special, semnale, alte
informații), notă briefing, punctaj ); – tactic ă – accentul este pus pe analiza și
implicațiile în planul securității, generate de diferite evoluții actuale (puncte BIS ,
notă, mape de spațiu ); – strategic ă – evaluări extinse, transdisciplinare asupra unor
fenomene cu impact major î n planul securității nați onale ( evalu ări n aționale

365 CSAT, Comunicat de presă, 18.01. 2005, http://csat,presidency.ro/?pag=46&id=10 , accesat la 13.08.2016

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
232 din 307
consolidate, PNPI – Planul Naț ional de Priorități Informative).
În ceea ce priveș te analiza strategică, perspectivele de dezvoltare sunt
următoarele : – creșterea volumului de informații și a surselor nu mai permite o
abordare unil aterală structurată pe competența materială a structurilor m embre
CNI; – devine tot mai utilă și mai necesară o analiză integrată , de nivel strategic
pe probleme de interes major, care comportă interconexiuni între diferitele
structuri de intelligence ; – factorul de decizie trebuie să știe tot pe un anumit
subiect, într -un timp foarte scurt, pentru a lua cea mai bună decizie ; – OII tinde s ă
devină un punct de condensare a evalu ării și a expertizei analitice pe zone
tematice de nișă ; – creșterea complexități i problemelor analitice și necesitatea
unei expertize analitice create din surse de analiz ă multiplă ; – pe probleme
complexe, expertiz a în domeniu nu poate fi găsită în interiorul unei singure
organizații . Pe baza cel e expuse anterior, evidențiem în tabelu l de mai jos o
analiză SWOT a Oficiului pentru Informații Integrat e, pornind de la ,, cei 3 ,,P " –
Personal – Produse – Proceduri :
Tabel nr. 7
Oficiul pentru Informa ții Integrate – analiză SWOT
Puncte tari Puncte slabe Oportunități Amenin țări
* de c onservat
– structur ă
organizatorică de tip
,,rețea ";
– management
,,antreprenorial"
orientat spre sarcini;
– flexibilitate la
schimbare.

* de dezvoltat
– mecanisme și
proceduri eficiente. * de rezolvat
– capacitate analitică
incompletă;
– lipsa expertize i în
anumite domenii ;
– insuficiența
mijloacelor de
motivare.

* de ameliorat
– identitate
neconsolidat ă;
– misiuni clar definite ;
– capital de încredere
din partea factorilor de
decizie de stat ;
– disponibilitatea
expertizei în
structurile CN I;
– atractivitatea
stagiului la Oficiu.
– flux de informa ții
insuficient cantitativ ș i
în anumite situații,
calitativ ;
– formarea
neuniformă/
nesistematizată a
analiștilor în
structurile de origine,

Direcții le de acțiune ale OII trebuie să se axeze pe îmbun ătățirea
portofoli ului de produse de intelligence, pe dezvoltare a comunicării pe zona
analitică, pe bune practici și lecții învățate, cu obținerea de feed -back și

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
233 din 307
desfășurarea de activități de informare și comunicare . Totodată, obiective pe
termen mediu ale acestui oficiu trebuie să fie sunt: asigur area resursei umane
calificate, t ransformarea analistului din expert în explorator pro fesionist al
intelligence -ului, e xtinderea practicilor instituționale de sharing (schimb ide
informații), d ezvoltarea unei cu lturi instituționa le care recompensează schimbul
de in formații și abordarea integrată, o peraționalizarea deplină a CNI.

3.4.4. Instituții și centre de pregătire destinate specialiștilor în domeniul
intelligence

Serviciile de informații dețin instituții și str ucturi de învățământ pentru
pregătirea și f orma rea de personal calificat și specializat în domeniul intelligence ,
prin intermediul acestora resursa umană este pregătită în acord cu necesitățile
instituționale .
Una dintre structurile de învățământ superior care funcționează în cadrul
Serviciului Român de Informații este Academia Națională de Informații "Mihai
Viteazul" , care pregătește ofițeri de informații – operativi, analiști, precum ș i
experți în domeniul informațiilor de securitate. Academia îmbină educația de tip
academic cu disciplina militară și cu pregătirea practică, prin pro grame de studii
de licență, master, doctorat, precum și prin intermediul cursuri lor de formare și
dezvoltare profesională continuă366.
O altă structură de învățămân t care care f uncționează în cadrul Serviciului
Român de Informații este Centrul de Perfecționare Bran , care a început să
pregătească personalul din anul 1978. De la data înființării, activitățile au fost
orientate pentru pregătirea și perfecționarea lucrătorilor de inf ormații. Alaturi de
acestea, se mai organizau cursuri de limbi străine și cursuri de inițiere, pregatire
de specialitate și pregatire a cadrelor de rezervă . La Gradistea, de peste 40 de ani,

366 SRI, Academia Națională de Informații ,,Mihai Viteazul” , în http://www.sri.ro/academia -nationala -de-
informatii -mihai -viteazul.html , accesat la 13.08.2016

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
234 din 307
sunt antrenate cadre și agenți pentru misiuni de Șoimi ai aerului367. Procesul de
învățământ a fost diversificat și canalizat către următoarele specializări :
antiterorism, tehnico -operative, fu ncționale și de suport logistic, p rincipalele
discipline de studiu parcurse în cadrul cursurilor , fiind: p regătire de informații ,
pregătire juridică, militară și de specialitate.
Un alt exemplu este Centrul de Excelență NATO de la Oradea , care se
înscrie în rândul entităților la nivel național sau multinațional , ce oferă experiență
și expertiză întregii Alianțe, mai ales în sprijin ul transformărilor. Acest tip de
centre creează oportunități de îmbunătațire a educației si pregătirii,
interoperabilității, asistă în dezvoltarea de doctrine și testează concepte noi.
Centrele de Excelență nu fac parte din Structura de Comandă NATO (NCS –
NATO Command Structure) ci din structura mai largă de sprijin a Mijloacelor de
Comandă . Centrul de Excelență NATO Humint de la Oradea a fost inaugurat în
2010, la 6 ani după intrarea în NATO. Misiunea NATO HUMINT este de a
furniza un punct unic de referi nță în domeniul creșterii capacității de intervenție
în teren a specialiștilor NATO în domeniul informațiilor, atât prin instruire, cât și
prin dezvoltarea de politici și proceduri standardizate pentru sprijinirea Alianței și
prefigurarea evoluției capabil ităților HUMINT. Prin programul său de lucru și
activitățile derulate, centrul urmărește să devină principalul agent de transformare
a Alianței în domeniul de expertiză specific prin dezvoltarea, promovarea și
implementarea de politici, concepte și strate gii noi, în scopul îmbunătățirii
capabilităților operaționale.368
Centrul de excelență NATO în domeniul informațiilor obținute din surse
umane (NATO CoE HUMINT & CI) asigură pregătirea în domeniul HUMINT,
participă la elaborarea documentelor NATO în domeniul HUMINT și dezvoltă
produse și servicii pentru a fi folosite în cadrul procesului de standardizare

367 Victor Cozmei, Cum arată baza din România în care se antrenează agenții pregătiți să lupte în avion cu
teroriștii aerului, Hotnews , în http://www.hotnews.ro/stiri -esential -20878545 -reportaj -cum-arata -baza-din-
romania -care-antreneaza -agentii -pregatiti -lupte -avion -teroristii -aerului.htm , accesat la 13.08.2016
368 Ministerul Afacerilor Externe, Comunicat de presă , „România prezintă Centrul HUMINT de la Oradea în
campania de diplomație publică a NATO” , în http://www.mae.ro/node/6027 , accesat la 05.04.2016

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
235 din 307
NATO. Existența acestui centru de excelență este expresia recunoașterii de către
NATO a expertizei și profesionalismului personalului din cadrul instituției. În
cadrul Centrului de Excelen ță se desfășoară un program de Internship care are ca
scop diversificarea și energizarea Centrului prin prezența unor interni proaspăt
absolvenți a diferite forme de învățământ. Programul le permite internilor să își
foloseas că cunoștințele teoretice dobândite într -un mediu de lucru unic și plin de
provocări, în timp ce Centrul beneficiază de o infuzie de personal înalt calificat și
pregătit conform celor mai recente metodologii teoretice și tehnice.
Centrul de Excelență NATO de la Oradea a apărut ca urmare a identificării,
încă din 2003, a unor deficiențe și dificultăți în folosirea HUMINT în teatrele de
operații, lipsei de personal calificat precum și de doctrine comune privind
HUMINT în cadrul NATO.
După apariția în 2004 a Grupului NATO de HUMINT (NATO Human
Intelligence Working Group), cu rolul de dezvoltare a doctrinei de HUMINT la
nivelul Alianței, România, în calitate de membru participant cu forțe HUMINT în
teatrele de operații și în baza experienței în sprijinirea coma ndanților locali cu
informații esențiale, a inițiat crearea Centrului la Oradea. Începând cu 2009, 5
state și -au unit eforturile – Grecia, Ungaria, România, Slovenia și Turcia. Mai
târziu, în 2010 și 2011, Polonia, Cehia și Slova cia s-au alăturat inițiativ ei.
De asemenea, amintim c ăteva stru cturi de învățământ, care organizează
cursuri de pregătire, atât pentru personal militar, cât și civil, în domeniul
securității naționale și intelligence, și anume : Colegiul Național de Ap ărare,
Colegiul Național de Info rmații, Colegiul Național de Afaceri Interne.
Colegiul Național de Ap ărare (CNAP), din cadrul Universității Naționale
de Apărare ,,Carol I ” s-a bucurat încă de la început de o largă apreciere. Decizia
Ministerului Apărării Naționale din 1992 de a înființa Colegiul Național de
Apărare, a avut ca sursă de inspirație instituți i similare din țări membre NATO.
C.N.Ap. răspundea, astfel, unei duble nev oi: pe de o parte ,,MAp N. dorea ca, post
– 1989, opinia publică din România să înțeleagă corect specificul probl emelor de

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
236 din 307
securitate și apărare națională. Pe de altă parte și societatea civilă sau noua
clasă politică avea nevoie de educație pentru a avea acces la un domeniu care,
până atunci, le fusese interzis a -l studia, discuta și înțelege ”369.
Colegiul Național de Informații (CNI) din cadrul SRI pregătește experți în
domeniul intelligence. Acesta se adresează în special membrilor societății civile
și experților guvernamentali care, prin natura activității profesionale, au tangență
cu domeniul securității naționale .
Colegiul National de Afaceri Interne (CNAI), din cadrul MAI, a fost
înființat începând cu anul universitar 2008 -2009, în cadrul Academiei de Poliție
„Alexandru Ioan Cuza” și funcționează în baza Hotărârii de Guvern nr. 1239 din
01.10.2008 . Colegiul asigu ră ,,cadrul instituțional la nivel național și strategic
pentru pregătirea în domeniul afacerilor interne, precum și pentru formarea
continuă a personalului Ministerului Afacerilor Interne și a altor categorii de
persoanal din țară și din străinătate ”. 370 Cursurile Colegiul contri buie la
clarificarea conceptelor și la dezvoltarea strategiilor și doctrinei afacerilor
interne, contribuind astfel decizii de nivel strategic optime și la îndeplinirea
misiunilor specific domeniului. Totodată, cursurile CNAI oferă ,,pregătire în
domeniul afacerilor interne pentru ofițeri cu funcții de conducere de nivel
superior sau experți MAI și personalul din alte domenii de activitate precum și
repreze ntanți ai societății civile; desăvâșește pregătirea continuă prin
aprofundar ea cunoștințelor din domeniul cooperării polițienești, în context
Schengen, pentru aplicarea bunelor practici în contracararea criminalității grave
de dimensiune transfrontalieră… au rolul de a dezvolta cercetarea științifică în
domeniu ”371. Toate acestea instituții, structuri și centre de învățământ, precum și
altele existente în domeniu contribuie la pregătirea și perfecționarea lucrătorilor
de informații , activitățile și cursurile oferite fiind orientate pentru pregătirea
resurs ei umane potrivit cu necesită țile instituționale. În același timp, aceste

369 Colegiul Național de Apărare, Index , în http://cnap.unap.ro/index.html , accesat la 13.08.2016
370 Colegiul Național de Afaceri Interne, Despre noi, în http://www.cnai.ro/ , accesat la 13.08.2016
371 Idem

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
237 din 307
structuri de învățământ contribuie la crearea unei culture de intelligen ce în rândul
societății civile. Aspectele abordate ne permit să apreciem că întreaga activitate
de intelligence trebuie să aibă la bază o s erie de principii, în rândul cărora cele ale
luptei armate sunt esențiale. Este ușor de sesizat tendința ca în activitatea
structurilor de intelligence, din cauze și motive pur subiective, să fie respinsă o
asemenea idee. Considerăm că preluarea și aplicar ea în ceea ce ne permitem să
numim arta de intelligence , ar fi un câștig pentru toți cei care își desfășoară
activitatea în acest domeniu. Aceasta nu înseamnă că principiile clar formulate în
privința activității de intelligence nu -și au un loc, rol și imp ortanță. Pledăm doar
pentru preluare creatoare și a principiilor luptei armate, care își găsesc
aplicabilitate specific ă în toate domeniile vieții sociale.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
238 din 307

– PAGINĂ ALBĂ –

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
239 din 307

CONCLUZII Ș I PROPUNERI
Stiința militară este un d omeniu care impune o amplă cunoaștere a
proceselor și fenomenelor pe care le studiază și analizează, fiind cea care
formule ază informațiile necesare formării personalului care are responsabilitatea
pregătirii pentru apărarea țării și particip area la confru ntarea armată , în toate
formele sale de manifestare , desfășurate pe teritoriul național sau pe orice teatru
de acțiuni militare (operații) din afara acestuia . Războiul, componenta sa cea mai
gravă și periculoasă a confruntării armate , cu consecințe imprevi zibile pentru
decidentul politic, pe timpul desfășurării acestuia sau în perioada post conflict,
impune cunoașterea domeniului știință militară în toată complexitatea sa,
deoarece acesta ,, este mult mai mult decât o simplă chestiune de strategie,
aprovizio nări și armament, căci el rezumă o întreagă epocă istorică, toată știința,
toată economia, toată cultura, toată tehnica unui timp se oglindește întrânsul.
Așa că adevăratul studiu adâncit al războiului ar conține o întreagă enciclopedie
a timpului, la care ar trebui să contribuie toate științele : geografia, fizica,
chimia, mecanica, meteorologia, biologia, medicina, psihologia, etica, istoria,
pedagogia, sociologia, dreptul, ș.a.m.d ”372.
În concordanță cu ipoteza generală a demersului științific, î ntărim
aprecierea că știința militară trebuie să se rezume la tot ce este legat de lupta
armată, sub toate aspectele, la tot ceea ce trebuie întreprins din timp de pace
pentru pregătirea tuturor elementelor participante la confruntarea armată.
Celelalte domenii știi nțifice care pot contribui la pregătirea luptei armate
trebuie cunoscute în limitele aspectelor și nevoilor generale, modul în care
acestea se pot implica fiind de domeniul colaborării și cooperării, stabilite si
coordonate de stuctura decizională în probl eme de securitate, siguranță, ordine

372 Dimitrie Gusti, Opere , vol.IV, Editua Academiei R.S.R., București, 1970, p. 138

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
240 din 307
publică și apărare. Extinderea ,,competențelor ” științei militare la alte aspecte ale
vieții politice și sociale, așa cum există tendința, o apreciem ca păguboasă, astfel
că ne pronunțăm pentru abordări simple, nu simpl iste, clare, accesibile
beneficiarului, fără ambiguități, plecând de la realitatea că marele realizări ale
omenirii și ale comandanților militari au fost rezultatul supleții în gândire,
concepție și acțiune. Problema legilor luptei armate pare să fie o moș tenire
discutabilă, în contextul în care ea nu face obiectul ab ordărilor în știința militară
în statele din Europa Occidentală, SUA, Canada, ș.a. Am tratat acest aspect din
abordările identificate în literatura militară din țara noastră, dar avem,
deocamda tă, unele rezerve în privința actualității problemei în contextul
apartenenței la structurile politice, economice și militare euroatlantice.
Considerăm, la finalul demersului nostru științific, că renunțarea la ideea
abordării problemei legilor luptei arma te nu aduce prejudicii în privința acestui
femonen complex al confruntării violente cu mijloace letale.
Principiile luptei armate, concept acceptat în literatura de specialitate din
întreaga lume, reprezintă problema aparent cea mai simplă în cadrul științ ei
militare, atâta timp cât din antichitate până în prezent acestea au fost teoretizate,
aplicate, verificate, valorificate, reconsiderările ținând nu atât de formularea
denumirii lor, cât, mai mult, de aplicarea lor în război și, mai nou, în alte acțiuni
militare decât războiul. Acest ultim aspect credem că este necesar a fi tratat de o
manieră corespunzătoare și în țara noastră, motiv pentru care l -am abordat în
cuprinsul tezei de doctorat.
În urma activității de cercetare științifică, referitor la activ itatea de
intelligence , apreciem faptul că, din perspectiva demersului întreprins, pot fi
formulate concluzii pe trei direcții principale : reforma și managementul
transformării în cadrul instituțiilor și proceselor de intelligence; schimbarea
paradigmei de analiză în intelligence; succesele și eșecurile reprezintă parte
integrantă a activității de intelligence (conceptul de lebădă neagră).
Evoluția rapidă a societății contemporane în toate dimensiunile sale, alături

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
241 din 307
de fenomenul globalizării, de dinamica te hnologiei informațiilor și comunicațiilor
și-au pus amprenta asupra securității globale, regionale și naționale. Întrucât
activitatea de intelligence reprezintă o componentă de bază a securității naționale,
apare ca normalitate necesitatea transformări i permanente a structurii și a
activității specifice a noilor vectori ai societății. Pe de altă parte, diversificarea
amenințărilor și trecerea acestora de la acțiuni singulare la operațiuni de
amploare , au codus la concluzia că serviciile de intelligence din întreaga lume
trebuie să se reproiecteze pentru a face față acestor provocări. În acest context, în
mod deosebit după 11 septembrie 2001, valul reformei în serviciile de informații,
pornit din Statele Unite ale Americii, a cuprins întreaga lume și, evident , nu a
ocolit nici România.
În Monografia SRI – 25 de ani, apărută în anul 2015 , este prezentată pe larg
desfășurarea în timp a modului în care Serviciul Român de Informații , ca să ne
referim doar la una din structurile de intelligence ale țării, a trecu t de la conceptul
de ,,securitate", cu conotații negative, la cel de factor de putere a statului.
Transformările în cadrul SRI au fost posibile atât prin respectarea cadrului
democratic național, cât și prin ancorarea și integrarea în rețeaua instituțiilor de
intelligence din țările membre NATO și UE.
Transformarea în domeniul intelligence a vizat și vizează în continuare atât
instituțiile, cât și practicile acestora, urmărește modernizarea, eficientizarea și
răspunsul rapid la provocările actuale de insecu ritate. De aceea transformarea nu
este și nu va fi niciodată un proces încheiat , ci, poate, doar o etapă .
Analiza d e intelligence reprezintă un aspect necesar pentru factorii de
decizie , poate cel mai important pilon al activității în domeniu , are ca sco p final
furnizarea de suport informațional pentru adoptarea deciziei politico -militare, în
contextul intereselor de securitate națională și de alianță . Ca parte a procesului de
transformare, analiza de intelligence se bazează pe două componente majore:
sursele de informații și capacitatea de fuziune și reliefare a valorii de utilizare.
În ceea ce privește procesul de transformare în intelligence , dacă în trecut

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
242 din 307
se punea accent pe ierarhia de tip liniar și vertical, în prezent se cooperează tot
mai mult pe orizontală, într -un sistem de tip rețea. Principiul nevoii de a ști (need
to know) nu mai este suficient , fiind completat acum de cel al nevoii de cooperare
(need to share). De asemenea s -a trecut de la managementul resurselor
informaționale la management ul cunoașterii, de la aplicații IT compartimentate ,
la platforme colaborative și baze de date integrate. În prezent nu mai există
diferențe clare între colectare și a naliză, acestea fiind estompate și apelându -se la
echipe de lucru, uneori chiar la experț i din afara sistemului. În timp ce, în trecut,
infomația era validată la nive ul eșaloane lor ierarhice, în prezent informațiile sunt
certificate în cadrul unor grupuri de lucru.
În ceea ce privește personalul din acest domeniu și transformările pe acest
palier, au apărut modificări și în cazul pregătirii: de la pregătire generală pentru
intelligence , la cea pentru analiză, pe toate etapele carierei373. Ofițerii de
informaț ii nu mai sunt pregătiți doar in house (in interior, prin utilizarea propriilor
resurse ), beneficiind de parteneriate extinse cu mediul academic, ceea ce le
permite și accesul la resursele informaționale ale partenerilor. Accentul este acum
pus pe componenta aptitudinal -vocațională, pe rigori specifice profesiei de analist
de informații sau de ofițer operativ ; criteriile de selecție nu mai sunt generale și
aplicabile oricărei categorii de personal. Învățământul clasic, bazat pe predare și
examene a evoluat la e-learning (învâțământ bazat pe tehnologii electronice, în
vederea accesării curicu llum-ului educațional) , fiind din ce în ce mai interactiv și
centrat pe competențe. Modulele sunt acum de scurtă durată, renunțându -se
treptat la învățâmântul de lungă durată.
Transformări au suferit și produsele de intelligence. Noile finalități
informa ționale sunt în prezent obținute și validate în grupuri de lucru, fiind
diversificate (atât tactice, cât și strategice) și centr ate pe nevoile beneficiarilor.
Relațiile cu consumatorii au evoluat, de la prudente și rigide la relații deschise, de
colaborar e și co -implicare, aspect ce a generat și un feedback mai bun, obținut din

373 Corina -Gabriela Sindie, Dimensiuni operaționale…, op. cit ., p. 198

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
243 din 307
interacțiuni directe, mult îmbunătățit față de cel anterior, ocazional și nestructurat,
cu forme standardizate de captare a reacțiilor. Brieferii (ofițerii de informații care
asigur ă interacțiune directă între serviciile de informații și beneficiari ) încep să
completeze și pe alocu ri chiar să înlocuiască produselor inf ormaționale exclusiv
pe hârtie.
Cultura de securitate este o altă componentă de importanță majoră în
activitatea de intelligence. Dacă vorbim de atitudinea față de risc, la regulile și la
practicile de minimizare a acestuia, ne referim la cultura de securitate. În
încercările de creare și de promovare a unei culturi de securitate la nivel
individual, valorile ce caract erizează o anumită societate sunt foarte importante,
deoarece ele sunt diferite, la fel ca ș i lumea în care le întâlnim. Un mediu de
securitate se poate constitui doar prin apel la respectul valorilor, iar faptul că ne
aflăm în societatea informațională, a generat noi reguli de manifestare, mult
diferite față de cel cu care suntem familiarizați. Astfel, nici securitatea
internațională nu mai este abordată și analizată din perspectiva determinismul
clasic.
Atât responsabilitatea, cât și amploarea culturii d e securitate nu mai pot fi
cuprinse, explicate și controlate doar de organizațiile militare, de organele de
aplicare a legii sau de serviciile de informații tradiționale. Viteza de transformare
a mediului de securitate contemporan și complexitatea acestu ia impun o reformă
în ceea ce privește valorile, integrarea și adaptarea permanentă. Organizațiile, în
general și organizațiile cu atri buții în domeniul securității, în special, reprezintă
laboratorul de creație și dezvoltare a unei noi culturi de securit ate, adecvate lumii
în care trăim și viitorului. Procesul trebuie să aibă ca punct de pornire o mai bună
înțelegere a importanței informațiilor standard, precum și a celor înalt
specializate, astfel încât organizațiile de profil să devină din ce în ce mai
eficiente, ușor adaptabile și devotate scopului pentru care au fost înfințate.
Menținerea pe termen lung a unor concepții, norme, valori și credințe considerate
benefice în trecut poate genera o frână în calea dezvoltării, prin prejudecăți și

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
244 din 307
rigidități vechi374. Aceasta ne determină să apreciem că a ctivitatea de informaț ii
trebuie regândită astfel încât să existe un echilibru între : ponderea secretului și a
transparenței, între preocuparea clasică și înglobarea factorilor netradiționali ai
securității (apă, energie, hrană, boli, d ezvoltare durabilă, etc.); monitorizarea în
timp real și analiza istoric ă și cultural -contextuală; comunitatea organizaț iilor
secrete, foarte fragmentate și o rețea colaborativă, capabilă care să exploateze
informația distr ibuită/recepționată. Astfel, drumul spre o nouă față a activității
de informații devine o strategie necesară . Prin activitatea lor specifică, serviciile
de informații trebuie să asigure superioritatea informațională, atât din punct de
vedere temporal, câ t și prin prisma unui grad de securitate ascendent. În același
timp, succesul în intelligence este dependent de dominația informațională, cea
care asigură suport factorilor decizionali , fără a se crea o supraîncărcare
informațională.
Eficiența activității de intelligence necesită o combinare optimă a
principiilor acestui domeniu cu cel al științei militare, cu componenta sa de bază
arta militară , prin capabilități de comandă și control conexate într -o rețea
flexibilă, sigură și fiabilă și totodată exploatâ nd la maximum informațiile ce
acoperă spațiul geopolitic.
Procesul decizional este încununat de succes în situația respectării
principiilor fundamentale ale activității de intelligence, ceea ce se materializează
prin decizii bine documentate, cu scopul pr evenirii sau contracarării riscurilor la
adresa securității naționale. Avertizarea timpurie reprezintă apanajul serviciilor de
intelligence, care au sarcina de a descoperi și de a evalua continuu riscurile și
amenințările ce privesc securitatea națională . De cele mai multe ori, caracterul
volatil al mediului de securitate obligă serviciile de intelligence să -și adapteze și
să-și reconfigureze în permanență strategiile de acțiune, aspect ce se răsfrânge și
în relația decident -analist -produs de intelligence, aceasta modificându -se
constant, pe baza n oilor informații de securitate.

374 Corina -Gabrie la Sindie, Dimensiuni operaționale…, op. cit ., p. 198

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
245 din 307
Războiul convențional reprezintă o formă de război purtat cu mijloace de
luptă și tactici convenționale între două sau mai multe state suverane. Forțele
beligerante folosesc arme con venționale și nu arme biologice , chimice
sau nucleare , scopul general al războiului fiind acela de a distruge forța militară a
adversarulu i, prin eliminarea capacității acestuia de a se ang aja sau continua
lupta . Totodară, se poate apela la tactici de luptă neconvenționale, p entru a obține
capitularea celeilalte părți .
Pe de altă parte, războiul de generația a patra, plasat în epoca informației,
cuprind e toate domeniile: economic, social, politic, cultural și militar, neavând
limite spațiale, temporale sau referitoare la metod ele utilizate în luptă. D istincția
pace/război, civili/militari, tactică/strategie, front/spatele frontului,
ordine/ dezordine este mai puțin relevantă în cazul acestui tip de război
neconvențional .
În încercarea de a formula o doctrină militară coerentă în contextul
războiului neconvențional, este necesar să o privim din per spectiva principiilor
luptei armat e, care au servit drept pilon al gândirii militare timp de secol e, dar,
precum orice cadru teoretic, nu a scăpat de speculații și dezbateri considerabile,
referitoare la universalitatea aplicării lor. Utilitatea și relevanța principiilor luptei
armate au reprezentat puncte de interes pentru dezbaterile militare încă di n
momentul apariției lor. În legătură cu acest aspect, g eneralul israelian Avraham
Ayalons spunea : ,,Un principiu al războiului reprezintă un ghid de gândire
asupra războiului, de conducere a acestuia și de învățare a lecțiilor luptei
armate… ,,principii le acceptate sunt relevante pentru războiul convențional”, în
timp ce alte tipuri de război au principii proprii .375
O opinie în antiteză cu cea a lui Avraham Ayalons este cea a generalui
american Donn A. Starry care susține că: ,,În timp ce orice set de pr incipii ale
războiului, adoptate de către un stat, are aplicabilitate asupra întregului spectru
al războiului, trebuie să înțelegem faptul că principiile sunt interdependente și

375 Avraham Ayalon, Advantages and Limitations of the Principles of War , Military Review, July 1987, pp. 43

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
246 din 307
intercorelate. Niciun principiu nu poate fi aplicat în mod separat sau exclus și
niciunul nu poate asigura victoria în luptă fără contribuția celorlalte ”.376 Astfel,
concluzia este simplă : aplicarea corect ă a principiilor luptei armate în vederea
obținerii succesului în luptă este mai degrabă o artă decât o metodă științifică.
Confru ntările neconvenționale nu sunt niciodată identice. Cu toate ca se pot
generaliza anumite caracteristici, circumstanțele care duc la apariția acestor
conflicte sunt intotdeauna diferite. De acee a fiecare conflict are o geneză, scop și
mediu de desfășurare unice, creând necesitatea unei metodologii unice de
combatere. Mult prea des sunt aplicate aceleași tactici, tehnici ș i metode,
eludându -se învățămintele din confruntările anterioare . În timp ce principiile
generale pot fi aceleași, nu se poate ni ciodată f ace o paralelă totală î ntre doua
conflicte din perspectiva aplicării lor.377
Adep ți ai „strategiei indirecte" (B. H . Liddell Hart, A. Beaufre) au privit
noțiunea de război din perspectiva ducerii acestuia și cu mijloace nemilitare.
În asemenea condiții, se poate aprecia că r ăzboiul contemporan este
caracterizat prin: stadii diferite de violență; aplicarea legilor și principiilor proprii;
alternarea for melor și procedeelor de ducere a razboiului; constituirea grupărilor
de forțe și mijloace participante la co nfruntarea armată în accord cu factorii de
situație ; limitarea acțiunilor în timp și spațiu; etc.
Mai r emarcăm și faptul că războiul actual, mai ales cel al viitorului , va
purta amprenta structurii societății informaționale.
Instituțiile cu atri buții în domeniul siguranței naționale funcționează și ele
potrivit unor principii. Nu există domeniu de activitate care să nu aibă la bază
principii clare, formulate pe baza experienței anterioare, de -a lungul timpului,
urmărindu -se o eficientizare a acti vităților, astfel încât să fie atinse obiectivele
într-un timp cât mai scurt, depunând un efort cât mai rațional. Totodată, având în

376 Gen Donn A Starry, The Principles of War , Military Review, September 1991 , pp. 11 -12
377 V.K. Sood, Low Intensity Conflict: The Source of Third World Instability , Studies in Conflict and Terrorism,
Vol 15, pp. 238

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
247 din 307
vedere istoricul democratic relativ scurt al comunitații naționale de informații,
viabilitatea principiilor activității inf ormativ -operative este ușor discutabilă. Cu
toate acestea, activitatea serviciilor de informații se regăsește ferm și clar stipulată
în ordine și reglementări specifice. Principiile activității informativ -operative
pentru realizarea securității naționale a u caracter de universalitate și se întemeiază
pe acoperirea riscurilor activității de informații, contrainformații și de securitate.
Se prefigurează transformări în ceea ce privește principiile de organizare si
de purtare a acțiunilor militare, ca urmare a noii revoluții tehnico -militare.
Războiul informațional va avea o importanță din ce în ce mai mare, sfidând
mijloacele și metodele tradiționale specifice acțiunilor militare, pre cum și a celor
neconvenționale. Este necesară stabilirea principiilor de org anizare și ducere a
războiului informațional, care ar trebui să cuprindă , pe lângă cele arătate, și :
,,concordanța misiunilor de război informațional cu situația reală a acțiunilor
militare: subordonarea scopului, a misiunilor și a măsurilor de război
informațional concepției generale a operației (luptei); repartiția rațională a
măsurilor de război informațional pe forme și etape ale acțiunilor militare;
combinarea raționala a formelor și a metodelor luptei armate cu cele de război
informațional” 378. Câmpul de luptă al viitorului va fi unul extins, în timp și
spațiu , în care se vor utiliza toate resursele disponibile din teatrul de operații sau
alte zone .
Lupta armată modernă constă în angrenarea de mari mase de oameni, direct
sau indirect, utilizând mijloa ce tehnice complexe și diversificate, angajând
multiple resurse tip economic, financiar, rehnologic, științific. Succesul în
operațiuniel militare însă, este dat mai ales de cunoașterea și respectarea legilor și
principiilor luptei armate, precum și a regu lilor și normelor aferente acestora.
Totodată, principiile luptei armate sunt dependente și de factori externi proceselor
proprii, precum : elemente economice, tehnico -științifice ale unui stat, moralul și

378 Ionel Bă rbulescu, Razboiul și lupta armata . Continutul și fizionomia general a luptei armate , în http://www.
armyacademy.ro/reviste/2_2001/c3.html , accesat la 23.03.2016

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
248 din 307
atitudinile populației, moralul armatei, nivelul de pregătire a cadrelor militare,
politica statului, etc. În funcție de aceste variabile, principiile generale ale luptei
armate – idei fundamentale ce caracterizează acte normatative militare (ordine,
dispoziții, regulamente, directive) – pot suferi modific ări odată cu evoluția
societății și a armatei , motiv pentru care ( într-o lume a diversificării și dezvoltării
diverselor categorii de forțe ș i a armelor utilizate, a diferitelor medii de acțiune)
beligeranții își ale g propriul set de principii ale luptei a rmate pe care le pun în
aplicare. Astfel, considerăm că este necesară o armonizare a principiilor, formelor
și procedeelor de acțiune specifice luptei armate și fiecărei categorii de forțe ,
pentru a atinge gradul maxim de eficiență .
Totodată, luând în cal cul translatarea centrului de greutate al luptei armate
în plan politic, economic, administrativ, de infrastructură etc. , putem observa
adesea grave încălcări în materie de drept internațional umanitar, astfel că a vem
de-a face cu pierderi majore în rândul populației civile. În acest caz, considerăm
că este necesar ca principiile luptei armate să fie aplicate și prin raportare la
aspecele dreptului umanitar internațional, pentru evitarea pe cât posibil a
pierderilor în rândul populației necombatante.
De ase menea, susținem necesitatea continuării demersurilor pentru
dezvoltarea Comunit ății Naționale de Informații , cu mențiunea ca aceasta s ă fie
rezultatul unui cadru legislativ adecvat, și adaptat la evoluțiile mediului
international de securitate și, totodat ă, să integreze domeniile militar, politic,
diplomatic, economic, social, tehnologic. În același context, considerăm că
parteneriatele dintre serviciile de informații românești și structurile euro -atlantice
necesită o abordar e unitară, în vederea asigurări i securităț ii regionale și
internaționale. Propunem în același timp armonizarea legilor domeniului
intelligence și clarificarea cadrului teoretic, precum și de finirea unitară a
conceptelor, în acord cu dinamica mediului de securitate. Mediul de securitate
actual, impune , totodată, o armonizare a principiilor luptei armate cu cele ale
activitat ății de intelligence , în vederea unei viziun i clare asupra viitoarelor

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
249 din 307
configurații geopolitice și geostrategice. Războiul, pe care îl considerăm o artă de
natură dist ructivă se va duce prin noi mijloace și metode de purtare , astfel că
principiile luptei armate vor avea nevoie de continuă reevaluare și modernizare,
munca nefiind niciodată terminată.
Demersul științific întreprins este rezultatul acumulărilor din peri oada
documentării, elaborării referatelor de cercetare științifică și a finalizării tezei de
doctorat. În elaborarea tezei, atât în ceea ce privește fondul, cât și forma, am
respectat cerințele formulate în Regulamentul Școlii Doctorale din cadrul
Universi tății Naționale de Apărare ,,Carol I ", sugestiile și recomandăr ile comisiei
de îndrumare, făcut e pe durata susținerii referatelor de cercetare științifică și în
analiza lucrării în ansamblul său. Lucrarea elaborată nu este și nu poate fi
exhaustivă. Este u n răspuns la o temă complicată, riscantă în abordare, o analiză
și o formulare a punctelor de vedere, aspect ce ne -a determinat să dăm frâu liber
gândurilor și ideilor, ieșind astfel , uneori, din tiparele exprimărilor politizat e,
dominate de un limbaj dipl omatic și de evitare a răspunsurilor unice și directe.
Mediul științific din Universitatea Națională de Apărare ,,Carol I ” ne-a permis să
ne manifesăm libertatea de exprimare, pe care am utilizat -o cu multă atenție și
responsabilitate.
Ne exprimăm speran ța ca lucrarea să fie utilă celor interesa ți de subiect, că
ea deschide calea unor abordări ulterioare pe aceeasi problematică sau altele
apropiate, în legătură cu locul și rolul științei militare, a legilor și principiilor
luptei armate și în activitatea de intelligence.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
250 din 307

ACRONIME
CCOA – Centrul de Coordonare Operativă Antiteroristă
CBRNE – chimic, biologic, radiologic, nuclear și explozivi cu randament ridicat
CCIRM – Coordonarea Culegerea și Managementul Cerințelor de Informații
CIA – Central Inte lligence Agency
CIC – Cerințe de Informații Critice
CIP – Cerințe de Informații Prioritare
CNAI – Colegiul Național de Afaceri Interne
CNAP – Colegiul Național de Apărare
CNI – Comunitatea Națională de Informații
CNI – Colegiul Național de Informații
CSAT – Consiliul Suprem de Apărare a Țării
CYBERINT – Cyber intelligence
DGIA – Girecția Generală de Informații a Apărării
DGPCT – Direcția Generală de Prevenire și Combatere a Terorismului
DIM – Direcția de Informații Militare
DIPI – Departamentul de Informați i și Protecție Internă
DS – Directoratul de Securitate al Comisiei Eur opene
DSM – Direcția de Siguranță Militară
ELINT – Electronic Intelligence
COMINT – Communications intelligence
ESC – NATO – Divizia pentru Provocări Emergente de Securitate
Europol – European Police Office
EUSC – European Union Satellite Centre
FBI – Biroul Federal de Investiga ții
HUMINT – Human Intelligence
IMINT – imagery intelligence

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
251 din 307
INTDIV – Intelligence Division of the European Military Staff
Interpol – International police
IU – NATO – Unitatea pentru Informații (NATO)
JCS – Joint Chiefs of Staff
MAI – Ministerul Afacerilor Interne
MApN – Ministerul Ap ărării Naționale
MASINT – Measurement and signature intelligence
NATO – Organizația Tratatului Atlanticului de Nord
NOS – NATO – Oficiul de Securitate (NATO)
NPG – Grupul pentru Planificare Nucleară
OCEMN – Organizația Cooperării Economice a Mării Negre
OII – Oficiul de Informații Integrate
ONU – Organizația Națiunilor Unite
ORNISS – Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat
OSCE – Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa
OSINT – (open source intelligence) intelligence din surse deschise
PNPI – Planul Național de Priorități Informative
PCR – Partidul Comunist Român
PESC – Politica externă și de securitate comună
PSAC – Politica de apărare
RADINT – radio intelligence
SNPCT – Sistemului Național de Prevenire și Combatere a Terorismului
SATINT – salellite intelligence
SIE – Servicul de Informații Externe
SIGINT – Signals in telligence
SITCEN –Joint Situation Centre
SPP – Serviciul de Protecție și Pază
SRI – Serviciul Român de Informații
STS – Serviciul de Telecomunicații Speciale

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
252 din 307
SUA – Statele Unite ale Americii
TECHINT – Technical intelligence
TELINT – Telemetry intelligence
UE – Uniunea Europeană
UNAP – Universitatea Națională de Apărare
URSS – Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
WTC – World Trade Center

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
253 din 307

LISTĂ ANEXE

1. Teoreticieni militari și lucrările lor fundamentale
2. Elementele componente (d isciplinele științifice) ale științei militare
3. Principii ale războiului
4. Principii ale altor operații decât războiului
5. Surse de colectare a informațiilor
6. Conul veridic
7. Servicii și structuri cu atribuții de informațiii din România
8. Agenții de intelligence la nivel internațional
9. Corespondențe între principiile luptei armate și cele ale activității de
intelligence
10. Organizarea Comunității Naționale de I nformații
11. Organizar ea Oficiului pentru Informații I ntegrate

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
254 din 307

BIBLIOGRAFIE

I. LEGI, ORDONANȚE ȘI HO TĂRÂRI DE GUVERN
1. Constituția României , Monitorul Oficial, Partea I nr. 767 / 31 octombrie
2003
2. HG nr. 585/2002 – pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a
informațiilor clasificate în Romania , Monitorul Of icial nr. 485 din 5 iulie
2002
3. HG nr. 676/2007 privi nd domeniile de studii universitare de licență,
structurile instituțiilor de învățământ superior și specializările o rganizate de
acestea , Monitorul Oficial nr. 48 1 din 18 iulie 2007
4. Lege privind activitatea de informații, contrainformații și de securitate,
propunere de proiect, în http://old.presidency.ro/static/ordine/CSAT/
Proiect_Lege_activitate_ informatii -contrainformatii.pdf
5. Legea 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate, Monitorul
Oficial nr. 248 din 12 aprilie 2001
6. Legea nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român
de Informații , Monitorul Oficial nr. 33 din 7 martie 1002
7. Legea nr. 16/1996 – a Arhivelor Naționale , Monitorul Oficial nr. 71 din 9
aprilie 1996)
8. Legea nr. 182/2002 – privind protecția informațiilor cla sificate, Monitorul
Oficial nr. 248 din 12 aprilie 2002
9. Legea nr. 191/1998 – privind organizarea și funcționarea Serviciului de
Protecție și Pază , Monitorul Oficia l nr. 402 din 22 octombrie 1998 ,
modificată și comple tată prin OUG nr. 103/2002, Monitorul Of icial nr. 669
din 9 septembrie 2002 , aprobată prin Legea nr. 67/2003, Monitorul Oficial
nr. 183 din data de 24 martie 2003

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
255 din 307
10. Legea nr. 384/2006 – privind statutul sold aților și gradaților voluntari,
Monitorul Oficial, Partea I nr. 868 in 24/10/2006
11. Legea nr. 415/2002 – privind organizarea și funcționarea Consiliului
Suprem de Apărare a Țării , Monitorul Oficial nr. 494 din 10 iulie 2002
12. Legea nr. 51 /1991 privind securitatea națională a României, republicată în
Monitorul Oficial nr. 190 din 18 martie 2014
13. Legea nr. 535/2004 – privind preveni rea și combaterea terorismului,
Monitorul Oficial nr. 1161 din 8 decembrie 2004
14. Legea nr. 76/1993, pentru rat ificarea Constituției și a Convenției Uniunii
Internaționale a Telecomunicațiilor , semnată la Geneva la 22.11.1992 ,
Monitorul Oficial nr. 272 din 25 noiembrie 1993
15. Legea nr. 80/1995 – privind statutul cadrelor militare, Monitorul Oficial
Partea I nr. 155 / 20 iulie 1995
16. Ordinul nr. 4843/2006 privind domeniile pentru studii universitare de
doctorat, sistemul de criterii și metodologia de evaluare a instituțiilor de
învățământ superior pentru aprobarea organizării studiilor universitare de
doctorat , Monitorul Oficial nr.691 din 11august 2006
17. OUG nr.153/2002 , aprobată prin Legea nr.101/2003 – privind Oficiul
Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat , Monitorul Oficial nr.
207 din 31 martie 2003
18. OUG nr. 18/2002 privind funcționarea Sistemului național unic pentru
apeluri de urgență , Monitorul Oficial nr. 81 din 1 februarie 2002, apr obată
de Legea nr. 398/2002
19. OUG nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a
comunicațiilor , aprobată de Legea nr. 591/2002, Monitorul Oficial nr. 457
din 27 iunie 2002
20. Decretul nr. 181/26 martie 1990 – privind înființarea Serviciul Român de
Informații
21. Legea nr . 92 din 24 iulie 1996 privind organizarea și funcționarea

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
256 din 307
Serviciului de Telecomunicații Speciale, Monitorul Oficial nr.169 din 30
iulie 1996
22. Legea nr. 1/1998 – de organizare și funcționare a SIE , Monitorul Oficial,
Partea I, nr.511 din 1 8.10.2001) actualizată și modificată prin OUG nr.
154/2001 și 98/2004 , Monitorul Oficial Partea I, nr. 108 3 din 22.10.2004
23. Hotărârea Parlamentului României nr. 44/28.10.1998 – privind
constituirea, organizarea și funcționarea Comisiei parlamentare special e
pentru controlul activității Serviciului de Informații Externe
24. OUG nr. 7/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 92/1996,
aprobata de Legea nr. 332/2002, Monitorul Oficial nr. 116 din 12 februarie
2002
25. HG nr. 1349 din 27 noiembrie 2002 – privi nd colectarea, transportul,
distribuirea și protecția, pe teritoriul României, a corespondenței
clasificate , Monitorul Oficia l nr. 909 din 13 decembrie 2002
26. Hotărârea CSAT nr. 136/23.06.2004 – Proiectul Doctrina națională a
informațiilor de securitate
27. Legea nr. 346 din 21 iulie 2006 – privind organizarea și funcționarea
Ministerului Apărării, Monitorul Oficial nr. 654/28 iul. 2006
28. OUG nr. 30 din 25 aprilie 2007 – privind organizarea și funcționarea
Ministerului Internelor și Reformei Administrative , Monitorul Oficial nr.
309 din 9 mai 2007
29. Hotărârea CSAT nr. 168/18.12.2007 – Strategia de comunicare și
diseminare a informațiilor pentru prevenirea și limitarea efectelor unei
situații de risc terorist sau criză teroristă

II. REGULAMENTE ȘI INSTRUCȚIUNI M ILITARE ROMÂNEȘTI
1. Doctrina națională a informațiilor pentru securitate , Editura Serviciului
Român de Informații, București, 2004
2. F.T.-1, Doctrina operațiilor Forțelor Terestre , București, 2007

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
257 din 307
3. F.T.-3, Manualul de tactică generală a Forțelor Terestre , Bucu rești, 2007
4. Politica europeană de securitate și apărare , Departamentul pentru
integrare euroatlantică și politica de apărare, MApN, 2006
5. S.M.G. -65, Manualul de planificare a operațiilor, București, 2011
6. Strategia de informații a SRI 2015 -2019
7. Strategia de securitate națională a României , București, 2007
8. Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii
Europene – Viziune comună, acțiuni comune: o Europă mai puternică ,
2016
9. Strategia națională de apărare a României , București, 2010
10. Strate gia națională de apărare a României , București, 2015
11. Strategia Uniunii Europene pentru lupta împotriva terorismului , 2005
12. Viziunea S.R.I. 2007 -2010
13. Viziunea S.R.I. 2011 -2015

III. REGULAMENTE ȘI INSTRUCȚIUNI MILITARE STRĂINE
1. AJP- 2, Allied Joint Doctrine For Intelligence, Counterintelligence And
Security , NATO , 2016
2. AJP 3. 10 – Allied Joint Doctrine for Information Operations, NATO, 2009
3. AJP-01(D) , Allied Joint Doctrine , UK, 2010
4. CIA, Executive Order 12333, United States Intelligence Activities,
December 4, 1981, în https://www. cia.gov/about -cia/eo12333.html
5. Commission on Organization of the Executive Branch of the Government
[the Hoover Commission], Intelligence Activities, June, 1955
6. Commission on the Roles and Capabilities of the United States Intelligence
Community, Preparing for the 21st Century: An Appraisal of US
Intelligence, Washington, DC: Government Printing Office, 1996
7. Director of National Intelligence, 500 Day Plan. Integration and
Collaboration , October, 10, 2007, http://dni.gov/500 -day-plan/500 -day-

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
258 din 307
plan.pdf
8. Field Manual 3 -0, Introduction to the principles of war and operations , în
http://www.mc.edu/rotc/files/5513/1471/7260/MSL_201_L02b_Intro_to_P
rinciples_of_War__Operations.pdf
9. FM – 105, Operations, Iunie 1993
10. Intelligence Reform and Terrorism Prevention Act – semnat la 17
decembrie 2004 de președintele american George W. Bush
11. Joint and National Support to Military Operations , în
http://www.dtic.mil/doctrine/new_pubs/jp2_01.pdf
12. Joint Doctrine Pu blication 0 -01(JDP 0 -01) (4th Edition ), November 2011
13. Joint Publication 1 -02 Department of Defense Dictionary of Military and
Associated Terms , US Department of Defense (12 July 2007)., 2007 -10-01
14. Joint Publication 2 -0, 22 octombrie 2013, United States of America, în
https://fas.org/irp/doddir/dod/jp2_0. pdf
15. Joint Publication 2 -0, 22 octombrie 2013, United States of America, în
https://fas.org/irp/doddir/ dod/jp2_0.pdf
16. Joint Staff Officers Guide Publication 1. (Norfolk: Armed Forces Staff
College, 1997), http://www.au.af.mil/au/awc/awcgate/pub1/index2000.htm
17. Joint Staff Officers Guide Publication 1. Norfolk: Armed Forces Staff
College, 1997, în
http://www.au.af.mil/au/awc/awcgate/pub1/index2000.htm
18. JP 2-01, Chapter I, I -4 în http://www.dtic.mil/doctrine/new_pubs/
jp2_01.pdf
19. Learning With Professi onals: Selected works from the Joint Military
Intelligence College , Joint Military Intelligence College, Booklife, 2010
20. Russian Federation Federal Law No. 40 -FZ Adopted by the State Duma
22 February 1995 Signed by Russian Federation President B. Yeltsin a nd
dated 3 April 1995 , în http://fas.org/irp/world/russia/docs/
law_950403.htm ,

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
259 din 307
21. The Europea n Security Strategy (ESS), http://www.consilium. europa.eu
22. United States Intelligence Community, Information Sharing Strategy ,
February 22, 2008, http://www.dni.gov/reports/IC_Information_Sharing_
Strategy.pdf
23. US National Defense Strategy, http://archive.defense.gov/pubs/2008
NationalDefenseStrategy.pdf
24. US National Strategy for Combating Terrorism , September 2006,
http://www.whitehouse.gov

IV. LUCRĂRI DE AUTORI ROMÂNI
1. *** Culegere de termeni, concepte și noțiuni de referință din domeniile
politicii militare, securității naționale și apărării armate, București, 2000
2. *** Dicționarul explicativ al limbi i române , Editura Academiei, ediția a II
a, București, 1996
3. *** Elemente de strategie militar ă, Editura Militară, București, 1975
4. *** Tratat de știință militară, vol.I, Editura Militară, București, 2001
5. Agrigoroaiei, Mona, Rolul Intelligence în securitatea națională , în
http://powerpolitics.ro/rolul -intelligence -in-securitatea -nationala/
6. Andreescu A. (coordonator), Terorismul internațional, flagel al lumii
contemporane , Edi tura M.A.I., București, 2003
7. Andrei Vocilă, Operațiuni militare în zona de conflict , în https://
andreivocila.wordpress .com/2010/10/24/operatiuni -militare -in-zona -de-
conflict/#more -8801
8. Aparaschivei, Sorin, Spre o nouă dimensiune a culturii de intelligence:
Inteligence -ul strategic , Revista Română de Studii de Intelligence nr.
5/iunie 2011
9. Arădăvoaice Gh., Iliescu D., Niță L. D., Terorism, antiterorism,
contraterorism , Edit. Antet, Oradea, 2002
10. Averescu, Alex andru, Rezumatul lecțiunilor de tactic ă generală . Predate

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
260 din 307
în anul al II -lea de studiu, București, 1903
11. Barbulescu, Ionel, Razboiul și lupta armata . Continutul și fizionomia
general a luptei armate , în http://www.armyacademy.ro /reviste/2_2001
/c3.html
12. Barna, Cristian, Terorismul. Ultima soluție? , Editura Top Form, București,
2007
13. Bidu, Ioan, Riscuri în analiza decizională de siguranță națională ,
București, Editura ANI, 2004
14. Blidaru, Horați u, Reforma sectorului de intelligence după 11 septembrie
2001 – experiența franceză , a XIV -a sesiune de comunicări științifice cu
participare internațională, Academia Națională de Informații, București,
20-21 noiembrie 2008
15. Bodunescu I., Terorismul – fenom en global , Edit. Odeon, București, 1997
16. Bonaparte, Napoleon, Manualul comandantului. Maxime Napoleoniene ,
Editura Helicon, Timi șoara, 1996
17. Borșa Sergiu -Viorel, Problematica Comunității de Informații românești în
context european , teză de doctorat , Univer sitatea ,,Babeș -Bolyai”, Cluj –
Napoca, 2013
18. Căzănișteanu, C., Zodian, V., Pandea, A., Comandanți militari -dicționar,
Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983
19. Cristache, Iulian, Dimensiunea funcțională a managementului planificării
resurselor pentru apărare în forțele tereste, în http://www.revista.forter.ro/
2010_4_t/04 -log/02.htm
20. David, Aurel V., Doctrine, politici și strategii de securitate, Editura
Fundației ,,România de M âine”, București, 2008
21. Deac, Aron Liviu, Teoria general ă a științei militare , Editura Academiei
de Înalte Studii Militare, București, 1996
22. Deac, Aron -Liviu, Irimia, Ion, Securitate și apărare națională , Editura
A.I.S.M., București, 1999

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
261 din 307
23. Degeratu, Constanti n, Tudose, Mihai, Văduva, Gheorghe, Război,
cunoaștere, adevăr , Editura Nemira, București, 2012, în
http://iss.ucdc.ro/studii -pdf/Razboi%20Cunoastere%20Adevar.pdf
24. Diaconescu, D orina, Sistemul de intelligence în UE, https://
studiide securitate.wordpress.com/2011/04/13/sistemul -de-intelligence -in-
ue/
25. Dolghin N., Riscuri și amenințări la adresa securității României , Edit.
UNAp, Bucuresti, 2004
26. Drăgan, Gleb, Știința și arta, Studii și comunicări/DIS, vol.IV, Academia
Română, București, 2011
27. Duțescu, Laurențiu, Componenta terestră în operațiile intrunite, Editura
Universității Naționale de Apărare “Carol I”, București 2006
28. Duțu, Petre, Amenințări asimetrice sau amenințări hibride: delimitări
conceptuale pentru fundamentarea securității și apărării naționale , Editura
Universității Naționale de Apărare „Carol I” București, 2013
29. Efraim, Halevi, Omul din umb ră, Editura RAO, București, 2006
30. Giurcă, Ion, Diplomație publică, note de curs, Universitatea Hyperion,
București, 2015
31. Groza, Bogdan Ioan , Teză de doctorat “Construcții criptografice hibride,
bazate pe tehnici simetrice și asimetrice – aplicații în sisteme de
conducere ”, Editura Politehnică, Timișoara, 2008
32. Gusti, Dimitrie, Opere , vol.IV, Editua Academiei R.S.R., București, 1970
33. Han, Lauren țiu Sorin, Cultură de securitate și intelligence versus cultură
politică și organizațională , în http://intelligence.sri.ro/cultura -de-
securitate -si-intelligence -verus -cultura -politica -si-organizationala
34. Iancu, Niculae, Tranciuc, Gabriela, Planificare și st rategie în procesul de
reformă a SRI , International Journal of Intelligence and
CounterIntelligence, volumul 25, nr. 1
35. Ilcu, Daniel, Conceptualizarea securității în cadrul Uniunii Europene ,

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
262 din 307
Sesiunea anuală de comunicări științifice, Politici și strategii în gestionarea
conflictualității, Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, Centrul de
Studii Strategice de Apărare și Securitate, vol. 5București, 2008
36. Jora, Lucian, Diplomația publică a Uniunii Europene, Editura Institutului
de Științe Politice și Rel ații Internaționale, București, 2014
37. Lefter, Marius, Riscuri și amenințări pentru securitatea cetățeanului și a
comunității, în http://geopolitics .ro/riscuri -si-amenintari -pentru -securitatea –
cetateanului -si-a-comunitatii/
38. Liteanu, Traian, Schimbul de informații pentru contracararea crimei
organizate, în Strategii de apărare și securitate la frontiera răsăriteanăa
N.A.T.O. și U.E , Volumul 2, Editura Universității Naționale de Apărare
„Carol I”, București, 2006
39. Liteanu, Traian, Securitate și instituții, Editura A.N.I., Bucuresti, 2004
40. Lunca, Marilena, Cross -, Inter -, and Transdisciplinary Methodologies for
Anticipative Systems, congres Paris, 19 -22 se ptembrie 2005,
http://www.unizar.es/sociocybernetics/congresos/paris_simposium/papers/
lunca.pdf
41. Maior, George Cristian, “Incertitudine, g ândire strategică și relații
internaționale în secolul XXI ”, Editura Rao, București, 2009
42. Maior, George Cristian, “Noul aliat. Reg ândirea politicii de ap ărare a
României la începutul secolului XXI ”, Editura Rao, Bucure ști, 2009 .
43. Maior, George Cristian, Intelligence eficie nt: de la control la cooperare ,
în Revista „ 22”
44. Maior, George Cristian, Nițu, Ionel, Ars analytica. Tendințe și provocări
în analiza de intelligence , București, Editura Rao, 2013
45. Malița, Mircea, Nonlinear Views on the Economic Crisis , Editura Expert,
2011
46. Manolescu, Ion, Evolu ția și filozofia războiului, Tipografia N. Stroilă,
București, 1945

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
263 din 307
47. Marin, Ionel, Comunitatea de Informații – soluția problemelor de
securitate , Editura ANI, București, 2004
48. Marin, Vasile, Știința militară -componentă fundamentală a gâ ndirii
militare. Componentele științei militare, 2006, în http://conference.
dresmara.ro/ ,
49. Medar, Sergiu, Transformarea serviciilor de informații în contextul actual
de securitate [Masa rotundă „Societate, De mocrație, Intelligence ], în:
Cultura, București, An. 3, Nr. 43, 30 oct. 2008
50. Megheșan, Karin Maria, Intelligence, diplomație și decizia de politică
externă. Rolul intelligence în negocierile internaionale , Teză de doctorat,
Universitatea din București, 201 1
51. Mitu, Theodor, Mitu, Daniela, OSINT la granița dintre secret și public ,
Revista Română de Studii de Intelligence, nr. 4/2010, p. 48 în
http://www.animv.ro/files/RRSI –4-.pdf
52. Moștoflei Constantin, Strategii de apărare și securitate la frontiera
răsăritean ă a N.A.T.O. și U.E., Volumul 2, Editura Universității Naționale
de Apărare „Carol I”, București, 2006
53. Munteanu M., Alexe V., Misterele din 11 septembrie și noua ordine
mondială , Editura Ziua, București, 2002
54. Mureșan, Mircea, Mureșan Doina, NATO transforma tion and expansion ,
Revista Impact Strategic, Nr. 1[22], Editura UNAp, București, 2007
55. Mureșan, Mircea, Văduva Gheorghe, Războiul viitorului, viitorul
războiului , București, Editura UNAp, Bucuresti, 2004
56. Nicolaescu, Gheorghe, Gestionarea crizelor politico -militare , Edit. TOP –
Form, Bucuresti, 2003
57. Niță, Cristian, Despre eșecurile în intelligence și necesitatea unui proces
„After Action Review” (AAR) în domeniul analitic , în Revista Română de
Studii de Intelligence, nr. 3, octombrie 2010
58. Nițu, Ionel, Către o nouă paradigmă de intelligence? , în http://www.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
264 din 307
oranoua.ro/ionel -nitu-catre -o-noua -paradigma -de-intelligence/
59. Nițu, Ionel, Ghidului analistului de intelligence, Ed. Academiei Na ționale
de Inorma ții, București, 2014
60. Ochea, Lionede Comunitatea de informații a României. Tradiție și
modernitate, Editura RAO, București, 2005
61. Onișor, Constantin, Mihalache, Veronica, Liteanu, Traian, NATO –
securitate integrată , Editura ANI, București, 2006
62. Onișor, Constantin, Teoria strategiei militare, Editura Academiei de Înalte
Studii Militare, București, 1999
63. Otu, Petre, Or oian, Teofil, Ion, Emil, Personalități ale gândirii militare
românești , vol.I, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, București,
1997
64. Paul, Vasile, Noul terorism, amenințare asimetrică . în „Dosare
ultrasecrete”, 24 noiembrie 2001
65. Pavel, Gheorghe, Curs de artă militară, Editura Universității Naționale de
Apărare ,, Carol I ’’, Bucure ști, 2006
66. Pelinescu, Marilena, Politica externă a României după 11 septembrie
2001, Lucrare de disertație, Coordonator știintific: Prof. univ. Ion Mircea
Pascu, Școala Națio nală de Știinte Politice și Administrative, București,
2007
67. Petrescu Stan, Despre Intelligence Spionaj – Contraspionaj , Edit. Militară,
București, 2007
68. Petrescu, Stan, Apărarea și securitatea europeană , Edit. Militară,
București, 2006
69. Petrescu, Stan, Polit ici, strategii și instituții de securitate, curs
postuniversitar, Editura Academiei Național de Informații, București, 2007
70. Pirnea, Vasile, Dimensiunea de securitate și apărare a Uniunii Europene,
Editura Centrului Tehnic -Editorial al Armatei, Bucure ști, 2005
71. Plăvițu, Dan, Informațiile militare – vector al securității naționale a

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
265 din 307
României , Revista Infosfera, Anul 1, nr. 3/2009
72. Pogoreanu, Dan, Informațiile și surprinderea strategică: analiza
prospectivă a semnalelor slabe , Revista Impact Strategic, nr. 2/201 5
73. Pop, Marta, Serviciile de informatii si noile media , Revista Intelligence,
Anul 5, serie nouă, nr.12 , publicație editată de SRI, septembrie 2008
74. Popa , Vasile, Implicațiile globalizării asupra securității naționale , Editura
Universității Naționale de Apă rare,,Carol I ”, București, 2005
75. Popescu, Mihail, Constituirea și modul de acțiune al grupărilor de forțe
cu rol operativ din Forțele Terestre , București, 2002
76. Purica, Ionuț, Nonlinear Approaches to Crisis and Conflict , Editura
Expert, 2011
77. Rădoi, Mireille , Servicii de informații și decizia politică, Editura Tritonic,
București, 2005
78. Răutu, D., Știința militară sovietică, Editura Militară, București, 1962
79. Savu, Gheorghe, Informațiile militare și surprinderea strategică, Editura
Universității Naționale de A părare ,,Carol I ”, Bucure ști, 2006
80. Savu, Gheorghe, Prezent și perspective , Revista Infosfera, Anul 1, nr.
3/2009
81. Sârbu, Sebastian, Despre cultura de securitate, în
http://www.caleaeuropeana.ro/editorial -sebastian -sarbu -despre -cultura -de-
securitate
82. Sindie, Corina -Gabriela, Coresponden țe între principiile noului război,
luptei armate și cele ale activității de intellligence, în
http://www.spodas.ro/revista/index.php/revista/article/view/280/259
83. Sindie, Corina -Gabriela, Dimensiuni operaționale privind activitatea de
intelligence, în
http://www.spodas.ro/revista/index.php/revista/article/viewFile/192/190
84. Sindie, Corina -Gabriela, Eșecurile în activitatea de intelligence și
combaterea lor în contextul de securitate actual , în

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
266 din 307
http://www.spodas.ro/revista/index.php/revista/article/view/155/0
85. Șelaru, Dan, Lebăda neagră, în http://romaniadeieri.
blogspot.ro/2009/06/lebada -neagra.html
86. Șelaru, Dan, Următoarea lebădă neagră , în http://romaniadeieri.
blogspot.ro/2012/03/urmatoarea -lebada -neagra.html ,
87. Ștefan, Teodo ru, Toma, Gheorghe, Liteanu, Traian, Degeratu, Constantin,
Spațiul european sub impactul provocărilor globalizării , Edit. ANI,
București, 2008
88. Tabără, Vasile, Dezv oltarea capacității administrative , București, Editura
C.H. Beck, 2012
89. Tabără, Vasile, Științ a administrației , București, Editura Universității
Naționale de Apărare „Carol I”, 2013
90. Tatu, Alexandru, Managementul informațiilor de securitate națională în
contextul noilor amenințări asupra securității naționale , în
http://cssas.unap.ro/ro/pdf_publicat ii/cs08 -11.pdf
91. Tătaru, Gheorghe, Valențele conceptului securitate, Editura Universității
Naționale de Apărare ,,Carol I ”, București, 2006
92. Timofte, Alexandru Radu, Olaru, Emil, Cărbunaru , Ciprian, Activitatea de
protecție și contraterorism în armata română . Priorități de dezvoltare, în
Revista Infosfera, Anul 2, Nr. 2, 2010
93. Toma Gheorghe, Hedeșiu Emil, Stoica Constantin, Securitatea
internațională sub impactul globalizării , Editura ANI, București, 2007
94. Tomescu, Mircea, Armata, rolul și puterea ei morală , Institutul de Arte
Grafice,,Ramuri ” S.A., Craiova, 1927
95. Tomescu, Mircea, Știință militară și doctrină românească, Fundația
pentru Literatură și Artă, București, 1937
96. Topliceanu, Dan, Săulea, Dănuț, Surprinderea și evitarea surprinderii în
războiul modern. St udiu de artă militară, Editura Tempus, București, 2000
97. Troncotă, Cristian, Arhitectura de informații la nivelul Uniunii Europene ,

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
267 din 307
curs, Comunități de informații moderne, Editura ANI, 2009
98. Troncotă, Cristian, Blindaru, Horațiu, Careul de ași – Serviciile se crete
ale Marii Britanii, SUA, Rusiei și Israelului , Editura Elion, București, 2004
99. Troncotă, Cristian, Cristescu, Eugen, Asul serviciilor secrete românești.
Memorii, mărturii, documente , București, Editura Roza Vânturilor, 1994
100. Troncotă, Cristian, Neag, M ihai-Marcel, Tabară, Vasile, Instituțiile
Comunității de Intelligence , Editura Academiei Forțelor Terestre, Sibiu,
2014
101. Țenescu, Fl., Cunoștințe generale asupra războiului și studiul lui,
Tipografia Școalei Militare de Artilerie, București, 1921
102. Țenu, Cost ică, Stăncilă, Lucian, Popescu, Constantin, Probleme
fundamentale ale științei militare. Studii strategice, curs, Editura
Universității Naționale de Apărare ,,Carol I ”, Bucure ști, 2010
103. Văduva Gheorghe, Terorismul contemporan – factor de risc la adresa
securității și apărării naționale, în condițiile statutului României de
membru N.A.T.O., Edit. UNAp, Bucuresti, 2005
104. Văduva, Gheorghe, Principiile r ăzboiului și luptei armate – realități și
tendințe , Universitatea Națională de Apărare, Centrul de Studii Strate gice
de Apărare și de Securitate, București, 2003
105. Văduva, Gheorghe, Rolul științei militare în managementul mediului de
securitate și apărare în procesul de modernizare a societății, Universitatea
Creștină ,,Dimitrie Cantemir ”, Institutul de Studii de Secu ritate, București,
2011
106. Vocilă, Andrei, Competiție și cooperare între agențiile de intelligence
(național și internațional), în https://andreivocila.wordpress.com/2010/
10/20/competitie -si-cooperare -intre-agentiile -de-intelligence -national -si-
international/
107. Zaharia, Cosmin, Aspecte teoretice și practice ale activității serviciilor
statale și guvernamentale de pro tecție a demnitarilor, în condițiile de

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
268 din 307
securitate de la începutul mileniului III , teză de doctorat, Bucuresti, Editura
Universitatii Nationale de Aparare “Carol I”, 2013

V. LUCRĂRI DE AUTORI STRĂINI
1. *** Manualul de intelligence , editat de agențiile de i nformații americane
CIA, NSA, Counterintelligence Field Activity, de pe lângă Departamentul
de Apărare al SUA
2. Abedinaj, Bujar “ Intelligence și contra -intelligence pentru securitatea
națională ”, Revista Ushtarake”, Tirana, Albania, martie, Nr. 1/2013
3. Andru s, D. Calvin, The Wiki and the Blog: Toward A Complex Adaptive
Intelligence Community , iulie 2005, disponibil online la adresa
https://www.cia.gov.
4. Ayalon, Avraham, Advantages and Limitations of the Principles of War ,
Military Review, July 1987
5. Barlow, E eben, Composite Warfare. The Conduct of Successful Ground
Force Operations in Africa, Helion, Limited, 2015
6. Bassford, Christopher, Jomini and Clausewitz -Their Interaction ,
7. Best, Richard A. Jr., Intelligence Information: Need -to-Know vs. Need -to-
Share , Con gresional Research Service, June 6, 2011
8. Bodnar, John W., Warning Analysis for the Information Age: Rethinking
the Intelligence Process , Joint Military Intelligence College, decembrie
2003
9. Bouthoul , Gaston, Traité de polémologie. Sociologie des guerres, Paris,
Payot, 1971
10. Bouthoul, Gaston, Les guerres, éléments de polémologie, Paris, Payot,
1951;
11. Burnett, Steve, Paine, Stephen, RSA Security’s Official Guide to
Cryptography, New York: McGraw -Hill, March 2001
12. Cavell, Stanley, Knowing and Acknowledging, Cambridge University

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
269 din 307
Press, 2002, p. 238
13. Chirot, Daniel, Societăți în schimbare , Editura Athena, București, 1996.
14. Christopher, Andre w; Aldrich, Richard J. Wesley, Wark, K. Secret
intelligence: a reader, Routledge, New York, 2009
15. Chun -Wei, Choo, Information Management for the Intelligent
Organization: The Art of Scanning the Environment . American Society for
Information Science by Information Today, Medford, NJ. 2001
16. Clark, Robert M., Intelligence Analysis: A Target -Centric Approach, Ed.
CQ Press – A Division of Congressional Quarterly Inc., Washington DC,
SUA, 2007
17. Clausewitz, Carl von, Despre r ăzboi, Editura Militară, București, 1982
18. Clausewitz, Carl von, On War , West Sussex: Princeton University Press,
1976
19. Cline, Ray S., The CIA under Reagan, Bush and Case y, Acropolis Book,
Washington D.C., 1981
20. Colin, J., Les Transformation de la Guerre , Paris, 1920
21. Collins, Allan, Studii contemporane de securitate , ed. DEIPress, Tirana,
Albania,
22. Cooper, Robert, Destrămarea națiunilor , Ed. Univers Enciclopedic, 2007.
23. Culm ann, F., Cours de Tactique Générale, d ’après l’ Experence de la
Grande Guerre, Paris, 1921
24. David B Farmer, Do the Principles of War Apply to Cyber War?, School
of Advanced Military Studies United States Army Command and General
Staff College, Fort Leavenw orth, Kansas, AY 2010
25. Davies, Philip H. J., Theory and intelligence reconsidered, Intelligence
theory: Key questions and debates (Studies in intelligence) , Routledge,
2009
26. Dedijer, Stevan, Doing Business in a Changed World: The Intelligence
Revolution a nd Our Planetary Civilization , Competitive Intelligence

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
270 din 307
Review, Vol. 10 (3), John Wiley & Sons, Inc., 1999
27. Diaz, Gustavo, Methodological approaches to the concept of intelligence
failure , UNISCI Discussion Papers, January 2005
28. Didier, Simon, Des avis comp lémentaires sur le renseignement , în
http://www.cdef.terre.defense .gouv.fr/publications/doctrine/doctrine09/vers
i on_fr/libre_reflex/art03.pdf
29. Diez, Thomas, Bode, Ingvild, da Costa, Aleksandra Fernandes Key
concepts in International Relations, Sage Pulications Ltd., London, 2011
30. Dover, Robert; Goodman, Michael S. Spinning intelligence, Columbia
University Press, New York, 2009
31. Dufour, Jean -Louis, Crizele internaționale , Edit. Corint, București, 2002
32. Dvornik, Fr ancis, Origins of Intelligence Services . New Brunswick, NJ:
Rutgers University Press, 1974
33. Efraim, Halevi, Omul din umb ră, Editura RAO, București, 2006, p. 87.
34. Eugene, I., The Perceived Informativeness of Factual Information ,
Technical Report DDI, Oregon Research Institute, 1976
35. Falconi F., Sette A., Osama Bin Laden, Teroarea in Occident , Edit. Alfa,
București, 2002
36. Fingar, Thomas, Reducing Uncertainty: Intelligence and National
Security. Using Intelligence to Anticipate Opportunities and Shape the
Future , Stanford University, California, 2011
37. Fischhoff, Baruch, Hindsight does not equal Foresight: The Effect of
Outcome Knowledge on Judgment Under Uncertainty, Journal of
Experimental Psychology: Human Perception and Performance , 1, 3 (1975)
38. Fleischer, Craig S, Bensoussan, Babette E., Strategic and Competitive
Analysis, Methods and Techniques for Analysing Business Competition,
Upper Saddle River, NJ, Prentice Hall, 2003
39. Foch, F., Principiile r ăzboiului. Conducerea războiului , Editura Militară,
București, 1975

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
271 din 307
40. Friedman, Thomas, The Lexus and the Olive Tree, Picador, New York,
1999
41. Galula, David, Contre -insurrection, théorie et practique, Ed. Economica,
Paris, 2008
42. Gill, Peter, Theories of intelligence: where are we, where should we go
and how might we proceed ?, Intelligence theory: Key questions and
debates (Studies in intelligence), Routledge, 2009
43. Graham Messervy Whiting, Intelligence cooperation in the Euroepan
Union, în The politics of european security, Jess Pilegaard, ed., Danish
Institute for Internati onal Studies, 2004
44. Greenberg, Maurice R., Hanse, Richard N., Making Intelligence Smarter:
The Future of U.S. Intelligence. US Council on Foreign Relations, 1996
45. Haass, Richard, Think Tanks and U.S. Foreign Policy: A Policy -Maker’s
Perspective , în „U.S. For eign Policy Agenda – The Role of Think Tanks in
U.S. Foreign Policy”, volumul 7, nr. 3, noiembrie 2002.
46. Hamilton, Bean, Tradecraft versus Science: Intelligence Analysis and
Outsourcing Research , Institute for European and American Studies, 2006,
disponibi l online la se2.isn.ch/serviceengine/Files/RESSpec Net.
47. Harries, David, Principles of war revised , în http://www.journal .
forces.gc.ca/vo7/no3/harries -eng.asp
48. Hart, Basil Liddell, Strategia acțiunilor indirecte , Editură Militară,
București, 1973
49. Herman, Michael, Intelligence Services in the Information Age. Theory
and practices , London: Frank Cass, 2001
50. Hilsman, Roger, Strategic Intelligence and National Decisions , Glencoe,
Illinois: The Free Press, 1957
51. Huntington, Sam uel P., Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii
mondiale , Edit. Antet, București, 1998
52. Hussey, David E., Per, Jenster. Competitor Intelligence: Turning Analysis

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
272 din 307
into Success , San Francisco, CA: Jossey -Bass, 1999
53. Jaradat M., Bazele managementului , Cluj-Napoca, Ed. Risoprint, 2003
54. Johnson, Lock K., Sketches for a theory of strategic intelligence ,
Intelligence theory: Key questions and debates (Studies in intelligence),
Routledge, 2009
55. Jomini, Baron Antoine de, The Art of War , trans. Capt G.H. Menda ll and
Lt W.P. Craighill, West Point: US Military Academy, 1862
56. Kahaner, Larry, Competitive Intelligence – How to Gather, Analyze and
Use Information to Move Your Business to the Top , Simon & Schuster,
1997
57. Kahn, David, Intelligence theory: Key questions a nd debates (Studies in
intelligence), Routledge, 2009
58. Keegan, John, Intelligence in War: Knowledge of the Enemy from
Napoleon to Al -Qaeda , Alfred A. Knopf, 2003
59. Kerbel, Josh, Olcott, Anthony, Synthesis with the Client, Not Analysing
for Customers , în „Stu dies in Intelligence”, vol. 54, nr. 4, decembrie 2010.
60. Korns, Stephen W., Cyber Operations. The New Balance , disponibil
online la adresa http://www.carlisle.army.mil.
61. Kotler, Philip, Lee, Nancy, Corporate Social Responsibility – Doing the
Most Good for Y our Company and Your Cause , 2005, New Jersey: John
Wiley and Sons, Inc.
62. Lahneman, William J., Gansler, Jacques S., Steinbruner, John D., Wilson
III, Ernest J., The Future of Intelligence Analysis , vol. I/ Final Report ,
Center for International and Securi ty Studies at Maryland, 2006.
63. Lahneman, William J., The Need for a New Intelligence Paradigm , în
„International Journal of Intelligence and CounterIntelligence”, vol. 23, nr.
2, 25 februarie 2010
64. Lavoix, Helene, Strategic foresight & warning analysis , în https://www.
redanalysis.org/category/how -to-foresee -and-warn/basics/

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
273 din 307
65. Lerner, K. Lee, Lerner, Brenda Wilmoth, Encyclopedia of espionage,
intelligence and security , Detroi t, 2004
66. Loch, Johnson, K., Introducere în literatura studiilor de
intelligence, në Strategic Intelligence, vol. I, ed. Praeger Security
International
67. Loch, Johnson, Strategic Intelligence: The Intelligence Cycle, Westport,
Praeger, 2007
68. Lowenthal, Mark, The Burdensome Concept of Failure , în Maurer, Alfred
C., Tunstall, Marion D. and Keagle, James M. (eds.), Intelligence: Policy
and Process. Boulder, Westview Press, 1985
69. Luecke, Richard , Managing Change and Transition , Harvard Business
School Press, 2003
70. Maurer, Alfred C., Tunstall, Marion D. and Keagle, James M. (eds.),
Intelligence: Policy and Process . Boulder, Westview Press, 1985
71. McGann, James G., Think Tanks and Policy Advice in the U.S. , Foreign
Policy Research Institute, august 2005.
72. Melady, Thomas P atrick, Hilscher, Sean, Intelligence – Worldwide
Cooperation , National security and future 3 (9), 2008
73. Mintzberg, Henry Rethinking Strategic Planning , în Long Range
Planning, vol 27, 1994
74. Muller Wille, Bjorn, For our eyes only? Shaping an intelligence
comm unity within the EU , Occasional paper no 50, EU Institute for
Security Studies, ianuarie 2004
75. Naquin, Doug, Building OS Enterprise , DNI Open Source Conference,
11-12 September 2008
76. Neri, Claudio, Serviciile secrete americane, în raportul ,,Tendințe Global e
2030 ”, National Intelligence Council (NIC), în www.formiche.net
77. Ostrovski, Victor, Hoy, Claire, Mossad , Edit. GemPres, Bucuresti, 1997
78. Peter, Gill, Theories of intelligence: where are we, where should we go and

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
274 din 307
how mi ght we proceed? , Intelligence theory: Key questions and debates
(Studies in intelligence), Routledge, 2009
79. Polmar, Norman, Thomas B. Allen. Spy Book: The Encyclopedia of
Espionage . New York: Random House, 1997
80. Powell , Colin, Rolul activității de intellig ence, în http://psiforce.info/rolul –
activitatii -de-intelligence
81. Priest, Dana, Top Secret America: The Rise of the New American Security
State , Little, Brown and Company, 2011
82. Rhodri, Jeffreys -Jones, Cloak and Dollar: A History of American Secret
Intelligen ce, Yale University Press, 2002
83. Rimington, Dame Stella, James Smart Lecture, 3 November 1994, în
https://www.mi5.gov.uk/home/about -us/who -we-are/staff -and-
management/ director -general/speeches -by-the-director -general/director –
generals -james -smart -lecture -1994.html
84. Roger, George, Bruce, James & al, Analyzing Intelligence: Origi ns,
Obstacles and Innovations , Georgtown University Press, 2008
85. Rositzke, Harry. The CIA’s Secret Operations: Espionage,
Counterespionage, and Covert Action , 1988
86. Sarkesian, Sam C, The New Battlefield: The United States and
Unconventional Conflicts, Contri butions in Military Studies , Number 54,
Greenwood Press, Westport, CT: 1991
87. Schneier, Bruce, Secrets & Lies. Digital Security in a Networked World ,
John Wiley & Sons, 2000
88. Scholte, Jan Aart, Beyond the Buzzword: Towards a Critical Theory of
Globalization , în Eleonore Kofman and Gillians Young (ed),
Globalization:Theory and Practice, London,1996, p. 51 ; David Held,
Anthony McGrew, Globalization / Anti -Globalization: Beyond the Great
Divide, 2nd Edition, Polity, Cambridge, 2007
89. Scott, Len, Surse și metode în studiul intelligence. O abordare

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
275 din 307
britanică, vol. I, ed. Praeger Security International,
90. Shulsky, Abram N., Schmitt, Gary J., Războiul tăcut. Introducere în
universul informațiilor secrete, , Editura Polirom, Iași , 2008
91. Smith Richard Harris, OSS: The Secre t History of America’s First Central
Intelligence Agency, 2005
92. Sood, V.K, Low Intensity Conflict: The Source of Third World
Instability , Studies in Conflict and Terrorism, Vol 15
93. Starry, Donn A., The Principles of War , Military Review, September
1991
94. Steele, Robert David, Open Source Intelligence, în Johnson Loch (ed.),
Strategic Intelligence: The Intelligence Cycle, Westport, Praeger, 2007
95. Stempel, John D., Covert Actions and Diplomacy , în International Journal
of Intelligence and Counter -intelligence , 2005, vol. 18, nr. 3
96. Stephen, Dorril, MI6: Inside the Covert World of Her Majesty’s Secret
Intelligence Service , 2000
97. Taleb, Nicholas, Antifragile. Things that gain from disorder, Random
House, US, 2012
98. Taleb, Nicholas, Lebăda Neagră: Impactul foarte puț in probabilului,
București, Editura Curtea Veche, 2008
99. Taylor, Charles W., Alternative world scenarios for the new order of
nations , 1993, în
http://www.globalsecurity.org/military/library/report/1993/ssi_taylor.pdf
100. Thorp John, The Information Paradox , New York, MacGraw -Hill, 1998
101. Toffler, Alvin și Heidi Avuția în mișcare , Editura Antet, București, 2006
102. Trahair, Richard C. S., Encyclopedia of Cold War espionage, spies, and
secret operations , Westport, Greenwood Press, 2004
103. Trapans, Jan A., Fluri, Phili pp H. (ed.), Defence and Security Sector
Governance and Reform in South East Europe: Insights and Perspectives ,
Geneva Centre for the Democratic Control of Armed Forces, 2003

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
276 din 307
104. Tsang, Steve, Serviciile de Informații și Drepturile Omului în era
terorismului global , Editura Univers Enciclopedic, 2008
105. Tzu, Sun, The Art of War , Edited and a Foreword by James Clavell,
Bantam Doubleday Dell Publishing Group, 1988
106. Waltz, Edward, Knowlegde Management in the Intelligence Enterprise ,
Artech House, Boston – Londra, 2003
107. Warner, Michael, Intelligence as risk shifting , Intelligence theory: Key
questions and debates (Studies in intelligence), Routledge, 2009
108. West, Christopher, Competitive Intelligence . Palgrave Macmillan Press,
2001
109. Westerfield, H. Bradford, Hinds ight biases influence the evaluation of
intelligence, Inside CIA's Private World: Declassified Articles from the
Agency's Internal Journal, 1955 -1992 (New Haven: Yale University Press,
1995
110. Whiting, Graham Messervy, Intelligence cooperation in the Europea n
Union , în The politics of european security, Jess Pilegaard, ed., Danish
Institute for International Studies, 2004
111. Wiener, Norbert, Cybernetics: or Control and Communication in the
Animal and the Machine , second edition, Cambridge, MIT Technology
Press, 1985 (first edition 1948)
112. William S. Brei, Getting Intelligence Right: The Power of Logical Procedure ,
Occasional Paper Number Two, Washington DC: Joint
Military Intelligence College, 199
113. Wohlstetter, Roberta, Pearl Harbor: Warning and Decision (Stanfor d,
CA: Stanford University Press, 1962)
114. Zegart, Amy B., Flawed by design: the evolution of the CIA, JCS, and
NSC, Stanford/Calif., Stanford Univ. Press, 1999

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
277 din 307

VI. SURSE WEB
1. http:// www.fbi.gov
2. http://a devarul911.blogspot.com
3. http://blog.okian.ro
4. http://cdm16635.contentdm.oclc.org
5. http://cnap.unap.ro/index.html
6. http://cnap.unap.ro/index.html
7. http://conference.dresmara.ro
8. http://conferinta.academiacomerciala.ro
9. http://conferinta.academiacomerciala.ro/CD2014/articole/2/STRUCTURI
LE%20INFORMATIVE%20CU%20ATRIBU%C5%A2II%20%C3%8EN%
20DOMENIUL%20SECURIT%C4%82%C5%A2II%20%20VS.pdf
10. http://cristiandogaru.blogspot.com
11. http://csat.presidency.ro/?pag=46&id=10
12. http://eebenbarlowsmilitaryandsecurityblog.blogspot.ro
13. http://eebenbarlowsmilitaryandsecurityblog.blogspot.ro
14. http://en.wikipedia.org
15. http://fas.org
16. http://geopolitics.ro
17. http://gnosis.aisi.gov.it
18. http://government.ru/en/ministries/#federal_services
19. http://intellibriefs.blogspot.com
20. http://intelligence.senate.gov
21. http://intelligence.sri.ro/serviciile -de-informatii -reforma -sau-transformare
22. http://mod.uk
23. http://psiforce.info
24. http://srv.gov.ru
25. http://svr.gov.ru/

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
278 din 307
26. http://www.actuaries.org/mexico2012/papers/castrocorrea.pdf
27. http://www.administratie.ro
28. http://www.adm inistratie.ro/articol.php?id=4921
29. http://www.agerpres.ro
30. http://www.agerpres.ro/polit ica/2015/03/03/hellvig -sri-si-fbi-vor-continua –
dezvoltarea -cooperarii -in-special -in-domeniul -securitatii -cibernetice -17-
37-35
31. http://www.animv.ro
32. http://www.apropo.ro
33. http://www.armyacademy.ro
34. http://www.bnd.bund.de/DE/_Home/home_node.html
35. http://www.bursa.ro
36. http://www.bursa.ro/analiza -ca-vocatie -schimbarea -ca-oportunitate –
200843&s=neprevazute&articol=200843.html
37. http://www.ciucon.ro
38. http://www .cnai.ro/
39. http://www.cnai.ro/
40. http://www.cni.es
41. http://www.csat.ro
42. http://www.dcaf.ch
43. http://www.defense.gouv.fr/drsd
44. http://www.defense.gouv.fr/ema/interarmees/la -direction -du-
renseignement -militaire/
45. http://www.defense.gouv.fr/english/dgse
46. http://www.dgipi.ro
47. http://www.dgipi.ro
48. http://www.dni.gov/
49. http://www.fbi.gov
50. http://www.foresightalliance.com

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
279 din 307
51. http://www.foresightalliance.com/resources/foresight -maturity –
model/what -is-foresight/
52. http://www.fsb.ru
53. http://www.fsb.ru/
54. http://www.gru.ru
55. http://www.hotnews.ro/stiri -esential -20878545 -reportaj -cum-arata -baza-
din-romania -care-antreneaza -agentii -pregatiti -lupte -avion -teroristii -aerului.
htm
56. http://www.inpolitics.ro
57. http://www.intelpage.info/comisaria -general -de-informacion.html
58. http://www.intelpage.info/comisaria -general -de-informacion.html
59. http://www.intelpage.info/servicio -de-informacion -de-la-guardia –
civil.html ,
60. http://www.intelpage.info/servicio -de-informacion -de-la-guardia –
civil.html
61. http://www.j cs.mil
62. http://www.jcs.mil
63. http://www.journal.forces.gc.ca
64. http://www.journal.forces.gc.ca
65. http://www.lemonde.fr
66. http://www.mae.ro
67. http://www.mae.ro/node/6027
68. http://www.mc.edu
69. http://www.mediafax.ro
70. http://www.merriam -webster.com
71. http://www.mohr.gov.il
72. http://www.nato.int
73. http://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_49174.htm?selectedLocale=en
74. http://www.oranoua.ro

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
280 din 307
75. http://www.presidency.ro
76. http://www.serv iziinformazionesicurezza.gov.it
77. http://www.sis.pt
78. http://www.slideshare.net/ionelnitu10/analiza -strategica -si-osint
79. http://www.sri.ro
80. http://ww w.tandfonline.com
81. https://andreivocila.wordpress.com
82. https ://archive.org
83. https://clubuldepresatrans atlantic.wordpress.com
84. https://fas.org/irp/world/israel/aman/
85. https://fas.org/irp/world/israel/aman/
86. https://fas.org/irp/world/israel/shin_bet/
87. https://fas.org/irp/world/israel/shin_bet/
88. https://history.state.gov
89. https://history.state.gov/historicaldocuments /frus1969 -76v07/ch3
90. https://studiidesecuritate.wordpress.com
91. https://studiidesecuritate.word press.com/2011/04/05/efectele -globalizarii –
asupra -securitatii -statelor
92. https://www.cia.gov
93. https://www.cia.gov/index.html
94. https://www.cia.gov/library/center -for-the-study -of-intelligence/kent
csi/vol14no2/html/v14i2a07p_0001.htm
95. https://www.cni.es/
96. https://www.fbi.gov
97. https://www.mi5.gov.uk
98. https://www.mit.gov.tr/eng/tarihce.html
99. https://www.mit.gov.tr/eng/tarihce.html
100. https://www.mossad.gov.il/eng/pages/encontactus.aspx
101. https://www.mossad.gov.il/eng/pages/encontactus.aspx

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
281 din 307
102. https://www.nga.mil/Pages/Default.aspx
103. https://www.nps.gov/articles/office -of-strategic -services.htm
104. https://www.nsa.gov/
105. https://www.redanalysis.org
106. https://www.sis.gov.uk/
107. https://www.sis.pt/army.newsdeskmedia.com/british -army -2011/the –
principles -of-war-todays -world
108. https://www.verfassungsschutz.de/
109. ww.Digitaldiplomacy.ro /diplomatia -publica -intre-interes -si-obscuritate
110. www.airpower.maxwell.af.mil
111. www.army.newsdeskmedia.com
112. www.boozallen.com
113. www.bursa.ro
114. www.dexonline.ro
115. www.doctorat.ubbcluj.ro
116. www.dtic.mil
117. www.einiras.org
118. www.formiche.net
119. www.Proteuscanada.org
120. www.proteuscanada.org
121. www. psiforce.info
122. www.realitatea.net
123. www.slideshare.net
124. www.ziare.com

VII. REVISTE
1. ,,Ushtarake” , Tirana, Albania, martie, nr. 1/2013
2. „22 Plus” , Anul XV, Nr. 266, 23 decembrie 2008
3. Gândirea Militară Românească , Nr.1/2008 , Nr.2/2006 , Nr.4/2001 ,

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
282 din 307
Nr.6/2011
4. Impact Strategic, Nr. 1/ 2007 , Nr.4/2007
5. Infocom , Nr. 1(28), mai 1998
6. Infosfera, Anul 1, Nr. 3/2009 ; Anul 2, Nr. 2, 2010
7. International Journal de Intelligence a nd Counterintelligence, vol 25, 2012
8. Long Range Planning, International Journal of Strategic Management, vol.
27, 1994
9. Lupta de clasă , Nr.11/1971
10. Military Review , September 1991
11. Pagini din gândirea militară universală , vol.III, Editura Militară,
Bucure ști, 1988
12. Probleme de artă militară , nr.1/1966 , nr.3/1974 , nr.5/1983
13. Revista Intelligence , SRI, nr.12 /septembrie 2008 ; nr. 16 /iulie, 2009
14. Revista Română de Studii de Intelligence , A.N.I., nr. 3/ octombrie 2010 ,
nr. 4/decembrie 2010, nr. 6/decembrie 2011

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
283 din 307

ANEXE

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
284 din 307

– PAGINĂ ALBĂ –

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
285 din 307

Anexa nr. 1

TEORETICIENI MILITARI ȘI LUCRĂRILE LOR
FUNDAMENTALE

Nr.
crt.
Nume
Prenume
Funcția/Domeniul de
activitate
Lucrări fundamentale
1 Tucidide
(460-398 î.Hr) om politic și istoric atenian,
strateg al Atenei Istoria războiului peloponesiac
(411 î.Hr.)
2 Iulius Cezar
(100 î.Hr. – 44
î.Hr.) lider politic și
militar roman Commentarii rerum gestarum belli
Gallici / De bello gallico (1869)
(Comentarii asupra războiului galic );
De bello alexandrino (40 î.Hr.)
(Despre războiul alexan drin)
3 Sun Tzu
(544 – 496
î.Hr.) general chinez Arta războiului
(secolul al VI -lea î.Hr. )
4 Flavius
Mauricius
Tiberius
(539-602) împărat bizantin Strategikon (secolul al VII -lea)
5 Machiavelli
Niccolo
(1469 – 1527) diplomat , funcționar
public, filozof , om
politic și scriitor italian . Il principe (1513) ( Principele) ;
Dell'art e della guerra (1521) (Arta
razboiului )
6 Frontinus
Sextus Iulius
(40-103) unul dintre cei mai distinși
aristocrați romani de la
sfârșitul primului secol
d.Hr., autor de tratate
tehnice , în special unul care
se ocupă de apeductele de
la Roma .
Stratagemata
(1520)

7 Ercilla Alonso
dey Zúñiga
(1533 -1594) nobil spaniol, militar și poet La Araucana (1569)
8 Miyamoto
Musashi
(1584 – 1645) samurai feudal japonez (din
secolul al XV -lea) Gorin no Sho (1645) (Cartea celor
cinci cercuri – pământul, apa, focul,
vântul și vidul)
9 Tsunetomo
Yamamoto
(1659 – 1719) Samurai Hagakure (1716) (În umbra
frunzelor)

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
286 din 307
10 Suvorov
Alexander
(1729 – 1800 ) prinț al Italiei și Sardiniei,
conte de Rimnik conte al
Sfântului Imperiu German,
generalisim al forțelor
armate terestre și navale
ruse, feldmareșal al
armatelor austriece și sarde. The Science of Victory (1795/1796 )
Știința victoriei (manual de tactică
militară)
11 Jomini
Antoine Henri
(1779 – 1869 ) general elvețian, a scris cărți
despre Războaiele
napoleoniene Traité des grandes opérations
militaires (1805, 1811, 1818, 1819 –
1824) ) (Tratatul marilor operații
militare ); Précis de l'Art de la
Guerre (1834) ( Scurt tratat de arta
războiului )
12 Xenofon
(427 – 355
î.Hr.) soldat, mercenar, elev și
admirator al lui Socrate Anabasis Kyrou (1839/1854) (marșul
armatei din greceș ti prin Asia Mică );
Hellenica (1900)
13 Dragomirov
Mikhail
(1830 –1905) cel mai mare teoretician
militar din Rusia Battle of Solferino
(1861) Bătălia de la Solferino;
Essays of the Austro -Prussian War in
1866 (1867) Istoria războiului
austro -prusac din 1866
14 Schalk Emil
(1834 – ?) teoretician al artei
războiului Summary of the art of war (1862)
(Sumar al artei războiului)
15 Goltz Colmar
Freiherr von
der
(1843 -1916) general din secolul al XIX –
lea și teoretician al artei
războiului Die Operationen der II. Armee bis
zur Capitulation von Metz (1873)
(Operațiile Armatei a II -a până la
capitularea de la Metz );
Die Sieben Tage von Le Mans (1873)
(Cele șapte zile pe Le Mans); Ein
Ausflug nach Macedonien (1894) ( O
călătorie prin Macedonia );
Kriegführung (1895); Anatolische
Ausflüge (1896) (Cășătoriile
anatoliane );
Der Thessalische Krie g (1898)
(Războiul din Grecia );
Krieg und Heerführung , (1901)
(Conducerea războiului )
16 Julius von
Verdy du
Vernois
(1832 – 1910) general și teoretician militar
german din secolul al XIX –
lea Studien 'fiber Truppenfiihrung
(1873 -1875);
Im Hauptquartier der II. Armee
(1894) ;
Studien über den Krieg. Auf
Grundlage des deutsch –
französischen Krieg es 1870/71
(1891);
Im Großen Hauptquartier 1870/71.
Persönliche Erinnerungen , (1894)

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
287 din 307
17 Mahan Alfred
Thayer
(1840 – 1914) ofițer american al Marinei
Militare al State lor
Unite, geostrateg și istoric,
considerat cel mai important
strateg american al secolului
al IXX -lea. The Influence of Sea Power upon
History, 1660 –1783 (1890)
(Influența puterii maritime asupra
istoriei, 1660 -1783);
The Influence of Sea Power upon the
French Revolution and Empire
(1892) (Influența puterii maritime
asupra Revoluției franceze și a
imperiului);
The Interest of America in Sea
Power, Present and Future (1897 )
(Interesul Americii privind puterea
maritimă, Prezent și viitor),
The Life of Nelson (1897) (Viața lui
Nelson) ;
The Major Operations of the Navies
in the War of American
Independence (1913) (Marile
operații navale din timpul Războiului
american de independență)
18 Flavius
Arrianus
Xenophon
(95-175)/
(87-145) istoric grec, filosif și general Anabasis Alexandri (1893)
(Expediție în Alexandria)
19 Sigismund
von
Schlichting
(1829 – 1909) teoretician al infanteriei din
secolul al XIX -lea Taktische und strategische
Grundsätze der Gegenwart
(1898). (Principii tactice și strategice
în prezent);
Moltkes Vermächtniss. (1901)
(Moștenirea lui Moltke)
20 Rosenberg
Arthur
(1889 –1943) istoric al științelor politice,
german, marxist A History of Bolshevism: From Marx
to the First Five Year s' Plan (1932)
Istoria bolș evismului, de la Marx la
Primul Plan Cincinal
21 Guderian,
Heinz
(1888 – 1954 ) general german, a dezvoltat
principiul Blitzkrieg (război
ul fulger) Achtung Panzer! (1937)
(Atenție Panzer!)
22 Mao Zedong
(1893 – 1976) teoretician al luptei
de gherilă , revoluționar
chinez, lider al Partidului
Comunist Chinez . Despre Contradicție (1937);
Despre practică ,(1937) (ambele
eseuri se ref eră la strategii practice
ale mișcării revoluționare)
23 Fuller J.F.C.
(1878 – 1966) teoretician al luptei
cu tancuri , ofițer birtanic,
simpatizant al naziștilor .
A Military History of the Western
World (1954) (O istorie militară a
Lumii vestice)
24 Bayo Alberto
(1892 – 1967)
revoluționar latino -american 150 preguntas a un guerrillero
(1955) ( 150 de întrebări despre lupta
de gherilă)

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
288 din 307
25 Leonhard
Robert
(1937 – 2013) teoretician militar The Art of Maneuver: Maneuver –
Warfare Theory and AirLand Battle
(1955) (Arta manevrei: Teoria
războiului de manevră și lupta
aeriană),
Fighting by Minutes: Time and the
Art of War (1994) (Luptând contra
timp: timpul și arta războiului),
The Principles of War for the
Information Age (1998) (Principiile
războiului în era informațională)
26 Ryan
Cornelius
(1920 – 1974) jurnalist irlandez și autor
cunoscut mai ales pentru
scrierile sale despre istoria
militară populară, în special
cărțile despre cel d e Al
Doilea Război Mondial The Longest Day (1959) Ziua cea
mai lungă ;
A Bridge Too Far (1974)
Un pod prea îndepărtat
27 Vo Nguyen
Giap
(1911 – 2013) general vietnamez care a
proiectat tactica și strategia
din războiul câștigat
de Vietnam împotriva SUA ,
cunoscut sub numele de
,,Napoleon cel roșu" People's War People's Army: The
Viet Cong Insurrection Manual for
Underdeveloped Countries (1962)
(Războiul poporului, a rmata
poporului, insurecția Frontului
național pentru eliberarea
Vietnamului de Sud , manual pentru
țările subdezvoltate) ;
Big Victory, great Task (1968)
(Marea victorie, marea misiune)
28 Luttwack
Edward
(1942) teoretician american,
descoperitor al "paradoxului
dinamic" al strategiei
militare

Coup d’etat (1968) (Lovitura de
stat);
The Grand Strategy of the Roman
Empire from the First Century AD to
the Third (1976)
(Marea strategie a Imperiului
Roman);
The Endangered American Dream
(1993) (Primejdiosul vis american) ;
Turbo -Capitalism: Win ners and
Losers in the Global Economy
(1999) (Turbo -capitalism:
învingători și învinși în economia
globală)
29 Guevara
Ernesto Che
(1928 – 1967) revoluționar argentinian de
stânga, lider al regimului
comunist cubanez și
insurgent sud -american Recuerdos de la guerra
revolucionaria cubana (1963)
Jurnalul revoluției cubaneze ;
Diario del Che en Bolivia (1968)
Jurnalul bolivian
30 Marighela
Carlos
(1911 – 1969) specialist brazilian în
,,guerrilla urbană" Minimanual Of The Urban Guerrilla
(1969) Minimanual al războiului de
gherilă urbană

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
289 din 307

(http://www.britannica.com/ ; http://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_autori_militari )

31 Hart B.H.
Liddell
(1895 – 1970) a propus principiul
,,metodei indirecte",
influențând gânditorii
militari ai secolului XX History of the Second World
War (1970) Istoria celui de -al doilea
război mondial
32 Boyd John
(1927 -1997) strateg militar, inventatoral
OODA Loop sau ciclul
deciziei Destruction & Creation
(1976)(Distrugere și creație);
Discourse on Winning & Losing
(1987) (Discurs privind victoria și
înfrângerea)
33 Simpkin
Richard
(1921 –1986) teoretician militar, ofițer al
armatei britanice Race to the Swift (1985) (Cursa
rapidității),
Deep Battle: The Brainchild of
Marshal Tukhachevskii (1987 )
(Luptă crâncenă: creația
mareșalului)
34 Henri -Pierre
Cathala
(1888 – 1947 ) lucrător în domeniul
contraspionajului Le temps de la désinformation,
(1986) Epoca dezinformării
35 Johns Michael
(1964) scriitor și analist de politică
externă și securitate U.S. and Africa Statistical
Handbook (1991) Manual statistic –
Statele Unite și Africa
36 Martin Tyrone
G. (1983) expert constituțional
american A Most Fortunate Ship: A Narrative
History of "Old Ironsides" (1997)
(Cea mai norocoasă navă: O istorie
narativă a ,,Old Ironsides")
37 Keegan John
(1934 – 2012) istoric militar, profesor,
scriitor și junalist de origine
britanică The First World War (1998) Primul
Război Mondial
38 Strachan Hew
(1949) istoric militar scoțian The First World War (2001)
(Primul Război Mondial)
39 Moore Robin
(1925 – 2008 ) scriitor american The French Connection (Conexiunea
franceză) (1969);
Task Force Dagger (2003)
(Vânătoarea lui Ben Laden)

40 Brecher Gary
(1965) analist de tactică și strategie
militară War Nerd (2008) (Împătimiții
războaielor)
41 Galula David
( 1919 –1967 ) ofițer militar francez și
influent teoretician al
războiului de
contrainsurgență Contre -insurrection (2008)

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
290 din 307

Anexa nr.2

ELEMENTELE COMPONENT E (DISCIPLINELE ȘTIINȚIFICE)
ALE ȘTIINȚEI MILITARE

TEORIA GENERALĂ
– obiect și conținut
– sistemul categorial
– caracteristicile și natura luptei armate
– factorii care influențează și determină desfășurarea și deznodământul războiului (lupte armate)

ARTA MILITARĂ
EXPERINȚĂ INFORMAȚII DOMENII DETERMINĂRI
RECIPROCE
Istoria artei
militare Geografia
militară Strategia
războiului
și luptei
armate Arta
operativă Tactica Teoria
organizării
militare Teoria
instruirii
trupelor
Operații
Bătălii
Lupte Factor
geografic Operații
Bătălii Operații
Bătălii Acțiuni
de luptă Structuri
operaționale Profesio –
nalism

LUPTA ARMATĂ

RĂZBOIUL (CONFLICTUL ARMAT)

(Constantin Oni șor, Teoria strategiei militare, Editura Academiei de Înalte Studii Militare,
București, 1999 , p. 2 8)

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
291 din 307

1. Simplitate –
Pregătirea de planuri
clare și necomplicate,
precum și ordine clare
și concise, care să
asigure înțelegerea lor.

3. Securitate – Nu
permite niciodată
adversarului să câștige
avantaj neașteptate.
4. Unitatea comenzii –
Asigurarea unității
efortului, pentru
fiecare obiectiv, sub
responabilitatea unui
singur comandant. 2. Supriză – Lovirea
inamicului în locul,
timpul și în maniera
pentru care nu este
pregătit. 5. Manevra – Plasarea
inamicul într -o poziție
dezavantajoasă, prin
flexibililitatea aplicării
puterii în luptă.
9. Obiective –
Conducerea fiecărei
operațiuni militare
către un obiectiv clar
definit, decisiv și
accesibil. 6. Economie –
Alocarea puterii de
luptă esențiale,
minime în cazul
acțiunilor secundare.
8. Ofensiva – Prinde,
reține și păstrează
inițiativa. 7. Masă –
Concentrarea puterii
de luptă în timpul și
locul decisiv.

Anexa nr. 3

PRINCIPII ALE RĂZBOIULUI

(FM 105 Operations , Headquarters Department of the Army, Washington DC, Iunie 1993,
pp. 2-4)

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
292 din 307

Anexa nr. 4

PRINCIPII ALE ALTOR OPERAȚII DECÂ T RĂZBOIULUI

(FM – 105 Operations , Headquarters Department of the Army, Washington DC, Iunie 1993,
pp. 13)

Anexa nr . 5 1. Legitimitat e – Susține
accepțiunea populației,
prin respectarea
dreptului guvernului de a
guverna sau a unui grup
de agenții de a decide.

3. Unitatea efortului
– Caută să asiguri
unitatea efortului în
cazul fiecărui
obiectiv.
6. Obiective – Condu
fiecare operație
militară către un
obiectiv cl ar definit,
decisiv și accesibil.

4. Perseverență –
Pregătește -te pentru
aplicarea măsurată și
prelungită a
capabilităților militare,
în vederea îndeplinirii
obiectivelor strategice.
2. Securitate – Nu
permite niciodată
grupărilor ostile să
obțină un avantaj
neașteptat.
5. Constrângeri –
Aplică, într -o
manieră prudentă,
capabilitățile
militare ad ecvate.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
293 din 307

SURSE DE COLECTARE A INFORMA ȚIILOR

 Intelligence din surse deschise (OSINT) – este strân gerea tuturor datelor
și informațiilor deschise de la radio, din gazete și surse de știri tipărite,
cărți, literatură gri, studiilor, rapoartelor oficiale, din căutari pe Internet și
discuții, și din fapte și previziunile oamenilor de afaceri, think -tank-urilor,
universităților, oficialilor .
 Intelligence uman (HUMINT) – este informația adunată de la oameni, de
la spioni, agenți sau informatori; informația adunată de la defectori,
dezertori; sau scoasă de la diplomați, buisnessmen -i, călători, academicieni;
ca și informațiile adunate din interogatorii, discuții cu perso nalul străin sau
rezultate din operațiile de contraspionaj, etc.
 Intell igence a semnalelor (SIGINT) – sunt datele și informațiile adunate
din ascultare, monitorizări și localizări cu unde radio , microunde, radar sau
altor emisii electromagnetice, incluzănd laserul, lumina vizibilă sau optica
electrică, adunate din locuri deschise sau clandestine, toate înregistrările și
rapoartele a ceea ce s -a întâmplat .
 Intelligence a imaginilor (IMINT) – datele și informațiile adunate prin
fotografii (PHOINT), film, video, televiziune s au radar prin sateliți, și
nave.
 Intelligence a măsuri lor și semnăturilor (MASINT) – împletește IMINT
și SIGINT, folosind lumina vizibilă, infraroșie, razeleultraviolete, datele
care vin din analiza spectrală a reflecțiilor spectrului luminii, folosirea
caracteristicilor fizice și magnetice, energia reflectată și emisă a
frecvențelor radio, laserelor, etc.
 Intelligence a imaginilor spațiale (GEOINT – GEOspatial INTelligence) –
informații obținute pe baza imaginilor preluate din avion sau satelit;

Allan Collins adaugă și a lte discipline : intelligence telemetrică – TELINT,
intelligence electronică (ELINT), intelligence a comunicațiilor – COMINT,
RADINT – informațiile care provin di n analiza radarelor .

(Abedinaj, Bujar ,, Intelligence și contra -intelligence pentru securitatea națională ”;
Mona Agrigoroaiei, Rolul Intelligence în securitatea națională , în
http://powerpolitics.ro/rolul -intelligence -in-securitatea -nationala , accesat la 23.10.2016 ;
Allan Collins, Studii contemporane de securitate , Editura DEIPress, Tirana, Albania,
p.319 ; “Revista Ushtarake”, Tirana, Albania, martie, Nr. 1/2013 .)

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
294 din 307

Anexa nr. 6
CONUL VERIDIC

(Helene Lavoix , How to analyze future security threats: scenarios and crises , în
https://www.redanalysis.org/category/how -to-foresee -and-warn/analyse/assessing -future –
security -threats/ , accesat la 20.06.2016 )

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
295 din 307
Anexa nr. 7
SERVICII ȘI STRUCTURI CU ATRIBUȚII DE INFORMAȚII
DIN ROMÂNIA

Nr.
crt. Denumirea
instituției Atribu ții
1 Serviciul Român de
Informații
Principala structură cu atri buții de culegere a informațiilor
privind securitatea națională este Serviciul Român de
Informații. Competența sa teritorială este în interiorul
granițelor României. SRI are responsabilitate în
culegerea, verificarea și valorificarea informațiilor pentru
apărarea Constituției, antiterorism și contraterorism
(Brigada Antiteroristă), contraspionaj, combaterea
amenințărilor transfrontaliere, securitate economică,
supravegherea secretelor de stat, cybersecurity.
2 SIE – Serviciul de
Informații Externe Principa la structură cu atributii de culegere a informațiilor
din exterior este Serviciul de Informații Externe.
Competența sa teritorială este în afara granițelor
României. SIE are responsabilitate în culegerea de
informații pentru securitatea națională, avertiza rea asupra
riscurilor și amenințărilor, evaluarea strategică a stării de
securitate în plan internațional, desfășurarea de operații
pentru apărarea intereselor țării noastre.
3 Serviciul de
Protecție și Pază
Serviciul are responsabilitate în domeniul sig uranței
naționale cu privire la asigurarea protecției demnitarilor
români, a celor străini pe timpul șederii în țara noastră, a
familiilor lor, precum și în asigurarea pazei sediilor de
lucru și a reședințelor acestora .
4 Serviciul de
Telecomunicații
Spec iale Serviciul de Telecomunicații Speciale, abreviat STS, are
responsabilitate în asigurarea telecomunicațiilor speciale
ce țin de conducerea statului, pe timp de pace, instalarea
situației de urgență, declanșarea mobilizării sau a stării de
război, desfaș urand activități specifice ca: administrarea
rețelelor de telecomunicații speciale; elaborarea
programelor de modernizare, dezvoltare, exploatare și
intreținere a rețelelor de telecomunicații speciale;
menținerea securității comunicațiilor între organismel e
statale; monitorizarea pentru protecție a benzilor de
frecvențe cu alocare guvernamentală; gestionarea
Sistemului național cu număr unic pentru apeluri de
urgență 112; organizarea sistemului destinat autentificării
semnăturii electronice.
5 Direcția Gen erală
de Informații a Este o structură departamentală de informații, aflata în
subordinea Ministerului Apărării din România, dar

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
296 din 307
Apărării
– DSM
– DIM

catalogată cu valoare de serviciu secret – precum SRI și
SIE. Ca structură, DGIA este compus ă din Direcția
Siguranța Militară sau Contrainformațiile militare (DSM,
cu atribuții de protecție internă) și Direcția Informații
Militare (DIM, cu atribuții de culegere de informații
militare externe). DGIA are in responsabilitate culegerea,
analiza, veri ficarea și valorificarea informațiilor
referitoare la factorii de risc și amenințările interne și
externe, militare și non -militare, care pot afecta
securitatea națională în domeniul militar, aplicarea
măsurilor contrainformative și asigurarea securității
informațiilor clasificate la nivelul Ministerului Apărării.

6 Direcția Generală
de Informații și
Protecție Internă Aceasta este o structură a Ministerului Admnistrației si
Internelor cu rol de protecție a cadrelor și de culegere a
informațiilor despre g rupărilor criminale. Competența sa
teritorială este în interiorul granițelor naționale. Printre
atribuțiunile DGIPI se pot enumera: monitorizarea
grupãrilor criminale implicate în săvârșirea de infracțiuni
grave, ce prezintă moduri de operare deosebite și necesitã
investigații complexe și de lungã duratã cum sunt traficul
de droguri, asasinate la comandã, fapte de corupție,
contrabandã, migrație ilegalã, trafic de persoane, monedã
falsã, criminalitate financiarã, criminalitate informaticã;
monitorizarea ope rațiunilor cu produse și tehnologii
strategice; implementarea și controlul modului în care se
aplicã normele legale în materia informațiilor clasificate,
precum și protecția patrimoniului, misiunilor și
personalului Ministerului Admnistrației și Internelor .

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
297 din 307
Anexa nr. 8
AGENȚII DE INT ELLIGENCE LA NIVEL INTERNAȚIONA L
I. Agenții de Intelligence ale Statelor Unite ale Americii

1. CIA – Central Intelligence Agency379. Agenția Centrală de Informații este un serviciu
secret, înființat în anul 1947, cu semnarea Actului de Securitate Națională de către Președintele
Harry S. Truman. Sediul CIA este amplasat în Langley, Virginia. Prin actul semnat s -a creat
totodată și Directorul Centralei de Informații, care era același și pentru United Stat es
Intelligence Community. Așadar, CIA se află sub jurisdicția președintelui Statelor Unite.
Unitatea este controlată în plus de către un comitet al serviciilor secrete format din membrii
Senatului și ai Camerei Reprezentanților, însă spre deosebire de alt e servicii secrete americane,
CIA nu trebuie să -și facă public bugetul. CIA desfășoară activități de spionaj, de strângere și
analiză a informațiilor despre guverne și persoane străine, spre a le pune la dispoziția Statului
American. În perioada războiului rece, principalul său adversar era KGB, care s -a transformat
după destrămarea Uniunii Sovietice în serviciul secret intern rus FSB, omologul FBI și
serviciul de inform ații externe SVR, omologul CIA.
7. Agenția Națională de Informații -Geospațiale380. NGA est e un Departament al Apărării de
Imagery Intelligence (IMINT). Cartierul General al NGA este în Bethesda MD, dar are alte
locații în Washington D.C., Nordul Virginiei și St. Louis. Termenul geospațial -intelligence
înseamnă exploatare și analiză de imagine ș i informații geospațiale care înfățișează, evaluează
și vizualizează descrierea trăsăturilor fizice și geografice referitor la activitățile pe Pământ.
Așadar, NGA are în responsabilitate furnizarea de intelligence geospațial (GEOINT).
9. NSA – National Sec urity Agency381. Agenția de Securitate Națională este o agenție
guvernamentală a SUA, fondată de președintele Harry Truman la data de 4 noiembrie 1952,
care protejează comunicațiile guvernamentale americane și interceptează, procesează,
diseminează semnalele intelligence -ului (SIGINT – SIgnals INTelligence) străin. Sediul central
al NSA este în Fort Meade, Maryland.
15. FBI – Federal Bureau of Investigation382 Biroul Federal de Investigație a fost format în
anul 1908, ca agenție civilă și de impunere a legii fe derale americane, având cartierul general în

379 https://www.cia.gov/index.html , accesat la 07.01.2017
380 https://www.nga.mil/Pages/Default.aspx , accesat la 07.01.2017
381 https://www.nsa.gov/ , accesat la 07.01.2017
382 https://www.fbi.gov , accesat la 07.01.2017
Agenții independente
1. Central Intelligence Agency (CIA)
2. Departamentul Apărării
3. Air Force Intelligence, Surveillance and Reconnaissance Agency (AFISR or AIA)
4. Army Military Intelligence (MI)
5. Defense Intelligence Agency (DIA)
6. Marine Corps Intelligence Activity (MCIA)
7. National Geospatial-Intelligence Agency (NGA)
8. National Reconnaissance Office (NRO)
9. National Security Agency (NSA)
10. Office of Naval Intelligence (ONI)
11. Departamentul Securității Interne (Homeland Security) al SUA
12. Office of Intelligence and Analysis (I&A)
13. Coast Guard Intelligence (CGI)
14. Departamentul Justiției

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
298 din 307

1. KGB – desființat în 1991
2. Federalnaya Sluzhba Bezopasnosti (FSB) (Serviciul Federal de Securitate)
3. Glavnoye Razvedyvatelnoye Upravle nie (GRU) (Main Intelligence Directorate)
4. Sluzhba Vneshney Razvedki (SVR) (Foreign Intelligence Service )clădirea J. Edgar Hoover (director FBI), Washington D.C., 56 de birouri pe înteg teritoriu SUA
în orașele mari, peste 400 de agenții rezidente în orașele mai mici și mai mult de 50 de birouri
internaționale. FBI este arma de investigație a Departamentului de Justiție al SUA, ce are
printre priorități: –protejarea SUA de atacu ri teroriste (contra -terorism); –protejarea SUA
împotriva operațiunilor de informații străine și spionaj (contrainformații); –protejarea SUA
împotriva atacurilor ciberneti ce și criminalității high -tech; – combaterea crimei organizate.

II . Agenții de Intelligence ale Federației Ruse

2. Federalnaya Sluzhba Bezopasnosti383. Serviciul Federal de Securitate este un serviciu
rusesc de intellige nce interior, structurat de fapt pe mai multe servicii, care sunt: – Serviciul
de Contrainformații; – Serviciul de Protecție a Sistemului Constituțional și Co mbaterea
Terorismului (SZKSiBT) – Serviciul de Frontieră; – Serviciul de Securitate Ec onomică
(SEhB); – Serviciul de Relații Inter naționale și Informare Curentă; – Serviciul de
Organizare a Muncii Personalului; – Serviciul de Supraveghere; – Serviciul Tehnico –
Stiințific; – Serviciul de Susținere a Activităților.
3. GRU – Glav noye Razvedyvatelnoye Upravlenie384. Direcție de intelligence militar, în
subordinea Statului Major General, activă în exterior, își conservă denumirea din perioada
sovietică, fiind structurată pe oficii: – Oficiu 1 – responsab il de intelligence pe Europa ; –
Oficiu 2 – responsabil de culegerea, analiza și difuzarea informației din occident, se divide în 7
direcții – recunoaștere, personal, operații, analiză, intelligence electronic, semnale militare,
cifru ș i securitatea comunicațiilor; – Oficiu 3 – responsabil cu culegerea, analiza și difuzarea
de intelligence pe Asia/Oceania; – Oficiu 4 – responsabil cu culegerea, analiza și difuzarea de
intelligence pe Africa și Orientul Mijlociu; – Oficiu 5 – responsabil cu gestionarea de
inteligence al forț elor armate; – Oficiu 6 – responsabi l cu intelligence electronic; – Direcția
de Intelligence Special – răspunde de intelligence special; – Direcția de Intelligence a flotei –
lucrează pe cinci sub -direcții: flota de la Nord, flota din Pacific, flo ta de la Marea Neagră, flota
de la Marea Baltică, flota de activități speciale; – Oficiu 7 – respo nsabil cu analize de la
NATO; – Oficiu 8 – responsabil cu studierea problemei pașilor ce trebuiesc făcuți în relațiile
cu NATO; – Oficiu 9 – responsa bil cu studiul tehnologiei militare ext erne și cu spionajul
militar; – Oficiu 10 – responsabil cu analiza și studiul producției militare; – Oficiu 11 –
responsabil cu evaluarea potențialului altor state privind arma nucleară; – Oficiu 12 –
respons abil cu activități de decongestionare complementare celorlate oficii GRU, cum ar fi
securitatea interna a GRU, grupuri de operații speciale, departament financiar.
4. SVR – Sluzhba Vneshney Razvedki385. Serviciul de Intelligence Extern este continuatorul
primei direcții din KGB, fiind responsabil cu informațiile din exterior. Dispune de oficii pe
lângă ambasade și reprezentanțe diplomatice ruse și servicii, fii nd structurat după cum
urmează: – Oficiu Direcției S – responsabil de age nții acoperiți din toată lumea; – Oficiu
Direcției T – responsabil cu culegerea de informa ții științifice și tehnologice; – Oficiu
Direcției K – responsabil cu prinderea agenților infiltrați de servicii de intelligence stră ine și

383 http://www.fsb.ru/ , accesat la 07.01.2017
384 http://government.ru/en/ministries/#federal_services , accesat la 07.01.2017
385 http://svr.gov.ru/ , accesat la 07.01.2017

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
299 din 307
securitatea serviciului; – Serviciu I responsabil cu culegerea, analiza și distribuirea
informațiilor spre beneficiari; – Serviciu A – responsabil cu planificarea și implementarea
măsurilor active; – Serviciu R – responsabi l cu evaluarea operațiilor SVR. Spetsnaz unitatea
Vympel este o uni tate contra -terorism a SVR. Totodată, SVR dispune de o Academie de
Intelligence destinată antrenamentului agenților externi și personalu lui unităților
contrateroriste.
III. Agenții de Intelligence ale Franței

1. DRM – Direction du Renseignement Mili taire386. Direcția de Informații Militare a Franței
este specializată în culegerea de informații cu caracter militar, drept pentru care se află în
competiție permanentă cu DGSE, cealaltă agenție centrată pe culegerea de informații militare.
2. DGSE – Direct ion Gén érale de la Sécurité Extérieure387. Direcția Generală a Securității
Exterioare este subordonată Ministerului Apărării din Franța, fiind responsabilă cu obținerea
informațiilor militare din exteriorul țării și contracararea în afara țării a activitățil or de spionaj
îndreptate împotriva intereselor statului francez. Ca structură DGSE are în componența: (1)
Direcția strategică; (2) Direcția Intelligence; (3) Direcția Operații; (4) Direcția Tehnică; (5)
Direcția Administrativă. DGSE are în serviciu circa 4 500 de angajați, dintre care 3200 de civili
și restul militari.
3. DR SD – Direction du renseignement et de la sécurité de la défense388. Direcția de
Informații și a Securității Apărării din Franța desfășoară activitate de contrainformații militare,
având în serviciu circa 1600 de persoane.
administrație tehnică, administrație generală și un oficiu special de legături naționale și
internaționale; în provincii – 7 direcții regionale, mai multe brigăzi și 4 posturi instalate în
teritorii străine.

IV. Agenții de Intelligence ale Chine i

386 http://www.defense.gouv.fr/ema/interarmees/la -direction -du-renseignement -militaire/ , accesat la 07.01.2017
387 http://www.defense.gouv.fr/english/dgse , accesat la 07.01.2017
388 http://www.defense.gouv.fr/drsd , accesat la 07.01.2017
1. National Security Bureau (NSB)
2. Guojia Anquan Bu (Guoanbu) (Ministry of State Security)
3. Gonggong Anquan Bu (Gonganbu) (Ministry of Public Security)
1. Direction du Renseignement Militaire (DRM) (Directorate of Military Intelligence)
2. Direction Générale de la Sécurité Extérieure (DGSE) (General Directorate of External
Security)
3. DRSD –Direction du renseignement et de la sécurité de la défense (drsd)

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
300 din 307
V. Agenții de Intelligence ale Germaniei

1. BND – Bundesnachrichtendienst389. Serviciul Federal de Intelligence al Germaniei BND
desfășoară activități de spionaj, luptă împotriva traficului de droguri, criminalității
multinaționale, trafic de arme și material nuclear. Acesta este parte a Oficiului Cancelariei
Federale. Având peste 6000 de membri, BND este organizat după cum urmează: – Secțiunea
1 – Culegere Operațională (de informații); Secțiunea 2 – Supraveghere Tehnică; –
Secțiunea 3 – Interpretare; – Secțiunea 4 – Administrație; – Secțiunea 5 – Securitate și
Apărare; Secțiunea 6 – Sarcini Centrale.
4. BfV – Bundesamt für Verfassungsschutz390. Oficiul Federal pentru Protecția Constituției,
abreviat BfV, de pinde de Ministerul de Interior are responsabilități de contraspionaj și luptă
contra grupurilor extremiste și teroriste. BfV are un efectiv de până la 2000 de oameni
VI. Agenții de Intelligence ale Italiei

1. CESIS – Comitato Esecutivo per i Serv izi di Informazione e Sicurezza . Acesta este un
serviciu de informații și securitate, structurat astfel: – Secretario General CESIS –
coordonează legătura cu servicile de intelligence interne și exterioare; – Oficina Central para
la Seguridad (UCSI) – gestionează materialele clasificate; – Autoridad Nacional para la
Seguridad (ANS).
3. SISDE – Servizio per le Informazioni e la Sicurezza Democratica
Acesta este un serviciu de informații și siguranță democratică al Ministerului de Interior
însărcina t cu obținerea de intelligence necesar exercitării securității și apărării instituțiilor
democratice și ale constituției Italiei, prevenirea și neutralizarea elementelor agresive și
subversive contra statului. Cu un efectiv de circa 1400 de persoane, SISDE este structurat pe
următoarele departamente: – Lupta contra Mafiei; – Antiterorism; – Crima organizată și
alte amenințări; – Poliția Națională.
4. SISMI – Servizio per le Informazioni e la Sicurezza Militare. Acesta este un serviciu de
informa ții și siguranță militară însărcinat cu obținerea de intelligence necesar pentru apărare
militară, independența și integritatea statului italian, prevenirea oricărei amenințări și agresiuni,
contraspionaj. Are un efectiv de aproape 2300 persoane și este or ganizat pe batalioane: –

389 http://www.bnd.bund .de/DE/_Home/home_node.html , accesat la 07.01.2017
390 https://www.verfassungsschutz.de/ , accesat la 07.01.2017
1. Bundesnachrichtendienst (BND) (Federal Intelligence Service)
2. M ilitärischer Abschirmdienst (MAD) (M ilitary Security Service)
3. Amt für Nachrichte nwesen der Bundeswehr (ANBW ) (Office of Intellige nce of the Federal Armed Forces)
4. Bundesamt für Verfassungsschutz (BfV) (Federal Office for the Protection of the Constitution)
1. Comitato Esecutivo per i Servizi di Informazione e Sicurezza
(CESIS) (Executive Committee for Intelligence and Security
Services)
2. Comitato Interministeriale per le Informazioni e la Sicurezza
(CIIS) (Inter-ministerial Committee for Intelligence and Security)
3. Servizio per le Informazioni e la Sicurezza Democratica (SISDE)
(Democratic Intelligence and Security Service)
4. Servizio per le Informazioni e la Sicurezza Militare (SISMI)
(Military Intelligence and Security Service)

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
301 din 307
Batalionul R (Ricerca) – investigații și intelligence extern; – Batalionul D (Difesa) –
contraspionaj; – Batalionu l E (Elaboraziones) – analize; – Crima organizată și alte
amenințări

VII. Agenții de Intelligence ale Marii Britanii .

5. SIS ori M I6 – Secret Intelligence Service391. Secret Intelligence Service, abreviat SIS și
cunoscut ca MI6, își are originea începănd cu anul 1909 în Secțiunea Externă a Secret Service
Bureau, care prin separare în 1922 a devenit un serviciu de sine stătător denumit SIS. Cartierul
General al MI6 este situat în 85 Vauxhall Cross, Londra. Principlul rol al acestui Serviciu este
sa furnizeze intelligence secret în sprijinul securității și apărării, politicilor economice și
externe al e Guvernului din Regatul Unit. Practic SIS se ocupă cu culegerea de informații cu
ajutorul mijloacelor umane și este agenția de contraspionaj a Marii Britanii.Acest serviciu este
responsabil de intelligence interior și securitate națională în Regatul Unit, fiind organizat pe
departamente astfel: – Conducere și Coordonare de Intelligence în Irlanda de Nord; –
Culegerea, producerea și managementul informației; – Contraspionaj, Crima Organizată,
Protecție și Securitate; – Terorism în legătură cu Ir landa de Nord; – Terorism Internațional.
VIII. Agenții de Intelligence ale Portugaliei

2. SIS – Serviço de Informações de Segurança392. Serviciul de Informații de Securitate face
parte din Ministerul de Interior al Portugaliei și are ca responsabilitate obținerea de intelligence
privind securitatea internă, prevenirea sabotajelor, lupta împotriva terorismului,
contraspionajul, combaterea actelor care atentează la stabilitatea constituțională a statului.
Sediul SIS este în Lisabona. Structura SIS este urm ătoarea: – Director General; – Serviciu
Operații; – Serviciu Administrativ; – Serviciu Informatic; – Delegațiile Regionale

391 https://www.sis.gov.uk/ , accesat la 07.01.2017
392 https://www.sis.pt/ , accesat la 07.01.2017
1. Defence Intelligence Staff (DIS)
2. Government Communications Headquarters (GCHQ)
3. Joint Intelligence Committee (JIC)
4. Royal Air Force Intelligence Branch
5. Secret Intelligence Service (SIS ori MI6)
6. Security Service (MI5)
1. Sistema de Informações da República Portuguesa (SIRP) (Intelligence System of the
Republic of Portugal)
2. Serviço de Informações de Segurança (SIS) (Security Intelligence Service)
3. Serviço de Informações Estratégicas de Defesa e Militares (SIEDM)

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
302 din 307
IX. Agenții de Intelligence ale Olandei
X.Agenții de Intelligence ale Spaniei

1. CNI – Centro Nacional de Inteli gencia393. Centrul National de Intelligence al Spaniei are în
structură: – Centru de Intelligence al Forțelor Armate (Centro de Inteligencia de las Fuerzas
Armadas – CIFAS ); – Centru de Intelligence și Securitate (Centro de Inteligencia y
Seguridad) – intelligence al Armatei; – Secțiunea de Informații (Sección de Informacion) –
intelligence al Fortelor Navale; – Divizia de Informații (División de Información) –
intelligence al Fortelor Aeriene; – Serviciul de Informații al Gărzii Civile (Servi cio de
Información de la Guardia Civil – SIGC); – Comisariatul General de Informații (Comisaría
General de Información – CGI) al corpului poliției naționale spaniole.
2. SIGC – Servicio de Información de la Guardia Civil394. SIGC integrează Subdirecția
Generală de Operații, Agenția de Informații și Investigații și Poliția Judiciară a Gărzii Civile.
Reponsabilitațile SIGC sunt centrate pe lupta antiteror istă și investigații criminale.
3. CGI – Comisaría General de Información395. Comisariatul General de Infor mații este
însărcinat cu culegerea, analiza și distribuția informațiilor de interes pentru Forțele de
Securitate. Structura CGI este centrată pe unități centrale, care se împart în servicii și brigăzi,
respectiv pe unități periferice ca brigăzi de informaț ii ale provinciei și grupuri de informații.
CGI a fost restructurat în 2004, în prezent fiind alcătuit din: Unitatea Centrală de Intelligent,
Unitatea Centrală de Informații la Interior, Unitatea Centrală de Informații Externe, Unitatea
Centrală Operativă Antiteroristă, Unitatea de Operații, Zona de Gestiune
XI. Agenții de Intelligence ale Indiei

393 https://www.cni.es/ , accesat la 07.01.2017
394 http://w ww.intelpage.info/servicio -de-informacion -de-la-guardia -civil.html , accesat la 07.01.2017
395 http://www.intelpage.info/comisaria -general -de-informacion.html , accesat la 07.01.2 017
1. Centro Nacional de Inteligencia – CNI
2. Servicio de Información de la Guardia Civil – SIGC
3. Comisaría General de Información – CGI
1. Joint Intelligence Committee (JIC)
2. Intelligence Bureau (IB)
3. Research and Analysis Wing (RAW)
1. Algemene Inlichtingen- en Veiligheidsdienst (AIVD) (General Intelligence and Security
Service)
2. Militaire Inlichtingen- en Veiligheidsdienst (MIVD) (Military Intelligence and Security
Service)

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
303 din 307
XII. Agenții de Intelligence ale Israelului

1. Mossad396 are responsabilități pe linie de spionaj, acțiuni sub acoperire și contra -terorism.
Cartierul Ge neral al Mossad este în Tel Aviv, Israel. Structura Mossad este pe departamente,
dintre care cele mai importante sunt: – Departamentul de Culegere – responsabil cu acțiuni de
spionaj; – Departamentul de Legături și Acțiuni Politice – conduce activitățile p olitice și
legăturile cu serviciile de intelligence străine prietene; – Divizia de Operații Speciale (Metsada)
– sabotaje, acțiuni paramilitare; – Departamentul LAP (Lohamah Psichologit) – responsabil cu
lupta psihlogică; – Departamentul Cercetarii – respo nsabil cu culegerea de informații, fiind
organizat pe 15 secțiuni geografice – SUA, Canada și Europa de Vest, America Latina, CSI,
China, Africa, Maghreb (Maroc, Algeria, Tunisia), Libia, Irak, Iordania, Siria, Arabia Saudita,
Emiratele Arabe Unite, Iran; – Departamentul Tehnologic – responsabil pentru dezvoltarea
tehnologiei avansate suport pentru operațiile Mossad.
2. Shabak.397 Acesta este un serviciu de contrainformații și securitate internă, care este format
din 3 departamente, respectiv: – Departametul pentru Statele Arabe – responsabil cu lupta
contra terorismului, dispune de detașamente de operații pentru a acționa în special împotriva
Hamas; – Departamentul pentru Statele Non -Arabe – responsabil cu contraspionajul; –
Departamentul de Protecție și Secu ritate – protejarea principalelor obiective de interes strategic.
3. Aman.398 Acesta este serviciul armatei de intelligence, care se ocupă pe lângă activitățile
specifice și cu informări și estimări de riscuri, studii privind capacitățile de armament din
anumite zone, interceptări de comunicații, intelligence electronic, etc.
XIII. Agențiile de Intelligence ale Turciei

1. MIT – Milli Istihbarat Teskilati .399 Organizația Națională de Informații a Turciei, abreviată
MIT, are sediul în Ankara, districtul Yenimah alle. MIT prezintă următoarea structură: (1)
Direcția pentru Informații; (2) Direcția Informații Psihologice; (3) Direcția Sisteme
Computerizate; (4) Direcția Operații; (5) Direcția Electronică și Tehnică.
Printre domeniile de interes ale MIT se pot enumer a: crima organizată, terorism, arme nucleare,
mișcările subversive sau separatiste îndreptate împotriva ordinii constituționale a Turciei,
culegerea de informații despre zonele de interes, contraspionaj, interceptarea comunicațiilor,
contracararea activită ților psihologice

396 https://www.mossad.gov.il/eng/pages/encontactus.aspx , accesat la 07.01.2017
397 https://fas.org/irp/world/israel/shin_bet/ , accesat la 01.07.2017
398 https://fas.org/irp/world/israel/aman/ , accesat la 07.01.2017
399399 https://www.mit.gov.tr/eng/tarihce.html , accesat la 07.0 1.2017
1. ha-Mossad le-Modiin ule-Tafkidim Meyuhadim (Mossad) (Institutul
pentru Intelligence și Operații Speciale)
2. Sherut ha-Bitachon ha-Klali (Shabak sau Shin Bet) (Israel Security
Service)
3. Agaf ha -Modi’in (Aman) (Military Intelligence)
1. Milli Istihbarat Teskilati (MIT) (National Intelligence Organization)
2. Jandarma Istihbarat ve Terorle Mucadele (JITEM) –Unitatea de Informații și Combaterea Terorismului
a Jandarmeriei

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
304 din 307
XIV. Agenții de Intelligence ale Iranului

XV. Agenții de Intelligence ale Japoniei

1. Vezarat -e Ettela’at va Amniat -e Keshvar (VEVAK) (Ministry of Intelligence and National Security)
1. Cabinet Intelligence Council
2. Joint Intelligence Council
3. Naikaku Jouho Chousashitsu (Naicho) (Cabinet Intelligence and Research Office)
4. Cabinet Satellite Intelligence Center (CSICE)

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
305 din 307
Anexa nr. 9

CORESPONDEȚE ÎNTRE PRINCIPIILE LUPTEI ARMATE
ȘI CELE ALE ACTIVITĂȚII DE INTELLIGENCE
ACTIVITATEA DE INTE LLIGENCE LUPTA ARMATĂ

PRINCIPIUL
Legalității
Planificării
Ofensivei și
mobilității
Anticipării și
previzionării
Obiectivității
evaluărilor
Informării exacte,
corecte și oportune
Independenței,
neutralității și
echidistanței politice Protecției surselor ,
metodelor și
mijloacelor Cooperării, conlucrării
și colaborării în cadrul
SNAp Cooperării
internaționale
Cooperarea
Nu se aplică în acțiunile militare indferent de nivel
Concentrarea
efortului
Economia de
forțe și mijloace
Flexibilitate
Libertatea de
acțiune
Manevra
Surprinderea și
evitarea
surprinderii
Siguranța
acțiunilor și
protecția forțelor
Unitatea
acțiunilor

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
306 din 307

Anexa nr. 10

ORGANIZAREA CO MUNITĂȚII NAȚIONALE DE INFORMAȚII

Corina -Gabriela Sindie, Coresponden țe între principiile noului război, op. cit., accesat la
31.10.2016

CSAT
Comitetul coordonator pentru CNI

Consilierul
prezidenția
l pentru
securitate
națională
Director
SRI
Director
SIE
Ministrul
apărării
naționale

Ministrul
afacerilor
externe

Ministrul
administrației și
internelor

Ministrul justiției
Consilierul prim –
ministrului pentru
probleme de securitate

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
307 din 307

Anexa nr. 11

ORGANIZAREA OFICIULUI PENTRU INFORMAȚII INTEGRATE

DIRECTOR
Consilier prezidențial pentru securitate din
Administrația Prezidențială
Director adjunct SIE
Director adjunct SRI

CONSILIUL OPERATIV
Consilier
prezidențial
pentru
securitate
națională Consilierul prim –
ministrului pe
probleme de
securitate Adjunctul
directorului
SRI Adjunctul
directorului
SIE Director
general
DGIA Director
general
DIPI CONDUCERE
CONSILIUL CONSULTATIV

Președinți ai
comisiil or
parlamentare
Membri ai
comisiilor
parlamentare de
specialitate Reprezentanți ai
ministerelor și serviciilor
cu atribuții în domeniu,
care nu sunt reprezentate
în CSAT
Reprezentanți ai agențiilor guvernamentale și ai altor autorități care
pot sprijin i realizarea securității naționale