Новый документ (1).docx [307401]

CUPRINS

pag.

INTRODUCERE ………………………………………………………………………………………………………..3

CAPITOLUL I. [anonimizat]

I.1 [anonimizat]-ului……………………………………………………………..6

I.2. [anonimizat]………………………………………………………………….10

I.3.[anonimizat]……………………………………………………………17

CAPITOLUL II. STAND-UP-[anonimizat]……………………………………………………………………………………………………21

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI……………………………………………………………………………..37

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………………………41

ANEXE………………………………………………………………………………………….43

INTRODUCERE

Actualitatea temei. [anonimizat]-ului în cadrul știrilor și emisiunilor  a devenit, în ultimavreme o [anonimizat] o [anonimizat], adăugă prospețime și credibilitate. Reportajul de stiri care conține un stand up în cea mai importantă parte este realizat pe teren; [anonimizat]. [anonimizat] a unui eveniment ci ține de viziunea reporterului de a reda un fenomen. [anonimizat]. Pentru a satisface aceste condiții: se elimină detaliile nesemnificative și se extrage esențialul. Stand-up-[anonimizat] s-a produs sau laun subiect atemporal.

[anonimizat], [anonimizat] o informație, aflându-[anonimizat], care le generează acest eveniment. Stand-up-[anonimizat], și completează cu detalii informațiile aduse în reportaj. [anonimizat] a stand-up-ului. [anonimizat] o iscusință a reporterului cât și o echipă coagulată și o pregătire specială în preluarea și transmiterea informației. [anonimizat]-[anonimizat], ceea ce strică valoarea întregului reportaj.

[anonimizat], [anonimizat]-și pună în practică toate simțurile și să fie pregătiți noilor provocări. [anonimizat], [anonimizat], preferințe ce trebuie luate în vizor de către jurnaliști și adaptate în modul cel mai plauzibil pentru trezirea unui interes față de ceea ce se întâmplă în jur. Schimbările prin care a [anonimizat], de aceea, s-au schimbat și cerințele publicului. [anonimizat], sunt calitățile ce-i îi conferă actualitate.

Scopul tezei. Definirea roluui stand-up-ului în reportajele pentru știri și emisiuni , de a defini regulile de realizare și modul în care stand-up-ul oferă credibilitate, sevă și culoare unui reportaj.

Obiectivele de cercetare. Prin acestă lucrare voi încerca să subliniez importanța pe care a avut-o și pe care o are stand-up-ul în reportaje. Voi încerca să identific abilitățile de care are nevoie un reporter pentru a reliza un stand-up de succes și eventual un reportaj valoros.

Pentru a ajunge la o posibilă concluzie cu privire la tema abordată, am ales să încep cu o analiză a regulilor realizării stand-up-ului atât ca relatare de la fața locului cât și ca opera a unui cameraman ingenios, atingând și codul deontologic al jurnalismului.

Stand-upul trebuie să fie un vârf de intensitate într-un reportaj, el este partea transmisă de la fața locului care are rol de credibilizare și transformă publicul în martori ai evenimentelor abordate. Acesta trebuie să fie relevant în raport cu subiectul; să nu fie prea lungi sau neclare, generatoare de confuzii.

În lucrarea de față voi încerca să oglindesc modalitățile de lucru în realizarea stand-up-ului, clasificarea și efectele lui și totodată voi încerca să identific modalitatea de lucru a reporterilor din mass-media autohtonă  în crearea stand-up-urile

Gradul de cercetare. Pentru a ajunge la o posibilă concluzie cu privire la lucrarea dată am analizat  diferite surse atât autohtone cât și surse străine. Dar în acest fel pot să îmi creez o părere obiectivă și largă referitor la tema abordată. Cercetătorii care au analizat în lucrările lor stand-up-ul, pe lângă faptul că au păreri și viziuni diferite cu privire la unele aspecte, sunt de mare ajutor atunci când intenționezi să-ți formezi propria imagine ce țime de reportajul cu stand-up. Este primordial ca să folosesc cât mai multe surse posibile, pentru a putea să n formăm și să ne exprimăm cât mai convingător și mai credibil asupra temei. O sursă foarte bună a fost cartea Madălinei Balasescu „ Manual de productie de televiziune ”. Trebuie să menționez faptul că, din păcate am găsit foarte puține surse autohtone care să abordează stand-up-ul în reportaje. Totuși cele pe care le-am studiat m-a făcut să înțeleg cât de important este acest subiect. Citind părerile experților de peste hotare, am observant că în unele cazuri autorii aveau viziuni diferite, de exemplu specialist american Jeff Jarvis, susține că „ Stand-up-ul are o valoare jurnalistică zero, deoarece de cele mai multe ori reporterii își pierd timpul în zadar, încercând să realizeze unul. Stand-up-ul transformă lumea într-un simplu fundal pentru divertisment, este ceva fals și lipsit de relevanță”. [1] Opinia autorului, m-a făcut să mă gândesc și să analizez și ma critic unele stand-up-uri realizate de reporterii noștri. Așadar am ajuns la concluzia că, afirmația lui Jeff Jarvis, are o parte din adevăr, deoarece multe din stand-up-uri sunt realizate doar de umplutură. În unele material relatarea în picioare era absolut deprisoasă și nu aduce un mesaj concret. Este adevărat că televiziunile recurg la această metodă pentru a face mai dinamic și mai diversificat telejurnalul, totuși eu cred că nu e bine dacă se fac prea multe stand-up-uri, mai cu seamă acolo unde el nu este necesar.

Am ales să analizez jurnalele de știri la trei posturi de televiziune din țară. Perioada de cercetare este de două luni jumătate. În cadrul jurnalelor am urmărit reportajele care cuprindeau stand-up-uri de la fața locului, sau transmisiuni live. Pentru a face o comparație între materiale am alcătuit niște criterii de analiză, cu ajutorul cărora voi încerca să demosntrez că fiecare post are un format de difuzare și o politică editorială diferită.

Noutatea temei investigate. În ultima perioadă se observă o ușoară tendință a jurnaliștilor de a realiza cât mai multe stand-up-uri. De aceea cred că este o temă relevantă perioadei în care trăim. Unii cercetători cred că începe o nouă eră a jurnalismului în televiziune. Până acum această temă nu a fost tratadă în profunzime, cu atât mai mult cu cât este și dificil  să faci o analiză amplă și de lungă durată având în vedere faptul că acest proces de dezvoltare a jurnalismului și în special a stand-up-urilor în telejurnale este în creștere. Pierre Ganz spunea că: ,,reporterul nu este o mașină de înregistrat sunetele și imagini, el trebuie să scrie despre ceea ce vede, ceea ce aude, despre ceea ce i se spune, să fie atent la mirosuri, la sunetele de fond: cele cinci simțuri ale sale sunt în alertă” ”[2, p. 34]. Așadar, de aici ne dăm seama că munca reporterului necesită eforturi considerabile, timp și atenție maximă.

Structura tezei. Teza este structurată pe două capitole, după cum urmează: Prezența reporterului în stand-up și Stand-up-ul în jurnalele posturilor ProTv, JurnalTv și PublikaTv. Primul capitol conține considerații introductive asupra temei abordate și prezintă partea teoretică ce incude descrierea stand-up-urilor, clasificareați utilizarea lor în jurnalul de știri și emisiuni.

Al doilea capitol al lucrării include partea practică care se  bazează pe identificarea utilizării stand-up-urilor în mass-media din Republica Moldova și analiza lor din reportaje concrete de la televiziunile Pro TV, PublikaTV și Jurnal TV. Aici voi identifica forme diferite de stand-up, atât în transmisiune live cât și înregistrate. Voi sublinia și stand-up-urile a căror utilizare este discutabilă dar totodată voi saluta utilizarea corectă a stand-up-urilor cu efect profund și persuasiune, stand-up-uri care colorează, dau credibilitate și culoare reportajului în știre sau emisiune.

CAPITOLUL  I. PREZENȚA REPORTERULUI ÎN STAND-UP

I.1. Noțiuni generale și clasificarea stand-up-ului

Stand-up-ul este relatarea în care reporterul transmite din teren, de la locul evenimentului. Informațiile date de reporter în momentul stand-up-ului sunt prezentate stând în picioare și vorbind în fața camerei de luat vederi. De aici vine și denumirea de stand-up – relatare în picioare. Această relatare poate fi verbală, sau parțial acoperită de imagini. Stand-up-ul este situația în care reporterul se află pe teren și transmite în direct de la locul evenimentului informații în cadrul jurnalului de știri. Un stand-up bine realizat presupune însușirea reporterului de a vorbi liber, în ritm dinamic și constant în timp, care privește direct în vizorul camerei de luat vederi pentru a da senzația unui contact neîntrerupt cu telespectatorul, posedarea discernământului și spiritului de observație, relatarea simplă și convingătoare, evitarea detaliilor nesemnificative.

Relatarea în picioare se plasează, în multe cazuri  la sfârșitul materialului, dar și  în corpul acestuia. Unii autori precum Roger Silverstone sau Balasescu Mădălina nu recomandă plasarea stand-up-ului la începutul știrei sau reportajului. Introducerea reportajului sau altfel spus, lansarea este realizată de către  prezentatorul emisiunii sau buletinului de știri. Experiența jurnalistică arată că durata intervenției reporterului trebuie să nu fie lungă. În funcție de amploarea evenimentului, intervenția în direct a reporterului în stand-up trebuie să  acopere maximum două minute. Această intervenție este frecvent concepută ca un dialog al reporterului cu prezentatorul din platou al jurnalului de știri.

Stand-up-ul este un element constituant al reportajului de televiziune. Un reportaj bun este nu numai cel, care transmite noutatea într-un mod impresionant, emotiv prin limbajul cadrelor, imaginii. “Un reportaj reușit poate fi considerat și cel, care, datorită apariției în cadru a reporterului, are loc, îndemnul, realizat de principalul martor și participant al acestui eveniment de a ne afla alături de jurnalist, de a vedea cu ochii proprii evenimentul și a înțelege amploarea și semnificația celor întâmplate, de a împărtăși emoțiile celor de la fața locului, creând impresia pentru telespectatori, că s-a teleportat la acel eveniment.”[3, pag 64] Reporterul dă clar de înțeles telespectatorului, că el se află în vâltoarea evenimentului, iar informația, pe care o prezintă el, este mult mai mult decât cea, produsă în newsroom. În ultimul timp specialiștii din televiziune, referindu-se la reportaje în direct la știri, vorbesc despre sporirea rolului interactiv al televiziunii. În literature de specialitate Paul Dobrescu și Alina Bârgăoanu în cartea Mass media și Societatea consideră că structura reportajului stand-up-ul poate fi poziționat în trei locuri: la începutul reportajului, în conținutul ca atare al reportajului și la sfîrșitul materialului.

Conform unor criterii propuse de aceiași autori, stand-up-ul de început, de regulă, îndeplinește cel puțin, două funcții. În primul rând  demonstrează telespectatorului prezența la fața locului a corespondentului și în al doilea rând prezintă informația inițială despre eveniment. Stand-up-ul tranzitoriu, intermediar urmărește scopul unirii logice a două fragmente ale reportajului în cazurile când acțiunea este organic desfășurată pe mai multe platouri și se simte lipsa unor imagini adecvate textului după cadru al corespondentului. Dacă reporterul intenționează să prezinte un comentariu la cele întâmplate, să-și exprime propria opinie, să facă anumite prognoze, să transmită o informație suplimentară referitoarela reacția publicului asupra acestui eveniment sau a autorităților publice, el apelează la stand-up-ul final. Stand-up-ul de finisare îndeplinește și funcția de semnătură, prin care jurnalistul atenționează asupra mesajului evenimentului, autorul reportajului,  postul de televiziune, pentru care transmite  și locul de unde are loc transmisiunea.

Unele posturi de televiziune precum: JurnalTv și ProTv fac acest lucru nu prin stand-up-ul final, dar după cadru, ceea ce în opinia specialiștilor reduce din emotivitate și scade din tensiunea celor relatate de corespondent. În aceste cazuri semnătura poate fi făcută în mod tradițional, prin titrele reportajului sau cele finale ale programului de actualități. De multe ori stand-up-ul final este și punctual culminant emotiv al reportajului, ceea ce impresionează pentru o perioadă lungă de timp telespectatorii. Stand-up-ul include informația cea mai importantă, prin care reporterul poate să-i  explice, să-i  demonstreze telespectatorului unde și cum are loc evenimentul, ce se întâmplă, cine sunt eroii și, eventual, care ar fi impactul acestui eveniment asupra publicului larg. Totuși practica arată că locul unui stand-up este la mijlocul reportajului, pentru că în aces fel noi demostrăm că suntem în centrul evenimentului. Consider că stand-up-ul fie el la sfârșit, fie la început știrbește din credibilitate, pentru că telespectatorul poate gândi că materialul a fost montat și evident își pierdere interesul. Reieșind din acest conținut, stand-up-ul are două obiective principale:

1. În primul rând prin stand-up, se dă de înțeles telespectatorului, că reporterul se află la fața locului, și de multe ori este participant al evenimentului, cu riscurile, care le generează acest eveniment.

2. Prezența reporterului la fața locului îl prezintă în ochii telespectatorului ca pe un adevărat erou, lăsând în umbră chiar și personajele principale ale acțiunii de pe platou.

Transmisia de la fața locului constituie ea însășii un eveniment. Plasarea reporterului la locul faptei îi conferă un plus de spectaculozitate care o face mai atractivă și, deci, mai eficientă decât vizionarea acelorași informații din studio. Totodată merită subliat că stand-up-ul permite plasarea unor informații absolut necesare pentru înțelegerea subiectului, în condițiile în care nu există suficientă imagine pentru a le ilustra.  Stand-up-ul este o tactică jurnalistică întreprinsă de cele mai multe ori în direct, în cadrul jurnalului de știri sau a unor emisiuni iar punerea ei în fapt se poate realiza ca o relatare verbală, cu prezența reporterului în cadru sau ca relatare verbală a reporterului, exemplificată parțial cu imagini.

După părerea mea, ca și în cazul sincronului, folosirea relatării în picioare trebuie să fie bine motivată. Ea nu va fi inclusă în reportaj doar pentru că așa se face, sau pentru că așa se poartă. Dacă reluarea în cadrul reportajului a unor elemente din lansare poate fi, uneori, justificată, în relatarea din picioare reporterul nu are voie sa repete nimic din ce s-a spus anterior. Autorul Mihai Coman în Manual de Jurnalism accentuează faptul că “O buna relatare presupune ca informația să fie transmisă convingator, în ritm sustinut. Reporterul trebuie sa povestească, nu să citească, sau să recite un text memorat în prealabil”. [4, pag 252]

Acestă remarcă este una foarte bună pentru viitorii jurnaliști, care își doresc o carieră de succes. Stand-up-ul mai poate fi folosit și în situația în care este filmat un eveniment deosebit, pentru a  da autenticitate întregii povești, de exemplu, cazul reporterilor de razboi. De asemenea stand-up-ul este folosit când acesta dă un element de culoare. Un bun exemplu ar fi cazul reporterului care realizeaza un material despre obiceiurile anumitor comunități și care își ia pe el o haină semnificativă pentru cultura respectivă. Exemplul reporteriței JurnalTv de la Institutul Mamei și Copilului (vezi fig.6, pag. 29 )

Prezența reporterului în cadru are drept scop să unească două unghiuri ale abordării aceluiași subiect. Apariția finală a reporterului permite completarea informației cu noutăți de ultim moment, atunci când acestea nu sunt lăsate pentru lead. Relatările de tip stand în picioare încep sau se termină cu o formulă ce cuprinde numele jurnalistului, denumirea postului de televiziune sau a emisiunii și locul de unde transmite. Prin această formulă se specifică și faptul dacă reporterul este angajatul permanent al postului (ex. Elena Doagă, Publika TV) sau un colabrator extern (ex. Victor Tănase, pentru Publika TV).

În literatura de specialitate, experții susțin că în funcție de caz prezența reporterului în imagine este numită și cap-sincron. De curând se practică tot mai mult stand-up-urile, a căror importanța este discutabilă. În direct (live) sau înregistrate, acestea dau o notă sporită de dinamism. De multe ori însă, stand-up-ul este realizat atunci când evenimentul s-a epuizat deja, iar reporterul își argumentează prezența prin fraze de genul: “câteva ore în urmă, chiar aici, în spatele meu a avut loc…. “ un exemplu elocvent este cazul reporterului când încearcă să refacă episodul unei infracțiuni. (vezi fig.8,pag.32)

Stand-up-ul este folosit mai ales în cazul relatărilor despre evenimente de ultimă oră , de obicei atunci când nu există imagini pentru a susține informația sau atunci când este prezentată poziția unei oficialități care nu dorește să apară la televizor.                                                                     Cercetătorii susțin că în anchetă de exemplu stand-up-ul trebuie să apară nu la tot pasul, ci arareori și numai în cazul în care fără el nu se poate. Acestă nu trebuie să înlocuiască interviurile, ci doar să-i confere filmului un plus de dinamism. Transmiterea mesajului este complexă, și se face prin imagine și sunet, care poate fi de mai multe feluri: comentariul reporterului și zgomotul de fond. Deseori, în materialele relevante prezenței monitorizări, reporterii au recurs la stand-up-uri pe fundalul incendiilor, al tehnicii de luptă, în cadru deseori apar avioanele de luptă sau tancuri.

Practica arată că uneori oamenii de televiziune recurg la stand-up  în lipsa imaginilor video. Reporterul de știri pe teren relatează verbal sau relatarea poate fi exemplificată parțial cu imagini. Stand-up-ul salvează lipsa imaginilor, exemplu foarte bun este cazul reporteriței ProTv, care transmite de la Parlament și din lipsă de timp și imagini aceasta vorbește despre luarea unei decizii foarte importante, în care persoana principal este prim-ministrul Republicii Moldova (vezi fig.2,pag.24)

În opinia cercetătorilor „Redacția de știri a unei televiziuni ar trebui să aibă permanent următoarelor surse de imagini: materiale filmate de echipe proprii în teritoriu; o arhivă a studiourilor; imagini din portofoliul diferitelor foruri și instituții publice; surse particulare (neprofesioniști) care au surprins evenimentul pe suport video; imagini furnizate de agențiile de presă. Știrile fără suport vizual pot fi însoțite de imagini generice, reprezentări grafice realizate pe computer, hărți, fotografii. La acest capitol trebuie să ținem cont de faptul că, comentariul reporterului este important, însă imaginile vorbesc mai mult, deci trebuie să li se acorde prioritate.

Un stand-up bine realizat presupune însușirea reporterului de a vorbi liber, în ritm dinamic și constant în timp, care privește direct în vizorul camerei de luat vederi pentru a da senzația unui contact neîntrerupt cu telespectatorul, posedarea discernământului și spiritului de observație, relatarea simplă și convingătoare, evitarea detaliilor nesemnificative, etc. Ritmul dinamic se datorează frazelor scurte pe care le folosește reporterul și în care primează verbele și nu adjectivele sau pronumele, cunoașterii bună a limbii, evitărea repetărilor, bâlbâielilor. Într-un stand-up pentru știri de la reporter se mai cere o dicție bună, o documentare complexă, un pic de fler și o bună stăpânire de sine. Având evenimentul, reporterul nu trebuie să se  piardă  în mulțimea de lucruri și fapte adiacente, să fie atras de detalii nesemnificative. Acest simț al știrii  evoluează cu timpul, cu acumularea experienței de reporter, ceea ce îi permite uneori să modeleze anumite situații din cadrul evenimentului. Autorul Gheorghe Teodoresc și Petru Bejan subliniază în cartea „Relații publice și publicitate.Discurs. Metodă. Interpretare” următoarele: “Reporterul trebuie să știe să selecteze detaliile, să acorde atenție la mai multe elemente  și la toate personajele ( principale și secundare, cele care azi sunt principale mâine pot fi, în alt context, secundare și invers)”.  [5, pag 69 ]  De asemenea reporterii trebuie să țină cont  de modalitatea de desfășurare a acțiunii și nici să nu uite de precizarea numelor, funcțiilor, adreselor în caz că acestea sunt disponibile. În stand-up este bună să ne ferim de automatisme. Acestea sunt de regulă adjective pe care unii reporter le asociază instictiv cu anumite substantive, Adjectivul însă a devenit un adevărat parazit care se hrănește cu gazda sa, iar folosit în exces a făcut ca asemenea descrieri să fi încetat de mult să aibă vre-un efect. Am observat, de asemene că există fraze care par să fie folosite în mod automat în unele împrejurări. La fel e bine să avem mare grijă cu jocurile de cuvinte. “Dacă este sursă de placere, jocul de cuvinte are drept consecință atragerea ateției, faptul că receptorul devine receptive”. [6, pag70] Totuși, sunt de părere că, nu trebuie să interzicem aceste jocuri de cuvinte în totalitate ar fi puțin cam sever, pentru că din când în când, undeva în lume un jurnalist vine cu unul nou și de calitate. Totul ține de originalitate. De asemenea jurnalistul în stand-up e bine să se ferească de clișee. Clișeele sunt cuvinte sau fraze similare, familiare, prea familiare, astfel că recunoașterea lor nu ar trebui să fie o problemă. O regulă ce trebuie reținută este ca orice element pe care îl suspectăm că ar putea fi un clișeu , este cu siguranță un clișeu și trebuie imediat eliminate din frazele ce cuprind stand-up-ul. Clișeele sunt expresii atât de vechi și de uzate, încât au încetat să mai aibă vre-un impact. Fie că sunt comparații, metafore, fraze sau cuvinte simple, clișeele trebuie eliminate și înlocuite cu un limbaj proaspăt, lipsit de ambiguități, pentru că celui căruia i se va comunică ceva să perceapă și să înțeleagă tocmai ceea ce am fi vrut noi să recepteze la final.

În stand-up, cum de altfel în întreaga știre, reporterii trebuie  să fie buni psihologi și chiar filosofi, să se țină de anumite principii. De exemplu de principiul lui Aristotel, numit și principiul măsurii sau al căii de mijloc. Acesta spune că: virtutea morală este situarea corespunzătoare între două extreme. Un alt exemplu ar fi principiul imperativ al lui Kant, care spune: „Acționează conform acelei maxime care vrei să capete valoare de lege universală.” Potrivit lui Kant, fiecare acțiune pe care o întreprindem trebuie să se bazeze pe o normă morală. În viziunea filosofului, nu este necesar să se recunoască valabilitatea unei norme morale pentru a se acționa potrivit ei, ci insistă asupra distincției între recunoașterea obligației morale și înfăptuirea efectivă a acțiunii.

Stand-up-ul este sistemul, care pe lângă informațiile aduse telespectatorului, face ca el indirect să fie prezent și să participe la eveniment. Acest lucru oferă nu doar credibilitate, dar și comunicare eficientă între personaje. La realizarea unui stand-up este foarte bine ca jurnalistul care îl realizează să fie o persoană deschisă la minte, să posede o vorbire fluentă, pentru a capta cât mai mult timp atenția publicului.

1.2. Utilizarea și producerea stand-up-ului  în știri

Situarea reporterului în cadru se face în plan mediu sau, mai rar, în prim plan. Încadrarea în centrul imaginii îi atribuie reporterului autoritate, dar, în acelasi timp, valorificarea ambianței printr-un cadraj lateral stânga/dreapta îl încadrează pe jurnalist în context, ajutându-l să devină în mod natural, parte a scenei.

O condiție esențială în acest caz este ca back-ground-ul ales să se înscrie în aria tematică a subiectului despre care se relatează și nu să îl contrazică vizual sau să conțină prea multe elemente în mișcare, susceptibile să distragă atenția telespectatorului. Profesioniștii susțin că din punct de vedere vizual, intrarea în cadru a reporterului care realizeaza stand-up-ul se face:

Direct prin tăietura de montaj

Prin panoramare (aceste forme de filmare sunt des întâlnite la postul de televiziune PublicaTV , imaginea pornește de la un detaliu al locației din care se transmite și îl descoperă pe jurnalist printr-o mișcare de descriere, efectuată de camera video. Acesta poate vorbi încă de la începutul mișcarii de cameră sau  numai după ce apare în cadru. A doua variantă este recomandată numai reporterilor cu experiență care simt camera de luat vederi. Astfel se va evita situația neplacută în care este văzut reporterul ce asteaptă să vorbească și nu realizează că e deja în cadru.

Intrarea în cadru a reporterului se face prin încadrarea într-o fereastră decupată alaturi de imaginea prezentatorului aflat în studioul de știri (aceasta din urma fiind cea mai modernă și interactivă modalitate de punere în imagine a stand-up-ului). (vezi fig. 10,pag.34)

Reporterul va fi plasat într-un loc cât mai semnificativ pentru evenimentul relatat.  Într-o relatare despre inundarea albiei râului Prut de exemplu, stand-up-ul se poate face chiar cu picoarele în apă și va fi cadrat în plan american, sau mediu. Un cadraj lateral, pe linie de forță, integrează reporterul în peisaj și valorifică ambianța. Transfocarea este folosită mai rar și de obicei se realizează o transfocare înapoi, pornind de la microfonul din mâina reporterului.  Mădălina Balasescu autoarea cărții „Manual de producție de televiziune” susține că „În mod normal reporterul stă pe loc în timp ce vorbește. O eventuală deplasare trebuie să fie bine justificată și, obligatoriu, urmarită de cameră.” [7, p.228] Pentru o orientare mai bună am stabilit niște criterii de analiză a stand-up-urilor în reportaje, conform părerilor autorilor de specialitate.

Voi încerca în Capitolul II să le clasific după:

Periodicitate-timpul de analizare este de 2 luni și 2 săptămâni (Anexa nr. 1, pag 43)

Tematica reportajelor respective a stand-up-urilor (Anexa nr.1, pag 43)

Limbajul

Vestimentația

Revelația stand-up-ului (Anexa nr. 3, pag.45)

Relația imagini-cuvânt

Durata (Anexa nr.4, pag.46)

Alt gen de relatare în picioare LIFE (Anexa nr.2, pag.44)

Filmarea stand-up-ului impune anumite reguli reporterilor Acesta nu trebuie să se lenevească sau să se răsucească sau încă mai grav , nu trebuie să își miște picioarele nervos să nu dea din cap nenatural ca și cum ar avea un tic. Asta nu înseamnă că trebuie să rămână complet nemișcat. Există o expresivitate corporală, firească și naturală, care trebuie pusă în valoare.  Picioarele nu trebuie să stea nici lipite, nici încrucișate și nici prea depărtate.

O altă regulă, foarte importantă de altfel, este ca reporterul să se uite fix în obiectivul camerei de luat vederi, căutând în acest fel să stabilească cu telespectatorul. De asemenea reporterul trebuie să aibă mare grijă cum ține în mâină microfonul. Acesta trebuie ținut în așa fel încât să nu acopere fața. Dacă reporterul citește de pe o foaie, ar fi recomandabil ca acesta să fie prinsă de un support de un clipboard, pentru a nu fi mișcată de vânt. Literatura de specialitate îndeamnă reporterii în timpul  unui stand-up să spună prima propoziție cu căldură și vigoare ca să capteze interesul pentru ceea ce urmează.  Este un fel de promovare a propriului material. Iar cuvintele cheie trebuie să fie accentuate fără a depăși limitele firescului Reporterul trebuie să-și păstreze destulă energie și pentru finalul stand-up-ului, astfel încât să păstreze aceeași intonație pe tot parcursul vorbirii. Este de asemenea o regulă și străduința de a reprima orice gesture sau ticuri care i-ar trăda stări nepotrivite – emoțivitate, nervozitate. Este o obligație pentru reporterul care face un stand-up să aibă grijă ca înainte de a-și începe relatarea precum și după ce a încheiat-o, să stea cu gura închisă.

În mod obișnuit, televiziunea transmite simultan două mesaje: unul vizual și altul verbal. Nu este o regulă universală valabilă, specificul știrii transmise putând impune renunțarea la componenîa verbală. „O relatare de la locul unei catastrofe, prezentând imagini dramatice, poate distrage atenția telespectatorilor de la comentariul crainicului, după cum un comentariu foarte interesant diminuează impactul imaginilor care-l însotesc.” [8, p.79]

Reporterul pare veșnic pe teren, apărând în stand-up-uri în locuri fără semnificație pentru telespectatori (coridoarele Parlamentului, cu toate că lucrările s-au încheiat sau nici nu au început). Se mai întâmplă ca telespectatorul să vadă doar capul reporterului transmițând live de la una din instituții (guvern, Președinție, Parlament), în vreme ce ambianța de pe teren nu există.. Un efect de boomerang poate apărea: camera va arăta victimele unui accident de mașină (chiar și cadavrele) în vreme ce sunt scoase afară din caroseria zdrobită sau chiar reporterul însuși/însăși poate fi văzut în mijlocul unei acțiuni demonstrative, ca în clipurile de teleshopping. Regulile codului deontologic  resping asemenea fapte. De asta echipa de filmare a unui stand-up trebuie să aibă o anumită pregătire atât cameramanii cât și reporterii. Nu este suficient să ne ambiționăm să apărem pe sticlă cu microfonul în mâină și nici să fim autodidacți, pentru a evita provincialismul accentuat, tratarea superficială a temelor, ținuta lingvistică și vestimentară neadecvată, machiajul neprofesionist și multe alte carențe.

Există o serie de principii specifice mesajului audio-vizual redat în stand-up. În primul rând perceperea în timp real a informației. Comunicarea are loc în mod liniar, jurnalistul fiind emițator. În ciuda tehnologiilor de interacțiune, în mod normal receptorul răspunde foarte rar adresărilor în adresa sa."Practic unica modalitate a telespectatorului de a-și da replica este schimbarea postului. Ce poate însa fi mai sugestiv și mai important pentru un reporter decât acest lucru?”[9, p.39].

Cel mai bun argument de a ține telespectatorul aproape este regula generală a mesajului bine construit, lipsit de ambiguitate la nivelul sunetului, imaginii și cuvântului.  Pentru ca atenția publicului e un lucru fragil, mesajul trebuie sa fie dens și concis.  Acesta  este un produs de echipă, iar echipa  la rândul ei nu este o adunare întâmplatoare de oameni. Fiecare membru are rolul său, iar toți împreună lucrează în baza unui obiect unic.

Stilul pachetului de informatii variază de la post la post, de la realizator la realizator. Imaginea de pe fundalul stand-up-ului este percepută instantaneu. Nu e nevoie de comentarii prea mari dacă vedem niște imagini cu oameni scandând. Imaginea are proprietatea de a transmite un mesaj amplu mult mai rapid, complet, obiectiv decât s-ar face acest lucru prin cuvinte. Imaginea are rolul de a valida, de a încadra cuvântul.

Există trei efecte specifice ale imaginii în cadrul stand-up-ului:

confirmare, când imaginile autentice despre subiect fac relatarea mai veridical.

spectacular, imaginea fiind dinamica prin definitie da viata relatarii.

emotional, când imaginea accentuează perceperea afectivă a unui eveniment, în detrimentul conținutului rațional.

Neconcordanța discurs-imagine are efecte diferite. În mod intenționat, acest lucru se utilizează în cinematografie, pentru a accentua niște situații ironice, pamfletar-sarcastice, umoristice; pentru a manipula. Fundalul, așadar, joacă un rol primordial, îl ajută pe reporter să se identifice cu evenimentul sau cu eroii acestuia. Prin aceasta jurnalistul își identifică și multiplică și propria imagine în mass-media. Fundalul trebuie să poarte un mesaj complementar sau de multe ori chiar determinant pentru reportaj. În acest sens Erix Fihtelius spunea:…” în calitate de fundal se poate utiliza orice, numai nu un perete de cărămidă.” [10, p.98 ] Reporterul explică, comentează, analizează cele întâmplate, aduce careva amănunte despre evenimente și analizează situațiile, care au precedat acest eveniment, adresându -se pe viu  telespectatorului.

Reieșind din scopul, pe care îl urmărește reportajul, stand-up-ul poate fi filmat în așa mod încât în spatele reporterului să se vadă un detaliu semnificativ al acestei acțiuni de exemplu: case dărâmate, pod distrus în urma unei deflagrației sau  indicatorul localității și altele. Aceasta transmite telespectatorului încrederea, că jurnalistul se află anume la fața locului, este în centrul evenimentului. Pentru a localiza evenimentul și a arăta proporțiile lui estenecesar ca stand-up- ul să fie filmat la un plan mai larg, mai general.În această situație corespondentul trebuie să semiște în cadru pentru a completa mesajul verbal cu imaginea a ceea ce se întîmplă pe teren,sporind credibilitatea reportajului în fațapublicului.

În jurnalismul de televiziune sânt cunoscute cinci modalități generale de alaturare a imaginii și a comentariului. În functie de caz, în prelucrarea materialelor de televiziune, se folosește o singură modalitate sau se combină mai multe:

1. Comentariu puternic/imagini fundal (de umplutură). Atunci când subiectul material e de factură abstractă (indici economici, sociali) se filmează imagini apropiate temei, dar fără o legatură directă cu informația transmisă. De obicei se filmează oameni în stradă, pentru că orice se întimplă până la urmă afectează oamenii. Justificarea unui astfel de material (de un interes redus) se bazează doar pe importanța informației transmise verbal.

2. Comentariu puternic/imagini generice – Modalitate foarte asemanatoare cu prima. Textul rostit e sustinut de imagini prin prezentarea unui element, detaliu specific subiectului abordat. De exemplu daca se vorbește despre anumite date referitoare la energia termică, se pot arăta niște calorifere. Elementele vizuale au doar rol generic și nu redau un subiect. Folosindu-le putem menține atenția spectatorului timp îndelungat.

3. Comentariu puternic/imagini de ilustratie. Se demonstrează imagini ce corespund anumitor detalii din discurs: se vorbește despre o stradă ; se demonstreză o strada, se vorbește de o persoana ; se demonstreaza o persoana etc. Nu trebuie să se abuzeze de aceasta modalitate întrucât materialul poate deveni plictisitor.

4. Comentariu puternic/imagini puternice. Dacă imaginea, formând un tot coerent, prezintă o poveste ce poate fi urmarită și înteleasă independent de cuvinte, comentariul poate dispare. În acest caz dificultatea redactorului constă în a alterna atenția spectatorului de la mesajul vizual la cel auditiv și invers.

5. Comentariu cu rol complementar/imagini puternice. Imaginea practic redă realitatea, prin înregistrări de mare tensiune, însotite de sunetul original. Comentariul are rolul de a explica și comenta ce se vede. Astfel sânt tratate subiectele dramatice în plina desfăsurare: demonstrații, proteste, grave etc. Deși comentariul e complementar, dacă e utilizat în anumite scopuri, poate da o interpretare diferită de realitate sau chiar inversă celor văzute. În acest caz vorbim deja de tehnici de manipulare.                                                                                                                                În realizarea stand-up-ului, jurnalistul, fiind calm, responsabil, conștient, tinde spre relatarea obiectivă a evenimentului, în baza elementelor subiective culese la fața locului. A se ține cont de faptul că jurnalistul nu este un simplu martor ci o persoană care presupune o anumită pregătire în preluarea și transmiterea informației. În special atunci când vorbim de reportajul de televiziune trebuie să explicăm ce înseamnă muncă de echipă. Reușita reportajului depinde de nivelul coerenței echipei. Reporterul este lider în crearea reportajului, dar fără o echipă, abilitățile sale au o importanta redusă.

Munca în echipă, iminent proprie procesului de producere de televiziune, în special producerii reportajului tv, presupune coordonarea acțiunilor reporterului, cameramanului,altor participanți la procesul de producer al stand-upului.  În timp ce reporterul își exercită funcțiile, acumulând material factologic pe teren, selectînd sursele, organizând interviuri cu ele, precizând datele cu privire la eveniment și impactul lui asupra publicului, identificând nume de organizatori, participanți, martori, vinovați și victime, apelând la căutarea surselor de informare de alternativă etc.,etc., operatorul  fixează cele mai impresionante imagini de la eveniment, care ar întreginu numai vizual, dar și emotiv mesajul complet. De reacția sa promptă la diferite etape ale evenimentului, de capacitatea de a surprinde imagini inedite, de profesionalismul lui de a  documenta în imagini aspecte și nuanțe, care ar vorbi mai mult poate decîtcuvintele reporterului depinde succesul acestui reportaj și bineînțeles succesul unui stand-up. Pe lânga funcția stand-up-ului fundamental de informare s-au constatat că functiile majore sânt orientate către  întelegerea evenimentului,  aducerea în atenție a unei informații personalizate, stabilirea unei legaturi între jurnalist și public dar și  sensibilizarea publicului, complementara informării; prezentarea unui element nou.

Nu orice informatie reprezinta material de reportaj în care să fie făcut și un stand-up  și nu orice eveniment va fi cel mai bine oglindit de stand-up. În raport cu un eveniment reporterul poate fi martor sau participant. Indiferent de acest lucru reporterul trebuie să observe, să intervieveze pe cei implicati și pe martori. În calitate de participant, reporterul reprezintă un canal considerabil mai eficace. Aceasta pentru că implicația emoțională este mai mare, iar informațiile sânt validate de faptul trăit. Ulterioara relatare de la persoana I oferă în mod clar un plus de autenticitate și credibilitate. Observația este calitatea reporterului de a pătrunde și reda evenimentul. Reporterul trebuie să relizeze în ce constă evenimentul, să-i gasească punctele esențiale. Regula fundamentală a observației este controlul emoțional și concentrarea atenției asupra evenimentului.  Avem și câteva motivări întemeiate ale prezenței reporterului în imagine: confirmarea prezenței la fața locului; confirmarea importanței evenimentului; dinamicitatea reportajului; medierea și explicarea evenimentului de la fața locului. E bine ca atunci când în cadru e prezent reporterul, să nu existe și alte puncte de atracție, care să distragă atenția. Pentru a demonstra siguranța, reporterului i se recomandă să privească cât mai mult în cameră, nu în fișele cu notițe.

Autorii de specialitate recomandă că pentru a agața privitorul, stand-up-ul trebuie să înceapă cu ce avem mai bun. Nu se recomandă introducerea interogativă, pentru că aceasta ar putea sugera o insuficientă  cunoaștere a subiectului. Modul de relatare trebuie să fie concis. E bine ca propozițiile să fie compuse după modelul subiect-predicat-adverb, iar frazele să fie compuse din cel mult 2 propozitii.

Pentru a accentua actualitatea evenimentului, verbele vor fi puse ori de câte ori e posibil la prezent și la diateza activă. Când se abordează un eveniment din trecut se utilizează perfectul compus și se precizează data evenimentului. Se construiesc propozitii scurte, convingatoare, accesibile. Lexicul trebuie să conțină cuvinte obișnuite, de uz larg, nesofisticate, dar să evite familiarismele. Încheierea este importantă: ultimele cuvinte se întiparesc în mod deosebit. Încheierea nu trebuie sa fie moralizatoare pentru că acest lucru sugerează subiectivism,  pur și simplu încheierea trebuie să conchidă subiectul. Pentru realizarea unui stand-up de succes este bine ca atât reporterul cât și cameramanul să se cunoască reciproc și să discute, referitor la unele aspecte precum fundal, mișcările care trebuie să le facă reporterul în timpul stand-up-ului. Un aspect important este încheierea, de aceea este bine ca înainte de a filma să facă o mică probă, despre ce este bine să spună jurnalistul la cameră și ce nu este bine. Încheierea reprezintă de altfel ca și începutul, unul din momentele cele mai spectaculoase, de aceea reporterul trebuie să aducă publicul cea mai important informațiile posibilă, cu o încărcătură semnificativă de imagini și comentarii despre evenimentul care se petrece în spatele lui.

Efectele prezenței și persuasiunii în stand-up

Se consideră că relatarea în direct a reporterului aflat la fața locului, conferă un plus decredibilitate emisiunilor sau știrilor iar transmisia de la locul evenimentului este prin sine un spectacol, așa încât simplul fundal sau ambianța sonoră folosite de reporter pentru relatareasa reconstituie pentru telespectator tensiunea momentului, determinându-l să împărtășească, împreună cu jurnalistul, privilegiul de martor la eveniment. În general, reporterul stă pe loc în timp ce vorbește. Autoarea română, Daniela Zeca Buzura vorbește în cartea sa despre aspectele definitorii ale unui stan-up când se realizează în mișcare ”Daca totuși se deplasează, va fi urmărit de cameră, astfel încât marimea să ramâna constantă în cadru.”[11, p.35]

În procesul comunicării televizuale cu telespectatorul, reporterul îl ia drept  co-participant la eveniment, aducându-l în mod activ și pe telespectator la fața locului. Prin aceasta la fel imprimă mai multă veridicitate celor relatate. Reporterul a fost ori, este martorul unui eveniment neobișnuit și încearcă să transmită telespectatorului unele senzații deosebite, legate de propriile emoții sau de sentimentele altor participanți la eveniment, de mirosurile, împrejurările inedite, de după culise, ale desfășurării evenimentului. Reporterul, pentru a fi mai convingător, pentru a demonstra anumite probe documentare, pentru a imprima reportajului elemente de spectacol și a convinge telespectatorul, prezintă în cadru aceste documente, cu explicațiile de rigoare. În cartea „Jurnalismul de televiziune„este accentuat faptul că ”Pentru puterea de convingere reporterul trebuie să analizeze desfășurarea evenimentului, să dezvăluie  unele laturi ale lui conflictuale, care nu pot fi fixate de imagine, să prezinte  punctul său de vedere asupra celor întâmplate pe platou.” [12, p.42 ] De multe ori jurnalișii ce fac  stand-up-uri fac anumite concluzii privind consecințele posibile ale acestui eveniment asupra publicului sau prognozează vizând evoluția lui ulterioară.

Stand-up-ul mai poate fi folosit și în situația în care este filmat un eveniment deosebit, pentru a da autenticitate întregii povești (de exemplu, cazul reporterilor de război) sau când stand-up-ul ar da un element de culoare (cazul reporterului care realizează un material despre obiceiurile anumitor comunități și care își ia pe el o haină semnificativa pentru cultura respective). În stand-up-ul cu efect de confirmare a prezenței la fața locului, dacă veridicitatea este pusă la îndoială este recomandabil să se folosească imagini semnificative de identificare și specificitate: panouri cu nume de localități, oameni, relief, clădiri, faună, floră etc care atestează locul, momentul, importanța evenimentului, care dau credibilitate și dinamică materialului filmat.

Practica audiovizualului autohton ne prezintă și mostre de stand-up-uri efectuate în imprimare, de la fața locului sau pe un fundal neutru, după producerea evenimentului, modele care au dreptul la viață în  cazul când există un deficit de echipamente necesare pentru transmiterea în direct a imaginii și a sunetului. Televiziunile recurg la stand-up ori ce câte ori este posibil deoarece se consideră ca dacă telespectatorii văd reporterul aflat la locul evenimentului, relatarea sa câștigă credibilitate, dar nu întotdeauna, deoarece uneori apar probleme de percepție din partea spectatorului, pentru că există cazuri când reporterul nu și-a pus în valoare o expresivitate corporală, firească și natural, de multe ori apare mai degrabă plictisit. (vezi fig.3,pag.25)

În experiența oamenilor de televiziune s-au întânlit cazuri când reporterul nu privește fix în obiectivul camerei, neputând stabili o legatură cu telespectatorul. De asemena se întâmplă să nu transpară dorința de a comunica și nu se accentuează cuvintele cheie.

Există un curent de opinie conform căruia prezența în cadru a reporterului aflat la fața locului crește credibilitatea materialului, prin personalizarea autorului.  Din această cauză unele posturi de televiziune recurg la stand-up, practic, în toate reportajele (cazul ProTv). Efectul obținut este contrar celui scontat, mergând până la penibil, în cazul în care nu reporterul este cel care rostește și textul reportajului. “Prezența a două voci diminuează semnificativ efectul de credibilitate. De-a dreptul ridicol este atunci când povestea e spusă de o voce masculină, de exemplu, iar la relatarea în picioare aflăm că, de fapt, la fața locului s-a deplasat o femeie, sau invers.” [13, p 3] Este unul din motivele pentru care trebuie ca cel care a realizat reportajul, să fie și cel care realizează și comentariul din off. (vezi fig. 1,pag.23)

Majoritatea producătorilor de jurnale televizate consideră că relatarea în direct a reporterului aflat la fața locului conferă un plus de credibilitate respectivei emisiuni de știri. Dar realizatorii știrilor care au o minimă experiență în domeniu, știu că un stand-up adesea anihilează absența imaginilor în situații de forță majoră și permite totodată consemnarea promptă a evoluției ulterioare a evenimentelor și prezentarea schimbărilor care au intervenit după încheierea filmărilor. În presa scrisă o  idee pierdută la început poate fi recuperată la o a doua lectură, imediat sau după un anumit interval de timp. Televiziunea, însă, nu permite, în mod obișnuit, același lux privitorilor săi: ea este făcută pentru o singură expunere. Aceasta înseamnă că poveștile complexe sunt mult mai greu de receptat corect de către audiențe. Apoi, contextul este hotărâtor în această receptare. Gradul de atenție este mereu variabil și solicită întotdeauna găsirea unor formule-cheie pentru a-l capta.

Sigur că, pe de altă parte, mediul vizual are beneficiul imaginii. Iată de ce este inevitabilă atenția maximă la scrierea sau pregătirea stand-up-ului. Cei care relatează live sunt întotdeauna la limita violării standardelor bunului simț și ale eticii. În transmisiunile în direct nu există o gumă de șters sau comanda Ctrl Z din informatică. Nu există nici o posibilitate de a te întoarce în timp și a corecta erorile. Altfel spus, tehnologiile informaționale aduc noi posibilități reporterilor de a invada spațiul privat al indivizilor.

Credibilitatea este termenul fundamental al jurnalismului. Fiecare efort jurnalistic trebuie să fie orientat spre știri cu un conținut corect , liber de orice părtinire. “Fiecare jurnalist ar trebui să aibă un comportament  onest politicos, să nu fie scandalos și atenție să aibă o ținuta morală înaltă  și un respect profund pentru alții.  Decența este un principiu al respectului în primul rând de sine, și apoi față de alții.”[14, p.4]

Responsabilitate socială, sau etica  prin acest principiu, jurnalistul trebuie să lucreze în așa mod ca să evite răul, și să distrugă pe alții prin ceia ce scrie. De asemenea cultura națională influențează în mare parte etica jurnalismului. Într-o societate democratică jurnalistul trebuie să se conducă după aceste legi. În general jurnaliștii trebuie să fie sinceri, inclusiv în cadrul stand-up. Inclusiv prin sinceritare și naturalețe putem contribui la credibilitate în cadrul emisiunilor și știrilor. “Televiziunea ne însoțește când ne trezim, când ne luam micul dejun, când servim o gustare acasă sau când bem ceva într-un bar. Ne ține de urât când suntem singuri. Ne ajută să adormim. Ne oferă placere, ne plictisește si câteodată ne provoacă. Ne dă ocazia să fim sociabili și solitari.” [15, p. 13]    Deci, corelația dintre o presă caracterizată prin pluralism și o societate formată din oameni având liberul arbitru este una bidirecțională și esențială pentru funcționarea democrației. ”Un consumator exigent vă taxa lipsa de pluralism al mass-mediei prin refuzul de a consuma informația oferită de aceasta, dar un consumator nu poate fi exigent față de presă dacă nu este suficient și multiplu informat.” [16, p.37]

În mod ideal, mass-media, prin diversitatea vocilor pe care le oferă, formează și educă un consumator capabil, la rândul său, să educe o presă de calitate. În acest caz putem vorbi despre o societate în care demnitatea omului, drepturile și libertățile lui, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic, enunțate în legea supremă a Republicii Moldova, reprezintă cu adevărat valori supreme. Teoretic vorbind, avem legislație națională care confirmă importanța libertății mass-mediei, a exprimării și a gândirii în calitate de drept fundamental [17, p. 2] Este adevărat, însă, că respectiva legislație constituie de multe ori, mai cu seamă în ultima perioadă, ținta criticilor, a atacurilor și a declarațiilor privind caracterul incomplet, ambiguu, ne-corespunzător noilor realități al acesteia. De asemenea, există legislația internațională, în special cea europeană, la care ne putem raporta, mai cu seamă în noua dimensiune pe care au adoptat-o relațiile moldo-comunitare.“Problema reală a celor care lucrează în mass-media este că ei sustin, aproape întotdeauna, ca mesajul lor este o simplă reflectare obiectivă a realității și nu o reconstrucție a acesteia.”[18, p 13 ]

Avem facultăți de Jurnalism care pregătesc specialiști în domeniu, și avem cetățeni care doresc să devină specialiști și să activeze în domeniul mass-mediei. Pentru a promova o diversitate a vocilor este suficient ca mass-media să răspundă necesităților și intereselor consumatorului oferindu-i atât de multe perspective câte poate. Aceasta, firește, în condițiile în care mass-media nu este constrânsă de factorul economic și politic.

Reporterul pentru a fi mai convingător și pentru a demonstra anumite probe decumentare este bine să aducă în față camerii documetele sau explicațiile de rigoare. Pentru confirma prezența la fața locului a jurnalistului unele televiziuni folosesc imagini semnificative, care pot influența sau pot afecta emoțional telespectatorul. În aceste cazuri credibilitatea și impactul materialului asupra publicului este major. Reporterul recurge la astfel de „trucuri” atunci când au loc catastrofe naturale (inundații, incendii, cutremure), în special când numărul de persoane care sunt afectate este mare.

CAPITOLUL II.  STAND-UP-UL ÎN JURNALELE POSTURILOR PROTV, JURNALTV ȘI PUBLIKA TV.

STUDIU DE CAZ

Stand-up-ul este o tactică jurnalistică întreprinsă de cele mai multe ori  în direct, în cadrul jurnalelor de știri sau emisiuni. Practica audiovizualului autohton ne prezintă și stand-up-uri efectuate în imprimare, de la fața locului sau pe un fundal neutru. Televiziunile autohtone recurg la stand-up ori foarte des, deoarece se consideră ca dacă telespectatorii văd reporterul aflat la locul evenimentului, relatarea este mai credibilă.

Unul din motivele pentru care relatarea este credibilă este și imaginea din spatele reporterului. Observăm la știrile și emisiunile produse în Republica Moldova stand-up-uri făcute cel mai des pe imagini cu oameni de pe stradă, sau la piață, sub pretextul că respectivele informații se referă la omul de rând. Acest tip de material prezintă un interes scăzut din punct de vedere vizual și în nici un caz nu justifică alocarea unui format mare.

În condițiile în care imaginile nu au nici un rol, autorii recomandă să nu se recurgă la asemenea soluții decât în cazuri de forță majoră. Live dar și înregistrate, stand-up-urile  sunt foarte folosite în lumea televiziunii, în special a știrilor. În ambele cazuri putem da multe exemple din cadrul jurnalelor de știri de la Pro Tv, când unul din reporteri se află la fața locului, oferindu-ne multe informatii. De aceea, de cele mai multe ori și într-o proportie de peste 60%, multi telespectatori preferă să vizioneze programele de știri, deoarece aceste imagini oferite de către reporteri, de la fața locului, oferă un surplus de credibilitate. Cu toții urmărim jurnalele de știri. A privi sau a asculta știrile reprezintă preocupări zilnice pentru mulți dintre cetățeni Republicii Moldova. În spatele ecranului, pregatirea unui jurnal pune în mișcare un adevărat arsenal de coduri, convenții, semnificații și valori, o muncă susținută și o luptă înversunată pentru imparțialitate.

Puși în postura de telespectatori, avem cel mai adesea tendința de a normaliza știrile în procesul de receptare a acestora, traducându-le în categoriile noastre culturale, discutându-le cu ceilalți, integrându-le convenabil propriei noastre grile sociale. Imaginile despre lumea din afară câmpului nostru vizual sunt mediatizate în modalități diverse, acestea fiind prelucrate, înțelese și acumulate potrivit proiecțiilor, opțiunilor, expectanțelor noastre, astfel încât modelele personale despre lume se transformă într-un mozaic alcătuit din diverse realități sau modele despre realitate.

La știri prezentatorii nu vorbesc pur si simplu, fiecare act de vorbire include transmiterea de mesaje prin limbajul gesturilor, posturii, hainelor, coafurii, accentului, contextului social etc, uneori chiar în contradicție cu acelea transmise prin cuvinte. Presa alege vocile pe care să le facă auzite, iar cetățeanul are posibilitatea să consume presa în dependență de multitudinea și diversitatea vocilor pe care aceasta le oferă. Este adevărat că, dacă mass-media se ghidează în alegere de principiile de imparțialitate, profesionalism, echidistanță și respect pentru consumator în diversitatea sa, consumatorul va fi capabil să discearnă și să-și formeze o opinie echilibrată după modelul unui puzzle care nu este complet fără măcar una dintre multiplele sale piese.

Voi analiza în continuare stand-up-ul din buletinele de știri urmărite episodic în perioada 15.02.2015 – 30.04.2015 din telejurnalul de la ora 17:00, la postul de televiziune ProTv. Programul de informare, se axează pe difuzarea știrilor și dezbaterilor într-o manieră lejeră. Mi-am propus să analizez stand-up-urile anume de la aceste ore, deoarece materialele jurnalistice spre finalul zilei sunt complexe. Totodată, în acest jurnal sunt prezentate cele mai importante știri ale zilei de către jurnaliștii aflați în centrul evenimentelor. Voi analiza stand-up-urile știrilor sociale precum și cele ale știrilor economice sau politice. Ce am obsevat din primile vizionări telespectatorii postului sus numit, nu trebuie sa fie profesioniști ca să înteleagă știrile, deoarece acestea sunt prezentate într-un limbaj familiar, lipsit de ambiguități, simplu, clar, concis, proaspat, pentru ca în final cel care va urmări jurnalul de știri să înteleaga și să perceapă evenimentul respectiv. Jurnalele de știri difuzate de Pro Tv îi prezintă telespectatorului simultan cu oferta informativă, o funcție de agendă în peisajul diversificat și evenimentele de actualitate din țară din ziua respectivă. Dat fiind faptul că am pus accent pe cum sunt stand-up-urile în  știri am fost atentă la toate detaliile: de la vestimentație la ținută în cadru, de la limbaj la informatiea prezentată precum și detalii despre cât de bine sunt pregătiți reporterii atunci când ies în fața camerei.

Putem observa că reporterii și realizatorii de știri recurg la stand-up ori ce câte ori este posibil. Informația este furnizată în primul rand prin intermediul imaginilor. Acestea redau evenimentul prin înregistrări de mare impact emoțional, fiind însotite și de sunetul original. În acest fel telespectatorul este transformat în martor ocular al evenimentului. Textul rostit de jurnalist nu face decât sa completeze și să explice relatarea vizuală. Astfel sunt, sau ar trebui să fie tratate subiectele dramatice, surprinse pe viu: lupte de stradă, corespondente de pe front, familii care traiesc în mizerie ș.a. Nu în ultimul rând, profilul eterogen al publicului telespectator, căruia i se face oferta mediatică precum inerția ori cantonarea profesioniștilor de televiziune în rutina câtorva practici de selecție și de redactare a știrilor pot influenta decisiv calitatea, credibilitatea și ritmul unui jurnal televizat, www.protv.md “ [19, pag. Web. ]

La orele propuse pentru jurnalul de știri, un flux continuu de vorbe și imagini pătrund pe ecranele televizoarelor în majoritatea caselor oamenilor în fiecare zi. Pro Tv ne oferă în fiecare zi știri din diferite domenii, un cumul de informații considerate esențiale de jurnaliști, selectate conform unor criterii determinate și difuzate în formatul consacrat al unui gen publicistic. Ceea ce vrem să scoatem în evidență, în urma relatarii analizei știrilor de la Pro Tv este faptul că, deși acesta este un post de televiziune de știri de încredere în viziunea telespecatatorilor, cu o audiență mare în rândul publicului, cu o apreciere deosebită  pentru calitatea știrilor difuzate, câteodată acest post se confruntă cu probleme de percepție și de limbaj, din cauza faptului că distanța dintre cei ce comunică și cei care receptează este prin natura ei un obstacol în calea realizării legăturilor de solidaritate socială, iar atunci când ea este dependentă și de calitatea canalului prin care se încearcă o asemenea apropiere, situația se complică sensibil. În consecință, jurnalistul trebuie sa își adapteze stilul și organizarea informației în conformitate cu particularitățile concrete ale canalului de comunicare ales, pentru a evita apariția unor probleme de percepție și de limbaj din partea telespectatorului. În cazul stand-up-ului înregistrat este recomandabil ca acesta să fie făcut de același jurnalist care dă și vocea betelor. Prezența a doua voci diminuează semnificativ efectul de credibilitate.

De-a dreptul ridicol este atunci când povestea e spusă de o voce masculina, de exemplu, iar la relatarea în picioare aflăm că, de fapt, la fața locului s-a deplasat o femeie, sau invers.  Un exemplu de acest fel este reportajul realizat de Lilia Cărăuș reporter ProTv, stand-up-ul este făcut de către jurnalista, iar vocea de pe fundal pe parcursul reportajului este al Anișoarei Loghin. Reportajul este făcut la Institutul Mamei și Copilului, observăm aici încadrarea reporterului în timpul stand-up-ului, care permite să se observe paturile noi instalate însă nu și imagini cu personal, acest fapt ne dă impresia că jurnalista este singură în cameră, ceea ce nu este chiar estetic. [ 20]

Fig.1 Reparații în secțiile pentru nou-născuți

O practică foarte des întâlnită la jurnaliștii postului ProTv sunt stand-up-urile trasnsmise live. Astfel fie din lipsă de timp, fie pentru a face mai dinamic jurnalul, acești transmit în direct de la multe evenimente. Este de remarcat faptul că pentru o asemnea relatare, reporterul trebuie să fie foarte bine pregătit și informat.

Fig.2 A fost aprobat guvernul Gaburici

Dacă în celelalte cazuri putem vorbi despre un eventual montaj al stand-up-ului, când ceva nu iese bine, atunci în relatările live acest lucru este imposibil. Astfel observăm că Speranța State  reporterița ProTv este bine documentată, deoarece vorbește fluent, utilizează foarte des conectorii de legătură care îi accentuează lapsusurile în comunicare. Jurnalista ne comunică o informație de interes public, imaginile care apar în spatele ei dovedesc faptul că chiar în acel moment la Parlamentul Republicii Moldova Chiiril Gaburici a primit votul de încredere. De asemenea dă dovadă de o pregătire foarte bună a textului. Vorbește liber în ritm dinamic privind direct în vizorul camerei.

Un reportaj de o importanță socială foarte mare a fost realizat de reporteriță Tatiana Colesciuc. Acesta vorbește în stand-up despre scumpirea combustibilului, iar locul de unde transmite este pe stradă. În acest caz putem vorbi despre comentariu puternic/imagini fundal (de umplutură), acest stand-up poate fi justificat prin faptul că cel mai mult vor fi afectați șoferii, care vor fi nevoiți să cumpere cu câțiva lei mai scump benzina. Totuși eu cred că ar fi fost mai relevant dacă aceasta se filma lângă o benzinărie, iar pentru a nu face publicitate denumirea acestia pur și simplu se blura imaginea.

Fig.3 Benzină și motorină mai scumpă

Deși este lăudabil faptul că jurnaliști aduc informații de la fața locului în direct. Nu pot spune și chiar acentuiez fapul că nu țin cont de regulile creării unui stand-up. Un stand-up ideal nu este doar ieșirea în fața camerii, acesta necesită o pregătire, o dicție, un limbaj, o etică, posedarea discernământului și spiritului de observație , relatarea simplă și convingătoare, necesită un exercițiu pus în practică.

Postul de televiziune ProTv pune accentual pe știrile senzaționale, de exemplu, declanșarea unor incendii, crime, violuri sau cum mai spun ei “știri bombă” care aduc o doză substanțială de spectaculos. Telespectatorii și jurnaliștii construiesc o punte de compasiune pentru dramele unor familii care își pierd agoniseala de o viață în astfel de incidente. Structura unor astfel de știri este simplă, dar puternică și cu același final. Oamenii focului reușesc să stingă focul după ore întregi în lupta cu flăcările devastatoare. Tendința de augmentare a fenomenului și efectelor sunt destul de des întâlnite. Cazul unei familii rămase fără adăpost în urma unui incendiu este prezentat cu expresia noapte de foc . În același registru, o explozie devastatoare prezintă avarierea unui singur apartament dintr-un bloc de locuințe. În toate situațiile de acest gen, discursul jurnalistic anume în stand-up este alert și beneficiază de ilustrație audio-video cu potențial dramatic.

Consumatorul de informații nu are decât două opțiuni. Fie se lasă purtat de val și, în funcție de apetența pentru o anumită rețetă, își alege un canal de informare căruia îi rămâne fidel, fie se emancipează și începe să compare, să pondereze și chiar să recicleze știrile ce-i sunt furnizate, realizându-și astfel propria viziune asupra agendei curente.

Viteza cu care se schimbă lucrurile în Moldova este amețitoare, iar jurnaliștii trebuie să țină pasul cu nevoile și cerințele oamenilor. Evenimentele importante care se produc, deciziile luate de către autorități, inacțiunile unor funcționari, poveștile oamenilor – toate sunt urmărite și prezentate zilnic de jurnaliști. Chiar dacă jurnaliștii  comit erori, indifernt de gradul lor de gravitație asta nu înseamnă că ei nu sunt profesioniști, ci că sunt oameni, au emoții și pot greși pentru a fi impulsionați și mai mult să se corecteze.

Publika TV lansată la 7 aprilie 2010 este în prezent singura televiziune de știri din Republica Moldova ,care produce și difuzează conținutul unic de știri în limbile română și rusă.  În grila de emisie a postului Publika TV sunt incluse știri de ultimă oră și talk show-uri politice, sociale și economice, ne oferă în fiecare zi știri din diferite domenii, selectate conform unor criterii determinate și difuzate în formatul consacrat al unui gen publicistic. Obsercăm aici foarte des elementele vizuale cu valoare generică. Zilnic sunt realizate 30–40 de transmisiuni live (în direct) de la diverse evenimente, având capacitatea largă a diverselor producții speciale, campanii dedicate, inclusiv realizarea documentarelor.

La televiziunea Publika TV de exemplu reporterii sunt prezenți la cele mai importante și relevante evenimente pentru a filma stand-up-uri de cele mai multe ori în emisie direct. Zilnic, sunt difuzate zeci de reportaje, știri și transmisiuni live din toate colțurile Moldovei. Voi analiza în continuare stand-up-ul din buletinele de știri urmărite episodic în perioada 15.02.2015 – 30.04.2015 din telejurnalul de la ore. Programul de informare, tip magazin,se axează pe difuzarea știrilor și dezbaterilor într-o manieră lejeră. Mi-am propus să analizez stand-up-urile anume de la aceste ore, deoarece materialele jurnalistice spre finalul zilei sunt complexe. Totodată, în acest jurnal sunt prezentate cele mai importante știri ale zilei de către jurnaliștii aflați în centrul evenimentelor. Voi analiza stand-up-urile știrilor sociale precum și cele ale știrilor economice sau politic.

Reporterii speciali de la Publika TV realizează reportaje din zonele de risc ale lumii. Cu stand-up-uri  de mare importanță și cu imagini de mare greutate.  Ei au  relatat, în direct, săptămâni la rând, despre drama ucrainenilor, nevoiți să plătească cu zeci de vieți omenești pentru dreptul de a alege un viitor european. Tot prin reportaje ce conțin stand-up-uri de la fața locului au fost scoase în evidență și vestigii distruse irecuperabil, case de cultură abandonate,sate lăsate în voia sorții, indiferent de temperaturile de afară, furia apelor sau focul. “Cel mai dificil si neplacut mi-a fost sa realizez un subiect din morga. Din cauza cadavrelor disecate și a mirosului insuportabil nu puteam să mă adun ca să rostesc un text de 15 secunde . Mi-a reușit cu greu, după câteva încercări.” [21] a spus reporterul de la PublikaTv, Maria Dimineț. Elementele de senzaționalism sunt prezente preponderent în discursul prezentatorilor sau al corespondenților. Aceștia folosesc diverse formule cu încărcătura emoțională în încercarea de a descrie anumite evenimente scenă desprinsă parcă dintr-un razboi, un adevărat film de groază, luptă pe viață și pe moarte . De asemenea, potențialul dramatic al unor știri este valorificat și prin utilizarea unor tehnici cinematografice precum inserturi grafice sau coloane sonore.

Fig.4 Afișaj electoral pe garduri și pereți

În imagine este reprezentat un stand-up realizat de Victor Tănase, care relatează de la fața locului, unde vor fi construite șantierele pentru publicitășile electorale din capitală.

Un reporter de nota 10 este vizibil faptul că în spate are o experință ce îi scoate în evindență adevăratele valori. Un limbaj accesibil, o vorbire corectă, o prezenta în cadru cât se poate de perfectă, în mișcare, informat și cu o stăpânire de sine, atât a felului de a prezenta informația, precum și cum gesticulează cu mîinile. Vestimentația și ea este aleasă cu gust corespunzătoare informației prezentate.

Pentru cea mai mare parte a moldovenilor, știrile de televiziune ramân sursa de informații cea mai penetrantă și cea mai de încredere din lume. Acestor știri li se acorda o mai mare credibilitate decât celor din ziare sau de la radio, probabil pentru ca ele sunt percepute ca fiind mai puțin părtinitoare decât cele din presă și datorită faptului ca oferă dovezi în imagini, în stand-up-uri de la fața locului. Acest exemplu îl putem observa, analizând stand-up-ul realizat de Gabriela Tutureanu. Reporterița se află pe stradă, având pe față o mască medicinală, aceasta vorbește despre creșterea numărului de îmbolnăviri a persoanelor cu virusul gripal AH1N1. În stand-up jurnalista dă sfaturi cetățenilor cu să se protejeze de acest virus, demostrând chiar ea metoda  cea mai eficientă atunci când ești în mulțime, pe stradă, în transportul public sau în stațiile de autobus.

Fig.5 Măsuri de protecție contra gripei

Cu o voce calmă, o privire fixă în cadru, cu un limbaj accesibil, corespondenta PublicaTv transmite mesajul cu fraze scurte, dar care au un accentul logic în fraze bine definit. Chiar dacă sunt termeni medicali ea dă dovadă de o pregătire foarte bună în acest domeniu. Durata stand-up-ului este una medie, ceea ce ne permite să aflăm informații utile și care nu ne obosesc.

Jurnalele de știri constitue una dintre cele mai populare surse de programare ale televiziunii: programele de dupa amiază și de seară de știri se află cu regularitate pe primele locuri ale aprecierilor. Pro Tv, Publika TV dar și Jurnal TV reprezintă astazi unele dintre cele mai importante surse de informație disponibile în societatea noastră.  De exemplu scumpirea benzinei este ilustrată cu imagini de la o stație de alimentare: o pompă de benzina, șoferi care alimentează, o cisternă, care descarcă, etc. Imaginile ilustreaza subiectul, tema, fară a le reda, dar interesul publicului nu poate fi menținut prea mult timp cu asemenea imagini.

Raportul este definit prin alegerea unor imagini legate punctual de un cuvânt, sau o idee din contextul comentariului, fară a se acorda atenție logicii interne și construirii discursului vizual. Cu alte cuvinte, avem de-a face cu o relație de redundanță imagine-text. Vorbim despre o șosea și arătăm o șosea, vorbim despre o instituție și îi arătăm sediul, etc.Utilizarea în exces a unor planuri care stabilesc o relație de corespondență directă între imagine și text nu este o alegere fericită, pentru că materialul devine obositor. Un exemplu de acest gen îl oferă reportajul despre curățenia în cimitir înainte de Paștele Blajinilor.

Fig. 6 Pregătiri pentru Paștele Blajinilor

Stand-up-ul este plasat la începul știri și durează 40 de secunde. Textul stand-up-ului conține  multe cifre ceea ce reprezintă o informație grea pentru public, însă impresionantă: “La cimitirul "Sfântul Lazăr" din Capitală lucrează 23 de muncitori, care adună zilnic aproape 80 de metri cubi de gunoi. Astfel, în perioada sărbătorilor pascale, de pe teritoriu sunt scoase în jur de 700 tone de deșeuri.” [22].Reporterul este plasat în fața grămezii de gunoi, cu o lavaliere și face un stand up, arătând cu mâinile spre gunoiul din cimitir:

Imaginea din spatele reporterului care face un stand-up poate fi decisiv pentru succesul reportajului, însă totodată poate afecta calitatea, credibilitatea și ritmul unui jurnal televizat. Reporterii PublicaTv manifestă un interes sporit problemele cetățenilor nu doar din capitală, dar din întreaga țară. Astfel de cele mai multe ori, aceștia plecă în deplasări pentru a răspunde solicitărilor toturor oamenilor. Un exemplu elocvent  este reportajul realizat la data de 10 aprilie 2015 de jurnalista Veronica Postolache în orașul Bălți. Ce m-a deranjat la acest stand-up a fost faptul că jurnalista nu a ținut cont de imaginile din spate, astfel ea vorbește depre drumurile pline de noroi dintr-un cartier din oraș, iar în spatele ei apare clădirea unei instituții. Așadar, relevanța reportajului era mai mare dacă jurnalista l-ar fi făcut chiar pe străzile orașului.

Un alt aspect care m-a deranjat a fost limbajul, care nu era unul chiar cursiv, făcând multe pauze sau unele cuvinte nu se potriveau în acel context.

Fig.7 Drumuri blocate din cauza ploilor în centrul orașului Bălți

Se observă clar că jurnalista nu cunoaște bine textul, din acest motiv ea este nevoită să privească prea des pe foaie pentru a-și reaminti crâmpee din fraza începută. Mai este de remarcat faptul că nu a utilizat formula de încheiere ce cuprinde:  numele jurnalistului care a relatat, numele postului de televeziune și al emisiunii, precum și locul de unde s-a transmis.

Corespondentul Sergiu Barbu apare și el în unul din stand-up-urile telejurnalui din data de 20 aprilie 2015. Ceea ce m-a deranjat a fost fularul atârnat de gât precum și faptul că se transmit emoțiile lui telespectatorului. Felul său de a vorbi și de a pune accent pe unele cuvinte logice este cu siguranță o calitate. De remarcat, că stand-up-ul este bine structurat din punct de vedere tehnic, avînd o durată medie de timp și este lăudabil faptul că jurnalistul nu doar privește țintă în cameră, dar are o secvență  în care este în mișcare. Trebuie mai multă stăpânire și siguranță în cadru pentru a realiza mișcarea în cadru, deoarece este nevoie să atragi atenția nu doar la ceea ce spui, ci și la felul în care te deplasezi. Necesită o concentrare mai mare  care demonstrează că reporterul nu este doar o păpușă ce privește în cameră, ci că este pregătit pentru orice. De asemenea este de menționat că nu a utilizat formula de încheiere și că a avut o gesticulație a mâinilor intensă ceea ce la un moment dat crea impresia că trece cu miinele peste camera și prin ecran.

Dacă este sa vorbim despre Jurnal TV atunci e simplu să întelegem că aceasta televiziune a introdus o nouă relație între post și public. Autopromovarea extrem de agresivă și filmele noi au construit foarte repede o audiență printre tineri. Televiziunile difuzează vampirism emoțional în prime-time și Jurnal TV nu este o excepție. Cu ajutorul stand-up-urilor în cadrul știrilor se construiește o buclă atemporală și aspațială în care contează doar sentimentele de moment pe care știrile le pot stârni. Ca și alte televiziuni Jurnal TV pare hotarât să aducă argumente în favoarea unei stări de anormalitate care ar defini societatea în care trăim. Elementul fatalității poate fi regăsit în știri precum: „Urmăriți de moarte sau  urmăriți de ghinion”. Găsim și aici stand-up-uri cu  clișee legate de iminența morții: impact fatal/nimicitor, n-au avut nici o șansă, dar și despre dimensiunea nefericitelor evenimente. Ambianța este întreținută de coloane sonore funebre, dramatice, dar și de sunetele utilajelor de descarcerare sau de sirenele ambulanțelor de la fața locului. Dacă în cazul știrilor ce prezintă accidentele și victimele acestora primează factorul predestinării, centrul de greutate se schimbă în știrile ce prezintă crime sau victime ale unor morți violente. În astfel de știri stand-up-ul face spectacol din știre, și nu unul oarecare ci unul credibil, dramatic și tragic uneori. Limbajul jurnalistic suporta registre de atitudine diferențiate – de la consternare la compasiune, de la revoltă la acceptare.

Uneori jurnaliștii în special în stand-up-uri nu se abțin de la expunerea unor detalii morbide sau de la captarea tensiunii prin care trec apropiații victimelor. Ochiul telespectatorului este menajat cu precauție, urmele de sânge sau detaliile din scena crimei fiind înserate sugestiv. Abundența conflictelor și aspectelor polemice nu poate fi însă redusă la o apetență a publicului pentru senzațional și insolit; este evident că ceva din experiența socială cotidiană a oamenilor transpare și în textul stand-up-ului. Fracturile sociale, reprezentările distorsionate legate de clasa politică și cea a oamenilor de afaceri – toate  acestea se găsesc reprezentate în geografia simbolică a știrilor de televiziune, iar politicienii și jurnaliștii concură la această reprezentare a lumii în care trăim. Putem spune că telespectatorii au crescut odată cu țara, au devenit mai sofisticați îi interesează foarte mult tot ce e legat de calitatea vieții lor, sau de lipsa acestei calități. De aici și accentul din ce în ce mai puternic pe care jurnaliștii îl pun pe știrile despre cât de bune sau proaste sunt drumurile din Republica Moldova, serviciile publice, școlile, spitalele. Putem spune că telespectatorul se europenizează, iar procesul este abia la început.

Din știrile de la jurnal TV se evidențiază evenimentele  prezentate cât mai spectaculos. Miza programului este de a surprinde cât mai bine așa-numitul spectacol al vieții, ambalat cât mai atractiv. [23]

Cu toate acestea dacă ar fi să fac o comparație cu numărul de stand-up-uri difuzate la JurnalTv și la celelalte posturi analizate (ProTv și PublikaTv), atunci pot spune cu certitudine că aici nu se realizează atât de multe relatări în picioare. Sunt foarte rare cazurile când jurnaliștii de la acest post recurg la stand-up în comparație cu ceilalți colegi de breaslă.

Din păcate avem exemple în care se se practică stand-up-urile, a căror importanță este discutabilă de exemplu: când evenimentul s-a epuizat deja. Un astfel de exemplu este și stand-up-ul realizat de jurnalista Nadia Bocan la data de 2 martie 2015, când acesta relatează despre condamnarea unor persoane pentru trafic de heroină.

Fig.8 Condamnați pentru trafic de heroină

Reporterița a încercat să reproducă scena unei infracțiuni când un traficand a transmis pachetul cu heroină unui polițist. În cazul dat polițistul era ea, iar traficantul bărbatul care trece în dreptul ei.  Cu toate acestea jurnalista apărea în cadrul știrii bine derminată cu o expresivitate și o ținută, care demonstreayă că este stăpână pe situație.

Un stand-up foarte pozitiv realizat la Institutul Mamei și Copilului de Nadia Bocan corespondentă prezentă și în stand-up-urile din edițiile anterioare, de dată această a făcut ca jurnalul de știri să  fie ceva mai interesant și mai dinamic. Noutatea că o mămică a adus pe lume cvadrupleți a oferit un pic de culoare grilei de știri.

Fig.9 A născut cvadrupleți

Conform datelor statistice, știrea a fost și cea mai căutată din acea perioadă. Dacă anterior reporterița nu avea o vestimentație prea adecvată pentru situația în care era, aici a fost nevoită să îmbrace un halat pentru vizitatori și o mască de protecție, având în vedere că filma în sala unde se aflau micuții. Se simțeau emoțiile puternice pe care le trăia jurnalista atunci când apărea în cadru, aceasta fiind fericită, pentru familia care s-a mai mărit. Ea ne comunică o informație care are un limbaj accesibil, chiar dacă sunt termeni medicali dând dovadă de o pregătire foarte bună  și de o cultură generală vastă, clasată printre exigențele unui bun reporter.  Vorbește liber, pe alocuri mai privește în foaie,dar acest fapt nu este deranjant. Privește direct în vizorul camerei fără  să  gesticuleze intens sau să facă mișcări ieșite din comun.

Experiența jurnalistică aduce exemple de stand-up  în care intrarea în cadru a reporterului se face prin încadrarea într-o fereastră decupată alături de imaginea prezentatorului aflat în studioul de știri.

Fig.10 Shor, audiat la CNA

Această modalitate de prezentare a stand-up-ului este considerată cea mai modernă și interactivă (vezi fig.10)

În acestă relatare transmisă în direct de către reporteriță de la sediul CNA, face ca reportajul să fie mult mai credibil, dar cel mai important este unul interactive. Publicului îi sunt prezentate informații de ultimă oră, iar acest fapt îl aduce pe telespectator mai aproape de eveniment. Ea redă dinamism  prin  proximitatea spațială și temporală  pe care o creează. Jurnalista pune accentul logic în fraze, iar gesticulațiile ce le face sunt până la limita bunului simț. Ar mai avea ceva de lucrat la timbrul vocii, deoarece la un moment dat este prea masculin.  Și la capitolul vestimentație corespondenta are restanțe, fiindcă  stilul pe care îl abordează nu se potrivește nici de cum micilor ecrane. Reporterița se descurcă foarte bine la stand-up-urile prezentate, atât în prima, cât și în cea doua ediție acestea fiind scurte ca timp, ea fiind liberă, dând dovadă de o informare și pregătire la un înalt nivel. Se descurcă foarte bine la prezentarea unui stand-up mai mare de 20 secunde, este încrezută în ceea ce spune și are o ținere de minte bună, cu atât mai mult cu cât se vede că nu citește de pe foaie, dar relatează.

Lumea și întreaga noastră experiență sunt codificate potrivit unor structuri mentale, culturale, personale. Când încercăm să descriem realitatea, nu facem decât sa prezentăm lucrurile potrivit codurilor noastre, oferind astfel versiuni distorsionate ale realităților la care ne referim. Mediul în care trăim este mult prea extins și foarte greu de asamblat, de articulat și cuprins într-o viziune unitară. Fiecare vede atât cât poate să înteleagă și să cuprindă. Răspunsul omului la realitate, este o reacție care exprimă mai curând o reprezentare subiectiva, personalizată.   Prin televizor, telespectatorii percep și își însușesc în mod inconștient, mai bine decât prin oricare alt mijloc de comunicare, spiritul general al unei realități sau al unei persoane (personaj de pe micul ecran). “Mesajele difuzate de mass-media nu sunt niciodată neutre, ele exprimă întotdeauna un punct de vedere particular asupra subiectului prezentat.” [24. Pag 151] Diversitatea publicului constituie o barieră în calea comunicării eficiente ce poate fi trecută dacă“jurnalistul elaborează textul într-un limbaj accesibil, inteligibil și precis, oferind fiecarui receptor în parte elementele pentru decodarea corectă a mesajului.”[25, p.151] Totodată, e un lucru știut că receptarea mesajului audiovizual este prin excelență instabilă, selectiva și subiectivă, fapt care determină o structurare distinctă și precisă a informației ce urmează să devină știre de televiziune, eventual stand-up.

Uneori, necesită un timp mai lung de prezentare a informației și presupun efort și disponibilitate de consum din partea telespectatorului. Or, consumatorul deține telecomanda și poate sancționa postul cu o simplă apăsare de buton. Posturile de televiziune au nevoie de rating ca să vândă publicitate – sursa principală de susținere financiară a unei instituții media. Ca să faci rating, te supui regulilor pieței și începi să croiești informația cu scopul de a atrage audiența și de a o menține pe post. Te gândești că, ici-colo, informația de context mai poate lipsi, mai adaugi o coloană sonoră și ai grijă ca discursul corespondentului să conțină cât mai multă culoare, formule cu încărcătură emoțională.

Uneori, mesajul știrii este distorsionat prin exagerări. Un lucru este sigur. Dreptul cetățenilor la informare este încălcat. Sunt cazuri când  predomină elementele de tensiune și abordările facile ale subiectului în detrimentul informației instrumentale. Acest lucru este vizibil mai cu seamă în cadrul știrilor care prezintă probleme administrative. Cetățeanul este creionat ca fiind victima sistemului birocratic și atât. Informații esențiale de soluționare sau care să ajute publicul în relația cu instituțiile statului lipsesc.“ Anul 2014 este unul deosebit pentru statul nostru în ceea ce privește relațiile internaționale, și în special cele cu Uniunea Europeană. Semnarea Acordului de Asociere și de Liber Schimb Aprofundat și Comprehensiv marchează începutul unei noi etape în dezvoltarea și promovarea țării atât pe plan intern, cât și extern. [26, p. 34]

Acordarea de către UE a noilor posibilități vorbește despre faptul că s-a ajuns, pe toate sectoarele, la un nivel corespunzător de dezvoltare și reformare a societății, care să permită avansarea la o nouă treaptă pe calea democrației. Totuși, cele mai recente rapoarte internaționale privind libertatea presei situează Republica Moldova printre țările „parțial libere” (Freedom House 2014, locul 112 din 197 de țări; RSF 2014, locul 56 din 180 de țări). În condiții de libertate parțială, însă, și pluralismul mediatic rezultă a fi unul parțial”.[27]

Vampirismul emoțional pare să devină o practică tot mai întâlnită în televiziunea contemporană. „ Jurnalul de știri nu mai este doar un produs informativ, ci o adevarată incursiune în universul psiho-afectiv al tuturor actorilor implicați. În încercarea de a da consistență actului jurnalistic, buletinul de știri nu se mai adresează unor telespectatori anonimi, ci unor martori. ” [ 28 ] Practic, telespectatorul-martor nu mai trebuie să evalueze sau să ia decizii. Trebuie doar să simtă. Accidentele, morțile violente sau incendiile sunt prezentate publicului sub umbrela generoasă a doi termeni de referință: tragedia și fatalitatea. Jocul este perfid și exercită o presiune fantastică asupra publicului care este invitat să își asume dramele victimelor sau ale familiilor acestora și să accepte că drobul de sare ar putea să cadă în orice moment.

Pornind de la importanța asigurării dreptului constituțional al cetățeanului la informație și de la obligația legală și deontologică a instituțiilor mass-media de a informa corect și obiectiv opinia publică despre subiectele de interes public, mass-media ar trebui: să țină cont în primul rând de importanța și gradul de interes public, și nu de preferințele și agenda patronilor instituțiilor de presă;  să nu exacerbeze faptele în intenția de a demoniza sau angeliza anumiți actori,  să reflecte corect, imparțial și echidistant problemele abordate, în special când e vorba de subiecte controversate; să prezinte obiectiv toate părțile implicate în controverse, respectând principiul de informare din mai multe surse, inclusiv de alternativă; să țină cont de convingerile politice ale diferitelor categorii ale populației, asigurând echilibrul și pluralismul socio-politic, dar și libertatea de exprimare;să reflecte veridic și echidistant evenimentele fără a deforma sensul realității prin montaj și comentarii.                                                                                                                Stand-up-ul este folosit nu doar în televiziune. În momentul actual site-urile de știri devin din ce în ce mai importante pe piața media. Chiar dacă au fost reticente la început, cel mai ușor le-a fost redacțiilor clasice să dezvolte partea de online. Acestea au, cum s-a demonstrat ulterior, și succesul cel mai mare în jurnalismul online. Logic, din moment ce aveau structura redacțională pe care trebuiau să o extindă și în spațiul virtual. Protv.md, Publika.md, Jurnal.md, Timpul.md, ZdG.md, Europalibera.org, Kp.md și multe altele sunt acum cele mai accesate și citite site-uri de știri din Moldova. Au rezolvat problema cu publicarea informației în timp real, în plus, aveau și un atu puternic: brandul, dar mai ales credibilitatea. Oamenii încă au încredere în site-urile de știri dacă știu că acestea sunt extensiile virtuale ale unei televiziuni sau radio autentic.

CONLCUZII ȘI RECOMANDĂRI

Concluzie. Stand-up-ul este relatarea sau intervenția reporterului de la fața locului. Un stan-up foarte captivant prin dramatismul sau ineditul atrage atenția spectatorului. Textul trebuie să fie absolut linear și la fel stau lucrurile și în ceea ce privește succesiunea imaginilor. Momentele forte ale discursului vizual nu trebuie să coincidă cu momentele forte ale discursului verbal. Este bine ca atenția privitorului să fie condusă alternativ între palierul vizual și cel auditiv.

Un stand-up trebuie să aibă un limbajul de fiecare zi, așa cum se vorbește în mod obișnuit, ocolindu-se însă familiarismele și jargonul. Se vor evita formulările prețioase, stilul oficial administrativ etc. Dacă informația cuprinsă într-un document oficial urmează să fie inclusă într-un stand-up  ea va fi transpusă în limbaj colocvial. Relatarea de la fața locului trebuie să includă propoziții și fraze scurte, evitându-se construcțiile arborescente și  greoaie. Informația să fie ordonată în mod logic, firesc și usor de urmarit, să se renunțe la detaliile și cuvintele inutile. Este de preferat  timpul prezent dacă acesta se potrivește cu conținutul informației. Se utilizează  de obicei  diateza activă, nu cea pasivă, ori de câte ori este posibil. Subiectul și predicatul trebuie să fie  cât mai apropiate, evitându-se apozițiile. Utilizarea pronumelor deasemenea trebuie sa fie cât mai redusă, deoarece există riscul să nu fie limpede la cine se referă ele și, astfel să apară neclarități.

Stand-up-ul dă credibilitate emisiunilor și știrilor mai ales pentru că imaginea din spatele reporterului dovedește că reporterul este la fața locului. Analizând  lucrul asupra stand –up-ului, și folosirea lui în emisiuni și știri, observăm că la știrile și emisiunile produse în Republica Moldova stand-up-urile sunt făcute cel mai des pe imagini cu oameni de pe stradă, sau la piață,  precum că acele informații scot în evidentă viața omului de rând. Cel mai multe astfel de stand-up-uri am observant la Jurnal TV.  Observăm aici o mulțime de stand-up-uri realizate în imediata apropiere de studioul televiziunii  anume cu oameni  de pe stradă. Astfel de material  este considerat a avea un interes scăzut din punct de vedere vizual.. Atunci când  imaginile  lasă de dorit sau nu au nici un rol, este recomandabil să nu se recurgă la asemenea soluții decât în cazuri de forță majoră. Stand-up-urile se dau de obicei live, când unul din reporter se află la fața locului, oferindu-ne mai multă informație. Însă sunt accetate și stand-up-urile înregistrate în care reporterii pot să vorbească la trecut.  Cel mai mult stand-up–ul este folosit la final de reportaj.  De multe ori însă observăm că ele apar chiar la început de material, sau la mijloc. Publika TV de exemplu cel mai des folosește stand-up-ul de început, o relatare a reporterului de la fața locului cu care se ia legătura prin salutul cu prezentatorul. La Pro TV am observat utilizat cel mai des stand-up-ul la mijlocul știrii, după ce o parte de informații a fost dată de voice-over pe imagini de la locul evenimentului sau imagini simbolice. Atât la final cât și la mijloc și început, stan-up-ul oferă un surplus de credibilitate.  Analizând lucrul asupra stand-up-ului la televiziunile din țară dar și din literatura de specialitate e simplu de realizat că pe  lânga funcția fundamentală a  stand-up-ului, adică cea de informare, mai există o serie de funcții majore,  care  sânt orientate spre întelegerea evenimentului,  aducerea în atenție a unei informații personalizate dar și stabilirea unei legături între jurnalist și public și  sensibilizarea publicului sau prezentarea unui element, considerat surpriză fața de un anumit nivel al informației.

Este salutabilă intenția oamenilor de televiziune care folosesc imagini semnificative de identificare și specificitate, cum ar fi  panouri cu nume de localități, oameni, clădiri, etc care atestează locul, momentul și  importanța evenimentului și care bineînțeles dau credibilitate și dinamică materialului filmat. Asemenea reportaje ce include stand-up-uri cu imagini semnificative găsim la toate televiziunile analizate. Este ușor de sesizat un material în care echipa este bine coagulată și fiecare își știe munca. Atât reporterii cât și realizatorii de știri recurg foarte des  la stand-up-uri, pentru că informația este furnizată în primul rând prin intermediul imaginilor. În special ProTV apelează la stand-up când sunt tratate subiectele dramatice, surprinse pe viu de exemplu: oamenii care trăiesc în sărăcie, accidente cu oameni răniți grav etc. La PublikaTV cel mai des întânlim stand-up-uri de critică. Reporterul stă în mijlocul șoselei și arată dificultatea cu care  mașinile trec pe porțiunea de drum nereparată ani la rând.

În concluzie, stand-up-ul este un element foarte important în cadrul reportajului . Un stand-up  bun este nu numai cel, care transmite noutatea de la fața locului într-un mod impresionant, emotiv prin limbajul cadrelor.  Într-un stand-up pentru știri  o dicție bună, o bună documentare, un strop de fler și o bună stăpânire de sine pot garanta succesul unui articol și eventual succesul unui reporter. Un stand-up  reușit este și cel care transformă telespecatcorul, ascultătorul  într-un participant  la evenimentul descris ce vede cu ochii proprii evenimentul , înțelege  semnificația celor întâmplate. Un stand-up trebuie să teleporteze telespectacorii la evenimentul  descris în știre sau emisiune.

Recomandări .Consider că cea mai importantă calitate pe care trebuie s-o aibă un reporter este spiritul de observație. Trebuie să fie atent la tot ceea ce se întâmplă în societate, toate ideiile, faptele, mișcările trebuie să-i atragă atenția. Pentru că orice idee la un moment dat poate prinde contur și poate deveni un subiect bun pentru un reportaj reușit. Atenția la orice detaliu este necesară, atâta timp cât dorim să fim la nivel, să informăm corect publicul, iar la final să primim satisfacție.

Un alt element de care trebuie să ținem cont, cum am spus mai sus, este faptul că societatea se află permanentă într-o schimbare accentuată, publicul este caricios, iar la mometul de față, instituțiile mass-media sunt la orice colț, oameni au de unde alege, de aceea trebuie să venim cu ceva nou, inedit, actul, original.

Actualiatatea temei este foarte importantă, pentru că dacă informațiile nu-s difuzate la timp, tema nu reprezintă interes, atunci telespectatorii își pot pierde interesul și riscăm ca meterialul nostru să nu aibă nici o valoare. Astfel, reporterul prin stand-up-ul trebuie să trasmită atmosfera, emoțiile, stările de la fața locului, să aibă priză la public, în acest caz reporterul trebuie să fie un maestru care știe să combine într-o manieră simplă, clară și coincisă relevanța faptelor, pentru că acestea sunt monitorizate nu numai de către publicul simplu, dar și de specialiști în acest domeniu, care vin cu aprecieri sau critici.

Un jurnalist adevărat tot timpul trebuie să fie documentat, să prezinte informația echidistant, să aibă diversitatea surselor și să le trateze în mod corespunzător.

Stabilirea contactelor este la fel de importantă, pentru că odată ce-s stabilite, atunci când vine timpul să realizezi un anumit reportaj, numerele de telefon, adresele, îți pot veni în ajutor. Așadar, reporterul trebuie să fie sociabil, să comunice cu cât mai multe persoane, indiferent de statutul social și funcțiile pe care le dețin, aceștia pot servi ca surse de informare indispensabile.

Tot timpul când merge la un anumit eveniment, jurnalistul trebuie să se asigure că instrumentele tehnice sunt în ordine, în cazul reportajelor radiofonice ne referim la reportofon sau telefon mobil și ar fi de dorit ca tot timpul să înregistrăm cât mai multă informație pentru a avea de unde selecta.

Atunci când elaborăm scriptul indiferent că este pentru reportajele în direct sau înregistrate, trebuie să ținem cont de concizie, să selectăm doar ceea ce este cel mai important, să fim atenți la sensul cuvintelor, pentru că acestea sunt ,,arme” care dacă nu sunt utilizate într-o manieră adecvată se pot îndrepta împotriva noastră. Cuvintele, dar mai ales imaginile în cazul stand-up-ului sunt elementele indispensabile care trebuie să se completeze reciproc.

Dicția este un alt element foarte important, mai ales înteleviziune, pronunția clară, corectă și expresivă relevă o pregătire bună a reporterului.

În continuare o să mă refer la partea tehnică de realizare a unui stand-up în reportajele TV de care trebuie să se țină contun bun jurnalist:

Foarte importantă este documentare înainte de a purcede la muncă, tot timpul înainte de a merge la un eveniment, trebuie să avem măcar idee ce se va petrece acolo, internetul, actele oficiale și spiritul de observație trebuie să fie utilizate la maxim. Odată ce tema este aleasă trebuie să se documenteze pe marginea aceasta, de asemenea trebuie de folosit un limbaj accesibil, mai ales în cazul în care declarațiile trebuie să fie traduse.

Elaborarea unui plan este foarte importană. Astfel, jurnalistul trebuie să-și schițele în prealabil câteva întrebări la care să obțină răspunsuri. Acest plan îl va ajuta să-i fie mai ușor pe teren. Dacă reporterul o să-și schițeze tot timpul acest plan, va fi mult mai organizat și îi va fi mai ușor să facă față atunci când este pus în față faptului împlinit.

Scriptul este la fel de important, aici trebuie să ne concentrăm atenția să selectăm cele mai importante evenimente, pronunțarea termenilor, abrevierilor trebuie să ne atragă o atenție aparte, pentru a nu ne pierde credibilitatea față de cei care ne privesc. Textul trebuie să fie scurt, clar și cuprinzător, să conțină informații coincise, cuvinte simple, dar care să redea esențialul evenimentului, la care reporterul este prezent.

În final, vreau să spun că realizarea stand-up-urilor televizate este pentru cei, care iubesc prin cuvinte și imagini să trasmită și celor de acasă emoția de la eveniment. Reporterul trebuie să însușească toate trucurile posibile pentru a îndeplini cerințele și gusturile publicului, pentru că după cum am precizat și anterior, trăim într-un secol al vitezei, al schimbărilor permanente, de aceea actualitatea și originalitateaprodusului mediatic, în special al reportajului sunt primordiale.

BIBLIOGRAFIE

Jeff Jarvis, http://www.huffingtonpost.com/jeff-jarvis/useless-tv-news-stand-up_b_4762198.html

Pierre Ganz . Le reportage radio & tele, CFPJ, Paris 1998. p.94

Teodorescu Gheorghe. Petru Bejan. „Relații publice și publicitate”. „Discurs.Metoda.Interpretare ” Fundatiei AXIS, Iasi, 2003. p. 64

Mihai Coman. „Manual de Jurnalism. Tehnici fundamentale de redactare. Vol I. Iași: Polirom 2005, p. 252

Teodorescu Gheorghe. Petru Bejan. „Relații publice și publicitate”. „Discurs.Metoda.Interpretare ” Fundatiei AXIS, Iasi, 2003. p. 69

Teodorescu Gheorghe. Petru Bejan. „Relații publice și publicitate”. „Discurs.Metoda.Interpretare ” Fundatiei AXIS, Iasi, 2003. p.70

Mihai Coman. „Manual de Jurnalism. Tehnici fundamentale de redactare. Vol I. Iași: Polirom 2005, p. 228

Balasescu Madalina. „Manual de productie se televiziune”. Iași: Polirom,2003, p.79

Zeca Buzura Daniela „ Jurnalismul de televiziune”, Iasi: Polirom, 2005, p. 39

Teodorescu Gheorghe. Petru Bejan. „Relații publice și publicitate”. „Discurs.Metoda.Interpretare ” Fundatiei AXIS, Iasi, 2003. p. 98

Zeca Buzura Daniela „Jurnalismul de televiziune”, Iasi: Polirom, 2005, p. 35

Zeca Buzura Daniela „Jurnalismul de televiziune”, Iasi: Polirom, 2005, p. 42

://apel.md/public/upload/md_Pluralismul_intern_al_mass-media_din_RM_2014.pdf

Zeca Buzura Daniela „Jurnalismul de televiziune”, Iasi: Polirom, 2005, p. 4

Roger Silverstone, Televiziunea în viata cotidiana, Iasi: Polirom, 1999, p.13

Roger Silverstone, Televiziunea în viata cotidiana, Iasi: Polirom, 1999, p.37

http://apel.md/public/upload/md_Pluralismul_intern_al_mass-media_din_RM_2014.pdf

https://www.facebook.com/protvchisinau/info?tab=page_info

http://protv.md/stiri/social/fa-ti-europa-acasa-se-taraste-in-maini-ca-sa-ajunga-la-lectii–730171.html

Publika.md

http://jurnaltv.md/ro/categories/3610/

Ion Stavre. „Reconstrucția societății românești prin audiovisual” .București: Nemira, 2004, p. 151

http://apel.md/public/upload/md_Pluralismul_intern_al_mass-media_din_RM_2014.pdf

Bârgăoanu Alina. Dobrescu Paul. „ Mass-media și societatea ” . Comunicarea.ro

Bălăsescu Mădălina. „ Manual de producție de televiziune ”. Iași: Polirom, 2003, p. 34

Prutianu Ștefan. „ Antrenamentul abilităților de comunicare. Limbaje ascunse ” . Iași: Polirom, 2005

Roșca Luminița. „ Formarea indentității profesionale a jurnaliștilor ” . Iași: Polirom, 2000

Szabo Lucian-Vasile. „ Libertatea și comunicarea în lumea presei. Principii. Norme. Reguli. Limbajul mass-media ”. Timișoara: Amarcord, 1999

http://ru.scribd.com/doc/32169363/Tehnici-de-lucru-specializat-in-televiziune#scribd

ANEXE

Anexa nr. 1

Anexa nr. 2

Anexa nr. 3

Anexa nr. 4

DURATA ÎN MEDIE A STAND-UP-URILOR ÎN REPORTAJELE TV