Notiuni Generale Despre Transmisia Prin Curele Si Masini de Gaurit

Transmisiile prin curele sunt transmisii mecanice care realizează transmiterea mișcării de rotație și a sarcinii, de la o roată motoare la una sau mai multe roți conduse, prin intermediul unui element flexibil, fără sfârșit, numit curea. Transmiterea mișcării se poate realiza cu alunecare (la transmisiile prin curele late sau trapezoidale) sau fără alunecare (la transmisiile prin curele dințate). Transmiterea puterii se realizează prin intermediul frecării care ia naștere între suprafețele de contact ale curelei și roților de curea (în cazul transmisiilor cu alunecare) sau prin contactul direct dintre curea și dinții roții (în cazul transmisiilor fără alunecare). O transmisie prin curele se compune din roțile de curea – conducătoare 1 și condusă 2 – elementul de legătură (cureaua) 3, sistemul de întindere și apărători de protecție.

Forța necesară de apăsare a curelei pe roțile de curea se realizează la montaj, prin întinderea (deformarea elastică) curelei. Comparativ cu celelalte transmisii mecanice, transmisiile prin curele prezintă o serie de avantaje: se montează și se întrețin ușor; funcționează fără zgomot; amortizează șocurile și vibrațiile; necesită precizie de execuție și montaj relativ reduse; costurile de fabricație sunt reduse; transmit sarcina la distanțe relativ mari între arbori; permit antrenarea simultană a mai multor arbori; funcționează la viteze mari; asigură protecția împotriva suprasarcinilor. Dintre dezavantajele transmisiilor prin curele, se pot menționa: dimensiuni de gabarit mari, comparativ cu transmisiile prin roți dințate; forțe de pretensionare mari, care solicită arborii și reazemele; raport de transmitere variabil, ca urmare a alunecării curelei pe roți; sensibilitate mărită la căldură și umiditate; durabilitate limitată; necesitatea utilizării unor dispozitive de întindere a curelei.

1.2 Tipuri de curele si material din care sunt făcute

Materialele din care se confecționează curelele trebuie să îndeplinească următoarele condiții de bază: să fie foarte elastice, pentru a se putea înfășura pe roți cu diametre mici, fără ca tensiunile de încovoiere, care iau naștere, să aibă valori însemnate; coeficientul de frecare a elementului curelei în contact cu roata de curea să fie cât mai mare (pentru transmisiile prin curele cu alunecare); elementul curelei care preia sarcina principală de întindere să aibă o rezistență ridicată; elementul curelei, în contact cu roata, să fie rezistent la uzură și oboseală și să fie rezistent și la acțiunea agenților externi; să fie ieftin.

Curele late netede

Materialele pentru aceste curele pot fi: pielea, țesăturile textile, pânza cauciucată, materialele plastice, benzile metalice.

Curele late dințate

Cureaua dințată se compune dintr-un element de înaltă rezistență , încorporat într-o masă compactă de cauciuc sau material plastic. Suprafața exterioară și zona danturată sunt protejate cu un alt strat, din țesături din fibre sintetice rezistente la uzură și la agenți chimici și termici.

Curele trapezoidale

Cureaua trapezoidală are în secțiune transversală forma unui trapez isoscel și este formată din mai multe zone. Zona 1 reprezintă elementul de rezistență al curelei, care poate fi realizat din țesătură de bumbac (fig.1, a), din șnur (fig.1, b) sau din cablu (fig.1, c). Elementul de rezistență este învelit într-o masă de cauciuc sintetic, care cuprinde zona de compresiune și zona de întindere 3. La exterior, cureaua este protejată prin stratul de protecție 4, format din unul sau mai multe straturi de pânză cauciucată.

Fig.1

1.3. Roti pentru transmisi prin curele

1.3.1.Roți pentru transmisiile prin curele late netede

Cel mai frecvent se folosesc roțile din fontă. La viteze periferice v < 30 m/s, se folosesc fontele cenușii, iar la viteze mai mari fontele aliate. Roțile cu diametre relativ mici (D < 500 mm) se execută cu disc continuu ,cu găuri pentru ușurare sau în construcția sudată. Roțile cu diametre mai mari (D > 500 mm) se execută cu spițe sau din două bucăți solidarizate cu șuruburi, pentru (D > 2000 mm).

1.3.2.Roți pentru transmisiile prin curele dințate

Roțile pentru curelele dințate, în afara geometriei dinților, care trebuie să asigure o angrenare corectă cu dinții curelei, trebuie să asigure și poziția corectă în plan axial a curelei, de aceea, la aceste roți, trebuie prevăzute reazeme laterale.

1.3.3.Roți pentru transmisiile prin curele trapezoidale

Roțile de curea pentru transmisiile prin curele trapezoidale clasice și înguste au dimensiunile canalelor standardizate, diametrele minime și maxime ale roților fiind limitate în funcție de tipul curelei utilizate. Materialele utilizate pentru realizarea roților de curea sunt fonta, oțelul, aliaje din metale ușoare și unele materiale plastice. Roțile pentru curelele trapezoidale se pot realize astfel: în construcție turnată, pentru diametre maxime de 300 mm; în construcție sudată, pentru diametre mai mari de 300 mm; din elemente de tablă ștanțată, îmbinate prin lipire, nituire sau sudare .În cazul unor transmisii cu distanță mică între axe, pentru obținerea întinderii curelei și pentru realizarea unui reglaj fin al raportului de transmitere, se folosesc construcții speciale, cu curele reglabile.[1] httpcristisorin.blogspot.ro201209studiul-functionarii-transmisiei-prin.html

1.4.Masini de găurit.

Mașini de găurit – generalitati

Mașinile de gaurit sunt mașinile-unelte pe care se executa operatiile tehnologice de gaurire, largire, alezare, lamare, filetare si gaurire fina.

Aceste masini constituie circa 20% din parcul total de masini unelte aschietoare, si pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere si anume:

-dupa pozitia arborilor principali avem:

–         masini de gaurit verticale;

–         masini de gaurit orizontale;

-dupa constructie si domeniul de utilizare:

–        masini de gaurit radiale;

–        masini de gaurit multiaxe;

–        masini de gaurit in coordonate;

–        masini de gaurit si alezat orizontale.

Miscarea principala de aschiere este de rotatie si este executata de scula. Miscarea de avans se executa axial. Scula este montata in arborele principal al masinii prin intermediul conului Morse sau a altor dispositive.În afara ca transmite momentul necesar gauririi, alezarii, filetarii etc, transmite si forta necesara prelucrarii.

Solicitarile sculei pot fi si radiale, in cazul unor ascutiri incorecte, deci constructia arborelui principal trebuie astfel conceputa incat sa poata prelua si aceste solicitari. De mentionat este ca solicitarile radiale sunt numai intamplatoare deci masina nu poate fi folosita la operatiile la care forta are si componenta radiala.

Marimea caracteristica a masinilor de gaurit este diametrul maxim al gaurii care se poate prelucra in plin cu un burghiu elicoidal intr-un semifabricat din otel cu rezistenta la rupere :

Ø r=60 – 70 [daN/mm2].

Alte marimi caracteristice masinilor de gaurit sunt:

–         lungimea maxima a cursei arborelui principal;

–         distanta dintre arborele principal si ghidajele montant sau coloana;

–         dimensiunile mesei de prindere a semifabricatului.

Masinile de gaurit verticale sunt livrate intr-un numar mare de variante cinematice si constructive. Aceste masini apar din punct de vedere constructiv in doua variante si anume:

–         masini de gaurit cu coloana;

–         masini de gaurit cu montant.

Masinile de gaurit cu montant sunt asemanatoare cu cele cu coloana, cu deosebirea ca in locul coloanei exista un montant rigid care permite prelucrarea cu un burghiu pana la diametrul Ø=70 mm.

Fig.2

In figura de mai sus, s-au facut urmatoarele notatii: 1 – electromotor; 2 – cap de gaurit; 3 – maneta pentru schimbarea turatiilor; 4 – tabela cu regimuri de aschiere; 5 – maneta pentru avans manual sau mecanic; 6 – arbore principal; 7 – suportul mesei; 8 – coloana; 9 – placa de baza; 10 – montant; 11 – buton pornire; 12 – buton oprire; 13 – buton pornire sens invers; 14 – deplasare cap de gaurit; 15 – blocare cap de gaurit; 16 – vizor nivel ulei; 17 – priza pompa; 18 – blocare suport masa; 19 – deplasare suport masa; 20 – indicator de adancime; 21 – schimbator avansuri; 22 – cuplaj limitator adancime; 23 – comutator principal; 24 – comutator lumina; 25 – comutator pompa; 26 – pompa; 27 – inversor la filetare; 28 – limitatoare.[2] http://www.scritub.com/tehnica-mecanica/Masini-de-gaurit-Parti-compone43898.php

CAP II.ANALIZA STRUCTURALA PRIN METODA ELEMENTULUI FINIT

2.1.Metoda elementelor finite

Metoda elementelor finite (M.E.F.) este in prezent, cel mai răspândit procedeu de rezolvare numerică a problemelor inginerești. La aplicarea M.E.F., domeniul ocupat de structura analizată este discretizat în subdomenii de dimensiune finită mărginite de frontiere rectilinii sau curbilinii. Prin această operație, corpul real este înlocuit cu o rețea de așa- numite elemente finite [1, 6, 9, 11, 16]. Ecuațiile diferențiale care descriu comportarea structurii modelate vor fi verificate în medie pe fiecare element. Construcția matematică a elementelor, finite asigură un anumit grad de continuitate a aproximantei soluției exacte la traversarea frontierei dintre elemente. Continuitatea este realizată cu ajutorul unor puncte remarcabile asociate elementelor (cunoscute sub numele de noduri). De fapt, aproximanta soluției exacte a problemei, rezultă ca o funcție de valorile necunoscutelor în respectivele noduri. Prin aplicarea M.E.F. se obține un sistem de ecuații care se rezolvă numeric în raport cu valorile necunoscutelor nodale. Din cauză că aproximantele elementale ale soluției exacte verifică în medie ecuațiile diferențiale și în interiorul elementelor, ele pot fi folosite pentru obținerea unor informații referitoare la variația necunoscutelor problemei în tot domeniul analizat .

Principalele avantaje ale M.E.F. sunt următoarele:

– flexibilitatea (prin faptul că permite discretizarea unor corpuri de formă oricât de complexă și manipularea naturală a unor condiții la limită dintre cele mai diverse);

-posibilitatea de a modela corpuri neomogene din punct de vedere al proprietăților fizice;

-ușurința implementării în programe de calcul generale.

Cel mai important dezavantaj al M.E.F. constă în volumul mare de date de intrare necesare pentru construirea și rezolvarea numerică a modelului. Cea mai mare pondere o dețin datele de intrare referitoare la configurația rețelei de elemente finite (coordonatele nodurilor și asocierea dintre elemente și noduri). Programele de analiză cu elemente finite existente pe piață la ora actuală, degrevează utilizatorul de sarcina neplăcută a discretizării manuale, prin transferul acesteia unor module specializate care automatizează această operație. în ultimele trei decenii au fost concepute mai multe asemenea programe comerciale. Cele mai multe dintre ele sunt în prezent interfațate cu programele de proiectare asistată de calculator, astfel încât utilizarea lor de către ingineri a fost mult simplificată.

2.2.TIPURI DE ELEMENTE FINITE

2.2.1. Descrierea generală a celor mai uzuale tipuri de elemente finite

O clasificare foarte generală, împarte elementele finite în trei mari categorii, în funcție de dimensionalitatea domeniului la discretizarea căruia sunt folosite. Din acest punct de vedere, se disting:

-elemente finite unidimensionale;

-elemente finite bidimensionale;

-elemente finite tridimensionale.

•–––––• •–––––•––––• •––––•––––•–––-•

a. b. c.

Fig. 3

Figura 3 prezintă elemente finite unidimensionale, după cum urmează: ( a) – element unidimensional de ordinul întâi (liniar); ( b) – elemente unidimensionale de ordinul al doilea (pătratice); ( c) – elemente unidimensionale de ordinul al treilea (cubice).

în practică sunt foarte rar utilizate elementele cu funcții de aproximare de grad superior celor cubice. Deși acest al doilea criteriu de clasificare aduce precizări suplimentare, nici el nu este exhaustiv. Propriu- zis, marea diversitate a elementelor în uz la ora actuală, face imposibilă găsirea unui criteriu unitar de clasificare. Elementele finite de complexitate matematică ridicată, sunt greu de inclus într-o anumită categorie.

Având în vedere scopul lucrării, clasificarea de mai sus este utilă și va fi utilizată atunci când se vor prezenta o parte dintre elementele utilizate frecvent, la rezolvarea numerică a problemelor de mecanica structurilor.

2.2.2. Elemente finite unidimensionale

Elementele finite unidimensionale, sunt folosite în cazurile în care mărimea ce trebuie aproximată depinde de o singură variabilă. în consecință, elementele unidimensionale sunt segmente de dreaptă sau arce de curbă, de-a lungul cărora variabila independentă a problemei ia valori (fig. 3). Cel mai simplu element unidimensional este segmentul de dreaptă, prevăzut cu două noduri, câte unul la fiecare capăt (fig. a). Un asemenea element, are asociată o funcție de aproximare de ordinul întâi, motiv pentru care se numește liniar.

Mai complexe, sunt elementele unidimensionale de ordinul al doilea (fig. b), respectiv al treilea (fig. c). în general, au atât noduri de capăt, cât și noduri intermediare. Elementele de ordinul al doilea (sau pătratice) au trei noduri, iar funcția lor de aproximare este de tip parabolic. Cele de ordinul al treilea, au patru noduri, iar funcția lor de aproximare este o parabolă cubică. Atât elemente unidimensionale de ordinul al doilea, cât și cele de ordinul al treilea pot avea și variante curbilinii, așa cum se vede în figura b și c.

2.2.3. Elemente finite bidimensionale

Elementele finite bidimensionale sunt utilizate în cazurile în care mărimea ce trebuie aproximată depinde de două variabile. Ele pot fi folosite pentru rezolvarea problemelor de elasticitate bidimensionale (probleme de stare plană de tensiuni, probleme de stare plană de deformații sau probleme cu simetrie axială).

Elementele finite bidimensionale pot fi subîmpărțite în două mari clase, în funcție de forma lor:

elemente triunghiulare ;

elemente patrulatere .

Elementele finite triunghiulare sunt, după cum sugerează denumirea lor, regiuni de formă triunghiulară ale planului. Cel mai simplu este triunghiul cu laturi rectilinii și trei noduri, câte unul în fiecare vârf .Funcția de aproximare asociată acestui element este un polinom de gradul întâi în două variabile, de unde denumirea de element triunghiular de ordinul întâi (sau liniar).

Elementele finite patrulatere sunt regiuni cu patru laturi ale planului. Cel mai simplu este patrulaterul cu laturi rectilinii și patru noduri, câte unul în fiecare vârf, funcția de aproximare asociată fiind de tip biliniar.

2.2.4. Elemente finite tridimensionale

Din marea clasă a elementelor tridimensionale, cel mai des folosite sunt următoarele două familii:

elementele finite tetraedrice

elementele finite hexaedrice[3] Analiza structurala prin metoda elementului finit : note de curs si aplicatii de laborator : pentru uzul studentilor / Adrian Judele, Valentin Zichil (2007)

2.3. NOTIUNI GENERALE DESPRE GEOSTAR

COSMOS/M este un sistem de calcul cu elemente finite complet, modular, de sine statator, dezvoltat de Structural Research and Analysis Corporation (SRAC) pentru calculatoare personale si statii de lucru. Programul include module de rezolvare a problemelor structurale statice si dinamice liniare si neliniare, ca si pentru probleme de transfer de caldura, mecanica fluidelor, fenomene electromagnetice si optimizare. Sunt disponibile si module pentru optiuni de analiza speciala cum ar fi oboseala. Sistemul este dezvoltat în permanenta si mentinut la cel mai înalt nivel al domeniului cât si în raport cu cele mai recente posibilitati hard.

Acest capitol este o introducere în produsul COSMOS/M si pune în evidenta caracteristicile diferitelor sale module.

2.3.1Structura sistemului COSMOS/M

Sistemul COSMOS/M consta dintr-un pre si un post procesor, diferite module de analiza, interfete, traducatoare si utilitati. Programul este complet modular permitând utilizatorului sa achizitioneze si sa încarce numai acele module care îi sunt necesare.

GEOSTAR este pre si post procesorul de baza al sistemului cu elemente finite COSMOS/M.El este asemanator unui modelator grafic geometric d e tip CAD, tridimensional, interactiv, cu functio nalitati depline, generator de discretizare si pre si post procesor pentru analiza cu elemente finite. Utilizatorul poate crea modelul geometric, îl poate discretiza, poate furniza toate informatiile legate de analiza, poate efectua tip ul de analiza dorit, poate revedea si desena pe ecran sau la imprimanta rezultatele, fara a fi nevoit sa paraseasca ecranul GEOSTAR.

Programul este puternic, intuitiv si usor de învatat. Utilizatorul de medie poate învata, crea si rezolva problem din realitate dupa câteva ore de antrenament.

Fig.4

Programul GEOSTAR, asa cum se prezinta în figura 4, controleaza executia diferitelor mod ule de analiza ale pachetului COSMOS/M si furnizeaza un mediu interactiv pentru acestea. Aceste module sunt:

STAR Analiza liniara statica

FFE STATIC FFE (Fast Finite Element) Analiza liniara statica

DSTAR Analiza de stabilitate, în frecventa si de forma modala

FFE FREQUENCY Analiza FFE în frecventa

NSTAR Analiza statica si dinamica neliniara

HSTAR Analiza de transfer de cald ura

FFE THERMAL Analiza FFE de transfer de caldura

FSTAR Analiza de oboseala

ASTAR Analiza dinamica liniara avansata

OPTSTAR Optimizare si sensibilitate de forma si dimensionala

FLOWSTAR Analiza de curgere fluida laminara

FLOWPLUS Analiza fluida laminara si turb ulenta 2D si 3D

ESTAR Analiza electromagnetica de joasa frecventa

HFS 2D Analiza electromagnetica de înalta frecventa în 2D

HFS 3D Analiza electromagnetica de înalta frecventa în 3D

HFS CAVITY Analiza cavitatilor rezonante

Modulele COSMOS/FFE sunt dezvoltate pentru rezolvarea problemelor mari folosind tehnologia matricilor disperse combinata cu metode iterative si tehnici de administrare a bazelor de date pentru a reduce substantial timpul de rezolvare, spatiul pe disc si cerintele de memorie.

De asemenea, GEOSTAR furnizeaza o interfata bidirectionala cu mai multe sisteme CAD si de modelare solida.

2.3.2.Caracteristicile GEOSTAR

Capabilitatile geometrice ale GEOSTAR se bazeaza pe un amestec de reprezentare a frontierelor (b-rep –Boundary representation) si ecuatii parametrice cubice.

Un set diversificat de capabilitati de modelare geometrica cu optiuni flexibile de discretizare permit crearea si discretizarea modelelor complexe cu usurinta. Conditiile de încarcare, de frontiera si initiale pot fi aplicate convenabil în asociatie cu entitatile geometrice si în orice sistem de coordonate definit.

GEOSTAR are mai multe capabilitati si caracteristici puternice care lucreaza într-un mediu prietenos fata de

utilizator.

Definirea tastelor functionale

Utilizatorul îsi poate personaliza versiunea sa de program prin programarea tastelor functionale F1…F12 pentru a realiza un acces rapid la comenzile GEOSTAR preferate.

Comenzile preferate pot fi specificate prin editarea unui fisier cu numele “geofun” disponibil în directorul COSMOS/M.] [4]de la domn professor!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

CAP III. MASINA DE GAURIT CU COLOANA

3. Masina de gaurit cu coloana tip B-1316 B/400

3.1. Noțiuni de bază

Mașinile de găuri sunt mașini-unelte foarte răspândite. Mașinile de găurit cuprind un număr mare de variante constructive, care se folosesc la prelucrarea alezajelor pieselor de gabarite și greutăți corespunzătoare tipodimensiunilor.

Burghierea este procedeul de prelucrare prin așchiere care are ca scop obținerea unei găuri (alezaj) din material plin al semifabricatului, asigurând trepte de precizie 11..13 și rugozitatea suprafețelor Ra = 6,3…12,5. De aceea, în cazul unor alezaje precise, după burghiere urmează și alte prelucrări, care pot fi executate și pe mașinile de găurit.

Date generale

Masinii de gaurit cu coloana tip B-1316 B/400 produsa de firma “PROMA”.

Masina de gaurit B-1316 B/400 se utilizeaza pentru prelucrarea pieselor metalice si nemetalice. Masina de gaurit se foloseste pentru: gaurire, zencuire (adancire gauri), largire gauri, etc.

Utilizare

Masina de gaurit poate fi folosita in scularii si ateliere de reparatii, sectii de productie mici si mijlocii, la productia in serie, in depozite etc..

3.1. Caracteristici tehnice

Diapazon turatii 180-2740 rot/min

Numar viteze 4

Con ax principal Mk II Diametru maxim de gaurire 16 mm

Deplasare ax principal 80 mm

Consola axului principal (X-Fig. 5) 165 mm

Distanta maxima dintre ax si placa de baza (H-Fig. 5) 615 mm

Distanta maxima dintre ax si masa de lucru (h-Fig. 5) 400 mm Dimensiuni masa de lucru (a-Fig. 5)  310 mm Dimensiuni placa de baza 420 × 245 mm Diametrul coloanei (D-Fig. 5) 70 mm Canelura T masa 14 mm Canelura T placa de baza 14 mm Inaltime totala (V-Fig. 2) 960 mm Putere utila motor 600 W Tensiune 3/N PE AC/400 V, 50 Hz Protectie motor IP 54

Greutatea masinii 53 kg

Fig.5

3.2. Ansambluri si piese(Fig.6)

1. Carcasa de protectie a transmisiei de curea

2. Intrerupator de urgenta

3. Ecran de protectie

4. Masa

5. Maneta fixare rotire masa

6. Maneta intindere curele

7. Motor

8. Ax deplasare pinola arbore principal

9. Maneta deplasare ax principal

10. Consola cu colier masa

11. Maneta deplasare verticala a mesei

12. Cremaliera

13. Placa de baza

14. Consola cu fuzeta rotativa

15. Fixare deplasare verticala a mesei

Fig.6

3.3. Descrierea succinta a structurii utilajului

Masina de gaurit cu coloana tip B-1316 B/400 este prevazuta pentru prelucrarea pieselor metalice si nemetalice. Masina de gaurit se foloseste pentru: gaurire, zencuire (adancire gauri), largire gauri etc. Capul de gaurit cu axul principal este rigid si rezistent la vibratii. Capul de gaurit cu axul principal se sprijina in rulmenti cu bile. Axul principal are conul de Mk II, in care poate fi introdusa mandrina sau scule cu con Morse.

Masa poate fi rotita in jurul axei sale la 360 si prin intermediul unei fuzete poate fi inclinata sub un unghi de ± 45 in raport cu planul de baza, ceea ce permite efectuarea procesului de gaurire sub diferite unghiuri. Masuta mai poate fi rotita in jurul axei sale.

Alegerea vitezelor axului principal (vezi tab. 1).

Tabel 1. Numar vitez 12

Stabilirea vitezei de tratie a axului principal(placuta se afla pe partea interioara a carcasei capului axului principal).

Intinderea curelelor trapezoidale

Intinderea corecta a curelelor trapezoidale asigura durabilitatea lor. Dupa alegerea vitezei de turatie a axului principal si imbracarea curelelor trapezoidale pe rotile conice se va actiona maneta de intindere a curelelor inpotriva acelor de ceasornic (intinderea curelelor) si se va fixa pozitia motorului cu suruburile de fixare 1(fig.7). Intinderea curelelor trapezoidale se va face in asa fel, ca la apasarea ei intre rotile conice cu o forta de 2 kg incovierea lor sa nu depaseasca 1 cm.

Maneta de inteindere

Fig.7

[5] https://www.google.ro/?gws_rd=cr&ei=FV2JVb2kOYGyU_HYgfAM#q=masina+de+gaurit+cu+coloana+g13

3.4. Accesorii și dispozitive

Accesoriile și dispozitivele folosite la mașinile de găurit sunt diverse. Unele servesc pentru prinderea și antrenarea unor scule, altele pentru poziționarea și prinderea semifabricatelor.

Sculele cu coadăconicăse pot prinde direct în locașul conic al arborelui principal (fig.8,a) sau prin intermediul unei reducții conice (fig. 8,b).

Sculele cu coadă cilindrică se prind în arborele principal prin intermediul unei mandrine(fig. 8,c).

Fig.8

La toate situațiile de prindere a sculelor, chiar și prin intermediul dispozitivelor, există un canal în arbore principal prin care, și cu ajutorul unei piese de tip pană, se pot debloca sculele sau reducțiile din ajustajul conic.

Mandrinele utilizate la mașina de găurit sunt autocentrante și se construiesc în varianta cu fălci și cu coroană dințată, dar și în varianta cu

manșon elastic (fig. 9).

Fig.9

La mandrinele cu fălci (fig. 9, a) bacurile 1se strâng prin intermediul unei chei tip pinion conic (4), care transmite mișcarea la inelul dințat și cu filet interior 3. La mandrinele cu manșon elastic(fig.9,b) strângerea bucșei elastic se produce prin înșurubarea piuliței 2 în corpul 3[6]. httpswww.google.rowebhpsourceid=chrome-instant&ion=1&espv=2&ie=UTF-8#q=masina+de+gaurit+cu+coloana+referat