Notiuni Generale de Economie Sanitara

Cuvântul „economie” derivă din limba greacă οίκος [oikos] „casă” și νομος [nomos] „conducere”. Conform DEX putem defini economia ca: „ansamblul activităților umane desfășurate în sfera producției, distribuției și consumului bunurilor materiale și serviciilor”.

De-a lungul timpului cuvântul „economie” a avut diferite înțelesuri. În curentul mercantilist francez (sec. XVI – sec. XVIII) prin economie se înțelegea economia unei țări care viza acumularea de rezerve monetare în urma comerțului cu produse finite praticând pentru acestea tarife mari [1].

În 1767 Sir James Steuart [2] explică faptul că economia în general este arta de a oferi un anumit fond de subzistență, de a oferi locuri de muncă și bunuri pentru nevoile societății, de a crea în mod natural relații reciproce dependente între ele care să se suplinească reciproc.

În 1776 Adam Smith [3] definește economia ca o ramură a științei de stat cu obiectiv dublu: o economie personală (vizând venitul individual) și o economie comunitară (servicii publice).

În 1803 J.B. Say definește economia ca o știință de producție, distribuție și consum de avere, iar în 1844 John Stuart Mill definește economia într-un context social: „știința care urmărește legile și fenomenele societății ce apar din operațiile combinate ale oamenilor pentru producerea de avere, în măsura în care aceste fenomene nu sunt modificate prin urmărirea oricărui alt obiect” [4].

În 1890 Alfred Marshall în cartea sa „Principii economice” analizează economia de la nivel macroeconomic la nivel microeconomic, punându-se în situația unui om obișnuit care se întreabă de unde provine venitul său și cum să îl folosească.

În 1932 Lionel Robbins descrie economia printr-o frază scurtă, cunoscută azi ca o definiție: „economia este știința ce studiază comportamentul uman ca o relație între scopuri și mijloace limitate, care au utilizări alternative”. Pornind de la această definiție putem considera azi, economia ca o știință socială care studiază modul în care națiunile, guvernele, întreprinderile, indivizii, fac alegeri în alocarea resurselor limitate pentru a satisface nevoile lor nelimitate.

În general economia poate fi împărțită în macroeconomie care se referă la economia societății în general și microeconomie care se concentrează asupra consumatorului individual.

Din totalitatea științelor economice o componentă principală este economia sanitară, care se confruntă cu examinarea sistematică și riguroasă a problemelor legate de promovarea sănătății. Ea își propune să înțeleagă felul în care se comportă furnizorii de servicii medicale și alte organizații publice în luarea deciziilor. Ea studiază modul în care sunt gestionate activitățile de îngrijire și promovare a sănătății prin prisma furnizorilor de servicii medicale. Economia sanitară aplică teoriile economiei de producție precum eficiența, concurența și efectele cost-eficiență, în scopul angajării sectorului public și privat spre un rezultat cât mai benefic. Deasemenea studiază felul în care evoluează anumite probleme sociale cum ar fi alocarea resurselor guvernamentale inechitabile ce pot avea un impact asupra stării de sănătate a populației, prin aceasta putând informa decidenții cu privire la felul în care se desfășoară programele naționale de sănătate și legislația aferentă în domeniu.

După cum se știe apariția în fiecare zi de noi tehnologii medicale, din ce în ce mai scumpe, depășește în multe țări capacitatea sistemului de sănătate de a-și permite accesul la acestea. Astfel factorii de decizie trebuie să aleagă pe cele care corespund necesităților și se încadrează în limita costurilor alocate. Pentru aceasta ei trebuie să se informeze despre rentabilitatea tehnologiei prin analiza cost-eficiență.

Conceptul de economie sanitară poate fi redus la felul în care funcționează din punct de vedere economic sistemul de îngrijire a sănătății într-o economie.

Economia sanitară necesită o viziune mai largă cu o mare varietate de părți interesate dintr-un sistem complex. În 1963 Kenneth Arrow diferențiază economia sanitară de alte economii datorită particularităților sale. Serviciile de sănătate extrem de variate datorită nevoii/ cererii, rolul guvernului precum și rolul medicilor în calitate de terți nu pot fi privite din aceeași perspectivă ca și în cazul economiei industriale.

Asistența medicală este un sistem economic vast care cuprinde pe de o parte pacienții iar pe de altă parte companiile de asigurări, guvernele, furnizorii de asistență medicală, cercetătorii, fabricile de medicamente și aparatură medicală.

Economia sanitară a luat avânt puternic în ultimii ani având la bază teoria lui Fuchs (1986) care susținea că resursele sistemului sanitar nu trebuie limitate și că se poate ajunge la un moment în care resursele disponibile vor putea acoperi nevoile îngrijirilor de sănătate. Teorie neaplicabilă în practică deoarece dezvoltarea tehnologiei cu scop diagnostic și terapeutic, modificarea factorilor de mediu, alimentația, îmbătrânirea populației, cresc nevoile societății pentru îngrijirile de sănătate. Indiferent de nivelul socioeconomic de dezvoltare a unei țări trebuie să existe o interrelație între alocarea resurselor pentru îngrijirile de sănătate și celelalte domenii.