Noțiuni Generale a Sistemelor Integrate

Capitolul I – Introducere

I.1. Motivul, importanța alegerii temei.

Capitolul II – Prezentare teoretica a sistemelor integrate

II.1. Noțiuni generale a sistemelor integrate

II.1.1. Sistem de supraveghere video (TVCI)

II.1.2. Sistem de alarmare in caz de efractie

II.1.3. Sistem de alarmare in caz de incendiu

II.1.4. Sistem de control acces

II.2. Avantajele sistemelor integrate.

II.3. Descrierea subsistemelor integrate

II.3.1. Supraveghere Video (TVCI)

II.3.1.1 Camere

II.3.1.2. . Videorecorder

II.3.1.1.1. DVR

II.3.1.1.2. NVR

II.3.1.3. Surse de alimentare

II.3.1.4. UPS

II.3.1.5. Monitoare de afisare

II.3.1.6. Cablarea

II.3.2 Alarmare in caz de efractiei

II.3.2.1. Detector de geam spart

II.3.2.2. Detector de miscare

II.3.2.3. Detector de vibratii

II.3.2.4. Buton/telecomanda panica

II.3.2.5. Centrala de alarma

II.3.2.6. Tastatura

II.3.2.7. Sirena de interior/exterior

II.3.2.8. Comunicator telefonic (telefonie fixa sau GSM)

II.3.3. Alarmarea in caz de incendiu

II.3.3.1. Centrala

II.3.3.2. Sirene

II.3.3.3. Detectori

II.3.3.4. Butoane de declansare manuala

II.3.4 Sisteme de control acces.

II.3.3.1. Cartele de acces

II.3.3.2. Cititoarele

II.3.3.3. Echipamentul pentru uși

II.3.3.4. Deblocatoarele electric (Strike)

II3.3.5. Încuietorile magnetice

II.3.3.6. Controlere

Capitol III – Partea practica

III.1. Noțiuni introductive – descrierea locației

2.1. Sistem de supraveghere video

2.2. Sistem de detecție și alarmare la efracție și incendiu

2.3. Control acces

III.2. Descrierea sistemelor integrate folosite

III.3.Specificații Hardware

III.3.1.Echipamente Video

III.3.2.Sistem de detecție și alarmare la efracție și incendiu

III.3.3.Sistem de control al accesului

Capitol IV

Concluzii

Capitolul II – Prezentare teoretică a sistemelor integrate

II.1. Noțiuni generale a sistemelor integrate

Sistemul integrat de securitatea este acel sistem ce ofertă posibilitatea de accesare, controlare si monitorizare a diferitelor sisteme de supraveghere video, semnalizare la incendiu, alarmare la efracție și control acces sau detecție.

Toate operatiunile se pot realiza dintr-un singur punct de control și monitorizare printr-un singur program ce comandă toate subsistemele.

Se utilizează o platforma grafică comună unde fiecare punct de acces, detector, sau camera de supraveghere sunt reprezentate prin iconuri plasate pe hărți ale spațiului monitorizat și îi indică automat personalului de la pază toate evenimentele ce se petrec.

Reprezintă o soluție ideală pentru locații unde este necesar un control de securitate centralizat sau se vrea monitorizarea sistemelor printr-o rețea unde să se poată defini drepturi de acces diferite.

Fig. II.1. Arhitectura unui sistem de securitate

Subsisteme ce pot fi integrate sunt:

1.Sisteme de supraveghere video (TVCI)

2.Sisteme de detecție și alarmare la efracție

3.Sisteme de detecție și semnalizare la incendiu

4.Sisteme de control acces

II.1. 1. Sistem de supraveghere video

Sistemul de supraveghere video (sau TVCI) este acel sistem de televiziune care operează în buclă închisă. În comparație cu televiziunea care este disponibilă oricărei persoane cu un receptor TV , la imaginile obținute de sistemul de supraveghere video au dreptul doar utilizatorii care au dreptul de acces la bucla închisă.

O cameră conectată la un monitor este cel mai simplu sistem de supraveghere video, însă, sistemele de supraveghere video mai complexe includ un număr mare de camere, dispozitive de control, dispozitive de înregistrare și vizualizare mult mai avansate.

Sunt folosite sistemele de televiziune cu circuit închis (TVCI) tot mai frecvent în sistemele de securitatea, deoarece:

– sistemul de TVCI nu "doarme" niciodată, oferă imaginea obiectivului celor autorizați 24/7/365;

– prezența camerelor este în sine un factor de descurajare;

– orice pericol poate să fie detectat și contracarat în stadiul incipient;

– tehnologia digitala de stocare oferta posibilitatea de căutare rapidă;

– oferă posibilitatea de accesare a imaginilor în direct sau înregistrărilor pe o gama larga de dispozitive (inclusiv PDA-uri și smartphone-uri).

II.1.2. Sistem de detecție și alarmare la efracție

Sistemul de detecție a tentativelor de efracție este în centrul măsurilor de securitate, implementate atât de proprietari cât și de organizații.

Obiectivul sistemului de detecție și alarmare la efracție, este de a furniza un avertisment asupra unei tentative de efracție în curs de desfășurare, personalului sau locatarilor, unui dispecerat de monitorizare sau chiar trecătorilor. Modul convențional de proiectare a sistemelor ia în principal în considerare limitarea timpului pe care un eventual agresor îl are la dispoziție de la detecție și pâna la intervenție, ceea ce face ca timpul de răspuns să fie un factor foarte important în planul de securitate al obiectivului. O abordare mai productivă este bazată pe accentuarea factorului demoralizator al sistemului cu limitarea pagubelor produse prin tentativa de efracție. În această direcție un plan de securitate bine pus la punct va conține atât implementarea unui sistem de detecție a efracției, cât și un set de măsuri de securizare a incintei prin mijloace mecanice (tâmplarie și sisteme de inchidere de înaltă securitate si chiar un sistem de control acces în conexiune cu sistemul de detecție), sau măsuri de resecurizare a obiectivului cat mai rapid după tentativa de efracție.

Fiecare sistem este conectat la un dispecerat de monitorizare, fiind de altfel o condiție în legislația românească privind anumite categorii de obiective, considerate ca fiind risc ridicat. Avantajul principal ale acetor sisteme este posibilitatea de intervenție imediată la recepționarea alarmei sau la confirmarea unei alarme, în cazul în care există mijloace suplimentare de verificare.

Un important avantaj al sistemelor monitorizate este posibilitatea acestora de a transmite la dispecerat informațiile, anume:

– informații logistice (date exacte de armare și dezarmare a sistemului: ora, dată, persoană);

– senzorii din obiectiv pot declansa alarme ambientala (prezenta temperaturii sau a fumului, prezenta de gaze, metan sau a monoxidului de carbon, semnale provenite de la detectorii de ingheț sau detectorii de inundație).

– alarme și informații interne caracteristice sistemului de detecție (tentative de sabotaj, baterie descărcată sau alte erori).

Informațiile acestea ajunse în dispecerat ajută la o reacție rapidă, determinată exact de problema semnalizată, datorită lor se poate limita sau chiar elimina o serie de pagube inerente în absența unui astfel de sistem. Alarmarea automată este o facilitate importantă în cazul în care sistemul nu raportează starea spre dispecerat la intervalul de timp prestabilit cu acesta.

II.1.3. Sistem de detecție și semnalizare la incendiu

Oamenii au depus un efort constant să prevină și să combată incendiile, încă din Evul Mediu, când orașele ardeau aproape în întregime. Aceste eforturi sunt însă și în prezent îngreunate de creșterea numărului surselor de incendii și de creșterea constanta de material combustibil. Regăsim calculatoare, televizoare, automate de cafea sau alte aparate electrocasnice, echipamente de climatizare aproape în fiecare reședință sau companie. Toate acestea includ surse de alimentare, precum și alte module electronice, fiecare din ele fiind potențiale surse de incendiu, la fel ca și multitudinea de materiale de finisaje din ce în ce mai pretențioase, dar și ușor inflamabile: materiale sintetice, textile și altele. În plus de creșterea de numeroase substanțe volumului de material combustibil, prezente într-o clădire sunt și puternic inflamabile și se comportă ca acceleratori ai incendiului, efectul negativ obținut fiind mult mai distructiv în comparație cu un incendiu alimentat din materiale mai puțin inflamabile.

Obiectivul principal protecției împotriva incendiilor este salvarea de vieți omenești, protejarea mediului înconjurător și bunuri materiale de pericolele și efectele incendiilor. Un set de măsuri tehnice și organizatorice, atent implementate sunt o bună protecție împotriva incendiilor.

În comparație cu alte tipuri de investiții, protecția împotriva incendiului are ca deziderat în principal prevenirea incidentelor. Succesul acestor măsuri este în general greu observabil, doar eșecurile devenind vizibile sub forma unor incendii majore. Practica a arătat că investiția intr-un ansamblu bine pus la punct de prevenire a incendiilor nu este cu mult mai mare comparativ cu investiția într-un ansamblu inferior. Acest ansamblu de măsuri este deci mai mult decât o investiție pe termen scurt, fiind o abordare pe deplin motivată economic.

Sistemele de detecție se bazează pe semne incipiente ale incendiului, cum ar fi fumul, căldura sau flăcările, filtrând fenomenele perturbatoare.

Semnalele de avertizare inconfundabile, repetarea regulilor și instrucțiunile explicite limitează accesele de panică și haosul. Pentru asigurarea funcționării, sistemele vor opera în aceiași parametrii, folosind atât alimentarea principala cât și alimentarea de rezervă. În plus, difuzoarele, amplificatoarele, dispozitivele de stocare a mesajelor, unitățile centrale și cablarea trebuie să fie proiectate cu toleranță la defect.

II.1.4. Sistem de control acces

Sistemele de control acces sunt folosite pentru a securiza anumite spații din cadrul unei incinte, în prealabil după un anumit orar.

Necesitățile de implementare a sistemelor de control acces sunt majoritatea în companii, acestea putând începe doar de la o singura cale de acces, până la câteva mii de utilizatori și căi de acces, uneori având mai multe puncte de lucru în diverse părți ale lumii (de exemplu societățile multinaționale). Astfel de sisteme pot include sisteme de control fond, sisteme de pontaj și sisteme de management al vizitatorilor, al lifturilor și parcărilor.

II.2. Avantajele sistemelor integrate

Avantajele sistemelor de supraveghere video:

– combaterea fraudei și a furtului;

– previne violența la locul de munca și a alarmelor false;

– contribuie la protectia clienților și a angajaților;

– permite vizionarea în direct sau înregistrata a evenimentelor;

– economisește timp și bani cu ajutorul sistemelor video performante.

Avantajele sistemelor de detectie și alarmare la efracție:

– ajută la protejarea împotriva tâlhăriei și a furtului;

– poate include opțiuni precum senzori de mișcare, butoane de alarmă, protecție a ușilor, acest fapt confera confort și liniște;

– ajută la identificarea condițiilor critice precum temperaturi foarte mari sau foarte mici.

Avantajele sistemelor de detecție și semnalizare la incendiu:

– protejarea personalului și a proprietații cu ajutorul sistemelor de prevenire a incendiilor;

– indicarea exactă a punctului de alarmă ( a cauzei alarmei în cadrul unor suprafețe mai largi cu ajutorul sistemelor adresabile).

Avantaje ale sistemelor de supraveghere și control a accesului:

– identifică accesul în încăpere;

– definește rapoarte de pontaj;

– restricționează accesul în zonele protejate;

– asigură un mediu de locuit mai sigur;

– gestionează și controlează accesul până la mii de puncte ale unei suprafețe

II.3. Descrierea subsistemelor integrate

II.3.1. Supravegherea video

Istoria TVCI (televiziune cu circuit închis) – la mijlocul anilor 70, camerele împrumută de la televiziune (TV) nu doar numele, ci și tehnologia.

Camerele de supraveghere video au fost construite în jurul unui dispozitiv acum învechit “thermionic valve” (un dispozitiv electronic format dintr-un sistem de electrozi dispuși pe un recipient vidat de sticla.

Principiul de funcționare: un tub de sticla vidată era bine fixat într-o bobină magnetică mare care scana cu ajutorul unei raze de electroni, pentru a obține imaginea. Se focaliza în partea din față a tubului care conținea un strat chimic special, protejat în spatele sticlei imaginea inversite vizionarea în direct sau înregistrata a evenimentelor;

– economisește timp și bani cu ajutorul sistemelor video performante.

Avantajele sistemelor de detectie și alarmare la efracție:

– ajută la protejarea împotriva tâlhăriei și a furtului;

– poate include opțiuni precum senzori de mișcare, butoane de alarmă, protecție a ușilor, acest fapt confera confort și liniște;

– ajută la identificarea condițiilor critice precum temperaturi foarte mari sau foarte mici.

Avantajele sistemelor de detecție și semnalizare la incendiu:

– protejarea personalului și a proprietații cu ajutorul sistemelor de prevenire a incendiilor;

– indicarea exactă a punctului de alarmă ( a cauzei alarmei în cadrul unor suprafețe mai largi cu ajutorul sistemelor adresabile).

Avantaje ale sistemelor de supraveghere și control a accesului:

– identifică accesul în încăpere;

– definește rapoarte de pontaj;

– restricționează accesul în zonele protejate;

– asigură un mediu de locuit mai sigur;

– gestionează și controlează accesul până la mii de puncte ale unei suprafețe

II.3. Descrierea subsistemelor integrate

II.3.1. Supravegherea video

Istoria TVCI (televiziune cu circuit închis) – la mijlocul anilor 70, camerele împrumută de la televiziune (TV) nu doar numele, ci și tehnologia.

Camerele de supraveghere video au fost construite în jurul unui dispozitiv acum învechit “thermionic valve” (un dispozitiv electronic format dintr-un sistem de electrozi dispuși pe un recipient vidat de sticla.

Principiul de funcționare: un tub de sticla vidată era bine fixat într-o bobină magnetică mare care scana cu ajutorul unei raze de electroni, pentru a obține imaginea. Se focaliza în partea din față a tubului care conținea un strat chimic special, protejat în spatele sticlei imaginea inversată produsa de lentilă.

Mai exact, acest strat chimic transforma imaginea într-un semnal electric de nivel scăzut, care era apoi amplificat și procesat într-un semnal video ce putea fi expus.

Existau straturi chimice variate pentru a obține niveluri de sensibilitate diverse, cel mai des folosit fiind tubul Vidicon. A fost utilizat pe scară largă pentru imagini de uz general (de interior), iar tuburile cu straturi chimice mai sensibile, ce obțineau un nivel redus de iluminare imagini, erau folosite mai ales în aer liber pentru aplicații la lumină foarte mică sau in condiții de lumină artificiala. În timp ce o camera Vidicon obișnuită putea oferi imagini foarte bune, în condiții ideale, aceasta nu era lipsită de probleme.

În afară de faptul că bobinele de scanare erau relativ mari, grele și masive, tuburile se uzau în timp (în urma utilizării) astfel că necesitau recalibrări regulate și înlocuiri ocazionale pentru a menține o imagine de bună calitate.

De asemenea, anumite straturi chimice sufereau de diverse efecte secundare, anume supraluminozitatea imaginii (când un punct de lumină aparea foarte mărit pe ecran), coada de cometă (cand un obiect în mișcare aparea ca o imagine cu dungi), și imagine arsă (când o cameră fixă are o imagine înghetată a subiectului împregnată în stratul chimic).

Tehnologie cu cip de siliciu folosea MOS (oxid de metal semiconductor) pentru a produce camere relativ mici și ușoare, cu o performantă mai puțin spectaculoasă, de fapt, în timp ce cele mai multe camere cu tuburi puteau susține între 400 – 600 linii de detaliu, rezoluția pe cele mai vechi camere cu cip era doar în jur de 190 de linii.

Cam în acelaș timp, producătorii experimentau cu doua chipuri noi, CID (charge injection device.) și CCD 2 (charged couple device); cel mai bun s-a dovedit a fi CCD-ul. Încă de la început au fost două tipuri de CCD: IT, interline transfer și FT, frame transfer, diferențele dintre ele fiind subtile.

Majoritatea camerelor de supraveghere CCTV moderne sunt acum construite în jurul CCD-ului, si deși principiile de proiectare sunt în esența același ca și pentru primele CCD-uri, nivelul de sofisticare și îmbunătățirile cu rezultat direct în performanță sunt incomparabile.

În ultimii cincisprezece ani , camerele cu CCD au evoluat de la camere alb/negru de calitate slabă și foarte puțin sensibile la lumina, la camere de înaltă rezoluție și sensibilitate coloristică construite pe o singură placă de circuite de 25 sau 30 de mm² de la camere de exterior mari si grele (denumite “tunuri”), la camere care nu depăsesc 125 mm în lungime și cântăresc zeci de grame.
În ceea ce priveste înregistrarea, acum 25 de ani, aceasta se făcea pe înregistratoare cu casete video. Ulterior au aparut casetele VHS, apoi casetele cu rezoluție înaltă S-VHS, care au devenit standardul pentru înregistrarea în format analog Time Lapse. Odata cu dezvoltarea PC-urilor, bătrana bandă a fost înlocuită cu hard-discul digital, iar înregistrarea se face cu ajutorul DVR-urilor (înregistrator video digital) stand-alone (de sine-stătătoare, cu memorie încorporată), PC-based (construite pe structura PC) sau placă de captură (subansamblu ce este montat in PC).

În ultimii ani, există o competiție continuă de obținere a noi formate (de exemplu MJPEG, MPEG4 mai nou H264) care să ocupe cât mai putin spatiu pe hard disk și să ofere o calitate din ce în ce mai bună a imaginilor mai ales în cazul celor cu mișcare intensă surprinse de camerele de supraveghere video.

Sistemele de supraveghere video sunt utilizate la urmărirea și înregistrarea imaginilor dintr-un spațiu care trebuie supravegheat și se adreseaza, în principal, acelor spații în care se desfășoară diferite activitați de producție, spațiilor comerciale, depozitelor de materiale și birourilor. Un mare avantaj al sistemelor video este ca spre deosebire de alte sisteme, oferă identificarea persoanelor și acțiunilor suspecte și dovada înregistrată a producerii evenimentului prejudicios. Pentru o mai buna eficientă aceste sisteme de supraveghere video pot fi interconectate cu sisteme antiefracție și sisteme de control acces.

În cadrul tehnologiilor sistemelor de supraveghere video exista patru mari categorii:

sisteme supraveghere video analogice;

sisteme supraveghere video cu DVR (HARDWARE BASED-DVR Stand Alone);

sisteme supraveghere video cu calculator (PC BASED);

sisteme supraveghere video cu camere IP.

Sistem de supraveghere video este compus dintr-o serie de echipamente:

camere video;

monitor (unul sau mai multe ce permit vizualizarea imaginilor);

videorecorder DVR sau NVR (pentru înregistrarea imaginilor preluate de camere);

surse de alimentare pentru camere;

sursă neintreruptibila de curent UPS.

Fig.II.2.Sistemul de supraveghere video

II.1.2. Camera video

Camera video mai este numită și "ochiul" sistemului de supraveghere, este prima verigă într-un sistem de supraveghere, dar trebuie tinut cont de faptul ca este doar o veriga în tot lanțul de transmitere a imaginilor.

Cel mai important element într-o cameră TVCI este senzorul de imagine CCD (Charge Coupled Device). Are rolul de a converti lumina focalizată pe el de un obiectiv, într-un semnal electric corespunzător. Semnalul fiind prelucrat de către partea electronica a camerei TV, transmis către monitor unde este reconvertit în imagine.

Modele de camere:

Camere Box Type: este camera de supraveghere video varianta clasică, la care se poate monta orice obiectiv, în funcție de aplicația concretă. Camera clasică BOX TYPE se utilizează de regulă pentru supravegherea la interior, dar se poate folosi și la supravegherea spațiilor exterioare, cu condiția să fie protejată de intemperii într-o carcasă.

Camere Bullet: carcasa camerei Bullet protejată împotriva condițiilor meteo cele mai dificile, fără a fi deloc afectată funcționarea acesteia.

Camere DOME: sunt recomandate în special pentru supravegherea video discretă a unor perimetre sensibile datorită caracteristicii carcasei sub formă de cupolă (dom), de unde provine și denumirea. Chiar dacă camera DOME este descoperită, nu poate afla de regulă în ce direcție filmează aceasta, deoarece obiectivul camerei este ascuns sub o cupolă din sticlă fumurie. Camerele DOME sunt în același timp și robuste. În cele mai multe cazuri, aceste camere sunt executate dintr-un material rezistent la actele de vandalism și la uzură.

Clasificarea camerelor de supraveghere video:

După modul de funcționare:

camere de supraveghere pentru zi/noapte – pe timpul zilei asigură imagine color iar când intensitatea luminii scade sub un anumit nivel, imagine monocrom;

camere supraveghere cu vedere pe timpul nopții – pentru supravegherea video nocturnă, combină camerele alb-negru cu cele cu limină infraroșu;

camerele de supraveghere video IR sensitive – permit suravegherea atât la lumină naturală cât și în radiație infraroșu.

După rezistența la intemperii:

camere supraveghere indoor (interior) – proiectate să functioneze în interiorul unei clădiri

camere supraveghere outdoor(exterior) – destinate sa funcționeze în exteriorul unei clădiri. Sunt proiectate sa reziste la intemperii: apă și temperaturi mari. Gama de temperaturi în care funcționează camerele de supraveghere outdoor este, de regula, între -20 și 120 de grade.

După calitatea imaginii:

camere supraveghere video monocrom (alb/negru) de rezolutie medie (380-420 Linii TV);

camere supraveghere video monocrom de inalta rezolutie (500 – 600 Linii TV);

camere supraveghere video color de rezolutie medie (< 380 Linii TV);

camere supraveghere video color de rezolutie medie (380 – 420 Linii TV);

camere supraveghere video color de rezolutie inalta(480 – 600 Linii TV).

Cu cât rezoluția camerei de supraveghere este mai mare cu atât calitatea imaginii este mai bună.

După prelucrarea semnalului:

camere supraveghere analogice;

camere supraveghere digitale.

Camerele digitale permit obținerea unei calitați mai bune a  imaginii.

După conectivitate:

camere de supraveghere conectate prin cablu

– camere supraveghere wireless. Conectarea la camera se face fără fir, prin unde radio.

Omul își amintește mai bine scenele pe care le vede cu detalii de culoare. Camerele TV color aduc o informație suplimentară valoroasa.

Și totuși, camerele TV color clasice au un oarecare dezavantaj (care a inceput sa dispară cu noile tehnologii): sunt mai putin sensibile. Necesită mai multă lumină decât cele monocrom pentru a produce o imagine utilizabilă. În plus, unele camere monocrom pot oferi și posibilitatea vizualizării în radiație infraroșu, opțiune folositoare acolo unde amplasarea surselor suplimentare de iluminat nu este posibilă.

Formatul camerei TV /Senzorul de imagine (CCD)

Senzorul de imagine CCD (Charge Coupled Device) este dispozitivul care transformă lumina ce cade pe el in semnal electric, retransmis ulterior prin circuite specializate, și reconvertit în imagni video de monitorul TV. Practic, senzorul de imagine reprezintă “ochiul camerei TV”.

La origine, camerele CCD aveau senzorii de imagine de marimea unui dreptunghi cu diagoanala de ½ inch, dar tendinta de miniaturizare a condus la dezvoltarea senzoriilor de 1/3 inch si mai nou chiar de ¼ inch. Senzorii de ½” au o sensibilitate si o rezolutie mai mare, datorate simplului fapt ca senzorii CCD fiind mai mari, pot capta mai multa lumina.

Chip-urile de ¼” sunt relativ recente si sunt larg utilizate pe piata camerelor consumer – camcorder. Dezvoltarea lor limitata pe piata TVCI se datoreaza mai mult lipsei obiectivelor de ¼”, varietatea fiind mult mai mare pentru camerele 1/3” si ½”.

Camerele TV de 1/3” sunt camere cu performante medii si constituie esalonul cel mai mare de camere care se instaleaza astazi pe piata.

Fig.II.3. Modele camere de supraveghere

II.3.1.2. . Videorecorder

Poate să fie:

DVR – Digital Video Recorder;

NVR – Network Video Recorde.

Diferența dintre Digital Video Recorder și Network Video Recorder constă în faptul că cel de rețea transmite inițial imaginea video către un host de internet, abia apoi aceasta putând fi înregistrată, iar cel digital stochează informațiile în memorie în momentul preluarii imaginii.

II.3.1.1.1. DVR

Este unitatea care funcționează fără oprire, independentă de calculator, cu propriul sistem de operare (LINUX), ce poate fi programat în funcție de nevoiele necesare în materie de supraveghere video.

DVR-ului i se pot atasa de la 4 până la 16 camere de supraveghere video iar conexiunea între aceste echipamente se face prin conectori BNC și cablul coaxial. Majoritatea DVR-urilor beneficiază de H. 264, acest tip de compresie salvează o suprafața mare din spațiul ocupat de înregistrările pe HDD.

II.3.1.1.2. NVR

Este unitatea care înregistrează materialul video în format digital pe un hard disk, un stick de memorie sau pe un memory card. Are sistem de operare integrat ce poate rula captura video.

NVR-urile pot fi utilizate doar în cazul sistemelor de supraveghere video cu IP. Exista și sisteme ce încorporează ambele funcții, atât a dispozitivului de rețea, cât și funcții ale dispozitivului digital, însă acestea cunt considerate ca fiind viabile pentru sistemele de supraveghere cu camere bazate pe IP static.

Aceste sisteme de retea sunt fara fir si, in general, sunt foarte usor de configurat, Accesul lor poate fi realizat prin intermediul unui browser web, datorită sistemului de rețea fără fir, acestea permițând utilizatorului să fie notificat prin e-mail în cazul în care se declansează o alarmă.

II.3.1.3. Surse de alimentare

Sursa de alimentare furnizeaza energie electrica necesara functionarii tuturor echipamentelor care compun un sistem de securitate si are rolul de a convertii curentul alternativ in curent continuu.

II.3.1.4. UPS

Este sursa neîntreruptibilă de curent, servește la alimentarea cu, curent a camerelelor, practic este o baterie cu un invertor care transforma curentul continuu de 12 volti în curent alternativ de 220 de volti, bateria este încărcată continuu de către un redresor iar când curentul de la rețea se întrerupe acest ups trece imediat (2-10 milisecunde) pe baterie și alimentează sistemul în continuare (nu se simte trecerea, este extrem de rapida), astfel sistemul de supraveghere nu este întrerupt.

În funcție de putere, un ups ne poate alimenta pana la o ora, depinde de încărcate și calitatea ups-ului.

II.3.1.5. Monitor de afișare

Este acea componentă a sistemului care afișează imaginile preluate de la camerele video. Monitoarele de afișare se aleg în funcție de tipul de ieșire a înregistratoarelor. Se pot folosi monitoare PC (LCD, CRT), televizoare sau orice monitor/tv care are intrare HDMI.

II.3.1.6. Cablarea

In functie de tipul sistemului ales si de nivelul de securitate dorit se va alege tipul de cablu (UTP, FTP, etc) si modul in care va fi protejat traseul de cablu (prin tub ingropat, jgheab cablu aparent, etc).

II.3.2. Sistem de alarmare în caz de efracție

Structura subsistemului de alarmare la efracție este formată din: centrala de alarmă cu tastaturile de operare, echipamentele de avertizare și semnalizare, elementele de detecție și alte componente specifice acestui tip de aplicații. Rolul funcțional al subsistemului de alarmare în caz de efracție este de a detecta pătrunderea în spațiile protejate a persoanelor neautorizate și de a sesiza stările de pericol din unitate.

Subsistemul de control acces cuprinde unitatea centrală care gestionează punctele de control, unitățile de comandă, cititoarele, încuietorile sau dispozitive electromagnetice de acționare a ușilor și are rolul de restricționare a accesului neautorizat în spațiile protejate.

În funcție de complexitatea circuitului sistemele de alarmare pot fi categorizate în: sisteme simple ( un senzor cu infraroșu controlează o sonerie), sisteme mai complexe ( o unitate centrală colectează informații de la un număr n de senzori și execută anumite operații), sisteme ce alertează autoritățile sau chiar proprietarul, siteme cu înregistrare video, sisteme ce pot fi programate să funcționeze în mai multe moduri, cu sau fără control de la distanță.

Fig. II.4. Sistem de alarmare la efracție

Un sistem tehnic de detecție și alarmare împotriva efractiei poate fi compus din:

II.3.2.1 Detectorul de geam spart

Detectorul de geam spart este instalat pentru a crește gradul de protecție perimetrală prin detectarea spargerii geamurilor de la uși sau ferestre. Alarma se declanșează la detectarea frecventelor emise prin spargerea geamului.

Detectoarele de geam spart funcționează pe principiul analizei sunetului produs de spargerea unei suprafețe vitrate. Acest sunet are în componență sa armonici superioare la o anumită intensitate sonora ceea ce face ca sunetul sa poata fi distins de alte zgomote din mediu. Acest tip de senzori este mult mai indicat pentru protejarea suprafetelor vitrate decit senzorii de vibratii intrucit nu sunt sensibili la zgomotele exterioare (de regula de joasa frecventa). Senzorul se monteaza la o distanta de pina la 5m de suprafata vitrata si are a acoperire de aproximativ 6 metri.

Principala limitare consta in faptul ca un geam poate fi taiat fara a genera zgomotul specific de spargere. Se recomanda ca atit detectoarele de socuri cit si detectoarele de geam spart sa fie utilizate in consjunctie cu elemente de detectie volumetrica.

II.3.2.2. Detectorul de miscare tip PIR

Detectorul de mișcare tip PIR este acel detector care detectă un intrus țn spatiul potejat. asigurând eliminarea alarmelor false.

Detectorul PIR numit și detector volumetric, deoarece supravegheaza un anumit volum al unei încăperi. Principiul de detectie este: un senzor care detecteaza un corp în mișcare cu diferență de temperatură față de mediu care genereaza un flux variabil în spectrul infraroșu generează alarma.

Constructiv, dispozitivul are o masca frontala cu lentile Fresnell, prin care senzorul analizeaza in functie de numarul de lentile (12-15 sau chiar mai multe in functie de complexitatea senzorului) fluxurile infrarosii din incapere. Piroelementul generează un impuls electric în momentul un care tranzitează un astfel de spot, care este analizat și procesat de partea electronică a senzorului. Senzorii pot fi în funcție de dispunerea spoturilor: senzori cu spot lung, senzori cortină sau senzori volumetrici obișnuiți.

Fiind cei mai utilizați detectori în sistemele de securitate altiefracție, acest tip de senzori are o gamă foarte largă de aplicații . Detectoarele obișnuite în general se instalează la 2 – 2,3 m de la podeaua încăperii având un unghi de detecție de 90 – 1050. Pentru a asigura o protecție completă, de regula se instalează în colțurile încăperii .

Dacă prezintă anumite particularitați spațiul protejat, se pot utiliza celelalte tipuri de lentile prezentate, de exemplu: un senzor cu spot lung se poate utiliza pe un coridor lung (până la 30 – 35m) iar senzori cortina se poate utiliza in cazul in care intentionam sa protejam o suprafata vitrata mare la efractie din exterior.

Din principiul de detecție derivă limitarea acestor tipuri de detectori: corpul cu temperatură apropiată de mediu nu poate fi detectată (diferențe de max. 2-30C) fiind susceptibile la alarme false generate de curenți de aer (atit calzi cat și reci).Ușile și ferestrele deschise, pot de asemenea obtura senzorii (la radiația IR sticla obișnuită este opacă).

II.3.2.3. Detectorul de vibrații (șocuri)

Este acel detector care are rolul de a detecta tentativele de perforare a planșeelor, pereților sau a tocurilor de uși și ferestre. Avantajul lor este de a detecta efracția înainte ca aceasta să se producă.

Detectoarele de vibrații (șocuri) sunt în general destinate pentru a proteja suprafețele vitrate și pereții tezaurelor. Semnalele de tip acustic sunt transformate cu ajutorul unui traducator în semnale electrice. În general, aceste detectoare conțin un traducător piezo dar există mai multe tipuri de traducătoare. În funcție de natura materialului din care este construit peretele protejat raza de detecție este variabilă. Raza de acoperite oferită de majoritatea producatorilor este de aproximativ 5m pentru pereții de beton. Aceste detectoare sunt sensibile la alarme false cum ar fi ciocănituri în pereți sau zgomote de reparații din restul clădirii, ceea ce face ca utilitatea lor sa fie extrem de redusă și specifică.

II.3.2.4. Buton sau telecomanda panică

Rolul lor este de a comanda sistemului tehnic de alarma (armarea/dezarmarea, programarea anumitor funcții sau acționarea diverselor automatizări asimilate sistemului, buton de panică).

II.3.2.5. Centrala de alarma

Are rolul de a primi și analiza semnalele de stare transmise de detectori (senzori, contacte magnetice, etc.) conectați la aceasta, de a decide starea de alarmare, de a declanșa avertizarea acustică și/sau luminoasă, de a memora și afișa evenimentul corespunzator zonelor (locațiilor) supravegheate;

II.3.2.6. Tastatura

Se utilizează pentru armarea / dezarmarea sistemului, pentru comenzi speciale (armări parțiale, taste cu semnificații speciale), pentru a programa centrala, pentru a afișa stăriile sistemului și pentru citi istoria evenimentelor. De regula sunt în doua variante: cu LED-uri și cu LCD. Cele cu afișaj cu cristale lichide permit o întelegere mai ușoară a modului de funcționare al sistemului și în consecintă manipularea corectă a funcțiunilor centralei.

II.3.2.7. Sirene

La un sisteme pot fi instalate la sirene externe, și stroboscop, cu rolul de atenționare a vecinilor ca are loc o spargere, și/sau cu sirene interne pentru atenționarea intrusului că se afla într-un spațiul protejat.

II.3.2.8. Comunicator GSM/GPRS

Au rolul de a transmite mesajelor către dispecerate de monitorizare sau telefoane mobile. Transmiterea mesajelor se poate face prin linie rețea de date/GPRS/internet sau telefonică terestră, GSM, depinde de tipul de tipul comunicatorului ales.

Acumulatori – au rolul ca după căderea sursei principale de energie electrică să mențina sistemul în funcțiune, în funcție de consumul sistemului și de capacitatea acumulatorilor.

Fig.II.5. Componentele sistemului de alarmare la efracție

Sistemul de alarmă poate fi:

sistem de alarmă cablat

sistem de alarmă wireless

sistem de alarmă hybrid (cablat + wireless)

Sisteme de alarmă cablate

Sunt acele sisteme de alarmă care au toate componentele cablate: centrala, sirena, senzorii, tastatura.

Sisteme de alarmă wireless

Sunt acele sisteme de alarmă care necesită conectarea la o sursa de curent (220V) doar a centralei, restul componentelor din suntem fiind componente wireless.

Sisteme de alarmă hibrid

Sunt acele sisteme formate din combinația intre sistemul de alarmă cablat și sistemul de alarmă wireless.

Sistemul de alarmă hibrid permite sa punem periferice atât cablate cât și wireless pe același sistem de alarmă.

Conceptul de zona. Din punct de vedere electric, zona reprezintă o intrare a centralei de alarmă. Din punct de vedere sistemic, zona reprezina un spațiu bine delimitat care este protejat împotriva efracției.

II.3.3. Alarmare in caz de incendiului

Instalațiile de detecție și semnalizare a incendiilor se proiectează în conformitate cu prevederile prezentului normativ. Toate elementele componente trebuie să dețină certificate de conformitate EN54 corespunzătoare categoriei din care fac parte.

Documentația tehnico-economică se elaborează pe baza scenariului de siguranță la incendiu, bazat pe identificarea riscului și după caz, pe analiza de risc, stabilindu-se măsurile, tehnicile, procedeele și organizarea instalațiilor de detecție și semnalizare a incendiilor.

Fig.II.6. Sistem de alarmare la incendiu

Sistem de detectie în caz de incendiu este compus din:

II.3.3.1. Centrala de incendiu

Centrala de incendiu poate sa fie de 2 tipuri:

Centrala convenționala de incendiu – este un echipament specializat în supravegherea semnalelor de stare venite de la detectorii de fum sau temperatură și de la butoanele de avertizare manuală a incendiului și in raportarea schimbarilor de stare.

Centrala adresabila de incendiu – are același rol ca și centrala convenționala, diferenșa principală dintre acestea fiind modaliatatea de conectare a detectorilor la centrala. Fiecare detector are o adresa, mai multi detectori fiind conectați pe o buclă. Avantajul constă în ușurința cablării și identificarea ușoară a alarmelor.

Funcțiile principale a centralei pot fi:

– primește semnal de la detectoarele care supraveghează zonele, încăperile de maximă importanță și retransmite în condiții fidele de deplină siguranță informațiile;

– conecteaza rețeaua de transmitere de date în baza unui protocol de comunicație la calculatorul central;

– cere afișarea informațiilor date de interfața de monitorizare;

– cere executarea în timp a comenzilor date de interfața de comandă;

– testeaza starea integritații tehnice a detectoarele și buclelor de semnalizare transmițând în caz de situații neconforme semnalizare și avertizare la centrala locală și la calculatorul central;

– testeaza starea proprie a alimentarii, 220 V ca și 12/24 V cc, transmițând semnale optice și acustice local și la calculatorul central;

– afișează pe ecran mesaje specifice sistemului suplimentare de mesaje tip: oră, dată, adresă, tip de eveniment – prealarmă, alarmă, defect, alarme tehnice, tipul detectorului;

– permite funcționarea independentă;

– întreruperea alarmei va fi înregistrată în memorie / calculator;

– acces protejat la centrală prin cod de inregistrare;

– afișAre cu prioritate a alarmelor simultane.

Detectorul optic de fum are rolul în primul rând pentru detectarea sigură și timpurie a incendiilor. Variantele constructive se adaptează la condițiile cele mai variate ale mediului ambiant.

II.3.3.2. Sirena interior/exterior

Este elementul sistemului de alarmare care avertizează acustic și vizual în cazul declanșării alarmei de incendiu.

II.3.3.3. Detectori

Detectorii pot fi:

Detectori de fum: – optici – când concentrația de particule de fum din camera optică depașește o valoare prestabilita, detectorii de fum optici iau decizia de alarmă de incendiu. Senzorii conventionali inteligenți includ auto-diagnosticare și compensare directă, reducând alarmele false provocate de contaminarea inerentă cu praf sau murdarie.

– cu ionizare – moleculele de aer din camera de ionizare a detectorului sunt ionizate pentru a crea un curent electric între doi electrozi. Dacă ating o anumită densitate de particulele de combustie în camera de analiză, ele provoaca o scadere a curentului sub un nivel critic, activând astfel circuitul de alarmare.

– tip bariera in infrarosu – este compus dintr-un emițător în infraroșu, un receptor și o unitate de control. Se utilizează în situașii unde este dificilă amplasarea detectorilor de fum uzuali, precum hale înalte sau greu accesibile.

Detectori de temperature – reactionează la creșterea anormală a temperaturii în spatiul protejat, in doua variante: fie la depașirea unui anumit prag de temperatură, fie la creșterea cu un anumit interval a temperaturii într-o perioada scurta de timp.

Detectori de substante periculoase – exista o gama larga de detectori a substanțelor periculoase omului și mediului în cantitați peste anumite limite. În zone industriale în care se lucreaza cu substanțe dăunătoare mediului devine unul cu potențial ridicat exploziv. Se folosesc: detectori de hidrogen, de vapori de petrol, de alcool etilic, de amoniac, de GPL, de gaz metan.

II.3.3.4. Butoane de urgenta

Sunt utilizate declanșarea manuală imediata a alarmei de către personalul obiectivului, despre apariția unui început de incendiu.

Fig.II.7.Componentele sistemului de alarmare în caz de incendiu

II. 3.3. Control acces

Sistemele electronice de control acces sunt sisteme complexe formate din componente electromecanice, mecanice, electronice (hardware) și software, interconectate astfel încât să asigure funcțiile de control și protecție impuse anumitor tipuri de spații. Practic sistemele de control acces asigură necesarul de securitate și siguranță ce trebuie avut în vedere indiferent dacă vorbim de aplicații de pază perimetrală, spații de birouri, acces în parcări, aplicații militare, clădiri de birouri sau zone de înaltă securitate.

Sistemele electronice de control acces au devenit o componentă de bază în sistemul de securitate integrat atât la nivel fizic, hardware, cât și la nivel logic, software.Sistemele de control acces, în termeni reali, se bazează pe tehnologii diverse care, practic, cuprind toata gama de sisteme de securitate, dar în special detecția la efracție și TVCI, sisteme cu care practic formează un "sistem integrat de securitate", în care orice eveniment de securitate este abordat într-o manieră unitară și tratat prin mijloace specifice: avertizare, detecție, restricționare, înregistrare, vizualizare.Acest lucru înseamnă supravegherea zonelor prin puncte de alarmare. În general deschiderea unei uși sau a unei ferestre, prezența umană poate detecta un punct de alarmare.

În funcție de mediul în câre este montat, punctele de alarmare își schimbă starea în momentul apariției unei modificări predefinite.

Astfel, un punct de alarmare poate fi un simplu contact de ușă, un senzor de vibrații sau un detector de deplasare. În cazul unei uși rămase deschisă mai mult timp decat cel prevazut, s-ar putea semnaliza o alarmă.

Sistemul de control acces este compus din:

II.3.3.1. Cartele de acces

Sunt acele mici plachete de plastic (PVC) care conțin un număr codat. Pot fi de mai multe tipuri, forme diferite și mărimi. Tehnologia de codare este ceea ce le dă și numele de cartele inteligente (Smart card), proximitate, Wiegand, Bariu-ferita, banda magnetică și cod de bare.

II.3.3.2. Cititoarele

Sunt acele aparate care citesc în general cartele de acces. Acestea există într-o mare varietate de mărimi, forme și caracteristici funcționale – de exemplu citioare cu tastatură, combinate cu posibilitați de citire și a amprentei.

Cititoarele sunt in general clasificate dupa tipul de tehnologie utilizat în citirea cartelei, dar, în același timp și în funcție de modul în care citesc – de exemplu: prin tragere, prin atingere, și prin inserție:

– cititoarele prin atingere, presupun atingerea lui cu cardul de acces, în timp ce la cititoarele cu inserție cardul trebuie introdus în cititor și retras rapid;

– cititoarele care citesc prin tragere, presupun trecerea cartelei cu viteză constantă prin fața unui cap magnetic aflat în cititor.

II.3.3.3. Echipamentul pentru uși

Echipamentul de deschidere/închidere uși constă în acele sisteme electromecanice care mențin ușile descuiate-deschise și/sau încuiate-închise. Sunt multe tipuri de astfel de echipamente dar cele mai utilizate sunt: deblocatoare electrice, încuietori magnetoelectrice, încuietori electrice, bare de panică, butoane de urgentă.

II.3.3.4. Deblocatoarele electric (Strike)

Cunoscut și sub denumirea comerciala de electric strike, este acel echipament care, deblocheaza zăvorul ușii în urma unei comenzi electrice. Deblocatorul este instalat în general în tocul ușii în locul placuței de toc în care se închide zarul ușii.

Cand este aplicata tensiunea buza deblocatorului eliberează zăvorul ceea ce-i permite ușii șă pivoteze în mod normal deschizându-se .

II3.3.5. Încuietorile magnetice

Încuietoare magnetică, denumită de asemenea "maglock" este de fapt un electromagnet montat fie aplicat pe rama ușii, fie îngropat în tocul acesteia. Armătura metalică, care este atrasă de electromagnet, este montată de regula pe ușă.

Curentul electric creeaza o forță magnetică suficient de puternică pentru a ține cele doua piese strans lipite, adică, ușa închisă.

Fiindca ușile pot fi diferite, sunt necesare și forțe diferite de menținere a ușilor încuiate. Astfel, se pot întâlni din punct de vedere constructiv, încuietori magnetoelectrice cu forțe de menținere care variază între 250 si 1500 Kg.

În aceste cazuri, tensiunea de alimentare este necesară pentru a asigura forța de închidere și nu pentru a deschide ușa. Pentru a descuia ușa este suficient să întrerupem alimentare cu energie.

Prin urmare aceste încuietori sunt exclusiv de tip: Fail safe /Fail Unlock sau "la cădere deblocheaza". Din aceste considerente, acest tip de încuietoare se utilizează cu predilecție la ușile de ieșire în caz de panică, în special la ușile de exterior.

II.3.3.6. Controlere

Numite adesea microcontrolere, au rolul de a controla accesul în zonele de securitate analizând datele furnizate de cititoare sau senzori de alarmare și luând decizii privind ușile, sau alte acțiuni pre-programate.

Software – nu toate sistemele de control acces utilizează aplicații software pentru adminsitrarea și operarea lor. Totusi, aceste tipuri de sisteme au funcțiuni limitate și sunt destinate in general aplicațiilor mici.

Capitolul III – Proiect practic

III.1. Noțiuni introductive – descrierea locației

În partea practică a acestei lucrări este descris un proiect al unui sistem de securitate al unei case cu două nivele (parter + etaj), care are destinația de clădire de birouri.

Această clădire este sediul unei importante companii din domeniul IT și poziționată într-o zonă de periferie a unui oraș, lângă o pădure, ceea ce înseamnă că este un obiectiv cu grad ridicat de risc.

Figura III.8. și figura III.9. descriu modul în care este compartimentată clădirea, precum și destinația fiecărei camere.

Fig.III.8. Parte clădire

Fig.III.9. Etaj clădire

Se poate observa că la parter se găsesc patru birouri, o camera destinată serverului, o arhivă, o baie și un hol, iar la etaj se găsesc încă patru birouri, o bucătărie, o baie și un hol. În fiecare dintre birouri se găsesc atât produse de papetărie (hârtii), cât și electronice (calculatoare, monitoare, imprimante, etc.), în camera destinată serverului se găsesc calculatoare, cabluri electrice și alte echipamente electronice, în arhivă se găsesc atât hârtii, cât și unități digitale de stocare a informației.

Pentru proiectarea sistemului de securitate s-a făcut o evaluare a tuturor factorilor de risc prezenți atât în incinta clădirii, cât și în exterior, după care s-au ales sistemele de monitorizare, alarmare și control optime.

III.2. Descrierea sistemelor integrate folosite

Pentru o bună asigurare a obiectivului s-a decis utilizarea unui sistem de supraveghere video pentru zona exterioară a clădirii și pentru cele mai importante zone din interior, un sistem de detecție și alarmare la efracție și incendiu și un sistem de control al accesului în locație pe bază de cartelă.

III.2.1. Sistem de supraveghere video

Pentru supravegherea perimetrului exterior și al zonelor importante din interiorul locației

s-a mizat pe un sistem de supraveghere video cu circuit închis, compus din 13 camere de supraveghere video la exterior și trei camere de supraveghere video la interior, toate funcționând pe bază de adresă IP, legate la un NVR (Network Video Recorder) cu 16 canale. Acest sistem oferă o calitate foarte bună a imaginii și facilitează accesul utilizatorilor la sistemul de supraveghere, prin internet, de pe orice calculator sau smartphone, de oriunde din lume.

Figura III.10. prezintă principiul de conectare al camerelor de supraveghere la NVR și, prin intermediul unui router, la internet.

Fig.III.10. Principiul de conectare

Având în vedere faptul că accesul la pagina de administrare a camerelor de supraveghere se face prin intermediul unui browser web, pe baza protocolului HTTP (HyperText Transfer Protocol), prin unul din porturile 80, 8080 sau alt port predefinit, fiecare element va trebui să primească o adresă IP locală, prin care să poată fi accesat. Astfel, considerând că routerul de rețea are IP-ul local 192.168.1.1, NVR-ului îi va fi atribuit IP-ul următor, adică 192.168.1.2, iar camerele de supraveghere vor primi, în ordine, câte o adresă IP, începând cu 192.168.1.3, până la 192.168.1.18. Pentru a facilita accesul la fiecare cameră din exteriorul rețelei, odată cu adresele IP vor fi alocate porturi individuale. Astfel, dacă se dorește accesarea unei camere anume din exteriorul rețelei, acest lucru se poate face accesând adresa IP a locației (cea alocată de furnizorul de internet) și portul aferent camerei, spre exemplu: http://89.174.80.170:8073.

Figurile III.11. și III.12. descriu modul în care a fost amplasat sistemul de supraveghere video. Astfel, la exterior, camerele de supraveghere video au fost montate, conform figurii III.11, la nivelul planșeului de beton care este între parterul și etajul clădirii, la o înălțime aproximativă de trei metri. În cazul sistemului interior, camerele de supraveghere au fost montate după cum urmează: una în arhivă, pentru supravegherea datelor importante depozitate acolo, una în hol, pentru a intrarea în clădire și încă o cameră de supraveghere în camera serverului, pentru a monitoriza sistemele electronice prezente în încăpere.monitoriza

Fig.III.11. Amplasare camere de suptaveghere la exterior

Fig.III.12. Amplasare camere de supraveghere la interior

Cablajul sistemului de supraveghere video a fost făcut prin tavanul parterului, astfel că este foarte ușor accesibil și, totodată, este complet mascat. S-a utilizat un cablu UTP Cat. 7, torsadat, ecranat, cu tresă, care permite transmiterea unui flux mare de informații, pe distanțe relativ lungi, pana la 100 de metri, având la capete conectori de tip RJ-45, pentru a face legătura între camerele de supraveghere video și NVR.

III.2.2. Sistem de detecție și alarmare la efracție și incendiu

Sistemele de alarmă la efracție îndeplinesc rolul de protejare a persoanelor, bunurilor și valorilor aflate într-un spațiu bine delimitat. Folosirea acestor sisteme antiefracție, pe lângă scopul de protecție, mai are și un puternic efect de descurajare al infractorilor.[1]

Detecția intrușilor se poate face înainte de a pătrunde într-un spațiu protejat cu un sistem de alarmă la efracție, protecție perimetrală de exterior, sau în interiorul unei locații care necesită a fi protejată cu sisteme de alarmă la efracție.[1]

Pe lângă funcția de alarmă la efracție, sistemul oferă posibilitatea conectării unor senzori de fum sau de apă, rolul sistemelor reprezentându-l detectarea începutului de incendiu sau inundație în spațiile protejate și alarmarea personalului, a echipelor de pompieri și a oricărei categorii de persoane aflate în zonă, care pot ajuta la stingerea incendiului sau oprirea apei și limitarea efectelor acestora.

Principalele componente ale unui sistem de alarmă la efracție sunt:

– centrala de alarmare la efracție

– elemente de detecție (detectori de mișcare cu infraroșu sau microunde, contacte magnetice, detectori de șoc – vibrație, detectori de inundație, detectori de monoxid de carbon, gaz, fum, butoane de panică, pedale de panică, etc..)

– elemente de avertizare (sirene de interior, sirene de exterior, module de apelare vocale sau SMS pe linie telefonica sau GSM, etc..)

– module diverse (tastaturi suplimentare, module extensii de zone cu sau fără fir, module pentru telecomandă, module comenzi diverse către alte echipamente – mecanisme de deschidere porți/uși de garaj, etc..)

– acumulatori și surse alimentare

Sistemul se bazează pe o centrală controlata de un microcontroler programat, la care se conectează toate perifericele. Centrala are o interfață care permite configurarea sistemului în funcție de fiecare locație în parte și de preferințele fiecărui utilizator.

Sistemul vine dotat cu diferite sisteme anti sabotaj precum: acumulator de rezervă pentru situația când este decuplat de la energia electrică de la rețea, contacte interioare care declanșează alarma dacă oricare dintre elementele sistemului este demontat, distrus sau se încearcă sabotarea lui în orice fel.

Principiul de conectare al unui sistem de alarmă oarecare este prezentat în figura III.13:

Fig.III.13. Principiu de conectare al unui sistem de alarmă

În cazul proiectului nostru, au fost amplasați un număr de 18 detectori de mișcare, în fiecare zonă cu potențial de risc și un număr de 22 de senzori de fum, câte unul în fiecare încăpere, iar în zonele unde s-a evaluat un risc mai ridicat de incendiu s-au montat câte doi detectori. S-a montat și un contact magnetic, la ușa de la intrare, care are rolul de a detecta dacă ușa este închisă sau deschisă.

Figurile III.14. și III.15. prezintă modul în care au fost conectate elementele sistemului de detecție la efracție și incendiu, precum și amplasarea lor în interiorul clădirii.

Fig.III.14. Amplasare sistem de detecție efracție și incendiu la parter

Fig.III.14. Amplasare sistem de detecție efracție și incendiu la etaj

Sistemul a fost proiectat astfel încât să ofere acoperire întregii suprafețe a imobilului, atât pentru cazurile de efracție, cât și pentru cazurile de incendiu.

III.2.3. Control acces

Pentru a restricționa accesul în interiorul clădirii și în zonele cu importanță deosebită din interior, s-a montat un sistem de control al accesului bazat pe cartelă magnetică. Astfel, fiecare angajat va primi o cartelă cu ajutorul căreia va putea deschide ușile la care are accesul permis. Sistemul este constituit dintr-o centrală la care se pot conecta un număr mare de cititoare (câte două pentru fiecare ușă – unul în interior și unul în exterior) care pot fi programate individual să permită accesul la toate sau la un număr limitat de uși pentru fiecare cartelă. Totodată, la centrală se vor conecta și încuietorile ușilor, care vor fi deblocate de un electromagnet controlat de la distanță de centrală. Această centrală poate memora mai multe evenimente, astfel că se poate vedea seria cartelei care a accesat o anumită ușă și la ce oră. Bazat pe această facilitate, centrala poate deservi inclusiv ca sistem de pontaj al orelor de lucru al personalului.

Figura III.16. prezintă principiul de funcționare al unui sistem de control al accesului la o ușă.

Fig.III.16. Principiu de funcționare control acces

În cadrul proiectului nostru, a fost montată o centrală și două cititoare de cartelă, unul la intrare, pentru a restricționa accesul persoanelor străine în clădire și unul pentru a limita accesul în camera arhivei. S-a considerat util un sistem mai complex, bazat pe o centrală programabilă, pentru o eventuală creștere a numărului de cititoare și pentru o potențială implementare a unui sistem de pontaj automat. Acest sistem oferă și posibilitatea transmiterii datelor către un calculator, pentru o prelucrare ulterioară.

Figura III.17. prezintă amplasarea centralei și a celor două cititoare de cartelă.

Fig.III.17. Amplasare control acces

III.3.Specificații Hardware

Acest capitol prezintă echipamentele video, de alarmă și control acces, folosite în cadrul acestui proiect după cum urmează:

III.3.1.Echipamente Video

Pentru exterior s-au ales 13 camere IP, marca NAVAIO NGC-7312, capabile să înregistreze la o rezoluție de 2 MegaPixeli (1920 x 1080 pixeli – Full HD), cu un număr de 30 de cadre pe secundă, datele fiind codate folosind standardul de codare video digitală H.264 [3], care oferă o rată de compresie ridicată. Aceste camere dispun de un număr de 36 de LED-uri infraroșu, care asigură o vedere pe timp de noapte de pană la 30 de metri. Legătura la NVR se face prin cablu UTP, folosind protocolul TCP/IP. Vizualizarea camerelor dintr-o rețea exterioară se poate face folosind un sistem Android sau iOS. [4]

La interior au fost montate trei camere IP, marca NAVAIO NNC-7210, care înregistrează la o rezoluție de 1.3 MegaPixeli (1280 x 720 pixeli), la 30 de cadre pe secundă. Compresia este asigurată tot de standardul de codare H264, dar se poate opta și pentru o compresie MJPEG sau MPEG4. Ținând cont de faptul că aceste camere vor fi montate la interior, s-a considerat suficientă o vedere nocturnă de până la cinci metri. Accesarea camerelor din rețelele exterioare se face folosind diverse aplicații mobile.

Pentru centralizarea și stocarea datelor, camerele de supraveghere au fost conectate la un NVR (NetworkVideoRecorder) de tip NAVAIO NGD-8216, cu 16 intrări, capabil să înregistreze la rezoluție Full HD 1080 pixeli la 100 de cadre pe secundă. Compresia datelor la acest tip de echipament este asigurată tot de standardul de codare H.264. Pentru asigurarea spațiului de stocare, se pot conecta doua harddisk-uri SATA.

III.3.2.Sistem de detecție și alarmare la efracție și incendiu

Pentru asigurarea protecției la efracție și incendiu s-a instalat un sistem de alarmă de tip PARADOX Spectra SP7000, care este o centrală care are posibilitatea conectării unui număr de 16 zone cablate pe placa de bază, iar prin folosirea funcției ATZ, acest număr se poate dubla, ajungându-se până la 32 de zone. Un alt aspect important luat în calcul la alegerea tipului de centrală este acceptanța diferitelor tipuri de periferice – detectori de mișcare, fum, gaz, geam spart, diferite tipuri de sirene și periferice (senzori, tastaturi, telecomenzi) wireless, precum și comunicatoare GSM, TCP/IP module de extensie zone.

Acest sistem oferă și mai multe ieșiri programabile, în funcție de preferințele utilizatorului. Astfel, prin telecomanda sistemului, se pot comanda porți automate, sisteme de irigare, lumini, etc.

Ținând cont de specificațiile centralei, sistemul de alarmare la efracție și sistemul de alarmare la incendiu sunt cuprinse de același echipament. [5]

III.3.3.Sistem de control al accesului

Pentru controlul accesului s-a montat un sistem de tip AC-255KIT furnizat de ROSSLARE Security [6], care este, de fapt, un kit de acces și pontaj pentru uși bidirecționale, bazat pe cartele magnetice. Sistemul permite conectarea unui număr maxim de 500 de uși și 30000 de utilizatori, având o memorie de 10000 de evenimente. Sistemul poate fi conectat la un calculator și, prin intermediul unui program specializat, se pot face pontajele utilizatorilor.