Notiuni Teoretice Privind Industria Turistica

Industria turistică reprezintă acea parte a economiei care cuprinde totalitatea activităților sau ramurilor a căror funcție comună este satisfacerea trebuințelor turiștilor. Sectoarele care fac parte din industria turistică sunt următoarele: sectorul cazare (locuință) și alimentație (hoteluri, pensiuni, moteluri, restaurante clasice, restaurante cu specific sau cele fastfood, baruri, cafenele, sectorul transporturilor care este reprezentat de sectorul comercial reprezentat de autocare, căi ferate, linii aeriene, curse navale, firme de închiriat automobile, servicii de taximetrie și sectorul noncomercial reprezentat de automobilele din proprietatea personală, iahturi proprii, aeronave; sectorul organizatorilor de călătorii reprezentat de agențiile de voiaj și touroperatori; sectorul atracțiilor de agrement constituite din elemente naturale (totalitatea formelor de relief, lacuri, parcuri, rezervații naturale) și elemente construite (castele, monumente, muzee, parcuri de distracție, facilități sportive, dar și festivaluri cultural-artistice); sectorul organizatorilor sau administratorilor destinațiilor reprezentat de unități de turism locale, regionale, naționale.

Așadar, industria turistică constituie componenta ofertă a pieței turismului și include totalitatea sectoarelor și dotărilor supuse producerii serviciilor turistice capabile să satisfacă nevoile turiștilor.

Turismul-concept,definire

În primul rând, turismul reprezintă “o formă de recreere alături de alte activități și formule de petrecere a timpului liber” și necesită“mișcarea temporară a oamenilor  spre destinații situate în afara reședinței obișnuite și activitățile desfășurate în timpul  petrecut la acele destinații”.

În general, turismul este exprimat ca fiind totalitatea activităților, măsurilor și conexiunilor condiționate de prestarea călătoriilor sau în alte obiective. Turismul se exprimă ca fiind un proces economico-social, provenit din înglobarea mai multor ramuri diferite care fac parte din economie și anume: activitatea desfășurată în hoteluri și restaurante, servicii de transport, agenții de turism și touroperatori, domenii implicate nemijlocit în deservirea turiștilor, dar și domenii din telecomunicații, sport, cultură, artă și sănătate, și altele amestecate mijlocit.

”Turismul este ansamblul de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domicililui lor, atât timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă și activitate lucrativă oarecare”.

Turismul reprezintă procesul social-economic caracteristic societății umane actuale, în continuă dezvoltare, care îndeplinește necesitățile umane de recuperare sufletească și fizică, de cunoștere, și de relaxare și în situațiile unei culture solicitante, dar care are capacități materiale ridicate pentru întreaga populație. În domeniul său de activitate, turismul cuprinde o serie de activități de natura serviciilor: distracție, cazare, sport, odihnă, participarea la conferințe internaționale, reuniuni specifice sau misiuni religioase, efectuarea unor servicii de transport etc.

În totalitate, turismul reprezintă activitatea de a vizita diferite zone și obiective turistice, această deplasare necesitând atât mișcarea cât și staționarea temporară în zonele alese ca destinație pentru petrecerea timpului liber. În turism se percep două categorii de relații: relații materiale și relații imateriale. Relațiile materiale își fac prezența atunci când turiștii solicită servicii plătite, iar cele imateriale provin din relația cu populația locală, cu civilizația, tradițiile și obiceiurile din țara vizitată.

“Turistul este orice persoană care se deplaseză spre un loc situate în afara reședinței sale obișnuite, pentru o perioadă mai mică de 12 luni și ale cărei motive principale de călătorie sunt altele decât exercitarea unei activități remunerate la locul vizitat.”

Așadar, turiștii sunt considerați persoanele care:

efectuează o deplasare pentru distracție: vacanță, concediu

călătoresc în stațiunile balneo-climaterice având ca motiv principal tratamentul sau îmbunătățirea stării de sănătate;

călătoresc în alte localități având ca motiv participarea la competiții sportive;

se deplasează în scop profesional, deci vor lua parte la conferințe internaționale, misiuni religioase, întruniri științifice etc.;

călătoresc în scopuri culturale.

“ Literatura de specialitate mondială cunoaște o bogată nuanțare a noțiunii de turist: excursionist, vizitator, sau călător.”

Călătorul reprezintă totalitatea persoanelor care se călătorește între două sau mai multe locații cu orice scop;

Vizitatorul reprezintă orice persoană care călătorește într-un loc altul decât cel normal pentru mai puțin de 12 luni succesive și care nu efectuează o activitate lucrativă la locul pe care îl vizitează;

Excursionostul este călătorul care nu își petrece noaptea în unitățile de cazare colective sau private, aflate la locul pe care îl vizitează.

Potențialul turistic al unei țări sau al unei zone reprezintă ansamblul valorilor naturale, cultural-istorice și socio-economice care prezintă posibilități de exploatare în plan turistic, oferă o anumită funcționalitate teritoriului, constituind premise pentru extinderea activităților turistice.

„Totodată, noțiunea de potențial turistic est intim legată de conținutul prestațiilor turistice”.Deci, atunci când vorbim despre potențialul turistic, facem referire și la prestațiile de servicii turistice care sunt oferite într-o gamă largă și calitativă la nivelul preferințelor și cerințelor turiștilor.

1.1.2. Piața turistică

“ Piața turistică este definită ca fiind sfera economică de interferență a ofertei turistice, materializată prin producția turistică, cu cererea turistică, materializată prin consum”.

În general piața turistică este o componentă a pietei, iar în particular este o componentă a pieței serviciilor, ceea ce îi întipărește o mulțime de caracteristici atât generale cât și individuale și anume: complexitate, dinamism, opacitate, mobilitate, sezonalitate.

Specificitatea pieței turistice este condiționată de caracteristicile specifice elementelor ei constituente (oferta și cererea) care sunt distincte în spațiu, iar efectuarea actului de vânzare-cumpărare are loc prin deplasarerea cererii (turiștii) spre ofertă (sectoare de interes turistic),care se desfășoară la locul din care provine consumatorul, direct sau în cadrul unor agenții de voiaj și touroperatori.

“ Cererea turistică reprezintă cantitatea solicitată din anumite produse sau servicii turistice, care pot fi cumpărate la un tarif bine precizat, într-o zonă și un interval de timp delimitate, în anumite condiții de mediu și ca raspuns la un program de marketing dat”.

Manifestarea și apariția cererii de turism depind de o mulțime de factori care justifică disponibilitatea populației fie scăzută, fie ridicată de a participa loa activitățile turistice. Acești factori pot fi clasificați în următoarele categorii de factori: economici, demografici, guvernamentali,socio-culturali, geografici ș.a.

Gama de servicii pe care un turist le poate solicita este foarte variată și poate depinde de: forma de turism pe care acesta o practică, de distanța dintre zona de reședință a turistului și zona vizitată de acesta, de diversitatea produselor, dar și de preferințele, gusturile și aspirațiile turistului.

„Oferta de turism constă în ansamblul bunurilor imateriale și materiale puse la dispoziția clientelei sau folosite pentru buna desfășurare a activităților turistice (și incluse într-un fel sau altul, în prețul cerut). Ea se concretizează așadar în “produsul touristic”.

Oferta turistică trebuie să cuprindă gamă largă de servicii, astfel ofertanții vor putea răspunde diversității cererii. Unitățile de servire trebuie să funcționeze permanent, deși cererea poate varia de la o zi la alta.

1.2. Servicii turistice

„Serviciile reprezintă o activitate umană, cu un conținut specializat, având ca rezultat efecte utile, materiale și intangibile, destinate satisfacerii unei nevoi sociale a muncii și sunt organizate distinct într-un sector denumit și sectorul terțiar”.

Serviciile turistice prin conținutul lor, trebuie să realizeze condițiile necesare pentru refacerea psihico-fizică a turiștilor, concomitent cu petrecerea îmbietoare și educativă a timpului liber. Ele trebuie să fie concepute astfel încât, după ce turistul le consumă, acesta trebuie să obțină un surplus de informații, obiceiuri noi și cunoștiințe.

Prin natura lor, serviciile turistice trebuie să participe la garantarea unei odihne active, care devine un element important pentru turismul modern. Serviciile turistice sunt elementul care domină și determină oferta turistică, componenta cea mai activă, iar caracteristicile lor se revăd, în forme definitorii pe parcursul întregii activități.

Serviciile turistice se caracterizează printr-o serie de trăsături diferite ce reies din procedeele individuale de desfășurare a activității , din natura particulară a activității , unele fiind tipice serviciilor turstice, altele fiind aceleași cu cele din ansamblul elementelor terțiarului.

1.2.1. Caracteristicile serviciilor turistice

Serviciile constituie, un sector individual de activitate în domeniul economiei. Acestea au o succesiune de caracteristici specifice, rezultând din munca specific desfășurată în acest domeniu, caracteristici ce aprobă recunoașterea lor și care pot constitui în același timp, criterii de separare a serviciilor de celelalte elemente ale activității economice și sociale. Aceste caracteristici își lasă amprenta și asupra modalității de comercializare a serviciilor. Totodată, aceste caracteristici nu se regăsesc în întregime la fiecare categorie de servicii, datorită faptului că sectorul serviciilor este eterogen și foarte larg.

Așadar, serviciile se individualizează, în primul rând, prin forma lor imaterială. Munca prin care se prestează serviciile se exprimă sub forma unor activități ale unor procese de consum sau de producție, aceasta nefiind cocretizată în bunuri cu prezentă obiectuală.

Chiar dacă majoritatea serviciilor au această caracteristică, reducerea sferei serviciilor decât la activitățile imateriale ar echivala cu o micșorare a dimensiunilor acesteia decât la o parte a ei.

Datorită caracterului immaterial al serviciilor acestea sunt denumite “invizibile”, iar comerțul cu aceste servicii este confirmat drept “comerț invizibil”.

De asemenea, serviciile se caracterizează prin nestocabilitate. Deoarece serviciile nu au o formă material, acestea nu pot fi stocate și păstrate pentru un consum ulterior.

Nestocabilitatea prezintă o serie de avantaje în prestarea activităților respective, în asigurarea unei eficacități crescute ca urmare a înlăturării dificultăților conforme de manipulare a serviciilor, de distribuire, de elaborare a unor condiții specifice de păstrare, depozitare etc.

Această trăsătură determină o serie de lipsuri, în special în asigurarea echilibrului cerere–ofertă și realizarea eficace a serviciilor. Așadar, serviciile odată puse la dispoziția turistului, dar nefolosite reflect pierderi de mijloace financiare și umane (cum ar fi, oferta de locuri de cazare , dintr-o sală de spectacole etc.) aceastea neputând fi păstrate.

Trăsătura de nestocabilitate poate fi abordată ca perisabilitate sau non-durabilitate, cu toate că aceste noțiuni nu se suprapun în întregime. Atunci când serviciile dispar în marea lor majoritate în momentul încetării activității de producer a lor, totuși există prestații care au character durabil (asigurări, garanții financiare, etc.), în special prin consecințele pe care le generează.

De asemenea, serviciile sunt intangibile, acestea neputând fi evaluate, percepute folosind unul din simțurile fizice. Aprecierea și verificarea calității unui serviciu este imposibilă atunci când nu există proprietăți tangibile (de exemplu, turistul nu cunoaște în detaliu calitatea prestațiilor și ce i se oferă la locul destinației).

În consecință, își face prezența neîncrederea clientului și o anume reținere în pronunțarea deciziei de cumpărare. În aceste situații, vânzarea serviciilor implică eforturi ridicate de cunoaștere a cererii și de reducere a îndoielilor prin adăugarea unei evidențe prin valoarea prețurilor, pregătirea personalului, trăsăturile ecipamentelor folosite, etc.

Simultaneitatea, în timp și în spațiu, a producției și consumului serviciilor este o altă caracteristică a acestora, aceasta fiind cunoscută ca inseparabilitate sau indivizibilitate.

Datorită faptului că serviciile se exprimă, în cele mai multe cazuri, sub forma unor activități implică, pentru realizarea lor, existența în același loc a beneficiarului și prestatorului, simultaneitatea consumării și execuției acestora.

Trăsătura privind simultaneitatea în timp și în spațiu a producției și a consumului serviciilor este cea mai semnificativă și se redescoperă la majoritatea serviciilor indiferent dacă acestea sunt efectuate de om sau mașină, că satisfac trebuințe materiale ți spirituale, că sunt oferite agenților economici sau persoanelor individuale etc. Din acest motiv această caracteristică este considerată fundamentală și constituie principalul criteriu de delimitare a serviciilor față de celelalte activități desfășurate în economie.

Datorită modului în care se desfășoară serviciile sunt inseparabile de persoana prestatorului, acestea sfârșind să mai existe din momentul în care acțiunea acestuia s-a încheiat (de exemplu, serviciile prestate de medici, învățători, profesori nu au o existență separată de persoana celui care le execută, de sine stătătoare).

Din această trăsătură rezultă câteva particularități cu privire la comercializarea și structurarea serviciilor. În primul rând, comercializarea serviciilor necesită legătura directă dintre producător (prestator) și consummator și o intervenție directă , activă a beneficiarului la înfăptuirea serviciului. Aceste condiții presupun o străduință continuă de acomodare a prestatorului cu cerințele și personalitatea fiecărui beneficiar, dar și un sistem corespunzător de comunicare între prestator și consummator.

În al doilea rând, calitatea serviciului este strâns legată de prezenta și participarea prestatorului, de aceea aceasta va fi determinată de îndemânarea, pregătirea profesională și corectitudinea cu care execută serviciul respective.

În al treilea rând, inseparabilitatea serviciilor de persoana prestatorului reduce posibilitățile de diversificare a serviciilor, astfel încât o întreprindere sau un muncitor nu pot desfășura decât un număr limitat de servicii, fiecare dintre acestea solicitând mijloace de producție conforme, nu numai o calificare particulară.

O altă caracteristică a serviciilor este eterogenitatea sau variabilitatea. A ceastă trăsătură are un efect negativ asupra posibilității de standardizare a serviciului, de a constitui o structură de marcă , de a interveni în verificarea calității prestației serviciului turistic.

1.2.2. Tipuri de servicii turistice

Trăsăturile serviciilor turistice și rolul special în oferta de turism se regăsesc în multitudinea preocupărilor de structurare a lor, dar și în diversitatea punctelor de abordare.

În prezent există mai multe categorii de servicii turistice care pot fi grupate după mai multe criterii după cum urmează:

a) După conținutul desfășurării prestației deosebim:

Servicii cu privire la călătorie. Aceste servicii sunt caracteristice firmelor de transport și se referă la caracteristicile calitative ale deplasării, confort, la durata acesteia etc;

Servicii specifice intervalului de timp al sejurului. Acestea sunt difrențiate în funcție de tipul de turism practicat;

b) După mobilul sau motivația deplasării deosebim:

Servicii de bază (cazare, alimentație publică, transport, agrement);

Servicii caracteristice (ex: schiul, vânătoarea etc.)

Servicii complementare sau suplimentare (servicii de informare,culturale,servicii sportive, servicii prin care se închiriază automobile sau alte obiecte de uz personal și sportiv, servicii specifice unităților hoteliere de 3-5 stele) ;

c) În funcție de natura cererii, serviciile pot fi:

Servicii ferme, care sunt stabilite dinaintea consumului;

Servicii spontane, care sunt stabilite atunci când turistul v-a lua contact cu oferta, constituind servicii distincte prestațiilor turistice suplimentare.

d) După modalitățile de plată deosebim:

Servicii care au fost plătite anterior prestației;

Servicii plătite în acelașii timp cu cu prestația;

Servicii care vor fi plătite după realizarea prestației;

Servicii gratuite. Aceste servicii presupun asigurarea unor facilități care sunt plătite de organizatorii de turism (facilități oferite unor anumite grupuri de turiști, cum ar fi vizitatori tineri – elevi, studenți – pensionari);

e) În funcție de natura lor, serviciile pot fi:

Servicii tipice desfășurării activității turistice în sine

Servicii care nu sunt specifice și sunt adresate vizitatorilor temporari și vizitatorilor rezidenți sub forma telecomunicațiilor,transportului în comun, serviciilor de întrținere, saună ș.a.

f) După categoria turiștilor cărora li se adresează, serviciile sunt:

Servicii oferite turiști interni;

Servicii oferite turiști internaționali (schimb valutar, comercializarea unor produse turistice specifice) .

1.2.3. Serviciile turistice de bază și suplimentare

"Serviciile de bază (transport, cazare, alimentație și agrement) intră în categoria serviciilor specifice și reprezintă acele servicii la care turistul nu poate renunța, fiind destinate satisfacerii unor nevoi generale (odihnă, hrană) și unor nevoi specifice turiștilor (transport, agrement) și care dețin o pondere importantă în structura consumului turistic”.

Servciile de transport reprezintă transportul în sine și la oferirea serviciilor pe timpul voiajului (schimburi, deplasarea bagajelor, deservirea mesei). Atunci când călătoria se realizează cu mijloace de transport proprii, serviciile de transport cuprind și servicii de reparare și întrținere a acestora. Serviciile de transport se diferențiază în funcție de mijloacele de transport la care apelează turiștii și anume: autoturism, autocar, tren, vapor, avion.

“Serviciul de cazare este produsul a ceea ce se numește industria hotelieră-sector care, în accepțiunea actuală, înglobează ansamblul activităților desfășurate în spațiile de cazare”.

Cazarea garantează condiții excelente pentru înnoptarea turiștilor în unitățile de cazare (pensiuni, hoteluri, moteluri, cabane etc.), fiind dotate corespunzător și oferind un anumit grad de confort pentru cererea turiștilor, inclusiv servicii complementare desfășurate în aceste mijloace de cazare. Gradul de utilare și confort, prestațiile complementare și dotarea cu personal calificat a unităților de cazare influentează calitatea serviciilor de cazare.Deci, numărul redus al spațiilor de cazare, dotările necorespunzătoare, numărul mic al personalului, dar și slaba pregătire a acestora au efect negativ asupra calității serviciilor turistice.

Serviciile de alimentație publică.

Serviciile de alimentație reprezintă serviciile destinate îndeplinirii nevoilor de hrană ale turiștilor, precum și a unor trebuințe de recreere și agrement. Aceste servicii sunt prestate de unitățile de alimentație (restaurante, braserii, cofetării, snack-baruri etc.) care evoluează în legătură cu serviciile de cazare sau separate de acestea.

Totodată, alimentația publică reprezintă activitatea economică, care nu este destinată să satisfacă numai nevoile, trebuințele consumatorului – turist, aceasta se asociază adesea activităților de turism, iar evoluția circulației turistice influențează dinamica alimentației turistice.

Aceasta prezintă o serie de trăsături specifice. Pe de o parte, alimentația ar trebui să-și facă prezența în majoritatea momentelor cheie ale consumului de turism. Astfel, serviciul de alimentație publică va trebui să răspundă sarcinilor prin care asigură totalitatea condițiilor prin care turistul își poate obține hrana necesară acestuia.

O altă caracteristică este reprezentată de prezența unei tipologii extinse de unități de alimentație publică, care sunt capabile să satisfacă o gamă diversificată de nevoi.

Nu în ultimul rând, alimentația publică trebuie să răspundă în egală măsură necesităților turiștilor din țară și străini. Astfel, în unitățile de alimentație publică, structura preparatelor comercializate trebuie să cuprindă produse din bucătăria națională și internațională. Promovarea produselor vor fi determinate în funcție de formele de turism practicate, de locul și momentul în care se desfășoară activitatea.

Agrementul reprezintă ansamblul mijloacelor și formelor care asigură individului sau grupului social o bună dispoziție, care dă senzația unei satisfacții a unor nevoi, unei împliniri, și care lasă o impresie și o amintire plăcută turistului.

“Agrementul este un element important de care trebuie să se țină seama în amenajarea zonelor turistice”, constituind un mijloc prin care se asigură concurența stațiunilor turistice, dar și mijlocul prin care se diversifică și individualizează oferta turistică, totodată fiind și elementul ce duce la creșterea cererii turistice datorită atractivității stațiunii turistice.

Agrementul este un element important, de aceea ar trebui să se țină cont de el în amenajarea stațiunilor turistice. Acesta reprezintă mijlocul prin care se asigură competitivitatea stațiunilor turistice, mijlocul de particularizare a ofertei, fiind și o component care duce la creșterea atractivității stațiunii respective.

În afara serviciilor de bază prezentate mai sus, pachetele de servicii pentru turism includ și desfăsurarea unor servicii suplimentare sau complementare și anume: serviciile de informare a clientelei turistice, serviciile de intermediere (închirieri, rezervări), serviciile cu caracter cultural-educativ, servicii cu caracter special, servicii cu caracter sportiv, servicii cu caracter recreativ și serviciile de tratamente balneo-medicale. Deci pot fi considerate servicii suplimentare, serviciile care contribuie la extinderea, dezvoltarea prestației turistice și servicii complementare cele care însoțesc serviciile de bază, acestea neputând exista fără ele (de exemplu,închirierea de autoturisme sau a unor obiecte pentru uz personal).

Servicile de informare a clientelei turistice au loc în timpul de pregătire și primire a prestației turistice, dar se exprimă în timpul desfășurării călătoriei, fiind puse la dispoziția turiștilor, gratis sau contracost, toate datele cerute, îndrumarea turiștilor, pliantelor, ghizilor, catalogelor , broșurilor, etc. Toate acestea trebuie să asigure promptitudinea și claritatea informațiilor oferite turiștilor având un rol deosebit de important în luarea deciziei de cumpărare.

Servicii de intermediere (închirieri, rezervări etc.) reprezintă activitățile ce ușurează circulația turistică și petrecerea timpului liber cât mai confortabil. Dintre acestea fac parte rezervări în unități de cazare, la diferite manifestări culturale, sportive și de închiriere a unor articole pentru plajă, autoturisme.

Serviciile turistice cu caracter cultural-educativ.Turismul deține un rol deosebit de important cultural-educativ. Serviciile cultural-educative se prezintă printr-o gamă amplă, acestea fiind înglobate în majoritatea vacanțelor turistice. Programele turistice cuprind participarea la diferite spectacole (teatru, film, operă, concerte ș.a) sau diverse evenimente (spectacolepopulare, festivaluri ș.a.), organizarea excursiilor în apropierea stațiunilor turistice,organizarea de concursuricare au diferite teme ș.a.

Serviciile și activitățile turistice cu caracter special cuprind toate activitățile, programele și serviciile care au ca obiectiv ușurarea petrecerii unei vacanțe cât mai confortabile. Acestea își fac prezența în cadrul unor forme individuale de turism (de afaceri, de congrese, ș.a) și apar în cadrul unor segmente bine definite: servicii de traducere, secretariat ș.a. pentru oameni de afaceri, servicii speciale pentru copii mici-supraveghere, terenuri de joacă dotate corespunzător, asistență medicală oferite persoanelor cu handicap, asistență veterinară pentru animalele turiștilor ș.a. Această categorie de servicii include și serviciul de ghid, dispecer, interpret. Ghizii reprezintă condiția prin care se creează legătura dintre serviciile în sine și turist și trebuie să demonstreze că sunt buni cunoscători ai zonelor vizitate.

Servicii și activități turistice cu caracter sportiv cuprind toate manifestările sportive la care asistă turiștii. Activitățile sportive au loc în cadrul unităților sportive, dar și în aer liber sub asistența unui personal calificat și specializat. Totodată, necesită dotări conforme-terenuri , săli, pârtii, bazine, piscine etc., dar și a unor puncte de închiriere.

Serviciile de tratamente balneo-medicale sunt considerate ca fiind servicii suplimentare atunci când turistul își satisface sejurul într-o stațiune ( fiind stimulat de relaxare, odihnă, schi) săvârșind anumite tratamente simple ( băi de nămol, cure cu băi de nămol, etc.) cu character protector. Din această categorie fac parte și serviciile de asistență medical.

Serviciile și activitățile turistice cu caracter recreativ. Aceste servicii includ domenii diferite și se individualizeză prin condiții concrete în care efectuează în funcție de activitățile turiștilor, vârstă, sex, starea sănătății lor și nu în ultimul rând de preferințele acestora.

Serviciile financiare conțin servicii de asigurare a turistului (starea de sănătate, pierdera bagajelor, banilor etc.), facilități (reduceri de tarife, servicii pe bază de abonament, etc.) și diverse tranzacții (operațiuni bancare, schimb valutar, etc.).

“În vasta categorie a serviciilor suplimentare mai pot fi incluse și alte prestații precum: comercializarea produselor în sistem “duty free”(fără de taxe vamale), păstrarea obiectivelor de valoare, efectuarea diverselor comisioane etc.”

În afara serviciilor prezentate mai sus, prestatorii pot oferi și alte servicii independente: servicii bancare, schimb valutar, asigurări, dar si alte facilități cum ar fi: reducerile de preț, vânzarea serviciilor pe bază de abonament însoțită și de unele reduceri etv.

1.3. Particularități ale serviciilor turistice

„Consumul de servicii turistice se caracterizează printr-o serie de particularități care diferențiază acest consum specific de consumul de mărfuri și imprimă unele caracteristici serviciilor turistice.”

a) Cererea de servicii turistice interne și internaționale este într-o continuă evoluție, dar creșterile de cereri de servicii nu au o regularitate constantă și nici dispersare omogenă către toate destinațiile turistice.

b) Consumul turistic are un caracter accentuat sezonier, din cauza concentrării cererilor de servicii în perioade de timp distincte pe parcursul unui an. De aici reies unele concluzii cu privire la direcțiile spre care se îndrumă strategiile agențiilor de voiaj, strategiile prestatorilor de servicii, firmelor care organizează turismul, strategii care se referă la o expunere mai liniară a activităților turistice pe parcursul unui an, printr-o ofertă adaptată condițiilor sezoniere, care să fie cât mai atractivă și diferențiată.

c) Cât timp cererea turistică este caracterizată printr-o elesticitate accentuată, oferta serviciilor este limitată câteodată în timp și în spațiu la dimensiunile unităților de primire cu funcții turistice de care se folosește baza materială.

d) Oferta serviciilor este orientată pentru a putea prelua și acoperi cererile din întreg sezonul, de unde pot rezulta concluzii referitoare la riscul prin care nu sunt valorificate parțial și uneori chiar total unele din capacitățile receptoare care, deși sunt disponibile, acestea nu pot fi folosite sau nu sunt în afara perioadelor sezoniere.

e) Serviciile sunt perisabile prin natura lor. Aproape în toate cazurile prestarea lor coincide în timp și în spațiu cu consumul turistic.

În concluzie, serviciile turistice nu se pot stoca și orice nefolosire într-un interval de timp a unităților disponibile de primire și a prestatorilor este egală cu o pierdere a potențialului de servire cuprins în aceste unități.

f) Pe de o parte, oferta turistică este rezultanta unor combinații a componentelor de atracție turistică oferite de patrimoniul turistic și baza materială, iar pe de altă parte este rezultanta participării umane care modelează serviciile.

În concluzie, produsul turistic supus spre comercializare de către o agenție de voiaj este o informație complexă, incluzând un set de componente diferite, îmbinate, în care unele se cuantifică (cazare, alimentație etc.), iar altele nu se cuantifică, rezultând din clima, poziția geografică, cultura, tradițiile etc. unei țări sau zone, dar care prin atractivitatea și îndemânarea organizatorilor de a le folosi eficace în procesele promoționale contribuie la stârnirea interesului pentru consumul turistic și constiituie motivația unor călătorii turistice.

g) Produsul turistic constituie pachetele de servicii, necesitând o legătură fluentă și coerentă a distinctelor prestații cuprinse în programele și aranjamentele realizate astfel încât serviciile să fie proporționate în diferite combinații, credibilitatea activităților fiind orientată după trăsăturile și natura produselor turistice.

h) Posibilitățile de înlocuire și combinare a diferitelor variante și elemente de servicii reprezintă o rezervă potențială esențială pentru individualizarea ofertei de turism și sporirea nivelului de atracție a programelor oferite, chiar în limitele aceleiași forme de turism sau aceleiași destinații.

i) Caracterul proeminent individualizat alcererii de servicii turistice și faptul că prestațiile turistice sunt identificate în majoritatea cazurilor cu consumul de servicii, fac ca cheltuielile cu personalul turistic să posede o pondere ridicată.

j) Într-o succesiune de activități turistice, servirea propriu-zisă, distinsă direct de consumatori, constituie doar rezultanta etapelor anterioare de pregătire a consumului. În aceste etape de formare a condițiilor pentru o bună efectuare a prestațiilor, activitățile pentru introducerea și permanenta lărgire a mecanizării muncii constituie o responsabilitate care este întotdeauna de actualitate pentru toate domeniile aparatului turistic.

k) Consumul de servicii turistice îndeplinește pretențiile unor motivații stimulante deosebit de complexe și eterogene, în mare parte personalizate la nivelul oricărui turist și proporționate succesiv, într-o succesiune firească, strict determinată în funcție de tipurile de turism practicate, de locul și momentul în care consumul devine necesar acestor servicii, de natura serviciilor.

l) Prestațiile turistice constituie eforturile îmbinate ale agenților economici care le oferă turiștilor atât servicii specifice cât și servicii nespecifice.

CAPITOLUL 2.

Nistoreanu P., Dinu V., Nedelea A., Producția și comercializarea serviciilor turistice, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., Nistoreanu P., Dinu V., Nedelea A., Producția și comercializarea serviciilor turistice, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2004,pag.41-43 București, 2004,pag.41-43