Notiuni Teoretice ale Conceptului de Etica In Antreprenoriat

Academia de Studii Economice

Facultatea de Comert

LUCRARE DE LICENTA

Academia de Studii Economice

Facultatea de Comert

Etica in Antreprenoriat

Cuprins

Introducere

Secolul XXI ne ofera astazi o perioada extraordinara, inovatia, globalizarea si pietele libere deschid usile oportunitatilor majore in afaceri si astfel permit evolutia constanta a tarilor. Astfel, anual creste numarul oamenilor implicati in proiecte interantionale, care se bucura de liberatatea de a adauga valoare adaugata in organizatii mari, care contribuie semnificativ si fac o diferenta nivelui de trai al oamenilor din comunitatile in care activeaza sau din care apartin. Ca o consecinta a acestui lucru, pietele si fortele sociale trebuie sa rescrie rolul si responsabilitatile afacerilor. Chiar daca profitul in afaceri este inteles si acceptat ca scop, oamenii nu il accepta si ca scuza pentru a ignora normele, valorile umane. Firmele moderne sunt asteptate sa fie administratori responsabili ai resurselor (umane si materiale) organizatiilor dar si ale comunitatilor. Guvernele au de asemenea un rol important in a seta cadrul legislativ in care firmele sa actioneze si in care sa rezolve eventualele dispute ce pot aparea si care sa permita afacerilor sa aiba dreptul la o competitie corecta asupra preturilor, calitatii produselor si serviciilor oferite etc. Întreprinderile și societatea civilă trebuie să fie, de asemenea, implicate în soluții pentru problemele comunității. Ele pot ajuta în lupta împotriva corupției care consuma inutil resursele naționale. Ei trebuie să reformeze practicile de afaceri imorale care cresc neîncrederea în comunități.

Termenul “Etica” provine din limba greaca prin cuvantul “ethos” care inseamna morav, obicei, caracter, si desemneaza o disciplina filozofica care studiaza problemele teoretice si practice ale moralei. Istoria eticii occidentale, ca de altfel și cea a filosofiei occidentale, își are începuturile în Grecia antică. Principalele nume menționate atunci când se vorbește de etica grecească sunt Socrate, Platon, Aristotel. Aristotel a scris in anul 350 i.Hr. pentru discipolii sai opera “Etica nicomahica”, stricturata in 10 carti, care au ca subiect virtutea. Lucrarea incepe cu dezabateri despre fericire si se incheie cu tema virtutii si despre ceea ce necesita oamenii pentru a isi trai viata cel mai bine. Aristotel caută binele drept binele cel mai înalt și consideră că acesta, oricare ar fi el, are trei caracteristici: este dezirabil în sine, nu este dezirabil pentru un alt lucru, și toate celelalte lucruri sunt dezirabile pentru el.

Etica în afaceri  reprezintă o disciplină în cadrul eticii aplicate, care se ocupă cu analiza din punct de vedere moral a modului în care actorii economici (firmele, acționarii, angajații, cumpărătorii etc.) acționează. Ea a apărut la începutul secolului al XX-lea în Statele Unite ale Americii ca urmare a extinderii aplicabilității teoriilor etice dincolo de spațiul general al "acțiunii umane".

Am ales aceasta tema deoarece consider esential ca dezvoltarea unei firme sa se bazeze pe principiile fundamentale ale eticii, pemtru ca orice economie de succes are ca ingredient principal respectul pentru valorile umane: onestitatea, corectitudinea si increderea. Companiile sunt formate din oameni, asa ca valorile umane trebuie sa fie o parte integrata a culturii organizationale ale unei companii. Firmele au nevoie de angajati, furnizori, distribuitori productivi, dedicati activitatii desfasurate, au nevoie de clienti loiali si multumiti de serviciile sau produsele oferite pentru a face profit. Este nevoie de oameni care sa creada in ideea si in perspectivele ideii antreprenoriale si mai ales de respectarea mediului si a generatiilor care urmeaza. Din acest motiv, la nivel global, guvernele, institutiile internationale si sociatatea civila au relationat si avut un dialog continuu in legatura cu rolul afacerilor, iar standarde, proceduri si asteptari au inceput sa se dezvolte peste tot in lume.

Companiile din toata lumea au inceput sa creeze si sa implementeze programe de conduita etica in afaceri pentru a adresa posibilele problemele legate de mediul legal, social, inconjurator etc. Propunand aceste solutii intr-un mod sistematic, afacerilor isi pot imbunatati propria performanta in afaceri si isi pot dezvolta oportunitatile de crestere.

Antreprenorii au invatat de-a lungul timpului ca un program de conduita etica ajuta stakeholderii unei companii sa isi imbunatateasca performanta si sa creasca profitul acesteia, contribuind semnificativ la progresul economic al acesteia.

Pentru a prezenta o viziune completa asupra conceptului de etica, am structurat aceasta lucrare in patru capitole. Primul capitol are ca scop prezentarea teoretica a eticii, voi prezenta princiipile eticii care pot fi aplicate si in afaceri, voi continua cu prezentarea modalitatii prin care o organizatie isi poate imbunatati performanta, isi poate creste numarul de clienti avand o conduita etica corecta si poate face o diferenta in comunitatea in care activeaza prin programele de responsabilitatea sociala. Voi analiza si cum este perceput si dezvoltat acest concept si in Romania. Capitolul 2 al lucrarii va detalia procesul prin care este creat un cod etic in companii si cum afecteaza acesta toti stakeholderii organizatiei. Capitolul 3 va exemplifica prin scurte studii de caz etica in afaceri iar capitolul 4 va concluziona ideile prezentate in lucrare si voi incerca la final sa aduc cateva recomandari dezvoltarii mediului de afaceri din Romania, din perspectiva principiilor etice.

CAPITOLUL I

NOTIUNI TEORETICE ALE CONCEPTULUI DE ETICA IN ANTREPRENORIAT

„Etica este, fundamental, locuire”, iar „Morala este aspectul circumstantual al eticii” afirma Andrei Plesu in lucrarea Minima Moralia. Etica reprezintă un sistem de principii morale și de metode pentru aplicarea acestora, furnizând instrumentele pentru elaborarea judecății morale.În acest sens, trebuie să se țină seama de o serie de principii etice ce caracterizează conduita curentă. Principiile etice se referă la conduita curentă, la obiceiurile și atitudinile oamenilor cu privire la conceptele generale de bine și rău, de adevăr și minciună, de echitate și  discriminare, libertate și constrângere.

  1.1. PRINCIPIILE ETICII IN AFACERI

In principal, etica se bazeaza pe următoarele principii:

Principiul egalității în fața normelor;

Principiul clarității și clarificării conceptelor, pozițiilor etc.

a) Principiul egalității în fața normelor

Principiul egalitatii vizeaza egalitatea tuturor indivizilor in fata legiii, a principiilor și a normelor morale. O conditie ca acest tip de egalitate sa fie posibila este ca principiile si normele morale sa fie usor de inteleg de catre oameni, indiferent de nivelul educativ al acestora. Cu cat sunt mai usor de inteles, cu atat principiile pot fi mai usor practicabile.

b) Principiul clarității și clarificării (conceptelor, pozițiilor).

Într-o societate deschisă, democratica, oamenii au dreptul la libera exprimare si isi pot spune astfel pozitia fata de o problema morala si pot sa actioneze conform acestora. Deoarece lumea are darul mai multor culturi social-culturale, exista norme si principii etice care sunt aplicabile tuturor persoanelor, supuse principiului universalitatii. Exista de asemenea si principii si norme morale diferite. Principiile etice universale sunt absolute, nu depind de traditii, obiceiuri, credinte, sentimente ci sunt obiective.

Intr-o organizatie, a promova un comportament etic corect asteptat atat din partea managementului cat si din partea angajatilor are o importanță majora, cu impact decisiv pentru rezultatele finale ale întregii organizații.

c) Responsabilitatea economică și socială a companiei

Fiecare organizatie are o anumită responsabilitate si un rol in societate, atat din punct de vedere economic, cat și social. Din perspectiva economica, Milton Friedman afirma ca „responsabilitatea principala a managerilor este sa gestioneze afacerile astfel incat sa maximizeze beneficiile actionarilor”. Mai mult decat atat, in sistemul privat maximizarea profitului este un scop bine urmarit. Firmele trebuie sa aiba acest scop tocmai pentru a rezista cat mai mult timp pe piata, pentru a isi plati impozitele si a contribui activ in societate.

Din din punct de vedere social, „firmele au ca scop oferirea de bunuri de calitate buna, conform nevoilor consumatorilor”. In ziua de azi, firmele incearca sa contribuie la rezolvarea problemelor comunitatii in care activeaza.

d) Comunicarea onestă și tratamentul corect, față de clienții firmei

In etica afacerilor, acest principiu este esential pentru crearea unui mix de marketing corect. Astfel ca produsele pe care o companie le ofera trebuie sa respecte standardele de calitate, sa fie sigure, sa fie dotate cu avertismente asupra potentialelor pericole pentru consumator, sa fie dotate cu manuale de instructiuni etc.

Exista doua supozitii generale pe care se bazeaza comertul:

Cea a consumatorului adult, care ia deciziile pe baza de discernamant, si pune in balanta riscurile si avantajee

Cea a producatorului matur, care este responsabil si bine intentionat in ceea ce priveste produsele sau/si serviciile oferite.

e) Comunicarea onestă și tratamentul corect, față de angajați

Angajații sunt cea mai importanta resursa a unei organizatii. Exista pericolul unor tratamente neetice în zonele în care există o piață a forței de muncă caracterizată de monopson (un singur cumpărător al forței de muncă).

Etica în relațiile dintre salariati și firma impune si presupune introducerea și punerea in practica a unor categorii de principii și norme. Drepturile angajaților și regulile în privința loialității față de organizatie sunt extrem de importante si se implementeaza prin stabilirea reciproca de responsabilitati si roluri intre angajati si angajator. Unele responsabilitati sunt trecute si in contractul legal de lucru, dar pe langa acestea sunt obligatiile etice care au o dimensiune morala si se refera la: sprit de echipa, responsabilitatea fata de proiectele si obiectivele companiei, colaborarea cu colegii de lucru etc

c) Comunicarea onestă și tratamentul corect, față de acționari.

Un comportament etic fata de actionari presupune administrare corectă a resurselor, loialitate, informare constanta, transparență, confidențialitate, etc.

d) Comunicarea onestă și tratamentul corect,față de comunitate

Acest principiu arata responsabilitatea unei companii de a oferi comunitatii in care este activa suportul necesar atat pentru: protejarea mediului, pentru rezolvarea unor probleme sociale, sau pentru respectarea diversității culturale.

1.2. CRESTEREA PERFORMANTEI ORGANIZATIILOR

An de an, tot mai multe organizatii devin mai preocupate de problemele eticii in afaceri si dau o importanta crescanda acestora. Astfel, sunt elaborate coduri de etica care ajuta angajatii sa identificile care sunt practicile de afaceri acceptabile din punctul de vedere al firmei.

Codurile etice se pot constitui ca un eficient instrument intern de control al comportamentului, care se realizeaza printr-un dialog cu angajatii despre ceea ce este corect si gresit, bine sau rau si astfel ii ajuta sa evite eventualele confuzii.

Etica in afaceri necesita un set de instrumente de decizie ce se pot folosi pentru stabilirea strategiei unei companii sau pentru a evita sau rezolva dispute intre diversi stakeholderi ai unei companii.Acestea pot aparea intre: salariati si angajatori, administratori si actionari, companie si comunitate locala etc.

Intr-o organizatie, principiil’[;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;/e de conduita etica si codurile etice sunt puse in aplicare in marketing prin relatiile publice, advertising, branding, in departamentul de resurse umane si in managementul situatiilor de criza. Este bine cunoscut faptul ca intr-o companie, managementul care se bazeaza pe principiile eticii in afaceri este profitabil pe termen mediu si lung deoarece realizeaza un echilibru al partilor intr-o organizatie si reuseste sa rezolve conflicte inca din stare incipient si imbunatateste raporturile dintre oameni. Etica in afaceri ajuta companiile nu doar sa respecte legea ci sa armonizeze colaborarea dintre mai multe grupuri implicate intr-o organizatie. La nivel de piata, respectarea principiilor eticii in afaceri ajuta la un mediu de afaceri corest si onest care ofera fiecarui agent ecnomic sansa egala la castig. „In noul mediu de afaceri, firmele nu mai sunt entitati autonome, ci sunt dependente una de cealalta”.

1.3. RESPONSABILITATE SOCIALA CORPORATISTA IN ANTREPRENORIAT

Etica si responsabilitatea sociala sunt apropiate si intrepatrunse. Responsabilitatea sociala a unei firme reprezinta grija managementului unei companii fata de bunastarea sociala a comunitatii.

Tipuri de responsabilitati sociale:

Responsabilitati filantropice – atunci cand compania constribuie cu resurse si imbunatateste calitatea vietii;

Responsabilitati etice – atunci cand firma face ceea ce este corect, drept, just;

Responsabilitati legale – respecta legile si regulamentele;

Responsabilitati economice – realizeaza profit si reprezinta in acelasi timp baza pe care se pot pune in practica si celelalte responsabilitati;

Importanta responsabilitatii sociale a corporatiilor a inceput acum 50 de ani in America. Cele doua teme prin care responsabilitatea sociala a afacerilor a fost studiata sunt:

Natura responsabilitatilor sociale;

Echilibrul dintre responsabilitatile financialre si sociale ale organizatiilor.

Corporatiile au si alte responsabilități în afară de scopul final al profitabilității. In cele mai multe cazuri, corporațiile raspund de o serie de responsabilități sociale în măsura în care efectele sunt si in avantajul profiturile lor.

In general, cu cat corporatiile sunt percepute de clienti ca fiind mai implicate social, cu atat increderea cientilor creste, numarul lor creste si vizibilitatea companiei este extinsa. In schimb, daca asupra unei firme, oamenii au perceptia ca aceasta incalca regulile de siguranta sau pe cele sociale din cadrul unei comunitati, aceastea se pot astepta la actiuni ostile din partea consumatorilor. De exemplu, in 2014, compania americana de petrol si gaze Chevron, a trebuit sa amane saparea unei sonde pentru explorarea potentialului gazelor de sist deoarece mai multe persoane din vestul Romaniei, din judetul Vaslui aveau in vedere eventualele efecte negative ale tehnicilor de fracturare a solului.

În acelasi mod, angajații sunt mai interesati sa lucreze pentru acele organizatii care se implica social in comunitatile in care sunt active, lucrand cu devotament si bucurie pentru astfel de firme.

Companiile care se implica voluntar în proiecte si programe sociale pot preveni inițiativele legislative ale guvernelor, „asigurând astfel o mai mare independență a corporațiilor față de controlul guvernamental”.

Suportul acordat de catre companii la dezvoltarea socială pot fi considerate de către acestea investiții pe termen lung în intarirea unei vieți comunitare mai sigure, mai bine educate și mai echitabile, de care pot profita și corporațiile, desfășurându-și activitatea într-un mediu de afaceri mai dinamic, mai potent și mai stabil.

Atunci când companiile de succes inițiază programe de responsabilitate socială exista si argumentele morale în favoarea responsabilității sociale a corporațiilor, ca de exemplu :

Corporațiile dau naștere unor probleme sociale și, prin urmare, au responsabilitatea de a le soluționa și de a preveni apariția unor noi probleme. Prin inovații tehnologice și creșterea eficienței, firmele duc la dispariția anumitor ocupații și, implicit, la creșterea șomajului, migrația forței de muncă, depopularea unor zone afectate de o recesiune structurală și suprapopularea zonelor de boom economic; corporațiile poluează mediul, exploatează resursele neregenerabile etc.

În calitate de actori sociali puternici, cu acces la resurse importante, corporațiile trebuie să își utilizeze puterea și resursele în mod socialmente responsabil. O corporație multinațională, care a acumulat un capital enorm prin munca și creativitatea angajaților săi din țara de origine, bucurându-se de sprijin din partea guvernului vreme îndelungată, nu procedează corect atunci când, urmărind să-și maximizeze profiturile, se delocalizează, mutându-și activele în țările din Lumea a Treia, unde salariile sunt mult mai mici și reglementările de protecție a mediului mult mai puțin severe, fără să-i pese de salariații care își pierd locurile de muncă „de acasă”.

Toate activitățile corporațiilor au un anumit impact social, fie prin produsele și serviciile pe care le oferă sau locurile de muncă pe care le asigură, fie indirect, prin efectele lor asupra altor companii. Drept urmare, corporațiile nu pot să eludeze răspunderea pe care o incumbă acest impact, indiferent dacă este unul pozitiv, negativ sau neutru.

Departe de a depinde exclusiv de ceea ce fac acționarii lor, activitatea corporațiilor se bazează pe contribuția unor largi și variate grupuri socio-profesionale (precum angajați, consumatori, furnizori, comunități locale – într-un cuvânt stakeholders), având, prin urmare, datoria de a ține seama și de interesele acestor grupuri.

1.4. SUSTINEREA CONCEPTULUI DE ETICA IN AFACERI IN ROMANIA

In Romania, conceptul de etica in afaceri este destul de nou. Piata nu este suficient de matura, insuficienta legislativa si opusul ei, suprareglementarea, permit specularea ambiguitatilor legislative si ingreuneaza crearea unui spatiu al normelor si practicilor etice in afaceri.

In anul 2013 a fost publicat studiul „Etica si conformitatea in companiile din Romania” realizat de Centrul de Resurse Juridice (CRJ) din Romania.

CRJ a solicitat primelor 1000 de companii private și publice din România ca număr de angajați și cifră de afaceri să răspundă la un chestionar privind sistemul lor intern de etică și conformitate. În general chestionarul a fost completat de companiile mari si foarte mari, rata de răspuns la chestionar fiind destul de mică, și anume de 5,3%. Această cifră indică un interes și o disponibilitate redusă a companiilor din România de a participa la cercetări și consultări privind etică în afaceri și conformitatea legală. În privința statisticii pe industrii, chestionarul a fost compeletat în principal de companiile din domeniul auto, industria de energie și industria constructoare de mașini. Una dintre industriile mai putin interresate de etică și conformitate a fost cea a construcțiilor, cu doar două companii care au completat chestionarul. În total chestionarul a fost completat de companii din 22 de industrii sau domenii de activitate. Situația statistică a completării chestionarului pe industrii este prezentată în graficul și în tabelul de mai jos. Cercetarea nu este reprezentativă la nivelul primelor 1000 de companii din România dar oferă o imagine fidelă a stadiului de dezvoltare a companiilor care produc peste 7% din PIB-ul României.

Dintre intrebarile incluse in chestionare sunte interesant de prezentat urmatoarele raspunsuri ale companiilor :

Întrebarea: Compania pe care o reprezentați are un cod/ghid intern de etică în afaceri (sau aplică un cod/ghid intern de etică în afaceri stabilit la nivelul grupului de firme din care face parte), diferit de regulamentul de ordine interioară?

Fig 1.Grafic Intrebare 1, Chestionar Etica

Sursa : http://www.juridice.ro/wp-content/uploads/2013/03/Raport.pdf

Este interesant de observat faptul ca mai mult de doua treimi din companiile care au raspuns chestionarului au imlementat in cadrul firmei un cod intern de etica.

Procentul de 28% al companiilor care nu au acest cod de etica implementat este destul de ridicat. Deoarece doresc sa ma axez pe analiza conceptului de etica in companiile din Romania, voi prezenta mai jos si rezultatele detaliate pe tipul de capital din cadrul firmei : strain sau romanesc.

Tabel 1 : Raspunsuri companii pentru chestionarul de etica.

Sursa : http://www.juridice.ro/wp-content/uploads/2013/03/Raport.pdf

Vazand aceste rezultate in detaliu, comparativ cu firmele straine, proportia companiilor romanesti care au un cod de etica implementat intern este in continuare in minoritate fata de companiile cu capital strain. Acest lucru este pe de-o partea firesc datorita interesului recent acestei teme in Romania si datorita luptei anti-coruptie ce a devenit mai pregnanta dupa anii 2000.

Intrebarea 2 : În cadrul companiei pe care o reprezentați (persoanei juridice înregistrată în România) exista un departament de etică și conformitate sau există o persoană desemnată să asigure funcția de ofițer de etică și conformitate?

Fig.2 : Grafic Intrebare 2, chestionar etica

Sursa : http://www.juridice.ro/wp-content/uploads/2013/03/Raport.pdf

Intrebarea 2 arata ca numai 38% dintre respondenti in cadrul companiilor un departament specializat de etica si conformitate. Comparand intrebarea 1 si 2 putem trage concluzia ca exista companii care au implementate intern coduri de etica si conformitate, dar acest lucru nu este o conditie necesara si suficienta pentru ca o companie sa aiba si un departament specializat pe aceasta tema.

Tabelul nr. 2 – Rata raspunsuri pentru intrebarea nr. 2

Sursa : http://www.juridice.ro/wp-content/uploads/2013/03/Raport.pdf

Analiza detaliata a datelor pe baza tipului de capital al firmelor ne arata ca in continuare constientizarea importantei eticii in afaceri este mai pregnanta in companiile cu capital strain, 51% din cei 38% de raspunsuri afirmative legate de departamentul de etica sunt in favoarea companiilor cu capital strain.

Intrebarea 3 : În cadrul companiei pe care o reprezentați. (persoanei juridice înregistrată în România) există proceduri prin care să fie prevenită mita (mită = situația în care angajații companiei dau sau primesc mită din exteriorul sau interiorul companiei pentru a obține contracte comerciale sau a face ceva ce intră în atribuțiile lor de serviciu sau ceva ilegal)?

Fig 3 : Grafic Intrebare 3, chestionar etica.

Sursa : http://www.juridice.ro/wp-content/uploads/2013/03/Raport.pdf

In ceea ce priveste preventia mitei, 77% dintre respondenti au raspuns afirmativ si confirma faptul ca exista proceduri interne care interzic darea de mita in schimbul obtinerii unor beneficii.

Acest procent mare arata si faptul ca oamenii au inceput sa constientizeze in Romania efectele negative ale perpetuarii practiciplor de coruptie care afecteaza mult economia unei tari.

Sursa :

In Romania, mai mult de 50% din firmele cu capital romanesc au proceduri prin care darea de mita este prevenita. Acest lucru este incurajator si cu cat importanta eticiii va creste in mediul privat, cu atat mai mult firmele romanesti vor implementa astfel de proceduri.

Intrebarea 4 : În cadrul companiei pe care o reprezentați (persoanei juridice înregistrată în Romania) a avut loc în ultimul an (2012) cel puțin un curs de etică pentru angajați sau manageri?

Fig 4. Grafic intrebarea 4, chestionar etica.

Sursa : http://www.juridice.ro/wp-content/uploads/2013/03/Raport.pdf

In Romania, doar 36% din respondenti au participat in ultimul an la un curs de etica. Restul de doua treimi dintre companii, nu au beneficiat de un astfel de curs. Aceste procente sunt comparabile cu procentele legate de existanta unui departament de etica in cadrul companiei. Exista o stransa legatura intre companiile care au un astfel de departament (38%) si companiile care isi trimit angajatii la cursuri de etica (36%).

Tabelul nr. 4 – Raspunsuri intrebarea 4. Chestionare etica

Sursa : http://www.juridice.ro/wp-content/uploads/2013/03/Raport.pdf

În privința tuturor celor 4 componente studiate ale sistemului de etică și conformitate, companiile cu capital străin au proceduri mai bine dezvoltate decât companiile cu capital românesc.

Intrebarea 5: Compania pe care o reprezentați are mecanisme interne prin care angajații pot sesiza anonim incidentele de natură etică, corupție sau conflicte de interese?

Fig 5 – Grafic raspunsuri pentru intrebarea 5, chestionar etica

Sursa : http://www.juridice.ro/wp-content/uploads/2013/03/Raport.pdf

La aceasta intrebare, 68% dintre respondenti au afirmat ca exista mecanisme interne prin care angajatii pot sesiza anonim incidentele de natura etica din organizatie.

Tabel nr. 5 – Raspunsuri companii intrebarea 5, chestionar etica

Sursa : http://www.juridice.ro/wp-content/uploads/2013/03/Raport.pdf

Acest lucru ne arata faptul ca deși majoritatea companiilor incluse în cercetare au un cod de etică și proceduri interne de prevenire a mitei și a conflictelor de interese, acestea nu au mecanisme de aplicare a procedurilor (mecanisme de tipul cursurilor de etică sau al departamentelor de conformitate). Mecanismul principal de punere în aplicare a procedurilor interne pare a fi cel de sesizare anonimă a incidentelor de natură etică.

Mediului de afaceri din Romania este caracterizat de trei modele distincte care ilustrează particularitățile relației etică – afaceri – competitivitate:

a) modelul incompatibilității dintre etică și afaceri,

b) modelul compatibilității dintre etică și afaceri

c) modelul integraționist

Prin intermediul sistemul integraționist se dezvoltă acele relații de afaceri bazate pe logica reciprocității și a unui angajament moral, iar implementarea unor practici etice conduce la obținerea unor avantaje competitive.

Pentru a intelege natura problemelor cu care se confrunta intreprinzatorii, Departamentul Analize si Sondaje al Consiliului National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii din Romania (CNIPMMR) a efectuat un studiu pe un esantion de 1.399 de IMM-uri considerat reprezentativ la scara nationala. Studiul arata ca 44,64% dintre respondenti considera ca mediul economic este defavorabil dezvoltarii afacerilor, in vreme ce abia 25,50% cred ca acesta este favorabil intreprinzatorilor. Mai mult, principalele piedici in activitatea IMM-urilor sunt generate de institutiile statului care interactioneaza cu piata. Sondajul arata ca principalii trei factori care influenteaza negativ acest sector sunt birocratia excesiva, evolutia cadrului legislativ si coruptia.

Sectorul IMM-urilor pare a fi cel mai sensibil la evolutiile mediului de afaceri. IMM-urile sunt primele care reactioneaza la schimbarile pietei, la modificarile legislative ori la interventiile statului. Totodata, prin natura lor, ele pot fi mai dinamice, pot avea un management mai flexibil, cu o mai mare putere de adaptare.

CAPITOLUL 2

IMPLEMENTAREA UNUI COD ETIC IN ORGANIZATII

2.1. EFECTELE GLOBALIZARII ASUPRA ETICII

In secolul XXI, termenul de globalizare este cunoscut pe toate continentele datorita avansarii incredibile a tehnicii, a mijloacelor de transport si a mentalitatilor schimbate a noilor generatii. Lumea a devenit mica, iar lumea afacerilor s-a adaptat rapid si a beneficiat de avantajele incredibile ale acestui fenomen numit globalizare.

Procesul de globalizare a fost, este și va fi folositor în special pentru faptul că se elimină barierele artificiale din calea circulației bunurilor, serviciilor și capitalului, se reduc cheltuielile de transport și se extind cunoștințele tehnice, economice și tehnologice avansate pe piața globalizată, impreuna cu mecanismele economice de concurență neîngrădită pe piața internațională și că toate acestea devin mai eficiente atunci când se respectă regulile de etică și morală în afaceri.

Exista doua abordari ale specialistilor legat de globalizarea eticii in afaceri.

Etica afacerilor in context global nu se deosebeste de etica afacerilor din contextul local.

David Held si Anthony McGrew considera că identitatea comună nu este niciodată un dat, ci este rezultatul eforturilor de construcție politică; mai mult, în nici o comunitate nu există un consens cu privire la valorile împărtășite. Mult mai importantă decât ‘identitatea locului nașterii’ este identitatea pe care fiecare individ intenționează să și-o creeze. De asemenea, identitatea fiecăruia este constituită dintr-o sumă de identificări cu diversele medii cu care individul interacționează, inclusiv cu medii exterioare comunității locale. O primă concluzie a lui Held și McGrew este că argumentul absenței identității la nivel global este un sofism. De asemenea, existența unui cadru de obiective și soartă comune se bazează pe aderarea superficială la anumite proceduri sociale comune, și este perfect coerent cu acest fapt să observăm că obiectivele și soarta unor asociații trans-locale sunt mai importante pentru indivizi decât cele locale. Un ultim contra-argument la scepticismul în fața analizei etice a fenomenelor globale este sublinierea faptului că măsura în care membrii unei comunități împărtășesc o structură comună de drepturi și obligații se datorează, din nou, unui efort de construcție socială. Pentru Held și McGrew, dezvoltarea unei structuri de drepturi și obligații globale nu face altceva decât să continue exact aceeași tradiție care a generat aceste structuri la nivel local. În măsura în care aceste elemente sunt posibile, analiza etică a afacerilor în context global este și ea plauzibilă.

În funcție de poziția pe care o adoptă în fața diferențelor de ordin etic a piețelor în care sunt prezente, Hirst și Thompson cataloghează companiile implicate în procesul de globalizare economică drept multinaționale, internaționale sau transnaționale.

Companiile multinaționale sunt extrem de sensibile la diferențele locale sau naționale în care operează, calibrându-și practicile comerciale în consecință. În general, companiile multinaționale produc bunuri și servicii conform standardelor locale, pentru piața locală (e.g., Renault). Companiile internaționale utilizează modelul practicii comerciale al companiei mamă, și impun aceleași standarde indiferent de comunitatea în care acționează. Ele produc bunuri și servicii unice indiferent de piață, respectând aceleași standarde pretutindeni, iar transferul de valori și experiență este unidirecțional, numai dinspre piața de origine. Companiile transnaționale sau globale își dispersează activitățile în funcție de oportunitățile oferite de piețele în care activează, producând bunuri care nu sunt în mod necesar destinate pieței în care sunt produse. Standardele comerciale folosite sunt o combinație între standardul companiei mamă și cele locale, transferul de valori și experiență fiind în general multidirecțional.

Globalizarea nu afecteaza obligatiile etice ale firmelor, nu exista diferente intre principiile morale ce trebuie respectate, ci exista diferente numai intre practicile morale pe care o companie trebuei sa le puna in aplicare. Explicația constă în faptul că principiile morale care se aplică în noile contexte rămân aceleași, singurul lucru modificat fiind modul lor de aplicare datorat circumstanțelor factuale diferite.

Datorită acestor schimbări rapide din lumea afacerilor, in procesul de globalizare este deosebit de importantă etica in afaceri și aceasta ținând cont, in primul rând, de multiculturalitatea ce există și operează pe diverse piețe internaționale. Atitudinile și valorile de etică și morală existente pe piața din Europa sunt foarte diferite de aceste valori existente in țările din Orientul Mijlociu. In acest sens folosirea in muncă a minorilor, care in concepția europeană constituie o atitudine imorală, pe când in unele țări asiatice, această chestiune de moralitate este diminuată.

Exista de asemenea un alt aspect al globalizarii care afecteaza modul de intelegere a corectitudinii in afaceri: diversitatea culturala. Un exemplu il constituie importanta si valoarea contractelor scrise in diferite parti ale lumii. În vreme ce americanii și germanii insistă pentru încheierea unor contracte redactate minuțios pe multe pagini, pe care le respectă meticulos în litera legii, în alte părți ale lumii – îndeosebi acolo unde relațiile personale sunt la mare preț, iar legislația contractuală destul de precară, așa cum se întâmplă în Rusia, în China sau Nigeria – contractele sunt privite mai degrabă ca declarații de intenții decât ca obligații formale, însoțite de penalități severe în cazul nerespectării lor. Pe când un german sau un american consideră că încălcarea unui contract scris este moralmente inacceptabilă, apelând de îndată la serviciile unei firme de avocatură pentru clarificarea situațiilor litigioase, un rus sau un nigerian nu au insomnii dacă nu își respectă obligațiile contractuale – nu pentru că ar fi lipsiți de conștiință, ci pentru că societățile din care fac parte nu condamnă cu mare asprime nerespectarea contractelor scrise. Mitchell oferă o prezentare foarte sugestivă a varietății culturale în ceea ce privește atitudinea unor diferite societăți față de semnificația și valoarea contractelor comerciale.

STATELE UNITE. A nu-ți respecta contractele formale reprezintă un adevărat faliment moral. Avocații joacă un rol foarte important în redactarea contractelor.

GERMANIA. Contractele sunt respectate in detaliu iar partenerii de afaceri ale nemtilor trebuie sa respecte cu aceeasi seriozitate clauzele stipulate in contract.

JAPONIA. Contractele sunt orientative și orice problemă este soluționată mai curând prin arbitraj decât prin procese în justiție. Orice contract include jiji henko – o clauză care permite renegocierea completă în cazul unor schimbări majore de situație. Este o cerință legată de importanța capitală pe care japonezii o acordă reputației, jiji henko oferind tuturor părților contractante posibilitatea de a ieși, măcar în aparență, onorabil din orice tranzacție. De multe ori un angajament informal și verbal din partea unui executiv japonez valorează mai mult decât un contract scris. Pentru un om de afaceri nipon încălcarea unui astfel de angajament ar reprezenta o culpă morală mult mai compromițătoare decât nerespectarea unui contract scris.

AFRICA DE SUD. Nu este o societate mare amatoare de procese în justiție. Contractele de afaceri nu sunt prea complicate, dar uneori sunt întocmite intenționat în termeni vagi, pentru a oferi părții locale un spațiu de manevră în situații nefavorabile. Sistemul juridic sud-african, care este (cel puțin deocamdată) corect și necorupt, îi favorizează, de regulă, pe partenerii locali în detrimentul celor străini. Sud-africanii depun toate eforturile ca să își onoreze contractele, dar nu se simt amenințați de represalii juridice în cazul unor eșecuri neintenționate.

RUSIA. In Rusia, contractele nu au prea multa valoare deoarece rusii privesc contractele ca pe niște declarații de intenții mai curând decât ca pe niște obligații stricte, a căror nerespectare atrage după sine penalități clar definite și severe. Deși în curs de perfecționare, legislația comercială rusă nu este încă destul de sofisticată pentru a permite o soluționare pe deplin corectă a litigiilor contractuale. Etica în afaceri din Rusia face abia primii pași. Reglările extra juridice de conturi, în stil mafiot, sunt mai degrabă regula decât excepția.

MEXIC. Contractele reprezintă mai mult o chestiune de onoare personală decât un angajament al firmei. Avocații nu sunt de mare folos atunci când mexicanii trebuie forțați să își respecte obligațiile. Când sunt corecți, o fac mânați de principiile lor morale personale și prea puțin respectând un principiu supraordonat de etică în afaceri.

EGIPT. Contractele au în primul rând valoarea unor principii orientative, fiind mai puțin legate de anumite performanțe specifice. Conținutul unui contract poate fi renegociat, revizuit și completat de multe ori, pentru a reflecta diferitele schimbări de situație – de obicei, în favoarea părții egiptene. Nerespectarea unor obligații contractuale nu atrage după sine nici blam moral, nici consecințe legale serioase. Nouă, din păcate, această atitudine (de loc stimabilă în ochii occidentalilor) ne este cât se poate de familiară. Și în România există încă o droaie de manageri, fie în sectorul privat fie în cel public, pentru care contractele nu sunt decât niște angajamente vagi, a căror nerespectare strictă – aproape de la sine înțeleasă – nu este culpabilizată prea aspru nici moral, nici juridic. Dacă unii dintre executivii noștri și-ar folosi măcar pe jumătate inteligența și ingeniozitatea, cu care urmăresc să-și îmbrobodească partenerii contractuali, în direcția eficientizării afacerilor pe care le conduc, cu siguranță România ar avea o situație economică mult mai bună decât în prezent.

Din acest motiv este nevoie ca firmele sa implementeze coduri etice pentru ca toti stakeholderii sa aiba acelasi tip de indrumare pentru luarea celor mai bune si mai adaptate decizii.

2.2. STRUCTURA UNUI COD DE CONDUITA SI ETICA IN AFACERI

Într-o lucrare care a stârnit dezbateri aprinse, Milton Friedman susține că urmărirea cu obstinație a profitului este și o datorie morală (cu minima condiție ca profitul să fie realizat pe căi legale). Este o datorie morală atât pentru oamenii de afaceri, cât și pentru manageri, și aceasta din trei motive. Friedman afirmă că nesocotirea obținerii de profit drept scop principal al activității economice 1) încalcă drepturile indivizilor, este 2) inechitabilă și 3) nedemocratică.

In Japonia exista perceptia conform careia firma este responsabila pentru bunastarea societatii. De exemplu, filosofia companiei Matsushita Electric avea ca piloni 10 cerinte:
1). sa contribuie la bunastarea societatii;
2). sa realizeze armonia si cooperarea în cadrul firmei;
3). sa-si îmbunatateasca continuu activitatea;
4). sa manifeste curtoazie si umilinta;
5). sa realizeze un serviciu national;
6). sa manifeste onestitate în actiuni si comportament;
7). sa lupte pentru rezultate din ce în ce mai bune;
8). sa realizeze corectii si asimilari de noi elemente (inovare);
9). sa exprime gratitudinea ori de câte ori este cazul;
10). sa manifeste respect si loialitate pentru firma.

Codurile de etica reprezinta reflectarea sistemelor de valori si au rolul de a directiona comportamentele umane individuale si de grup. Orice organizatie, poate beneficia de un cod de etica care identifica practicile etice si standardele acceptate. Adoptarea unui astfel de cod nu furnizeaza doar o verificare a eticii organizatiei ci si o pozitie fata de beneficiari, finantatori si autoritatile publice unde organizatiile tintesc sa indeplineasca standarde inalte. Codul de conduită etică poate fi un instrument util în vederea creșterii climatului responsabil al unei companii.

Avantajele implementarii unui cod de conduita etica in afaceri:

Ofera usurinta in luarea de decizii strategice

Codul de conduita etica ofera unui business fundatia de luare a decizilor care afecteaza atat stakeholderii interni si externi. In caz de dileme etice, acest cod etic ofera raspunsurile necesare si ghideaza persoana spre luare a unei decizii in concordanta cu valorile firmei.

Contribuie la cresterea reputatiei firmei

Companiile mici trebuie sa lucreze mai mult pentru a obtine un avantaj competitiv. A castiga acest avantaj prin cresterea reputatiei firme, permite unei companii sa obtina o cota de piata mai mare. Avand un cod de conduita etica, publicandu-l si respectandu-l de fiecare data, ajuta firma sa castige increderea clientilor, a angajatilor si ajuta la dezvoltarea brandului.

Ofera o viziune generala a angajatilor

Avand un cod de conduita etica, fiecare persoana din mediul privat sau public stie concret care sunt normele si asteptarile angajatorului de comportament si profesionalism.

Exista si cateva dezavantaje ce pot fi mentionate in ceea ce priveste codul de conduita etica al unei afaceri:

Implica un numar important de resurse pentru crearea acestuia

Crearea acestui instrument necesita un volum de munca ridicat si implica resurse financiare, temporale si umane.

Nu este un document fix

Codul de conduita etica trebuie sa reflecte schimbarile din legislatie si din cultura organizationala a unei companii. Din acest motiv trebue actualizat de fiecare data cand aceste schimbari intervin.

Codul etic este un document oficial al companiei, prin care aceasta își declară valorile și principiile în probleme sociale și își definește responsabilitatea față de părțile cointeresate și conduita pe care o așteaptă de la angajații săi. Scopul codului etic este de a comunica angajaților, într-un limbaj simplu, care sunt standardele organizației, respectiv de a ghida comportamentul și acțiunile prezente și viitoare în diverse situații clarificându-le obiectivele companiei, normele și valorile pe care le sprijină și de care este răspunzătoare. Apariția codurilor etice este analizată din prisma caracterului complex al afacerilor identificând, astfel, câteva presiuni de natură internă și externă care au generat această nevoie de codificare, respectiv de trecere de la reglarea spontană a comportamentului, la o reglare formală și oficială. Un cod etic reflectă, în mod necesar, cultura organizațională a companiei. Natura și conținutul său trebuie adaptate la elementele distinctive și specifice fiecărei companii în parte.

Structura acestui instrument consta in:

In prima parte sunt menționate, valorile și principiile de bază care sunt susținute în cadrul organizației respective, ilustrându-se prin intermediul lor, esența idealului moral al acelei întreprinderi. Conduita internă a angajaților, relația firmei cu celelalte părți cointeresate, modul de implementare și complianță sunt alte elemente care pot fi menționate în cadrul unui cod etic. Se va evita folosirea unui limbaj greoi si de tip juridic ci orientat catre formarea si evidentierea de comportamente Aceasta declaratie de asumare va creste valoarea si credibilitatea codului in randul organizatiei cat si in exteriorul acesteia. Exercitiul de stabilire al principiilor si valorilor evenimentului este un exercitiu al intregii echipe. Acestea trebuie sa fie cunoscute si impartasite de toata echipa. Aceste elemente trebuie sa fie interrelationate, sa se intrepatrunda pentru a avea un caracter unitar

Guvernanta. In cea de-a doua parte se va mentiona echipa de conducere, obiectivele si metodele folosite in cadrul proiectelor. Codul etic va face referire la responsbailitatile generale ale echipei de implementare.

Resursele umane – Acest capitol este rezervat descrierii principiilor de resurse umane abordate, a relatiilor de munca si a drepturilor anagajatilor si voluntarilor. Codul va cuprinde principii de resurse umane precum diversitatea, egalitatea de sanse, non-discriminarea si tratamentul corect aplicat. Se vor descrie politicile de transparenta interna si a protejarii vietii private a angajatilor si voluntarilor. Selectia, evaluarea, pregatirea, oportunitatile de promovare si cazurile de incetare a relatiilor de munca vor fi detaliate si puse in evidenta. Se vor prezenta aspectele legate de comunicarea interna, transversala si orizontala. Se vor mentiona de asemenea procedurile in caz de conflict de interese, a folosirii abuzive a functii si a infractiunilor.

Relatia cu stakeholderii

In elaborarea acestei parti se va tine de colaborarea cu stakeholderii firmei: angajati, parteneri, concurenti, beneficiari, finantatori, autoritati publice si alte parti interesate indirect. Se vor detalia masurile de atragere si de intretinere a colaborarii cu stakeholderii bazate pe criterii etice de transparenta, non-discriminare si legalitate. Se vor prezenta practicile anti-monopol si practici anti-concurentiale. Valorile, principiile si asteptarile in cadrul relatiilor parteneriale. Se vor prezenta succint cazurile de conflict de interese, abuz si de disociere precum si cazurile de incetare a relatiilor parteneriale. Se va putea prezenta si crearea de retele, dezvoltarea si sustinerea altor initiative din domeniu ca mijloc de interventie in relatiile cu stakeholderii. Respectul si confidentialitatea datelor personale din cadrul actiunilor sau a relatiei de parteneriat sunt o coordonata a relatiei cu stakeholderii si va fi prezentata in aceasta sectiune.

Transparenta financiara si legala

Prezentarea masurilor asumate pentru a asigura transparenta financiara si legala a evenimentului este un exercitiu de transparenta si de pozitionare fata de toate aspectele mediului legal de lucru, nu doar fata de organele de control. Este o arie delicata si va implica o abordare complexa. Se vor publica rezultate din anii anteriori (unde este cazul) ca element de transparenta. Se va prezenta asumarea rapunderii legale si fiscale a managementului. Se va prezenta modalitatea de control, evaluare si raportare catre interior si catre stakeholderii evenimentului sub aspectul financiar si legal. Angajamentele si masuri de lupta impotriva coruptiei si a altor forme de infractiune se vor prezenta succint. Se vor prezenta masurile de implicare a stakeholderilor in identificarea, prevenirea ci combaterea infractiunilor.

Responsabilitate sociala

Declararea obiectivului general in demersul de responsabilizare a companiei si a asumarii tintelor de indeplinit. Stipularea principiilor de responsabilitate sociala ce le integreaza si a modului cum acestea vor fi sustinute de masurile intreprinse. Argumentarea pe cele patru categorii de indicatori a obiectivelor/tintelor asumate. Se vor prezenta obiectivele asumate de firma, in concordanta cu indicatorilor de responsabilitate sociala. Prezentarea modalitatilor de publicitate si raportare a performantelor de responsabilitate sociala a evenimentului precum si dezbaterea si inglobarea feedbackului din partea stakeholderilor. Integrarea stakeholderilor in demersul de supraveghere a implementarii masurilor de responsabilitate sociala. In acest domeniu al documentului se va prezenta caracterului de integralitate al responsabilitatii sociale, sub aspectul etic al codului de conduita.

Cu toate acestea, un cod etic bine elaborat nu garantează și implementarea cu succes a acestuia. Un impact ridicat asupra adoptării unui cod etic, respectiv asupra dezvoltării unui climat responsabil în cadrul unei companii, îl conferă conducerea acesteia. Probabilitatea ca un cod etic să fie pus în aplicare, crește, pe măsură ce membrii din conducere respectă prevederile acestuia

În concluzie, eficiența unui cod etic, în vederea dezvoltării unui climat etic și responsabil în cadrul unei organizații, nu se bazează doar pe aspecte legate de conținutul acestuia, ci este determinată și de modul în care angajații sunt implicați în dezvoltarea codului, de gradul în care ei reușesc să conștientizeze că acea companie în care lucrează, susține aplicarea unor principii etice, respectiv de modul în care este instituit un sistem eficient de prevenire și/sau sancționare a unui comportament neetic.

ROLUL GUVERNULUI IN CREAREA STRUCTURII NECESARE ORGANIZATIILOR DE A ISI DESFASURA ACTIVITATEA INTR-UN MEDIU CORECT SI COMPETITIV

Asa cum arata un stralucit sociolog francez-Raymond Pollin, în Etique et politique (1968): "Guvernul bun ale carui realizari sunt bune, cel care asigura înfaptuirea efectiva a dreptatii si binelui comun este singurul guvern legitim".

Importanta setarilor impuse de guvernele din fiecare tara au o amprenta directa asupra mediului de afaceri.Incapacitatea sau lipsa vointei politice în asumarea responsabilitatii genereaza multiple efecte ce pun în situatie critica etica afacerii. Birocratia, coruptia, fiscalitatea excesiva, penuria de politici sectoriale stimulative etc., sunt inamici ai economiei libere. Cateodata, efortul de supravietuire a business-ului determina abandonarea codurile de conduita ale deontologiei specifice. Relatia dintre etica afacerii si etica politicii este fundamentala.
Criza de legimitate a puterii are efecte profunde si de durata asupra crizei eticii în afaceri. De aceea, sanatatea morala si calitatea valorilor etice ale unei comunitati conditioneaza calitatea eticii afacerii.

Deoarece la nivel mondial, coruptia este problema care a afectat si afecteaza mediul de afaceri din cat mai multe tari, s-au luat masuri importante ce merita mentionate.

In 1977, dupa scandalul Watergate, congresul americal a aprobat primul act care a considerat coruptia si oferirea de mita un act de crima (Foreign Corrupt Practices Act – FCPA). Dupa acel moment, un numar subtantial de tari au reformat cadrul legal impotriva coruptiei. In ultima perioada, tratatele internationale au jucat un rol important in aceasta dezbatere si majoritatea reformelor din fiecare tara doresc sa compatibilizeze legislatiei unei tari cu cea impusa de organisme ca OECD sau Natiunile Unite. In 2010 in Marea Britanie s-a adoptat UK Bribery Act, iar mai tarziu tari cu o „traditie” in coruptia din mediul privat, precum Rusia si China au adoptat legi care sa interzica astfel de practici.

Exista trenduri globale in ceea ce priveste legislatia care se opune coruptiei:

Sapte din unsprezece tari considera mita un act criminal, precum Rusia, China, Chile si Peru, iar tari precum Spania, Israel, Iranda au introdus schimbari in legislatie pentru a clarifica diverse aspecte. Acest lucru reflecta natura internationala in crestere a afacerilor si faptul ca legislatiile anterioare erau create in asa fel incat sa acopere coruptia domestica.

Introducerea conceptului de raspundere corprativa. Mai multe tari (Turcia, Slovacia, Spania, Chile, Luxembourg) au adoptat masuri care sa stabileasca raspunderea persoanelor juridice pentru infractiunile de coruptie. Exista si tari precum Rusia care au stabilit doar raspundere administrativa.

Penalitatie si sanctiunile stabilite de Rusia, Israel,Spania,Regatul Unit pentru coruptie includ amenzi foarte mari sau chiar inchisoare, precum si interdictia de a ocupa anumite pozitii in sectorul public.

Principiul extra-teritoriului este incorporat in multe legi si presupune ca mita data intr-o alta tara fata de tara de resedinta se pedepseste in tara unde compania a fost inregistrata initial.

Guvernul este responsabil de a crea pilonii necesari mediului privat de a se dezvolta sanatos si a pune in aplicare principiile etice stabilite in codul de conduita etica.

Guvernul a  conștientizat că obiectivul de creștere economică pentru următorii ani nu va fi posibil fără o creștere a fluxului investițional, încurajarea și dezvoltarea unui mediu de afaceri atractiv, reducerea birocrației prin simplificarea procedurilor legislative și administrative aferente dezvoltării de noi afaceri, cât și a celor existente deja.

Cadrul legal reglementat de stat intra in sfera conformitatii. Prin urmare, pentru toate organizațiile, o parte a normelor de etică, să le spunem "tehnice", este oricum prezentă în lege și evoluția acestor norme este dictată de realitățile specifice domeniului în care activează. Cadrul legal este necesar dar nu suficient pentru mediul privat deoarece sunt multe domenii care nu beneficiaza de aceleasi incurajari legislative.

Exista in Romania reglementări generale, precum cele din Codul Penal, legea societăților comerciale, legea privind combaterea concurenței neloiale (11/1991) sau numeroase acte normative ce prevăd obligația de respectare a normelor de etică profesională în desfășurarea unor diverse activități (cu titlu de exemplu sunt actele normative referitoare la utilizarea fondurilor europene dar și diferite acorduri internaționale). Vom regăsi, de asemenea, publicate în Monitorul Oficial, numeroase coduri de etică sau deontologice specifice unor diverse profesii (contabil, evaluator, farmacist, auditor etc). Se găsesc și obligații ale unor tipuri de furnizori (de exemplu furnizorii de servicii sociale) de a-și defini un cod de conduită. In schimb, nu se poate vorbi de existența unui astfel de set de norme de etică de sine stătătoare, generale și obligatorii.

Existența unui set minimal general aplicabil de norme etice poate constitui o bună baza de construcție a unui climat de afaceri caracterizat de etică dar și de o competiție onestă. Nu trebuie ignorat faptul că, în diverse industrii, legiuitorul a încurajat adoptarea unor coduri de conduită specifice, iar acest lucru s-a întâmplat, cu un efect pozitiv demn de luat în seamă. Prin urmare, ambele soluții sunt posibile, ele fiind complementare.

Un exemplu este industria serviciilor societății informaționale în care legislația specifică face referire la codurile de conduită. Un exemplu este și codul deontologic specific multor profesii care interacționează direct cu persoane fizice cărora le furnizează anumite servicii.

CAPITOLUL 3

Dileme etice in afaceri

Dilemele etice pot fi definite ca situații neclare, probleme care îi pun în încurcătură pe cei care iau decizii, în dorința de a echilibra performanțele economice și cele sociale. Cele mai multe dileme etice în afaceri apar în următoarele domenii:

marketing: reclama, publicitatea, ambalajul produsului;

aprovizionare: favoruri din partea furnizorilor;

producție: calitatea materiilor prime și a produselor finite, costurile;

resursele umane: angajare, salarizare, motivare, evaluare, promovare.

Cea mai dificilă situație pentru manageri o reprezintă existența dilemelor etice. O dilemă etică se naște când toate alternativele posibile din cercetările efectuate au o consecință negativă în plan social. Bunul sau răul nu poate fi precizat și clar identificat. În primul rând dilemele etice sunt generate de raportul dintre performanțele sociale și cele economice, realizarea echilibrului fiind deosebit de dificil, mai ales în condițiile inexistenței unei informații complete care să poată crea o imagine globală asupra dimensiunilor economice a angajamentelor sociale precum și a consecințelor sociale generate de un comportament pur economic. Este și cazul revendicărilor pe care le pretind unele minorități “grupuri de presiune dedicate unei singure cauze care o consideră de o moralitate incontestabilă; nu urmăresc să obțină sprijinul majorității și nici măcar să o atragă, căci astfel s-ar putea să fie nevoie să recurgă la compromisuri”.

Desi nu exista o formula universala pentru a rezolva dilemele etice, un anumit cadru de organizare a gandirii este absolut necesar. Analiza pozitiei tuturor celor implicati ofera uneltele de care este nevoie pentru a putea analiza diferitele elemente si a formula o decizie. Este necesara intocmirea unei liste a tuturor partilor ce pot fi afectate de respectiva decizie de afaceri, urmand a fi totodata evaluate daunele si beneficiile acestei actiuni asupra tuturor celor implicati. Urmatorul nivel de analiza determina drepturile si responsabilitatile fiecareia dintre partile afectate.

După Robert C.Solomon, sunt distinse mai multe nivele ale eticii afacerilor:

– nivelul microeticii, care cuprinde regulile schimbului echitabil intre indivizi;

– nivelul macroeticii, care se referă la regulile instituționale sau culturale ale comerțului pentru o intreagă societate („lumea afacerilor”);

– nivelul molar al eticii afacerilor, care este preocupat de unitatea de bază a comerțului, respectiv corporația.

Micro-etica afacerilor desemnează o porțiune foarte mare din etica tradițională: natura promisiunilor și alte obligații; natura feluritelor drepturi individuale, intențiile; consecințele faptelor și alte implicații ale acțiunilor individuale. O caracteristică a microeticii afacerilor este ideea schimbului echitabil și o dată cu aceasta, noțiunea de salariu echitabil, de negociere corectă, ca și ideea de „afacere bună” pentru ambele părți.

Macro-etica reprezintă problemele majore referitoare la justiție, legitimitate și natura societății, adică la teme care alcătuiesc filosofia politică și socială ale afacerii.

Nivelul molar al eticii afacerilor este compatibil cu intrebări referitoare la rolul corporațiilor in societate și la rolul individului in corporație. Unitatea molară redă problema responsabilității sociale a fiecărui membru al corporației-adică rolul corporaiei intr-o societate mai vastă și in același timp, problema responsabilităților limitate ale locului de muncă – adică rolul individului in corporație.

Conceptul principal al unei însemnate părți din etica afacerilor este cel de responsabilitate socială, concept care in opinia lui Milton Friedman a fost transpus in celebra formulă:”responsabilitatea socială a afacerilor este de a-și mări profiturile”. In viziunea modernă, conceptul de responsabilitate sociala, vazut ca un concept cheie al eticii afacerilor, este o notiune morala care coaguleaza atat ideea unor virtuți particulare implicate in aceasta sferă a vieții (onestitatea, reciprocitatea, interesul mutual, utilitatea) cât și ideea că există capacități și disponibilități sociale și morale pe care le are corporația insăși. Subiectul predilect, de suprafață, al eticii afacerilor il reprezintă scandalurile financiare și „imbogățirea peste noapte” a unora, dar temele reale și semnificative, de adâncime, sunt, evident, mult mai diversificate. In acest context, Richard T.De George distinge intre probleme micro-morale și macro-morale și consideră că, in genere, problemele eticii afacerilor, luate intru-un cadru dat și raportate la un sistem economic, cel al capitalismului actual, pot fi impărțite in șase categorii:

– Determinarea corectitudinii distribuirii resurselor, acțiune care vizează fundamentele dreptății distributive (alocarea resurselor și a veniturilor să se facă în funcție de merit, nevoi, efort, abilitate etc.).

– Al doilea set de probleme vizează principiul clar circumscris al dreptății la cazuri particulare. Aceasta inseamnă că anumite „cazuri dificile” ce pun probleme morale se pot rezolva prin dezbateri și discuții.

– Categoria a treia de probleme morale din domeniul afacerilor se referă la conflictul dintre diferite valori (liberatate, dreptate, egalitate, bunăstare, securitate personală, productivitate, merit, eficiență etc.).

– Al patrulea tip de probleme morale apare ca urmare a dezvoltarii intuițiilor morale și a sarcinii de a le aplica la practicile anticipate anterior. Astfel, segregarea rasială și discriminarea in muncă bazată pe criterii de sex sau rasă, sunt practici considerate acum imorale, care, cu mult timp inainte nu erau evaluate in acest mod.

– A cincea categorie de probleme morale este cea creată de consecințele pe care le aduc cu ele noile produse tehnologice, inclusiv tehnicile societății informaționale si cele de manipulare genetică. Există astăzi posibilitatea de a distruge rasa umană ca și mediul inconjurător astfel incât el să nu mai poată fi suportul generațiilor viitoare. De asemenea, in afacei exista posibilitatea de a se consuma resursele naturale neregenerabile.

– Categoria a șasea de probleme micro și macro-morale cuprinde modul in care se aplică valorile morale acceptate in chip obișnuit și se referă la interdicțiile care se impun in conducerea afacerilor și a intreprinderilor. In aceasta categorie, de exemplu, includem minciuna și furtul, luarea de mita și alte comportamente care constituie acte imorale. Richard T.de George subliniază că: „asta nu inseamnă că vom intâlni peste tot in afaceri numai acte morale, iar unde etica nu este autoimpusă, ea trebuie săfie impusă din afară prin sancțuni adecvate pentru a proteja binele general”.

Dupa profesorii William H.Show și Vincent Barry, problemele tipice eticii afacerilor sunt:

– este obligată o firma, să ajute in lupta cu problemele cu care se confruntă societatea (cum ar fi inegalitățile de venit, sărăcia, poluarea și ruina urbană)?

– este legitim dreptul angajaților de a se folosi de pozițiile pe care le dețin in interiorul firmelor pentru a-și avansa propriile interese? Sunt practicile bazate pe folosirea unor informații privilegiate imorale?

3.2. Studiu de caz asupra licitatiilor publice din Romania din perspectiva etica a companiilor

Un studiu de caz interesant si foarte actual care exemplifica dilemele etice prezentate mai sus este cazul licitatiilor publice.

Achiziționarea de bunuri și de servicii prin organizarea de licitații publice este obligatorie pentru bunurile și, respectiv, serviciile de același fel, a căror valoare totală pentru satisfacerea necesităților persoanei juridice achizitoare pe un întreg an bugetar este de peste 500 milioane lei.

Dimensiunea sectorului de achizitii publice din Romania ste estimată de către Comisia Europeană la 16,5% din PIB-ul UE. Armonizarea procedurilor de achiziții publice la nivelul Uniunii Europene este un deziderat important al pieței comune europene.

Legislația europeană a încurajat și încurajează concurența între firme prin utilizarea de proceduri de selecție transparente. De asemenea, legislația europeană conține prevederi de acțiune coercitivă împotriva autorităților contractante care nu-și îndeplinesc obligațiile.

Etapele unei licitatii publice sunt:

Procedura de licitație deschisă se desfășoară, de regulă, într-o singură etapă. Autoritatea contractantă are dreptul de a decide organizarea unei etape suplimentare de licitație electronică, caz în care are obligația de a anunța această decizie în anunțul de participare și în documentația de atribuire.

Licitația deschisă se inițiază prin transmiterea spre publicare a unui anunț de participare prin care se solicită operatorilor economici interesați depunerea de oferte.

Orice operator economic interesat are dreptul de a solicita și de a obține documentația de atribuire. Autoritatea contractantă are obligația de a pune documentația de atribuire la dispoziția operatorului economic cât mai repede posibil, într-o perioadă care nu trebuie să depășească 4 zile de la primirea unei solicitări din partea acestuia. Operatorul economic interesat are obligația de a întreprinde diligențele necesare, astfel încât respectarea de către autoritatea contractantă a perioadei legale să nu conducă la situația în care documentația de atribuire să fie pusă la dispoziția sa cu mai puțin de două zile înainte de data limită de depunere a ofertei.

Orice operator economic interesat are dreptul de a solicita clarificări privind documentația de atribuire. Autoritatea contractantă are obligația de a răspunde, în mod clar, complet și fără ambiguități, cât mai repede posibil, la orice clarificare solicitată, într-o perioadă care nu trebuie să depășească, de regulă, 3 zile lucrătoare de la primirea unei astfel de solicitări din partea operatorului economic. Autoritatea contractantă are obligația de a transmite răspunsurile – însoțite de întrebările aferente – către toți operatorii economici care au obținut documentația de atribuire, luând măsuri pentru a nu dezvălui identitatea celui care a solicitat clarificările respective. Autoritatea contractantă are obligația de a transmite răspunsul la orice clarificare cu cel puțin 6 zile înainte de data limită de depunere a ofertei. In cazul în care operatorul economic nu a transmis solicitarea de clarificare în timp util, punând astfel autoritatea contractantă în imposibilitate de a respecta termenul legal, aceasta din urmă are, totuși, obligația de a răspunde la solicitarea de clarificare în măsura în care perioada necesară pentru elaborarea și transmiterea răspunsului face posibilă primirea acestuia de către operatorii economici înainte de data limită de depunere a ofertelor.

Autoritatea contractantă are obligația de a deschide ofertele la data și locul indicate în anunțul de participare. P.l.d. este reglementată de O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.

SEAP este o platformă electronică care asigură transparența procesului și procedurilor de achiziții publice. Conform legii, toate autoritățile contractate sunt obligate să se înscrie în SEAP și să publice anunțurile de intenție, participare și atribuire pentru procedurile proprii. Acest lucru înseamnă că o autoritate contractantă care nu are un calculator cu internet este deja în afara legii.

In Romania, exista mai multe „practici” ale companiilor care incalca principiile etice in afaceri atunci cand participa la licitatii. Din pacate, acest lucru se intampla deoarece se profita de actualul cadrul legal strict al licitatiilor, din acest motiv autoritatile contractante se confrunta cu urmatoarele situatii:

Tabelul nr. 6 – Practici de incalcare ale principiilor etice in cazul licitatiilor publice, Sursa:

Unele din probleme mentionate mai sus vor fi solutionate prin aplicarea directivelor publicate pe site-ul Parlamentului European la data de 15 ianuarie 2015, ce vor fi implementate in legislatia din Romania pana la sfarsitul anului. Noile reguli UE privind licitatiile publice si contractele de concesionare vor asigura o mai buna calitate si un raport mai bun calitate-pret atunci cand autoritatile publice vor cumpara sau inchiria activitati, bunuri sau servicii. Aceste reguli vor facilita accesul firmelor mici si mijlocii la licitatii si vor include prevederi mai stricte privind subcontractarea.

Se va permite autoritatilor contractante sa ia in considerare in locul criteriului pretul cel mai scazut, criteriul „whole life-cycle cost”, care arata costul real al unui proiect pe care trebuie sa il suporte autoritatea contractanta si pe care castigatorul licitatiei, contractorul il are de suportat.

In acest mod, companiile sunt obligate la transparenta si la o previzionare cat mai reala a resurselor.

De asemenea, prin schimbarea paradigmei și prin promovarea criteriului privind oferta cea mai bună din punct de vedere tehnicoeconomic legiuitorul european responsabilizează autoritățile contractante încurajându-le să achiziționeze produse competitive, dar obligândule să facă un exercițiu în plus de definire a criteriilor tehnice care trebuie să fie luate în considerere la selecție și a ponderii acestora în raport cu prețul.

CONCLUZII SI RECOMANDARI MEDIULUI ETIC DIN ROMANIA

In Romania, conceptul de etica in afaceri este destul de nou. Piata nu este suficient de matura, insuficienta legislativa si opusul ei, suprareglementarea, permit specularea ambiguitatilor legislative si ingreuneaza crearea unui spatiu al normelor si practicilor etice in afaceri. Numai anul trecut, in 2014, au fost emise 94 de ordonante de urgenta, iar in total sunt peste 14.000 de acte normative ce trebuie respectate.

Cele mai multe din problemele mediului romanesc de afaceri se nasc in zona de intersectie dintre politic si afaceri: coruptie, conflicte de interese, ambiguitatile ramase in probleme precum controlul averilor, lobby-ul, sponsorizarea partidelor politice.

Se pot identifica trei surse majore de probleme etice in mediul romanesc de afaceri:

interventii ale statului pe piata, constand in facilitati acordate anumitor agenti economici (subventii, scutiri sau reesalonari de datorii), incertitudine legislativa, interventii pe piata financiara si in politicile de preturi pentru utilitati si unele produse de baza;

in raportul dintre producatori si consumatori, practicile corporatiste neloiale sau la limita legalitatii, practicile de cvasi-monopol ale unora din marile companii si ale distribuitorilor de utilitati publice;

practicile din raporturile angajat-angajator (munca la negru, salarii sub venitul minim, discriminare sau alte forme de abuz asupra angajatilor).

Exista in schimb, in Romania si structuri care promoveaza principiile etice in organizatii.

In 2013 a fost creat proiectul „Umanager”, de susținere a eticii în afaceri și de creștere a gradului de încredere a tinerilor întreprinzători în parteneri și în mediul de afaceri autohton. Proiectul a fost creat de Steven van Groningen, Silviu Hotăran,Septimiu Postelnicu și Wargha Enayati, patru dintre cei mai cunoscuți reprezentanți ai comunității de business din România.

In 2008 a fost creat si Centre for Advanced Research in Management and Applied Ethics Smart Solutions & Support, centrul care se ocupa de consultanta si training pentru firmele din Romania care doresc sa implementeze un sistem etic in organizatie.

Toate aceste eforturi sunt sustinute de Camerele de Comert si Industrie din Romania care organizeaza periodic la nivel de judet sau la nivel national conferinte care au ca subiect Etica in Afaceri.

In opinia mea, pentru a crea un mediu de afaceri integru si de succes in Romania care sa poata atrage curand cat mai multi investitori ar trebui continuate si implementate urmatoarele lucruri:

Legislatia anti-coruptie trebuie sa continue si sa implice in discutii cat mai intense comunitatea de afaceri din Romania.

Trebuie sa se stabileasca un cadru de reglementar clar si transparent pentru a se putea dezvolta un climat etic pentru tot mediu privat din Romania, care sa se reflexte atat la nivel de companie cat si la nivel macroeconomic. Acest cadru trebuie sa includa si sanctiuni in caz de abateri de la normele etice.

Consider necesara implementarea unui cod etic in companii, deoarece acesta este instrumentul necesar crearii unui climat responsabil in interiorul unui companii, ajutand angajatii in lucrul de zi cu zi dar si pentru exteriorul unei organizatii, atunci cand membrii din conducere au de luat decizii strategice.

Simpla implementare a unui cod etic in companii nu este suficienta daca nu este sustinuta cel putin anual cu cursuri speciale de etica, prin care angajatii sa constientizeze importanta luarii deciziilor pe baza principiilor etice in afaceri si a valorilor organizatiei.

Aceste cursuri ar trebui implementate si in scolile economice si in facultati pentru a modela in timp comportamentul viitorilor antreprenori sau angajati.

Cert este faptul că și în context european se configurează un consens tot mai deplin asupra importanței eticii în afaceri, fie că e vorba de studenți, profesori, funcționari guvernamentali sau consumatori, dar mai ales de firmele comerciale. În mai toate universitățile din Europa s-au introdus în ultimii ani cursuri de etică în afaceri; numărul articolelor publicate în presă pe teme de business ethics a crescut enorm. O dovadă a vitalității eticii în afaceri este și faptul că, în pofida scurtei sale istorii de până acum, acest domeniu a cunoscut în numai ultimele două decenii evoluții tematice și conceptuale sesizabile, mai ales sub influența efectelor procesului de globalizare și a noului concept de sustenabilitate încercând să scoatem în evidență modificările de perspectivă asupra eticii în afaceri pe care le sugerează.

Etica in antreprenoriat este despre oameni si cu cat relatiile dintre ei vor fi incurajate sa se bazeze pe valori solide precum respectul, integritatea, onostitatea, poartea spre success se va deschide si pe plan economic, iar acest lucru va aduce un enorm beneficiu acestei tari.

Bibliografie:

Aiginger, K. „Competitiveness: From a Dangerous Obsession to a Welfare Creating Ability with Positive Externalities”, Journal of Industry, Competition and Trade, 6, (2), 2006

Ariely, D. „Irațional în mod previzibil”, Editura Publica, București, 2010;

Bibard, L. „Capitalismul și etica sa”, în Frontiere etice ale capitalismului, Ed. Dăianu, D. și Vrânceanu, R., Editura Polirom, Iași,2006

Crane, Andrew et Matten, Dirk, „Business Ethics, A European Perspective”, Oxford University Press, 2004

Dan Crăciun, Vasile Morar, Vasile Macoviciuc, „Etica afacerilor”, Editura Paideia, București, 2005

Held, McGrew, “Global Transformations: Politics, Economics and Culture”, Ed. First Edition, SUA, 1999

Ionescu, Gh. Gh. și Vădăsan, I., „Etica afacerilor”, Editura Universității de Vest, Timișoara; 2005

Ionescu, Gh. Gh., Bibu, N. și Munteanu, V. „Etica în afaceri”, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2006.

Mathis, Robert L.; Panaite, C. Nica „Managementul resurselor umane”, Ed. Economică, 1997

Popa, I.; Filip, R., „Management international”, Ed. Economică, București, 1999

Pup, A. „O abordare tridimensională a evoluției eticii în afaceri (II) considerente teoretice și particularități naționale”, în Lucrările sesiunii de comunicări științifice a doctoranzilor în economie. România și provocările crizei economice. Răspunsul tinerilor economiști, Ediția I, Editura Universității din Oradea, 2010

. R.T.De Goerge, „Business Ethics”, 3 rd Ed., Macmillan, New York, 1990

Sandu, A „Etica si deontologie profesionala”, Editura Lumen, Iasi, 2002

Solomon, C. Robert, „Morality and the Good Life”, New York, McGraw – Hill, 2000

Vrânceanu, R. „Frontiere etice ale capitalismului” , Editura Polirom, Iași, 2006

. Zig Ziglar, „Arta vânzării”, Editura Amaltea, București, 2002

Resurse electronice:

https://helda.helsinki.fi/bitstream/handle/10138/39649/Masters%20Thesis.pdf?sequence=3

http://eatonak.org/IPE501/downloads/files/Hirst_and_Thompson.pdf

http://ita.doc.gov/goodgovernance/adobe/bem_manual.pdf

http://www.chevron.com/documents/pdf/chevronbusinessconductethicscode.pdf

http://www.ethics.org/downloads/2013NBESFinalWeb.pdf

http://web.tepper.cmu.edu/ethics/whybizethics.pdf

http://media.corporate-ir.net/media_files/irol/10/101801/corpgov/CODEOFCONDUCT.pdf

http://umanager.ro/despre-umanager/

https://users.ics.aalto.fi/praiko/Anna_Hiironen/Hiironen_thesis.pdf

http://staff.lib.msu.edu/nicho147/Research/fulltext.pdf

http://steconomiceuoradea.ro/anale/volume/2005/economie-si-administrarea-afacerilor-internationale/22.pdf

http://www.myjob.ro/audit-organizational/rezultate-studiu-etica-in-afacerile-din-romania.html

http://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/2010-01/14_LAURENTIA_GEORGETA_AVRAM.pdf

http://eticaeconomic.blogspot.ro/2015/03/globalizarea-si-etica-in-afaceri.html

http://www.polity.co.uk/book.asp?ref=9780745614991

http://www.societal.ro/useruploads/comuplds/reper21/ghid_cod_de_etica_si_conduita.pdf

http://expertforum.ro/wp-content/uploads/2014/06/Raport-achizitii-publice-2.pdf

http://www.juridice.ro/wp-content/uploads/2013/03/Raport.pdf