Notiuni Introductive Privind Piata Interna a Uniunii Europene

Noțiuni introductive privind piața internă a uniunii europene

I.1. Piața internă – considerații generale

Piața internă a Uniunii Europene este o piață unică. Aceasta asigură libera circulație a bunurilor, serviciilor, capitalurilor și persoanelor. Mai mult de atât, cetățenii europeni sunt liberi să locuiască, să lucreze, să studiezee și nu în ultimul rând, să facă afaceri.

Încă din 1993, de când a fost înființată, aceasta a evoluat vizibil. A devenit mai deschisă pentru mediul concurențial, a asigurat noi locuri de muncă și a determinat prețuri accesibile pentru consumatori. Cetățenii și întreprinderile nu pot profit ape deplin de avantajele pieței unice datorită reglementărilor care stau în calea acestui lucru, însă Uniunea Europeană acționează în direcția simplificării acestora.

Art.9 din Tratatul de la Roma ( 1958 ) spune că această comunitate are la bază o uniune vamală care va acoperi întregul comerț cu bunuri și care va implica totodată interzicerea taxelor vamale la importul și exportul de produse între Statele Membre, dar și a altor taxe cu un efect echivalent. În 1985 este lansat proiectul definitivării pieței unice europene, Actul Unic European fiind adoptat în iunie 1985 și ratificat între anii 1986-1987. Acesta a intrat în vigoare de la 1 iulie 1987. Până la 1 ianuarie 1993, ținta era desăvârșirea pieței unice interne. Au existat argumente aduse în favoarea pieței interne unice. Printre acestea se numără presiunile concurențiale din partea Statelor Unite ale Americii și Japoniei, numeroase aspecte politice, valorificarea economiei de scară, potențarea pieței financiare europene și nu în ultimul rând, valorificarea potențialului economiei ce era bazat pe informație.

Obiectivele pieței interne unice se impart în mai multe categorii.

Obiectivul central al acesteia a constat în stabilirea unui spațiu fără frontiere, în care să fie asigurată circulația bunurilor, a forței de muncă, a serviciilor și a capitalurilor, până la data de 31 decembrie 1992.

Obiectivul economic era în strânsă legătură cu obiectivul social, bazându-se pe dezvoltarea sentimentului că europenii pot circula, munci și studia acolo unde își doresc.

Obiectivul operational prevede trecerea de la regula unanimității la majoritatea calificată în problemele de armonizarea legislațiilor.

Alte obiective ale PIU sunt:

Coeziunea economică;

Armonizarea politicilor sociale;

Cooperarea monetară.

Uniunea Europeană dobândește personalitate juridică, prin Tratatul de la Lisabona (art. 46A, „Dispoziții finale”, din Modificări la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene). Tratatul privind Uniunea Europeana este impatrit in 6 titluri.

Potrivit articolului 2 privind ,,Obiectivele Uniunii” acestea sunt:

,, 1. Scopul Uniunii este de a promova pacea, valorile sale și bunăstarea popoarelor sale.

2. Uniunea oferă cetățenilor săi un spațiu de libertate, securitate și justiție, fără frontiere interne, în cadrul căruia libera circulație a persoanelor este garantată împreună cu măsurile adecvate privind controalele la frontierele externe, azilul, migrația, prevenirea și combaterea fenomenului infracțional.

3. Uniunea instituie o piață internă. Aceasta acționează pentru dezvoltarea durabilă a Europei, întemeiată pe o creștere economică echilibrată și pe stabilitatea prețurilor, pe o economie socială de piață foarte competitivă, care tinde spre ocuparea întregii forțe de muncă și spre progres social, precum și pe un nivel înalt de protecție și de îmbunătățire a calității mediului. Uniunea promovează progresul științific și tehnologic.

Uniunea combate excluderea socială și discriminările și promovează justiția și protecția socială, egalitatea între femei și bărbați, solidaritatea între generații și protecția drepturilor copilului.

Aceasta promovează coeziunea economică, socială și teritorială, precum și solidaritatea între statele membre. Uniunea respectă bogăția diversității sale culturale și lingvistice și veghează la protejarea și dezvoltarea patrimoniului cultural european.

3bis. Uniunea instituie o uniune economică și monetară a cărei monedă este euro.

4. În relațiile cu restul comunității internaționale, Uniunea își afirmă și promovează valorile și interesele și contribuie la protejarea cetățenilor săi. Aceasta contribuie la pacea, securitatea, dezvoltarea durabilă a planetei, solidaritatea și respectul reciproc între popoare, comerțul liber și echitabil, eliminarea sărăciei și protecția drepturilor omului, și în special a drepturilor copilului, precum și la respectarea strictă și dezvoltarea dreptului internațional, inclusiv respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite.

5. Uniunea își urmărește obiectivele prin mijloace corespunzătoare, în funcție de competențele care îi sunt atribuite prin tratate ”. ( Modificările aduse Tratatului asupra Uniunii Europene-Tratatul de la Lisabona, ,,Drept Comunitar al Uniunii Europene”, Prof. univ. dr. Augustin Fuerea).

Conform Tratatului de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeana si a Tratatului de instituire a Comunitatii Europene (Tratatul de la Lisabona), stabileste ca Uniunea instituie o piata interna. Aceasta actioneaza pentru o dezvoltare de durata a Europei, fiind intemeiata pe o crestere economica echilibrata si pe stabilirea preturilor, pe o economie de piata competitiva, care aspira spre ocuparea intregii forte de munca si spre progres social, si in acelasi timp pe un nivel inalt de protective si de imbunatatire a calitatii mediului.

I.2. Libera circulație a mărfurilor

Conform Actului Unic European, au fost instituite patru libertăți fundamentale ale Uniunii Europene: libera circulație a mărfurilor, libera circulație a persoanelor, libera circulație a serviciilor și libera circulație a capitalurilor.

Pentru a localiza teritorial spațiul de liberă circulație a mărfurilor trebuie să ținem cont de:

Spațiul pieței interne format din teritoriul celor 27 de state membre în UE.

Spațiul Uniunii Economice și Monetare care cuprinde teritoriul statelor membre în UE care au introdus moneda unica EURO (Austria, Belgia, Cipru, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Spania, Slovenia și Slovacia).

Libera circulație a mărfurilor este reglementată de dispozițiile Tratatului de la Roma de constituire a Comunităților Europene ( art.6-12; art.30-37; art 85-86 și art 92-96). Așadar, art.7 din Tratat definește Piața Internă a Comunităților drept ,, o zonă fără frontiere interne, în care este asigurată libera circulație a bunurilor, persoanelor, serviciilor și capitalului. Toate controalele și verificările sistematice necesare asigurării conformității cu regulile au loc pe piață și nu la frontierele naționale”. Conform art.6 din Tratat, este interzisă orice fel de discriminare pe bază de naționalitate, atât între statele membre, cât și între cetățenii acestora. Pentru realizarea scopurilor prezentate s-a avut in vedere urmatoarele:

interzicerea intre statele membre a taxelor vamale si a altor taxe cu acelasi caracter ;

pentru comertul dintre statele membre si statele terte adoptarea unui tarif vamal comun;

interzicerea tuturor restrictiilor cantitative sau masuri cu efect echivalent;

reorganizarea monopolurilor comerciale de stat.

Uniunea Vamala

Conform art. 9(23) din Tratatul CE acesta spune ca, Comunitatea isi pune baza pe o uniune vamala care cuprinde ansamblul schimburilor de marfuri si care include interzicerea intre statele membre a tarifelor vamale la import si export si a celorlalte taxe cu acelasi efect ca si adoptarea unui tarif vamal comun in relatiile lor cu tarile terte. Uniunea vamala reprezinta realizarea pietei comune si s-a finalizat odata cu trecerea perioadei de tranzitie, si anume in iulie 1968.

Conform art. 12(25) din Tratat, statele membre se abtin sa introduca intre acestea noi taxe vamale la import si export sau taxe cu efect echivalent si sa le mareasca pe acelea care vor fi aplicate in relatiile lor comerciale reciproce. În ceea ce privește termenul de taxe cu caracter echivalent putem preciza că Tratatul de la Roma nu definea conceptul de taxe cu acest caracter echivalent, rolul acesta revenindu-i ulterior Curții de la Luxemburg, care a stability că in această categorie a taxelor cu effect echivalent intră indifferent de denumire sau modalitate de aplicare care, dacă se aplică in mod special unui produs importat dintr-un stat membru in dezavantajul produselor similare autohtone, prin alterarea prețului, are același efect asupra liberei circulații a mărfurilor ca taxele vamale.

Mai putem preciza că nu toate taxele impuse in relațiile de import-export dintre statele membre sunt considerate taxe cu efect identic celor vamale. Drept exemplu nu vor fi considerate ca având același efect cu cele vamale următoarele categorii de taxe:

– taxele ce fac parte din sistemul general național de taxe ale unui stat membru, în condițiile în care acestea sunt aplicate fără discriminare tuturor mărfurilor, indigene sau străine;

– taxele ce constituie contravaloarea unor servicii efectuate atunci când valoarea taxei este proporțională cu serviciul respectiv;

– taxele stabilite pe baza unei măsuri legislative comunitare pentru anumite servicii efectuate, dar numai în anumite condiții care trebuie cumulativ îndeplinite:

1.taxele nu depășesc valoarea serviciilor;

2.măsurile de verificare și taxare sunt uniforme și obligatorii pe întreg teritoriul Comunității;

3.taxele sunt stabilite in interesul general al Comunității;

4.serviciul asigurat este de natură să stimuleze libera circulație a mărfurilor.

Tariful Vamal Comun

Realizarea uniunii vamale presupune in mod cert si stabilirea unui tarif vamal comun in relațiile cu țările terțe, care este impus la granițele uniunii. Tariful vamal comun, adoptat la nivel comunitar, a înlocuit tariful vamal adoptat de către autoritățile naționale ale fiecărui stat membru. Din asta rezultă ca orice marfă care urmează să intre pe teritoriu comunitar dintr-un stat terț va fi supusă tarifului vamal comun, indifferent de țara membră a Uniunii prin care are loc intrarea mărfii respective. Acest tarif vamal comun il aplică autoritățile vamale naționale ale statelor pe teritoriul cărora mărfurile intră in Uniune.

Tariful vamal comun este reglementat de dispozițiile art. 18-29 ale Tratatului de la Roma constituind CEE și este stabilit prin Regulamentul adoptat în domeniu la data de 7 septembrie 1987. Regulamentul nr. 2658/87 din 23 iulie 1987 a suferit mai multe modificări prin Regulamentul 1228/2000 din 31 mai 2000 al Consiliului, prin Regulamentul 1264/2000, nr.2265/2000, nr.2559/2000 ale Consiliului. Tariful vamal comun este obligatoriu pentru toate statele membre, acestea neavând dreptul să intervină pentru a stabili taxe vamale sau taxe cu efect echivalent pentru mărfurile provenind din statele terțe.Uneori Tariful Vamal Comun diferă în funcție de țara de origine și de scopul importării produsului, existând anumite regimuri derogatorii și preferențiale.

Tariful Vamal Comun cuprinde:

Nomenclatura Combinată a mărfurilor;

orice altă nomenclatură care se bazează parțial sau integral pe Nomenclatura Combinată sau care adaugă alte subdiviziuni la aceasta și care este stabilită prin dispoziții comunitare care reglementează domenii specifice în vederea aplicării măsurilor tarifare referitoare la schimburile cu mărfuri;

taxele vamale convenționale sau autonome normale aplicabile mărfurilor cuprinse în Nomenclatura Combinată;

măsurile tarifare preferențiale cuprinse în acordurile pe care Uniunea le-a încheiat cu anumite țări, teritorii sau grupuri de țări sau de teritorii din afara spațiului vamal comunitar;

măsurile tarifare preferențiale adoptate de către Uniune în mod unilateral, față de anumite țări sau teritorii sau grupuri de țări sau de teritorii din afara spațiului vamal comunitar;

măsurile autonome care prevăd reducerea sau exonerarea de taxe vamale aferente anumitor mărfuri;

regimurile tarifare preferențiale definite pentru anumite mărfuri datorită naturii sau destinației lor finale în cadrul măsurilor menționate la lit. c-f sau h;

alte măsuri tarifare prevăzute de legislația agricolă sau comercială sau de alte dispoziții comunitare.

În final putem spune că in cazul în care un stat a impus o taxă care nu va fi acceptată de dreptul comunitar, acesta va fi obligat să o restituie.

Interzicerea restricțiilor cantitative și a măsurilor cu efect echivalent

Tot din categoria măsurilor adoptate pentru realizarea liberei circulații, face parte și interzicerea restricțiilor cantitative sau a măsurilor cu efect echivalent. Restricțiile cantitative la import sunt interzise între statele membre, acest lucru aplicându-se și măsurilor cu efect echivalent. Mai mult decât atât, restricțiile cantitative la export, dar și măsurile cu efect echivalent sunt interzise între statele membre.

În cadrul literaturii de specialitate s-a concretizat faptul că prevederile și practicile administrative ce restrâng importul sau exportul, afectând aceste activități, dețin valoarea măsurilor cu efect echivalent al unei restricții cantitative, însă, nu dețin și valoarea măsurilor care se aplică în mod egal importatorilor și exportatorilor de produse indigene.

Conform Curții de Justiție de la Luxemburg, măsurile cu efect echivalent cu cel al restricțiilor cantitative sunt definite ca fiind ,, toate regulile comerciale adoptate de statele membre care pot împiedica direct sau indirect, actual sau potențial, comerțul intracomunitar.”

Este introdusă o excepție la principiul de bază și este adus în prim plan faptul că nu sunt împiedicate interdicțiile sau restricțiile în ceea ce privește importul, exportul sau tranzitul, fiind justificate de rațiuni de mortalitate publică, de securitate publică, de protejare a sănătății, de protejare a sănătății și vieții persoanelor și animalelor, de protejare a tezaurelor naționale cu valoare artistică, istorică, sau nu în ultimul rând, putând fi justificate de rațiuni de protejare a proprietății industriale sau comerciale.

În cele din urmă, interdicțiile sau restricțiile prezentate nu trebuie să fie considerate ca fiind un mijloc de discriminare arbitrară, sau o restricție deghizată în comerțul dintre Statele Membre.

Reorganizarea monopolurilor cu caracter comercial

Această reorganizare a monopolurilor cu caracter comercial are în vedere posibilitatea statelor membre să acorde unei întreprinderi sau unei instituții de stat drepturi exclusive asupra importurilor și exporturilor, prin intermediul reglementărilor naționale. În urma acestui lucru, ar putea fi posibilă instituirea monopolurilor cu caracter comercial în anumite domenii vizate. Un dezavantaj al acestui lucru ar fi faptul că aceste reglementări cu caracter național pot afecta libera circulație a mărfurilor. Astfel se stabilește obligația statelor de a reorganiza monopolurile naționale, prezentând caracter comercial, în vederea unei asigurări în ceea ce privește excluderea oricărei discriminră între resortisanții statelor membre.

Conform Par.4 al art. 37(31) din Tratatul CE, în situația în care un monopol cu caracter comercial cuprinde o reglementare destinată să faciliteze accesul la produsele agricole, sau mai mult decât atât, obținerea, prin vânzarea lor, a unor prețuri cât mai bune, vor fi asigurate garanții echivalente pentru angajarea și nivelul de trai al producătorilor interesați în acest sens. În acest caz, se va ține cont de ritmul adaptărilor posibile și nu în ultimul rând, de specializările necesare.

I.3. Libera circulație a persoanelor și a forței de muncă