Noțiuni teoretice referitoare la prezentarea planului de afaceri [311506]

[anonimizat] "PLAN DE AFACERI PENTRU VALORIFICAREA SUPERIOARĂ A LAPTELUI CRUD DIN FERME" tratează o [anonimizat], constituindu-se astfel ca un exemplu pentru managementului și ingineria firmelor cu activitate de producție si comercializare a produselor alimentare.

Lucrarea tratează subiectul ca o [anonimizat] o [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat]-o [anonimizat], [anonimizat].

Tendințele actuale în alimentație sunt de îndreptare a publicului și a [anonimizat], netratate chimic. [anonimizat], dorința de achiziționare a [anonimizat], [anonimizat] o garanție a calității produselor achiziționate. [anonimizat], o [anonimizat] o [anonimizat], [anonimizat].

Scurtarea lantului de aprovizionare prin vânzarea direct de către producător catre consumatorul final a [anonimizat], a [anonimizat], asigurandu-l [anonimizat]. [anonimizat]-si profitul. [anonimizat] a [anonimizat], este interzisă și cupajarea laptelui din două sau mai multe ferme.

Concluziile la care am ajuns în urma realizării acestei lucrări arată în primul rând că investițiile necesare garantării calității și a siguranței producției fermierilor din România sunt relativ consistente daca le raportăm la mărimea acestor ferme.

Capitolul I.

Noțiuni teoretice referitoare la prezentarea planului de afaceri

I.1. [anonimizat], analizarea și interpretarea corectă a acestora, definirea cu claritate a elementelor componente din structura planului de afaceri. Orice plan de afaceri trebuie să fie suficient de complex pentru a facilita înțelegerea subiectului și suficient de condensat pentru a atrage si menține treaz interesul persoanei care îl analizează.

Referitor la gradul de complexitate a lucrării, [anonimizat], planurile de afaceri pot fi de trei tipuri: sumar, complet și detaliat.

[anonimizat] a [anonimizat]. [anonimizat].

Indiferent de complexitatea planului de afaceri, acesta trebuie, în mod obligatoriu, să conțina următoarele elemente structurale: sinteza planului; cuprinsul lucrării; descrierea afacerii; planul de marketing; planul operațional; organizarea și managementul afacerii; planul financiar; anexele planului.

Sinteza planului constituie avangarda în demersul obținerii unei finanțări. Obiectivele acesteia sunt: furnizarea unui rezumat concis, clar și competent al afacerii propuse; evidențierea avantajelor unice în atingerea scopului propus; demonstrarea clar a obiectivelor manageriale; includerea unor propoziții cheie din celelalte capitole ale planului; un ton optimist și increzător; concizia, astfel încât documentul să poată fi parcurs în cel mai scurt timp.

O posibila structură pentru sinteza planului de afaceri ar fi următoarea:

Istoricul societății și activitatea sa în momentul de față

Oportunitatea și conceptul afacerii propuse

Descrierea serviciului sau a produsului

Piața

Echipa managerială

Solicitările financiare și beneficiile oferite

Alte informatii cu impact

Dintre punctele enumerate mai sus, solicitările financiare și beneficiile oferite constituie un element forte în rezumarea documentului. Structura acestui paragraf depinde de destinatarul planului de afaceri, care poate fi creditorul sau investitorul. Acesta trebuie sa afle din paragraful sus-menționat următoarele date: fondurile care au fost investite până la momentul elaborării planului de afaceri; previziunile privind veniturile societății pentru anii ce urmează; valoarea împrumutului solicitat; scopul utilizării fondurilor; entitățile de la care se așteaptă investiții; câștigurile efective oferite investitorului; posibilitățile de părăsire a afacerii puse la dispoziție potențialilor investitori.

Cuprinsul planului de afaceri va fi introdus în document imediat după sinteza planului. Acesta trebuie să cuprindă capitolele majore ale planului de afaceri, putând fi divizat în subcapitole clarificatoare și importante. Se va nota numărul de pagină pentru toate capitolele și subcapitolele.

Sinteza și cuprinsul planului de afaceri constituie primele două elemente structurale ale planului de afaceri, fiind în corelatie directă cu prezentarea planului de afaceri. Sinteza reprezintă componenta de prezentare condensată a esenței planului de afaceri, cuprinsul reflectând modul de organizare textului și forma de prezentare a planului de afaceri. Maniera de alcătuire și prezentare a acestora sunt esențiale șansei de obținere a finanțării.

I.2. Descrierea afacerii

La acest punct din planul de afaceri se realizează descrierea completă a afacerii analizate. Descrierea unei afaceri presupune furnizarea unor date și informații diponibile, datele fiind cifre brute, neprelucrate, informații primare, valori absolute, in timp ce informațiile sunt obținute în urma unor procese de prelucrare, interpretare și analiză a datelor.

Descrierea afacerii se realizează în cinci sectiuni distincte, după cum urmează:

Descrierea ideii afacerii;

Descrierea societății;

Descrierea produselor sau serviciilor;

Descrierea și avantajele localizării societății;

Descrierea mediului în care va evolua afacerea.

1. Descrierea ideii afacerii este, de fapt, prezentarea strategiei, care reprezinta eșafodajul pe care se sprijină orice afacere eficientă. Strategia unei afaceri are ca și obiectiv general obținerea echilibrului cât mai bun între riscurile proiectului sau ale firmei, condițiile de mediu, resursele disponibile, concurența, perspectivele pe termen lung, ș.a..

Orice idee de afacere are la baza procesul de abordare strategică, structura logică a procesului de planificare a afacerilor fiind compusa din: conturarea clară a scopului, identificarea obiectivelor necesar a fi atinse, fixarea sarcinilor de realizat, descrierea acțiunilor planificate.

Orice plan de afaceri presupune o viziune strategică din partea întreprinzătorului. Există trei mari tipuri de strategii dezvoltate în literatura de specialitate: strategia lider prin cost, strategia de diferențiere, strategia de focalizare cu două ramuri, si anume focalizare prin cost și focalizare prin diferențiere.

2. Descrierea societății reprezintă „cartea de vizită” a solicitantului, performanțele trecute și prezente ale acestuia constituind baza de plecare pentru extrapolarea viitorului potențial. Datele prezentate în această secțiune sunt următoarele:

forma de proprietate a societății (pe acțiuni, cu răspundere limitată, în nume colectiv, în comandită simplă sau pe acțiuni);

stadiul de evoluție la care a ajuns compania;

tipul de activitate desfăsurata (de producție, de comerț sau prestări servicii);

produsele sau serviciile pe care firma le-a dezvoltat sau vândut pe piață și succesul acestora;

elemente privind trecutul firmei:

data înființării;

scopul întemeierii;

care au fost realizările ei majore;

care au fost deficiențele ei (contribuie la sinceritatea și credibilitatea planului);

modificări în tendințele generale,

elemente privind situația actuală:

activitatea curentă;

stadiul de viață economică al domeniului de activitate al afacerii;

identificarea produselor/ serviciilor actuale;

numarul de salariați ai firmei;

cota de piață deținutăși resursele firmei;

tendința vânzărilor firmei;

echilibrul social;

calificarea personalului.

detalii privind structura actuală a capitalului permanent (capital propriu, împrumuturi);

scurtă descriere a fondatorilor, accentuând experiența relevantă și poziția fiecăruia în cadrul firmei – o descriere detaliată se va face în secțiunea Managementul și organizarea afacerii.

3. Descrierea produselor sau serviciilor se face detaliind aspectele următoare:

prezentarea produselor sau serviciilor,

tehnologia actuală și poziționarea produsului sau serviciului pe piață,

dezvoltarea ulterioară a produsului sau serviciului,

planul de producție,

asigurarea calității.

4. Descrierea și avantajele localizării societății este esențială, putând juca un rol decisiv în succesul sau falimentul afacerii. Aceasta este importantă în cazul activităților de comerț, unde vadul comercial este esențial. În cazul activităților de producție, localizarea în apropierea surselor de materii prime, a potențialilor clienți și a căilor de transport constituie un avantaj însemnat.

5. Descrierea mediului în care va evolua afacerea. Mediul în care se va dezvolta afacerea este constituit din toate elementele și toți factorii externi, din afara ariei de influență a societății, care pot afecta evolutia afacerii propuse in viitor.

Factorii de mediu care influențează afacerea planificată în mod direct pot fi de natură politică, socială, juridică si economică. Exemple de factori necesar a fi luati în considerare la elaborarea unui plan de afaceri pot fi: politicile macroeconomice, sistemul politic, sistemul juridic, tendințele în industria respectivă, performanțele economice, nivelul tehnologic, caracteristicile pieței imobiliare, caracteristicile pieței financiare, caracteristicile resurselor umane.

I.3. Planul financiar – importanță și indicatori de analiză a existenței anterioare a afacerii

3.1. Rolul și importanțta planului financiar

Secțiunea financiară are rolul de a documenta, justifica și convinge cititorul asupra reușitei planului de afacere propus. În timp ce restul planului ajuta la înțelegerea fundamentală a afaceri în sine, performanțele financiare servesc interesul final, implicând atât examinatorul, cât și întreprinzătorul. Investitorul află din planul financiar ce nivel al câștigurilor poate fi estimat, iar creditorul cunoaște capabilitatea debitorului de a se achita de obligații.

În cazul companiilor deja existente, planul financiar va trebui să prezinte o imagine completă a afacerii, ca o analiză a trecutului și prezentului și o previziune a viitorului. În cazul unei companii nou create este important ca planul de afaceri să prezinte o perspectivă financiara avantajasă.

3.2. Obiectivele financiare ale planului de afaceri

Obiectivele financiare ale planului de afaceri sunt bine definite, fiind identificate următoarele:

a. Reducerea riscurilor financiare;

b. Rezolvarea situațiilor neprevăzute;

c. Reducerea costului finanțării;

d. Obținerea de surse de finanțare externe.

a. Reducerea riscurilor financiare se obtine prin anticiparea acestora și stabilirea din timp a măsurilor optime care trebuie luate în caz de necesitate. Cele mai semnificative riscuri financiare sunt:

lipsa lichidităților – genereaza imposibilitatea de plată a furnizorilor sau creditorilor, putând avea ca efect oprirea producției, imposibilitatea de a obține reduceri financiare și comerciale, nevoia de a apela la împrumuturi cu costuri ridicate;

împrumuturi supradimensionate, care pot duce la îndepărtarea creditorilor și la pretenții de a le fi plătite datoriile îîn momente delicate pentru companie, degradarea indicatorilor financiari, creșterea influenței creditelor asupra întreprinderii;

împrumuturi subdimensionate, care genereaza imposibilitatea de a investi în proiecte fezabile, cosuri de capital supradimensionate, diluarea controlului asupra firmei prin aport la capital din partea altor investitori, degradarea relațiilor cu furnizorii datorită prelungirii timpilor de achitare a obligațiilor comerciale.

b. Rezolvarea situațiilor neprevăzute, ca de exemplu:

întreruperea producției din diverse motive, cu efect de întrerupere sau micșorare a intrărilor de numerar, cu efecte negative asupra continuării efectuarii de plăți;

introducerea unui produs superior de către un concurent, avand ca și consecință reducerea încasărilor și implicit și a profitului, ducând la alocarea de sume consistente pentru cercetare dezvoltare și la dificultăți în achitarea datoriilor;

dispariția unui concurent, o oportunitate pentru companie în vederea consolidării poziției pe piața de desfacere și a creșterii cifrei de afaceri.

c. Reducerea costului finanțării

Există câteva categorii de costuri ale finanțării avute in vedere, si anume: dobânzile, acestea reprezentând costul capitalului împrumutat, conținând rata dobânzii de refinanțare plus prima de risc; dividendele, ca și cost al capitalului subscris.

d. Obținerea de surse de finațare externe reprezinta, in fapt, obiectivul cel mai atent urmărit de către planificator.

3.3. Structura planului financiar

Structura planului financiar este următoarea:

a. Analiza existenței anterioare a afacerii – acolo unde este cazul;

b. Prezentarea ipotezelor pe care se bazează previziunea;

c. Întocmirea situațiilor financiare previzionate (bilanț, cont de profit și pierderi, tabloul fluxurilor de numerar);

d. Identificarea riscurilor asociate – analiza de sensibilitate.

3.3.a. Analiza existenței anterioare a afacerii

Aceasta este parte a planului de afaceri atunci când afacerea are un trecut. Pentru conturarea ei este nevoie de bilanțurile și conturile de rezultat pentru ultimii 3 ani de activitate a societății. Analiza, mai apoi, a acestor documente se realizează prin intermediul indicatorilor financiari. Aceștia sunt elemente foarte importante, îndeosebi pentru creditorii companiei, deoarece pe baza lor se estimează solvabilitatea clientului. Indicatorii financiari servesc nu numai analizei retrospective, ci și analizei prospective.

Practica și teoria analizei financiare propune un sistem de indicatori format din patru categorii principale:

– Indicatori de lichiditate

– Indicatori de solvabilitate

– Indicatori de gestiune

– Indicatori de rentabilitate

Indicatorii de lichiditate

Lichiditatea reprezintă capacitatea unei societăți de a face fața datoriilor pe termen scurt prin valorificarea activelor curente.

In această grupă de indicatori intră rata lichidității generale (RLG) și rata lichidității intermediare (RLI).

Rata lichidității generale este un indicator al lichidității calculată ca și marjă a activelor curente din pasivele curente, apreciată ca minimă admisă între valorile de 1,2 și 1,8.

O rată superioară a lichidității generale este bună, dar, menținută in mod nejustificat, denotă un management slab al capitalului de lucru, însemnând blocarea capitalului în stocuri supradimensionate creanțe neîncasate sau disponibil mare în contul curent. O RLG redusă, la rându ei, nu este neapărat un fapt negativ, putând izvorî și din faptul că activele circulante ale companiei sunt foarte lichide și pot fi convertite în numerar în momentul în care apar datorii exigibile. Acest indicator trebuei analizat ăn paralel cu viteza de rotație a activelor curente, pentru a nu genera erori de interpretare.

Rata lichidității intermediare arata capacitatea de acoperire imediată a obligațiilor pe termen scurt. Formula de calcul pentru aceasta este:

Active curente – Stocuri – Creanțe îndoielnice Disponibilități + Creanțe sigure

RLI = = =

Pasive curente Pasive curente

RLI este apreciată ca bună daca este mai mare sau egala cu 1. Acest indicator este folosit cu precădere de către bănci. Cazul în care RLI este prea mică constituie un semn de nesiguranță pentru finanțator.

În țara noastră se mai utilizeaza și un alt indicator de lichiditate, Lichiditatea imediată. Rata lichidității imediate este raportul dintre Disponibilități si Pasivele imediat exigibile, excluzând, fata de RLI, creanțele din numărătorul fracției. Aceasta este recomandat a avea o valoare cuprinsă între 0,2 și 0,3. Acesta are ca dezavantaj, o relevanță redusă datorita fluctuațiilor și instabilității încasărilor.

Indicatorii de solvabilitate (îndatorare)

Îndatorarea este măsura în care fondurile utilizate de către o societate comercială sunt asigurate de către creditori și nu de proprietari. Solvabilitatea, la rândul ei, reprezintă capacitatea unei companii de a-și onora obligațiile față de partenerii de afaceri din activele sale. Cei mai importanți indicatori ai acestei categorii sunt:

– Rata datoriilor,

– Gradul de îndatorare,

– Rata de solvabilitate,

– Rata de acoperire a activelor imobilizate,

– Rata de acoperire a serviciului datoriei,

– Rata de acoperire a dobânzilor.

Rata datoriilor este un indicator general al îndatorării, reprezintă proporția în care activul total este finanțat prin datorii și este reprezentată de raportul dintre totalul datoriilor și totalul activelor, aceasta trebuind să fie mai mica sau egală cu 1. Rata datoriilor redusă implica un risc mai mic.

Gradul de îndatorare reprezintă raportul dintre finanțarea externă și finanțarea asigurată de proprietari, formula fiind raportul dintre totalul datoriilor și capitalul propriu (diferența dintre activul total și valoarea datoriilor totale). În cazul în care valoarea acestui indicator este ridicată, afacerea companiei depinde mult de creditorii acesteia. Un raport supraunitar implică un risc mare pentru creditori., motiv pentru care acesta este indicat a fi sub valoarea de 0,5.

Rata de solvabilitate indică ponderea datoriei pe termen lung în capitalul propriu, adica arată modul de finanțare a capitalului permanent pus la dispoziția companiei (surse proprii sau surse atrase). Se calculeaza ca raportul dintre Împrumutul pe termen lung și Capitalul propriu.

Rata de acoperire a activelor imobilizate este reprezentată de relația dintre Activele fixe nete și Imprumutul pe termen lung, unde activele fixe nete sunt Valoarea de intrare a activelor fixe din care se scade Amortizarea cumulată. Aceasta arată de fapt de câte ori valoarea activelor fixe nete acoperă suma datoriilor pe termen lung.

Rata de acoperire a serviciului datoriei tratează solvabilitatea proiectelor de investiții, indicând de câte ori profitul din activitatea societății înainte de plata dobânzilor acoperă serviciul datoriei (rata anuală de rambursare a împrumutului plus plata dobânzilor aferente).

Rata de acoperire a dobânzilor calculat prin raportul dintre Câștigul net înainte de impozitare cumulat cu Cheltuielile pentru dobânzi si Cheltuielile pentru dobânzi. Acest indicator arată gradul în care câștigurile nete ale societății se pot diminua fără a influența semnificativ capacitatea de a face față cheltuielilor cu dobânzile anuale.

Indicatorii de gestiune măsoară eficacitatea unei societăți în administrarea resurselor stabile și derularea activității și sunt reprezentați de:

1. Viteza de rotație a activelor circulante;

2. Viteza de rotație a stocurilor;

3. Viteza de rotație a creanțelor;

4. Viteza de rotație a furnizorilor;

5. Controlul cheltuielilor administrative.

Viteza de rotație a activelor circulante este raportul dintre Activele circulante și Cifra de afaceri, înmultit cu 365 zile și reflectă politica de dimensionare a activelor circulante.

Viteza de rotație a stocurilor se exprimă în zile și reprezintă raportul dintre Valoarea stocurilor și Costul bunurilor vândute, în 365zile. Aceasta exprimă viteza cu care o companie își rotește stocurile necesare pentru a susține o valoare dată a vânzărilor, obiectivul fiind un număr cât mai mic de zile.

Viteza de rotație a creanțelor este viteza cu care o companie își rotește creanțele deținute pentru a realiza un anumit volum al vânzărilor. Formula este exprimata în zile, fiind raportul dintre Creanțe și cifra de afaceri, inmulțit cu 365 zile. Este de dorit un numar cât mai mic de zile, însă valoarea acestui indicator variază foarte mult în funcție de domeniul de activitate a societății.

Viteza de rotație a furnizorilor exprimă gradul de dependență a companiei de finanțarea pe baza creditului-furnizor, acesta avand formula de calcul exprimată prin raportul dintre Furnizori și Total achiziții pe credit, în 365 zile.

Controlul cheltuielilor administrative este un indicator care măsoară influența pe care o are evoluția cifrei de afaceri asupra cheltuielilor administrative ale societății, fiind o pondere procentuală a Totalului cheltuielor administrative din Cifra de afaceri.

Indicatorii de rentabilitate

Rentabilitatea reprezintă capacitatea unei companii de a realiza vânzări care depășesc costurile implicate pentru realizarea lor, costurile activităților. Aici sunt relevanți următorii indicatori:

– Marja profitului de exploatare;

– Marja profitului net;

– Marja costului bunurilor vândute;

– Rentabilitatea capitalului propriu;

– Rentabilitatea activelor totale;

– Rentabilitatea activelor fixe;

– Rentabilitatea capitalului permanent.

Dintre acești indicatori, Marja profitului net este cea mai bună metodă de evaluare a capacității globale a companiei de a obține profit, având în vedere faptul că atât cheltuielile financiare, cât și impozitul plătit sunt luate în considerare. Formula este reprezentată de procentul dintre Profitul net și Cifra de afaceri.

Un alt indicator esențial al profitabilității este Rentabilitatea capitalului propriu, ca valoare procentuala dintre Profitul net și Capitalul propriu. Acesta este utilizat atât de proprietarii de companii, cat și de potențialii finanțatori în luarea unei decizii de investiții.

I.4. Întocmirea situațiilor financiare previzionate

4.1 Etapele programului de acțiune pentru elaborarea situațiilor financiare previzionate

Din punct de vedere tehnic, previzionarea financiarăa activității viitoare reprezintă cea mai grea sarcină a efortului general de întocmire a planului de afaceri. Previziunile trebuie să cuprindă etapa critică incipientă, când se investește masiv, se câștigă puțin sau deloc, iar serviciul datoriei reprezintă o problemă semnificativă, precum și intervalul de timp în care proiectul va fi lansat și va începe să producă la parametrii previzionați. Deobicei, într-un plan de afaceri, durata totală a previziunii este de cinci ani.

Elaborarea situațiilor financiare are ca bază logică un foarte riguros și bine delimitat program de acțiune, care cuprinde următoarele etape esențiale:

– estimarea vânzărilor anuale;

– elaborarea programului de producție pentru fiecare produs în parte;

– estimarea consumului de materii prime și materiale;

– estimarea achiziților;

– estimarea cheltuielilor salariale direct productive;

– estimarea cheltuielilor indirecte;

– estimarea costului bunurilor vândute;

– estimarea cheltuielilor comerciale și administrative;

– estimarea cheltuielilor de capital;

– estimarea încasării creanțelor din vânzarea bunurilor;

– estimarea programului de rambursare a creditelor și achitare a dobânzilor.

4.2. Contul de profit și pierdere

Contul de profit și pierdere este documentul contabil de sinteză care reflectă performanțele activității unei societăți comerciale. Această componentă a situațiilor de sinteză este importantă pentru investitorii și creditorii companiei, ea fiind baza de calcul pentru fluxurile viitoare de trezorerie ale acesteia. Profitul reprezintă singurul factor care îl motivează pe investitor să finanțeze afacerea. Cu ajutorul previziunii contului de profit și pierdere investitorii își pot calcula valoarea de randament a companiei la care dețin acțiuni si creditorii pot aprecia capacitatea acesteia de a-si rambursa datoriile contractate.

Contul de profit și pierderi se prezintă în formă tabelară și are următoarea structură:

4.3. Bilanțul contabil

Bilanțul reflectă situația patrimonială a societății comerciale, atât¨pentru perioada trecută, acolo unde este cazul, cât și pentru viitor, bunurile și obligațiile companiei, precum și situația netă a acesteia (reprezentată ca și diferență între total active și total datorii). Informațiile furnizate prin bilanț, corelate cu cele din contul de profit și pierderi si cash-flow permit calcului indicilor din planul de afaceri.

Proiecția situației patrimoniale demonstrează modalitatea de structurare și echilibrare a activelor și pasivelor afacerii, precum și căile de suportare și acoperire a pierderilor inițiale. Bilanțul previzionat trebuie întocmit în concordanță cu contul de rezultat previzionat și proiecția cash-flow-ului.

Model de întocmire a unui bilanț:

4.4 Proiecția cash-flow-ului

Proiecția fluxul de numerar reprezintă, din punct de vedere tehnic, piesa de rezistență a întregului plan de afaceri. Acesta va arăta surplusul sau deficitul de numerar ce va caracteriza afacerea în perioada previzionată. Acesta demonstrează, de fapt, capacitatea companiei de a face față costului finanțăriiȘ rambursarea creditului și plata dobânzii, în cazul unui împrumut bancar, sau plata dividendelor pentru un aport la capitalul social. Alte beneficii ale estimării cash-flow-ului sunt: planificarea utilizării eficiente a disponibilului de numerar; identificarea priorităților în plata obligațiilor ce revin societății; cuantificarea unor schimbări neașteptate în afaceri; estimarea sumelor de bani ce trebuie împrumutate pentru a finanța operațiunile lunare/anuale.

Proiecția fluxului de lichidități se poate face prin două metode, metoda indirectă și metoda directă. În țara noastră, cea mai utilizată metodă este cea indirectă. Cea mai utilizată formă de flux de numerar este:

I.5. Analiza de senzitivitate

După întocmirea situațiilor financiare și evidențierea riscurilor asociate, o continuare firească o reprezintă cuantificarea efectelor variațiilor unor elemente esențiale ale afacerii.O tehnică utilă în demonstrarea faptului că riscul a fost luat în considerare este analiza de senzitivitate. Aceasta se constituie dintr-un set paralel de proiecții financiare probabile în cazul în care anumiți factori cheie pe care se bazează planul de afaceri diferă semnificativ în practică față de nivelul estimat în proiecția de bază.

5.1. Analiza pragului de rentabilitate

O formă foarte utilă de analiză de sensibilitate este analiza pragului de rentabilitate. Acesta stabilește volumul minim de vânzări necesar pentru a acoperi toate costurile fixe, sub premisa unui anume nivel al marjei brute pe produs. Efectuarea acestei analize este vitală pentru un investitor în cazul unui proiect care prevede pierderi în primii ani.

Pragul de rentabilitate reprezintă acel nivel al activității unei companii începând de la care aceasta obține profit și se calculează diferit pentru afacerile care realizează un singur tip de produs și cele care realizează o gama extinsă de produse.

5.2. Determinarea intervalului de siguranță

După calcularea pragului de rentabilitate, pe baza cifrei de afaceri previzionate anual se poate calcula intervalul de siguranță ce va caracteriza afacerea pe perioada avută în calcul. Acesta este un indicator de poziție al Cifrei de afaceri previzionate față de Cifra de afaceri prag. Indicatorul acesta exprimă nivelul de risc al exploatării. Cu cât valoarea acestuia este mai mare, cu atât riscul este mai mic. Situația poate fi estimat a fi favorabilă atunci când cifra de afaceri prognozată depășește cu mai mult de 20% pragul de rentabilitate.

Capitolul II.

Aplicație practică: Prezentarea planului de afaceri necesar obținerii subvenției pentru modernizare fermă în scopul valorificării superioară a laptelui crud

II. 1. Prezentarea planului de afaceri:

Obiectivul urmărit prin implementarea planului de afaceri pe care îl propun este creșterea eficienței valorificării laptelui produs într-o fermă de vaci de dimensiune relativ mică. Atingerea acestui obiectiv am propus sa fie realizată prin investiții care să asigure vânzarea laptelui în aglomerațiile urbane prin intermediul automatelor de dozat lapte.

Pentru a atinge aceste obiective, fermierul este necesar să parcurgă următoarele etape:

1. Autorizarea și certificarea fermei de către DSVSA,

2. Calificarea fermierului în cazul în care el nu deține o astfel de calificare.

3. Achiziționarea de utilaje și echipamente.

4. Montarea echipamentelor și a utilajelor

5. Realizarea de proiecte tehnice necesare funcționării echipamentelor propuse

6. Autorizarea de către autoritatea publică locala a amplasării automatelor de lapte pe domeniul public, inclusiv concesionarea terenului.

7. Autorizarea funcționării automatelro de către DSVSA

8. Recrutarea personalului, calificarea personalului,

9. Realizarea de contracte de mentenanță și serivice pentru echipamentele achiziționate

10. Realizarea unui plan de management pentru gestionarea investiției propuse.

Pentru ca obiectivul propus să poată fi atins, el trebuie să fie și finanțat, în cazul lucrării mele, persoana care dorește realizarea acestui proiect este o persoană defavorizată, care nu are acces la finanțare nerambursabilă sau prin intermediul creditelor bancare, unica soluție în acest caz fiind subvențiile care se adresează persoanelor vulnerabile pentru că fermierul meu nu deține o fermă autorizată, astfel încât să poată fi eligibil în accesarea de credite nerambursabile. Chiar și în cazul creditelor nerambursabile, solicitantul trebuie să facă dovada posibilităților materiale necesare asigurării unor elemente de cost, cum ar fiȘ proiectarea, TVA-ul sau cofinanțarea. În acest caz a fost necesar să gândesc un plan de afaceri care să se bazeze doar pe aport în natură, fără aport fianciar consistent.

II.2. Proiecte tehnice necesare funcționării echipamentelor propuse

În vederea amplasării automatelor de dozat lapte s-a întocmit proiectul tehnic pentru căsuța din lemn în care se propune a fi încastrat utilajul. Prezentăm mai jos extrase din această documentație tehnică necesară autorizării de către UAT.

Figura 1 – Fațada principală a căsuței din lemn pentru dozatorul de lapte crud (sursă proprie)

Figura 2 – Secțiune caracteristică prin căsuța din lemn pentru dozatorul de lapte crud (sursă proprie)

Figura 3 – Planul căsuței din lemn pentru dozatorul de lapte crud (sursă proprie)

II.3. Planul de afaceri

3. LOCURI DE MUNCĂ PERMANENTE ÎN CADRUL MICROÎNTREPRINDERII „S.R.L – D.”

4.1. Descrierea investiției propuse – dotări necesare finanțate prin proiect

4.2. Costul total al proiectului

TIPUL CHELTUIELILOR AFERENTE PLANULUI DE AFACERI

4.3. Aportul propriu:

4.3.1. Aportul în numerar

4.3.2. Aportul în natură, descriere succintă și evaluarea aportului

5. LOCALIZAREA ACTIVITĂȚII MICROÎNTREPRINDERII “S.R.L. – D.”

Activitatea microîntreprinderii se va desfășura în mediul rural.

5.4 ASOCIATUL /ADMINISTRATORUL A URMAT UN CURS DE ANTREPRENORIAT

Reprezentant legal:

Nume si prenume M/F vârsta

5. 5 ASOCIATUL/ADMINISTRATORUL SRL-D A AVUT CALITATEA DE ȘOMER SAU ABSOLVENT ÎN ANUL PRECEDENT ȘI/SAU ANUL CURENT ÎNREGISTRĂRII SRLD LA REGISTRUL COMERȚULUI

PLAN DE FINANȚARE A INVESTIȚIEI:

6.1. CHELTUIELI ANUALE DE PRODUCȚIE/EXPLOATARE:

Cheltuieli directe și indirecte

GRAFIC 3. CHELTUIELI ANUALE DE PRODUCȚIE/ EXPLOATARE (sursă proprie)

6.2. VENITURI ANUALE PRECONIZATE:

(Detaliați volumul vânzărilor anuale pentru 3 ani)

6.3. CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERI PENTRU PRIMII 3 ANI DE ACTIVITATE

Obs: Venituri si cheltuieli financiare sau excepționale nu sunt prevăzute.

Firma nu plătește impozit pe profit, este impozitat doar venitul.

6.4. ANALIZA PRAGULUI DE RENTABILITATE

Analiza pragului de rentabilitate și a planului de siguranță pentru anul II al afacerii

Determinarea pragului de rentabilitate:

Ipoteze:

Consider că prețul de vânzare este invariabil iar costurile fixe de producție nu se modificș în funcție de volumul producției vândute.

Voi considera că pragul de rentabilitate corespunde unui profit care nu este egal cu 0 și este de 25000 de lei, ceea ce reprezintă valoarea salarului minim pentru un angajat pe perioada unui an, astfel încât și administratorul să își asigure nivelul minim de trai, el nefiind angajat.

Cheltuielile fixe reprezintă peste 96% din totalul cheltuielilor, astfel încât cheltuielile totale pot fi considerate fixe.

în acest caz este 237832 lei, valoare care reprezintă 96% din la capacitatea maximă de producție considerată și vândută integral.

Determinarea intervalului de siguranță:

În realitate, această analiză constă de fapt în determinarea indicatorului de poziție al CA maxima, pe care o putem previziona față de CA la prag

Astfel:

Intervalul de siguranță în cazul nostru având valoarea de 0,04 înseamnă că afacerea este relativ riscantă pentru a asigura doar din aceasta și subzistența administratorului, ceea ce înseamnă că după mijlocul anului II este necesar a fi concediat cel putin un angajat din cei 2 care au fost angajați pentru a primi subventia de angajare destinată persoanelor vulnerabile.

In concluzie, această afacere poate crea cel mult un loc de muncă pe langă administratorul afacerii.

6.5. PLANIFICAREA ȘI GRAFICUL DE ACTIVITĂȚI PENTRU IMPLEMENTAREA PROIECTULUI

Grafic GANTT

Concluzii și propuneri

1. În România, datorită dimensiunilor reduse ale fermelor, accesarea diferitelor surse de finanțare poate fi considerată prohibită.

2. Produsele alimentare tradiționale care asigură trasabilitatea, deci care sunt sigure, datorită investițiilor necesare, în cele mai multe cazuri, au preturi mai mari decât produsele procesate.

3. Asistența în realizarea planurilor de afaceri este deficitară pentru cei din domeniul agricol, lucru demonstrat și de această lucrare, prin faptul că implică costuri ridicate, ca de exemplu consultanță financiar-contabila și consultanță tehnică.

4. Documentarea pentru proiectele de investiții din domeniul agricol este greoaie, existând legislație primară, secundară și terțiară care reglementează activitatea agricolă, ca de exemplu legislația în domeniul autorizării construcțiilor sau legislația din domeniul protecșiei mediului pentru depozitarea gunoiului de grajd, etc., ceea ce împiedică micii fermieri să acceseze orice fel de surse de finanțare.

5. Creșterea continuă a cereri de produse naturale și programele specializate de finanțare pentru agricultură pot să asigure un trend pozitiv pentru asocierea fermierilor, ceea ce ar însemna creșterea eficienței în agricultură.

Propuneri:

1. Realizarea unei colaborări mai bune instituționale între UAT-uri și DSVSA pentru consilierea fermierilor.

2. Popularizarea, în mediul rural, a Planurilor de afaceri pentru obținerea de de finanțare cu scopul exploatării superioare a produselor agricole.

Anexa 1 – Fișă tehnică – dozatoare lapte crud

Anexa 2 – Fișă tehnică – recipiente lapte crud

Anexa 3 – Fișă tehnică – distribuitor de flacoane

Anexa 4 – Legendă caracteristici ale echipamentelor