Noua Arhitectura a Guvernantei Economice a Uniunii Europene

Noua arhitectura a guvernantei economice a Uniunii Europene.

“Reforma reglementarii si supravegherii sistemului financiar european reprezinta o parte esentiala a strategiei Uniunii Europene de revenire pe drumul unei cresteri economice inteligente, durabile si inclusive, generatoare de locuri de munca si competitivitate intarita.”

(Michel Barnier, Comisarul European pentru piata interna si servicii, 2014).

Factura uriasa pe care cetatenii Uniunii Europene au fost nevoiti sa o achite pentru salvarea bancilor si erodarea imaginii intregului sistem economic, efecte ale crizei financiare din 2008, au dus la consecinta fireasca de intarire a reglementarii si supravegherii sectorului financiar european pentru a se putea asigura:

Stabilitatea institutiilor financiare in fata unor factorii de risc, prin constituirea unor rezerve suplimentare de capital si prin participarea la un fond comun pentru finantarea iesirii controlate de pe piata a institutiilor neviabile;

Intermedierea financiara sanatoasa, care sa genereze fluxurile de fonduri pentru cresterea economica durabila;

Recastigarea increderii si stabilitatea zonei euro.

Astfel, noua arhitectura a guvernantei economice a Uniunii Europene cuprinde: 1. Pactul fiscal European, 2. Mecanismul de identificare a dezechilibrelor macroeconomice, 3. Uniunea Bancara si 4. Mecanismul European de stabilitate.

Sursa: “Aderarea României la Uniunea Bancară și ajustarea sectorului bancar – Florin Georgescu, prim-viceguvernator BNR, Forumul-dezbatere "Academica BNR" 2014, 4 septembrie 2014”

1.1 Pactul Fiscal European (numit si Tratatul interguvernamental privind stabilitatea, coordonarea si guvernansa in cadrul Uniunii Economice si Monetare) este un tratat semnat de toate statele member ale Uniunii Europene (exceptand Marea Britanie si Cehia), avand ca obiectiv mentinera stabilitatii zonei euro si este parte a Pactul de stabilitate si de crestere instituit odata cu moneda unica pentru a se asigura stabilitate finantelor publice. Modalitatea de aplicare Pactului de stabilitate si de crestere nu a impiedicat insa aparitia unor dezechilibre bugetare grave in unele state membre (Grecia, Italia, Belgia) si de aceea au fost necesare noi restrictii.

a
Sursa: “ZONA EURO: UN ADEVĂR CARE NU CONVINE “Lucian Croitoru Ianuarie 2012

Pactul de stabilitate si de crestere a fost imbunatatit in prin intermediul unui pachetului de sase propuneri legislative (decembrie 2011) si prin pachetul privind supravegherea si monitorizarea bugetare (mai 2013) si consolidat prin Tratatul privind stabilitatea, coordonarea si guvernanta (ianuarie 2013)

Tratatul privind stabilitatea, coordonarea si guvernanta in cadrul Uniunii Economice si Monetare ar trebuie sa asigure o mai mare responsabilitate in ceea ce priveste intocmirea bugetului national. Acest lucru il realizeaza atat prin functia preventiva cat si prin cea corectiva:

Functia preventiva, prin care sunt detaliate pricipiile de realizare a bugetului in vederea atingerii MTO (Obiectivul bugetar pe termen mediu, in cazul Romaniei deficit structural 1% din PIB), monitorizarea datoriei publice (maxim 60% din PIB, ajustare cu 5%/an din ceea ce exceed tinta de 60% din PIB), precum si procedura de aprobare prealabila de catre Comisia Europeana a bugetului national;

Functia corectiva, prin care Comisia Europeana emite recomandari si aplica sanctiuni in functie de amploarea deviatiei de la programul asumat. In cazul in care un stat membru nu transpune prevederile Pactului Fiscal in legislatia nationala, poate suporta o sanctiune financiara de maxim 0.1% din PIB.

Statele membre semnatare ale Pactului Fiscal pot beneficia de asistenta financiara in cazul in care se confrunta cu dificultati ce ar putea avea efecte negative semnificative asupra celorlalte tari din zona euro.

Este permis unei tari membre sa aiba un deficit structural mai mare de 0.5% din PIB (fara a depasi insa 1% din PIB), in conditiile in care datoria publica este sub 60% din PIB si nu este afectat sustenabilitatea fiscala pe termen lung

Impactul Pactului fiscal asupra Romaniei

O mai mare responsabilite in ceea ce priveste finantele publice in Romania, prin impunerea unei noi limite pentru deficitul structural aduce avantaje clare, dar si dezavantaje.

Experienta istorica negativa cauzata de lipsa disciplinei si caracterul prociclic al politicilor fiscale, fapt ce a dus la accentuarea dezechilibrelor macroeconomice, nu ar mai putea fi repetata aplicand noile prevederi europene, ceea ce reprezinta un avanaj semnificativ.

In perioadele de recesiune insa nu vom putea utliza politica fiscala pentru a stimula economia ceea ce reprezinta un dezavantaj al noii reguli, ce ar putea fi compensate insa printr-o flexibilitate mai mare a Comisiei Europene constand intr-o extindere a perioadei de timp in care un stat membru sa-si poate corecta deficitul.

Asumarea unei limite maxime de 0.5% din PIB deficit structural, va forta reducerea datoriei publice, aspect ce va elimina si una dintre solutiile de situmulare a economiei. Acesta dezavantaj ar putea fi insa atenuat de cresterea capacitatii de absortie a fondurilor europene.

Pe langa absorbtia banilor europeni, noile limitari impuse de pactul fiscal ne obliga Romania si la o alocare mai efcienta a resurselor bugetare in vederea directionarii cheltuielilor publice catre destinatiile ce genereaza cel mai mare efect de multiplicare.

Mecanismul de identificare a dezechilibrelor macroeconomice.

Uniunea Bancara.

Mecanismul Unic de Supraveghere.

Mecanismul Unic de Rezolutie.

Sisteme armonizate de garantare a depozitelor bancare.

Mecanismul European de stabilitate;