Notiuni Generale Privind Asigurarile

Capitolul I -Notiuni generale privind asigurarile

Primele forme de asigurare se întâlnesc încă înainte de secolul al XIX-lea, respectiv un fel de întrajutorare reciprocă a membrilor aceleiași comune la decesul vitelor denumită în limbajul vremii Hopșa. Astfel, în cazul accidentării unei vite, aceasta era tăiată iar carnea era împărțită între locuitorii din aceeași comună, fiecare plătind o sumă de bani pentru parte ce-i revenea. In felul acesta proprietarul sinistrat își acoperea în totalitate sau în parte paguba suferită

Breslele din Transilvania, înființate în secolul al XIV-lea au fost primele organizații care au practicat o formă de asigurare pe principiul mutualității și întrajutorării. Aceasta se referea la asigurări de viață și potrivit clauzelor fiecare membru era obligat să plătească o taxă de înscriere iar apoi cotizații periodice. Sumele astfel strânse erau folosite pentru a suporta cheltuielile de înmormântare pentru membrii săraci ai breslei, precum și pentru plata de ajutoare pentru familia decedatului atunci când aceștia rămâneau fără mijloace de trai.

In timp au luat ființă și s-au dezvoltat asociații pentru stingerea incendiilor care funcționau cu aportul și în favoarea mai multor comune învecinate. Se menționează, astfel, o Casă de incendii organizată la Brașov în anul 1744. Principiul de funcționare era cel al creării unui fond comun prin contribuția trimestrială a fiecărui membru al Casei, din care se despăgubea cel care suferea de pe urma unui incendiu.

O instituție de asigurare pentru incendiu s-a creat și în Sibiu la inițiativa magistraturii orașului în anul 1823 dar în anul 1864 când statutul său fusese definitivat numai jumătate din proprietarii de imobile și-au dat adeziunea pentru crearea ei.

In secolele XIX și XX o dată cu dezvoltarea societății și cu creșterea gradului de complexitate a activităților desfășurate a sporit și interesul oamenilor pentru acțiunea de asigurare. Prima organizație de asigurare propriu zisă s-a constituit la Brașov în anul 1844 de către Asociația Meseriașilor sub denumirea Institutul Național de Pensii din Brașov, având caracter specific de asigurări de viață. Condițiile istorice din Transilvania au permis ca sub influența unor mari societăți de asigurare ale timpului (Assicurazioni Generali și Riunioni Adriatica di Sicurta), a căror rază de acțiune s-a marit și în această parte a țării noastre, populația din această parte a României să cunoască mai înainte decât cea din alte părți ale țării, instituția de asigurare.

In a doua jumătate a secolului al XIX-lea și în prima parte a secolului al XX-lea o dată cu dezvoltarea economică a țării, s-a dezvoltat și sectorul asigurărilor apărând în peisajul economic o serie de societăți de asigurare cum ar fi Transilvania-1866, Dacia-1871, România-1873, Naționala-1882,Generala-1887, Agricola-1906, Urania, Patria, Banca Generală de Asigurare-1911. In anul 1881 prin fuzionarea societăților Dacia și România a luat ființă societatea Dacia-România care în 1909 a preluat societatea Patria.

In anul 1887 în Brăila, cercurile comerciale din Brăila și Galați în colaborare cu Banca Marmorosch Blank înființează societatea de asigurări Generala având ca ramură principală asigurarea transporturilor maritime în special a celor de cereale. A întreținut relații bune cu societăți de asigurare străine printre care Assigurazioni Generali din Trieste, care de altfel a și subscris capital la înființarea ei. După mutarea sediului în București, societatea de asigurări Generala și-a diversificat operațiunile de asigurare în special în ramura asigurărilor de viață, având în preajma primului război mondial o situație financiară prosperă.

In Transilvania o activitate deosebită au desfășurat societățile de asigurare Transsylvania și Banca Generală de Asigurări devenită mai târziu Prima Ardeleană. In anul 1921 sediul societății Prima Ardeleană s-a mutat la Cluj, aceasta constituind prima societate anonimă de asigurări a românilor din Ardeal. Capitalul acestei societăți s-a mărit cu aportul altor două societăți Dacia-România și Naționala.

In anul 1923 s-a constituit societatea de asigurări Asigurarea-Românească care a avut o ascensiune rapidă prin introducerea asigurărilor populare de viață fără examinare medicală.

De remarcat este faptul că până la primul război mondial societățile de asigurare străine participau doar ca acționari la societățile de asigurare românești, după anul 1918 acestea și-au deschis agenții și sucursale proprii: Sun din Londra, Adriatica din Trieste, Danubiana, etc. Începând din anul 1940 s-a înregistrat o masivă pătrundere a capitalului german pe piața românească prin societăți ca Victoria, Vatra-Dornei, Allemania, Dacia-România, Naționala, Steaua-României, Transylvania.

In anul 1930 în România existau 44 societăți de asigurare. In urma concurenței din piață în anul 1936 mai funcționau doar 23 de societăți de asigurare.

In ceea ce privește intervenția statului în sfera asigurărilor se remarcă faptul că în anul 1915 a luat ființă Casa de asigurări a Ministerului de Interne care a fost reorganizată în anul 1936 iar in anul 1942 s-a constituit Regia Autonomă a Asigurărilor. Prin Legea nr. 216 din anul 1930 a luat ființă Oficiul pentru supravegherea întreprinderilor private care încheiau asigurări și reasigurări, care funcționa pe lângă Ministerul Industriei și Comerțului.

Caracteristic în funcționarea acestei instituții a fost larga cuprindere în asigurare a riscurilor și introducerea unor forme de asigurare obligatorii cum ar fi asigurarea de răspundere civilă a proprietarilor de autovehicule pentru transportul, cu plată, de mărfuri și persoane, asigurarea pompierilor militari pentru cazurile de deces, infirmitate și boală, asigurarea clădirilor, a recoltelor, a inventarului agricol contra incendiului, inundației și grindinei. De altfel, în deceniul al 4-lea al secolului XX s-a înregistrat de extindere a asigurărilor în România prin practicarea tuturor formelor de asigurări cunoscute din cadrul fiecărei clase de asigurare, sigur în mod inegal in diferite domenii de activitate.

Perioada comunistă întinsă pe o perioadă de 45 de ani a adus mutații importante în economia și societatea românească. In primul rând reținem etatizarea și socializarea proprietății, instituirea conducerii centralizate a economiei și societății, subordonarea economiei conducerii politice a partidului unic, trecerea de la economia de piață la economia planificată, dirijată de la nivel central, etc.

Sectorul asigurărilor a traversat o perioadă de prefaceri, de transformări, unele pozitive altele impuse de calitatea de monopol pe care statul a impus-o. Un prim pas s-a făcut în anul 1948 când societățile de asigurări au fost naționalizate și trecute în proprietatea statului. Întregul lor portofoliu și rezervele tehnice și matematice au trecut în proprietatea Societății de Asigurare Sovieto-Române Sovromasigurare. De altfel în anul 1949 a luat ființă și Întreprinderea se Stat pentru Reasigurări, prin reorganizarea Regiei Autonome a Asigurărilor.

In anul 1952 s-a creat Administrația Asigurărilor de Stat – ADAS, care a preluat activitatea Întreprinderii de Stat pentru Reasigurări Si a introdus în practică asigurarea prin efectul legii. Societatea Sovromasigurare avea în practică asigurările facultative. In anul 1953 societatea Sovromasigurare s-a lichidat, portofoliul ei fiind preluat în întregime de ADAS.

ADAS practica asigurări de bunuri, de persoane și de răspundere civilă sub două forme juridice:

asigurări prin efectul legii;

asigurări facultative.

Asigurările prin efectul legii aveau la bază interesul economic și social al întregii

societăți pentru apărarea și conservarea avuției naționale, menținerea continuității activității economice și sociale și protejarea victimelor accidentelor.

In baza legii, erau cuprinse următoarele forme de asigurare:

asigurarea locuințelor persoanelor fizice pentru cazurile de calamități naturale;

asigurarea animalelor din gospodăriile cetățenilor;

asigurarea de accidente a călătorilor pe mijloacele de transport rutier, feroviar, aerian, maritim și fluvial;

asigurări de răspundere civilă auto a proprietarilor de autovehicule.

Asigurările facultative erau destinate completării asigurărilor prin efectul legii și

cuprindeau :

asigurări de bunuri pentru cazurile de avarie, distrugere, furt a bunurilor persoanelor fizice;

asigurări de persoane pentru cazurile de invaliditate, supraviețuire, deces și alte evenimente;

asigurări de răspundere civilă pentru pagube produse terților, pagube constând în avarierea sau distrugerea unor bunuri, precum și vătămare corporală a unor persoane.

ADAS a practicat operațiuni de reasigurare privind asigurările maritime și de aviație.

O dată cu trecerea la economia de piață și sectorul asigurărilor a intrat într-un proces de profunde transformări.

Începând cu 1 ianuarie 1991 ADAS și-a încetat activitatea. Portofoliul de asigurări și patrimoniul acestei societăți a fost preluat de primele 3 societăți de asigurări pe acțiuni, nou constituite cu capital integral de stat ( Asigurarea Românească, Astra și Carom).

Asigurarea Românească s-a constituit pe rețeaua organizatorică a fostei ADAS cu sediul central în București, cu sucursale, filiale și reprezentanțe în toată țara. A preluat cea mai mare parte a portofoliului, a capitatului social și aproape întreaga bază materială a fostei Administrații a Asigurărilor de Stat. Societatea a preluat activele aferente asigurărilor facultative de viață, cele aferente asigurărilor prin efectul legii, asigurărilor facultative de autovehicule și a altor asigurări facultative.

Astra – cu sediul central în București dispune de filiale în țară și străinătate. A preluat activele și pasivele corespunzătoare de la societățile mixte cu participare ADAS din străinătate, cele aferente asigurărilor și operațiunilor de reasigurare în relațiile cu străinătatea dar dezvoltând mereu și alte forme de asigurare cerute în piața românească a asigurărilor. Societatea dispune la ora actuală de o rețea de sucursale și filiale extinsă în întreaga țară. In vara anului 2000 societatea și-a introdus în portofoliu și practicarea asigurărilor de viață cu acumulare de capital.

Carom- a fost înființată cu un profil deosebit, respectiv efectuarea unor prestații specifice solicitate de celelalte societăți de asigurare cum ar fi constatarea daunelor, evaluarea pagubelor, stabilirea și plata despăgubirilor urmând a recupera cheltuielile efectuate de la societățile de asigurare care i-au dat mandat reținându-și comisionul aferent. In ultima perioadă de timp activitatea societății a scăzut simțitor, societățile de asigurare, efectuându-și cu specialiști proprii constatările de daune pentru asigurările din portofoliu, atât cele care vizează asigurările interne cât și cele care vizează asigurările externe.

După anul 1990 au apărut în peisajul pieței asigurărilor din România o serie de societăți de asigurări cu capital privat o parte cu capital integral românesc, o parte cu capitat mixt românesc și străin, o parte cu capital integral străin toate încercând să acapareze cât mai mult din piața de asigurări românească.

Societatea de asigurări Româno-Germană UNITA S.A. a fost creat în anul 1990, ca S.R.L. dar ulterior a devenit societate pe acțiuni. Are capital german și românesc iar sediul central se află în Timișoara. Inițial societatea a practicat numai asigurări de viață cu acumulare de capital. La ora actuală se practică întreaga gamă de asigurări cerute în piața asigurărilor.

Compania internațională de asigurări Metropol S.A. a fost înființată în anul 1991 cu capital integral privat. A practicat întreaga gamă de asigurări. La aceasta data societatea este lichidata.

Societatea de asigurări AGRAS S.A. înființată pe lângă Banca Agricolă, practică în special asigurări de culturi agricole, asigurări de animale dar și alte forme de asigurări facultative (de bunuri, de clădiri, de avarii auto, de persoane altele decât cele de viață, de răspundere civilă).

Societatea de asigurare-reasigurare ARDAF S.A. înființată în anul 1992 pe lângă Banca Dacia-Felix. Societatea are o rețea de sucursale și agenții răspândită în întreaga țară și practică întreaga gamă de asigurări cerută de piața românească. In anul 1998 ARDAF a absorbit Societatea de asigurări de viață-Felix S.A.

Societatea de asigurare-reasigurare “ Ion Tiriac” ASIT S.A. a luat ființă în anul 1994 și practică toată gama de asigurări non-life la un înalt standard profesional. Are o rețea de sucursale și agenții răspândită în întreaga țară. In anul 2000, capitalul majoritar a fost preluat de grupul german ALLIANTZ.

Societatea de asigurare-reasigurare OMNIASIG S.A. a luat ființa pe lângă Banca Română de Comerț Exterior BANCOREX, dezvoltându-se foarte rapid pe infrastructura acesteia și pe puterea ei financiară. Practică toată gama de asigurări non-life inclusiv asigurări de culturi agricole și de animale. In anul 1998 s-a înființat OMNIASIG- asigurări de viață care are în portofoliu numai asigurări de viață cu acumulare de capital

Conceptul de asigurare

Asigurările s-au născut din nevoia de protecție a oamenilor și a averilor agonisite de-a lungul vieții acestora. In decursul vieții, oamenii acumulează o serie de bunuri, valori toate adunate cu efort și sacrificii dar care pot dispărea într-o clipă în urma unui incendiu, cutremur, furt sau alt cataclism. Refacerea bunurilor pierdute într-o perioadă scurtă de timp pentru ca traiul zilnic să poată fi reluat nu se poate face decât prin asigurare.

La fel, individul se poate confrunta cu pierderea capacităților sale de muncă, integritate fizică și deci imposibilitatea desfășurării unei activități și lipsa unui venit la nivelul avut anterior.

Împrumutul pentru construirea sau cumpărarea unei locuințe, asigurarea unui venit suplimentar pentru perioada de după pensionare se pot realiza tot prin asigurare.

Observațiile statistice evidențiază faptul că evenimentele, pericolele generate de factori naturali sau de activități umane într-un teritoriu determinat sunt periodice, mărimea pagubelor putând fi evaluate doar cu aproximație. Incertitudinea constă în faptul că nu pot fi identificați subiecții (persoane fizice sau juridice) asupra cărora planează pericolele respective, intensitatea și momentul producerii evenimentului.

Prin măsurile luate în decursul dezvoltării societății, omul a încercat să se pună la adăpost de consecințele unor evenimente nedorite. Cu toate acestea a rămas neputincios în fața unor catastrofe naturale generatoare de mari pagube. Incă din antichitate oamenii au fost preocupați de a preveni dar mai ales de a suporta în comun pagubele suferite de unii membrii ai comunității, atât daunele materiale cât, mai ales, consecințele financiare ale accidentelor și deceselor membrilor comunității.

Rolul asigurării este acela de a oferi oamenilor securitate, altfel spus acela de a-i ajuta pe cei care suferă o pagubă sau care sunt implicați într-un accident.

Asigurarea este un mijloc de a acoperi o parte a riscurilor cu care se confruntă persoanele sau firmele în activitatea lor de zi cu zi sau în cea de afaceri.

Asigurarea are rolul de a acoperi consecințele financiare ale unor evenimente nedorite cu care se confruntă unele persoane sau firme. Asigurătorii nu acoperă riscurile speculative care pot conduce la câștiguri financiare.

Asigurarea compensează financiar efectele unui eveniment nefavorabil. Fondurile pentru compensarea financiară a asiguratului sunt create de asigurător din primele plătite de firmele sau persoanele care au subscris prime de asigurare. In schimbul primelor de asigurare alocate acestor fonduri, asigurătorul acceptă riscul unor despăgubiri semnificativ mai mari în cazul în care deținătorul poliței va suferi un prejudiciu a cărui cauză face parte din riscurile asigurate. Fiecare deținător de poliță trebuie să contribuie la fondul de asigurare în mod proporțional cu probabilitatea de risc, precum și cu valoarea probabilă a efectelor acestuia.

Asigurarea – constituie un sistem de relații economice, care implică aportul unui mare număr de persoane fizice și juridice la constituirea unui fond bănesc, în condițiile în care fiind amenințate de aceleași pericole, în existența și activitatea lor, concep și recunosc oportunitatea prevenirii și înlăturării pe baze mutuale a prejudiciilor generate de producerea acestor pericole viitoare, probabile, posibile dar nesigure.

In vederea limitării și mai ales a compensării pierderilor materiale produse de diferite calamități naturale sau sau a celor financiare produse de accidente sau boli persoanelor care desfășoară o muncă utilă aducătoare de venit familiei, persoanele fizice și juridice ar trebui să-și constituie rezerve materiale și financiare la nivelul valorii bunurilor deținute sau al veniturilor obținute în perioadele de câștig maxim. Acest lucru este neeconomicos și aproape imposibil de realizat.

De aceea s-a dezvoltat ideea de a ceda riscurile care pot produce daune bunurilor deținute de diverși proprietari sau a celor care pot periclita viața sau integritatea fizică a diferitelor persoane fizice aducătoare de venituri familiei –unor companii specializate în asigurări și reasigurări.

La nivelul acestor companii de asigurări și reasigurări se formează sub formă bănească acele fonduri de asigurare din care se acoperă toate daunele produse de riscurile acceptate de compania de asigurare, bunurilor asigurate sau persoanelor acceptate în asigurare. Fondul de asigurare contribuie la refacerea bunurilor avariate sau distruse iar prin ajutorul financiar oferit în cel mai scurt timp după o calamnitate, contribuie la extinderea activităților economice.

Mărimea acestor fonduri ar trebui să fie suficient de mare pentru a reuși să acoperă toate pagubele bunurilor și persoanelor protejate în cazul unor fenomene naturale de mare intensitate.

1.2. Trasaturile si functiile asigurarilor

Pentru a fi promovate relațiile de asigurare, trebuie să îndeplinească anumite trăsături caracteristice :

Caracterul aleator al evenimentelor-la care se referă asigurarea. Evenimentul trebuie să fie întâmplător, realizarea lui să nu depindă de voința persoanelor implicate în asigurare, fie că acest fapt nu este posibil ( în cazul calamităților naturale-ploi torențiale, cutremur, grindină), fie că legea le interzice provocarea evenimentelor respective ( incendii, accidente corporale, etc.). Pentru a fi asigurabil evenimentul trebuie să fie posibil în viitor cu consecințe întrevăzute, posibil așteptate, totuși nesigur sub aspectul ivirii, a măsurii în care va provoca sau nu pagube, la și sub aspectul localizării și duratei.

Caracterul evaluabil al evenimentelor înseamnă că pentru a fi asigurabil, evenimentul în cauză, trebuie să poată fi cuprins în cercetarea statistică, deci să decurgă după legitățile evenimentelor întâmplătoare, încadrându-se în regulile de calcul al probabilităților. Posibilitatea de evaluare a evenimentelor se referă la numărul de cazuri ce se pot ivi și la volumul pagubelor pe care aceste fenomene le produc. Acest fapt face posibilă stabilirea primelor de asigurare ce urmează a fi plătite de către fiecare persoană fizică și juridică care urmează să fie preluată în asigurare, care va fi mărimea fondului creat la nivelul asigurătorului și volumul pagubelor care vor fi acoperite într-un cadru mutual din acest fond.

Mutualitatea – adică, constituirea și utilizarea fondului de asigurare pe principiul suportării în comun a pierderilor fiecărui membru al comunității formate. Fondul de asigurare se constituie sub formă bănească, prin contribuția unui mare număr de asigurați în scopul înlăturării efectelor nedorite ale evenimentelor asigurate. Uneori, o parte a fondului de asigurare format se mai utilizează și pentru finanțarea unor acțiuni de prevenire a evenimentelor care pot produce distrugeri bunurilor sau persoanelor asigurate. Fondul de asigurare se folosește la efectuarea plăților cu titlul de despăgubiri cuvenite persoanelor asigurate în cazul producerii evenimentului asigurat. Principiul mutualității este operant deși în procesul asigurării nu este posibilă dezdăunarea integrală a asiguratului pentru paguba suferită, cauzele fiind următoarele:

asigurații nu dispun de resurse bănești pentru a suporta primele de asigurare la nivelul acoperirii integrale a pagubelor suferite;

imposibilitatea evaluării în bani a pierderii reale suferite de asigurat sau urmașii acestuia în cazul asigurărior de persoane;

necesitatea cointeresării asigurațior în păstrarea corespunzătoare a bunurilor asigurate sau a intrgrității corporale, tocmai prin despăgubirea parțială a lor în raport cu paguba reală suferită.

Extensia numerică a asiguraților reflectă una din cerințele fundamentale în derularea procesului asigurării, prin aceea că numărul de asigurați trebuie să fie cât mai mare, deoarece calculul primelor de asigurare se face cu ajutorul unor metode statistice, pe baza evaluării și a dispersiei riscului. Existența unui mare număr de asigurați crează condiția pentru constituirea fondului de asigurare la o valoare suficient de mare încât să poată fi despăgubiți toți cei care au suferit pagube din riscurile cuprinse în asigurare.

Echidistanța asiguraților față de risc sau față de un eveniment asigurat. In funcție de distanța pe care potențielul asigurat o are față de incindența de producere a riscului acesta va plăti o primă de asigurare mai mare sau mai mică așa cum va fi și distanța acestuia față de gradul de producere a riscului. Se impune identificarea intereselor similare ale asiguraților pentru a promova o anumită formă de asigurare și dezdăunarea în același fel a asiguraților pentru o anumită categorie de riscuri.

Condițiile promovării relațiilor de asigurare

Promovarea relațiilor de asigurare implică anumite condiții subiective și obiective.

Condiții subiective: a) interesul pentru asigurare

b) suportabilitatea financiară a asigurării

Interesul pentru asigurare al persoanelor fizice sau juridice ar putea fi interpretat prin necesitatea de a identifica, preveni evenimentele generatoare de pagube. Interesul pentru acțiuni de asigurare se află în corelație cu evoluția generală a nivelului de dezvoltare a societății, cu nivelul de cultură și civilizație al societății.

Posibilitățile financiare ale persoanelor fizice și juridice de a suporta plata primelor de asigurare sunt esențiale. Altfel spus, posibilitățile de plată a primelor de asigurare poate determina interesul pentru promovarea asigurării, îl poate amâna sau chiar bloca. Așa se explică unul din motivele pentru care în țările dezvoltate, asigurările sunt mai puternic intrate în uz, în timp ce în țările mai puțin dezvoltate nivelul și sfera activității asigurărilor este mai restrânsă.

Condițiile obiective se referă la caracteristicile impuse evenimentelor pentru a intra sub incidența asigurării. Astfel evenimentele trebuie:

să fie sporadice

să aibă o anumită regularitate

să aibă o extensie teritorială

să se producă în viitor

a) Caracterul sporadic al ivirii sau producerii evenimentelor relevă faptul că în asigurare evenimentele se cuprind selectiv. Numai în măsura în care afectează sporadic, în timp, în teritoriu și ca număr de subiecți, acestea se pot prelua în asigurare

b) Regularitatea relativă a producerii evenimentului care generează pagube, se impune pentru a trezi interesul în ceea ce privește măsurile de protecție prin asigurare pe care cei ce sunt afectați sunt interesați să și le ia.

c) Extensia teritorială a pericolelor pe care le poate genera un eveniment impune măsura asigurării numai atunci când numărul celor periclitați este suficient de mare pentru a suporta financiar constituirea fondului de asigurare iar pe această bază acoperirea pagubelor apărute.

d) Evenimentul potențial asigurabil trebuie să fie viitor, evenimentele petrecute în trecut neputând constitui obiect al asigurării.

Funcțiile asigurărilor

Prin funcțiile sale asigurarea își explicitează rolul, menirea socială, direcțiile și modalitățile de acțiune precum și efectele scontate.

Asigurările au următoarele funcții: funcția de acoperire a pagubelor, funcția de prevenire a pagubelor și funcția financiară.

Funcția de acoperire a pagubelor produse asiguraților de evenimentele cuprinse în asigurare este considerată a fi funcția de bază care prezintă interes atât pentru asigurați cât și pentru economia țării respective.

Pentru asigurați această funcție dă o marjă de siguranță cu privire la protecția bunurilor și a vieții care nu se pot ignora nici de persoanele fizice nici de persoanele juridice.

Asigurarea nu poate preântampina producerea pagubelor și nu poate înlatura consecințele asupra dezvoltării generale dar prin acordarea despăgubirilor sau a indemnizațiilor rezultate din asigurările de persoane se realizează intr-un termen relativ redus refacerea condițiilor de activitate care au existat înainte de producerea evenimentului asigurat sau a capacității de muncă a persoanelor vătămate sau păgubite.

Funcția de prevenire a pagubelor se realizează prin:

a) finanțarea unor acțiuni de prevenire a evenimentelor ce fac obiectul asigurărilor inițiate de societățile de asigurare cu tentă de popularizare pentru prevenirea pagubelor.

b) prin formularea unor condiții de asigurare care să-i constrângă pe asigurati să promoveze acțiuni de prevenire a evenimentelor asigurate si să-i cointereseze în menținerea în bună stare a bunurilor asigurate și a integrității persoanelor asigurate.

Exercitarea acestei funcții se realizează prin prudență în stabilirea, condițiilor de asigurare, coparticiparea asiguratului la suportarea pagubei alături de societatea de asigurare, excluderea de dezdăunare a pagubelor produse din culpa asiguraților, luarea tuturor măsurilor pentru realizarea principiului conform căruia asigurarea nu trebuie să fie sursă de îmbogățire pentru asigurați.

Funcția financiară a asigurării este una din pârghiile sistemului financiar. Încasarea primelor de asigurare se face pe parcursul întregului an financiar cu scadențe în anul de referință. Plățile de despăgubiri si sume asigurate se fac treptat pe măsura apariției și argumentării lor la fel pe întregul an financiar. Diferența între încasări și plăți pe parcursul anului de referință poate fi utilizată ca resursă generală de creditare în economiie, fiind constituită în depozite sau disponibilități curente la bănci. Societatea de asigurare poate efectua diverse operațiuni pe seama resurselor mobilizate.

Funcția financiară se manifestă și în contextul raporturilor financiare dintre societățile de asigurare si stat prin intermediul unor pârghii fiscale-plata impozitului pe profit și a altor obligații cu caracter fiscal.

O parte a fondului de asigurare constuit de societatea de asigurare reprezentând mai ales rezerva matematică la asigurările de viață are caracter de permanență, ea fiind consolidată. Ea poate fi utilizată ca sursă de creditare pentru cumpărarea de actiuni ale unor firme având profil variat de activitate.

1.3 Clasificarea asigurarilor

Asigurările prezintă un mecanism complex de înfăptuire și forme de realizare. De aceea este absolut necesară o clasificare a lor.

Criterii de clasificare se stabilesc în funcție de:

regimul juridic,

obiectul și ramura de asigurare,

varietatea riscurilor asigurate,

sfera de manifestare.

1) După regimul juridic:

asigurări prin efectul legii

asigurări facultative sau contractuale

Asigurările prin efectul legii se caracterizează prin faptul că relațiile de asigurare dintre asigurat și asigurător (referitor la drepturi și obligații, tehnici de asigurare, constatarea și evaluarea pagubelor, stabilire despăgubirilor cuvenite, etc sunt reglementate prin acte normative cu caracter obligatoriu.

Asigurări de acest fel se practică în toate țările lumii cu variații de la o țară la alta.

În România între anii 1949 – 1990 asigurările prin afectul legii au avut o sferă largă de cuprindere (asigurarea de răspundere civilă auto, asigurarea clădirilor și construcțiilor aparținând populației, asigurări agricole, asigurări de animale, asigurări de accidente a călătorilor)

După 1990 sfera asigurărilor s-a restrâns, rămânând doar asigurarea de răspundere civilă auto și aceasta cu o altfel de aplicabilitate decât înainte de 1990. O singură caracteristică a acestei asigurări merită reținută – se realizează o completă concordanță între previziunea statistică pe care se bazează calculul primelor de asigurare și producerea evenimentelor asigurate și prin aceasta se minimizează primele de asigurare.

Asigurările facultative – se caracterizează prin faptul că relațiile de asigurare dintre asigurat și asigurător se stabilesc prin liberul consimțământ al părților în baza unui contract de asigurare.

Caracteristicile asigurărilor facultative:

În asigurările facultative se cuprind numai o parte din bunurile sau persoanele asigurabile, nici o formă de asigurare nu poate cuprinde totalitatea bunurilor sau persoanelor asigurabile existente la un moment dat în economie. Gradul de cuprindere în asigurare este foarte diferit de la un bun la altul sau de la o țară la alta.

Suma asigurată se stabilește la dorința asiguratului, de cele mai multe ori cu acordul asigurătorului. In cazul asigurărilor de bunuri ca sumă asigurată se ia valoarea reală a bunului la data încheierii asigurării. La asigurările de persoane, deoarece viața omului este inestimabilă, suma asigurată se stabilește în funcție de posibilitățile materiale ale asiguraților.

In funcție de prima de asigurare pe care asiguratul poate să o plătească, de complexitatea asigurării pe care acesta dorește să o încheie, de perioada în care asiguratul dorește să fie asigurat, de starea sa de sănătate și nu în ultimul rând de activitatea pe care acesta o practică se stabilește suma asigurată a contractului de asigurare.

Favorizează antiselecția riscurilor, pentru că cei care doresc să-și încheie asigurări sunt tentați să plaseze sub protecția asigurărilor riscurile cu probabilitate mare de producere.

Primele de asigurare sunt în general mai mari față de asigurările obligatorii datorită dispersiei mai reduse a riscurilor și a cheltuielilor de administrare mai mari.

Implică efort și cheltuieli de încheiere mai mari;

Prezintă flexibilitate la stabilirea condițiilor de contractare;

2) După obiectul asigurat:

de bunuri

de persoane

de răspundere civilă

de risc financiar

Asigurările de bunuri au ca obiect valorile materiale, animalele posibil a fi distruse de calamități naturale sau de accidente. Ca forme ale asigurărilor de bunuri : asigurarea clădirilor, construcțiilor și a conținutului lor, asig de transport, asig culturilor agricole, asig autovehicolelor, asig gospodăriilor persoanelor fizice, asig de aparatură electronică, etc.

Asigurări de persoane au ca obiect persoanele fizice pentru cazurile de deces, invaliditate permanentă totală sau parțială din accident, de supraviețuire, de atingere a unei vârste, etc. Asigurările depersoane sunt: asigurări de viață și de accidente.

Asigurările de răspundere civilă au ca obiect răspunderea unei persoane fizice sau juridice pentru pagubele cauzate unor bunuri aparținând unui terț sau vătămarea unui terț.

Asigurările de răspundere civilă au următoarele forme: asigurarea de răspundere civilă auto, asigurarea de răspundere a medicilor, a constructorilor, a proiectantului, a producătorului, a proprietarului, etc.

Prin această asigurare se protejează patrimoniul asiguratului, deoarece când el produce un prejudiciu unui terț asigurătorul și-a asumat răspunderea și intervine în despăgubirea persoanei prejudiciate.

Asigurarea de risc financiar are ca obiect pierderea pe care asiguratul ar putea-o suferi în urma neâncasării obligațiilor financiare pe care clienții săi le au față de acesta și preluarea acestor pierderi de către asigurător.

3) După riscurile asumate (asigurate)se pot întâlni o serie de forme de asigurare, denumirea lor fiind suprapusă cu riscul care se asigură:

asigurare de viață

asigurare de accidente

asigurare de furt

asigurare de incendiu

asigurare riscuri de transport

asigurare de răspundere civilă a persoanei

asigurare medicală de călătorie în străinătate

asigurare de risc financiar

asigurare de pierderi financiare din riscuri asigurate

4.După natura relațiilor dintre părțile implicate în asigurare:

asigurarea directă

coasigurare

reasigurare

Asigurarea directă- este asigurarea propriu zisă, implicând în mecanismul ei părțile între care intervine relația de asigurare, respectiv asiguratul și asigurătorul între care intervine contractul de asigurare.

Coasigurarea – constituie o formă de asigurare directă în care asiguratul încheie contractul de asigurare pentru masa bunurilor asigurabile cu mai multe societăți de asigurare în același timp dar în cotă parte; riscurile preluate fiind greu de asumat de către o singură societate de asigurare.La fel și răspunderea se va face în cote părți dar în plan global satisfăcând pretențiile asiguratului.

Reasigurarea – constituie o asigurare indirectă, de fapt este o asigurare a asigurătorului. Apariția reasigurătorului este o necesitate datorită creșterii valorii bunurilor aduse de către asigurați și o cerință impusă asigurătorului de a face față unor riscuri grele. Prin reasigurare, asigurătorul cedează unui reasigurător o parte mai mică sau mai mare din riscurile asumate de la asigurații săi și primele aferente. Bineânțeles reasigurătorul va participa la plata despăgubirii cu o cotă parte corespunzătoare riscului asumat.

1.4 Necesitatea asigurarilor

Asigurarile au aparut in mod firesc din nevoia de protectie a omului impotriva calamitatilor naturii si impotriva consecintelor accidentelor, precum si din nevoile unor mijloace de existenta  in cazul limitarii sau pierderii capacitatii de munca ca urmare a imbolnavirii sau batranetii.

Calea de urmat pentru evitarea efectelor pagubitoare ale calamitatilor naturale este solidarizarea prin constituirea pe baza de contributie a unor fonduri care sa fie utilizate pentru refacerea bunurilor distruse, intretinerea persoanelor care si-au pierdut capacitatea de munca, deci calea asigurarii.

Experienta a dovedit ca acoperirea pagubelor se poate realiza pe mai multe cai, dintre care mentionam:

acoperirea din fondurile de rezerva ale statului (ceea ce nu este posibil in economia de piata), prin sistemul de autoasigurare, care conduce la blocarea acestor rezerve, deoarece necunoscandu-se momentul producerii pagubelor, persoanele in cauza nu pot folosi aceste fonduri pentru alte destinatii.

constituirea unui fond centralizat, prin participarea unui numar mare de persoane, dirijat de o institutie specializata in domeniu, s-a dovedit a fi buna, deoarece necesita un efort financiar mai mic pentru fiecare persoana in parte si utilizarea acestui fond in perioade cat nu sunt obligatii de plata. Aceasta cale este benefica pentru economia tarii deoarece aceste fonduri pot fi folosite temporar pentru alte nevoi ale economiei tarii, prin acordarea de credite pe termen scurt sau mediu.

Asigurarea este bazata pe PRINCIPIUL MUTUALITATII – fiecare contribuie cu cate o suma mica pentru a se crea un fond care sa se repartizeze celor care au suferit prejudicii de pe urma producerii riscului asigurat. Acest principiu sta la baza asigurarii.

,,Asigurarea reprezinta acea operatie economico-financiara ce decurge fie dintr-o obligatie prevazuta de lege, fie dintr-un contract prin care asiguratul se obliga sa plateasca periodic o suma numita prima de asigurare, in schimbul careia asiguratorul isi asuma obligatia ca la producerea riscului asigurat sa plateasca asiguratului sau beneficiarului, despagubirea de asigurare sau suma asigurata".

Premisele dezvoltarii asigurarii sunt:

ordin obiectiv;

ordin subiectiv.

Din conditiile de ordin subiectiv putem arata ca omul sau unitatea economica trebuie sa simtă nevoia de asigurare, si să fie intereseat interesat acoperirea riscurilor cauzatoare de pagube. Cerința de asigurare merge odată cu nivelul de trai al omului cât și cu dezvoltarea nivelului de trai.

O alta conditie este posibilitatea financiară de plată a primelor de asigurare care constituie un punct principal al dezvoltarii asigurarilor in tarile avansate din punct de vedere economic.

Dezvoltarea asigurării este condiționată si determinată de anumite principia si reguli prin care se pot arată:

principiul mutualitatii dupa un principiu bine cunoscut "unul pentru toti si toti pentru unul – care sa participe la formarea fondului de asigurare;

evenimentul asigurat să nu depindă de voința asiguratului dar sa fie intamplator;

la baza asigurarii să existe un numar mare de persoane asigurate, egale amenințate de riscul cuprin in amenințare;

 posibilitatea de ivire a evenimentului producator de pagube sa fie sporadica, dar nici excesiv de rar deoarece in astfel de cazuri nu mai exista interesul asigurat;

Apariția evenimentelor producatoare de pagube trebuie sa fie pe un teritoriu cît mai mare și nu numai in anumite locuri;

evenimentul asigurat trebuie sa fie viitor, ceea ce a trecut este sigur si nu mai poate constitui obiect al asigurarii.

Asigurarile mai pot fi definite ca o reuniune de persoane, ce sunt amenintate de un eveniment cauzator de pagube pentru ele și contribuie cu sume de bani pentru a permite celor ce sunt loviti de acest eveniment sa faca fata consecintelor sale.

Importanta asigurarilor pentru economia tarii si pentru asigurati

Pentru a putea acoperi intr-un scurt timp pagubele produse asiguratilor se va face desfasurarea neintrerupta a procesului reproductiei simple si largite.

Fondul este folosit pentru reproducția simplă care constă in plata despagubirilor pentru reproductia simplă care constă in plata despăgubirilor pentru refacereabunurilor avariate cat si pentru reproductia largită, ce constă in actiuni de prevenire si combatere a evenimentelor asigurate, creditarea economiei nationale.

Rolul asigurărilor este de a acoperi pagubele produse de riscurile cuprinse în asigurare prin acordarea despăgubirii asgurațiilor, având sansa de a reconstrui bunurile distruse, asigurand astfel continuitatea procesului de productie.

Asigurarile influenteaza pozitiv balanta de plati a țării si contribuie la extinderea relatiilor economice internationale atunci cand societatile de asigurari, pe langa asigurarile directe mai efectueaza si operatii de reasigurari.

Asigurarile – ramura creatoare de valoare adaugată

Sistemul Conturilor Nationale face ca în ramura asigurarii se incadreaza companiile de asigurare indiferent de riscurile pe care le acoperă, agentii de asigurare, brokerii de asigurare, serviciile auxiliare ale asiguratorilor, consiliile asiguratilor si organizatiile de expertiza.

Acoperirea riscului de daune ân cursul unei perioade este egală cu indemnizatia de asigurare platită, corectată cu soldul net al rezervelor pentru riscuri subzistente, iar remuneratia activitatii de asigurare reprezinta diferenta dintre primele incasate si indemnizatiile platite. Remuneratia aferenta activitatii de asigurari de viata este egala cu diferenta intre primele incasate de asiguratori si indemnizatiile achitate, plus soldul net al rezervelor tehnice, minus dobanzile aferente acestor rezerve. Rezervele tehnice cuprind rezervele de asigurare propriu-zise constituite pentru acoperirea riscului asigurat, precum si sumele reprezentand economii la asigurarile de viata.

Asigurarile – ramura creatoare de locuri de munca

În economia unei tări, sigurarile sunt importante pentru ca participă la procesul de creare de valoare adaugata, cat si pentru faptul ca ofera locuri de munca pentru un numar mare de persoane.

Concomitent cu cresterea numerica a persoanelor ocupate in asigurari, asistam la sporirea productivitatii muncii acestora, exprimata ca valoare adaugata ce revine in medie pe o persoana ocupata in aceasta ramura. Exemple edificatoare ar fi societatile de asigurari din SUA si Franta.

Asigurarile – ramura participantă la oferta de capital de pe piața financiară

Societatile de asigurari au datoria sa constituie rezerve tehnice la asigurarile de viata si rezerve de prime si de daune la asigurarile de bunuri si raspundere civilaastfel încât sa facă față obligatiilor fata de asigurati.Principalele caracteristici ale rezervelor tehnice la asigurarile de viata sunt:

se constituie in mod treptat, pe masura încasarilor primelor;

platile pentru care se constituie rezerve sunt exigibile la termene indepartate, peste mai multi ani;

rezervele respective ating dimensiuni importante si sunt folosite cu resurse proprii in intervalul de timp cat se afla la dispozitia asiguratorului.

Fructificarea rezervelor de prime si de daune constituite la dispozitia societatilor de asigurari, se face prin plasarea acestora in actiuni, obligatiuni sau participatii ale societatilor comerciale, in bonuri de tezaur, obligatiuni sau alte inscrisuri ale imprumuturilor de stat, depuneri pe termen la banci, acordarea de imprumuturi asiguratilor in contul sumelor asigurate la asigurarile de viata, achizitionarea de bunuri imobiliare.

Societățile de asigurare prin activitatea desfasurată, influentează pozitiv sau negativ, balanta de plati a tarii. Atunci cand societatile de asigurari, pe langa asigurari directe, mai efectueaza si operatii de reasigurare: cedeaza si altor societati o parte din riscurile subscrise de ele si primesc in schimb, riscuri subscrise de alte societati.

Pot apare fluxuri in valută intre tara considerata si tarile partenerilor societatilor de asigurare si reasigurare, o dată cu operțiile de reasigurare ce depașesc cadrul national constand in prime, comisioane, participari la beneficii, despagubiri, primite sau platite. Aceste sume se regăsesc in balanta de plati pe care o influentează pozitiv sau negativ.

Asigurarea – factor de reducere a incertitudinii economice si mijloc de reluare a activitatii vremelnic intrerupte

O dată incheiată asigurarea, persoana fizică sau juridică, amenintată de un anumit fenomen viitor si incert, convine cu o societate specializată ca, in schimbul unor sume de bani, acesta din urma sa preia asupra sa consecintele producerii acelui fenomen. Riscul nu dispare, el doar îsi deplasează efectele de la asigurat la asigurator.

Prin incheierea de contracte de asigurare, nu se reduce numarul riscurilor si nici nu scade forta de distrugere a acestora, dar oamenii sunt mai bine pregatiti sa le faca fata. Pagubele provocate de catastrofe nu mai raman in sarcina celor pe care fortele naturii sau accidentele i-au lovit, ci se repartizeaza, prin intermediul asigurarii, pe toti asiguratii.

Procurand resursele financiare necesare refacerii bunurilor afectate de sinistru, asigurarea face posibila reluarea intr-un termen cat mai scurt a procesului  de productie intrerupt si deci, realizarea reproductiei simple.