Nr. 1. ORGANIZAREA, PLANIFICAREA, INSTALAREA, EXPLOATAREA ȘI RECONFIGURAREA SISTEMULUI DE COMUNICAȚII DE CAMPANIE. [309071]

TEMA: Nr. 1. ORGANIZAREA, PLANIFICAREA, INSTALAREA, EXPLOATAREA ȘI RECONFIGURAREA SISTEMULUI DE COMUNICAȚII DE CAMPANIE.

LECȚIA: Nr. 1. Structuri și responsabilități în domeniul comunicațiilor și informaticii

1. Generalități (definiție, cerințe).

A conduce înseamnă a îndruma un grup de oameni, o instituție, o organizație, etc. având întreaga răspundere a muncii în domeniul respectiv.

[anonimizat] a activităților în cadrul unei structuri militare în timp de pace și a acțiunilor militare desfășurate de trupe pentru îndeplinirea misiunilor în timp de război.

Conducerea operațională constituie totalitatea activităților și măsurilor întreprinse de către organele de conducere în scopul organizării și desfășurării luptei armate.

Comanda reprezintă ansamblul acțiunilor prin care organul de conducere își impune voința asupra organelor de execuție pentru a acționa în sensul dorit.

A comanda semnifică punerea în aplicare a [anonimizat] (scopului) propus.

Cerințele conducerii militare:

– unitară; – continuă; – fermă;

– suplă; – flexibilă; – inițiatoare;

– oportună; – eficientă; – executată în secret;

Funcțiile specifice ale conducerii:

– diagnoza; – prevederea; – planificarea;

– organizarea; – comanda; – coordonarea;

– controlul; – îndumarea;

[anonimizat], control, calculator, informații și interoperabilitate (C4I2) având la bază următoarele principii generale:

unitate de control;

conducere centralizată și execuție descentralizată;

unitate de execuție;

calitate și eficiență;

ierarhizare strictă;

delegare de autoritate;

rigurozitate;

operativitate;

asumarea responsabilității.

Conducerea comunicațiilor cuprinde totalitatea activităților desfășurate de organele de conducere pentru organizarea și realizarea la timp a [anonimizat] a [anonimizat] a unităților (subunităților) de transmisiuni.

Aceasta impune:

[anonimizat];

elaborarea concepției de organizare a sistemului de comunicații și de întrebuințare a trupelor de transmisiuni;

planificarea oportună a [anonimizat] a dispozițiunilor către organele de conducere și de execuție subordonate;

luarea hotărârii și darea la timp a misiunilor pentru realizarea sistemului de comunicații și pentru menținerea continuității legăturilor;

realizarea și menținerea în permanentă stare de funcționare a legăturilor destinate conducerii trupelor de transmisiuni;

organizarea asigurării acțiunilor de luptă;

menținerea unui înalt nivel de pregătire al trupelor de transmisiuni.

Sistemul de comunicații și informatică ocupă un rol primordial în cadrul sistemului de conducere. Pentru a [anonimizat]:

transmiterea integrală cu viteză mare și autenticitate ridicată a volumului de informații necesar;

accesul imediat al surselor de informații la rețeaua de transmisiuni și constituirea rapidă a canalelor de legătură între expeditori și destinatari;

timp minim de întârziere a informației în sistemul de comunicații;

siguranță ridicată în funcționarea echipamentelor tehnice și a elementelor organizatorice;

realizarea unei siguranțe informaționale ridicate;

creșterea rezistenței față de măsurile de contraacțiune radioelectronică ale inamicului;

mobilitatea sporită a mijloacelor de transmisiuni.

2. Responsabilitățile persoanelor cu funcții de conducere din comanda unității/subunității molitare.

Trupele de transmisiuni au următoarele obligații:

realizează sistemul de comunicații planificat de organele de conducere;

preiau din rețeaua de telecomunicații teritorială liniile, căile, mijloacele sau elementele prevăzute a fi angajate pentru realizarea sistemului de comunicații;

verifică funcționarea mijloacelor de transmisiuni și respectarea regulilor serviciului de exploatare la stații și disciplinei de transmisiuni;

asigură transmiterea orei exacte și verificarea acesteia la toate mijloacele de transmisiuni în funcțiune, din subordine;

participă la unele misiuni prevăzute în planul luptei radioelectronice, planul mascării și documentele de propagandă în rândul trupelor inamicului;

transpun în practică măsurile de asigurare a acțiunilor de luptă;

realizează măsurile pentru asigurarea materială, tehnică și medical.

În scopul îndeplinirii misiunilor ce revin trupelor de transmisiuni, comandanții, statele majore și organele de conducere a comunicațiilor, care au în subordine unități și subunități de transmisiuni au următoarele obligații:

să conducă neântrerupt și cu fermitate forțele la dispoziție pentru realizarea la timp și menținerea în stare de funcționare, în orice situație a sistemului realizat;

să cunoască principiile de folosire a comunicațiilor și să le întrebuințeze corespunzător cu destinația și posibilitățile lor;

să completeze la timp unitățile și subunitățile de transmisiuni cu efective și să le asigure cu materiale tehnice, de servicii și medicale necesare;

să asigure folosirea cu eficiență maximă a căilor de legătură realizate cu mijloacele de transmisiuni din înzestrare și a celor preluate din rețeaua de telecomunicații teritorială.

Conducerea directă a activităților desfășurate pentru organizarea sistemului de comunicații revine comandantului marii unități (unității, subunității) de arme întrunite (de armă) prin șeful de stat major sau personal, acolo unde nu există șef de stat major.

Comandantul marii unități (unității, subunității) răspunde de capacitatea de luptă și gradul de asigurare materială, tehnică și medicală a trupelor de transmisiuni din subordine. El trebuie să precizeze la timp datele referitoare la organizarea conducerii acțiunilor de luptă ținând seama de propunerile șefului comunicațiilor.

Șeful de stat major răspunde de organizarea și realizarea la timp a sistemului de comunicații în care scop dă indicații șefului comunicațiilor eșalonului propriu și ordine eșaloanelor subordonate. El organizează controlul indeplinirii misiunilor și ia măsuri pentru asigurarea secretului comunicărilor efectuate prin mijloace de transmisiuni.

Organele de conducere a comunicațiilor fac parte din statele majore ale comandamentelor de mari unități (unități). Ele se subordonează nemijlocit șefilor de state majore ai eșaloanelor respective, iar pe linia armei, organelor de conducere superioare. Acolo unde în compunerea statelor majore nu este prevăzut un organ de armă pentru conducerea comunicațiilor, atribuțiile acestuia revin comandantului subunității de transmisiuni, când acesta este ofițer, sau șefului de stat major al unității.

Compartimentul comunicații și informatică este structura specializată a statului major care îl asistă pe comandant în rezolvarea problemelor de comunicații și informatică și răspunde de realizarea și menținerea legăturilor, de automatizarea actului de comandă și de asigurarea securității sistemelor respective. Acest compartiment se subordonează nemijlocit șefului de stat major și este componenta care planifică și organizează sistemul de comunicații și informatic necesar conducerii acțiunilor militare.

Conducerea nemijlocită a activităților ce se desfășoară pentru organizarea și realizarea sistemului de comunicații și informatic revine șefului compartimentului de specialitate sau comandantului unității, acolo unde nu există o structură de comunicații.

Șeful compartimentului comunicații și informatică conduce, coordonează și răspunde de activitatea întregului compartiment. Pregătește estimări și elaborează propuneri specifice domeniului său de responsabilitate, pe care, la ordin, le prezintă comandantului.

Compartimentul comunicații și informatică are, de regulă, urmatoarea compunere: structura (ofițerul) cu comunicațiile militare și structura (ofițerul cu automatizarea conducerii trupelor) de informatică.

Structura de comunicații militare (ofițerul cu comunicațiile militare) asigură primirea la timp și analizează oportun toate informațiile necesare organizării sistemului de comunicații, orientează subordonații asupra misiunilor pe care le au de îndeplinit, întocmește ordinele de acțiune pe linie de armă, controlează îndeplinirea misiunilor de către subordonați și participă la elaborarea unor documente de stat major în cadrul comandamentului. În scopul îndeplinirii acestor obligații șeful comunicațiilor colaborează cu șefii de compartimente din statul major, cu șefii de armă, cu șefii grupelor operative sosite la punctul de comandă și cu reprezentanții organelor de poștă și telecomunicații și ai organului specializat pentru transportul documentelor secrete.

Structura (ofițerul) de comunicații are următoarele atribuțiuni:

organizează sistemul de comunicații și informatică ;

repartizează forțele și mijloacele pentru realizarea sistemului de comunicații și informatică ;

gestionează spectrul de frecvențe repartizat și îl planifică pe categorii de utilizatori;

asigură managementul sistemelor de comunicații și informatice ;

organizează și asigură funcționarea rețelelor de comunicații ;

planifică și asigură primirea și expedierea documentelor;

propune raioanele favorabile pentru instalarea centrelor de comunicații ale punctelor de comandă ;

organizează și conduce activitățile pe linia poștei militare;

analizează problemele de comunicații privind dispunerea punctelor de comandă, a mijloacelor specifice, utilizarea activității de comunicații pentru dezinformare ;

asigură compatibilitatea electromagnetică ;

monitorizează utilizarea frecvențelor radio pentru a reduce interferențele și perturbațiile reciproce ;

coordonează aplicarea măsurilor de protecție a comunicațiilor (inclusiv repartiția, distribuția și utilizarea echipamentelor specifice) ;

pregătește, întocmește și prezintă estimări și estimări privind comunicațiile și informatica ;

întocmește documentele de conducere și informare privind comunicațiile și informatica ;

colaborează cu compartimentul operații (G.3, S.3) pentru actualizarea și acoperirea oportună a nevoilor de legătură;

monitorizează și coordonează toate aspectele de comunicații privind comanda, controlul, comunicațiile și calculatoarele (C.4) în întreg sistemul de comandă.

Structura de informatică (ofițerul cu automatizarea conducerii trupelor) are următoarele atribuții:

propune soluții pentru problemele privind prelucrarea automată a datelor care influențează procesul de conducere;

pregătește, întocmește și prezintă șefului compartimentului estimări privind automatizarea conducerii;

coordonează activitatea compartimentelor de prelucrare automată a datelor;

întocmește documentele de conducere și informare privind prelucrarea automată a datelor;

coordonează prelucrarea automată a datelor și schimbul automatizat de informații;

participă la întocmirea documentelor necesare compartimentului comunicații și informatică, pentru problemele structurii de informatică.

Comandantul unității (subunității) de transmisiuni este subordonat, pe linia specialității, sefului comunicațiilor și răspunde de pregătirea pentru luptă a subordonaților, de îndeplinirea de către aceștia a misiunilor ce le revin privind realizarea și menținerea legăturilor sau asigurarea tehnico-materială pe linie de armă, în care scop stabilește măsurile pentru executarea prevederilor din ordinele de acțiune primite.

El are următoarele îndatoriri:

pregătește unitatea (subunitatea) pentru îndeplinirea misiunilor, conduce asigurarea acțiunilor de luptă, ia măsuri pentru completarea cu efective și tehnică;

menține pregătite permanent, pentru intervenție, rezervele de forțe și mijloace de transmisiuni;

asigură executarea cercetării de transmisiuni în raioanele sau pe direcțiile pe care este angajată unitatea (subunitatea);

ia măsuri pentru asigurarea legăturii prin mijloace poștale a unității (subunității) și a personalului acesteia;

studiază, aplică și propune spre generalizare, prin grija eșalonului superior, experiența subunităților subordonate.

Comandantul unității (subunității) de transmisiuni ia hotărârea de întrebuințare a unității (subunității), întocmește planul mutării centrului de transmisiuni și dă ordine de acțiune șefilor elementelor sistemului de transmisiuni, constituite din forțe și mijloace proprii.

3. Responsabilitățile persoanelor cu funcții de execuție.

Șeful centrului de transmisiuni se numește din rândul ofițerilor din statul major al unității de transmisiuni sau al comandanților subunităților de transmisiuni și este subordonat, pe linia specialității, sefului comunicațiilor.

Funcția de șef al centrului de transmisiuni de sprijin poate fi îndeplinită de comandantul subunității care instalează acest centru sau de alt ofițer numit de șeful comunicațiilor.

Șeful centrului de transmisiuni conduce și răspunde de întreaga activitate din cadrul centrului de transmisiuni și are următoarele obligații:

conduce instalarea, mascarea, exploatarea, strângerea și deplasarea centrului de transmisiuni;

cooperează cu organul de poștă și telecomunicații pentru preluarea unor linii (căi) din rețeaua de telecomunicații teritorială;

participă la întocmirea schemei tehnice a centrului de transmisiuni și urmărește respectarea acesteia;

pune în aplicare prevederile planului mutării centrului de transmisiuni, organizează coloanele și ia măsuri pentru asigurarea legăturilor cu și în cadrul acestora;

propune șefului comunicațiilor raioanele favorabile pentru instalarea elementelor centrului de transmisiuni și a mijloacelor de transmisiuni ale grupelor operative sosite la punctul de comandă;

cunoaște permanent situația legăturilor din centrul de transmisiuni și posibilitatea realizării căilor ocolitoare;

asigură documentele necesare lucrului elementelor centrului de transmisiuni;

controlează lucrul mijloacelor din cadrul centrului de transmisiuni și ia măsuri pentru buna lor funcționare; raportează despre neregulile constatate și măsurile luate;

conduce și verifică aplicarea tuturor măsurilor pentru protecția legăturilor;

informează ofițerul de serviciu pe centrul de transmisiuni și raportează șefului comunicațiilor despre întreruperile în funcționarea mijloacelor de transmisiuni și măsurile luate sau pe care le propune pentru restabilirea legăturilor;

controlează expedierea și primirea documentelor de conducere și informare;

conduce și controlează executarea pazei și apărării centrului de transmisiuni.

Șeful centrului de transmisiuni ține la curent:

harta de lucru cu datele care îl interesează nemijlocit;

schema tehnică a centrului de transmisiuni;

documentele cu caracteristicile de lucru necesare;

documentele pentru conducerea în secret a trupelor;

planul pazei și apărării centrului de transmisiuni.

Șefii de elemente din compunerea centrului de transmisiuni sunt numiți din rândul comandanților de subunități care încadrează aparatura respectivă, se subordonează – pe linia specialității – șefului centrului de transmisiuni și au următoarele obligații:

răspund de instalarea, mascarea, lucrul, strângerea și deplasarea elementelor respective;

asigură protecția forțelor și mijloacelor care intră în compunerea acestor elemente;

asigură funcționarea neântreruptă și exploatarea corectă a mijloacelor de transmisiuni instalate;

raportează șefului centrului de transmisiuni despre întreruperile survenite în realizarea legăturilor sau în funcționarea aparaturii și măsurile luate pentru restabilirea legăturii;

iau măsuri pentru respectarea cerințelor disciplinei de transmisiuni;

conduc nemijlocit pregătirea de luptă a efectivelor pe care le comandă;

mențin starea morală și combativă ridicată a tuturor militarilor din subordine;

participă la paza și apărarea centrului de transmisiuni;

permit accesul în stații persoanelor stabilite de șeful centrului de transmisiuni.

Fiecare șef de element trebuie să întocmească și să țină la zi graficul cu turele de serviciu, extrase din schema tehnică și din planul de pază și apărare al centrului de transmisiuni, precum și alte documente cu datele necesare îndeplinirii misiunilor ce îi revin.

De asemenea va fi pregătit să asigure aplicarea măsurilor ordonate pentru evacuarea (distrugerea) elementelor de transmisiuni de care răspunde, în cazul pericolului iminent de a cădea în mâna inamicului.

Atribuțiile personalului de serviciu

Ofițerul de serviciu pe transmisiuni se numește din rândul ofițerilor de transmisiuni, iar la marea unitate tactică (unitate) acesta poate fi și din rândul subofițerilor de transmisiuni. La marea unitate strategică (operativă, operativ-tactică) pe lângă ofițerul de serviciu pe transmisiuni poate fi numit și un ajutor al acestuia pentru transmisiunile radio și radioreleu. Atribuțiile ofițerului de serviciu pe transmisiuni, ajutorului acestuia și șefului centrului de transmisiuni se stabilesc de către șeful comunicațiilor și se aprobă de seful de stat major.

Ofițerul de serviciu pe transmisiuni este obligat:

să cunoască situația și modul de funcționare a mijloacelor de transmisiuni, locurile de dispunere ale centrelor de transmisiuni ale punctelor de comandă proprii, ale eșalonului superior, marilor unități (unităților, subunităților) subordonate, ale celor cu care se cooperează și ale vecinilor;

să raporteze imediat șefului comunicațiilor despre schimbările și întreruperile în realizarea legăturilor, precum și măsurile luate pentru restabilirea acestora;

să conducă activitatea personalului din turele de serviciu, să verifice modul de executare a primirii și transmiterii documentelor și a trimiterilor poștale;

să controleze și să ia măsuri pentru respectarea regulilor de conducere în secret, a ordinii și mascării în centrul de transmisiuni;

să cunoască semnalele de înștiințare (alarmare), ordinea și modalitatea transmiterii lor, precum și modul de acțiune a personalului centrului de transmisiuni în caz de alarmă;

să asigure efectuarea convorbirilor ordonate de comandant și transmiterea orei exacte.

Ofițerul de serviciu pe transmisiuni are asupra sa, ține la curent și pune în aplicare următoarele documente:

graficul zilnic cu situația legăturilor;

harta de lucru cu datele care-i folosesc pentru îndeplinirea misiunii;

tabelul cu compunerea direcțiilor (rețelelor) radio și caracteristicile de lucru radio și radioreleu;

tabelele de convorbiri și tabelele de semnale;

tabelul cu persoanele admise a efectua convorbiri prin mijloace de transmisiuni și prioritățile în realizarea legăturilor;

graficul de expediere a documentelor și trimiterilor poștale;

alte documente necesare efectuării serviciului.

Ofițerul de serviciu pe centrul de transmisiuni se numește din rândul ofițerilor (subofițerilor) din cadrul unității (subunității) de transmisiuni, se subordonează șefului centrului de transmisiuni și are următoarele obligații:

să cunoască schemele de organizare a transmisiunilor de la centrul de transmisiuni respectiv, organizarea lucrului în centrul de transmisiuni și dispunerea în teren a elementelor sale componente;

să urmărească instalarea, în centrul de transmisiuni, a mijloacelor destinate grupelor operative de pe lângă punctul de comandă propriu;

să controleze activitatea personalului de serviciu la stații și schimbarea turelor, conform graficelor;

să urmărească schimbarea, la timp, a caracteristicilor de lucru și aplicarea măsurilor pentru protecția forțelor, mijloacelor și legăturilor împotriva acțiunilor inamicului;

să asigure verificarea orei exacte la centrul de transmisiuni;

să alarmeze personalul din turele de serviciu la primirea unor indicative

Ofițerul de serviciu pe centrul de transmisiuni are asupra sa, ține la curent și pune în aplicare documentele șefului centrului de transmisiuni.

4. Organizarea și atribuțiile structurilor specializate de comunicații și informatică.

Comandantul marii unități (unității), primind de la eșalonul superior directiva (ordinul) de acțiune – cuprinzând misiunea și alte informații necesare precum și, ca anexe, ordinele de acțiune specifice compartimentelor,inițiază planificarea acțiunilor prin: însușirea misiunilor primite sau deduse, elaborarea problemelor principale ale planificării și inițierea personalului implicat în planificare. Pentru aceasta, comandantul (șeful de stat major) execută informarea comandamentului (statului major, compartimentului).

Din informarea compartimentului comunicații și informatică, șeful comunicațiilor reține misiunea primită sau dedusă, concepția (intenția) orientativă de întrebuințare a forțelor și mijloacelor pentru îndeplinirea misiunii, date privind asigurarea acțiunilor de luptă.

Analizând situația, șeful compartimentului comunicații și informatică pregătește și prezintă comandantului, prin raport de informare, datele, concluziile, propunerile și estimările sale privind organizarea sistemului de comunicații și informatic, necesare comandantului în vederea elaborării deciziei.

Pe baza informațiilor deținute, comandantul elaborează cursurile acțiunilor militare, selectează cursul optim și precizează decizia comandantului, decizie materializată în concepția acțiunii. Pe baza concepției acțiunii, compartimentul operații, în colaborare cu celelalte compartimente, întocmește planul de acțiune al unității.

În baza planului de acțiune al unității, a informării făcute de șeful de stat major cuprinzând precizări pentru organizarea comunicațiilor precum și ordinului de acțiune pentru comunicații și informatică al eșalonului superior, șeful G6 (S6) trece la elaborarea documentelor de conducere și de informare. Pentru aceasta, când se dispune de timp, șeful comunicațiilor execută recunoașteri pentru a culege informațiile necesare.

Șeful compartimentului G6 (S6) întocmește planul de acțiune al compartimentului comunicații și informatică – anexă la planul de acțiune al unității. După aprobarea acestuia, șeful comunicațiilor revede planul de acțiune în scopul actualizării, periodic, în funcție de situație și ține la curent harta de lucru.

Activitatea șefului compartmentului pentru realizarea sistemului de comunicații

După elaborarea planului de acțiune al compartimentului comunicații și informatică șeful compartimentului G6 (S6) trece la organizarea acțiunii forțelor de transmisiuni pentru realizarea sistemului de comunicații. În acest scop execută următoarele:

transmiterea misiunilor la subordonați;

elaborează ordinul de acțiune pentru comunicații și informatică – anexă la ordinul de acțiune al unității pe care îl transmite eșaloanelor subordonate, precum și ordinul de acțiune dat comandantului unității (subunității) de transmisiuni pentru realizarea sistemului de comunicații;

coordonarea realizării sistemului de comunicații;

coordonarea îndeplinirii măsurilor pentru asigurarea acțiunilor și protecția forțelor, mijloacelor și legăturilor;

controlul întregii activități.

Activitatea de informarea a șefului compartimentului despre planificarea, realizarea si exploatarea sistemului de comunicații și informatic

Pe timpul pregătirii și desfășurării acțiunilor militare, la ordin și ori de câte ori situația o impune, șeful comunicațiilor informează despre planificarea, realizarea si exploatarea sistemului de comunicații și informatică, eșalonul superior, comandantul precum și subordonații, vecinii și unitățile (subunitățile) cu care se cooperează. Astfel, șeful comunicațiilor întocmește și înaintează rapoarte de informare și informări de comunicații și informatică.

LECȚIA: Nr. 2. Organizarea SCC.

1. Principii generale.

Organizarea și planificarea SCC este responsabilitatea modulului S6 din statul major al brigăzii și are ca scop elaborarea, distribuirea și actualizarea documentelor de conducere, informare și ajutătoare necesare organizării, realizării și exploatării SCC.

Instalarea, exploatarea și reconfigurarea SCC este responsabilitatea Cp.C.I. din organica brigăzii sub directa coordonare a șefului comunicațiilor și informaticii brigăzii (șeful modulului S6).

2. Factorii care pot influența organizarea SCC.

SCC se organizează în funcție de tipul de operație în care este implicată brigada, pe baza documentelor de conducere pe linia comunicațiilor și informaticii ale eșalonului superior și brigăzii.

Principalii factori de natură operativă care pot influența organizarea SCC sunt:

caracteristicile operației-dimensiunea, faza, intensitatea unei operații;

operațiile inamicului și a forțelor proprii;

aspectele tehnice-condiții de propagare, forțe și mijloace de comunicații și informatică la dispoziție, existența rețelelor de telecomunicații publice în zona de responsabilitate;

condiții naturale-teren, climă, timp.

Determinările și influențele specifice ale acestor factori asupra SCC se regăsesc în:

necesarul de centre de comunicații și puncte de acces radio/PAR;

numărul de abonați ce vor fi conectați la fiecare centru de comunicații;

dispunerea, gruparea și interconectarea centrelor de comunicații;

organizarea, posibilitățile de trafic și interconectarea RCPC cu RCSC;

flexibilitatea și mobilitatea în dispozitivul operativ;

gruparea utilizatorilor și a fluxurilor de informații;

necesitățile de interconectare ale SCC cu alte sisteme de comunicații;

valoarea, dispunerea și misiunile rezervei de comunicații și informatică;

variantele de configurare și restructurare;

raioanele de instalare ale elementelor SCC.

3. Cerințele înaintate față de SCC.

Pe timpul organizării SCC se vor respecta următoarele principii generale:

va fi dimensionat astfel încât să asigure schimbul de informații între corespondenții aflați oriunde în zona de responsabilitate a brigăzii conform concepției operației;

va fi interconectat cu SCC ale vecinilor, ale eșaloanelor cu care se cooperează, precum și cu alte sisteme de comunicații ordonate de eșalonul superior;

va utiliza acele elemente din rețelele publice de telecomunicații ordonate de eșalonul superior, sau descrise ca fiind opțiunea planificatorului, în zona sa de responsabilitate;

va asigura compatibilitatea tehnică și funcțională a tuturor subsistemelor componente, precum și o înaltă protecție față de operațiile de cercetare ale inamicului.

SCC trebuie să răspundă la următoarele cerințe operaționale astfel:

acoperirea cu rețele de comunicații a întregii zone de responsabilitate a brigăzii cu asigurarea unei densități minime, dar optime de mijloace de comunicații;

asigurarea conectării la rețelele de comunicații existente în zona de operații și servirea tuturor utilizatorilor, grupați sau nu în centrele de comunicații ale punctelor de comandă, din structurile aflate în organica brigăzii;

menținerea continuității legăturii în situațiile în care comandanții se deplasează în afara punctelor de comandă;

realizarea oportună a tuturor legăturilor necesare comenzii și controlului, cu un nivel ridicat al securității comunicațiilor și garantarea realizării schimbului de informații;

asigurarea mobilității componentelor SCC să fie mai mare decât cea a elementelor dispozitivului operativ.

(1) Comunicațiile în cadrul SCC trebuie să fie continue și reciproce, cu eșalonul superior, cu subordonații și vecinii pentru a se asigura vehicularea informațiilor în volum complet, în timp util și fără erori.

Continuitatea legăturilor se asigură prin folosirea mijloacelor tehnice în regim de rezervare și a canalelor de comunicații realizate pe rute alternative.

4. Responsabilitatea pentru asigurarea legăturii.

Responsabilitatea pentru asigurarea legăturii, dacă nu se stabilește altfel, revine:

de sus în jos (de la eșalonul superior la cel subordonat);

de la stânga la dreapta;

de la forțele de sprijin la unitatea sprijinită;

din spate spre front (pentru unitățile de același nivel);

de la unitatea care se înlocuiește la unitatea care înlocuiește (pe timpul înlocuirii).

Indiferent cui aparține responsabilitatea asigurării legăturii în faza inițială, menținerea acesteia revine ambelor părți.

5. Comunicațiile organizate și realizate în cadrul SCC (operative, pentru cercetare, pentru logistică, administrative și sociale).

Organizarea liniilor de comunicații în SCCBg. trebuie să permită:

lucrul în câmp electromagnetic intens, în prezența fadingului, a surselor de bruiaj și perturbații;

funcționarea în condiții de rată ridicată a erorilor pe bit/Bit Error Rate/BER;

realizarea unei probabilități mici de interceptare a comunicațiilor pentru evitarea localizării surselor de emisie electromagnetică.

În cadrul SCC se organizează și se realizează comunicații operative, pentru cercetare, pentru logistică, administrative și sociale.

Comunicațiile operative, denumite și comunicații pentru comandă și control, se referă la totalitatea canalelor de comunicații realizate și exploatate de către abonați în scopul conducerii forțelor în toate fazele operației.

În această categorie sunt incluse, de regulă, majoritatea canalelor de comunicații realizate prin RCSC (Rețeaua de comunicații de sprijin de campanie), RCPC (Rețeaua de comunicații a punctelor de comandă) și CNR (Rețea radio de luptă/campanie).

În principiu pentru aceste canale de comunicații se adoptă măsuri de securitate sporite, iar pentru cele mai importante dintre canalele de comunicații realizate în scop operativ se asigură secretizare individuală iar comunicările sunt criptate.

În funcție de situația concretă impusă de acțiunea militară și de specificul misiunii, în cadrul comunicațiilor operative ale brigăzii intră: legăturile cu eșalonul superior, legăturile cu subordonații și vecinii (inclusiv cu cei cu care se cooperează), legăturile pentru înștiințare și alarmare și alte tipuri de comunicații.

Comunicațiile cu eșalonul superior se organizează prin grija acestuia și se realizează prin:

RCSC care interconectează rețelele de comunicații ale punctelor de comandă proprii și ale eșalonului superior;

rețele radio de conducere de tip CNR-HF și CNR-VHF, dacă distanțele și terenul permit;

rețele radio specializate de tip CNR-HF/VHF pentru diferite module/structuri: cercetare, logistică, artilerie, artilerie antiaeriană, geniu, CBRN, comunicații și informatică;

rețeaua radio cu comutație de pachete;

comunicații satelitare;

sistemul informatic de comandă și control;

comunicații prin mijloace alternative (mobile, poștale și de semnalizare);

alte canale de comunicații ordonate sau realizate de acesta.

Comunicațiile cu subordonații se organizează de către brigadă și se realizează prin:

rețelele de comunicații ale punctelor de comandă;

rețelele radio de conducere de tip CNR-HF și CNR-VHF;

rețele radio specializate de tip CNR-HF/VHF pentru diferite module/structuri: cercetare, logistică, artilerie, artilerie antiaeriană, geniu, CBRN, comunicații și informatică;

rețele radio specializate de tip CNR-HF/VHF a ofițerilor specialiști – cercetare, geniu, CBRN, comunicații și informatică, artilerie, artilerie antiaeriană, logistică – pentru comanda și controlul elementelor de dispozitiv pe care le conduc sau coordonează;

rețeaua radio cu comutație de pachete;

rețele radio sol-aer;

sistemul informatic de comandă și control;

comunicații prin mijloace alternative-mobile, poștale și de semnalizare;

alte canale de comunicații realizate.

Comunicațiile cu vecinii și cu cei cu care se cooperează se realizează prin:

RCSC care interconectează rețelele de comunicații ale punctelor de comandă proprii și ale vecinilor sau a eșaloanelor cu care se cooperează;

rețele radio de cooperare proprii, ale vecinilor și ale eșalonului superior de tip CNR-HF și CNR-VHF, dacă distanțele și terenul permit;

rețeaua radio cu comutație de pachete;

comunicații satelitare;

sistemul informatic de comandă și control;

comunicații prin mijloace alternative -mobile, poștale și de semnalizare;

alte canale de comunicații ordonate de eșalonul superior, realizate de către acesta sau de către cei interesanți conform regulilor de bază.

Legăturile pentru cooperare pot fi ordonate de eșalonul superior sau stabilite conform principiului de asigurare a legăturilor. Responsabilitatea stabilirii nevoilor de legătură pentru cooperare aparține comandantului brigăzii.

Datele meteorologice pot fi transmise într-o rețea radio proprie în care execută recepție toate unitățile/subunitățile interesate, sau pot fi primite în rețeaua meteorologică sau în rețelele radio ale artileriei eșalonului superior.

Legăturile pentru înștiințare și alarmare pot fi realizate prin canale de comunicații cu această destinație sau pot fi asigurate pe oricare dintre canalele în funcțiune prin transmiterea unor semnale sau mesaje de alarmare și avertizare. În această categorie pot exista subsisteme de alarmare-avertizare organizate și exploatate de către structurile de apărare CBRN și cele de supraveghere aeriană, prin mijloace de comunicații proprii, utilizând reguli și proceduri specifice. Dacă în fâșia de acțiune sunt organizate astfel de subsisteme, ele vor fi considerate ca făcând parte din SCCBg. și se vor supune acelorași reguli de securitate a informațiilor, precum și celor referitoare la managementul spectrului de frecvențe și compatibilitate electromagnetică.

Alte tipuri de comunicații decise de comandant, sau de statul major în funcție de specificul operației și a misiunii. În această categorie pot intra legăturile destinate pentru operații psihologice, operații informaționale, ale reprezentanților diferitelor organisme, legăturile cu țara, în cazul operațiilor din teatre de operații externe.

Comunicațiile pentru cercetare asigură circulația datelor și informațiilor obținute de către structurile specializate în culegerea, interpretarea și valorificarea acestora.

Comunicațiile pentru cercetare sunt asigurate, în principal, pe canale de comunicații radio destinate exclusiv acestui scop. În anumite situații, pentru realizarea legăturilor cercetării, se mai pot utiliza și mijloace satelitare, mobile și de semnalizare.

În această categorie nu sunt incluse canale de comunicații utilizate de către modulul S2 din cadrul statului major, pentru legătura cu modulele/structurile similare ale eșalonului superior, ale subordonaților și ale celor cu care se cooperează, acestea făcând parte din legăturile operative.

Pentru legătura prin radio se organizează:

rețele radio ale cercetării (CNR-HF/VHF) pentru conducerea grupurilor de cercetare care acționează în dispozitivul inamicului și direcții radio de raport pentru fiecare din aceste grupuri;

rețele radio ale cercetării (CNR-VHF/UHF) în cadrul fiecărui grup pentru conducerea echipelor;

rețele/direcții radio cu detașamentele/patrulele de cercetare și pentru legătura în cadrul detașamentelor/patrulelor;

Stabilirea canalelor menționate se va realiza în funcție de cerințele specifice ale activității de culegere a datelor iar caracteristicile de lucru, regulile de trafic, programul de funcționare vor fi cunoscute de un număr restrâns de persoane, decis de către modulul informații S2 din cadrul statului major.

Comunicațiile pentru logistică sunt asigurate prin RCSC, RCPC și rețelele radio de campanie, fiind destinate exclusiv conducerii sistemului logistic.

În această categorie intră liniile de comunicații pentru:

conducerea elementelor sistemului logistic ale eșalonului respectiv de către modulul S4 din cadrul statului major;

asigurarea comenzii și controlului elementelor din cadrul zonei logistice;

conducerea coloanelor de aprovizionare și a mentenanței;

schimbul de informații cu resursele de teritoriu;

legăturile necesare cu responsabilii pentru sprijinul națiunii gazdă, dacă acest lucru se impune.

În comunicațiile pentru logistică nu sunt incluse canalele de comunicații utilizate de către modulul S4 din cadrul statului major pentru legătura cu modulele similare ale eșalonului superior, ale subordonaților și a celor cu care se cooperează, acestea făcând parte din legăturile operative.

Comunicațiile administrative sunt destinate pentru asigurarea legăturilor între diferite organe și structuri din cadrul comandamentului și statului major al brigăzii, care nu intervin direct în conducerea operațiilor militare.

În această categorie intră legăturile destinate compartimentului juridic, financiar, resurse umane, preotului, medicului șef, relațiilor publice, CIMIC și pentru legătura cu organele și instituțiile administrației publice centrale și locale din zonă sau cu oricare altă instituție cu care este necesar schimbul de informații.

În general aceste comunicații sunt realizate prin utilizarea serviciilor din cadrul rețelelor de telecomunicații publice ori private.

Comunicațiile sociale, au un rol deosebit de important asupra moralului forțelor în contextul actualelor condiții de ducere a operațiilor militare, de regulă în afara granițelor naționale, prin care se asigură facilitățile de comunicare a militarilor din teatrul de operații cu membrii familiilor din țară.

Comunicațiile sociale pot fi realizate prin mijloace telefonice, video, radio, satelit și prin internet.

Schema de interconectare a elementelor din compunerea SCC este prezentată în anexa nr. 1 (o variantă).

Schema de conectare a abonaților telefonici și de date din PCBg. la centrul de comunicații /CCPC este prezentată în anexa nr. 7 (o variantă).

Structura de bază „backbone” a rețelei HCDR și dispunerea PAR pentru acoperirea radio a abonaților mobili este prezentată în anexa nr. 8 (o variantă).

Schema comunicațiilor radio organizate la nivelul brigăzii este prezentată în anexa nr. 9 (o variantă).

Schema de interconectare a CCPC ale brigăzii în cadrul RCPC și interfețele corespunzătoare este prezentată în anexa nr. 10 (o variantă).

Anexa nr.1

Schema de interconectare a elementelor SCCBg.

Anexa nr. 2

Schema de conectare a abonaților la CCPC

Anexa nr.3

Structura de bază (backbone) a rețelei radio HCDR

Anexa nr. 4

Schema comunicațiilor radio la brigadă

Anexa nr.5

Interconectarea CCPCBg. în cadrul RCPC

LECȚIA: Nr. 3. Planificarea SCC.

1. Principii generale. Etapele planificării SCC.

Procesul de planificare a SCC este parte integrantă a procesului de planificare a operației și reprezintă un ansamblul de activități destinate să sprijine comandantul brigăzii, pe linia comunicațiilor și informaticii, în luarea deciziei. De organizarea și planificarea SCCBg. răspunde structura specializată din statul major al brigăzii – modulul S6. Comandantul Cp.C.I. sprijină activitatea modulului S6 pe timpul organizării și planificării SCCBg. prin participarea sa la procesul de luare a deciziei.

Planificarea sistemului comunicații și informatică constituie un atribut al conducerii, ce cuprinde ansamblul activităților desfășurate pentru elaborarea documentelor privind organizarea și realizarea sistemului de comunicații și informatică pentru forțele participante la operație. Activitatea de planificare integrează obiective, măsuri, mijloace, procedee și resurse, indicatori de performanță și măsuri de realizare a acestora, bazându-se pe un ansamblu determinat și coerent de informații, structurate corespunzător și actualizate în timp aproape real.

În esență, planificarea se compune dintr-un sistem de decizii cu privire la toate aspectele referitoare la structura, organizarea, executarea, comanda și controlul sistemelor comunicații și informatică, considerate în unitatea lor organică și trebuie să aibă caracter științific, colectiv și prospectiv.

În general, condițiile care influențează planificarea sistemului comunicații și informatică depind de rolul și funcțiile comandantului eșalonului respectiv în care se găsește compartimentul comunicații și informatică ce planifică, un rol principal având:

– amploarea operației;

– intensitatea acțiunilor și fazele operației;

– caracteristicile traficului pentru schimbul de informații între unități/subunități în toate fazele executării operației (gruparea forțelor, desfășurarea acțiunilor militare preconizate, înlocuirea forțelor și deplasarea lor).

Activitatea de planificare a sistemului comunicații și informatică impune respectarea următoarelor cerințe:

– realizarea continuă a diagnozei realității militare pe baza stării unităților militare participante la operație;

stabilirea obiectivelor principale ce urmează a fi îndeplinite pentru realizarea unui sistem de comunicații și informatică optim și care dă orientarea fundamentală a întregului plan;

formularea nivelurilor de performanță organizatorice și tehnice ce trebuie să fie satisfăcute de către sistemul de comunicații și informatică preconizat;

stabilirea modalităților de realizare în timpul ordonat a sistemului planificat, care descriu resursele, procedeele, metodele și căile ce se vor folosi pentru îndeplinirea obiectivelor specificate în plan;

determinarea cadrului organizatoric de comandă și control ce trebuie adoptat pe timpul realizării și exploatării sistemului.

studiul evoluției acțiunilor posibile ale inamicului pe linia comunicațiilor și informaticii (în special războiul electronic, atacuri cibernetice) rezultate din activitățile de prospectare și prognoză.

Planificarea sistemului comunicații și informatică, atribut exclusiv al compartimentului comunicații și informatică, se execută pe baza ordinelor rezultate în urma procesului de planificare la nivelul eșalonului superior, indicațiilor comandantului și necesităților de legătură. Procesul de planificare a sistemului comunicații și informatică cuprinde următoarele activități:

– analiza documentelor de conducere (ordinelor, dispozițiunilor, procedurilor standard de operare, etc.) care se referă la operația ce urmează a fi executată;

– analiza necesităților privind comunicațiile și informatica (serviciile de bază, forțele și mijloacele tehnice necesare și modul de asigurare a acestora, timpul avut la dispoziție, nivelul dezvoltării infrastructurii, nivelul dezvoltării sistemului de telecomunicații teritorial);

– luarea în considerație a cerințelor de asigurare a securității informaționale în toate fazele operației militare;

– conducerea activității de planificare de către compartimentul comunicații și informatică al operației și asigurarea bazei informaționale necesare;

– evaluarea condițiilor de desfășurare a operației militare care determină structura și dimensiunile sistemului comunicații și informatică;

– participarea la stabilirea cursurilor de acțiune posibile care trebuie avute în vedere la organizarea și funcționarea sistemului comunicații și informatică;

– analiza și selectarea variantei optime, din toate punctele de vedere (operațional, tehnic) a sistemului comunicații și informatică pentru operație.

Implementarea procesului de planificare pe linia comunicații și informatică se poate desfășura în cinci faze, și anume:

– faza planificării, care va cuprinde planificarea și pregătirea operației.

Aceasta este faza în care vor fi luate deciziile privind utilizarea resurselor din zona de operații și/sau a celor aflate în dotare. Se poate întâmpla, ca utilizarea resurselor din zona de operații, să fie necesară, pentru a putea respecta termenul impus pentru realizarea sistemului de comunicații și informatică.

Folosirea optimă a infrastructurii disponibile din zona de operații trebuie luată în considerare, deși disponibilitatea acesteia, ar putea fi pusă sub semnul întrebării, datorită acțiunilor militare existente în perioada respectivă.

– faza amplasării, care va cuprinde deplasarea în zona de operații atât a personalului, cât și a tehnicii de comunicații și informatică (forma și conținutul ordinului de deplasare este prezentată în anexa nr. 1).

Trebuie acordată o atenție deosebită asigurării protejării canalelor de comunicații realizate, în special pe cele preluate din sistemul de telecomunicații teritorial.

– faza de execuție constă în amplasarea și operaționalizarea tehnicii de comunicații și informatică și a personalului.

– faza de tranziție, în cazurile când operația militară durează mai mult timp și este necesară înlocuirea forței și/sau reconfigurarea punctului de comandă. Structura sistemului comunicații și informatică trebuie să fie îndeajuns de flexibilă pentru a face față acestor situații.

– retragerea, această fază finală ar putea reflecta două scenarii:

a) deplasarea ordonată din zona de operații a tuturor materialelor, datorită îndeplinirii cu succes a misiunii;

b) retragerea în timp ce în zona respectivă încă mai continuă acțiunile militare. In cel de al doilea caz, planificarea pe linia comunicații și informatică va fi extrem de complexă și va fi influențată de factorii existenți în momentul când se ordonă retragerea.

Procesul de planificare al SCC este parte integrantă a procesului de comandă și control al brigăzii; se derulează în principiu respectând algoritmul celor 5 etape principale: inițierea planificării, orientarea personalului implicat în planificare, elaborarea concepției operației, elaborarea planului/ordinului de operații, revederea și actualizarea planului/ordinului de operații. Algoritmul activităților desfășurate de modulul S6 și comanda companiei în procesul de planificare a comunicațiilor și informaticii la nivelul brigăzii este prezentat în .

Tabelul nr.1- Algoritmul activităților procesului de planificare al SCCBg.

2. Inițierea planificării.

Inițierea planificării are la bază ordinul primit de la eșalonul superior sau misiunea dedusă de comandant rezultate din analiza evenimentelor și acțiunilor militare care au avut loc în zona de responsabilitate. În cazul planificării deliberate statul major va emite un ordin care va fi trimis spre aprobare comandantului eșalonului superior.

De asemenea, pe baza termenelor ordonate de eșalonul superior și a celor identificate, comandantul personal coordonează planificarea stabilind:

activitățile principale;

termenele în care să se execute și prioritățile;

procedurile de stat major;

persoanele care participă la elaborarea planului;

rapoartele care vor fi prezentate și gradul lor de detaliere etc.

In această etapă se identifică următoarele etape ale procesului de planificare:

însușirea misiunii primite sau aprofundarea celei deduse;

elaborarea problemelor principale ale planificării.

La însușirea misiunii și stabilirea problemelor principale ale planificării, în afara comandantului, pot participa locțiitorul comandantului, șeful de stat major și 1-2 ofițeri din structurile informații și operații, precum și alte persoane stabilite de comandant.

De regulă, la însușirea misiunii și stabilirea problemelor principale ale planificării (ședința statului major de inițiere a planificării), șeful compartimentului comunicații și informatică nu participă.

În cazul participării șefului compartimentului comunicații și informatică la ședința de inițiere a planificării (când timpul pentru pregătirea operației este scurt sau la ordinul comandantului), dispare necesitatea participării acestuia la etapa de orientare a personalului, această acțiune fiind făcută de șeful compartimentului comunicații și informatică cu personalul din subordine.

Așadar, în cadrul acestei etape, în compartimentul comunicații și informatică se desfășoară următoarele activități:

participarea șefului compartimentului comunicații și informatică la ședința statului major de inițiere a planificării (la ordinul comandantului);

inițierea personalului compartimentului comunicații și informatică în planificarea sistemului comunicații și informatică (stabilirea persoanelor care vor participa la elaborarea planului);

Atunci când timpul pentru pregătirea operației este scurt, la etapa de inițiere a planificării pot participa toți membrii statului major șefii de compartimente, astfel fiind posibilă omiterea parcurgerii etapei următoare a planificării – orientarea personalului implicat în planificare, ultima fiind efectuată de către șefii respectivi cu personalul din subordine, în timp scurt, și cu abordarea problemelor specifice. În acest caz, după etapa de inițiere a planificării va fi posibilă trecerea directă la elaborarea concepției acțiunilor. O asemenea situație poate apărea pe timpul ducerii luptei și operației când, pentru planificarea unei acțiuni, se vor adopta proceduri de lucru simplificate.

Principalele activități desfășurate în cadrul statului major sunt:

primirea ordinului de acțiune de la eșalonul superior;

constituirea grupului operativ de planificare.

Însușindu-și misiunea, șeful compartimentului comunicații și informatică trebuie sa înțeleagă intenția și concepția de acțiune a eșalonului superior, să identifice sarcinile care revin unității subordonate repartizate de eșalonul superior precum și cele impuse de situație, misiune și scopul acțiunii.

Acestea trebuie analizate în relație cu determinările factorilor situației, iar concluziile desprinse trebuie să fie în măsură să reprezinte modurile de acțiune care vor fi recomandate statului major cu prilejul orientării acestuia.

Elaborarea problemelor principale ale planificării reprezintă activitatea prin care șeful compartimentului comunicații și informatică reformulează misiunea, identifică limitele acțiunii, stabilește necesitățile de informații și stabilește datele privind coordonarea activităților și compartimentelor pentru executarea planificării.

Reformularea misiunii se face ținând seama de sarcinile repartizate prin concepția eșalonului superior, după care comandantul stabilește:

centrul de greutate (factorul hotărâtor în obținerea succesului);

punctele decisive (obiectivele a căror cucerire sau apărare au efecte determinante asupra îndeplinirii misiunii);

direcțiile de efort (direcția principală de interzis în apărare; direcția loviturii principale în ofensivă);

punctele critice (acele puncte în care se echilibrează raportul de forțe, ori alți factori ai situației care devin ostili acțiunii unității);

starea la sfârșitul acțiunii (end-state).

Totodată se vor identifica limitele acțiunii în sensul obligațiilor și restricțiilor impuse comandantului care planifică acțiunea trupelor din subordinea acestuia. Restricțiile se referă la problemele pe care unitatea nu are voie să le întreprindă înainte, pe timpul și după terminarea acțiunii, acestea putând fi de ordin politic, moral, juridic, religios, etnic sau de altă natură. Unele dintre acestea pot fi incluse în planul acțiunii.

Pe baza unor analize sumare a inamicului și acțiunilor sale se vor determina necesitățile de informații despre acesta pentru stabilirea cursurilor acțiunilor lui, precum și zona asupra căreia să se extindă acțiunile de cercetare, prioritățile și urgența acestora. Nevoile de informații se consolidează într-un singur loc pentru procesarea și evitarea cererilor similare sau repetate din elemente multiple. Șeful compartimentului comunicații și informatică trebuie se fie la curent privind nevoile de informații și răspunsurile la acestea.

Elementele de bază a etapei de inițiere a planificării sunt prezentate în anexa nr. 2.

3. Orientarea personalului implicat în planificare.

Etapa de orientare a personalului este responsabilitatea comandantului și, în situații deosebite, pe baza indicațiilor acestuia, se poate desfășura de către locțiitor sau șeful de stat major.

Etapa dată conține următoarele faze:

evaluarea situației;

prezentarea intenției și elementelor de bază ale concepției eșalonului superior/intenției comandantului;

analiza misiunii;

proiectarea operațională;

estimarea forțelor;

îndrumarea pentru planificare.

elaborarea Ghidului pentru planificare al comandantului.

Hotărâtoare pentru activitatea statului major în vederea pregătirii operației sunt precizarea problemelor principale ale planificării stabilite de comandant, care reprezintă viziunea comandantului asupra operației, și cuprind:

activitățile principale de planificare și termenele de executare;

rapoartele de documentare/estimările, cine prezintă, gradul de detaliere și modul de prezentare;

măsurile urgente care trebuie luate pentru asigurarea operației, protecția și logistica forțelor.

Documentul final al etapei de orientare a procesului de planificare a operației îl reprezintă Ghidul comandantului pentru planificarea operației, care reprezintă fructificarea ședinței de analiză a misiunii și cuprinde:

– ideile de bază privind intențiile inițiale ale comandantului;

– viziunea comandantului sub forma descrierii generale a cursului operației militare pentru îndeplinirea misiunii;

– măsurile urgente pentru asigurarea operațiilor și protecția forțelor;

– misiunile generale ale structurilor subordonate;

– misiunile imediate, preliminare, pregătitoare, care constituie baza fazei următoare a procesului de planificare, de elaborare a concepției;

– instrucțiunile de coordonare;

– activitățile principale de planificare și termenele de executare;

– estimările: gradul de detaliere, cine prezintă, termene;

– măsurile urgente;

– nevoi de informații.

Această activitate permite personalului implicat în planificare să solicite precizările necesare pentru declanșarea activităților următoare (lămuririle trebuie făcute clar și fără echivoc, concis și să aibă caracter decis).

La eșaloanele de execuție (batalion, companie), stabilirea problemelor principale ale planificării, se execută sub formă de instructaj informațional.

Pentru compartimentul comunicații și informatică această etapă începe cu:

revederea situației din punctul de vedere al organizării comunicațiilor;

studierea în detaliu a anexei Q (comunicații și informatică) la ordinul de operații;

însușirea priorităților și luarea la cunoștință despre conținutul informațiilor ce se vor prezenta;

evaluarea posibilităților privind asigurarea nevoilor de legătură cu forțele și mijloacele la dispoziție;

întocmirea planului de activitate al compartimentului comunicații și informatică.

Activitatea pentru planificarea, organizarea și realizarea sistemului comunicații și informatică, este condusă de către șeful compartimentului comunicații și informatică și începe practic în momentul când acesta participă la ședința de orientare a personalului implicat în planificare.

Din ordinul de operații primit se prezintă:

situația în ansamblu și evaluarea acesteia în raport cu forțele proprii;

intenția și elementele de baza ale concepției eșalonului care a emis ordinul;

îndrumarea pentru planificare.

Precizarea problemelor principale ale planificării stabilite de eșalonul superior sunt hotărâtoare pentru activitatea șefului compartimentului comunicații și informatică, în vederea pregătiri operației și reprezintă viziunea comandantului asupra operației.

În această etapă șeful compartimentului comunicații și informatică trebuie să-și însușească în mod deosebit:

a) din ordinul de acțiune al eșalonului superior, prevederile referitoare la:

dispunerea centrelor de comunicații ale acestuia (în unele situații și a celora aparținând eșalonului propriu) și direcțiile probabile de deplasare a acestora;

asigurarea legăturilor cu acesta și de cooperare cu alte eșaloane sau componente ale structurilor de forță naționale;

datele ce i se pun la dispoziție pentru organizarea sistemului comunicații și
informatică propriu;

restricțiile în folosirea mijloacelor de comunicații;

identificarea constrângerilor și limitărilor privind planificarea sistemului de
comunicații și informatică;

b) din intenția comandantului:

gruparea, misiunile și modul de acțiune și cooperare a trupelor și a celorlalte
elemente ale structurilor de forță naționale care participă la operații;

raioanele de instalare ale punctelor de comandă, direcțiile de deplasare și
termenele probabile de schimbare a acestora;

legăturile cărora trebuie să li se acorde atenție deosebită;

datele privind asigurarea acțiunilor de luptă ale trupelor care interesează
unitățile (subunitățile) de comunicații și informatică;

nevoile critice de informații ale comandantului

c) din indicațiile șefului statului major:

elementele concrete ale planificării luptei;

nevoile de legătură;

prioritățile și restricțiile în folosirea căilor de comunicații;

termenele de intrare în funcțiune a centrelor și linilor de comunicații și informatică;

informațiile necesare pentru planul de lucru al compartimentului comunicații și informatică rezultate din planul de lucru al statului major.

Următoarea activitate pe care o execută șeful compartimentului comunicații și informatică este aceea de orientare a personalului din cadru compartimentului propriu și luarea primelor măsuri privind planificarea sistemului comunicații și informatică propriu. Tot în această etapă se mai execută și următoarele activității:

stabilirea priorităților privind planificarea sistemului comunicații și informatică și încadrarea lor în timp;

transmiterea la subordonați a datelor preliminare necesare pentru a se pregăti în vederea executării misiunii;

stabilirea nevoilor de informații cu întocmirea rapoartelor-cerere de informații și răspunsul-cerere la acestea Anexa nr 3;

repartizarea sarcinilor pentru îndeplinirea tuturor misiunilor.

După însușirea misiunii primite șeful compartimentului comunicații și informatică continuă să dezvolte estimările pe linia comunicații și informatică și să elaboreze ordinul preliminar numărul 1 pentru structurile de comunicații și informatică din subordine, precum și a forțelor date ca întărire sau sprijin.

Ordinul preliminar numărul 1 include informații specifice privind organizarea sistemului comunicații și informatică în zona de operații:

situația forțelor adverse (în special războiul electronic, atacurile cibernetice);

misiunea însușită sau dedusă a forțelor proprii;

forțele de comunicații și informatică date ca întărire sau sprijin;

echipamentul de comunicații și informatică specific (tipul, destinația, data și locul primirii, etc.);

timpul și data pregătirii pentru organizarea antrenamentului pe comunicații și informatică preliminar;

nivelul asigurării securității informaționale;

locurile de dislocare a punctelor de comandă;

succesiunea în comandă.

Elementele de bază a etapei orientării personalului, implicat în procesul de planificare sunt prezentate în anexele nr. 4.

Elaborarea concepției acțiunii, operației.

Elaborarea concepției operației reprezintă etapa decisivă în procesul de planificare și se materializează pe baza intenției cât și a Ghidului de planificare a comandantului.

Elaborarea concepției operației se desfășoară pe baza îndrumării comandantului pentru planificare și cuprinde următoarele faze:

analiza misiunii;

elaborarea cursurilor de acțiune al operației;

alegerea cursului optim de acțiune;

precizarea deciziei comandantului.

Analiza misiunii este faza critică a procesului de planificare pe linia comunicații și informatică. Procesul analizei misiunii, precum și rezultatul lui ajută comandantul în înțelegerea situației și determinarea misiunii lui. Precizarea în înțelegerea situației permite comandantului de a vizualiza concepția de operații.

Pe parcursul analizei misiunii șeful compartimentului comunicații și informatică va întreprinde următoarele sarcini:

determină timpul avut la dispoziție pentru îndeplinirea analizei misiunii. De obicei termenul limită pentru analiza misiunii este stabilit de către comandant, șeful statului major al unității sau în ordinul preliminar numărul 1;

analizează ordinului primit de la eșalonul superior;

coordonează activitățile ulterioare cu compartimentele de comunicații și informatică ale eșalonului superior, cu subordonații și unităților vecine;

completează estimările și rapoartele de informare pe linia comunicații și informatică care se bazează pe abilitatea de a suporta, de a compara și a aproba cursurile de acțiuni. Estimările se întocmesc pentru fiecare curs de acțiune analizându-se din punct de vedere al comunicațiilor și informaticii cursurile de acțiune elaborate. Se analizează avantajele și dezavantajele organizării și exploatării sistemului comunicații și informatică utilizându-se toate sau doar o parte din următoarele criterii: să fie adecvat, fezabilitate, acceptabilitate, identitate proprie, să fie complet. Estimările menționate includ, cel puțin, analiza posibilităților de utilizare a tehnicii de comunicații și informatică din dotare, posibilitățile de extindere a sistemului comunicații și informatică prin mijloace radioreleu și acoperire prin radio.

analiza METT-TC (M – analiza misiuni, E – analiza adversarului, T – analiza terenului și a vremii, T – analiza trupelor proprii, T – analiza timpului avut la dispoziție, C – analiza datelor cu privire la civili).

Analiza menționată este deosebit de necesară în situațiile de schimbare a misiunii sau redislocării, când sunt necesare din timp informațiile privind asigurarea cu serviciile în domeniul comunicațiilor. Adesea dislocarea centrului de comunicații și informatică a punctului de comandă mobil în vale sau în spatele înălțimii va asigura supraviețuirea și va oferi acoperire mai fermă cu mijloacele radio, spre deosebire de dislocarea în vârful dealului, care pe deasupra poate fi utilizat de către inamic în calitate de punct de observare.

înțelege îndrumările specifice pe linia comunicații și informatică;

identifica faptele și presupunerile;

identifica sarcinile specificate, implicite și esențiale;

elaborează ordinul preliminar numărul 2.

Atunci când situația și timpul la dispoziție permit se execută recunoașteri în zona de operații, cu scopul verificării datelor cunoscute despre raionul operației, influenței caracteristicilor acestuia asupra operației forțelor, precum și stabilirii gradului de fezabilitate al cursului operației.

De regulă, recunoașterile se execută de comandant împreună cu membrii statului major sau ofițerii desemnați de aceștia, precum și comandanții unităților/subunităților din subordine, iar în unele situații, recunoașterile sunt executate în numele comandantului, de persoanele desemnate de acesta.

Pentru evaluarea eficace a influențării terenului asupra executării misiunii șeful compartimentului comunicații și informatică se conduce de datele tehnice ale tehnicii de comunicații din dotare privind distanța efectivă de operare și vizualizarea clară a reliefului zonei de operații.

Șeful compartimentului comunicații și informatică cooperează cu reprezentanții compartimentului informații privind determinarea amenințărilor posibile asupra centrelor comunicații și informatică a punctelor de comandă mobile și nu va admite dislocarea acestora într-un mediu periculos. De asemenea, el determină modalitatea optimă de suport a eforturilor echipelor de cercetare, de supraveghere și de recunoaștere, care pot acționa în afara zonei de operații stabilite, din punctul de vedere al asigurării comunicațiilor la mare distanță.

Personalul compartimentului comunicații și informatică, implicat în procesul de planificare a sistemelor de comunicații și informatice, analizează mai multe variante de organizare a sistemului de comunicații și informatică, în funcție de cursurile de acțiune. De regula, se iau în considerație câteva căi posibile de a asigura forța comună cu sisteme de comunicații și informatică. Fiecare din aceste opțiuni poate fi dezvoltat și analizat prin prisma avantajelor și dezavantajelor. În această activitate au loc acțiuni de consultare și cooperare, se evidențiază activitățile critice, resursele, cerințele, capacitățile mijloacelor și timpul la dispoziție etc.

Personalul compartimentului comunicații și informatică, implicat în procesul de planificare a sistemelor de comunicații și informatice, în cadrul dezvoltării cursurilor de acțiune potențiale, trebuie să fie în măsura să:

– analizeze cerințele de interoperabilitate a forței;

– identifice activitățile și sarcinile critice ale sistemelor de comunicații și informatică;

– ia în calcul implicațiile dislocării și ale logisticii pentru fiecare curs de acțiune posibil;

– ia în considerație resursele de comunicații și informatice cerute și valabile pentru fiecare curs de acțiune al sistemelor de comunicații și informatice (aceste informații trebuie să fie exacte și disponibile în timp scurt);

– ia în vedere realizarea mentenanței și alocarea resurselor sistemelor de comunicații și informatice pe misiuni (pentru dezvoltarea și justificarea cursurilor de acțiune);

– țină seama de orice restricție;

– identifice și să evalueze cerințele pentru sprijinirea desfășurării unității/subunității în teatrul de operații;

– coreleze cursurile de acțiune potențiale cu programarea în timp (pe faze) a operației (foarte important).

Determinarea de către șeful compartimentului comunicații și informatică a necesităților în serviciile de bază a comunicațiilor și informaticii, asigurarea compatibilității electromagnetice, numărul potențial al rețelei și echipamentul radio necesar pentru acoperirea zonei de operații în care vor acționa unitățile militare, pentru determinarea nivelului de suport a operației, fiind unul dintre criteriile principale în decizia comandantului privind alegerea cursului optim de acțiuni.

După identificarea cerințelor față de sistemul comunicații și informatică șeful compartimentului comunicații și informatică participă, împreună cu alți membri ai statului major în procesul de pregătire a briefing-ului de alegere a cursului optim de acțiuni. În acest scop șeful compartimentului comunicații și informatică prezintă doar informația care afectează direct dezvoltarea cursului de acțiuni (constrângerile utilizării frecvențelor HF, VHF, UHF în zona de operații, cantitatea insuficienta a mijloacelor de comunicații și informatică, consecințele influențării terenului și vremii în suportul misiunii).

După încheierea briefing-ului de alegere a cursului optim de acțiune statul major diseminează ordinul preliminar numărul 2 (WARNO 2), care include cel puțin următoarele elemente specifice pe linia comunicații și informatică:

– situația inamicului și a forțelor proprii;

– conținutul misiunii aprobate;

– intenția comandantului;

– modificările în componența grupării de forță;

– limitele zonei de operații;

– instrucțiile cu privire la desfășurarea cercetării, supravegherii și recunoașterii;

– riscurile și amenințările;

– timpul și locul desfășurării antrenamentului pe comunicații și informatică preliminar;

– informațiile care nu au fost disponibile la momentul elaborării ordinului preliminar numărul 1;

– materialele care au fost pregătite pentru elaborarea briefing-ului de alegere a cursului optim de acțiuni.

Elementele de bază a etapei elaborării concepției sunt prezentate în anexele nr.5.

Elaborarea planului de acțiune, operație.

Precizarea deciziei comandantului este o declarație clară asupra cursului optim al operației, pe care îl aprobă și care se materializează în “Concepția operației”.

Acesta se întocmește grafic pe hartă și text, reprezentând actul juridic pe baza căruia se elaborează “Planul operației” (Planul de acțiune) și “Ordinul de operație” (Ordinul de acțiune).

“Concepția operației” va fi înaintată eșalonului superior spre aprobare conform precizărilor acestuia.

Elaborarea planului operației constă în desfășurarea următoarelor activități:

– planificarea operației militare;

– planificarea sprijinului logistic;

– planificarea pentru asigurarea operației și protecției trupelor.

Aceste activități se desfășoară de către compartimentele de specialitate conform competențelor și când situația o cere, de către comandanții unităților (subunităților) de sprijin și se materializează în planul operației sau ordinul de operații, precum și în anexele lui.

Compartimentul comunicații și informatică întocmește în această etapă a planificării anexa Q (comunicații și informatică) la Planul de acțiune, care se întocmește în formă grafică pe hartă. De asemenea, anexa Q se întocmește și la Ordinul de operații (Anexa nr. 6) sub formă de text.

În procesul elaborării planului operației, statul major poate elabora 2 sau 3 planuri, conform indicațiilor comandantului. În cazul acesta, șeful compartimentului comunicații și informatică examinează posibilitățile de sprijin a fiecărui plan de operații pe linia comunicații și informatică. În această etapă de implementare a procesului de planificare șeful compartimentului comunicații și informatică se conduce, în primul rând, de estimările privind influențarea terenului și stării vremii la suportul misiunii.

Fiecare plan de operații trebuie să corespundă următoarelor criterii:

să satisfacă complet cerințele misiunii;

să fie în măsură să asigure executarea misiunii din punct de vedere al timpului, spațiului și resurselor disponibile;

să asigure avantaje tactice și operaționale prin justificarea costurilor resurselor utilizate (in primul rând pierderi în efectiv);

să fie diferit semnificativ unul de celălalt;

să asigure îndeplinirea misiunii în conformitate cu intenția comandantului.

Deși planul de operații trebuie să corespundă tuturor criteriilor menționate, planul organizării sistemului comunicații și informatică a șefului compartimentului comunicații și informatică (anexa Q) poate fi unic pentru suportul diferitor planuri de operații.

Pe parcursul planificării statul major determină punctele decisive pentru fiecare plan de operații. Șeful compartimentului comunicații și informatică trebuie să se concentreze la punctele menționate, fiind obligat să asigure suportul sigur și redundant pe linia comunicații și informatică.

Pentru întocmirea anexei Q și organizarea sistemului comunicații și informatică, șeful de stat major trebuie să dea, în timp util, indicații șefului compartimentului comunicații și informatică, acestea referindu-se de regulă la:

misiuni;

modul probabil de acțiune al forțelor participante;

realizarea cooperării.

modalitatea realizării dispozitivului:

a) când și cum se realizează dispozitivul de luptă;

succesiunea intrării trupelor în dispozitiv;

itinerarele de marș;

data când unitatea/subunitatea trebuie să fie gata de luptă.

locurile de dispunere a punctelor de comandă, data intrării lor în funcțiune, direcțiile și modul lor de deplasare, termenele probabile de schimbare a acestora;

ofițerii de legătură care urmează să sosească la punctul de comandă și nevoile de legătură ale acestora;

cu cine, când și prin ce mijloace trebuie stabilită legătura, urgențele în realizarea sistemului de comunicații și informatic și căror elemente ale dispozitivului de luptă trebuie să li se acorde atenție deosebită în anumite situații;

perioadele în care se întrevede deplasarea comandantului în afara punctului de comandă, trimiterea ofițerilor din statul major și a reprezentanților în diferite misiuni, și ce măsuri trebuie întreprinse pentru realizarea legăturii între aceștia și punctele de comandă;

date referitoare la modul de realizare a legăturilor pentru organizarea serviciului de comenduire și îndrumare a circulației (CIC);

organizarea sistemului comunicații și informatică, atât pe timpul pregătirii, cât și pe timpul ducerii acțiunilor de luptă, în condițiile întrebuințării armelor N.B.C.;

modul de utilizare a comunicațiilor și regimul de lucru al mijloacelor de comunicații radio și radioreleu;

restricții în dispunerea mijloacelor de comunicații și informatice în punctele de comandă;

data și ora când trebuie să fie gata anexa Q la planul de acțiune.

În afară de cele menționate mai sus, pentru întocmirea anexei Q șeful compartimentului comunicații și informatică va îndeplini următoarele acțiuni:

reverificarea propunerilor statului major privind dislocarea punctelor de comandă (pe bază examinării adăugătoare a datelor recunoașterii terenului în zona de operații, harții de lucru sau soft-ului specializat privind influențarea terenului la sprijinul misiunii pe linia comunicații și informatică);

identificarea spațiilor fără acoperire (zonelor moarte) cu comunicații;

evaluarea riscurilor și vulnerabilităților asupra sistemului comunicații și informatică;

examinarea dislocării posibile a inamicului (în special a luptei electronice);

planificarea suportului pe linia comunicații și informatică în toate fazele a fiecărui plan de operații, inclusiv suportul eforturilor echipelor de cercetare, de supraveghere și de recunoaștere;

planificarea sistemului comunicații și informatică de bază, alternativ, de rezervă și de urgență (BARU) pentru fiecare plan de operații.

Sistemul comunicații de urgență înseamnă nu numai tehnică, care poate fi utilizată pentru organizarea sistemului comunicații și informatică în situații specifice, dar și proceduri pentru restabilirea stării de funcționare a sistemului.

Concepția BARU este un instrument util pentru implementarea planului organizării comunicații și informatică, care prevede planificarea următoarelor elemente ale sistemului comunicații și informatică:

de bază: planificarea și organizarea suportului misiunii prin utilizarea sistemului comunicații și informatică staționar, inclusiv conectarea centrelor comunicații și informatică mobile a punctelor de comandă;

alternativ: planificarea și organizarea suportului misiunii prin utilizarea serviciilor rețelelor de comunicații externe (PSTN – Public Switched Telephone Network, Internet, etc.);

de rezervă: planificarea și organizarea suportului misiunii prin utilizarea mijloacelor radio din dotare;

de urgență: planificarea și organizarea suportul misiunii prin utilizarea telefoniei mobile.

Elementele de bază a etapei elaborării planului/ordinului de operații sunt prezentate în anexa nr. 7.

Revederea planului.

Revederea planului operației constă în analiza efectuată de către membrii statului major șefii de compartimente, sub conducerea șefului de stat major, în scopul actualizării acestuia, periodic, în funcție de evoluția situației și datelor obținute de statul major de la sursele proprii, organele administrativ-militare și cele ale administrației publice locale, precum și de la eșalonul superior și vecini.

Periodicitatea revederii planului operației este determinată de mărimea eșalonului care execută planificarea și de frecvența schimbărilor în situația strategică, operativă și tactică.

În cadrul aceste etape activitățile principale executate de către comandament sunt:

executarea revederii planului concomitent cu desfășurarea operației;

executarea revederii periodice;

executarea unor exerciții simulate sau aplicații asistate de calculator;

executarea ședinței de analiză și revizuire a decizie (dacă este cazul);

aprobarea planului modificat;

pregătirea și redactarea planului reevaluat.

Activitățile principale executate de compartimentul comunicații și informatic în această etapă sunt :

– actualizarea anexei Q;

– transmiterea ordinului de acțiune la subordonați.

Procesul de revedere și actualizare a planului/ordinului de operații prevede următoarele proceduri:

– asamblarea instrumentelor necesare (harta de lucru cu situația operativă actualizată, informații privind spațiile fără acoperire cu comunicații, tabelul completat privind alegerea cursului optim de acțiuni pe linia comunicații și informatică);

– tabelul cu criteriile de evaluare a planului/ordinului de operații;

– identificarea evenimentelor critice;

– identificarea punctelor decisive;

– recomandarea cursului optim de acțiune;

– elaborarea ordinul preliminar numărul 3;

– pregătirea pentru briefingul de revedere și actualizare a planului/ordinului de operații.

Pe parcursul procesului de revedere și actualizare a planului/ordinului de operații, statul major evaluează fiecare curs de acțiuni pe criterii determinate de către comandant, reieșind din principiul: acțiune – reacție – contraacțiune.

Acțiunea este o activitate începută de către partea care a avut inițiativă (de obicei – forțele ofensive). Reacția este răspunsul la acțiune, iar contraacțiunea, la rândul său, reprezintă răspunsul la reacție. Secvența menționată continuă până la momentul, când evenimentul critic s-a terminat s-au comandantul a decis alt curs de acțiuni pentru îndeplinirea misiunii.

Șeful compartimentului comunicații și informatică evaluează cursurile de acțiuni din perspectiva criteriilor pe linia comunicații și informatică, care pot fi:

– numărul de rețele radio pentru suportul fiecărui curs de acțiuni;

– nivelul asigurării protecției informației (în parte cel vizează);

– alte criterii, stabilite anterior.

Pe parcursul procesului de revedere și actualizare a planului/ordinului de operații punctele de dislocare ale centrelor de comunicații și informatică ale punctelor de comandă mobile, misiunea lor și ierarhia de comandă dintre ele pot fi schimbate. În acest caz, șeful compartimentului comunicații și informatică este obligat să actualizeze anexa Q la Planul/Ordinul de operații.

Pentru pregătirea calitativă către briefingul privind revederea și actualizarea planului/ordinului de operații șeful compartimentului comunicații și informatică trebuie se fie pregătit cu argumentări ponderabile privind suportul cursului de acțiuni selectat din perspectiva comunicațiilor și informaticii din cauza că, uneori, criteriile de evaluare ale cursului optim de acțiuni, stabilite de către statul major nu corespunde pe deplin specificului organizării sistemului comunicații și informatică în diferite situații.

După selectarea cursului optim de acțiuni comandantul stabilește direcțiile finale privind planificarea operației, care poate include intenția reînnoită a comandantului, cerințele critice noi de informații, prioritățile organizării sistemului comunicații și informatică, precum și privind elaborarea ordinelor, documentelor de directivă și instruirea efectivului.

În urma direcțiilor finale ale comandantului, șeful compartimentului comunicații și informatică elaborează ordinul preliminar numărul 3, care include produsele elaborate în cadrul procesului de revedere și actualizare ale planului/ordinului de operații. Acestea trebuie să includă locurile de dislocare ale centrelor comunicații și informatică ale punctelor de comandă mobile, modalitatea de deplasare și desfășurare a acestora, schițele de organizare ale sistemului de comunicații și informatică, cerințele critice reînnoite de informații, sarcinile principale pentru unitățile subordonate, instrucțiunile privind instruirea și pregătirea efectivului, graficul final de timp al desfășurării operației.

Elementele de bază a etapei revederii și actualizării planului/ordinului de operații sunt prezentate în anexa nr. 8.

ANEXA nr.1

FORMA ȘI CONȚINUTUL ORDINULUI DE DEPLASARE

(Clasificarea documentului)

(Modificări față de ordinele în vigoare )

Exemplu: ORDINUL DE DEPLASARE NR. 08-04

Referințe: Hărți, scheme și documente relevante

Fusul orar: (Exemplu, ZULU)

1. SITUAȚIA:

a) Forțele inamicului

b) Forțele proprii.

c) Subordonări și resubordonări

2. MISIUNEA

3. EXECUȚIA

(1) Concepția de deplasare

(2) Misiuni (sarcini) pentru unitățile subordonate.

(3) Detalierea activităților pe timpi.

(4) Coordonarea acțiunii: ordinul de marș; itinerarul; periodicitatea trecerii prin punctele de coordonare; viteza de deplasare; metoda de deplasare; măsuri de asigurare a acțiunilor și protecție a trupelor; ora plecării și alte date referitoare la punctele obligate de trecere; controlul deplasării; zone portuare; instrucțiuni pentru halte; date generale despre vreme; sprijinul aerian.

4. SPRIJINUL LOGISTIC:

(1) Controlul traficului

(2) Aprovizionarea

(3) Sprijinul medical

5. CONDUCEREA ȘI COMUNICAȚIILE:

(1) Comanda: locul unde se găsește comandantul; locul de dispunere a principalelor elemente de conducere.

(2) Comunicații și informatică

LUAT LA CUNOȘTINȚĂ

NUME

GRAD (al persoanei care ia la cunoștință)

AUTENTIFICARE

ANEXE

DISTRIBUIRE

ANEXA nr.2

Elementele de bază a etapei de inițiere a planificării

Anexa nr. 3

FORMA ȘI CONȚINUTUL CERERII DE INAȚII ȘI RĂSPUNSULUI LA CEREREA DE INFORMAȚII

CERERE DE INFORMAȚII (CERINF)_______(RFI)

LINIA 1–__________________________________________________________

(data și timpul (GDT))

LINIA 2 –_________________________________________________________

(unitatea care face cererea)

LINIA 3 –_________________________________________________________

(informația care se solicită)

LINIA 4 –______________ ______________________________ _____

(prioritatea cu care trebuie asigurată informația, 1, 2, 3 sau 4)

LINIA 5 –_________________________________________________________

(data și timpul la care este nevoie de informație GDT)

LINIA 6–__________________________________ _______________ _

(GDT sau timpul cel mai târziu până la care informația este utilă)

LINIA 7 –________________ ________________________________ __

(text adițional despre informație care clarifică/justifică cererea)

LINIA 8 –_________________________________________________________

(cine autentifică cererea)

RĂSPUNS LA CERERE DE INFORMAȚII (RCERINF)_______(RRFI)

LINIA 1 –_________________________________________________________

data și timpul (GDT)

LINIA 2 –_________________________________________________________ (unitatea care răspunde)

LINIA 3 –_________________________________________________________ (numărul cererii de informații)

LINIA 4 –_________________________________________________________ (răspunsul la cererea de informații)

LINIA 5 –_________________________________________________________ (GDT al cererii de informații)

LINIA 6 –_________________________________________________________

(text liber care clarifică răspunsul sau text adițional care îmbunătățește nevoia de informație)

LINIA 7 –_________________________________________________________ (cine autentifică răspunsul)

Anexa nr. 4

Elementele de bază a etapei orientării personalului, implicat în procesul de planificare

Anxa nr. 5

Elementele de bază a etapei elaborării concepției operației

Anexa nr.6

FORMA ȘI CONȚINUTUL PLANULUI/ORDINULUI DE OPERAȚII (OPLAN/OPORD)

(Clasificarea documentului – se trece în partea de sus și jos a fiecărei pagini)

(Tipul și numărul ordinului )

Exemplu: PLANUL/ORDINUL DE OPERAȚIE nr. 07-04

Referințe: Hărți, scheme și documente relevante (ordinul eșalonului superior, ordine proprii anterioare).

Fusul orar (Ex. “ZULU” = ora meridianului 0 – GMT) folosit pe parcursul ordinului.

Repartiția forțelor și mijloacelor (compunerea/organizarea forțelor pentru misiune). Aceste informații pot fi incluse și în paragraful 3 “EXECUȚIA” sau într-o anexă sub formă de text / grafic. În acest capitol, dacă este necesar, se pot detalia organizarea forțelor, inclusiv a unităților luate în subordine, relațiile de comandă, denumirea și statutul comenzii iar, dacă se consideră necesar, numele și gradul comandanților.

SITUAȚIA. O scurtă prezentare a situației generale, care să asigure înțelegerea situației curente de către comandanții subordonați, în următoarea succesiune:

a. Forțele inamicului. Compunerea, tăria estimata, denumirea unităților și marilor unități; dispunere, localizare curentă, presupuneri privind eventualele mișcări (redislocări), o estimare a intențiilor și capabilităților. Se pot face referiri, eventual, la alte documente care să întregească imaginea asupra informațiilor suplimentare despre inamic.

b. Forțele proprii. Informații despre forțele proprii (altele decât cele ce fac obiectul ordinului de operații), forțe ce ar putea influența direct acțiunile comandanților subordonați. Respectivele forțe sunt acelea ce nu fac parte din compunerea organică sau din cele ce se iau în subordine, în vederea operației prevăzute, dar a căror prezență, la un flanc sau în alte zone adiacente, prezintă interes.

Se includ în acest capitol acele forțe care trebuie cunoscute de subordonați, pentru a-și putea îndeplini misiunile/sarcinile. Se prezintă, inclusiv, misiunea eșalonului lor superior, cu intenția comandantului respectiv și concepția operației, cu un eșalon mai sus.

c. Subordonări și resubordonări (Repartiția forțelor). Sunt incluse unitățile luate în subordine, sau resubordonate (detașate) de la structura de bază, cu specificarea termenului de intrare în vigoare. Aceste date pot fi cuprinse și într-o anexă separată. Se pot utiliza ambele metode, în același timp.

d. Evaluarea făcută de comandant este un subparagraf opțional.

Conținutul acesteia constă într-o scurtă evaluare a situației efectuată de comandant.

MISIUNEA. O frază clară, concisă, care să cuprindă sarcinile (misiunile) ce trebuie îndeplinite de unitate și scopul acestora. Acest paragraf nu trebuie să conțină subparagrafe.

EXECUȚIA. Conține elementele necesare îndeplinirii cerințelor operației în sine și cuprinde un sumar al cursului general al acțiunii ce se intenționează a se desfășura, sau concepția operațiilor. În subparagrafele adiacente se menționează, pentru fiecare element din structura participantă la operație, repartiția misiunilor specifice care duc nemijlocit la îndeplinirea concepției operației, sau care sprijină acțiunile principale. De asemenea, se dau detalii de coordonare sau organizare ce nu au fost date la subparagraful “Repartiția forțelor”. Instrucțiunile destinate pentru două sau mai multe elemente din organica pot fi prezentate mai concret, în subparagraful final al acestei secțiuni intitulat “Instrucțiuni de coordonare”.

Intenția. Se prezintă cu exactitate intenția comandantului.

a. Concepția operației. Descrie, pe scurt, modul cum vede comandantul execuția operației, de la începutul până la finalizarea acesteia. Trebuie să fie realizată detalierea, cu două eșaloane mai jos, de asemenea manieră încât să-i ajute pe subordonați în a se concentra asupra a ceea ce trebuie făcut pentru obținerea succesului, astfel ca îndeplinirea misiunii să fie posibilă în timpul disponibil și în absența unor informații și instrucțiuni suplimentare. Acest subparagraf trebuie să evidențieze cu claritate: fazele operației; schemele de manevră pentru principalele elemente subordonate care sunt destinate să rezolve ceea ce comandantul și-a propus să realizeze; planurile generale de utilizare a armamentului și organizarea sprijinului prin foc și, în cazul operațiilor de desant maritim, planul de operații pentru forța de debarcare.

b. Misiuni/sarcini ale unităților/subunităților luptătoare. În subparagrafele adiacente se stabilesc misiuni specifice pentru fiecare element al comenzii însărcinat cu executarea acțiunilor tactice și se stabilesc detalii de coordonare și organizare pentru lupta a forțelor, dacă acest lucru nu s-a făcut în subparagraful “Repartiția forțelor” sau într-o anexă.

c. Misiuni/sarcini pentru unitățile/subunitățile de sprijin de luptă. Acest subparagraf se întocmește numai în măsura în care este necesar. Unitățile de sprijin de lupta se enumera în ordinea în care apar în organica (ordinea de bătaie).

Acest subparagraf se utilizează numai pentru a stabili acele misiuni pe care unitățile de sprijin trebuie să le îndeplinească și care nu sunt menționate în altă parte.

d. Instrucțiuni de coordonare. Aici se trec instrucțiunile aplicabile la două sau mai multe elemente ale grupării. De regulă, include linii de despărțire, obiective, aliniamentul de plecare, timpul și direcția atacului precum și alte elemente specifice necesare pentru coordonarea acțiunilor unităților participante la misiune. Alte informații ce pot fi incluse sunt: instrucțiuni pentru transmiterea rapoartelor, momentul probabil al execuției, când intră în vigoare ordinul.

4. SPRIJINUL LOGISTIC. Stabilește elementele administrative și logistice utilizate în operație. Descrie metodele sprijinului logistic pentru operația în cauză. La nivelurile superioare ale comenzii, acest paragraf poate fi înlocuit de formula “Vezi ordinul administrativ/logistic”. La nivelurile inferioare, acest paragraf sau anexa corespunzătoare, pot elimina necesitatea unui ordin administrativ logistic.

(a) Concepția de sprijin. Include informațiile necesare pentru a clasifica concepția sprijinului logistic. Se face o prezentare de ansamblu a acțiunii din perspectiva logisticii.

(b) Servicii și materiale. Menționează materialele și serviciile pentru aprovizionare, mentenanță, transport și construcții precum și alocarea forței de muncă în scopuri logistice.

(c) Evacuarea medicala și spitalizarea. Prezintă planuri și proceduri de evacuare și spitalizare a militarilor și civililor.

(d) Probleme de personal.

(e) Cooperarea civili – militari.

(f) Diverse.

5. COMANDA ȘI COMUNICAȚIILE. Paragraful cuprinde semnale, instrucțiuni de identificare și recunoaștere, concepția privind mijloacele electronice, locul de dispunere a comandamentelor și deplasarea acestora, semnale și codificări de legătura.

a. Comandă, Control și Comunicații. Se prezintă informații despre: rețeaua permanentă de comandă, control și comunicații; proceduri de operare; proceduri de identificare; constrângeri în utilizarea aparaturii electronice etc. Poate fi necesară întocmirea unei anexe separate sau inserarea unei trimiteri la un plan existent.

b. Comanda. Operațiile multinaționale pot avea relații de comandă complexe. Ordinul de operație să fie specific pentru aceste aranjamente, inclusiv schimbările ce vor avea loc în cazul în care operația trece de la o fază la următoarea. Se definesc clar, relațiile de comandă. Se stabilesc punctele de comandă, punctele de comandă intermediare, cu timpii lor de intrare în funcțiune și de încetare a funcționarii.

LUAT LA CUNOȘTINȚĂ

NUME

GRAD (al persoanei care ia la cunoștință)

AUTENTIFICARE se întrebuințează numai dacă este cazul. Când comandantul semnează originalul, nu mai este nevoie de nici o autentificare. Dacă nu l-a semnat, atunci autentificarea se face prin semnătură, de către ofițerul de stat major care a redactat ordinul, iar în secțiunea de semnături apar numele și gradul comandantului.

ANEXE

DISTRIBUIRE (lista repartiției)

FORMA ȘI CONȚINUTUL ORDINULUI GRAFIC

(Clasificarea documentului – se scrie jos și sus pe fiecare pagina)

(Tipul și numărul ordinului )

Exemplu: ORDINUL DE OPERAȚIE nr. 08-04

Referințe: Hărți….. scheme …….grafice……etc.

Fusul orar: (Ex. “ZULU”) folosit pe timpul execuției ordinului.

Ordinea de bătaie pentru îndeplinirea misiunii. Aceasta poate fi detaliată în paragraful 3, într-o anexă separată sau pe schemă. În acest ultim caz, compunerea forțelor trebuie redată utilizând simbolurile militare.

1. SITUAȚIA

(a) Forțele inamicului. Informațiile referitoare la inamic se reprezintă, atât cât este posibil, pe schema sau într-o schemă separată. Informațiile ce nu pot fi reprezentate grafic pe schemă, se vor redacta în scris pe aceasta. Se pot face referiri și la alte documente.

(b) Forțele proprii. (schema). Informațiile referitoare la forțele proprii și aliate, altele decât cele aflate în compunerea de lupta (obiect al ordinului de acțiune), dar care afectează sau influențează acțiunile forțelor subordonate pot fi reprezentate pe schema sau redactate în scris pe porțiunea de text a ordinului.

(c) Subordonări și resubordonări

(d) Evaluarea făcuta de comandant Nu este obligatorie.

2. MISIUNEA (scrisă direct pe schemă)

3. EXECUȚIA. (schema) Când este cazul – în cadrul alianței (coaliției) – misiunile nucleare se prezintă, fără excepție, în schema principală. Misiunile de sprijin prin foc se reprezintă, de regulă, pe schema principală, mai puțin în cazul când numărul lor acoperă sau îngreunează reprezentarea altor elemente. În acest caz, aceste misiuni se reprezintă într-o schemă separată sau într-o anexă.

(a) Concepția operațiilor. Indiferent de faptul că a fost reprezentată grafic sau nu, concepția operației trebuie redactată și sub formă de text. În mod normal, planul general de sprijin prin foc este redactat în scris.

(b) Sarcini pentru subunitățile de manevră (grafic)

(c) Misiuni pentru subunitățile de sprijin (grafic)

(d) Misiuni pentru subunitățile de sprijin logistic

(e) Instrucțiuni de coordonare. Dacă se redactează, aceste instrucțiuni se înscriu în subparagraful final al paragrafului “EXECUȚIA”.

4. SPRIJINUL LOGISTIC. Organizarea logisticii operației se reprezintă într-o schemă separată, sau într-o anexă, sub formă de text.

5. COMANDA ȘI COMUNICAȚIILE. De regulă, instrucțiunile referitoare la locurile de dispunere și mișcările punctelor de comandă (comandamentelor) se reprezintă pe schemă.

LUAT LA CUNOȘTINȚĂ

NUME

GRAD (al persoanei care ia la cunoștință)

AUTENTIFICARE

ANEXE

DISTRIBUIRE

Anexa nr. 7

Elementele de bază a etapei elaborării planului/ordinului operației

Anexa nr. 8

Elementele de bază a etapei revederii și actualizării planului/ordinului operației

LECȚIA: Nr. 4. Documentele de planificare ale SCC

1. Principii generale.

Totalitatea documentelor pentru pregătirea și desfășurarea acțiunilor militare poartă numele de documente operative. Ele se redactează, de regulă, pe hărți (planuri, scheme) și sub formă de text, fotografii sau alți suporți de informații. Documentele operative redactate sub formă de text pot fi întocmite și pe formulare tipizate.

Conținutul documentelor redactate sub formă de text trebuie să fie scurt, clar si precis, iar a celor sub formă grafică să fie expresiv și să cuprindă toate datele necesare pentru înțelegerea corectă a mesajului transmis.

Textele, tabelele, graficele, schemele, fotografiile și calculele ajutătoare sunt grupate separat și constituie anexe la documentele pe care le completează.

Statul major elaborează ordinul de operații (OPORD) prin transformarea cursului optim de acțiuni în conceptul concis de operații și alte documentele necesare pentru suportul a acțiunii.

2. Documentele elaborate în cadrul planificării SCC

(de conducere, informare și ajutătoare).

Pentru planificarea sistemului comunicații și informatică compartimentul comunicații și informatică, elaborează documente de:

– conducere; (Anexa nr. 1)

– informare; (Anexa nr. 2)

– alte documente care sunt necesare pentru planificare. (Anexa nr. 3)

Adesea, perioada de timp dintre aprobarea cursului optim de acțiunii, briefing-ul de aprobare al ordinului de operații și elaborării documentelor operative este limitată. Pentru realizarea cu succes a acestei misiuni este rațional de a pregăti anticipat documente operative tipizate.

Compartimentul comunicații și informatică, elaborează următoarele documente de conducere:

– anexa Q la Ordinul operații – grafic;

– anexa Q la Ordinul operații – text;

– planul de activitate; (anexa nr. 4).

– planul de control;

Documentele de conducere pe linia comunicații și informatică se elaborează în cadrul compartimentului comunicații și informatică în baza concepției operației, se semnează de către șeful de stat major și șeful compartimentului comunicații și informatică.

Anexa Q este un document principal prin care se transmite eșaloanelor subordonate detaliile necesare organizării și funcționării comunicațiilor și informaticii în sprijinul operației (anexa nr. 5).

Documentele pentru informare sunt actele elaborate de către statul major pentru a se raporta eșalonului superior, subordonaților sau vecinilor (cei cu care se cooperează) privind desfășurarea acțiunilor militare. Din această categorie fac parte:

– raportul de informare;

– estimarea pe linia comunicații și informatică;

– registrele de evidență a documentelor primite și transmise (anexa nr. 6)

– alte documente.

Raportul de informare pentru comunicații și informatică este documentul prin care structurile subordonate informează eșalonul superior despre realizarea și funcționarea legăturilor, principalele întreruperi și cauzele acestora.

Raportul de informare cuprinde:

aprecierile asupra funcționării legăturilor și măsurile pentru asigurarea continuității acestora;

concepția de realizare a sistemului comunicații și informatică, pentru pregătirea și ducerea operației;

raioanele favorabile pentru instalarea centrelor comunicații și informatică ale punctelor de comandă mobile și direcțiile de deplasare a acestora;

situația unităților (subunităților) de comunicații și informatică;

timpul necesar pentru realizarea sistemului de comunicații și informatică și repartiția lucrărilor pe priorități;

procedeele tehnice folosite pentru acoperirea fluxului de informații;

datele obținute prin executarea cercetării de comunicații și informatică;

pierderile în forțe și mijloace;

materialele de comunicații și informatică capturate și propuneri privind folosirea acestora;

situația cu nevoile de completare cu materiale și tehnică;

starea tehnicii de calcul și echipamentului de rețea;

influența virușilor și măsurile adoptate;

stabilitatea măsurilor de securitatea hard și soft;

cererile.

incidentele petrecute în cadrul centrului și sistemului comunicații și informatică.

Forma si conținutul raportului de informare este prezentat în anexa nr. 7.

Estimarea pe linia comunicații și informatică se întocmește în cadrul compartimentului comunicații și informatică și cuprinde:

sinteza operațiilor desfășurate;

nevoile de legătură;

principalele misiuni ale comunicațiilor și informaticii;

precizările privind evaluarea posibilităților forțelor și mijloacelor proprii;

măsurile pentru elaborarea unor variante de satisfacere ale nevoilor de legătură;

estimările de procedee tehnice pentru acoperirea unor fluxuri de informații mai dificile;

măsurile de pregătire pentru trecerea la îndeplinirea misiunii;

programele existente în fondul militar de programe și algoritmizare proprie;

tipurile de atacuri informaționale înregistrate în rețelele informatice.

se semnează de către șeful compartimentului și ofițerul care a întocmit-o.

Forma si conținutul estimării pe linia comuncații și informatică este prezentat în anexa nr. 8.

Documentele ajutătore sunt acele tabele, scheme, calcule justificative care ajută și fundamentează planificarea sistemului comunicații și informatică. Ca documente ajutătoare pot fi enumerate:

– harta de lucru;

– graficul zilnic cu situația legăturilor;

– tabelul cu compunerea direcțiilor (rețelelor) radio și caracteristicile de lucru radio și radioreleu;

– schemele comunicațiilor și informaticii (cele care nu sunt trecute pe hartă);

– tabelele de convorbiri și tabelele de semnale;

– tabelul cu persoane admise de a efectua convorbiri prin mijloace de comunicații și prioritățile în realizarea legăturilor;

– graficul de expediere a documentelor și transmiterilor poștale etc.;

– graficul cu rândul la serviciul combativ pe compartimentul comunicații și informatică;

– graficul cu planificarea timpului de odihnă la compartimentul comunicații și informatică;

– graficul cu repartiția sarcinilor în compartimentul comunicații și informatică;

– documente pentru desfășurarea briefing-urilor.

Harta de lucru a ofițerului de serviciu pe compartimentul comunicații și informatic cuprinde:

aliniamentul atins de trupele proprii;

liniile de despărțire;

centrele comunicații și informatică și destinația acestora;

schema comunicațiilor cu fir, radioreleu și prin mijloace mobile;

itinerarele de deplasare a mijloacelor mobile;

elementele rețelei teritoriale angajate în sistemul de comunicații și informatică;

posibilitățile de realizare a legăturilor ocolitoare;

alte date strict necesare pentru îndeplinirea misiunii.

Pe parcursul (anexa nr. 9) briefing-ul de aprobare al ordinul de operații (OPORD) șeful compartimentului comunicații și informatică, ca și alți membri a statului major, prezintă conceptul de suport al misiunii pe linia comunicații și informatică. Șeful compartimentului comunicații și informatică raportează în mod obligatoriu:

– misiunea trupelor comunicații și informatică;

– prioritățile pentru organizarea sistemului de comandă și control (rețele radio, telefonie, informatice);

– componența forțelor comunicații și informatică;

– locurile de dislocare ale centrelor comunicații și informatică ale punctelor de comandă cu indicarea misiunilor lor în fiecare fază de operații;

– restricțiile în folosirea mijloacelor de comunicații.

3. Redactarea, transmiterea și expedierea documentelor.

Documentele operative (de luptă) redactate sub formă de text pot fi întocmite în carnetul de campanie și pe formulare tipizate.

Conținutul documentelor redactate sub formă de text trebuie să fie scurt, clar și precis, iar al celor sub formă grafică să fie expresiv și să cuprindă toate datele necesare pentru înțelegerea corectă a mesajului transmis.

Textele, tabelele, graficele, schemele, fotografiile și calculele ajutătoare sunt grupate separat și constituie anexe la documentele pe care le completează.

Anexele asigură detalii neîncorporate în ordinul de bază astfel încât ordinul de bază să aibă o formă scurtă; acestea trebuie să mărească utilitatea și claritatea ordinului de bază prin stipularea sprijinului de luptă, logistic, detaliilor administrative și instrucțiunilor care amplifică ordinul de bază; ele sunt o componentă a unui ordin, dar nu sunt cerute dacă se dovedesc a nu fi necesare, fiecare anexă referindu-se la câte un aspect specific al operației.

Numărul și tipul anexelor depind de comandant, nivelul de comandă și cerințele unei operații militare; pe cât posibil se va acționa pentru reducerea numărului lor; se face referință la acestea în conținutul ordinului de bază și sunt listate sub titlul “Anexe”, aflat la finalul ordinului de bază.

Răspunderea pentru autenticitate și actualizarea datelor (informațiilor) din conținutul documentelor operative (de luptă) și expedierea lor la cei interesați revine șefilor compartimentelor care le elaborează.

In situația în care documentele se elaborează pe formulare tipizate, urmând să fie prelucrate automatizat, culegerea și înscrierea datelor în acestea, prezentarea lor, în timp util, pentru introducere, precum și interpretarea rezultatelor obținute se asigură de compartimentele interesate.

Documentele operative (de luptă) se redactează într-un număr strict limitat de exemplare; documentele care se trimit eșalonului superior, marilor unități (unităților, subunităților) subordonate și celor cu care se cooperează se întocmesc, de regulă, în două exemplare; pe exemplarul care rămâne la dosar sau care se păstrează în magnetotecă se trec separat sau pe versoul documentului destinatarului, și nominal, persoanele cărora li se difuzează documentul, și care trebuie să ia cunoștință de conținutul lui; data și ora expedierii (primirii) lui de către destinatari (de luare la cunoștință); numărul exemplarului care a fost trimis (expediat).

După destinația lor, documentele operative (de luptă) se clasifică în documente pentru conducere și documente pentru informare.

Documentele pentru conducere sunt acele acte militare elaborate de către comandamente în care se materializează actul de comandă pentru îndeplinirea unei misiuni.

Din categoria documentelor pentru conducere fac parte: concepția operației; planul de operație; directiva (ordinul) de operații cu anexele; ordinul grafic; ordinul preliminar: ordinul fragmentar; ordinul logistic; planul de activitate; planul de control; planul de pază și apărare a punctului de comandă.

Documentele pentru informare sunt acele acte elaborate (folosite) de către comandamente pentru a se raporta eșalonului superior, a-l documenta pe comandant (personalul din comandament) și a-i informa pe subordonați sau vecini (cei cu care se cooperează) cu privire la operația (activitatea) militară.

Din această categorie de documente operative (de luptă) fac parte: estimarea; informarea; raportul de informare; jurnalul operațiilor militare; documente diferite.

Redactarea documentelor

In afară de conținutul lui, fiecare document, operativ (de luptă) trebuie să cuprindă:

în partea stângă sus – denumirea marii unități (unității) și a organului emitent, iar sub acestea, numărul și data la care a fost scris în registrul de evidență a documentelor.

în partea dreaptă sus – clasificarea documentului (Ex. Secret);

– nr. copiei (Ex. copia nr. 4 din 25);

– numele emitentului (Ex. Cdt. D.20 Mc.)

– locul emiterii – poate fi codificat (Ex. BRAN sau LAGUNA)

– data și ora emiterii (Ex. 29 august 17. 00)

– numărul de referință al mesajului (Ex. nr. 25)

la mijloc, în partea de sus sau pe partea care permite identificarea documentului îndosariat – denumirea documentului cu indicarea, când este cazul, a operației la care se referă, a scării și ediției hărților;

Sub denumirea documentului se înscriu cu alineat:

Referințe: ordine, hărți, scheme relevante (Ex.: Ordinul de Operație nr.10 al C.10 A.);

Fusul orar: Ora de referință folosită pe parcursul ordinului, (Ex.: “ZULU”).

în partea stângă jos

semnătura comandantului (șefului compartimentului emitent), cu indicarea funcției, gradului, prenumelui și numelui;

– semnătura de luare la cunoștință, cu indicarea numelui și gradului persoanei;

autentificarea (semnătura, gradul și numele persoanelor autorizate);

anexe (se enumeră numele documentelor anexate);

distribuire (se enumeră unde s-au înaintat, trimis);

note (alte precizări, dacă este cazul).

în partea dreaptă jos – gradul, prenumele și numele persoanei care l-a întocmit.

Pe documentele care se aprobă, în partea stângă-sus, sub numărul și data înregistrării în registrul de evidență a documentelor, se scrie “APROB”, iar dedesubt funcția, gradul, prenumele și numele persoanei care aprobă documentul.

Documentele care se expediază trebuie să mai cuprindă: deasupra denumirii documentului, funcția destinatarului și unitatea (marea unitate); în partea dreaptă-sus, sub numărul de exemplar, gradul de urgență, data expedierii și primirii documentului.

Pe telegrame (fotograme, radiograme), în loc de funcția destinatarului se scrie indicativul centrului (stației) de transmisiuni căreia trebuie să-i fie transmise și cel al unității (mari unități) căreia îi sunt adresate.

Documentele care nu se expediază dar care trebuie aduse la cunoștința persoanelor interesate mai cuprind, în partea stângă-jos data, funcția, gradul, prenumele, numele și semnătura acestora de luare la cunoștință.

Toate exemplarele originale trebuie să aibă semnăturile autentice ale persoanelor îndreptățite.

Semnătura comandantului sau a persoanelor care au dreptul de a folosi ștampila se certifică cu ștampila acestora.

Documentele originale se pot multiplica numai cu aprobarea șefului compartimentului care le-a întocmit, iar copiile se certifică pentru autenticitate de acesta sau de către persoana care a întocmit originalul.

Toate corecturile din documente trebuie să fie menționate și certificate de persoana care le-a aprobat (semnat), aplicând și ștampila, după caz.

In redactarea documentelor operative (de luptă) și pe timpul prezentării rapoartelor verbale trebuie să se respecte, atât pentru trupele proprii cât și ale inamicului, următoarele reguli:

denumirile elementelor topografice ale terenului se înscriu exact cu ortografia de pe harta folosită, cu litere majuscule, despărțite între ele prin virgulă, iar indicarea lor se face cu ajutorul coordonatelor sau prin poziția acestora față de un detaliu care poate fi identificat ușor pe hartă;

suprafețele (raioanele, sectoarele) se indică prin cel puțin trei puncte (repere) caracteristice, enumerându-le în sensul rotirii acelor de ceasornic, începând cu punctul (reperul) nordic, iar când nu este necesară delimitarea exactă , raionul se poate indica printr-un singur punct situat în centrul acestuia;

limitele sunt definite prin cel puțin două puncte (repere) în sensul desfășurării operației, iar când acesta sunt aproximativ paralele cu linia frontului, prin puncte (repere) enumerate de la stânga la dreapta;

direcția (direcția principală) de operație se indică prin cel puțin două puncte în sensul desfășurării acesteia;

axa (axa principală) de operație se indică prin mai multe puncte care definesc limitele acesteia, în sensul desfășurării operației;

direcția (direcția principală) de interzis se indică prin cel puțin trei puncte, începând de la inamic (de la distanța maximă de acțiune cu foc a artileriei) spre forțele proprii; un punct pe limita dinainte a apărării și un punct pe toată adâncimea dispozitivului operativ (de luptă);

aliniamentul se determină prin cel puțin două puncte (coordonate) de pe acesta, începând din raionul de plecare până în raionul de concentrare (staționare), pe aliniamentul de introducere în operație (luptă) sau pe aliniamentul misiunii primite;

malurile cursurilor de apă, canalurilor și lacurilor, pantele înălțimilor și versanții munților, marginile pădurilor și localităților se indică față de punctele cardinale; malurile cursurilor de apă pot fi indicate și după direcția de curgere a apei (drept, stâng).

Documentele redactate grafic pe alți suporți decât pe hărți și care se raportează la teren, trebuie să cuprindă elementele necesare pentru orientare (direcția nord, elementele topografice ale terenului, rețeaua de coordonate, scara hărții, nomenclatura și ediția acesteia).

Transmiterea (expedierea) documentelor

Documentele operative (de luptă) se transmit prin mijloace tehnice de transmisiuni și informatice sau se expediază în plicuri sigilate prin curieri speciali, prin formațiuni poștale militare, ofițeri din statul major (ofițeri direcționali și de legătură).

Prioritatea transmiterii sau expedierii documentelor operative (de luptă) este determinată de gradul de urgență al acestora, care se stabilește în funcție de importanța și de timpul în care destinatarii trebuie să ia la cunoștință de conținutul lor, astfel:

“VĂZDUH”, pentru: rapoartele referitoare la violarea frontierei de stat și toate dispozițiunile și cererile legate de această situație; rapoartele cu privire la operațiile de război radioelectronic și cele desfășurate de grupurile de cercetare-diversiune și elementele teroriste ale inamicului asupra organelor de conducere de la toate eșaloanele sau asupra unor obiective de pe teritoriu (centre politice, economice, administrative, lucrări hidroenergetice etc.); rapoarte privind descoperirea mijloacelor de cercetare și de război electronic, precum și cele de întrebuințare a armelor de nimicire în masă ale inamicului și parametrii exploziilor nucleare; semnalele, comenzile și rapoartele referitoare la trecerea trupelor și formațiunilor de apărare în starea de pregătire în vederea luptei; semnalele și comenzile de marcare a bruiajului radioelectronic și pentru conducerea în operație (luptă) a marilor unități (unităților) de rachete, de apărare antiaeriană, de aviație și distrugerea (neutralizarea) mijloacelor de război electronic ale inamicului; semnalele de înștiințare despre pericolul atacului aerian, al contaminării nucleare, bacteorologice și chimice precum și pentru intervenția forțelor proprii în vederea lichidării urmărilor acestor atacuri; dispozițiunile pentru prevenirea pericolului nemijlocit de avariere a aparatelor de zbor (avioane, elicoptere); dispozițiunile și rapoartele privind fenomenele atmosferice periculoase și datele meteo pentru lansarea rachetelor.

“AVION”, pentru: cererile privitoare la zborurile deosebit de importante ale avioanelor (elicopeterelor), dispozițiunile și rapoartele de asigurare a securității acestor zboruri; dispozițiunile, sintezele și rapoartele privind asigurarea operațiilor și protecția trupelor de rachete; rapoartele și dispozițiunile referitoare la mijloacele de atac aerian, cu rachete, ale desantului aerian (maritim) și lupta împotriva lor, precum și cele privind căutarea oamenilor și aparatelor de zbor care au suferit de pe urma evenimentelor.

“IN AFARĂ DE RÂND”, pentru: semnalele și comenzile privind conducerea trupelor și formațiunilor de apărare în operație (luptă); directivele (ordinele) de operație; rapoartele de informare și informările; dispozițiunile referitoare la pierderea (înlocuirea) de documente (mijloace) importante; datele referitoare la efective (pierderi, completări), la logistica trupelor ce influențează ducerea operațiilor.

“URGENT”pentru: dispozițiunile privind asigurarea operațiilor și protecția trupelor, cu excepția celor incluse în categoria“AVION”; alte documente ce necesită o executare urgentă ; comunicările care se referă la datele situației meteorologice, cu excepția celor incluse în categioria “VĂZDUH”.

cele cu gradul de urgență “VĂZDUH” (“AVION”) – pe formulare sau coli de hârtie cu o dungă de culoare roșie (albastră) trasată în colțul din dreapta-sus se transmit imediat prin mijloace de transmisiuni, cu întreruperea transmiterii (recepționării) oricărui document (informații) cu alt grad de urgență;

cele cu gradul de urgență “IN AFARA DE RÂND” (URGENT) – pe formulare sau coli de hârtie cu aceasta “IN AFARA DE RÂND” (“URGENT”) în colțul din dreapta-sus și pe ambalajul în care este împachetat documentul; acestea se transmit prin mijloace de transmisiuni după documentele cu gradul de urgență “VĂZDUH” și “AVION”, cu întreruperea transmiterii (recepționării) oricărui document (informații) fără grad de urgență sau se expediază imediat prin ofițeri din statul major (direcționali și de legătură ) și curieri, cărora li se asigură mijloace de transport rapide.

Toate celelalte documente se redactează pe formulare sau coli de hârtie obișnuită și se transmit în ordinea sosirii lor la centrul (stația) de transmisiuni sau la organul expeditor (biroul documente secrete), fără a se arăta categoria acestora și se expediază prin mijloace mobile, conform planificării (graficului) ordonate, fără nici o mențiune pe documentul respectiv sau pe plic (ambalaj).

Dacă la un mijloc de transmisiuni sosesc simultan mai multe documente (informații) cu același grad de urgență, acestea se transmit în ordinea înregistrării lor la centrul (stația) de transmisiuni, având prioritate documentele compartimentului operații.

Documentele operative (de luptă) care se expediază, se introduc în plicuri (ambalaje) și se sigilează .

Pe plicuri (ambalaje) se înscrie gradul de urgență al documentelor.

Ordinele de operație, rapoartele de informare, informările și documentele care se anexează la acestea se introduc în plicuri separate.

Aceste plicuri se înmânează, de regulă, de către ofițeri din statul major al eșalonului superior (ofițeri de legătură), personal comandanților din subordine sau șefilor de state majore, sub semnătură; introducerea în aceste plicuri a altor documente este interzisă.

Pe plicurile cu alte documente operative (de luptă) ce urmează să fie înmânate personal destinatarului se scrie cuvântul “Personal”.

Toate documentele operative (de luptă) și cele care se referă la activitatea de serviciu curentă se redactează, se iau în evidență, se mânuiesc și se păstrează potrivit reglementărilor în vigoare.

Acestea se îndosariază și se păstrează de către fiecare mare unitate (unitate).

La sfârșitul fiecărei operații, la ordin se înaintează ierarhic Marelui Stat Major câte o copie a documentelor de conducere elaborate și care se vor păstra în arhiva acestuia.

Anexa nr.1

Rezumatul documentelor de conducere elaborate de compartimentul comunicații și informatică

Anexa nr.2

Rezumatul documentelor de informare elaborate de compartimentul comunicații și informatică

Anexa nr. 3

Rezumatul documentelor de informare elaborate de compartimentul comunicații și informatică

Anexa nr. 4

APROB

Șef stat major

___________________________________

(gradul, semnătura, numele, prenumele)

„____” _______________________ 20___

PLANUL DE ACTIVITATE

al compartimentului comunicații și informatică pentru operația „FULGER” pentru __________________

(perioada)

Notă: CMES – celula monitorizare și evaluare a situației;

CPOC – celula planificare și organizare a operațiilor curente pe linie CI;

CPOV – celula planificare și organizare a operațiilor viitoare pe linie CI;

CAR – celula asigurare cu resurse pe linie CI.

Date de bază: ora primirii misiunii _____________; soarele răsare 05,50;

ora raportării deciziei ____________; soarele apune 21,20;

gata de luptă ____________; timp de lumină 102 ore;

Șef Compartiment comunicații și informatică timp de întuneric 42 ore .

___________________________________

(gradul, semnatura, numele, prenumele)

„___” ________________ 20___

Anexa nr. 5

(Clasificarea documentului)

ANEXA PENTRU COMUNICAȚII ȘI INFORMATICĂ

LA ORDINUL DE OPERAȚIE

ANEXA Q ( COMUNICAȚII ȘI INFORMATICĂ) – LA ORDINUL DE OPERAȚIE Nr. ….

Referințe: Hărți, scheme și documente relevante

Fusul orar: (Exemplu, ZULU = ora locală) folosit în cadrul ordinului de operație:

1. Situația

a) Inamic:

– terenul. Definirea aspectelor critice de teren care ar putea influența dispunerea sistemelor de comandă, control și comunicații;

– activitatea și/sau posibilitățile inamicului. Cuprinde o listă a posibilităților semnificative ale inamicului pe problemele războiului electronic care ar putea afecta sistemele de comandă și control. Forțele și mijloacele inamicului care, prin acțiunile lor, pot influența sistemul de comunicații propriu.

b) Situația trupelor proprii:

– situația comunicațiilor de bază la data respectivă pentru conducere, cooperare și înștiințare. Modul de întrebuințare a forțelor și mijloacelor de comunicații din compunerea unităților de comunicații și informatică subordonate nemijlocit;

– precizarea forțelor și mijloacelor de comunicații date ca întărire;

– măsurile de securitate luate pe linie de comunicații pentru contracararea posibilităților inamicului de a destabiliza sistemul de comunicații propriu;

– sublinierea măsurilor de securitate pe linie de comunicații necesare a fi luate pentru contracararea posibilităților inamicului de a folosi războiul electronic și protecția sistemelor comanda și comunicațiile (C2);

– precizarea mijloacelor externe de comunicații care întăresc posibilitățile unităților de comunicații și informatică.

2.Misiunea

3. Execuția

a) organizarea comunicațiilor în sprijinul operației:

– organizarea comunicațiilor fir, radio, radioreleu, prin mijloace mobile pentru conducere, cooperare și înștiințare;

– locurile de dispunere și termenele de intrare în funcțiune a centrelor de transmisiuni ale punctelor de comandă, precum și direcțiile probabile de deplasare a acestora;

– regimul de lucru al mijloacelor de comunicații și informatică;

– misiunile cercetării de comunicații și informatică;

– măsurile de asigurare de luptă;

– organizarea asigurării cu tehnică și materiale de comunicații și informatică;

– termenele de înaintare a sintezelor, rapoartelor și cererilor.

b) misiunile unităților subordonate:

– stabilirea misiunilor de sprijin pe linia comunicații și informatică pe care anumite elemente luptătoare trebuie să le execute și care nu sunt cuprinse în ordinul de operație de bază;

– precizarea numai a acelor misiuni ale unităților de comunicații și informatică aflate în sprijinul elementelor care execută manevra, necesare realizării unității de efort.

c) instrucțiunile de coordonare:

– precizarea principalelor instrucțiuni destinate comunicațiilor care nu sunt prevăzute în ordinul de operație de bază;

– prezentarea timpilor cheie sau a evenimentelor critice pentru sistemul de comunicații și informatică și procedurile de control a rețelelor.

4.Sprijinul logistic.

a) reparații.

b) reaprovizionări.

c) deplasări.

5. Comanda și comunicațiile.

a) identificarea ierarhizării controlului sistemelor C2, pentru folosirea lor în comun în rețea.

b) Identificarea sistemului de management zonal a rețelelor, pentru utilizarea și administrarea acestora.

LUAT LA CȘTINȚĂ

________________________________________________

(gradul, numele persoanei care a luat la cunoștință)

AUTENTIFICARE:

_________________________________________________

(gradul, numele emitentului sau a persoanei autorizate)

ANEXE

DISTRIBUIRE

NOTE

Anexa nr. 6

Registrul de evidență a dispozițiunilor, telegramelor și mesajelor de intrare

Registrul de evidență a dispozițiunilor, telegramelor și mesajelor de ieșire

Anexa nr. 7

FORMA ȘI CONȚINUTUL RAPORTULUI DE INARE

(Clasificarea documentului)

Copia nr. “x” din “n” copii

Comandamentul care a emis ordinul

Locul emiterii (poate fi codificat)

Data și ora semnării

Numărul de referință al mesajului

RAPORT DE INFORMARE

Referințe (Hărți, scheme și documente relevante)

(T. Op. când se lucrează cu fuse orare diferite)

1. Situația și estimarea acțiunilor inamicului.

a) Natura, gruparea și valoarea.

b) Acțiuni posibile.

c) Capacitate operațională.

2. Situația unității și estimarea acțiunii.

a) Stadiul îndeplinirii misiunii.

b) Situația elementelor de dispozitiv.

c) Capacitate operațională.

d) Puncte de comandă și termene.

3. Concluzii și masuri pentru continuarea (finalizarea) acțiunii.

4. Cereri pentru sprijinul acțiunii.

5. Alte elemente necesare pentru continuarea acțiunilor.

a) Situația capturilor.

b) Situația prizonierilor.

c) Situația vecinilor.

LUAT LA CȘTINȚĂ

________________________________________________

(gradul, numele persoanei care a luat la cunoștință)

AUTENTIFICARE:

_________________________________________________

(gradul, numele emitentului sau a persoanei autorizate)

ANEXE

DISTRIBUIRE

NOTE

NOTA: Numărul de anexe la document va fi stabilit de comandant (șeful de stat major), în funcție de situația și complexitatea acțiunilor (cele care nu fac obiectul, nu se abordează), respectându-se litera și ordinea acestora din lista anexelor

6

Anexa nr. 8

Copia nr.____din_____copii

Eșalonul emitent ___________

Locul emitent ______________

Data și ora semnării _______

Estimarea de comunicații și informatică nr______

Referințe:

a) hărți și schițe

alte documente pertinente

Misiunea.

Misiunea comandamentului, în întregime, luată din analiza misiunii făcută de comandant, ghidul de planificare și alte documente.

Situația:

caracteristicile zonei de operații.

Sumar al datelor asupra zonei, luat din estimările de informații, cu accent pe factorii care afectează sistemul de comunicații și informatică.

forțele inamice.

– tăria și dispozitivul. Referiri la estimările actuale de informații;

– capabilitățile inamicului. Analiza capabilităților inamicului, luate din estimările de informații, cu accent pe acelea care au impact asupra sistemului de comunicații.

forțele proprii

– dispozitivul actual al elementelor importante. Include și estimările tăriei acestora;

– cursurile de acțiune proprii;

– dezvoltarea probabilă a cursului de acțiune. Prevederile dezvoltărilor majore și pregătirea necesară a sistemului de comunicații în toate fazele propuse ale operațiilor.

d) situația de personal.

Situația de personal cunoscută care poate afecta starea sistemului de comunicații și informatică.

f) situația logistică.

Situația logistică cunoscută care poate afecta starea sistemului de comunicații și informatică..

g) presupuneri.

Presupunerile făcute despre starea sistemului de comunicații și informatică pentru aceste estimări. Presupunerile de bază pentru operații deja deduse și vor apărea în ghidul de planificare și în planul propriu, nu trebuiesc repetate aici.

h) trăsături speciale.

Trăsăturile speciale care nu sunt indicate în alte documente și care pot influența starea sistemului de comunicații și informatică.

k) comanda, controlul, comunicații și sistemul informațional.

Concluziile trebuie să indice dispunerea probabilă a punctelor de comandă.

C2 – Comanda și controlul;

comunicațiile administrative;

comunicațiile de informații;

comunicații de securitate;

sprijinul de comunicații pentru operații;

controlul comunicațiilor și sprijinul armelor de sprijin

cerințele de comunicații pentru alte activități.

Analiza cursurilor de acțiune proprii.

Examinarea factorilor pe linia comunicații și informatică care influențează cursurile de acțiune proprii:

a) analiza fiecărui curs de acțiune din punct de vedere al comunicațiilor și informaticii. Detaliile de analiză sunt determinate de nivelul comandamentului, scopul operației și urgența nevoilor;

b) factorii indicați în paragraful 2 sunt elementele ce se analizează la fiecare curs de acțiune care este luat în considerare. Examinarea acestor factori implică și includerea considerațiilor privind vremea, hidrografia, timpul și spațiu, capabilitățile inamicului și alți factori semnificativi care pot avea impact asupra stării sistemului de comunicații și informatică care afectează cursurile de acțiune.

Compararea cursurilor de acțiune proprii.

a) determinarea avantajelor și dezavantajelor pentru fiecare curs de acțiune pe linia comunicații și informatică;

b) folosirea unei foi de lucru similare cu cea a estimării comandantului, dacă este necesar.

Concluzii.

a) cu referire dacă misiunea stabilită în paragraful 1 poate sau nu poate fi sprijinită din punct de vedere comunicații și informatică;

b) cu referire la stabilirea cărui curs de acțiune poate fi cel mai bine sprijinit din punct de vedere comunicații și informatică;

c) cu referire la identificarea deficiențelor majore pe linia comunicații și informatică care trebuie să fie în atenția comandantului. Include recomandări pentru eliminarea ori reducerea efectelor acestor deficiențe.

Semnătura _________________________

Anexa nr. 9

Briefingul de analiza misiunii

Informații necesare de prezentat de către șeful compartimentului comunicații și informatică la briefing-ul de analiza misiunii:

Misiunea subunităților de comunicații și informatică;

Forțele și mijloacele de comunicații și informatică la dispoziție (nevoi-cereri);

Recomandări și constrîngeri pe linia comunicații și informatică;

Cerințe esențiale pentru protecția informației.

Brifingul de decizie

Informații necesare de prezentat de către șeful compartimentului comunicații și informatică la briefing-ul de decizie:

Forțele și mijloacele de comunicații și informatică disponibile;

Ultimile fapte și presupuneri apărute (schimbări de situație în cadrul sistemului de comunicații și informatică);

Restricțiile (zonele moarte, compatibilitate electromagnetică, vizibilitate, etc) privind asigurarea sistemului de comunicații și informatică;

Recomandarea unui curs de acțiune (avantaje, dezavantaje și posibilitatea asigurării pe linia comunicațiilor și informaticii).

Briefingul de informare

Informații necesare de prezentat de către șeful compartimentului comunicații și informatică la briefing-ul de informare (dacă situația o cere):

Ultimile fapte și presupuneri apărute (schimbări de situație în cadrul sistemului de comunicații și informatică: atacuri asupra SCI, incidente, defecțiuni, precum și timpul de reacție pentru lichidarea acestora);

Restricțiile apărute în ultimele 24 ore (zonele moarte, compatibilitate electromagnetică, vizibilitate, etc) privind asigurarea sistemului de comunicații și informatică;

!!!!! Briefingul nu include concluzii și recomandări și nu determină luarea de decizii. Informările prezentate în acest tip de brieing se referă, în principal, la faptele desfășurate anterior.

Briefingul de stat major

Briefingul de stat major este destinat să asigure coordonarea și unificarea efortului. Acesta implică shimbul de informații, prezentarea decizie, elaborarea ghidurilor. Briefingul de stat major poate include caracteristicile briefingului de informare, a celui de decizie și de analiza misiunii

LECȚIA: Nr. 6. Instalarea SCC.

1. Principii generale (urgențe le de instalare, cerințe).

Instalarea cuprinde totalitatea activităților desfășurate de subunitățile de comunicații și informatică ale Cp.C.I. pentru realizarea SCCBg.

În vederea dislocării forțelor și mijloacelor Cp.C.I. în raioanele de instalare a mijloacelor de comunicații și informatică, comandantul companiei ia măsuri pentru formarea coloanelor în vederea deplasării în zona ordonată și dă ordinul de deplasare. Acesta trebuie să conțină informații referitoare la situația inamicului, condițiile meteorologice, vizibilitate și alți factori, cum ar fi: restricții ale itinerarului și informații reieșite din cercetarea acestuia; operații la întâlnirea cu inamicul terestru sau aerian; activități pe timpul haltelor; activități în zona de dispunere; proceduri de completare, mentenanță și hrănire; locul comandanților; comunicațiile pe timpul deplasării.

Datorită complexității echipamentelor de comunicații, al numărului mare de elemente, al dimensiunii zonei de responsabilitate și al numărului limitat de forțe de comunicații și informatică disponibile, instalarea SCCBg. se realizează eșalonat pe urgențe.

În urgența I se vor instala centrele de comunicații ale punctelor de comandă ale brigăzii (CCPCBz., CCPCRz., CCPCLog. și CCPCÎn.), se vor stabili comunicațiile/legăturile operative și de cooperare directe prin mijloacele radio și satelitare cu eșalonul superior, cu subordonații și cu cei cu care se cooperează.

În urgența a II-a se vor instala CCS din zona de responsabilitate a brigăzii, interconectarea și integrarea lor în RCSC.

În urgența a III-a se vor interconecta CCPC la RCSC, se vor instala și integra în sistem autospecialele de management în vederea realizării managementului operațional al SCCBg.

2. Caracteristicile generale ale locului de instalare a unei autostații de comunicații.

Instalarea CCPC-II se va face în urgența I după următorul algoritm:

se instalează autostațiile radio/AR și SATCOM în vederea stabilirii comunicațiilor radio directe cu eșalonul superior și cu subordonații;

se instalează punctele de acces radio/PAR locale și distante, se stabilesc legăturile în rețelele radio de campanie pe HF, VHF și UHF (CNR-HF/VHF/UHF) și intră în funcțiune rețelele radio ale abonaților mobili (rutarea automată între aceste rețele se realizează prin rețeaua radio HCDR);

se instalează autostația de comutație din centrul de comunicații al punctului de comandă/AC-CCPC-II;

se instalează și se interconectează sistemul informatic pentru asistarea activităților brigăzii;

se realizează liniile interioare și se conectează toate tipurile de abonați din punctul de comandă la autostația de comutație;

se instalează autostațiile radioreleu multicanal numerice/ARR-II;

se interconectează PAR local, autostațiile radio, radioreleu și SATCOM la autostația de comutație;

se interconectează CCPC-II între ele prin legături radioreleu multicanal direct, dacă distanța și condițiile de vizibilitate o permit, sau prin intermediul CCS, după instalarea acestora.

Elementele de comunicații și informatică din PCÎn./CCM sunt asigurate de PCMb. cu forțe și mijloace de comunicații și informatică, stabilite de către șeful S6, din plutoanele CCPCBz./CDC și CCPCRz./TOC.

O variantă de interconectare a elementelor din compunerea CCPC-II este prezentată în 1.

Fig. Nr.1 – Interconectarea elementelor unui CCPC-II (o variantă)

Instalarea unui CCS în urgența a II-a se va face după următorul algoritm:

se instalează autostația de comutație din centrul de comunicații de sprijin/AC-CCS;

se instalează autostațiile radioreleu numerice/ARR-I și se interconectează la autostația de comutație;

dacă este cazul, se instalează autostația radioreleu/ARR-II din punctul de retranslație ();

se instalează punctele de acces radio aferente CCS și se interconectează la autostația de comutație AC-CCS (3);

se interconectează CCS la RCSC prin legături radioreleu multicanal direct (dacă distanța și condițiile de vizibilitate o permit) sau prin intermediul punctelor de retranslație (4);

se realizează liniile interioare și se conectează toate tipurile de abonați la autostația de comutație.

Fig. Nr. 2 – Instalarea unui punct de retranslație

Fig. Nr. 3 – Interconectarea PAR (o variantă)

În urgența a III-a fiecare CCPC se va conecta la cel puțin două CCS adiacente prin legături radioreleu multicanal de 2 Mbps.

Fig. Nr. 4 – Interconectarea elementelor unui CCS (o variantă)

În vederea instalării centrelor de comunicații (CCPC, CCS) și a PAR, șefii de elemente primesc ordine de acțiune și alte documente auxiliare (tabele cu caracteristici de lucru, tabele de conducere în secret, tabele cu corespondenții și direcțiile radioreleu etc.) de la comandantul Cp.C.I.

3. Ordinea activităților pe timpul instalării unui CC.

Comandații de subunități iau măsuri pentru deplasarea forțelor și mijloacelor subordonate în raioanele de instalare ale centrelor de comunicații.

Zona de instalare a unui centru de comunicații trebuie să asigure următoarele cerințe generale:

acoperire aeriană, posibilități de mascare și dispersare a echipamentelor;

să fie apărat cu ușurință și să nu atragă atenția inamicului;

existența căilor de acces și evacuare favorabile mascate natural;

caracteristicile terenului să permită instalarea cu ușurință și în siguranță a mijloacelor de comunicații;

vizibilitate directă pentru sistemele radioreleu;

anumită distanță față de surse de interferență (cabluri de înaltă tensiune, generatoare, alte sisteme de emisie etc.);

să dispună de o zonă de aterizare pentru elicoptere pentru situații de urgență, evacuare aeriană și aprovizionare;

amenajarea genistică cu un număr redus de forțe;

să ofere posibilitatea conectării la sistemele naționale sau locale de telecomunicații.

La sosirea în zona de instalare, șeful centrului de comunicații (CCS/CCPC) împreună cu șefii de elemente execută o scurtă recunoaștere a zonei în vederea:

alegerii locurilor de instalare (dispunere) a autostațiilor;

stabilirii modului de deplasare al acestora pe locurile de instalare;

stabilirii modului de interconectare cu autostația de comutație;

stabilirii ordinii activităților pe timpul instalării.

Ordinea activităților pe timpul instalării unui centru de comunicații este următoarea:

instalarea și interconectarea autostațiilor din centru de comunicații;

instalarea liniilor interioare, a sistemului informatic de asistare a deciziei și conectarea abonaților la autostația de comutație;

interconectarea între ele a centrelor de comunicații;

mascarea elementelor centrelor de comunicații;

organizarea pazei și apărării centrului, a serviciului la stații și a managementului local.

După darea ordinului de instalare și înmânarea documentelor, șefii de elemente împreună cu echipajele se deplasează pe locurile stabilite și instalează autostațiile.

Locul de instalare a unei autostații (AC, ARR, PAR, AR, SATCOM, AM) trebuie să îndeplinească următoarele caracteristici generale:

suprafața trebuie să fie plană și tare pentru a preveni alunecarea și afundarea;

locul de instalare să fie situat la o oarecare înălțime față de restul zonei pentru evitarea acumulărilor de apă și inundarea autostației;

să fie suficient spațiu în jurul autostației pentru instalarea antenelor și a grupului electrogen;

să nu fie în apropierea liniilor aeriene de transport a energiei electrice, a liniilor telefonice, sau a altor surse perturbatoare;

conectarea cu ușurință și în timp scurt a terminalelor de abonat;

să asigure căi de acces corespunzătoare și condiții de mascare cu un număr redus de forțe.

4. Ordinea activităților pe timpul instalării unei autostații de comunicații.

Pentru instalarea unei autostații se execută următoarele activități generale:

se dispune autostația pe locul de instalare;

se instalează grupul electrogen la 20 m de autostație;

se instalează sistemul de împământare;

se conectează autostația și grupul electrogen la sistemul de împământare;

se conectează sursele externe de alimentare (grup electrogen, rețea electrică de curent alternativ);

se stabilesc locurile de instalare a antenelor (catargelor);

se instalează antenele și se conectează cablurile de radio frecvență a acestora la panoul exterior al autostației;

se conectează cutiile de joncțiune la panoul exterior al autostației de comutație;

se conectează utilizatorii la cutiile de joncțiune ale autostației de comutație și PAR;

se alimentează aparatura din compunerea autostațiilor și se verifică starea de funcționare;

se execută alinierea antenelor radioreleu cu corespondenții ordonați;

se verifică și se testează legăturile de comunicații;

de la terminalele de management local/Facilities Controler/FC se configurează profilele de abonați, interfețe și de rețea;

se execută mascarea autostației prin măsuri de amenajare genistică (dacă este necesar) sau cu plase de mascare.

După instalare, centrele de comunicații (CCPC, CCS) se vor interconecta prin linii radioreleu multicanal în banda UHF (Banda III+ NATO).

Această activitate implică orientarea (alinierea) antenelor din completul ARR-I și II după următorul algoritm:

operatorii ARR vor introduce seturile de frecvențe corespunzătoare fiecărei direcții și vor realiza acordul acestora;

se va orienta antena pe direcția corespondentului în primul rând după azimut (direcție), folosind o busolă, și apoi în plan vertical (elevație) până la obținerea unei recepții optime;

în timpul orientării antenelor, corespondenții ARR vor utiliza un alt mijloc radio pentru coordonarea activităților;

după executarea alinierii se vor efectua teste și măsurători apoi se vor da în exploatare fluxurile la autostația de comutație;

comunicările între operatori se vor efectua pe canalul de serviciu.

În funcție de distanță și condițiile de propagare, șeful centrului stabilește modul de interconectare a autostațiilor radioreleu și PAR la autostația de comutație (prin cablu de fibră optică sau prin linie radioreleu UHF/SHF).

Responsabilitatea pentru interconectarea autostațiilor radioreleu la autostația de comutație prin cablu de fibră optică revine grupei servicii informatice, CLC, instalații terminale și mentenanță.

Personalul grupei va respecta regulile de construcție, exploatare, strângere și mentenanță a liniilor din cablu de fibră specificate în manualele de operare.

Grupa instalează și liniile interioare din punctul de comandă, conectează terminalele de abonat (telefoane, faxuri, terminale VTC, terminale de date) dispuse în diferite locuri (corturi, autostații etc.) și sistemul informatic C2 din punctul de comandă (5).

După instalarea autostațiilor șeful centrului împreună cu șefii de elemente iau măsuri pentru mascarea mijloacelor, paza și apărarea acestora și organizarea serviciului operativ.

Fig. Nr.5 – Conectarea abonaților la autostația de comutație (o variantă)

Sub conducerea și coordonarea șefului CCPC, echipa specializată instalează și amenajează stația de adunare-expediție a documentelor/SAED în locul ordonat în cadrul PC.

LECȚIA: Nr. 7. Exploatarea și reconfigurarea SCC.

1. Exploatarea SCC.

Activitatea de exploatare a centrelor de comunicații instalate în SCCBg. este condusă de șefii acestora și monitorizată prin intermediul subsistemului de management.

SEP (System Executing and planning – Planificarea și conducerea sistemelor de comunicații) și OSC (Operational System Control – Controlul operațional al sistemului de comunicații) sunt asigurate de terminalele de management zonal, instalate în autostația de management zonal din CCPCBz/CDC (Centru de decizie și conducere).

Pentru siguranță, baza de date a managementului zonal are și o rezervă în CCPCRz/TOC (Centru de conducere tactic) care se actualizează automat la orice modificare apărută în SCCBg.

Terminalele de management zonal permit: afișarea grafică a stării zonei de responsabilitate, interogarea bazei de date a managementelor locale pentru obținerea unor informații despre funcționarea echipamentelor, generarea și actualizarea fișierelor de configurare ale CCS, CCPC și PAR (Punct de acces radio).

Terminalele de management local (controlul facilităților/facilities control/FC) sunt conectate la terminalul de management zonal prin canale de comunicații dedicate (comutație de pachete) secretizate, primesc de la acestea fișierele de configurare, identifică automat anumite disfuncționalități tehnice ale echipamentelor pe care le monitorizează și transmit rapoarte către nivelul superior la care acestea sunt arondate.

Activitățile de control operațional și control al facilităților SCCBg. se execută prin rapoarte tehnice.

Rapoartele tehnice sunt tipărite, stocate și organizate într-un registru care conține:

informații privind legăturile nodale, internodale și de extensie utilizate sau planificate;

frecvențele radioreleu autorizate sau restricționate;

planurile curente cu frecvențele PAR/abonați mobili;

amplasarea curentă a tuturor elementelor sistemului;

operațiile celulelor de management a utilizatorilor;

diagrama de instalare a sistemului informatic.

Operatorul la autostația de comutație execută următoarele activități pe timpul exploatării autostației:

descarcă fișierele de configurare ale echipamentelor și seturile de chei de criptare;

descarcă setul de chei de criptare și planul de configurare către PAR;

monitorizează starea echipamentelor, a parametrilor de linie, abonaților, fluxurilor, nivelelor și a traficului;

actualizează documentele în funcție de modificările apărute și raportează despre aceasta șefului centrului;

efectuează (cu aprobarea operatorului de la nivelul de management zonal) măsurători și teste pe liniile de abonat, canale, fluxuri și în sistemul de electroalimentare;

interpretează alarmele echipamentelor, unităților, modulelor, canalelor, abonaților și intervine în limita competențelor;

la apariția unor defecțiuni ia legătura cu operatorul de la managementul superior și împreună cu acesta întocmește „Fișa cu funcționarea defectuoasă a aparaturii”; anunță șeful centrului și la ordin poate interveni pentru înlăturarea defecțiunii prin schimbarea unităților cu cele din lotul de rezervă;

întocmește și transmite la nivelul de management superior rapoartele de stare și statisticile;

colaborează permanent cu nivelul de management superior în ceea ce privește actualizarea fișierelor de configurație a echipamentelor și a profilurilor de abonați;

la ordinul șefului centrului și cu aprobarea operatorului de la nivelul de management superior execută conectări și instalări de abonați, precum și preluarea unor fluxuri numerice (trunchiuri);

la ordin execută configurarea locală a echipamentelor, modulelor, unităților și canalelor, precum și operații de adăugare, modificare, ștergere în profilurile abonaților centrului; aceste activități se execută de către operatorul de serviciu și la izolarea accidentală a centrului de rețea iar la reintrarea în sistem toate modificările sunt comunicate la OSC care actualizează fișierul de configurare al centrului;

respectă normele de securitate și sănătate în muncă pe timpul exploatării mijloacelor de comunicații prevăzute de legislația în vigoare;

aplică măsurile de securitate a informațiilor (INFOSEC).

Operatorul la autostația radio/radioreleu/PAR/SATCOM execută următoarele activități pe timpul exploatării autostației:

programează stațiile radio prin descărcarea fișierelor de configurare;

inițiază analiza legăturii cu toate stațiile corespondente;

accesează rețeaua/rețelele radio utilizând terminalul de control și se autentifică corect;

raportează șefului de echipaj despre stabilirea legăturii conform rețelelor planificate și completează jurnalul stației;

la ordin îndeplinește și atribuțiile de operator la stația de control al rețelei/network control station/NCS;

execută trafic în modurile de lucru ordonate cu respectarea strictă a disciplinei radio;

monitorizează calitatea legăturii/analiza BER;

în limita competențelor, ia măsuri de înlăturare a deranjamentelor apărute pe timpul exploatării echipamentelor;

în cazul defectelor majore raportează șefului de element;

raportează șefului de element despre operațiile de război electronic întreprinse de inamic și ia măsuri în consecință;

monitorizează respectarea disciplinei radio de către utilizatorii radio și raportează șefului de element eventualele încălcări ale acesteia;

respectă normele de securitate și sănătate în muncă pe timpul exploatării mijloacelor de comunicații.

În afară de activitățile de exploatare a elementelor, șeful centrului de comunicații, ofițerul de serviciu și șefii de elemente iau măsuri de aplicare a Planului de pază și apărare a centrului de comunicații, respectarea disciplinei de comunicații, a măsurilor de protecție a informațiilor și utilizarea corectă a terminalelor de abonat.

Pentru menținerea în stare de funcționare a tehnicii de comunicații și informatică șefii de elemente și echipajele din subordine execută activități de mentenanță preventivă.

2. Reconfigurarea SCC.

Reconfigurarea/restructurarea SCCBg. se execută la ordin și reprezintă ansamblul activităților ce se desfășoară în vederea modificării configurației inițiale a SCCBg. prin operații de strângere, mutare și reinstalare a elementelor acestuia într-un alt raion.

SCCBg. este caracterizat de o mobilitate ridicată care se reflectă în capacitatea de a urmări și, în unele situații chiar de a devansa deplasarea forțelor și restructurarea dispozitivului operativ/tactic. Baremele de instalare, strângere și deplasare a mijloacelor de comunicații nu vor întârzia sau condiționa desfășurarea, întrebuințarea sau mobilitatea forțelor. Datorită rapidității cu care se desfășoară operațiile, sistemul de management zonal controlează reconfigurarea rețelelor de comunicații sub directa coordonare a șefului S6 și a comandantului Cp.C.I.

Estimarea numărul de mutări/zi și valorile maxime ale baremelor de instalare și strângere a elementelor și mijloacelor de comunicații și informatică din compunerea SCCBg. sunt prezentate în 1.

Tabelul nr.1 – Bareme de instalare și strângere

Reconfigurarea elementelor SCCBg. se realizează cu mijloacele de comunicații și informatică din rezerva generală în următoarele situații:

dezvoltarea RCSC/RCPC în funcție de cerințele operaționale;

înlocuirea unor componente ale RCSC scoase din funcțiune parțial sau total (CCS, PAR);

instalarea unor elemente ale SCCBg. în alte raioane decât cele inițiale, în funcție de dinamica operației (CCS, CCPC, PAR).

Dezvoltarea RCSC/RCPC în funcție de dinamica operației se realizează prin instalarea și integrarea în SCCBg. a unui CCS/CCPC/PAR, din rezerva generală de comunicații urmată de strângerea CCS/CCPC/PAR stabilit a fi scos din rețea și completarea rezervei.

Personalul care deservește elementul ce urmează a fi scos din rețea (CCS/CCPC/PAR), trece la strângerea mijloacelor de comunicații și efectuează deplasarea în zona de dispunere a rezervei de comunicații și informatică sau zona ordonată de către comandantul Cp.C.I.

Ordinea strângerii mijloacelor de comunicații și informatică se stabilește de șeful centrului și vizează următoarele activități:

se dezinstalează autostațiile radioreleu;

se strâng cablurile din fibră optică, se dezinstalează terminalele de abonat și se strâng liniile interioare dinspre abonat spre cutiile de joncțiune;

se dezinstalează autostația de comutație;

se dezinstalează grupurile electrogene și sistemele de împământare;

se verifică materialele și armamentul.