Notiuni Despre Tehnologia Informatiei

SUPORT DE CURS

pentru

MODULUL 1

“Notiuni despre tehnologia informației

și comunicatie”

Componente hardware, software și notiuni despre tehnologia informației și comunicației (TIC)

Este din ce în ce mai evident faptul că în zilele noastre existența fiecărei persoane în parte, ca și a întregii societăți în ansamblul ei, are un ritm din ce în ce mai alert, devine tot mai evidenta necesitatea cunoașterii rapide, complete și corecte a realității înconjurătoare, pentru ca luarea deciziilor să fie făcută rapid, corect, oportun și competent. Aceasta duce, la creșterea volumului de cunostiinte ce trebuie studiat ceea ce înseamnă o reducere a operativității în luarea deciziilor.

În orice domeniu de activitate noi lucram trebuie sa luam decizii prompte. Acestea au la bază anumite date si informații cu privire la obiectul activității și la activitățile realizate. Prelucrarea acestor date și informații trebuie realizata ținând cont de specificul activității cât și de evoluția noilor tehnologii informationale. Luand in considerare aceste aspecte, să analizam diferențele dintre date și informații:

datele reprezinta elemente primare ce provin din diverse surse, fără o formă organizată care să permită luarea unor decizii;

informațiile reprezintă date ce au un caracter de noutate, care cresc nivelul de cunoștințe a individului care primește aceste informații. O dată care nu aduce o noutate nu se poate considera informație.

Prelucrarea sau procesarea datelor presupune totalitatea acțiunilor realizate asupra datelor în vederea obținerii de rezultate pe baza cărora se pot lua anumite decizii.

Dintre acțiunile importante putem sublinia:

Obținerea datelor primare in baza cărora se vor realiza anumite acțiuni;

Colectarea datelor și pregătirea acestora – Forma inițială a datelor diferă de forma de care acestea intră în procesul de prelucrare.

Pregătirea datelor în vederea prelucrării lor are urmatoarele etape:

Selectarea datelor – din cadrul unei cantități foarte mare de date se vor selecta doar acele date care sunt necesare și utile pentru obtinerea anumitor informații;

Codificarea datelor – transformarea datelor într-o formă mai ușor de prelucrat;

Conversia datelor – transformarea datelor dintr-un format în altul folosind anumite etape de prelucrare;

Copierea, multiplicarea datelor – transferul pe un mediu identic al datelor, păstrându-se forma, conținutul și semnificația datelor;

Verificarea datelor – analizarea corectitudinii datelor, ca formă și conținut, urmărind eliminarea posibilelor erori datorate culegerii, pregătirii sau transmiterii;

Prelucrarea datelor în scopul obținerii unor rezultate o putem face cu ajutorul unui număr mare de procese și funcții, dintre care amintim:

Sortarea datelor – aranjarea datelor într-o ordine specifica, conform unor criterii specificate, pentru ca prelucrarea să fie eficientă și prezentarea rezultatelor cât mai atractivă;

Gruparea datelor – se face după specificatii comune, fără stabilirea unor anume priorități în cadrul grupei;

Compararea datelor – verificarea asemănărilor și/sau deosebirilor dintre două sau mai multe date sau grupe de date;

Analiza datelor – presupune examinarea unor date, urmărindu-se condițiile îndeplinirii unei cerințe (sau a mai multor cerințe), de către fiecare dată in parte;

Furnizarea datelor – Modul în care sunt datele prezentate, nu este foarte ușor de interpretat și de înteles pentru a ajuta în luarea deciziilor importante. Din acest motiv este nevoie ca datele să fie pregatite și furnizate în urma procesului de prelucrare într-o formă clară și ușor de înțeles astfel încât acestea să poată fi folosite în luarea celei mai bune decizii in cadrul unei organizatii.

Păstrarea datelor se face în colecții de date formate după niste reguli bine definite, în vederea unor prelucrări ulterioare. Asupra unei colecții de date noi putem realiza foarte multe operații de prelucrare dintre care va prezentam pe cele mai importante:

Validarea datelor – stabilește acele reguli pe care o dată trebuie să le respecte pentru a putea face parte din cadrul unei colecții de date;

Regăsirea datelor – căutarea și localizarea unei date în cadrul unei colecției pe baza unor criterii sau cuvinte cheie;

Modificarea datelor – transformarea sau actualizarea anumitor proprietăți ale datelor în cadrul unei colecții de date;

Distrugerea datelor – ștergerea sau eliminarea din colecție a unor date.

Transmiterea datelor – se referă la procesul prin care datele trec de la o etapă la alta pe parcursul prelucrării datelor.

Orice activitate din orice domeniu, se desfășoară pe baza unui circuit informațional foarte bine pus la punct. Totalitatea legaturilor informaționale, care asigură conexiunea dintre sistemul decizional și sistemul de execuție se numește sistem informațional. Dacă în cadrul activității companiei se utilizează echipamente electronice, atunci sistemul informațional se numește sistem informatic.

Sistemului informațional si sistemul informatic sunt două sisteme diferite, sistemul informatic fiind o parte componentă a sistemului informațional, creșterea nivelului de automatizare a activității in cadrul unei companii duce la accentuarea importanței sistemului informatic.

Calculatorul electronic are două componente principale:

hardware: ansamblul componentelor fizice cu ajutorul cărora datele pot fi culese, verificate, transmise, stocate și prelucrate, suporturile de stocare a datelor, precum și echipamentele de redare a rezultatelor – reprezintă acele componentele ce pot fi atinse (ex.: mouse-ul, imprimanta, scanner-ul, monitorul, tastatură, procesorul etc);

software: ansamblul procedurilor, a programelor, a instructiunilor care controlează funcționarea corectă și eficientă a elementelor hardware;

Tehnologia informației și a comunicării (TIC) reprezintă acele norme și procedee de colectare, memorare, prelucrare si transmitere a datelor, în vederea obținerii rezultatelor asteptate, cu ajutorul sistemului informatic.

Componența unui calculator personal

Arhitectura unui sistem de calcul are următoarele componente:

Unitatea Centrală este alcătuită din:

Unitatea de memorie internă:

memorie RAM;

memorie ROM;

Unitatea Centrală de Prelucrare care este compusă din:

Unitatea de Comandă și Control;

Unitatea Aritmetică și Logică;

Dispozitive periferice sunt alcătuite din:

Dispozitive periferice de intrare/ieșire;

Dispozitive periferice de intrare;

Dispozitive periferice de ieșire;

Interfețe de comunicare

Dispozitive de stocare a datelor

Fiecare calculator are un număr bine stabilit de operații care se pot executate de unitatea sa centrală. Operatiile sunt în principal destinate memorării sau recuperării informațiilor din memoria sa internă, calculelor aritmetice sau logice și controlului dispozitivelor periferice.

Există deasemenea un număr de instrucțiuni pentru stabilirea ordinii în care vor fi executate operațiile. O instrucțiune reprezintă o operație elementară care se executa de către unitatea centrală a unui calculator.

Unitatea centrală citește din memorie si executa cate o instructiune, una dupa alta.

În configurația unui sistem electronic de calcul în funcție de modul în care se realizează accesul la memorie, pot fi întâlnite două tipuri de memorii:

RAM (Random Access Memory) – este o memorie volatilă ceea ce se traduce prin faptul că se pierd datele la oprirea calculatorului. Poate fi citită și modificată de către utilizator și este folosită pentru stocarea programelor și a datelor, aceasta fiind considerată principala memorie de lucru a calculatorului;

ROM (Read Only Memory) – este o memorie nevolatilă ceea ce se traduce prin faptul că nu se pierde informatia la oprirea calculatorului. Informatia nu poate fi modificată sau actualizata de către utilizator (este inscripționată doar de către producătorul memoriei cu ajutorul unor echipamente speciale), are o capacitate mica și este folosită pentru stocarea informațiilor referitoare la componentele hardware. La pornirea calculatorului, din memoria ROM se verifică informațiile referitoare la componentele hardware ale calculatorului cum ar fi dimensiunea memoriei RAM, plăca de bază, tipul hard disk-ului, precum și existența dispozitivelor periferice cum ar fi tastatură, mouse, scanner, imprimantă, camera web, monitorul,etc.;

Unitatea Centrală de Prelucrare reprezentata de microprocesor este elementul de bază al sistemului de calcul. (La microcalculatoare este denumită procesor). Are doua componente de baza si anume:

Unitatea de Comandă și Control care primește instrucțiunile de la memorie, le analizeaza si interpretează, transmite comenzi către Unitatea Aritmetică și Logică, respectiv comenzi de transfer către dispozitivele periferice și memoria externă.

Unitatea Aritmetico-Logică are rolul esential de a executa operații aritmetice și logice cu date furnizate de memorie și de a transmite în memorie rezultatul obținut.

Dispozitivele periferice reprezintă totalitatea acelor dispozitive cu ajutorul cărora este posibilă introducerea datelor in sistemul de calcul în vederea prelucrării, precum și furnizarea rezultatelor obținute. Aceste dispozitive pot fi de intrare, de ieșire si de intrare/iesire astfel:

dispozitive periferice de intrare – realizeaza introducerea datelor în calculator – exemple: tastatură, mouse, scanner, cameră video, microfon, joystick;

dispozitive periferice de ieșire – realizeaza extragerea datelor din calculator – exemple: monitor, imprimantă, boxe.

dispozitive periferice de intrare-ieșire – realizeaza introducerea, cât și extragerea datelor din calculator – exemple: modem, touch screen.

interfețe – sunt acele componente care asigură o conexiune între unitatea centrală și dispozitivele periferice al sistemului de calcul. Aceste interfețe au denumirea de porturi. Interfețele sunt de mai multe tipuri:

paralele – transmit simultan 8 biți (un byte); sunt folosite în special pentru conectarea imprimantelor;

seriale – interfețe universale, în care biții se transmit unul câte unul; la aceste interfete se pot conecta un alt calculator sau modemul extern.

USB (Universal Serial Bus) – permit conectarea dispozitivelor periferice: tastatura, mouse, imprimanta.

FireWire (IEEE 1394) – interfață ce are rate mari de transfer al datelor de pâna la 400 Mbps; sunt asemantoare cu USB si se pot conecta diferite periferice cum ar fi: imprimante, scanere și camerelor digitale.

portul de retea (RJ45) – permite conectarea calculatorului cu alte calculatoare dintr-o reteaua locală sau la internet prin placa de retea.

mediile de stocare – reprezintă suportul fizic pe care este stocata informația: hard disk, DVD, CD, floppy disk, disc ZIP, memory stick. Pentru accesarea si inscriptionarea mediilor de stocare se folosesc unitatea floppy, unitatea DVD-ROM/RW, unitatea CD-ROM/RW, unitatea ZIP.

Hardware

Memoria calculatorului

Memoria internă este zona de stocare temporară a datelor într-un calculator. Termenul de memorie este folosit pentru a desemna cipurile care sunt capabile să stocheze datele.

Calculatorul utilizeaza un sistem binar de numărare în care sunt utilizate doar cifrele 0 si 1. Acest sistem este utilizat în domeniul calculatoarelor deoarece toate numerele pot fi reprezentate ca succesiuni de pulsuri electronice pornite și oprite (0 este corespunzător pentru oprit și 1 este corespunzator pentru pornit).

Bit-ul (binary digit) este cea mai mică unitate de date ce poate fi reprezentată și prelucrată de către un sistem de calcul.

O succesiune de 8 biți se numește byte sau octet si este cea mai mică unitate de date ce poate fi reprezentată și adresată în memoria unui sistem de calcul. Byte-ul este reprezentarea unui caracter. Prin caracter noi înțelegem, într-un singur cuvânt, o literă, o cifră, un semn de punctuație sau un simbol grafic reprezentat în memorie. De exemplu, cuvântul “memorie” înmagazinează 7 bytes de informații.

Deoarece datele reprezentate în memorie ocupă o succesiune de bytes, putem enumera urmatoarele unitati:

un kilobyte (KB) = 1024 bytes (210 bytes);

un megabyte (MB) = 1024 Kbytes (210 KB);

un gigabyte(GB) = 1024 Mbytes (210 MB);

un terrabyte(TB) = 1024 Gbytes (210 GB);

un petabyte(PB) = 1024 Tbytes (210 TB);

un exabyte(EB) = 1024 Pbytes (210 PB);

Reprezentarea în memorie a datelor/informațiilor este realizată la nivel de byte (octet);

Memoria cache este o memorie de stocare de mare viteză. Ea vine să suplinească viteza mică de răspuns a memoriei RAM față de solicitarile microprocesorului, stocând pentru un timp limitat anumite programe sau datele care sunt mai des utilizate de unitatea aritmetico-logică a procesorului. Memoria cache poate fi un dispozitiv independent dar deseori este încorporată în arhitectura microprocesorului.

Unitatea centrală de prelucrare

Unitatea centrală de prelucrare sau Central Processing Unit (CPU) este creierul calculatorului si este montat pe placa de bază care este placa principală dintr-un calculator.

O placă de bază conține: procesorul/procesoarele, memoria internă, interfețele pentru dispozitivele de stocare a datelor și pentru echipamentele periferice.

Funcțiile principale ale procesorului:

execută instrucțiuni individuale ale programelor și controlează operațiile efectuate de alte componente ale sistemului de calcul;

executa calcule matematice și operațiile logice;

Fiecare microprocesor este alcătuit din mai multe micromodule conectate prin magistrale interne, pe care circulă date si instrucțiuni, a căror viteză de deplasare depinde de doi factori:

frecvența de tact – numărul de pași de lucru pe care poate să îi facă procesorul la fiecare secundă; se măsoară în GigaHertzi (GHz).

lățimea – numărul benzilor de date; deoarece pe fiecare bandă circulă un bit, avem lățimi de 8, 16, 32, 64 sau 128 de biți transmiși în paralel;

Dispozitivelor periferice se impart in:

Dispozitive de intrare

Prin intermediul acestor dispozitive de intrare, utilizatorul introduce informațiile în calculator.

Printre cele mai utilizate dispozitive de intrare sunt:

Tastatura – este unul dintre perifericele cel mai des utilizat, fiind principalul dispozitiv cu ajutorul căruia se introduc datele în calculator și fiind inclusă în dotarea standard a unui calculator. Cu ajutorul acesteia se pot introduce în calculator: programe, date, comenzi, texte. Cuprinde cinci tipuri de taste: taste de introducere text, taste numerice, taste de deplasare a cursorului, taste funcționale si taste speciale.

Mouse-ul – este un dispozitiv de intrare la fel de utilizat in zilele noastre ca si tastatura, este parte integrantă a interfeței grafice, si controlează deplasarea cursorului pe un ecranul sistemului de calcul. Este de dimensiune redusă, este deplasat pe o suprafață rigidă și plată, conține cel puțin doua butoane cu utilizări diferite, în funcție de programul care trebuie executat. Mouse-ul este important pentru interfața grafică cu utilizatorul, deoarece opțiunile și obiectele se pot puncta și apoi se execută un click pe unul din butoanele mouse-ului. Mouse-ul este de asemenea folositor pentru programele grafice care solicita folosirea sa ca pe stilou sau creion.

Există doua tipuri de bază cunoscute pentru mouse:

mecanic – are o bilă metalică sau de cauciuc ce se poate roti în toate direcțiile deplasand corespunzător indicatorul pe ecran, sensul de mișcare fiind detectat prin senzorii mouse-ului;

optic – pentru detectarea mișcării se folosește unda laser; deplasarea se face utilizând o suprafața specială. Acest tip de mouse este cel mai des utilizat deoarece răspunde mai rapid, prompt și este mult mai precis la comenzi în comparație cu cel mecanic.

Trackball – dispozitiv de intrare ce poate fi considerat un mouse intors: deplasarea cursorului se face prin rotirea bilei cu ajutorul degetelor sau palmelor. Permite selectarea, indicarea sau inserarea. Avantajul principal față de mouse este acela că nu este necesara o suprafață de lucru, acesta putând fi așezat oriunde.

Touchpad – este suprafață sensibilă la atingere de mici dimensiuni, folosită ca dispozitiv de punctare pe toate laptopurile din ziua de azi. Deplasarea cursorului pe ecranul laptopului se face prin mutarea degetului peste Touchpad.

Scannerul – este un dispozitiv care poate scana si transforma textul din format tiparit in format digital (cu ajutorul programelor OCR – Optical Character Recognition) sau ilustrațiile tipărite pe hârtie se transformă in informații, într-o formă pe care calculatorul o poate salva si utiliza. Un scanner funcționează prin transformarea unei imagini, adică prin împărțirea sa într-o grilă de puncte și reprezentarea fiecărui punct prin 0 sau 1, în raport de culoarea punctului.

Identificam astfel ca există doua tipuri:

scaner de birou – arată ca un minicopiator. Materialul ce trebuie copiat se așează pe o suprafață de sticlă, capacul trebuind să fie închis, ca și la copiator;

scanner de mână – are dimensiuni reduse, este mai lent, are rezolutie mica și este util pentru prelucrarea documentelor mici.

Joystick – este defapt o manetă care poate fi mișcata în toate direcțiile controlând deplasarea pointerului pe ecran. Este asemanator cu un mouse, doar ca la mouse mișcarea cursorului se opreste odată cu oprirea mouse-ului, pe când la joystick cursorul continuă să se deplaseze în direcția în care este îndreptat joystick-ul. Acesta se opreste în momentul revenirii joystick-ului la poziția inițială. Cel mai des este achizitionat pentru jocuri pe calculator.

Light pen (creion luminos) – este un dispozitiv asemănător unui mouse, care folosește un senzor pentru selectarea obiectelor de pe un ecran de afișare prin punctare directă.

Microfon – este folosit pentru a înregistra sunete in calculator sau pentru comenzi vocale fiind conectat la placa de sunet(conectata pe placa de baza). Este cel mai des utilizat acum pentru VOIP (convorbiri pe internet cu ajutorul programelor de tip Skype).

Dispozitive de ieșire

Extragerea datelor din calculator se face prin utilizarea unor dispozitive de ieșire, specializate, care pot prezenta rezultatele pe un ecran, pe suport de hârtie sau acustic într-o formă inteligibilă, agreată de beneficiar prin boxe.

Monitor (numit și VDU – Video Display Unit) – este principalul dispozitivul de ieșire.

Exista trei tipuri de monitoare:

cu tub catodic – Imaginea se formează identic cu aceea de pe ecranul televizorului cu tub, și anume pe suprafața unui tub cu raze catodice. Nu se mai utilizeaza acum deoarece ocupă mult spațiu, emit radiatii si are un consum mare de energie .

cu cristale lichide (LCD – Liquid Crystal Display) – folosește cristalele lichide pentru a afișa imaginea pe ecran. Cristalele lichide se comportă ca un obturator pentru lumina din spatele ecranului și în funcție de tensiunea generată de electrozii din interiorul monitorului, cristalele vor permite luminii să treacă prin ele sau o vor opri, determinând pixelii să redea culorile potrivite și să compună imaginea pe care o vedem pe ecran.

cu LED (Light Emitting Diode) – asigură o imagine aproape perfectă pentru a urmări filme în HD, a juca cele mai interesante jocuri și a lucra la prezentări. Deoarece luminile LED iluminează local, puteți ilumina slab anumite zone ale ecranului, iar alte zone pot rămâne foarte luminoase. Rezultatul este un raport de contrast mai mare, ceea ce creează o imagine mai bună și economisește energie.

Calitatea unui monitor este data de:

rezoluție – măsurată în pixeli (puncte de imagine) si cu cât rezoluția este mai mare, cu atât crește calitatea imaginii;

mărime – dimensiunea diagonalei care este măsurată în inch (un inch este egal cu );

frecvența – măsurată în Hertz, arată de câte ori pe secundă se generează o nouă imagine pe ecran, deci o rezoluție crescută înseamnă o calitate crescută;

aspectul ergonomic – se referă la design pentru a crea un mediu de lucru placut si la cantitate de radiații emise de către un monitor, cunoscându-se faptul că lucrul pe timp îndelungat la calculator provoacă probleme oculare.

Imprimantă – este un dispozitiv principal de ieșire care afișează pe hârtie texte sau imagini.

În funcție de tehnologia folosita, imprimantele se impart:

cu pini sau matriciale – necesită o hârtie specială tip rola, nu este o imprimantă ieftină datorita numarului scazut de producatori, este foarte zgomotoasă datorita tehnologiei și este din ce în ce mai puțin folosită.

cu jet de cerneală – caracterele sunt formate din puncte realizate prin stropirea hartiei cu cerneală prin duze speciale ale cartuselor de cernela. Se folosește hârtie de copiator normală, are cost mediu și este puțin zgomotoasă. Calitatea imaginii depinde de calitatea hârtiei (gramaj si tip), de rezoluție (număr de puncte pe inch, măsurată în dpi), viteza de lucru (masurata în pagini/minut);

laser – este un tip de imprimantă care reproduce rapid și la înaltă calitate text și grafică pe hârtie. Precum copiatoarele digitale, imprimantele laser folosesc tehnologia de imprimare xerografică, respectiv imaginea este produsă prin scanarea directă cu o rază laser de-a lungul fotoreceptorului imprimantei. Realizeaza cele mai bune listari, dar datorită prețului destul de ridicat (mai ales cele color), sunt mai puțin folosite.

Cele mai importante caracteristici ale imprimantelor sunt:

Calitatea listarii sau rezoluția imprimantei este exprimată prin numărul de puncte tipărite pe un inch (dpi);

Viteza – exprimată prin numărul de caractere ce sunt tipărite pe secundă sau este exprimata prin numărul de pagini ce sunt tipărite pe minut;

Dimensiunea hârtie folosite – A3 sau A4 ;

Zgomotul din momentul tipăririi care se măsoară în decibeli.

Plotter-ul – dispozitiv special pentru trasarea pe hârtie a unor planuri de dimensiuni foarte mari și desene tehnice, în funcție de comenzile date dintr-un calculator cu ajutorul programelor specifice, folosind o peniță.

Boxe – sunt folosite ca dispozitive de ieșire pentru ascultarea sunetelor si melodiilor emise de sistemul de calcul prin placa de sunet.

Dispozitive de intrare/ieșire

Modem-ul – este dispozitivul principal care permite calculatorului să transmită si sa receptioneze date prin intermediul liniile telefonice sau a cablurilor TV. Informațiile prelucrate de calculator sunt in format digital, în timp ce informațiile transmise prin liniile telefonice sunt transmise sub formă analogica. Modem-ul este acel dispozitiv care face conversia datelor dintr-o formă în alta. Modem-urile sunt de două tipuri:

interne – se găsesc în interiorul calculatorului si sunt conectate pe placa de baza.

externe – sunt plasate în afara calculatorului

Viteza unui modem se măsoară în biți pe secundă (bps), aceasta variind in zilele noastre mergand pana la sute de Mbps.

Touch screen – este un tip de ecran de afișare care este acoperit cu o folie transparentă si sensibilă la atingere, punctarea elementelor de pe ecran făcându-se cu degetul.

Dispozitive de stocare a datelor

Hard disk – disc magnetic pe care se pot stoca date într-un sistem de calcul. Este suportu cel mai folosit pentru păstrarea informațiilor deoarece are viteza mare de lucru și capacități de pana la 2 TB.

La nivel fizic, hard disk-urile contin discuri magnetice, care la rândul lor, sunt organizate ca zone circulare concentrice numite piste, fiecare împărțite la rândul lor în sectoare.

Caracteristicile tehnice ce determină viteza unui hard disk:

timpul de acces la date – timpul necesar pentru a avea acces la un sector de date; cu cât viteza de rotație este mai mare, cu atât accesarea datelor se realizează mai rapid;

viteza de transmisie a datelor – se masoara prin cantitatea de informații citite si transmise într-o secundă.

Hard disk-ul extern este un hard disk care poate fi conectat la un calculator prin portul USB fără a fi necesar desfacerea unității centrale.

DVD-ROM (Digital Versatile Disk) – este un dispozitiv optic cu o capacitate mare de stocare (4,7 GB)

BLU-RAY este un tip de disc optic de mare densitate folosit pentru stocarea de date, în special înregistrări video de înaltă rezoluție. Numele Blu-ray provine de la culoarea albastru-violet a razei laser cu care se fac citirea și scrierea acestui tip de disc. Din cauza lungimii de undă relativ mici (405 nm), un disc Blu-ray poate conține o cantitate de informații mult mai mare decât unul de tip DVD, care folosește un laser de culoare roșie de 650 nm. Astfel, un disc Blu-ray poate să conțină 25 GB pe fiecare strat ( 50 GB cu doua straturi).

Banda magnetică – aceste dispozitive se regasesc in centre de calcul din domeniul financiar, al asigurărilor, ale guvernelor și instituțiilor publice, ale liniilor aeriene și agențiilor de turism, ale institutelor de cercetare stiințifică, deoarece au capacitati mari de stocare si arhivare.

Disc Jaz – dispozitiv cu o capacitate de memorare de pana la 2 GB

CD-ROM (Compact Disc Read Only Memory) – este un disc optic ce permite stocarea unei cantități de pana la 700MB de date. Datele se inscripționează cu un aparat special și nu mai pot fi șterse sau modificate.

Din punctul de vedere al posibilității de scriere CD-ROM-urile sunt două categorii:

CD-R – inscriptionabile o singură dată;

CD-RW – inscriptionabile de mai multe ori cu posibilitatea de stergere a datelor.

Memory stick reprezintă un dispozitiv cu o capacitate de pana la 32GB. Avantajul acestui dispozitiv constă în accesibilitate, dimensiuni reduse. Dezavantajul consta in multiplele defectari ale acestor tipuri de dispozitive si pierderea de date.

Disc ZIP – dispozitiv de citire-scriere care foloseste un suport magnetic foarte asemănător unei dischete, dar cu o capacitate de stocare mult mai mare decat discheta de la 100 la 300 MB.

Floppy disk (discheta) – este alcatuita dintr-un disc magnetic flexibil, portabil, cu timp de acces mare și capacitate de stocare foarte mică. Nu se mai folosesc astfel de dispozitive. Poate memora în general 1,44 MB de date.

Pentru a putea lucra cu discheta, aceasta va trebui inițial formatată cu programe specifice sitemului de operare utilizat pentru ca discheta respectivă să fie compatibilă cu sistemul de operare folosit. Prin formatare sistemul de operare șterge toate informațiile din dispozitiv, testează și eventual marchează cu “Bad” zonele defecte.

Avantajele constau in:

costul de achiziție foarte redus.

Dezavantaje:

se deterioreaza foarte ușor;

are capacitate de stocare mica;

nu se mai produc;

Stocarea fișierelor online (Online Data Backup) – serviciu gratuit sau cu plată oferit de companii specializate in stocarea datelor pe servere din internet.

Avantaje:

aveți acces gratuit/cu plata la fișiere de pe orice calculator conectat la Internet folosind un user si o parola.

transmiteti și partajați fișiere cu oricine este conectat la internet.

aveți o copie fidela online a fisierelor în cazul pierderii sau furtului laptop-ului sau a hard disk-ului extern.

puteți parola documentele astfel încât să preveniți accesul neautorizat la date;

Dezavantaje:

este necesară o conexiune la internet pentru a verifica si accesa datele;

în funcție de viteza conexiunii, timpul de acces al datelor poate fi mare sau mai mic;

pot exista furnizori de servicii de stocare a fișierelor online care să nu poată asigura protejarea datelor;

Datorită capacității de stocare, CD-urile și DVD-urile sunt cele mai utilizate medii de stocare pentru aplicațiile multimedia. Conceptul de multimedia exprima o metodă de prezentare a informației de pe un computer, folosind texte, imagini grafice, sunete, filme, animatii.

Calculatoarele folosite pentru astfel de aplicații sunt mai scumpe deoarece trebuie echipate cu componente hardware astfel încât să se permită prezentarea de texte, grafică, video, animație și sunet fara delay.

Programele multimedia sunt utilizate pentru:

Prezentări; Reclame publicitare;

Materiale pentru invatarea cu ajutorul calculatorului – Computer Based Training;

Jocuri;

Aplicații grafice pentru afaceri.

Performanța calculatorului

Performanta unui calculator este strict legata de componentelor hard și soft, deci performanțele în funcționarea sa sunt determinate de caracteristicile fiecarei componente.

Componentele hard care pot determina performanta unui calculator:

Viteza procesorului masurata in GHz;

Dimensiunea memoriei cache;

Dimensiunea memoriei RAM masurata in MB;

Viteza de transmitere a datelor pe magistrala de date;

Dimensiunea Hard-disk-ului (HDD) masurata in GB.

Tipuri de calculatoare

Datorită existenței numărului mare și diversității caracteristicilor ce ar trebui luate în considerare, este dificil să se facă o clasificare clară și completă a sistemelor de calcul. Se poate considera că, în general, sistemele de calcul se diferențiază după mărime, posibilități de procesare, viteză de operare si preț.

Există astfel patru mari categorii de sisteme de calcul:

Microcalculatoare care mai sunt denumite si Personal Computer – PC.

Personal Computer are la baza un microprocesor care este defapt un cip considerat „creierul” microcalculatorului.

PC-urile prezintă foarte multe caracteristici dintre care amintim:

sunt accesibile din punct de vedere al prețului de achizitie;

au dimensiuni reduse;

utilizatorii pot învăța foarte ușor sa lucreze cu acestea datorita interfetei grafice;

pot fi folosite în majoritatea domeniilor de activitate;

lucrează în rețea putând opera mari transferuri de date.

Minicalculatoare sunt calculatoare de dimensiuni medii, compuse din module ce au funcții precise. Sunt ușor de instalat și utilizat și se pot conecta la rețeaua electrică fără restricții. Au fost create pentru executarea unor funcții specializate: automatizări industriale, mașini cu control numeric, transmisii de date între sisteme dispersate geografic.

Calculatoarele „mainfraime” constituie o categorie aparte care lucreaza cu viteze ridicate și administreaza un volum foarte mare de date. Permit acces multiutilizator (pot permite accesul a sute și chiar mii de utilizatori simultan).

Calculatoarele „mainframe” necesită instalări speciale și proceduri de punere si menținere în funcțiune. Acestea nu pot fi cuplate direct la rețeaua de înaltă tensiune si din acest motiv și costurile sunt foarte ridicate. În general ele funcționează fără întrerupere, ceea ce presupune accesul controlat la date și un sistem de protecție adecvat.

Supercalculatoarele sunt acele sisteme de calcul complexe, puternice și scumpe. Aceste sisteme electronice de calcul pot executa peste 1 bilion de instrucțiuni pe secundă. Au un procesor format dintr-un număr mare de microprocesoare (de ordinul miilor).

Avand in vedere caracteristicile unui calculator personal (PC), din punct de vedere al mărimii, al vitezei de lucru, costuri, utilizări specifice, se poate spune că există mai multe tipuri de calculatoare și anume: Desktop, Tower, Laptop, Tableta, Palm, PDA.

Desktop – calculatorul la care monitorul este așezat în general pe carcasa unității centrale asa cum este prezentat in partea dreapta.

Tower – calculatorul la care carcasa unității centrale este asezata in picioare lângă monitor sau sub birou.

Laptop (notebook) – calculator ușor de transportat, realizat pentru a fi folosit în afara biroului avand o mobilitate foarte mare, având și o sursă independentă de alimentare cu energie electrica (baterii sau acumulatoare). Are componente ușoare și mici, de exemplu monitorul, tastatură și touchpad-ul.

Tableta – este un minicalculator personal portabil cu funcții și caracteristici similare laptop-ului, ce utilizează un ecran tactil ca dispozitiv principal de introducere a datelor;

Palm (Palmtop, Handhold sau Organizer) – se utilizează ca agendă telefonică, calculator de buzunar, calendar, de luat notite etc. Facilități: posibilitatea transferului de date catre PC, accesarea si navigarea pe internet. Datorită dimensiunilor reduse, procesarea textelor este foarte de dificilă.

Alte dispozitive portabile:

Smartphone – telefon mobil cu funcții avansate de calculator, ce are un sistem de operare(android sau windows mobile) ce permite instalarea aplicațiilor și conectarea cu alte dispozitive. Majoritatea acestor dispozitive vă permit să navigați pe internet, să trimiteți și să primiți e-mail-uri, să deschideți si sa editati documente, să ascultați muzică și să vizionați videoclipuri și fotografii.

Telefonul mobil – dispozitiv electronic de mici dimensiuni folosit pentru a iniția si primi apeluri telefonice. Unele dispozitive permit transmiterea si recepționarea de date folosindu-se de reteaua de telefonie mobila la care este conectat .

Player multimedia – dispozitiv electronic de dimensiuni foarte mici ce stochează și permit ascultarea de muzică si vizualizarea de videoclipuri si fotografii. Poate avea funcții de radio și reportofon.

Software

Tipuri de software

Prin termenul de software înțelegem ansamblul tuturor programelor, procedurilor și rutinelor care controlează funcționarea rapida si eficientă a elementelor hardware ale unui calculator personal. Datele pentru a fi prelucrate trebuie să parcurgă un set de instrucțiuni care să conducă la rezolvarea problemei. Aceste instrucțiuni reprezintă un program de calcul.

In funcție de scopul pentru care a fost conceput programele se împart în:

programe de sistem – coordonează componentele hardware ale sistemului de calcul și oferă suport în funcționarea programelor de aplicații. Acesta reprezinta software-ul de bază.

Programele de sistem sunt concepute astfel încât să faciliteze utilizarea rapida si eficientă a resurselor sistemului de calcul și să ofere instrumente pentru dezvoltarea și execuția programelor de aplicații. Aceste programe sunt concepute sa functioneze doar pentru un anumit tipuri de sisteme de calcul și nu se pot folosi pe alte tipuri. Programele de sistem sunt defapt sistemele de operare.

programe de aplicații – destinate rezolvării unor probleme specifice unui domeniu de activitate. Se spune că alcătuiesc software de aplicații. Aceste programe efectuează prelucrări ale datelor, în concordanță cu cerințele informaționale dintr-un domeniu, fiind realizate în principal de către firme specializate de software.

Sistemul de operare – reprezintă interfata între utilizator și componentele hardware ale unui sistem de calcul și sunt formate din ansamblul de proceduri și module de program de sistem prin care se administrează resursele sistemului de calcul (procesoare, memorie, dispozitive periferice) ce asigură utilizarea eficientă a acestora.

Funcțiile unui sistem de operare

Principalele funcții ale unui sistem de operare sunt:

Gestiunea resurselor – identificarea programelor ce se execută de catre sistem, a necesarului de memorie, a dispozitivelor periferice necesare și a cerințelor privind protecția datelor.

Gestiunea prelucrărilor – oferă posibilități de pregătire și executare a programelor de aplicație.

Gestiunea fișierelor – realizează gruparea fișierelor încărcate în memorie pe diferiți utilizatori.

Facilități puse la dispoziția utilizatorului referitor la arhivarea datelor, sortarea, catalogarea și întreținerea bibliotecilor prin programele utilizator puse la dispozitie cum ar fi cele pentru defragmentare, comprimare sau devirusare.

Planificarea execuției lucrărilor după anumite criterii (timp de execuție, priorități, etc.) astfel încât procesorul să fie utilizat cat mai eficient.

Coordonarea execuției simultane a mai multor programe, prin urmărirea modului de executare a instrucțiunilor, identificarea și tratarea erorilor, lansarea în execuție a operațiilor necesare.

Asistarea execuției programelor de către utilizator, printr-o interfață grafica prietenoasă, atât la nivel hardware, cât și la nivel software.

Cele mai cunoscute sisteme de operare sunt: Windows, Mac Operating System, Linux, Unix, Novell, Android, iOS. Acestea conțin mai multe versiuni. Prin versiunea unui program software se înțelege stadiul de dezvoltarea a soft-ului respectiv în momentul aparitiei lui. De exemplu, compania Microsoft și-a prezentat versiunile întâi prin numere (Windows 1.0 până la Windows 3.11), apoi prin ani (Windows 95, Windows 98, Windows 2000) și apoi prin coduri (Windows Me, Windows XP, Windows Vista), ca in final sa se revina la numere (Windows 7, Windows 8).

Aplicații software

Aplicațiile informatice sunt realizate de companii se software pentru utilizatori cu scopul de a folosi sistemul de calcul într-o problemă specifică și pentru a îndeplini o anumită sarcină (editare de text, facturare, gestiune, aplicații grafice).

Există programe care au o funcție specifică cum ar fi:

Programe de manipulare și gestiune a fișierelor – Norton Commander, Windows Explorer (cu ajutorul acestor programe se pot crea, șterge sau redenumi fișierele).

Programe de comunicații – Yahoo Messenger, MSN Messenger, Outlook Express, Mozilla Thunderbird (cu ajutorul acestor programe se pot trimite mesaje și comunica online cu diferite persoane indiferent de pozitionarea geografică a acestora).

Programe de navigare pe internet – Mozilla Firefox, Internet Explorer, Google Chrome (cu ajutorul acestor programe puteți accesa diferite pagini de pe Internet).

Programele de procesare de text – Microsoft Word, Open Office Word, StarOffice Document, (cu aceste programe avem posibilitatea de creare, editare, salvare și imprimare a documentelor).

Programele de calcul tabelar – Microsoft Excel, Open Office Excel (aceste programe permit editare/modificarea datelor numerice existente în tabelele de calcul).

Programele de gestiune a bazelor de date – Visual FoxPro, Microsoft Access, Oracle (acest program organizează colecții mari de date, pentru ca informația să fie disponibilă utilizatorilor, in functie de drepturile acordate, pentru realizarea de interogări și extrageri de date).

Programe pentru creșterea accesibilității:

Programe de recunoaștere a vocii – Sonic Extractor, e-Speaking, Dragon (aceste programe pot recunosc cuvintele rostite si le transform în diferite comenzi).

Programe de recunoaștere a caracterelor de pe ecran (screen reader) – Microsoft Narrator, VoiceOver.

Programele ce permit mărirea caracterelor pe ecran (screen magnifier) și programe ce afișează tastaturi virtuale (on-screen keyboard).

Altele, folosite în domenii diverse, specializate – Corel Draw si Adobe PhotoShop pentru prelucrarea imaginilor, Microsoft FrontPage pentru realizarea paginilor web, Ciel si Saga pentru contabilitate si salarii etc.

In concluzie există foarte multe aplicații software pe care le puteți folosi în funcție de nevoile domeniul dumneavoastra de activitate.

Etapele realizării aplicațiilor software

Realizarea unei aplicații software presupune parcurgerea mai multor etape, astfel:

Etapa de analiză,

Etapa de proiectare,

Etapa de programare,

Etapa de implementare,

Etapa de exploatare.

Pentru realizarea acestor activități este nevoie de personal, resurse materiale și financiare pe o perioadă destul de lunga de timp. De aceea este foarte important ca aceste resurse să fie folosite eficient si sa permită obținerea de rezultate performante.

Etapele standard de realizare a unui program sunt:

Identificarea necesității unui program (etapa de analiză) – realizarea unui studiu de fezabilitate pentru a identifica nevoile, cerințele, condițiile pe care trebuie să le îndeplinească programul;

Proiectarea programului (etapa de design) – realizarea bazelor de date, definirea modelului de ansamblu al aplicației ținând seama de cerințele și restricțiile solicitate de beneficiar;

Construirea programului folosind tehnici și limbaje de programare specifice;

Testarea și verificarea programului – programul este pus in aplicare în mediul de lucru pentru a vedea daca răspunde cerintelor identificate în etapa de analiză și dacă rezultatele acestuia sunt corecte;

Implementarea programului – După testarea programului, rezolvarea erorilor identificate și îmbunătățirea acestuia, programul este introdus și folosit de beneficiar;

Întreținerea programului: actualizarea, perfecționarea în funcție de solicitarile beneficiarului care apar pe parcursul evolutiei activitatii proprii.

Interfața grafică cu utilizatorul (GUI – Graphical User Interface)

Interfața grafică este un termen care se referă la toate tipurile de comunicare vizuală între un program și utilizatorii săi. GUI se referă la toate mecanismele de comunicare între utilizator și program.

Vom discuta in continuare despre un program ce utilizează o interfață grafică si folosește de obicei un sistem de operare bazat pe ferestre. Acest program afișează în ferestrele meniuri, dispozitive grafice, simboluri, butoane, pictograme, casete de dialog, etc., iar utilizatorul controlează aceste ferestre cu ajutorul mouse-ului sau a tastaturii.

Avantajele folosirii unei interfete grafice sunt:

Utilizarea computerului mai ușor si mai rapid de catre utilizator;

Simplificarea instrucțiunilor complexe, realizată acum cu ajutorul pictogramelor și meniurilor;

Inițiere intuitivă a comenzilor către computer;

Programele și fișierele sunt mai ușor de organizat și gestionat;

Componentele de bază ale unei interfețe grafice cu utilizatorul sunt:

cursorul;

dispozitivul de punctare (pointer), care permite selectarea obiectelor de pe ecran;

pictograme sau iconițe care reprezintă comenzi, fișiere, ce pot fi activate cu ajutorul mouse-ului sau tastaturii;

desktop – zona de pe ecran unde sunt pozitionate pictogramele;

ferestre – zone ale ecranului în care putem rula diferite activități;

meniuri – conțin mai multe comenzile grupate pe categorii ce pot fi selectate pentru a fi executate.

Rețele informaționale

LAN, WAN

Rețea (Network) – grup de două sau mai multe calculatoare conectate intre ele. Calculatoarele dintr-o rețea se numesc noduri.

O rețea de calculatoare dă posibilitatea utilizatorilor de a partaja fișiere, programe, de a folosi in comun imprimante, de a folosi produse soft multiutilizator, de a lucra ca o echipă.

În funcție de aria de întindere, rețelele se pot clasifica în:

LocalAreaNetwork (LAN) – rețea locală, în care calculatoarele sunt foarte aproape unele de altele, în aceeași incapere sau în aceeași clădire;

WLAN (WirelessLAN) – rețea locală fără fir, în aceasta retea calculatoarele transmit date prin intermediul undelor radio doar in aria de acoperire a WLAN.

MetropolitanAreaNetwork (MAN) – rețea metropolitană, se întinde pe intreg teritoriu a unui oraș;

WideAreaNetwork (WAN) – rețea de largă acoperire: comunicare are loc între calculatoare aflate la o distanță foarte mare unele de altele (chiar în altă țară);

GlobalAreaNetwork (GAN) – rețea globală, este rețeaua care cuprinde toată lumea, legând între ele calculatoarele de pe întreg globul. Rețeaua GAN mai este denumita si Internet.

Clasificarea tipurilor de rețea dupa mai multe criterii, astfel:

Din punct de vedere al arhitecturii acestora rețelele se clasifică în:

rețele punct la punct (peer to peer) – fiecare calculator are capabilități și responsabilități echivalente;

rețele client/server – fiecare calculator este denumit client si este conectat la un calculator central de unde accesează aplicațiile de care are nevoie și le folosește. Calculatorul central poartă denumirea de server, iar calculatoarele ce se conectează la server poartă denumirea de noduri.

Server-ele sunt acele calculatoare foarte performante, cu hard disk-uri de capacitate mare, cu viteze mari de scriere și citire a datelor, durabile și sigure în exploatare. De asemenea, server-ul trebuie dotat cu un microprocesor rapid și performant și cu o cantitate suficientă de memorie RAM și sisteme foarte bune de back-up și surse UPS ce permite funcționarea permanentă inclusiv în cazul unei întreruperi a energiei electrice.

Există rețele în cadrul cărora calculatoarele nu sunt constituite decât din monitoare și tastatură fără a avea un hard-disk propriu, ele transmițând toate datele către un server și toate operațiile și procesele sunt preluate și operate de către server. Aceste stații de lucru poartă denumirea de terminale neinteligente. În cazul în care stațiile de lucru dispun de un procesor propriu și fac o serie de operații cu resursele proprii poartă denumirea de terminale inteligente.

În funcție de aranjarea geometrică a calculatoare rețelele se împart în:

stea (star) – așezare sub formă de stea a calculatoarelor; se caracterizează prin faptul că mesajele se transmit prin intermediul unei stații centrale care le preia și le distribuie.

avantaje – poate fi relativ ușor extinsă; dacă un calculator cedează, rețeaua rămâne functionala

dezavantaje – investiții mari (stația centrală trebuie să fie foarte puternică deoarece tot traficul rețelei trece prin ea).

magistrală (bus) – toate calculatoarele au acces la magistrala de date, ele putand astfel transmite si receptiona simultan date.

avantaje – dacă un calculator se defecteaza, rețeaua va putea funcționa fără nici un impediment

dezavantaje – performanțe si viteze reduse deoarece multe stații pot transmite si receptiona date simultan.

inel (ring) – calculatoarele sunt așezate în cerc si au o comunicație unidirecțională. Fiecare stație este legată de alte două statii învecinate și fiecare computer recepționează datele predecesorului său, le verifică și le transmite către calculatorul următor. Datele circulă într-un singur sens.

Acest tip de topologie prezintă un mare dezavantaj: odată cu defectarea unui post de lucru, comunicarea se întrerupe și rețeaua se blochează.

protocolul – reprezinta un set de reguli și semnale pe care calculatoarele din rețea le folosesc pentru a comunica. Unul dintre cele mai importante protocoale pentru rețelele LAN se numeste Ethernet.

Avem foarte multe beneficii oferite de o rețea. Colegi aflati in locuri diferite pot să întocmească împreună un document/situatie. O modificare efectuată de un coleg într-un document poate fi vizibilă instantaneu și de ceilalti colegi si colaborarea la distanță devine foarte practica si comoda..

Termenul de Intranet si Extranet

Intr-o societate in plina schimbare trebuie să avem un sistem de comunicatie rapid, performant, eficient atât cu partenerii și clienții cât și cu furnizorii nostri. O soluție din ce în ce mai răspândită o reprezintă Intranetul.

Cuvântul Intranet este format din prefixul intra care inseamna interior și termenul net ce este folosit în general pentru termenul de rețea. Astfel Intranetul reprezintă o rețea privată de comunicare a unei companii.

Diferența dintre Intranet și Internet este aceea că rețeaua Intranet este o rețea internă a unei companii, în timp ce Internetul este o rețea publică de calculatoare conectate, accesibilă tuturor persoanelor.

Cuvântul Extranet este format din prefixul extra care inseamna exterior și termenul net ce este folosit în general pentru termenul de rețea. Extranetul este folosit de obicei de organizatii pentru a comunica si cu exteriorul cu scopul de a îmbunătăți comunicarea între diferiti clienți, fără a prejudicia securitatea electronică.

În concluzie, Extranetul este o extensie a unei rețele Intranet ce permite comunicarea între organizatii și oameni.

Internetul

Internetul este:

un sistem cu o dezvoltare foarte rapidă care cuprinde calculatoare interconectate de pe intreg globul și care facilitează serviciile de transfer de date, servicii de poșta electronică, World Wide Web, servicii de comunicare in timp real;

o rețea publică de calculatoare, care leagă guverne, universități, companii și multe alte rețele și utilizatori; Internetul nu este proprietatea nimanui, nu este coordonat de nici o firmă si fiecare calculator numit gazdă sau host, este independent;

Serviciile oferite de Internet sunt:

World Wide Web (WWW) – serviciu multimedia, este un sistem de servere care permite lucrul cu documente formatate special, într-un limbaj numit HTML (Hyper Text Markup Language) ce permite afisarea de text, grafică și legături hyperlink.

Acest serviciu oferă accesul la o cantitate mare de informații, fapt ce duce la necesitatea stabilirii unei metode de selectare datelor care ne interesează, cerință îndeplinită prin folosirea cuvintelor cheie in cadrul motoarelor de căutare.

Un motor de căutare este un program care permite utilizatorilor să găsească diverse informații pe Internet pe baza unor cuvinte cheie. Cele mai cunoscute motoare de cautare sunt: Google, Bing, Yahoo, etc.

E-mail (poștă electronică) – trimiterea și primirea de mesaje în format electronic pe Internet;

Chat – conversație în timp real pe Internet între două sau mai multe persoane, prin introducerea de cuvinte pe calculator, a imaginilor si faciliteaza schimbul de diferite tipuri de fișiere;

Newsgroups – colecții cu informații globale actualizate frecvent, organizate mai mult sau mai puțin în jurul unui anumit subiect cu anumita relevanță;

FTP (File Transfer Protocol) – acest serviciu dă posibilitatea utilizatorilor de a transfera fișiere. Este metodă folosita pentru transferul fișierelor, indiferent de tipul și dimensiunea acestora, de la un calculator la altul, prin intermediul Internetului.

Termenul de download (descărcare) reprezinta un transfer de date (fișiere, aplicații) de la un alt calculator către calculatorul pe care lucrăm.

Upload-ul (încărcare) se referă la transmiterea de date de la calculatorul pe care lucrăm, către un alt calculator sau server din rețea sau de pe Internet.

Termenul broadband (bandă largă) se referă la aceste rețele care sunt capabile să trasmită date la o rată de transfer de cel puțin 256 kbps într-un singur sens.

Conectarea la Internet cu ajutorul telefonului fix

Pentru a se realiza o conectare la Internet folosind o linie telefonică avem nevoie de:

Modem este un dispozitiv electronic ce permite calculatoarelor să transmita informații pe distanțe mari cu ajutorul legăturilor telefonice standard. Informațiile prelucrate de calculator sunt stocate digital, în timp ce informațiile transmise prin liniile telefonice sunt transmise sub formă de semnal analogic. Modem-ul face conversia datelor din analog in digital si invers. Aceste informații se transmit pe linia telefonică până la firma care oferă serviciul de internet (Internet Service Provider).

Linia telefonică – legatura prin intermediul căreia se va realiza conectarea ;

Accesarea propriu-zisă a Internetului se face cu ajutorul unui browser de web, ce reprezintă un program folosit pentru vizualizarea paginilor în format html (ex.: Internet Explorer, Mozilla Firefox). De asemenea, pentru trimiterea și primirea de mesaje în format electronic se poate folosi o aplicație de poștă electronică (ex.: Microsoft Outlook, Outlook Express). Browser-ul de web și programul de poștă electronică se instalează automat, odată cu sistemul de operare Windows.

Pentru conexiunea la Internet prin linie telefonica se pot folosi mai multe tipuri de conexiuni (tehnologii de comunicație):

Public Switched Telephone Network (PSTN) este conexiunea, construită pentru a transmite sunete, în format analogic. Pentru a realiza conexiunea calculatorului la aceasta rețea este nevoie de un modem;

Integrated Services Digital Network (ISDN) este un standard mondial pentru transmiterea digitală a semnalului și a serviciilor de date către utilizatori. Pentru a realiza conexiunea calculatorului la aceasta rețea nu este nevoie de un modem;

Asymetric Digital Subscriber Line (ADSL) – înseamnă linie asimetrică de legătură. Asimetric se referă la faptul că viteza de primire a datelor este diferită de viteza de transmitere a datelor. ADSL suportă o viteză de până la 1,5 Mbps la download și o viteză de până la 384 Kbps la upload.

Semnal analogic, semnal digital, rată de transfer

Semnalul analogic utilizat la sistemele de comunicare este un semnal electric ce variază în strânsă corelație cu un semnal produs pe un traductor. Frecvența sau amplitudinea semnalului poate varia, de exemplu, în funcție de schimbările unor fenomene sau caracteristici cum ar fi: sunetul, lumina, căldura, etc.

Semnalul digital este un semnal ce se modifica la intervale regulate de timp și conține una sau mai multe amplitudini pentru fiecare interval.

Rata de transfer se defineste ca fiind cantitatea de informație ce se transferă într-o secundă. Se măsoară în bps (biți/secundă).

Rețelele de transmisie a datelor/informatiilor se numesc si Autostrăzi informaționale.

Utilizarea tehnologiei informației și comunicației în activitățile zilnice

Calculatoarele la locul de munca

Orice decizie în afaceri este bazată pe evaluarea informațiilor privind un mediu de afaceri într-o rapidă schimbare. Calculatorul este în acest context instrumentul cel mai des folosit in luarea celor mai rapide si corecte decizii.

Calculatorul este folosit, în contabilitate, gestiune, planificarea resurselor deoarece cu ajutorul lui se pot realiza mult mai repede diferite calcule și se pot obține rezultate într-un format acceptabil..

În general calculatoarele sunt mai eficiente decât oamenii, în domeniile de activitate ce necesită un volum mare de calcule, datorită rapidității cu care efectuează aceste calcule și a preciziei cu care le realizează.

Există situații de luare a deciziilor, în care sistemele de calcul aleg pentru o decizie mai bună decât oamenii. Sunt situații insa în care intervin și alți factori de care sistemele de calcul nu pot ține seama.

Calculatoarele sunt folosite în multe domenii activitate: în afaceri, la nivel guvernamental, în medicină, în învățământ, navigatie, etc.

Aplicațiile sunt construite in functie de domeniul de aplicabilitate astfel:

domeniul administrativ – calculatoarele sunt folosite în colectarea taxelor, precum și pentru numeroasele acțiuni decizionale.

mediul de afaceri – reprezintă un domeniu în care calculatoarele capătă o tot mai largă aplicabilitate datorită rapidității cu care trebuie luate deciziile, a cantității mari de informații ce pot influența aceste decizii. Exemple de aplicațiile software folosite uzual în mediul de afaceri sunt:

Procesare de text;

Calcul tabelar;

Aplicații pentru salarii;

Servicii bancare online

Aplicații de E-mail, Navigare pe web

Programe de contabilitate;

Proiectare CAD asistată de calculator;

in domeniul aviației și a transporturilor – pentru dirijarea traficului;

domeniul bancar – calculatoarele sunt folosite pentru calculul dobânzilor lunare, înregistrarea conturilor, a depozitelor sau a creditelor acordate și gestionarea bazei de date cu clienților si multe altele;

domeniul medical – pe lângă întocmirea unei baze de date a pacienților cu istoricul de tratament, calculatoarele sunt utilizate cu mare precizie diagnosticare și interventii chirurgicale complexe. Cu ajutorul calculatoarelor se pot observa mai ușor diferite anomalii, pe care un doctor nu le-ar putea descoperi cu ochiul liber. Calculatoarele sunt folosite pentru a coordona utilizarea ambulanțelor astfel încât acestea să poată răspunde cât mai prompt la solicitari;

domeniul educațional – cu ajutorul calculatorului se poate învăța de acasă fără a mai fi nevoie de deplasarea. Cu ajutorul unei conexiuni la Internet se pot căuta mai multe cursuri dintr-un anumit domeniu având astfel acces la mai multe opinii (spre deosebire de modalitatea clasică de predare în care aveam prezentată doar parerea profesorului de curs). Educația cu ajutorul calculatorului se numește CBT (Computer Based Training).

CBT prezintă avantaje dar și dezavantaje, astfel:

Avantaje:

CBT poate fi făcută pe Internet de oriunde;

Se învață în ritmul personal;

Suportul de curs poate fi accesat oricand si completat;

Nu este necesară prezența fizică la orele de curs.

Dezavantaje:

Nu se fac schimburi de pareri cu alți colegi de curs;

Se interactioneaza mai greu cu profesorul ;

Motivarea numai exista.

Un concept nou ce trabuie prezentat este teleworking sau munca de acasă. Aceasta permite lucrul de acasă fără a mai fi nevoie de deplasarea la sediul firmei pentru care lucram.

Avantajele teleworking-ului:

Reducerea spațiului de lucru pentru angajati;

Persoanele ce lucrează de acasă se concentrează mai mult pe sarcina primită, fara a fi nevoite sa se intrerupa si sa se ocupe de alte sarcini de la locul de munca;

Existența unui program flexibil, pentru ca tot ce conteaza este rezultatul final si termenul de executie;

Dezavantajele teleworking-ului:

Se reduc relațiile intercolegiale și este mai greu de lucrat în echipă deoarece persoanele din echipă nu se cunosc prea bine;

Nu se creează o cultură de firmă, ceea ce este un lucru foarte important;

Poșta electronică (E-mail)

Poșta electronică a devenit o modalitate uzuala de comunicare și transmitere a mesajelor.

Poșta electronică este utilizată datorita:

Costului redus – este mult mai ieftină trimiterea unui mesaj cu ajutorul poștei electronice, decât cu ajutorul postei clasice;

Vitezei – transmiterea și primirea mesajelor se realizează aproape imediat, variază în funcție de viteza de conectare și de dimensiunea mesajului si a atasamentului acestuia;

Accesibilității – se pot trimite și primi mesaje, de oriunde, dacă avem un calculator conectat la Internet.

Folosirea poștei electronice prezintă și avantaje și dezavantaje, astfel:

Avantaje:

Transmitere rapidă către orice colt din lume;

Un mijloc foarte ieftin și eficient de comunicare;

Permite folosirea de liste de distribuire a mesajelor;

Folosește instrumente de gestiune a mesajelor.

Dezavantaje:

Un fișier atașat poate conține virusi de calculator;

Probabilitatea mare de primire a mesajelor nefolositoare (Junk Mail) si blocarea adresei de e-mail.

Comerțul electronic (E-commerce)

Comerțul Electronic oferă posibilitatea realizării de tranzacții comerciale, de cumpărături online și vânzări de bunuri și servicii.

Pentru a comanda anumite produse de pe internet, vor trebui parcurși anumiți pași care vor presupune completarea diferitelor formulare si in unele cazuri apare necesitatea introducerii datelor unui card bancar.

Sistemele de plată acceptate și folosite depind de legislatia fiecărei țări in parte. Pentru mai multe informații consultati legislația in vigoare.

Avantajele sunt:

Se pot comanda produsele dorite la orice oră din zi sau din noapte;

Se pot căuta, compara produse din toate domeniile fără a mai fi nevoie să se facă deplasarea dintr-un magazin în altul;

Puteți primi produsele acasă fără a mai fi nevoie să vă deplasați;

Plata se poate face cu cardul bancar sau la primirea coletului;

Dezavantajele sunt:

Sisteme de plată nesigure;

Cumpărarea produselor din magazine virtuale au consecințe asupra imposibilitatii determinării calităților reale ale produselor.

Comunicarea instantanee (chat-ul)

Mesageria instantanee este serviciul ce permite schimbul instant de mesaje de tip text, imagini animate sau de fișiere între doua sau mai multe calculatoare conectate la Internet. Este necesară utilizarea unui program specific care se conectează la un server de mesagerie instantanee.

Spre deosebire de poșta electronică, conversațiile au loc în timp real. Cele mai raspandite aplicatii sunt: Skype, Yahoo Messenger, Google Talk, Windows Live Messenger.

VoIP (Voice Over Internet Protocol) este tehnologia ce vă permite sa efectuati convorbiri prin intermediul internetului cu persoane aflate in locatii geografice diferite. Nu apar costuri suplimentare fata de costul lunar al abonamentului de internet.

Pentru a putea utiliza VoIP este necesara instalarea unui microfon și a unei casti sau puteți achiziționa un telefon special compatibil VoIP.

Blog, Rss

Weblog (blog) se referă la o pagina de internet care conține articole actualizate, care are de obicei un caracter personal si este foarte des utilizat in ziua de astazi. Actualizarea blogurilor constă în adăugări de noi texte, asemenea unui jurnal de calatorii, toate articolele fiind afișate în ordine invers cronologică, de la cele mai noi la cel mai vechi.

Aceste publicații online sunt în principiu accesibile tuturor, se pot scrie si comentarii la articole, creându-se astfel o comunitate online. Actualizările și comentariile se fac ușor folosind o interfața specializata a unui browser web.

RSS (Really Simple Syndication) este o metodă folosită pentru distribuția știrilor și articolelor publicate pe site-uri specializate. Un document RSS este numit „canal” sau „feed”. Este nevoie de un program numit client RSS care să se conecteze la serverul web a site-ului pentru a afișa titlul, sumarul si legătura (link-ul) către întreaga știre sau articol. Paginile web care permit abonarea la un astfel de serviciu sunt marcate cu un simbol special pe fundal portocaliu.

Avantajul principal al abonarii la conținut RSS îl reprezintă primirea unei alerte în timp real atunci când pe site-ul specializat apare o informație de ultimă oră.

Podcast reprezintă o altă modalitate de a furniza conținut audio, cum ar fi fișierele audio sau video, programele radio care pot fi descărcate și ascultate ulterior pe un calculator sau dispozitiv mobil (player multimedia). Site-urile care distribuie continut audio pot fi identificate printr-o imagine asemănătoare cu cea de RSS la care se adaugă o pereche de căști. Dacă doriți ca acest conținut sa fie actualizat si descărcat automat, atunci trebuie utilizat un program de podcasting.

Comunități on-line

O rețea socială virtuală reprezintă un serviciu disponibil pe internet, a carui principal rol este de a conecta persoane care au aceleași interese, activități, hobby-uri. La inceput se creeaza un cont si se completeaza profiluri cu informații personale, profesie, despre domeniile de interes, educație, locul de muncă, date de contact. Utilizatorii adăuga și comenteaza fotografii și conținut video, folosesc mesagerie pentru a discuta in timp real, joaca diferite jocuri online si distribuie informatii.

Se creează astfel comunități de utilizatori cu interese comune cum ar fi:

Rețele sociale de prietenii: hi5, Facebook;

Rețele sociale de afaceri: LinkedIn;

Rețele sociale de partajare de fotografii: Flickr;

Avantaje ale comunitatii online:

sunteți la curent cu ultimele noutăți, știri, evenimente,;

puteți gasi în aceste rețele: colegi de școală, prieteni, cunoștințe;

puteți comenta, vota și recomanda mesajele text, pozele, videoclipurile adăugate de ceilalți utilizatori;

puteți distribui conținut audio-video.

Dezavantaje:

informațiile dumneavoastra personale pot deveni publice dacă nu se seteaza cateva criterii de confidentialitate;

există riscul de a se crea dependență față de aceste rețele;

puteți fi urmăriți, hărțuiți si păcăliți de asa numitii “prieteni”;

Ergonomie

În acest capitol sunt cuprinse acele recomandari care duc la crearea unui mediu sănătos de lucru, respectiv:

Păstrarea unei distanțe recomandate față de monitor de 60 de cm, pentru a evita afectarea ochilor;

Utilizarea ecranelor de protecție la monitoarele cu tub catodic;

Poziționarea corecta a monitorului, mouse-ului și tastaturii;

Utilizarea unor scaune ergonomice;

Distanță optima pentru genunchi și coapse fata de birou ;

Tastatură ergonomică cu un design ce permite o poziționare corectă a mâinilor;

Luminozitate și aerisire bună a încăperii;

Pauze de 10 minute după fiecare 50 de minute de lucru la calculator.

Probleme de siguranță a utilizatorilor și a informatiilor

Termenul de siguranță se referă atât la persoana care folosește computerul, cât și la datele care sunt prelucrate.

Utilizarea unui computer presupune respectarea tuturor regulilor ce trebuie luate în considerare ori de câte ori se lucrează cu aparate și dispozitive electrice și electronice: evitarea atingerii prizelor, evitarea folosirii de cabluri neizolate, etc.

Este posibil să se întrerupă curentul sau să aibă loc caderi de tensiune. Care sunt metodele care se pot preveni defectiunile componentelor hardware și a fișierelor implicit sunt:

Folosirea unei UPS (uninterruptible power supply – sursă continuă de curent);

Realizarea unui backup complet în mod regulat pe suporturi externe;

Salvarea fișierelor în mod regulat in timp ce se lucreaza;

În cazul unor căderi de tensiune, este posibil ca datele introduse și nesalvate să se piardă. Pentru a preveni astfel de situații se recomandă folosirea unor sisteme de alimentare UPS (Uninterruptible Power Supply) care asigură în cazul acestor căderi de tensiune, o continuitate de functionare a sistemelor de calcul aproximativ 5-60 de minute, timp în care putem salva datele.

Pentru a avea totuși o mai mare siguranță a acestor date, se efectuează copii (back-up) ale datelor importante.

Termenul de backup al sistemului semnifică copierea fișierelor pe un dispozitiv extern de stocare a datelor, pentru a avea disponibile copii ale fișierelor de pe computer în cazul defectării sistemului. Back-up se poate efectua zilnic sau de cate ori este nevoie, în funcție de importanța și valoarea datelor procesate.

Aceste copii de siguranta se recomandă a se realiza:

o dată pe săptămână pentru firmele de dimensiune mică;

o dată pe zi pentru firmele mari, cum ar fi băncile și instituțiile guvernamentale.

Probleme de sănătate

Folosirea calculatorului necesită realizarea unor mișcări repetate ce pot duce la anumite afecțiuni ale coloanei vertebrale, gâtului, umerilor etc. Acest concept ce se numește RSI (RepetitiveStrainInjury).

Acestea sunt cateva din problemele de sănătate cauzate de lucrul cu calculatorul:

Probleme cu spatele si implicit cu coloana vertebrala;

Oboseală;

Răniri ale ochilor și slăbirea vederii;

Dureri de umeri;

Dureri de cap, etc.

Norme de protecție, care ajută la crearea unui mediu de lucru sănătos pentru utilizatorii de computere sunt:

Folosirea unei tastaturi detașabile pentru a evita durerile în mâini și brațe, etc.;

Scaunul utilizat să fie ergonomic, reglabil, confortabil, cu un spătar comod;

Folosirea unui suport pentru cabluri;

Cablurile de alimentare să fie bine legate, izolate și protejate;

Genunchii trebuie să fie la o înălțime de aproximativ de sol;

Așezarea monitorului la distanța potrivită de aproximativ 60 cm, pentru a împiedica afecțiuni ale ochilor;

Asigurarea existenței unei surse de lumină pentru a evita oboseala ochilor;

Dotarea ferestrelor cu jaluzele ajustabile pentru a evita strălucirea sau reflexia luminii;

Întreruperi frecvente ale lucrului la computer.

Mediul de lucru

Calculatoarele afectează din ce in ce mai mult mediul înconjurător deoarece utilizează foarte multă energie, emit radiații. De aceea se recomandă utilizarea echipamentelor ce consumă cât mai puțin curent, nu emit radiatii si nu polueaza. Pentru a economisi energie electrica se poate seta ca monitorul să se închidă automat după un anumit timp iar calculatorul să intre în standby în cazul în care nu-l folosim o perioadă lungă de timp. Totodata se recomanda utilizarea monitoarelor LCD sau LED care nu emit radiatii.

Cel mai important avantaj al utilizarii documentelor electronice îl constituie scăderea necesității folosirii documentelor imprimate. Necesitatea păstrării documentelor pe suport de hârtie a scăzut foarte mult deoarece documentele în format electronic prezintă un avantaj major, ele putând fi mutate foarte ușor și putându-se realiza oricâte copii dorim.

Securitatea informației

Securitatea datelor devine un element esential atunci când se lucrează cu date importante. Pentru ca acestea să nu devină publice, se recomandă existența unor proceduri de protectie. Un lucru important este să li se explice angajaților firmei că trebuie să cunoască atât importanța datelor cu care lucrează, cât și responsabilitățile pe care le au în legătură cu aceste date.

Există diferite modalități de protectie a datelor, cum ar fi:

Adoptarea unei politici de parolare corespunzătoare;

Restricționarea accesului fizic la calculator;

Stabilirea drepturilor pe care le are fiecare utilizator;

Codare/Criptarea fișierelor la care se lucrează;

Realizarea de back-up în mod regulat;

Folosirea programelor antivirus;

Folosirea programelor de securitate tip firewall (sistem de securitate format dintr-o combinație de hardware și software, destinat protejării unei rețele împotriva accesului neautorizat din exterior)

O modalitate foarte bună de protejare a datelor este crearea de utilizatori cu diferite drepturi de acces în funcție de functia pe care o ocupă angajatii în structura organizatorică a firmei.

Parolele stabilite trebuie concepute astfel încât să fie foarte greu de descoperit de persoanele neautorizate. Pentru aceasta se recomandă ca aceste parole să nu conțină date personale ale utilizatorului usor de reperat sau să nu fie parole generate automat de către calculator. Trebuie avut in vedere și faptul că parolele sunt „key-sensitive”, în sensul că se face deosebire între caracterele majuscule și cele minuscule folosite la crearea parolei. Este recomandat ca parolele să fie modificate la un anumit interval de timp stabilit de politica de securitate a organizatiei.

Criptarea sau codificarea datelor este procesul prin care informația devine imposibil de citit sau de descifrat de persoanele neautorizate. Pentru decriptarea datelor, este necesară o cheie de decriptare.

Virușii

„Virușii” sunt acele programe create de oameni cu scopuri distructive. Sunt programele ce au proprietatea de a se multiplica și care duc la funcționarea necorespunzătoare a sistemului de operare si a aplicatiilor. Asemenea virușilor au nevoie de o „gazdă” pentru a putea să infecteze, să se reproducă, să se răspândească. Această gazdă este formată din informația stocată pe suporturile de memorare. Aceste mici programe distrug sau modifica informațiile aflate pe calculator și împiedică funcționarea corespunzatoare.

Virușii sunt foarte diferiți, de la cei ce modifica documentele și fișierele de tip text, până la cei care duc la defectarea componentelor hard ale calculatorului.

În prezent există urmatorii tipuri de viruși:

vierme (worm) – nu solicită un program „gazdă”, fiind greu de descoperit. El se reproduce prin autocopierea de la un calculator la altul prin intermediul rețelei.

pseudo-virus (hoax) – este o alarmă falsă privind circulația unui nou virus pe internet, trimisă de obicei pentru a face publicitate mascată unor companii al căror nume este inclus în mesajul de avertizare.

cal troian – descrie un anumit tip de program spion (care este la rândul său un tip de software rău intenționat), care apare că ar realiza ceva util, dar care în realitate realizează funcții malefice care permit accesarea neautorizată a unui calculator, respectiv copierea fișierelor, și chiar controlarea comenzilor calculatorui infectat.

macro – se va folosi de facilitatea de a crea macrocomenzi oferită de unele programe cum ar fi cele din pachetul Microsoft Office. Dacă utilizatorul va activa aceste facilități oferite virusul va folosi această facilitate pentru a se multiplica și a îndeplini scopul distructiv.

La inceput computere puteau transfera programe și implicit viruși prin intermediul dischetelor; de aceea, amploarea fenomenului era restrânsă. Pe măsura creșterii conectivității computerelor, mai întâi la nivelul rețelelor locale (LAN), apoi la nivelul Internetului, aria răspândirii virușilor s-a lărgit. Utilizarea excesivă a poștei electronice si a stick-urilor a contribuit la răspândirea virușilor la nivel global.

Virușii pot pătrunde acum în calculator prin intermediul programelor, documentelor și imaginilor descărcate de pe Internet, din e-mail, sau de pe dischetă, CD, DVD, stick.

De aceea este recomandat utilizarea si scanarea tuturor fisierelor cu un program antivirus.

Pentru a evita virusareai unui calculator va trebui:

să fie instalat un program antivirus cât mai recent, cu ajutorul căruia să puteți descoperi și să eliminați eventualii viruși;

să se scaneze toate fișierele cat mai des posibil;

să se actualizeze regulat programul antivirus, cel putin odata pe zi;

să se scaneze toate fișierele de pe diverse suporturi de memorie (CD-uri, DVD-uri, Memorystick-uri) înainte de a le folosi;

să se scaneze fișierele atașate primite pe e-mail;

să nu se ruleze programe dacă nu li se cunoaște proveniența;

să nu se folosească dischete sau stick-uri de proveniența necunoscută;

să se folosească funcția „macro disable” (dezactivare macrocomenzi), disponibilă în multe aplicatii.

Dacă se folosește un program antivirus cu licenta, acesta poate descoperi în timpul scanării și virușii care nu sunt activi.

Virușii de calculator pot fi eliminați de programele antivirus din toate fișierele.

Dreptul de autor (Copyright)

Copyright-ul este modalitatea legală de protejare a lucrărilor literare, științifice, artistice sau de orice alt fel, publicate sau nepublicate, cu condiția ca aceste lucrări să aibă o formă tangibilă (Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe).

Dacă este vorba de aplicații software proprii, tipărite pe hârtie, înregistrate pe casetă sau pe hard disk, CD, atunci pot fi protejate de copyright.

Deschizând un fișier de tip text, audio, video, etc., creat de o anume persoană, acesta conține în Properties data la care a fost creat acel fisier. Orice copiere ulterioară sau descărcare de pe Internet a documentelor reprezintă o încălcare a drepturilor de copyright, pentru că data la care se realizează aceste operații este ulterioara datei creării documentelor.

Licențele – sunt programele achiziționate de la companiile/persoanele care le produc și pentru care se plătește un drept de utilizare. Acest drept este valabil doar pentru un singur calculator sau pe mai multe calculatoare infunctie de licenta achizitionata.

Majoritatea programelor de calculator solicita înregistrarea pe serverul producătorului (autorului) pentru a putea fi utilizate corespunzator. Acest lucru presupune o conexiune la internet și completarea unui formular cu date despre client (producatorul tine astfel o evidenta stricta asupra clientilor sai). Înregistrarea programelor de calculator prezintă avantaje cum ar fi:

actualizarea produsului in functie de licenta;

suport tehnic telefonic sau prin e-mail;

clientii primesc informatii cu privire la noutati, reduceri, promoții ale programelor utilizate;

Licența acordă dreptul de utilizare a programului respectiv și nu drept de comercializare sau distribuție.

Programele mai pot fi de 3 tipuri, astfel:

Shareware – reprezintă acel tip de licență a unui program pentru calculator caracterizat prin următoarele:

deținătorul dreptului de autor acordă utilizatorului dreptul de folosire gratuită a programului pentru calculator, pentru o anumită perioadă de timp în scop de evaluare a produsului;

la expirarea perioadei de evaluare (aproximativ 30 de zile sau 60 de zile), utilizatorul trebuie să opteze între a cumpăra licența (drepturile) de folosire nelimitată a programului sau returnarea și/sau "ștergerea" acestuia.

Freeware – sunt programe protejate de dreptul de autor care pot fi totuși difuzate gratis de către autor, care își păstrează drepturile de autor. Așadar, programele pot fi folosite, dar nu pot fi vândute fără acordul autorului. Un exemplu de program freeware este Adobe Reader, un program ce permite vizualizarea fișierelor în format pdf, care poate fi descărcat gratuit de pe Internet și folosit pentru o perioadă nelimitată de timp.

Open source (sursă deschisă) – este tipul de licență care face codul de programare disponibil pentru orice programator care dorește să consolideze sau să dezvolte programul de calculator. A nu se confunda software-ul open source cu software-ul gratuit.

Legea nr. 8/1996 actualizata privind dreptul de autor și drepturile conexe

În vigoare de la 24 iunie 1996

TITLUL I
Dreptul de autor

PARTEA I
Dispoziții generale

CAPITOLUL I
Dispoziții introductive

   Art. 1. –  (1) Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, precum și asupra altor opere de creație intelectuală este recunoscut și garantat în condițiile prezentei legi. Acest drept este legat de persoana autorului și comportă atribute de ordin moral și patrimonial. 

   (2) Opera de creație intelectuală este recunoscută și protejată, independent de aducerea la cunoștința publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar în formă nefinalizată. 

   Art. 2. –  Recunoașterea drepturilor prevăzute în prezenta lege nu prejudiciază și nu exclude protecția acordată prin alte dispoziții legale. 

CAPITOLUL II
Subiectul dreptului de autor

   Art. 3. –  (1) Este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera. 

   (2) Opera de creație intelectuală este recunoscută și protejată, independent de aducerea la cunoștința publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar în formă nefinalizată. 

   (3) Calitatea de subiect al dreptului de autor se poate transmite în condițiile legii. 

   Art. 4. –  (1) Se prezumă a fi autor, până la proba contrară, persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoștință publică. 

   (2) Când opera a fost adusă la cunoștința publică sub formă anonimă sau sub un pseudonim care nu permite identificarea autorului, dreptul de autor se exercită de persoana fizică sau juridică ce o face publică având consimțământul autorului, atât timp cât acesta nu își dezvăluie identitatea. 

   Art. 5. –  (1) Este operă comună opera creată de mai mulți coautori, în colaborare. 

   (2) Dreptul de autor asupra operei comune aparține coautorilor acesteia, între care unul poate fi autorul principal, în condițiile prezentei legi. 

   (3) În lipsa unei convenții contrare, coautorii nu pot utiliza opera decât de comun acord. Refuzul consimțământului din partea oricăruia dintre coautori trebuie să fie temeinic justificat. 

   (4) În cazul în care contribuția fiecărui coautor este distinctă, aceasta poate fi utilizată separat, cu condiția să nu se prejudicieze utilizarea operei comune sau drepturile celorlalți coautori. 

   (5) În cazul utilizării operei create în colaborare, remunerația se cuvine coautorilor în proporțiile pe care aceștia le-au convenit. În lipsa unei convenții, remunerația se împarte proporțional cu părțile de contribuție ale autorilor sau în mod egal, dacă acestea nu se pot stabili. 

   Art. 6. –  (1) Este operă colectivă opera în care contribuțiile personale ale coautorilor formează un tot, fără a fi posibil, dată fiind natura operei, să se atribuie un drept distinct vreunuia dintre coautori asupra ansamblului operei create. 

   (2) În lipsa unei convenții contrare, dreptul de autor asupra operei colective aparține persoanei fizice sau juridice din inițiativa, sub responsabilitatea și sub numele căreia a fost creată. 

CAPITOLUL III
Obiectul dreptului de autor

   Art. 7. –  Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creație intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma de exprimare și independent de valoarea și destinația lor, cum sunt: 

   a) scrierile literare și publicistice, conferințele, predicile, pledoariile, prelegerile și orice alte opere scrise sau orale, precum și programele pentru calculator; 

   b) operele științifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele școlare, proiectele și documentațiile științifice; 

   c) compozițiile muzicale cu sau fără text; 

   d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice și pantomimele; 

   e) operele cinematografice, precum și orice alte opere audiovizuale; 

   f) operele fotografice, precum și orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei; 

   g) operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei și a metalului, desene, design, precum și alte opere de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice; 

   h) operele de arhitectură, inclusiv planșele, machetele și lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură; 

   i) lucrările plastice, hărțile și desenele din domeniul topografiei, geografiei și științei în general. 

   j) ABROGAT 

   Art. 8. –  Fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente, și anume: 

   a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale și orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau științifice care reprezintă o muncă intelectuală de creație; 

   b) culegerile de opere literare, artistice sau științifice, cum ar fi: enciclopediile și antologiile, colecțiile sau compilațiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creații intelectuale. 

   Art. 9. –  Nu pot beneficia de protecția legală a dreptului de autor următoarele: 

   a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile științifice, procedeele, metodele de funcționare sau conceptele matematice ca atare și invențiile, conținute într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare; 

   b) textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară și traducerile oficiale ale acestora; 

   c) simbolurile oficiale ale statului, ale autorităților publice și ale organizațiilor, cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul și medalia; 

   d) mijloacele de plată; 

   e) știrile și informațiile de presă; 

   f) simplele fapte și date. 

CAPITOLUL IV
Conținutul dreptului de autor

   Art. 10. –  Autorul unei opere are următoarele drepturi morale: 

   a) dreptul de a decide dacă, în ce mod și când va fi adusă opera la cunoștință publică; 

   b) dreptul de a pretinde recunoașterea calității de autor al operei; 

   c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoștință publică; 

   d) dreptul de a pretinde respectarea integrității operei și de a se opune oricărei modificări, precum și oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputația sa; 

   e) dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe titularii drepturilor de utilizare, prejudiciați prin exercitarea retractării. 

   Art. 11. –  (1) Drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renunțări sau înstrăinări. 

   (2) După moartea autorului, exercițiul drepturilor prevăzute la art. 10 lit. a), b) și d) se transmite prin moștenire, potrivit legislației civile, pe durată nelimitată. Dacă nu există moștenitori, exercițiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivă care a administrat drepturile autorului sau, după caz, organismului cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv de creație. 

   Art. 12. –  Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod și când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimți la utilizarea operei de către alții. 

   Art. 13. –  Utilizarea unei opere dă naștere la drepturi patrimoniale, distincte și exclusive, ale autorului de a autoriza sau de a interzice: 

   a) reproducerea operei; 

   b) distribuirea operei; 

   c) importul în vederea comercializării pe piața internă a copiilor realizate, cu consimțământul autorului, după operă; 

   d) închirierea operei; 

   e) împrumutul operei; 

   f) comunicarea publică, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la dispoziția publicului, astfel încât să poată fi accesată în orice loc și în orice moment ales, în mod individual, de către public; 

   g) radiodifuzarea operei; 

   h) retransmiterea prin cablu a operei; 

   i) realizarea de opere derivate. 

   Art. 14. –  Prin reproducere, în sensul prezentei legi, se înțelege realizarea, integrală sau parțială, a uneia ori a mai multor copii ale unei opere, direct sau indirect, temporar ori permanent, prin orice mijloc și sub orice formă, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau audiovizuale a unei opere, precum și stocarea permanentă ori temporară a acesteia cu mijloace electronice. 

   Art. 141. –  (1) Prin distribuire, în sensul prezentei legi, se înțelege vânzarea sau orice alt mod de transmitere, cu titlu oneros ori gratuit, a originalului sau a copiilor unei opere, precum și oferirea publică a acestora. 

   (2) Dreptul de distribuire se epuizează o dată cu prima vânzare sau cu primul transfer de drept de proprietate asupra originalului ori a copiilor unei opere, pe piața internă, de către titularul de drepturi sau cu consimțământul acestuia. 

   Art. 142. –  Prin import, în sensul prezentei legi, se înțelege introducerea pe piața internă, cu scopul comercializării, a originalului sau a copiilor legal realizate ale unei opere fixate pe orice fel de suport. 

   Art. 143. –  Prin închiriere, în sensul prezentei legi, se înțelege punerea la dispoziție spre utilizare, pentru un timp limitat și pentru un avantaj economic sau comercial direct ori indirect, a unei opere. 

   Art. 144. –  (1) Prin împrumut, în sensul prezentei legi, se înțelege punerea la dispoziție spre utilizare, pentru un timp limitat și fără un avantaj economic sau comercial direct ori indirect, a unei opere prin intermediul unei instituții care permite accesul publicului în acest scop. 

   (2) Împrumutul efectuat prin biblioteci nu necesită autorizarea autorului și dă dreptul acestuia la o remunerație echitabilă. Acest drept nu poate face obiectul unei renunțări. 

   (3) Remunerația echitabilă prevăzută la alin. (2) nu se datorează în cazul în care împrumutul este realizat prin bibliotecile instituțiilor de învățământ și prin bibliotecile publice cu acces gratuit. 

   (4) Împrumutul unor opere fixate în înregistrări sonore sau audiovizuale nu poate avea loc decât după 6 luni de la prima distribuire a operei. 

   (5) Dreptul de împrumut nu se epuizează odată cu prima vânzare sau cu primul transfer de drept de proprietate asupra originalului ori a copiilor unei opere, pe piață, efectuat sau consimțit de titularul de drepturi. 

   Art. 145. –  Dispozițiile prezentei legi privind închirierea și împrumutul nu se aplică: 

   a) construcțiilor rezultate din proiecte arhitecturale; 

   b) originalelor sau copiilor operelor de design ori de artă aplicată, utilizate pentru realizarea produselor de consum; 

   c) originalelor sau copiilor operelor, realizate în scopul comunicării publice ori pentru a căror utilizare există un contract; 

   d) lucrărilor de referință pentru consultare imediată sau pentru împrumut între instituții; 

   e) operelor create de autor în cadrul contractului individual de muncă, dacă acestea sunt utilizate de către cel care a angajat autorul, în cadrul activității obișnuite. 

   Art. 15. –  (1) Se consideră comunicare publică orice comunicare a unei opere, realizată direct sau prin orice mijloace tehnice, făcută într-un loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depășește cercul normal al membrilor unei familii și al cunoștințelor acesteia, inclusiv reprezentarea scenică, recitarea sau orice altă modalitate publică de execuție ori de prezentare directă a operei, expunerea publică a operelor de artă plastică, de artă aplicată, fotografică și de arhitectură, proiecția publică a operelor cinematografice și a altor opere audiovizuale, inclusiv a operelor de artă digitală, prezentarea într-un loc public, prin intermediul înregistrărilor sonore sau audiovizuale, precum și prezentarea într-un loc public, prin intermediul oricăror mijloace, a unei opere radiodifuzate. De asemenea, se consideră publică orice comunicare a unei opere, prin mijloace cu fir sau fără fir, realizată prin punerea la dispoziție publicului, inclusiv prin internet sau alte rețele de calculatoare, astfel încât oricare dintre membrii publicului să poată avea acces la aceasta din orice loc sau în orice moment ales în mod individual. 

   (2) Dreptul de a autoriza sau de a interzice comunicarea publică sau punerea la dispoziția publicului a operelor nu se consideră epuizat prin nici un act de comunicare publică sau de punere la dispoziția publicului. 

   Art. 151. –  În sensul prezentei legi, prin radiodifuzare se înțelege: 

   a) emiterea unei opere de către un organism de radiodifuziune ori de televiziune, prin orice mijloc ce servește la propagarea fără fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, ori a reprezentării acestora, inclusiv comunicarea ei publică prin satelit, în scopul recepționării de către public; 

   b) transmiterea unei opere sau a reprezentării acesteia, prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu similar, cu excepția rețelelor de calculatoare, în scopul recepționării ei de către public. 

   Art. 152. –  Prin retransmiterea prin cablu, în sensul prezentei legi, se înțelege retransmiterea simultană, nealterată și integrală, de către un operator, prin mijloacele prevăzute la art. 151 lit. b) sau printr-un sistem de difuzare prin unde ultrascurte, pentru recepționarea de către public, a unei transmisii inițiale, cu sau fără fir, inclusiv prin satelit, de servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune, destinate recepționării de către public. 

   Art. 16. –  Prin realizarea de opere derivate, în sensul prezentei legi, se înțelege traducerea, publicarea în culegeri, adaptarea, precum și orice altă transformare a unei opere preexistente, dacă aceasta constituie creație intelectuală. 

   Art. 17. ABROGAT 

(2) Dreptul de a autoriza închirierea operei reprezintă dreptul exclusiv al unui autor de a pune la dispoziție pentru utilizare originalul sau copiile operei pentru o perioadă de timp limitată, în schimbul unui avantaj economic direct sau indirect. 

   Art. 18. ABROGAT 

(2) Împrumutul public dă dreptul titularului dreptului de autor la o remunerație echitabilă. 

   (3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică la: 

   a) originalele sau copiile unor opere scrise, din biblioteci publice; 

   b) proiectele de structuri arhitecturale; 

   c) originalele sau copiile operelor de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice; 

   d) originalele sau copiile operelor, în scopul comunicării publice, ori pentru a căror utilizare există un contract; 

   e) lucrările de referință pentru utilizare imediată sau pentru împrumuturi între instituții; 

   f) operele create de autor în cadrul contractului individual de muncă, dacă acestea sunt utilizate de către cel care a angajat autorul, în cadrul activității obișnuite. 

   (4) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul împrumutului public realizat în scop educativ ori cultural, prin instituții recunoscute potrivit legii sau organizate în acest scop de către autorități publice. 

   (5) Împrumutul public al unor opere fixate în înregistrări sonore sau audiovizuale nu poate avea loc decât după 6 luni de la prima difuzare a operei. 

   Art. 19. ABROGAT 

   Art. 20. ABROGAT 

   Art. 21. –  (1) Autorul unei opere originale de artă grafică sau plastică ori al unei opere fotografice beneficiază de un drept de suită, reprezentând dreptul de a încasa o cotă din prețul net de vânzare obținut la orice revânzare a operei, ulterioară primei înstrăinări de către autor, precum și dreptul de a fi informat cu privire la locul unde se află opera sa. 

   (2) Dreptul menționat la alin. (1) se aplică tuturor actelor de revânzare a unei opere originale de artă grafică sau plastică ori a unei opere fotografice care implică, în calitate de vânzători, cumpărători sau intermediari, saloane, galerii de artă, precum și orice comerciant de opere de artă. 

   (3) În sensul prezentei legi, copiile operelor originale de artă sau fotografice, care au fost făcute într-un număr limitat de către însuși autorul lor sau cu aprobarea acestuia, sunt considerate opere de artă originale. 

   (4) Suma datorată în temeiul alin. (1) se calculează conform următoarelor cote, fără a putea depăși 12.500 euro sau contravaloarea în lei: 

   a) de la 300 la 3.000 euro – 5%; 

   b) de la 3.000,01 la 50.000 euro – 4%; 

   c) de la 50.000,01 la 200.000 euro – 3%; 

   d) de la 200.000,01 la 350.000 euro – 1%; 

   e) de la 350.000,01 la 500.000 euro – 0,5%; 

   f) peste 500.000 euro – 0,25%. 

   (5) Vânzătorul trebuie să îi comunice autorului informațiile prevăzute la alin. (1), în termen de două luni de la data vânzării, răspunzând de reținerea procentelor sau cotelor din prețul de vânzare, fără adăugarea altor taxe, și de plata către autor a sumei datorate conform prevederilor alin. (4). 

   (6) Beneficiarii dreptului de suită sau reprezentanții acestora pot solicita, timp de 3 ani de la data revânzării, persoanelor prevăzute la alin. (2) informații necesare pentru a asigura plata sumelor datorate conform prevederilor alin. (4). 

   (7) Dreptul de suită nu poate face obiectul vreunei renunțări sau înstrăinări. 

   Art. 22. –  Proprietarul sau posesorul unei opere este dator să permită accesul autorului operei și să o pună la dispoziție acestuia, dacă acest fapt este necesar pentru exercitarea dreptului său de autor și cu condiția ca prin aceasta să nu se aducă atingere unui interes legitim al proprietarului sau al posesorului. În acest caz, proprietarul sau posesorul poate pretinde autorului operei o garanție suficientă pentru securitatea operei, asigurarea acesteia la o sumă ce reprezintă valoarea pe piață a originalului, precum și o remunerație corespunzătoare. 

   Art. 23. –  (1) Proprietarul originalului unei opere nu are dreptul să o distrugă înainte de a o oferi autorului ei la prețul de cost al materialului. 

   (2) Dacă nu este posibilă returnarea originalului, proprietarul va permite autorului să facă o copie a operei, într-o manieră corespunzătoare. 

   (3) În cazul unei structuri arhitecturale, autorul are numai dreptul de a face fotografii ale operei și de a solicita proprietarului trimiterea reproducerii proiectelor. 

CAPITOLUL V
Durata protecției dreptului de autor

   Art. 24. –  (1) Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice se naște din momentul creării operei, oricare ar fi modul sau forma concretă de exprimare. 

   (2) Dacă opera este creată, într-o perioadă de timp, în părți, serii, volume și în orice alte forme de dezvoltare creativă, termenul de protecție va fi calculat, potrivit alin. (1), pentru fiecare dintre aceste componente. 

   Art. 25. –  (1) Drepturile patrimoniale prevăzute la art. 13 și 21 durează tot timpul vieții autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moștenire, potrivit legislației civile, pe o perioadă de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusă la cunoștință publică în mod legal. Dacă nu există moștenitori, exercițiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivă mandatat în timpul vieții de către autor sau, în lipsa unui mandat, organismului de gestiune colectivă cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv de creație. 

   (2) Persoana care, după încetarea protecției dreptului de autor, aduce la cunoștința publică, în mod legal, pentru prima oară, o operă nepublicată înainte beneficiază de protecția echivalentă cu cea a drepturilor patrimoniale ale autorului. Durata protecției acestor drepturi este de 25 ani, începând din momentul în care a fost adusă pentru prima oară la cunoștința publică în mod legal. 

    Durata protecției acestor drepturi este de 25 de ani începând din momentul în care a fost adusă pentru prima oară la cunoștință publică, în mod legal. 

   Art. 26. –  (1) Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor aduse la cunoștința publică în mod legal, sub pseudonim sau fără indicarea autorului, este de 70 de ani de la data aducerii la cunoștința publică a acestora. 

   (2) În cazul în care identitatea autorului este adusă la cunoștință publică înainte de expirarea termenului prevăzut la alin. (1) sau pseudonimul adoptat de autor nu lasă nici o îndoială asupra identității autorului, se aplică dispozițiile art. 25 alin. (1). 

   Art. 27. –  (1) Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor realizate în colaborare este de 70 de ani de la moartea ultimului coautor. 

   (2) În cazul în care contribuțiile coautorilor sunt distincte, durata drepturilor patrimoniale pentru fiecare dintre acestea este de 70 de ani de la moartea fiecărui coautor. 

   Art. 28. –  Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor colective este de 70 de ani de la data aducerii operelor la cunoștință publică. În cazul în care aceasta nu se realizează timp de 70 de ani de la crearea operelor, durata drepturilor patrimoniale expiră după trecerea a 70 de ani de la crearea operelor. 

   Art. 29. ABROGAT 

   Art. 30. –  Drepturile patrimoniale asupra programelor pentru calculator durează tot timpul vieții autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moștenire, potrivit legislației civile, pe o perioadă de 70 de ani. 

   Art. 31. –  Modificările neesențiale, adăugările, tăieturile sau adaptările aduse în vederea selecției ori aranjării, precum și corectarea conținutului unei opere sau colecții, care sunt necesare pentru continuarea activității colecției în modul în care a intenționat autorul operei, nu vor extinde termenul de protecție a acestei opere sau colecții. 

   Art. 32. –  Termenele stabilite în prezentul capitol se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor morții autorului sau aducerii operei la cunoștință publică, după caz. 

___________________________________________________________________________

CAPITOLUL IX
Programele pentru calculator

   Art. 72. –  (1) Prin prezenta lege, protecția programelor pentru calculator include orice expresie a unui program, programele de aplicație și sistemele de operare, exprimate în orice fel de limbaj, fie în cod-sursă sau cod-obiect, materialul de concepție pregătitor, precum și manualele. 

   (2) Ideile, procedeele, metodele de funcționare, conceptele matematice și principiile care stau la baza oricărui element dintr-un program pentru calculator, inclusiv acelea care stau la baza interfețelor sale, nu sunt protejate. 

   Art. 73. –  Titularul dreptului de autor al unui program pentru calculator beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute de prezenta lege, în partea I a prezentului titlu, îndeosebi de dreptul exclusiv de a realiza și de a autoriza: 

   a) reproducerea permanentă sau temporară a unui program, integral sau parțial, prin orice mijloc și sub orice formă, inclusiv în cazul în care reproducerea este determinată de instalarea, stocarea, rularea sau executarea, afișarea sau transmiterea în rețea; 

   b) traducerea, adaptarea, aranjarea și orice alte transformări aduse unui program pentru calculator, precum și reproducerea rezultatului acestor operațiuni, fără a prejudicia drepturile persoanei care transformă programul pentru calculator; 

   c) distribuirea și închirierea originalului sau ale copiilor, sub orice formă, ale unui program pentru calculator. 

   (2) Prima vânzare a copiei unui program pentru calculator pe piața internă de către titularul drepturilor sau cea făcută cu consimțământul acestuia epuizează dreptul exclusiv de autorizare a distribuirii acestei copii pe piața internă. 

   Art. 74. –  În lipsa unei clauze contrare, drepturile patrimoniale de autor asupra programelor pentru calculator, create de unul sau de mai mulți angajați în exercitarea atribuțiilor de serviciu ori după instrucțiunile celui care angajează, aparțin acestuia din urmă. 

   Art. 75. –  (1) În lipsa unei clauze contrare, printr-un contract de utilizare a unui program pentru calculator se prezumă că: 

   a) utilizatorului i se acordă dreptul neexclusiv de utilizare a programului pentru calculator; 

   b) utilizatorul nu poate transmite unei alte persoane dreptul de utilizare a programului pentru calculator. 

   (2) Cesiunea dreptului de utilizare a unui program pentru calculator nu implică și transferul dreptului de autor asupra acestuia. 

   Art. 76. –  În lipsa unei clauze contrare, nu sunt supuse autorizării titularului dreptului de autor actele prevăzute la art. 73 lit. a) și b), dacă acestea sunt necesare pentru a permite dobânditorului legitim să utilizeze programul pentru calculator într-un mod corespunzător destinației sale, inclusiv pentru corectarea erorilor. 

   Art. 77. –  (1) Utilizatorul autorizat al unui program pentru calculator poate face, fără autorizarea titularului dreptului de autor, o copie de arhivă sau de siguranță, în măsura în care aceasta este necesară pentru asigurarea utilizării programului. 

   (2) Utilizatorul autorizat al copiei unui program pentru calculator poate, fără autorizarea titularului dreptului de autor, să analizeze, să studieze sau să testeze funcționarea acestui program, în scopul de a determina ideile și principiile care stau la baza oricărui element al acestuia, cu ocazia efectuării oricăror operațiuni de instalare, afișare, rulare sau executare, transmitere ori stocare a programului, operațiuni pe care este în drept să le efectueze. 

   (3) Dispozițiile art. 10 lit. e) din prezenta lege nu se aplică programelor pentru calculator. 

   Art. 78. –  Autorizarea titularului dreptului de autor nu este obligatorie atunci când reproducerea codului sau traducerea formei acestui cod este indispensabilă pentru obținerea informațiilor necesare interoperabilității unui program pentru calculator cu alte programe pentru calculator, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: 

   a) actele de reproducere și de traducere sunt îndeplinite de o persoană care deține dreptul de utilizare a unei copii a programului sau de o persoană care îndeplinește aceste acțiuni în numele celei dintâi, fiind abilitată în acest scop; 

   b) informațiile necesare interoperabilității nu sunt ușor și rapid accesibile persoanelor prevăzute la lit. a) a prezentului articol; 

   c) actele prevăzute la lit. a) a prezentului articol sunt limitate la părțile de program necesare interoperabilității. 

   Art. 79. –  Informațiile obținute prin aplicarea art. 78: 

   a) nu pot fi utilizate în alte scopuri decât la realizarea interoperabilității programului pentru calculator, creat independent; 

   b) nu pot fi comunicate altor persoane, în afara cazului în care comunicarea se dovedește necesară interoperabilității programului pentru calculator, creat independent; 

   c) nu pot fi utilizate pentru definitivarea, producerea ori comercializarea unui program pentru calculator, a cărui expresie este fundamental similară, sau pentru orice alt act ce aduce atingere drepturilor titularului dreptului de autor. 

   Art. 80. –  Dispozițiile art. 78 și 79 nu se aplică, dacă se cauzează un prejudiciu titularului dreptului de autor sau utilizării normale a programului pentru calculator. 

   Art. 81. –  Dispozițiile cap. VI din prezentul titlu nu se aplică programelor pentru calculator. 

_______________________________________________________________

TITLUL III
Gestiunea și apărarea dreptului de autor și a drepturilor conexe

CAPITOLUL I
Gestiunea drepturilor patrimoniale de autor și a drepturilor conexe

Secțiunea I
Dispoziții generale

   Art. 123. –  (1) Titularii dreptului de autor și ai drepturilor conexe își pot exercita drepturile recunoscute prin prezenta lege în mod individual sau, pe bază de mandat, prin organismele de gestiune colectivă, în condițiile prezentei legi. 

   (2) Gestiunea colectivă a drepturilor de autor se poate face numai pentru operele aduse anterior la cunoștință publică, iar gestiunea colectivă a drepturilor conexe se poate face numai pentru interpretări sau execuții fixate ori radiodifuzate anterior, precum și pentru fonograme ori videograme aduse anterior la cunoștință publică. 

   (3) Titularii de drepturi de autor sau de drepturi conexe nu pot cesiona drepturile patrimoniale recunoscute prin prezenta lege către organisme de gestiune colectivă. 

  Art. 1231. –  (1) Gestiunea colectivă este obligatorie pentru exercitarea următoarelor drepturi: 

   a) dreptul la remunerație compensatorie pentru copia privată; 

   b) dreptul la remunerație echitabilă pentru împrumutul public prevăzut la art. 144 alin. (2); 

   c) dreptul de suită; 

   d) dreptul de radiodifuzare a operelor muzicale; 

   e) dreptul de comunicare publică a operelor muzicale, cu excepția proiecției publice a operelor cinematografice; 

   f) dreptul la remunerație echitabilă recunoscut artiștilor interpreți și producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică și radiodifuzarea fonogramelor de comerț sau a reproducerilor acestora; 

   g) dreptul de retransmitere prin cablu. 

   (2) Pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. (1), organismele de gestiune colectivă îi reprezintă și pe titularii de drepturi care nu le-au acordat mandat. 

   Art. 1232. –  (1) Pot fi gestionate colectiv următoarele drepturi: 

   a) dreptul de reproducere a operelor muzicale pe fonograme sau videograme; 

   b) dreptul de comunicare publică a operelor, cu excepția operelor muzicale, și a prestațiilor artistice în domeniul audiovizual; 

   c) dreptul de împrumut, cu excepția cazului prevăzut la art. 1231 alin. (1) lit. b); 

   d) dreptul de radiodifuzare a operelor și a prestațiilor artistice în domeniul audiovizual; 

   e) dreptul la remunerație echitabilă rezultată din cesiunea dreptului de închiriere prevăzut la art. 1111 alin. (1); 

   f) dreptul la remunerație echitabilă recunoscut artiștilor interpreți și producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică și radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora. 

   (2) Pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. (1) organismele de gestiune colectivă îi reprezintă numai pe titularii de drepturi care le-au acordat mandat și elaborează metodologii, în limita repertoriului gestionat, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 130 alin. (1) lit. a), sau negociază direct cu utilizatorii contractele de licență. Organismele de gestiune colectivă vor permite, la cererea utilizatorilor, consultarea la sediul organismelor a repertoriului de opere gestionat, dintre cele utilizate de solicitant, în forma prevăzută la art. 126 alin. (2), precum și lista titularilor de drepturi de autor și de drepturi conexe, români și străini, pe care îi reprezintă. Această activitate de gestiune colectivă se află sub supravegherea și controlul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, în calitate de garant al aplicării legii. 

   (3) Organismele de gestiune colectivă autorizează, la cerere, utilizarea operelor de creație intelectuală, numai în baza documentelor care certifică existența mandatului titularilor de drepturi de autor sau conexe, cu excepția cazurilor de gestiune colectivă obligatorie. 

   Art. 1233. –  Drepturile recunoscute în prezentul capitol, cu excepția celor prevăzute la art. 1231 și 1232 , pot fi gestionate prin intermediul organismelor de gestiune colectivă, numai în limita mandatului special acordat de titularii de drepturi. 

   Art. 1234. –  În negocierile cu titlu individual privind drepturile recunoscute prin prezenta lege, existența organismelor de gestiune colectivă nu îi împiedică pe titularii drepturilor de autor și ai drepturilor conexe să se adreseze unor intermediari, persoane fizice sau persoane juridice specializate, pentru a fi reprezentați. 

Secțiunea a II-a
Organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor și a drepturilor conexe

   Art. 124. –  Organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor și a drepturilor conexe, denumite în cuprinsul legii organisme de gestiune colectivă, sunt, în sensul prezentei legi, persoane juridice constituite prin liberă asociere, care au ca obiect de activitate, în principal, colectarea și repartizarea drepturilor a căror gestiune le este încredințată de către titulari. 

   Art. 125. –  (1) Organismele de gestiune colectivă prevăzute în prezentul capitol se constituie în condițiile legii, cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, și funcționează potrivit reglementărilor privind asociațiile fără scop lucrativ și potrivit prevederilor prezentei legi. 

   (2) Aceste organisme sunt create direct de titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe, persoane fizice ori juridice, și acționează în limitele mandatului încredințat și pe baza statutului adoptat după procedura prevăzută de lege. 

   (3) Organismele de gestiune colectivă pot fi create în mod separat pentru gestionarea de categorii distincte de drepturi, corespunzând unor domenii diferite de creație, precum și pentru gestionarea de drepturi aparținând unor categorii distincte de titulari. 

   Art. 1251. –  Organismele de gestiune colectivă au obligația să comunice publicului, prin mijloace de informare în masă, următoarele date: 

   a) categoriile de titulari de drepturi pe care îi reprezintă; 

   b) drepturile patrimoniale pe care le gestionează; 

   c) categoriile de utilizatori și categoriile de persoane fizice și juridice care au obligații de plată a remunerațiilor compensatorii pentru copia privată către titularii de drepturi; 

   d) actele normative în temeiul cărora funcționează și colectează remunerațiile cuvenite titularilor de drepturi; 

   e) modalitățile de colectare și persoanele responsabile de această activitate, pe plan local și central; 

   f) programul de lucru. 

   Art. 126. –  (1) Avizul prevăzut la art. 125 alin. (1) se acordă organismelor de gestiune colectivă cu sediul România, care: 

   a) urmează să se constituie sau funcționează potrivit reglementărilor legale la data intrării în vigoare a prezentei legi; 

   b) depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor repertoriul de opere, interpretări și execuții artistice, fonograme și videograme, aparținând propriilor membri și pe care îl gestionează, precum și contractele încheiate, pentru gestionarea de drepturi similare, cu organisme străine; 

   c) au adoptat un statut care îndeplinește condițiile prevăzute de prezenta lege; 

   d) au capacitate economică de gestionare colectivă și dispun de mijloacele umane și materiale necesare gestionării repertoriului pe întregul teritoriu al țării; 

   e) permit, potrivit procedurilor exprese din propriul statut, accesul oricăror titulari ai drepturilor de autor sau drepturi conexe din domeniul pentru care se înființează și care doresc să le încredințeze un mandat. 

   (2) Repertoriul menționat la alin. (1) lit. b) se depune în regim de bază de date, protejat potrivit legii, în format scris și electronic, stabilit prin decizie a directorului general, și conține cel puțin numele autorului, numele titularului de drepturi, titlul operei, elementele de identificare a artiștilor interpreți și executanți, a fonogramelor sau videogramelor. 

   (3) Avizul de constituire și funcționare pentru organismul de gestiune colectivă se acordă prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala organismului de gestiune colectivă. 

   Art. 127. –  (1) Statutul organismului de gestiune colectivă trebuie să cuprindă dispoziții cu privire la: 

   a) denumirea, domeniul și obiectul de activitate și drepturile pe care le gestionează pe baza repertoriului constituit în acest scop; 

   b) condițiile în care se realizează gestionarea drepturilor pentru titularii acestora, pe baza principiului egalității de tratament; 

   c) drepturile și obligațiile membrilor în raporturile cu organismul de gestiune colectivă; 

   d) modalitatea de desemnare și atribuțiile administratorului general responsabil de funcționarea organismului de gestiune colectivă, precum și ale organelor de administrare și de reprezentare; 

   e) patrimoniul inițial și resursele economice prevăzute; 

   f) regulile aplicabile repartizării drepturilor colectate, proporțional cu utilizarea reală a repertoriului titularilor de drepturi, privind repartizarea drepturilor colectate pentru care nu se poate stabili repartizarea reală, precum și regulile privind regimul sumelor nerepartizate sau nerevendicate; 

   g) reguli privind modalitatea de stabilire a metodologiilor ce urmează a fi negociate cu utilizatorii și reguli privind reprezentarea în cadrul negocierilor; 

   h) modalitățile de verificare a gestiunii economice și financiare de către membri; 

   i) modalitățile de stabilire a comisionului datorat de titularii de drepturi organismului de gestiune colectivă pentru acoperirea cheltuielilor necesare funcționării; 

   j) orice alte dispoziții obligatorii potrivit legislației în vigoare. 

   (2) Din consiliul director al organismului de gestiune colectivă nu poate face parte administratorul general sau orice altă persoană care are calitatea de angajat retribuit al organismului. Nu au calitatea de angajați retribuiți membrii organismului de gestiune colectivă care primesc indemnizație de participare la activitățile din cadrul organelor de conducere alese. 

   (3) Orice propunere de modificare a statutului se supune avizării, de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, cu cel puțin două luni înainte de adunarea generală a organismului de gestiune colectivă în cadrul căreia modificarea urmează să fie aprobată. Oficiul Român pentru Drepturile de Autor eliberează acest aviz în termen de 10 zile de la solicitare, iar avizul se depune la instanța judecătorească în vederea înregistrării modificării. În cazul în care avizul este negativ, acesta trebuie motivat. 

   (4) Orice modificare a statutului efectuată și înregistrată la instanța judecătorească fără avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor este nulă de drept. 

   Art. 128. ABROGAT 

   Art. 129. –  (1) Mandatul de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, de autor sau conexe, este acordat direct, prin contract scris de către titularii de drepturi. 

   (2) Fiecare titular de drepturi care a acordat un mandat organismului de gestiune colectivă are dreptul la un vot în cadrul adunării generale. Artiștii interpreți sau executanți care au participat la o execuție sau o interpretare colectivă a unei opere au dreptul la un singur vot în cadrul adunării generale, prin reprezentantul desemnat conform procedurii prevăzute la art. 99 alin. (2). 

   (3) Mandatul de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, de autor sau conexe, poate fi acordat și indirect de către titulari, prin contracte scrise, încheiate între organisme de gestiune colectivă din România și organisme străine care gestionează drepturi similare, pe baza repertoriilor membrilor acestora. Mandatul indirect nu conferă drept de vot titularilor de drepturi. 

   (4) Orice titular de drepturi de autor sau de drepturi conexe poate încredința prin mandat administrarea drepturilor sale privind repertoriul propriu unui organism de gestiune colectivă. Organismul respectiv este obligat să accepte administrarea acestor drepturi pe baza gestiunii colective în limita obiectului său de activitate. 

   (5) Organismele de gestiune colectivă nu pot avea ca obiect de activitate utilizarea repertoriului protejat pentru care au primit un mandat de gestiune colectivă. 

   Art. 1291. –  În cazul gestiunii colective obligatorii, dacă un titular nu este asociat la niciun organism, competența revine organismului din domeniu cu cel mai mare număr de membri. Revendicarea de către titularii de drepturi nereprezentați a sumelor cuvenite se poate face în termen de 3 ani de la data notificării. După acest termen, sumele nerepartizate sau nerevendicate sunt utilizate potrivit hotărârii adunării generale, cu excepția cheltuielilor de administrare. 

Secțiunea a III-a
Funcționarea organismelor de gestiune colectivă

   Art. 130. –  (1) Organismele de gestiune colectivă au următoarele obligații: 

   a) să acorde autorizații neexclusive utilizatorilor, la cererea acestora, efectuată înainte de utilizarea repertoriului protejat, în schimbul unei remunerații, prin licență neexclusivă, în formă scrisă; 

   b) să elaboreze metodologii pentru domeniile lor de activitate, cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite, ce trebuie negociate cu utilizatorii în vederea plății acestor drepturi, în cazul acelor opere al căror mod de exploatare face imposibilă autorizarea individuală de către titularii de drepturi; 

   c) să încheie, în numele titularilor de drepturi care le-au acordat mandat sau pe baza convențiilor încheiate cu organisme similare din străinătate, contracte generale cu organizatorii de spectacole, cu utilizatorii care desfășoară activități de comunicare publică, cu organismele de radiodifuziune ori de televiziune sau cu distribuitorii de servicii de programe prin cablu, având ca obiect autorizarea de utilizare a repertoriului protejat; 

   d) să protejeze interesele membrilor lor, în ceea ce privește gestionarea drepturilor cuvenite, ca urmare a utilizării repertoriului propriu, în afara teritoriului României, prin încheierea de contracte de reprezentare cu organismele similare din străinătate; 

   e) să colecteze sumele datorate de utilizatori și să le repartizeze între titularii de drepturi, potrivit prevederilor din statut; 

   f) să asigure accesul propriilor membri la informațiile privind orice aspect al activității de colectare a sumelor datorate de utilizatori și de repartizare a acestora; 

   g) să acorde asistență de specialitate titularilor de drepturi și să îi reprezinte în cadrul procedurilor legale, în limita obiectului lor de activitate; 

   h) să ceară utilizatorilor sau intermediarilor acestora comunicarea de informații și transmiterea documentelor necesare pentru determinarea cuantumului remunerațiilor pe care le colectează, precum și informații privind operele utilizate, cu indicarea titularilor de drepturi, în vederea repartizării acestora; utilizatorii sau intermediarii acestora au obligația să furnizeze, în format scris și electronic, în termen de 10 zile de la solicitare, informațiile și documentele solicitate, sub semnătura reprezentantului legal și ștampilate; 

   i) să asigure transparența activității de gestiune colectivă în raporturile cu autoritățile publice care au drept de control și, prin acestea, cu utilizatorii; 

   j) să îndeplinească orice altă activitate, conform mandatului special primit de la titularii dreptului de autor sau ai drepturilor conexe, în limitele obiectului lor de activitate. 

   (2) Contractele de reprezentare încheiate de organismele similare din străinătate, prevăzute la alin. (1) lit. d), se încheie în formă scrisă, cu menționarea modului de realizare a schimbului de informații privind repertoriul părților, a drepturilor gestionate, a duratei și a modalităților de plată. 

   Art. 131. –   (1) În vederea inițierii procedurilor de negociere, organismele de gestiune colectivă trebuie să depună la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor o cerere, însoțită de metodologiile propuse a fi negociate, potrivit prevederilor art. 130 alin. (1) lit. a). 

   (2) Metodologiile se negociază în cadrul unei comisii constituite prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, emisă în termen de maximum 5 zile de la primirea cererii de inițiere a procedurilor de negociere. Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala organismelor de gestiune colectivă. Comisia de negociere este constituită din: 

   a) câte un reprezentant al principalelor organisme de gestiune colectivă, care funcționează pentru câte o categorie de drepturi, pe de o parte; 

   b) câte un reprezentant al principalelor structuri asociative mandatate de utilizatori, numit dintre acestea, si câte un reprezentant al primilor 3 utilizatori majori, stabiliti pe baza cifrei de afaceri si a cotei de piata a acestora în domeniu, cu conditia ca acestea sa fie declarate la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor pe propria raspundere, precum si al societatilor publice de radiodifuziune si de televiziune, dupa caz, pe de alta parte. 

   (3) În vederea desemnării în cadrul comisiei prevăzute la alin. (2), organismele de gestiune colectivă vor depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, odată cu metodologiile, lista structurilor asociative ale utilizatorilor și pe cea a utilizatorilor majori, care urmează a fi convocați pentru negocieri, precum și elementele de identificare a acestora. 

   (4) Decizia de desemnare a comisiei de negociere se comunică părților prin scrisoare recomandată, împreună cu propunerea de metodologii depusă de organismele de gestiune colectivă. 

   Art. 1311. –  (1) Metodologia se negociază de către organismele de gestiune colectivă cu reprezentanții prevăzuți la art. 131 alin. (2) lit. b), ținându-se seama de următoarele criterii principale: 

   a) categoria titularilor de drepturi, membri sau nemembri, și domeniul pentru care se poartă negocierea; 

   b) categoria de utilizatori pe care îi reprezintă la negocieri structurile asociative sau ceilalți utilizatori desemnați să negocieze; 

   c) repertoriul, confirmat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, gestionat de organismul de gestiune colectivă, pentru membrii proprii, precum și pentru membrii altor organisme străine similare, în baza contractelor de reprezentare; 

   d) proporția utilizării repertoriului gestionat de un organism de gestiune colectivă; 

   e) proporția utilizărilor pentru care utilizatorul a îndeplinit obligațiile de plată prin contracte directe cu titularii de drepturi; 

   f) veniturile obținute de utilizatori din activitatea care utilizează repertoriul ce face obiectul negocierii; 

   g) în cazul în care nu există venituri se va folosi practica europeană în domeniu; 

   h) practica europeană privind rezultatele negocierilor dintre utilizatori și organismele de gestiune colectivă. 

   (2) Organismele de gestiune colectivă pot solicita de la aceeași categorie de utilizatori remunerații forfetare sau procentuale, raportate la veniturile obținute de utilizatori din activitatea în cadrul căreia se utilizează repertoriul, cum ar fi: radiodifuzare, retransmitere prin cablu sau comunicare publică, ținând cont de practica europeană privind rezultatele negocierilor dintre utilizatori și organismele de gestiune colectivă. Pentru activitatea de radiodifuzare, remunerațiile procentuale se vor stabili diferențiat, direct proporțional cu ponderea utilizării repertoriului gestionat colectiv în această activitate, iar în lipsa veniturilor, în funcție de cheltuielile ocazionate de utilizare. 

   (3) Remunerațiile forfetare sau procentuale, prevăzute la alin. (2), pot fi solicitate numai dacă și în măsura în care sunt utilizate opere pentru care drepturile de autor sau drepturile conexe protejate se află în termenele de protecție prevăzute de lege. 

   (4) În cazul în care gestiunea colectivă este obligatorie conform prevederilor art. 1231 , metodologiile se negociază fără a se ține seama de criteriile prevăzute la alin. (1) lit. c) și e), repertoriile fiind considerate repertorii extinse.» 

   Art. 1312. –  (1) Negocierea metodologiilor se desfășoară conform programului stabilit între cele două părți, pe o durată de maximum 30 de zile calendaristice de la data constituirii comisiei. 

   (2) Înțelegerea părților cu privire la metodologiile negociate se consemnează într-un protocol care se depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. Protocolul se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala organismelor de gestiune colectivă, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, emisă în termen de 5 zile de la data depunerii. Metodologiile astfel publicate sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat și tuturor importatorilor și fabricanților de suporturi și aparate pentru care se datorează remunerația compensatorie pentru copia privată, conform art. 107. 

   (3) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate fi solicitat, pentru inițierea procedurii de arbitraj efectuate de către arbitri, în următoarele situații: 

   a) entitățile care alcătuiesc o parte ce urmează să participe la negociere nu au putut conveni asupra punctului de vedere comun ce trebuie prezentat celeilalte părți; 

   b) cele două părți aflate în negociere nu au putut conveni o formă unică a metodologiei în termenul prevăzut la alin. (1); 

   c) organismele de gestiune colectivă nu au putut conveni încheierea unui protocol de repartizare a remunerațiilor și de stabilire a comisionului datorat colectorului unic. 

   (4) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în termen de 5 zile de la solicitarea arbitrajului, convoacă părțile în vederea desemnării, prin tragere la sorți, a 5 arbitri titulari, care vor constitui completul de arbitraj, și a 3 arbitri de rezervă. Aceștia din urmă îi vor înlocui, în ordinea tragerii la sorți, pe arbitrii titulari indisponibili. Desemnarea arbitrilor prin tragere la sorți se face și în cazul absenței părților convocate. 

   (5) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în termen de 5 zile de la data desemnării arbitrilor, convoacă la sediul său arbitrii desemnați și părțile, în vederea constituirii completului de arbitraj. Completul de arbitraj stabilește: onorariul brut, prin negociere cu părțile, primul termen, dar nu mai târziu de 5 zile, precum și locul arbitrajului și informează părțile. 

   (6) Cele două părți aflate în arbitraj, organismele de gestiune colectivă și, respectiv, utilizatorii sau alți plătitori contribuie în mod egal la plata onorariului. Sumele se depun la casieria Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, înainte de primul termen de arbitraj. Neplata în termen atrage decăderea părții care nu a achitat onorariul din dreptul de a propune probe și de a formula concluzii pe durata arbitrajului. 

   (7) Arbitrii au obligația ca în termen de 30 de zile de la primul termen al arbitrajului să depună la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor hotărârea cuprinzând forma finală a metodologiilor supuse arbitrajului, în vederea comunicării către părți. În mod excepțional, arbitrii pot solicita, motivat, Oficiului Român pentru Drepturile de Autor prelungirea acestui termen cu maximum 15 zile. Arbitrii își pot ridica onorariul de la casieria Oficiului Român pentru Drepturile de Autor numai după depunerea hotărârii arbitrale. 

   (8) Hotărârea arbitrală privind forma definitivă a metodologiilor se comunică părților de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala Oficiului, prin decizie a directorului general, emisă în termen de cinci zile de la data depunerii. Metodologiile astfel publicate sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat și nu se pot acorda reduceri la plata remunerațiilor datorate, altele decât cele prevăzute în metodologiile publicate. 

   (9) În termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii arbitrale, părțile pot face apel împotriva acesteia la instanța Curții de Apel București, care se va pronunța asupra cauzei în complet civil. Hotărârea arbitrală este executorie de drept până la pronunțarea soluției cu privire la menținerea sau modificarea metodologiilor. Soluția Curții de Apel București este definitivă și irevocabilă, se comunică Oficiului Român pentru Drepturile de Autor și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, prin decizie a directorului general, emisă în termen de 5 zile de la data comunicării. 

   (10) Metodologiile negociate sau stabilite conform prevederilor alin. (1)-(9) nu sunt opozabile utilizatorilor care la data declansarii procedurii de negociere a metodologiilor se afla în curs de negociere directa a unui contract de licenta sau au încheiat deja aceste negocieri cu organismele de gestiune colectiva. 

   Art. 1313. –  (1) Organismele de gestiune colectivă sau, după caz, structurile asociative ale utilizatorilor, utilizatorii majori, societățile publice de radiodifuziune sau de televiziune pot formula o nouă cerere de inițiere a procedurilor de negociere a tarifelor și metodologiilor numai după 3 ani de la data publicării lor în formă definitivă în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

   (2) În cazul negocierilor prevăzute de art. 107 alin. (4), oricare dintre părți poate formula o nouă cerere de inițiere a procedurilor de negociere a metodologiilor numai după 2 ani de la data publicării acestora în formă definitivă în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

   (3) Până la publicarea noilor metodologii, rămân valabile vechile metodologii. 

   Art. 1314. –  Remunerațiile stabilite în sumă fixă se pot modifica anual, începând cu prima lună a anului următor celui în care s-au publicat metodologiile, de către organismele de gestiune colectivă, pe baza indicelui de inflație, stabilit la nivel național. Aceste modificări se depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, urmând a fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala organismelor de gestiune colectivă, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, emisă în termen de cinci zile de la data depunerii. Modificările devin efective începând cu luna următoare publicării. 

   Art. 132. ABROGAT 

   Art. 133. –  (1) Colectarea sumelor datorate de utilizatori sau de alți plătitori se face de organismul de gestiune colectivă al cărui repertoriu se utilizează. 

   (2) În situația în care există mai multe organisme de gestiune colectivă pentru același domeniu de creație, iar drepturile gestionate sunt din categoria celor prevăzute la art. 1232 , organismele beneficiare stabilesc, printr-un protocol care se depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor în vederea publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala acestora, următoarele: 

   a) criteriile repartizării între organisme a remunerației; 

   b) organismul de gestiune colectivă care urmează să fie numit dintre acestea, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, drept colector în domeniul titularilor de drepturi în cauză; 

   c) modalitatea de evidențiere și justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune colector. 

   (3) În cazul prevăzut la alin. (2), dacă organismele de gestiune colectivă beneficiare nu depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor protocolul menționat, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a metodologiilor Oficiul Român pentru Drepturile de Autor desemnează dintre acestea colectorul în domeniul titularilor de drepturi în cauză, pe baza reprezentativității, prin decizie a directorului general. 

   (4) Pentru situația prevăzută la alin. (3), colectorul unic desemnat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor nu poate repartiza sumele colectate nici între organismele beneficiare, nici propriilor membri, decât după depunerea la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a unui protocol încheiat între organismele beneficiare prin care se stabilesc criteriile privind repartizarea sumelor colectate. Cheltuielile de colectare, în acest caz, se evidențiază distinct și trebuie să fie justificate prin documente privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune care este colector în domeniul titularilor de drepturi în cauză. 

   (5) La expirarea termenului de 30 de zile prevăzut la alin. (3), oricare dintre organismele de gestiune colectivă poate solicita Oficiului Român pentru Drepturile de Autor inițierea procedurii de arbitraj efectuate de către arbitri, pentru stabilirea criteriilor privind repartizarea remunerației între categoriile de beneficiari. Procedura de arbitraj, precum și etapele ulterioare sunt cele prevăzute la art. 1312 alin. (3) – (9). 

   (6) Sumele colectate de organismul de gestiune colectivă, în calitate de colector unic, potrivit prevederilor art. 1071 alin. (1), ale art. 121 alin. (2) și alin. (1) și (3) ale prezentului articol, se evidențiază în conturi analitice distincte. 

   (7) Organismul de gestiune colectivă, care este colector unic, are obligația să elibereze autorizarea prin licență neexclusivă, în formă scrisă, în numele tuturor organismelor de gestiune colectivă beneficiare, și să asigure transparența activităților de colectare, precum și a costurilor aferente în raporturile cu organismele de gestiune colectivă beneficiare. Acestea au obligația de a sprijini activitatea de colectare. 

   (8) Prevederile art. 134 alin. (2) lit. f) se aplică în mod corespunzător și organismelor de gestiune colectivă care sunt colectori unici. 

   (9) Organismele de gestiune colectivă pot conveni printr-un protocol care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, desemnarea unui colector comun pe un domeniu de plătitori, privind remunerațiile cuvenite categoriilor de titulari de drepturi reprezentate de acestea. De asemenea, organismele de gestiune colectivă pot înființa, cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, organisme comune de colectare pentru mai multe domenii, care să funcționeze potrivit prevederilor legale referitoare la federațiile de persoane juridice de drept privat fără scop lucrativ, precum și potrivit prevederilor exprese privind organizarea și funcționarea organismelor de gestiune colectivă din prezenta lege. 

   Art. 134. –  (1) Exercitarea gestiunii colective încredințate prin contractul de mandat nu poate restrânge în nici un fel drepturile patrimoniale ale titularilor. 

   (2) Gestiunea colectivă se exercită potrivit următoarelor reguli: 

   a) deciziile privind metodele și regulile de colectare a remunerației și a altor sume de la utilizatori și cele de repartizare a acestora între titularii de drepturi, precum și cele privind alte aspecte mai importante ale gestiunii colective trebuie să fie luate de membri, în cadrul adunării generale, potrivit statutului; 

   b) comisionul datorat de titularii de drepturi, care sunt membri ai unui organism de gestiune colectivă, pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare a acestuia, prevăzute la art. 127 alin. (1) lit. i), cumulat cu comisionul datorat organismului de gestiune colectivă care este colector unic, potrivit prevederilor art. 133 alin. (2) lit. c) și alin. (4), nu poate fi mai mare de 15% din sumele colectate anual; 

   c) în lipsa unei hotărâri exprese a adunării generale, sumele colectate de un organism de gestiune colectivă nu pot fi utilizate în scopuri comune, altele decât acoperirea costurilor reale ale colectării și repartizării către membri a sumelor cuvenite; adunarea generală poate decide ca maximum 15% din sumele colectate să poată fi utilizate în scopuri comune și numai în limita obiectului de activitate; 

   d) sumele colectate de un organism de gestiune colectivă se repartizează individual titularilor de drepturi, proporțional cu utilizarea repertoriului fiecăruia, în termen de maximum 6 luni de la data colectării; titularii de drepturi pot pretinde plata sumelor colectate nominal sau a celor a căror repartizare nu presupune o documentare specială în termen de 30 de zile de la data colectării; 

   e) comisionul datorat de titularii de drepturi se reține acestora din sumele cuvenite fiecăruia, după calcularea repartiției individuale; 

   f) sumele rezultate din plasamentele remunerațiilor nerevendicate și nerepartizate, aflate în depozite bancare sau obținute din alte operațiuni efectuate în limita obiectului de activitate, precum și cele obținute cu titlu de prejudicii sau daune ca urmare a încălcării drepturilor de autor ori conexe se cuvin și se repartizează titularilor de drepturi și nu pot constitui venituri ale organismului de gestiune colectivă; 

   g) ABROGAT 

   (3) Remunerațiile încasate de organismele de gestiune colectivă nu sunt și nu pot fi asimilate veniturilor acestora. 

   (4) În exercitarea mandatului, în condițiile prezentei legi, organismelor de gestiune colectivă nu li se transferă sau nu li se transmit drepturi de autor și drepturi conexe ori utilizarea acestora. 

   Art. 1341. –  (1) Organismele de gestiune colectivă au obligația să publice, în format electronic, pe pagina proprie de Internet, următoarele informații actualizate: 

   a) statutul; 

   b) lista membrilor organelor de conducere centrale și locale, componența comisiilor interne și lista responsabililor locali; 

   c) situația anuală privind soldul sumelor nerepartizate, sumele colectate pe categorii de utilizatori sau alți plătitori, sumele reținute, costul gestiunii și sumele repartizate pe categorii de titulari; 

   d) darea de seamă anuală; 

   e) informațiile privind adunarea generală, cum ar fi: data și locul convocării, ordinea de zi, proiectele de hotărâre și hotărârile adoptate; 

   f) alte date necesare informării membrilor. 

   (2) Orice membru are dreptul de a solicita, în nume personal sau prin reprezentant autorizat, informații detaliate și documente privind sumele ce i-au fost repartizate în ultimele 12 luni, proveniența, modul de calcul al drepturilor și reținerile aplicate, precum și verificarea concordanței acestor date cu prevederile regulamentului de repartizare. 

   (3) Într-un interval de timp de 30 de zile înainte de adunarea generală, orice membru are dreptul să consulte, la sediul organismului de gestiune colectivă: 

   a) darea de seamă anuală; 

   b) bilanțul contabil; 

   c) raportul organelor de conducere și al comisiei de cenzori; 

   d) textul și expunerea de motive a hotărârilor ce urmează a fi supuse aprobărilor adunării generale; 

   e) salariile individuale ale angajaților; 

   f) situația sumelor din conturile bancare, a plasamentelor și a dobânzilor obținute la închiderea ultimului exercițiu financiar; 

   g) situația privind categoriile de utilizatori, numărul plătitorilor din fiecare categorie și suma globală colectată de la fiecare categorie; 

   h) situația litigiilor cu utilizatorii. 

   (4) Accesul la informațiile prevăzute la alin. (3) se face, în regim de confidențialitate, pe bază de cerere scrisă și cu limitarea accesului la datele personale ale angajaților organismului de gestiune colectivă. 

   (5) Membrii care consideră că li s-ar fi încălcat dreptul de acces la informațiile solicitate pot sesiza, în termen de trei zile, comisia permanentă specială privind accesul la informații, desemnată de adunarea generală, formată din cinci membri, care nu sunt angajați și nu fac parte din organele de conducere. Comisia este obligată să răspundă, în termen de șapte zile, atât celui care a formulat sesizarea, cât și administratorului general. Comisia întocmește un raport anual asupra activității sale, pe care îl înaintează adunării generale și Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. 

   Art. 135. –  (1) Organismele de gestiune colectivă au obligația să depună la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în primul trimestru al fiecărui an, după desfășurarea adunării generale: 

   a) darea de seamă anuală, aprobată de adunarea generală; 

   b) raportul anual al comisiei de cenzori, prezentat adunării generale; 

   c) hotărârile judecătorești privind înregistrarea modificărilor la statut, avizate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor; 

   d) repertoriul actualizat; 

   e) contractele de reprezentare cu organismele similare din străinătate. 

   (2) Documentele prevăzute la alin. (1) lit. a) și d) se depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în formatul stabilit prin decizie a directorului general al Oficiului. 

   Art. 136. ABROGAT 

CAPITOLUL II
Oficiul Român pentru Drepturile de Autor

   Art. 137. –  (1) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor funcționează ca organ de specialitate în subordinea Guvernului, fiind autoritate unică de reglementare, evidență prin registre naționale, supraveghere, autorizare, arbitraj și constatare tehnico-științifică în domeniul drepturilor de autor și al drepturilor conexe. 

   (2) Finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale Oficiului Român pentru Drepturile de Autor se face integral și distinct de la bugetul de stat, prin intermediul bugetului Ministerului Culturii și Cultelor, ministrul coordonator fiind ordonator principal de credite. 

   (3) Organizarea, funcționarea, structura personalului și dotările necesare îndeplinirii atribuțiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. 

   (4) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor este coordonat de ministrul culturii și cultelor și este condus de un director general, ajutat de un director general adjunct, numiți prin decizie a primului-ministru, la propunerea ministrului coordonator. 

   (5) ABROGAT 

   (6) ABROGAT 

   Art. 138. –  (1) Principalele atribuții ale Oficiului Român pentru Drepturile de Autor sunt următoarele: 

   a) reglementează activitatea din domeniu prin decizii ale directorului general, potrivit legii; 

   b) elaborează proiecte de acte normative în domeniul său de activitate; 

   c) ține evidența repertoriilor transmise de organismele de gestiune colectivă; 

   d) organizează și administrează contra cost înregistrarea în registrele naționale și în alte evidențe naționale specifice, prevăzute de lege; 

   e) eliberează contra cost marcaje holografice utilizabile în condițiile legii în domeniul drepturilor de autor și al drepturilor conexe, la valoarea prețului de achiziție la care se adaugă un comision de administrare de 30%; 

   f) avizează constituirea și supraveghează funcționarea organismelor de gestiune colectivă; 

   g) avizează, ca organ de specialitate al administrației publice centrale, potrivit legii, înscrierea în registrul aflat la grefa judecătoriei a asociațiilor și fundațiilor constituite în domeniul drepturilor de autor și al drepturilor conexe, inclusiv în ceea ce privește asociațiile pentru combaterea pirateriei; 

   h) controlează funcționarea organismelor de gestiune colectivă și stabilește măsurile de intrare în legalitate sau aplică sancțiuni, după caz; 

   i) asigură secretariatul procedurilor de arbitraj desfășurate potrivit legii; 

   j) efectuează contra cost, pe cheltuiala inculpaților, în cazul în care s-a dovedit vinovăția, constatări tehnico-științifice cu privire la caracterul original al produselor purtătoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe, la solicitarea organelor de cercetare penală; 

   k) efectuează expertize contra cost, pe cheltuiala părților interesate sau la cererea organelor judiciare; 

   l) desfășoară activități de informare privind legislația din domeniu, pe cheltuiala proprie, precum și activități de instruire, pe cheltuiala celor interesați; 

   m) desfășoară activități de reprezentare în relațiile cu organizațiile de specialitate similare și cu organizațiile internaționale din domeniu, la care statul român este parte; 

   n) îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege. 

   (2) Prin hotărâre a Guvernului se stabilesc tarifele operațiunilor ce pot fi efectuate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor contra cost. Contravaloarea operațiunilor prevăzute la alin. (1) lit. j) se va include în cheltuielile de judecată. 

   (3) Pentru îndeplinirea atribuțiilor stabilite prin lege Oficiul Român pentru Drepturile de Autor are acces la informațiile necesare în mod operativ și gratuit de la Centrul Național al Cinematografiei, Oficiul Național al Registrului Comerțului, Autoritatea Națională a Vămilor, Agenția Națională de Administrare Fiscală și de la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor și Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, precum și de la instituțiile financiar-bancare, în condițiile legii. 

   Art. 1381. –  Cu ocazia controalelor efectuate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor potrivit prevederilor art. 138, persoana controlată este obligată să prezinte orice documente și informații solicitate de organele de control și să predea copii după acestea, dacă sunt solicitate. 

   Art. 1382. –  (1) Activitatea de control a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, prevăzută la art. 138 alin. (1) lit. h), se desfășoară numai cu notificarea prealabilă a organismului de gestiune colectivă controlat, comunicându-se totodată și obiectivele controlului. Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate efectua controale generale o dată pe an, notificate cu 10 zile înainte de efectuarea controlului, precum și controale punctuale privind probleme care fac obiectul unor reclamații, ori de câte ori este nevoie, notificate cu trei zile înainte. 

   (2) Cu ocazia controalelor efectuate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, administratorul general este obligat să prezinte orice documente și informații solicitate de organele de control și să predea copii după acestea, dacă sunt solicitate. Organele de control pot lua note explicative în legătură cu situațiile constatate, atât administratorului general, cât și altor persoane angajate. 

   (3) Concluziile organelor de control ale Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, împreună cu observațiile administratorului general, se consemnează într-un proces-verbal. 

   (4) Pe baza concluziilor controlului, în cazul constatării unor nereguli, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate decide comunicarea procesului-verbal către adunarea generală a organismului de gestiune colectivă în cauză care îl va dezbate în prima ședință ordinară. 

   Art. 1383. –  În cazul în care organismul de gestiune colectivă nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la art. 124 și 126 ori încalcă obligațiile prevăzute la art. 130, 133, 134, 1341, 135 sau art. 1382 alin. (2), Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate acorda organismului de gestiune colectivă, prin decizie a directorului general, un termen pentru intrarea în legalitate. Decizia poate fi atacată la instanțele judecătorești de contecios administrativ. În cazul nerespectării deciziei rămase definitive, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor retrage temporar avizul prevăzut la art. 125. Retragerea temporară a avizului are ca efect suspendarea activității organismului de gestiune colectivă până la schimbarea administratorului general de către adunarea generală. 

   Art. 1384. –  (1) Pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor funcționează un corp de arbitri, format din 20 de membri, numiți din 3 în 3 ani, prin ordin al ministrului coordonator al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. Desemnarea celor 20 de membri se face prin tragere la sorți de către directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, în prezența candidaților, care sunt propuși de organismele de gestiune colectivă, de structurile asociative ale utilizatorilor și de societățile publice de radiodifuziune și de televiziune. Candidații propuși trebuie să aibă pregătire juridică și minimum 10 ani de activitate în domeniul dreptului civil. Propunerile se depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, împreună cu o prezentare a candidatului propus și cu acceptul scris al acestuia, incluzând informații privind modalitățile de convocare. 

   (2) Arbitrii nu au calitatea de salariați ai Oficiului Român pentru Drepturile de Autor și au dreptul la un onorariu pentru participarea la arbitrajul metodologiilor de colectare a drepturilor gestionate de organismele de gestiune colectivă, în condițiile prevăzute de prezenta lege. 

   (3) Corpul de arbitri va fi reconstituit în cazul în care numărul arbitrilor permanent disponibili este mai mic de 16. 

CAPITOLUL III
Măsuri de protecție, proceduri și sancțiuni

Secțiunea I
Măsuri tehnice de protecție și informații privind regimul drepturilor

   Art. 1385. –  (1) Autorul unei opere, artistul interpret sau executant, producătorul de fonograme ori de înregistrări audiovizuale, organismul de radiodifuziune sau de televiziune și fabricantul de bază de date pot să instituie măsuri tehnice de protecție a drepturilor recunoscute prin prezenta lege. 

   (2) Prin măsuri tehnice, în sensul prezentei legi, se înțelege utilizarea oricărei tehnologii, a unui dispozitiv sau a unei componente care, în cadrul funcționării sale normale, este destinată să împiedice sau să limiteze actele care nu sunt autorizate de titularii drepturilor recunoscute prin prezenta lege. 

   (3) Măsurile tehnice sunt considerate eficiente atunci când utilizarea unei opere sau a oricărui alt obiect al protecției este controlată de către titularul de drepturi prin aplicarea unui cod de acces sau a unui procedeu de protecție, precum criptarea, codarea, bruierea sau orice transformare a operei ori a altui obiect al protecției sau printr-un mecanism de control al copierii, dacă măsurile îndeplinesc obiectivul de asigurare a protecției. 

   (4) Titularii de drepturi care au instituit măsuri tehnice de protecție au obligația de a pune la dispoziție beneficiarilor excepțiilor prevăzute la art. 33 alin. (1) lit. a), c) și e), art. 33 alin. (2) lit. d) și e) și la art. 38 mijloacele necesare pentru accesul legal la opera sau la oricare alt obiect al protecției. Totodată aceștia au dreptul să limiteze numărul copiilor realizate în condițiile de mai sus. 

   (5) Dispozițiile alin. (4) nu se aplică în cazul operelor protejate, puse la dispoziția publicului, conform clauzelor contractuale convenite între părți, astfel încât oricine din public să poată avea acces la acestea în orice loc și în orice moment, alese, în mod individual. 

   Art. 1386. –  (1) Titularii drepturilor recunoscute prin prezenta lege pot să furnizeze, în format electronic, asociat unei opere sau oricărui alt obiect al protecției sau în contextul comunicării publice a acestora, informații privind regimul drepturilor. 

   (2) Prin informații privind regimul drepturilor, în sensul prezentei legi, se înțelege orice informație furnizată de titularii de drepturi care permite identificarea operei sau a oricărui alt obiect al protecției prin prezenta lege, a autorului sau a altui titular de drepturi, precum și condițiile și modalitățile de utilizare a operei sau a oricărui alt obiect al protecției, precum și orice număr sau cod reprezentând aceste informații. 

Secțiunea a II-a
Proceduri și sancțiuni

   Art. 1387. –  (1) Încălcarea drepturilor recunoscute și protejate prin prezenta lege atrage răspunderea civilă, contravențională sau penală, după caz, potrivit legii. Dispozițiile procedurale sunt cele prevăzute în prezenta lege, care se completează cu cele de drept comun. 

   (2) În cadrul unei acțiuni referitoare la încălcarea drepturilor protejate de prezenta lege și ca răspuns la o cerere justificată a solicitantului, instanța are dreptul să solicite furnizarea informațiilor privind originea și rețelele de distribuție a mărfurilor sau a serviciilor care aduc atingere unui drept prevăzut de prezenta lege, fie de la făptuitor, fie de la orice altă persoană care: 

   a) a deținut în scop comercial mărfuri-pirat; 

   b) a utilizat în scop comercial servicii prin care încalcă drepturile protejate de prezenta lege; 

   c) a furnizat, în scop comercial, produse sau servicii utilizate în activități prin care se încalcă drepturile prevăzute de prezenta lege; 

   d) a fost indicată, de oricare dintre persoanele prevăzute la lit. a), b) sau c), ca fiind implicată în producerea, realizarea, fabricarea, distribuirea sau închirierea mărfurilor-pirat ori a dispozitivelor-pirat de control al accesului sau în furnizarea produselor ori serviciilor prin care se încalcă drepturile protejate de prezenta lege. 

   (3) Informațiile prevăzute la alin. (2) cuprind, după caz: 

   a) numele și adresa producătorilor, fabricanților, distribuitorilor, furnizorilor și ale celorlalți deținători anteriori ai mărfurilor, dispozitivelor sau ai serviciilor, inclusiv ale transportatorilor, precum și ale angrosiștilor destinatari și ale vânzătorilor cu amănuntul; 

   b) informații privind cantitățile produse, fabricate, livrate sau transportate, primite ori comandate, precum și prețul obținut pentru mărfurile, dispozitivele sau serviciile respective. 

   (4) Prevederile alin. (2) și (3) se aplică fără a aduce atingere altor dispoziții legale, care: 

   a) acordă titularului dreptul de a primi informații mai extinse; 

   b) prevăd utilizarea în cauzele civile sau penale a informațiilor comunicate în conformitate cu prezentul articol; 

   c) prevăd răspunderea pentru abuzul de drept la informare; 

   d) dau posibilitatea să se refuze furnizarea de informații care ar constrânge persoana menționată în alin. (1) să admită propria sa participare sau pe cea a rudelor sale apropiate la o activitate prin care se încalcă drepturile protejate de prezenta lege; 

   e) prevăd protecția confidențialității surselor de informare sau prelucrarea datelor cu caracter personal. 

   Art. 139. –   (1) Titularii drepturilor recunoscute și protejate prin prezenta lege pot solicita instanțelor de judecată sau altor organisme competente, după caz, recunoașterea drepturilor lor și constatarea încălcării acestora și pot pretinde acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat. Aceleași solicitări pot fi formulate în numele și pentru titularii de drepturi de către organismele de gestiune, de către asociațiile de combatere a pirateriei sau de către persoanele autorizate să utilizeze drepturi protejate prin prezenta lege, conform mandatului acordat în acest sens. Când o acțiune a fost pornită de titular, persoanele autorizate să utilizeze drepturi protejate prin prezenta lege pot să intervină în proces, solicitând repararea prejudiciului ce le-a fost cauzat. 

   (2) La stabilirea despăgubirilor instanța de judecată ia în considerare: 

   a) fie criterii, cum ar fi consecințele economice negative, în special câștigul nerealizat, beneficiile realizate pe nedrept de făptuitor și, atunci când este cazul, alte elemente în afara factorilor economici, cum ar fi daunele morale cauzate titularului dreptului; 

   b) fie acordarea de despăgubiri reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite, în cazul în care nu se pot aplica criteriile prevăzute la lit. a). 

   (3) Dacă titularul dreptului de autor sau una dintre persoanele prevăzute la alin. (1) face dovada credibilă că dreptul de autor face obiectul unei acțiuni ilicite, actuale sau iminente și că această acțiune riscă să îi cauzeze un prejudiciu greu de reparat, poate să ceară instanței judecătorești luarea unor măsuri provizorii. Instanța judecătorească poate să dispună în special: 

   a) interzicerea încălcării sau încetarea ei provizorie; 

   b) luarea măsurilor necesare pentru a asigura conservarea probelor; 

   c) luarea măsurilor necesare pentru a asigura repararea pagubei; în acest scop, instanța poate dispune luarea de măsuri asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile ale persoanei presupuse a fi încălcat drepturile recunoscute de prezenta lege, inclusiv blocarea conturilor sale bancare și a altor bunuri. În acest scop, autoritățile competente pot să dispună comunicarea de documente bancare, financiare sau comerciale ori accesul corespunzător la informațiile pertinente; 

   d) ridicarea sau predarea către autoritățile competente a mărfurilor cu privire la care există suspiciuni privind încălcarea unui drept prevăzut de prezenta lege, pentru a împiedica introducerea acestora în circuitul comercial. 

   (4) Dispozițiile procedurale aplicabile sunt cuprinse în prevederile Codului de procedură civilă referitoare la măsurile provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală. 

   (5) Aceleași măsuri pot fi cerute, în aceleași condiții, împotriva unui intermediar ale cărui servicii sunt utilizate de către un terț pentru a încălca un drept protejat prin prezenta lege. 

   (6) Măsurile prevăzute la alin. (3) și (5) pot să includă descrierea detaliată, cu sau fără prelevare de eșantioane, sau sechestrarea reală a mărfurilor în litigiu și, în cazurile corespunzătoare, a materialelor și instrumentelor utilizate pentru a produce și/sau a distribui aceste mărfuri, precum și documentele care se referă la ele. Aceste măsuri vor fi avute în vedere și în aplicarea dispozițiilor art. 169-171 din Codul de procedură penală. 

   (7) Instanța poate să autorizeze ridicarea de obiecte și înscrisuri care constituie dovezi ale încălcării drepturilor de autor sau a drepturilor conexe, în original ori în copie, chiar și atunci când acestea se află în posesia părții adverse. În cazul încălcărilor comise la scară comercială, autoritățile competente pot să dispună, de asemenea, comunicarea de documente bancare, financiare sau comerciale ori accesul corespunzător la informațiile pertinente. 

   (8) Pentru adoptarea măsurilor prevăzute la alin. (3) și (7), sub rezerva asigurării protecției informațiilor confidențiale, instanțele judecătorești vor pretinde reclamantului să furnizeze orice element de probă, accesibil în mod rezonabil, pentru a dovedi cu suficientă certitudine că s-a adus atingere dreptului său ori că o astfel de atingere este iminentă. Se consideră ca reprezentând element de probă suficient numărul de copii ale unei opere sau ale oricărui alt obiect protejat, la aprecierea instanței de judecată. În acest caz, instanțele judecătorești pot să ceară reclamantului să depună o cauțiune suficientă pentru a asigura compensarea oricărui prejudiciu care ar putea fi suferit de pârât. 

   (9) Măsurile de asigurare a dovezilor sau de constatare a unei stări de fapt dispuse de instanță vor fi duse la îndeplinire prin executor judecătoresc. Titularii drepturilor ce se presupune că au fost încălcate ori cu privire la care există pericolul de a fi încălcate sau reprezentanții acestor titulari au dreptul de a participa la punerea în executare a măsurilor de asigurare a dovezilor ori de constatare a unei stări de fapt. 

   (10) Titularii drepturilor încălcate pot cere instanței de judecată să dispună aplicarea oricăreia dintre următoarele măsuri: 

   a) remiterea, pentru acoperirea prejudiciilor suferite, a încasărilor realizate prin actul ilicit; 

   b) distrugerea echipamentelor și a mijloacelor aflate în proprietatea făptuitorului, a căror destinație unică sau principală a fost aceea de producere a actului ilicit; 

   c) scoaterea din circuitul comercial, prin confiscare și distrugere, a copiilor efectuate ilegal; 

   d) răspândirea informațiilor cu privire la hotărârea instanței de judecată, inclusiv afișarea hotărârii, precum și publicarea sa integrală sau parțială în mijloacele de comunicare în masă, pe cheltuiala celui care a săvârșit fapta; în aceleași condiții instanțele pot dispune măsuri suplimentare de publicitate adaptate circumstanțelor particulare ale cazului, inclusiv o publicitate de mare amploare. 

   (11) Instanța de judecată dispune aplicarea măsurilor prevăzute la alin. (10) pe cheltuiala făptuitorului, cu excepția cazului în care există motive temeinice pentru ca acesta să nu suporte cheltuielile. 

   (12) Măsurile prevăzute la alin. (10) lit. b) și c) pot fi dispuse și de procuror cu ocazia clasării sau renunțării la urmărirea penală. Dispozițiile alin. (10) lit. c) nu se aplică pentru construcțiile realizate cu încălcarea drepturilor privind opera de arhitectură, protejate prin prezenta lege, dacă distrugerea clădirii nu este impusă de circumstanțele cazului respectiv. 

   (13) În dispunerea măsurilor prevăzute la alin. (10), instanța de judecată va respecta principiul proporționalității cu gravitatea încălcării drepturilor protejate de prezenta lege și va lua în considerare interesele terților susceptibili de a fi afectați de aceste măsuri. 

   (14) Autoritățile judiciare sunt obligate să comunice părților soluțiile adoptate în cauzele de încălcare a drepturilor reglementate de prezenta lege. 

   (15) Guvernul României, prin Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, sprijină elaborarea, de către asociațiile și organizațiile profesionale, a codurilor de conduită la nivel comunitar, destinate să contribuie la asigurarea respectării drepturilor prevăzute de prezenta lege, în special în ceea ce privește utilizarea codurilor ce permit identificarea fabricantului, aplicate pe discuri optice. De asemenea, Guvernul României sprijină transmiterea către Comisia Europeană a proiectelor codurilor de conduită la nivel național sau comunitar și a evaluărilor referitoare la aplicarea acestora. 

   Art. 1391. –  (1) Titularul dreptului de autor sau al drepturilor conexe poate fi reprezentat, în toate procedurile, negocierile și actele juridice, pe toată durata și în orice stadiu al procesului civil sau penal ori în afara unui astfel de proces, prin mandatar cu procură specială. 

   (2) Pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, precum și pentru retragerea plângerii prealabile și împăcarea părților, mandatul se consideră special, dacă este dat pentru reprezentarea titularului de drepturi de autor sau de drepturi conexe, în orice situație de încălcare a drepturilor sale. 

   Art. 1392. –  Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 3.000 lei la 30.000 lei următoarele fapte: 

   a) încălcarea prevederilor art. 21; 

   b) încălcarea prevederilor art. 88 și 89; 

   c) încălcarea prevederilor art. 107 alin. (3) și (7); 

   d) nerespectarea de către utilizatori a prevederilor art. 130 lit. h); 

   e) fixarea, fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege, a interpretărilor sau a execuțiilor artistice ori a programelor de radiodifuziune sau de televiziune. 

   f) comunicarea publică, fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege, a operelor ori a produselor purtătoare de drepturi conexe. 

   Art. 1393. ABROGAT 

a) neplata remunerației compensatorii pentru copia privată; 

   b) neplata de către utilizatori a sumelor prevăzute în tarife și metodologii, stabilite potrivit prevederilor art. 1312 . 

   (2) Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 100.000.000 lei la 250.000.000 lei următoarele fapte: 

   a) neprezentarea de către utilizatori a informațiilor și documentelor prevăzute la art. 130 alin. (1) lit. h); 

   b) neprezentarea de către utilizatori către titularii de drepturi sau către reprezentanții acestora a listelor cuprinzând repertoriul utilizat sau prezentarea eronată ori incompletă; 

   c) încălcarea prevederilor art. 1381 și art. 1382 alin. (2). 

   (3) În cazul în care contravenientul desfășoară o activitate care se bazează exclusiv pe utilizarea de opere sau de produse purtătoare de drepturi conexe, pentru repetarea săvârșirii faptelor prevăzute la alin. (1) și (2), în termen de un an, organul constatator aplică și sancțiunea complementară a suspendării activității contravenientului, până la plata sumelor datorate. 

   Art. 1394. –   (1) Constituie contravenție, dacă nu reprezintă infracțiune, și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei și cu confiscarea mărfurilor-pirat sau a dispozitivelorpirat de control al accesului fapta persoanelor juridice ori a persoanelor fizice autorizate de a permite accesul în spațiile, la echipamentele, la mijloacele de transport, la bunurile sau la serviciile proprii, în vederea săvârșirii de către o altă persoană a unei contravenții prevăzute de prezenta lege. 

   (2) Cu amenda prevăzută la alin. (1) se sancționează și fapta operatorilor economici care încalcă obligația prevăzută la art. 145 alin. (3). 

   (3) Pentru repetarea săvârșirii faptelor prevăzute la alin. (1) și (2), care au avut ca rezultat săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art. 1396 în termen de un an, organul constatator poate aplica și sancțiunea complementară de suspendare a activității sau a uneia dintre activitățile persoanei juridice pe o durată de până la 6 luni. 

   Art. 1395. –  (1) Sancțiunile contravenționale prevăzute la art. 1392 se aplică și persoanelor juridice. În cazul în care contravenientul, persoană juridică, desfășoară activități care implică, conform obiectului său de activitate, comunicarea publică de opere sau de produse purtătoare de drepturi de autor sau drepturi conexe, limitele amenzilor contravenționale se măresc de două ori. 

   (2) Contravențiile prevăzute la art. 1392 și 1394 se constată și se aplică de ofițerii sau de agenții de poliție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor cu competențe în domeniu. 

   (3) Contravenientul poate achita, în termen de 48 de ore de la data primirii procesului-verbal de constatare a contraventiei, jumatate din minimul amenzii prevazute în prezenta lege. 

   Art. 1396. –   (1) Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă următoarele fapte: 

   a) realizarea, în scopul distribuirii, de mărfuri-pirat; 

   b) plasarea mărfurilor-pirat sub un regim vamal definitiv de import sau de export, sub un regim vamal suspensiv ori în zone libere; 

   c) orice altă modalitate de introducere a mărfurilor-pirat pe piața internă. 

   (2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancționează și oferirea, distribuirea, deținerea ori depozitarea sau transportul de mărfuri-pirat, în scopul distribuirii. 

   (3) În cazul în care faptele prevăzute la alin. (1) și (2) sunt săvârșite în scop comercial, acestea se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani. 

   (4) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (3) se pedepsește și închirierea sau oferirea spre închiriere de mărfuri-pirat. 

   (5) Promovarea de mărfuri-pirat prin utilizarea anunțurilor publice ori a mijloacelor electronice de comunicare, prin expunerea ori prezentarea către public a listelor sau a cataloagelor de produse ori prin orice alte asemenea mijloace constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. 

   (6) În sensul prezentei legi, prin mărfuri-pirat se înțelege toate copiile, indiferent de suport, inclusiv copertele, realizate fără consimțământul titularului de drepturi sau al persoanei legal autorizate de acesta și care sunt executate, direct ori indirect, total sau parțial, de pe un produs purtător de drepturi de autor ori de drepturi conexe sau de pe ambalajele ori copertele acestora. 

   (7) În sensul prezentei legi, prin scop comercial se înțelege urmărirea obținerii, direct sau indirect, a unui avantaj economic ori material. 

   (8) Scopul comercial se prezumă dacă marfa-pirat este identificată la sediul, la punctele de lucru, în anexele acestora sau în mijloacele de transport utilizate de operatorii economici care au în obiectul de activitate reproducerea, distribuirea, închirierea, depozitarea ori transportul de produse purtătoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe. 

   Art. 1397. ABROGAT 

   Art. 1398. –   Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă punerea la dispoziția publicului, inclusiv prin internet ori prin alte rețele de calculatoare, fără drept, a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe ori de drepturi sui-generis ale fabricanților de baze de date sau a copiilor acestora, indiferent de suport, astfel încât publicul să le poată accesa în orice loc sau în orice moment ales în mod individual. 

   Art. 1399. –   Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani ori cu amendă reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre următoarele modalități: instalare, stocare, rulare sau executare, afișare ori transmitere în rețea internă. 

   Art. 140. –   (1) Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă următoarele fapte comise fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege: 

   a) reproducerea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe; 

   b) distribuirea, închirierea sau importul pe piața internă al operelor ori al produselor purtătoare de drepturi conexe, altele decât mărfurile-pirat; 

   c) radiodifuzarea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe; 

   d) retransmiterea prin cablu a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe; 

   e) realizarea de opere derivate; 

   f) fixarea, în scop comercial, a interpretărilor sau a execuțiilor artistice ori a programelor de radiodifuziune sau de televiziune; 

   g) încălcarea prevederilor art. 134. 

   (2) Prin produse purtătoare de drepturi conexe se înțelege interpretările sau execuțiile artistice fixate, fonogramele, videogramele și propriile emisiuni ori servicii de programe ale organismelor de radiodifuziune și de televiziune. 

   Art. 141. –   (1) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă fapta persoanei care își însușește, fără drept, în întregime sau în parte, opera unui alt autor și o prezintă ca o creație intelectuală proprie. 

   (2) Împăcarea înlătură răspunderea penală. 

   Art. 1411. –   (1) Producerea, importul, distribuirea, deținerea, instalarea, întreținerea sau înlocuirea, în orice mod, a dispozitivelor de control al accesului, fie originale, fie pirat, utilizate pentru serviciile de programe cu acces condiționat, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de 6 luni la 3 ani sau cu amendă. 

   (2) Fapta persoanei care se racordează fără drept sau care racordează fără drept o altă persoană la servicii de programe cu acces condiționat constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. 

   (3) Utilizarea anunțurilor publice ori a mijloacelor electronice de comunicare în scopul promovării dispozitivelor-pirat de control al accesului la serviciile de programe cu acces condiționat, precum și expunerea sau prezentarea către public în orice mod, fără drept, a informațiilor necesare confecționării de dispozitive de orice fel, apte să asigure accesul neautorizat la serviciile de programe precizate, cu acces condiționat, ori destinate accesului neautorizat în orice mod la astfel de servicii, constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă. 

   (4) Vânzarea sau închirierea dispozitivelor-pirat de control al accesului se pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani. 

   (5) În sensul prezentei legi, prin dispozitive-pirat de control al accesului se înțelege orice dispozitiv a cărui confecționare nu a fost autorizată de către titularul drepturilor recunoscute prin prezenta lege în raport cu un anumit serviciu de programe de televiziune cu acces condiționat, realizat pentru facilitarea accesului la acel serviciu. 

   Art. 142. ABROGAT 

a) reproduce integral sau parțial o operă; 

   b) difuzează o operă; 

   c) importă, în vederea comercializării pe teritoriul României, copii de pe o operă; 

   d) expune public o operă de artă plastică, de artă aplicată, fotografică sau de arhitectură; 

   e) proiectează public o operă cinematografică sau altă operă audiovizuală; 

   f) emite o operă prin orice mijloc ce servește la propagarea fără fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, inclusiv prin satelit; 

   g) transmite o operă către public prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu similar; 

   h) retransmite o operă prin orice mijloc ce servește la propagarea fără fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, inclusiv prin satelit, sau retransmite o operă prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu similar; 

   i) emite sau transmite într-un loc accesibil publicului o operă radiodifuzată sau televizată; 

   j) reproduce prestația unui artist interpret sau executant; 

   k) difuzează prestația unui artist interpret sau executant; 

   l) reproduce înregistrările sonore ale unui producător; 

   m) difuzează înregistrările sonore ale unui producător, inclusiv prin închiriere; 

   n) importă, în vederea comercializării în România, înregistrările sonore ale unui producător; 

   o) reproduce programe de radio sau de televiziune, fixate pe orice fel de suport; 

   p) difuzează, inclusiv prin închiriere, programe de radio sau de televiziune fixate pe orice fel de suport; 

   r) importă, în vederea comercializării în România, programe de radio sau de televiziune fixate pe orice fel de suport. 

   Art. 143. –  (1) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă fapta persoanei care, fără drept, produce, importă, distribuie sau închiriază, oferă, prin orice mod, spre vânzare sau închiriere, ori deține, în vederea comercializării, dispozitive ori componente care permit neutralizarea măsurilor tehnice de protecție sau care prestează servicii care conduc la neutralizarea măsurilor tehnice de protecție sau care neutralizează aceste măsuri tehnice de protecție, inclusiv în mediul digital. 

   (2) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă fapta persoanei care, fără drept, înlătură, în scop comercial, de pe opere sau de pe alte produse protejate ori modifică pe acestea orice informație sub formă electronică privind regimul drepturilor de autor sau al drepturilor conexe aplicabil. 

   Art. 1431. –  (1) Nu se pedepsește persoana care, mai înainte de a fi începută urmărirea penală, denunță autorităților competente participarea sa la o asociație sau înțelegere în vederea comiterii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 1396 , permițând astfel identificarea și tragerea la răspundere penală a celorlalți participanți. 

   (2) Persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 1396 și care, în timpul urmăririi penale, denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de mărfuri pirat sau de dispozitive pirat de control al accesului, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. 

   (3) În cazul în care persoanele care au săvârșit infracțiuni prevăzute de prezenta lege au reparat, până la terminarea cercetării judecătorești în fața primei instanțe, prejudiciul cauzat titularului de drepturi, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate. 

   Art. 144. ABROGAT 

   Art. 145. ABROGAT 

(2) Constatarea infracțiunilor prevăzute la art. 1396 alin. (6), art. 1398, 1399 și 143 se face și de către Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informațiilor, iar a celor prevăzute la art. 1396, 1398 și 1411 se poate face și de către Jandarmeria Română, în condițiile prevăzute de art. 214 din Codul de procedură penală. 

   (3) ABROGAT 

TITLUL IV
Aplicarea legii. Dispoziții tranzitorii și finale

   Art. 146. –  Beneficiază de protecția prevăzută de prezenta lege următoarele: 

   a) operele ai căror autori sunt cetățeni români, chiar dacă nu au fost aduse încă la cunoștință publică; 

   b) operele ai căror autori sunt persoane fizice sau juridice cu domiciliul ori cu sediul în România, chiar dacă nu au fost aduse la cunoștință publică; 

   c) operele de arhitectură construite pe teritoriul României; 

   d) interpretările sau execuțiile artiștilor interpreți ori executanți care au loc pe teritoriul României; 

   e) interpretările sau execuțiile artiștilor interpreți ori executanți care sunt fixate în înregistrări protejate de prezenta lege; 

   f) interpretările sau execuțiile artiștilor interpreți ori executanți care nu au fost fixate în înregistrări, dar sunt transmise prin emisiuni de radiodifuziune sau de televiziune protejate de prezenta lege; 

   g) înregistrările sonore sau audiovizuale ai căror producători sunt persoane fizice sau juridice cu domiciliul ori cu sediul în România; 

   h) înregistrările sonore sau audiovizuale a căror primă fixare pe un suport material a avut loc pentru prima dată în România; 

   i) programele de radiodifuziune și de televiziune emise de organisme de radiodifuziune și de televiziune cu sediul în România; 

   j) programele de radiodifuziune și de televiziune transmise de organisme transmițătoare cu sediul în România. 

   Art. 147. –  Persoanele fizice sau juridice străine, titulare ale drepturilor de autor sau ale drepturilor conexe, beneficiază de protecția prevăzută prin convențiile, tratatele și acordurile internaționale la care România este parte, iar în lipsa acestora beneficiază de un tratament egal cu cel al cetățenilor români, cu condiția ca aceștia să beneficieze, la rândul lor, de tratament similar în statele respective. 

   Art. 1471. –  În completarea prevederilor prezentei legi se pot adopta reglementări speciale pentru stabilirea unor măsuri, inclusiv privind aplicarea și utilizarea codurilor de identificare a sursei, în vederea combaterii importului, producerii, reproducerii, distribuirii sau închirierii de mărfuri pirat ori dispozitive pirat de control al accesului, utilizate pentru serviciile de programe cu acces condiționat, precum și pentru utilizarea de marcaje speciale pentru atestarea plății remunerației compensatorii pentru copia privată. 

   Art. 148. –  (1) În vederea înregistrării, ca mijloc de probă, a operelor realizate în România, se înființează Registrul Național de Opere, administrat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. Înregistrarea este facultativă și se face contra cost, potrivit normelor metodologice și tarifelor stabilite prin hotărâre a Guvernului. 

   (2) Existența și conținutul unei opere se pot dovedi prin orice mijloace de probă, inclusiv prin includerea acesteia în repertoriul unui organism de gestiune colectivă. 

   (3) Autorii și alți titulari de drepturi sau deținătorii de drepturi exclusive ale autorilor, la care se face referire în prezenta lege, au dreptul să înscrie, pe originalele sau pe copiile autorizate ale operelor, mențiunea de rezervare a exploatării acestora, semnalată conform uzanțelor, constând într-un simbol reprezentat prin litera C, în mijlocul unui cerc, însoțit de numele lor, de locul și anul primei publicări. 

   (4) Producătorii de înregistrări sonore, artiștii interpreți sau executanți și alți deținători de drepturi exclusive ale producătorilor sau ale artiștilor interpreți ori executanți, la care se face referire în prezenta lege, au dreptul să înscrie, pe originalele sau pe copiile autorizate ale înregistrărilor sonore sau audiovizuale ori pe învelișul care le conține, mențiunea de rezervare a exploatării acestora, semnalată conform uzanțelor și constând într-un simbol reprezentat prin litera P, în mijlocul unui cerc, însoțit de numele lor, de locul și anul primei publicări. 

   (5) Până la proba contrară, se prezumă că drepturile exclusive, semnalate conform uzanțelor, prin simbolurile menționate la alin. (3) și (4) sau prin mențiunile prevăzute la art. 104 și 1062 , există și aparțin persoanelor care le-au utilizat. 

   (6) Dispozițiile alin. (3), (4) și (5) nu condiționează existența drepturilor recunoscute și garantate prin prezenta lege. 

   (7) Autorii de opere și titularii de drepturi, o dată cu includerea operei lor în repertoriul organismului de gestiune colectivă, își pot înregistra și numele literar sau artistic, exclusiv în vederea aducerii acestuia la cunoștință publică. 

   Art. 149. –  (1) Actele juridice încheiate sub regimul legislației anterioare își produc toate efectele conform aceleia, cu excepția clauzelor care prevăd cesiunea drepturilor de utilizare a totalității operelor pe care autorul le poate crea în viitor. 

   (2) Beneficiază de protecția prezentei legi și operele, inclusiv programele pentru calculator, interpretările sau execuțiile, înregistrările sonore sau audiovizuale, precum și programele organismelor de radiodifuziune și de televiziune realizate anterior intrării în vigoare a prezentei legi, în condițiile prevăzute la alin. (1). 

   (3) Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor create înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi și pentru care nu au expirat termenele de protecție calculate conform procedurilor legislației anterioare se prelungește până la termenul de protecție prevăzut în prezenta lege. Prelungirea produce efecte numai de la intrarea în vigoare a prezentei legi. 

   Art. 150. –  (1) Utilajele, schițele, machetele, manuscrisele și orice alte bunuri care servesc direct la realizarea unei opere ce dă naștere unui drept de autor nu pot face obiectul unei urmăriri silite. 

   (2) Sumele datorate autorilor, ca urmare a utilizării operelor lor, beneficiază de aceeași protecție ca și salariile și nu pot fi urmărite decât în aceleași condiții. Aceste sume sunt supuse impozitării conform legislației fiscale în materie. 

   (3) ABROGAT 

   Art. 151. –  Litigiile privind dreptul de autor și drepturile conexe sunt de competența organelor jurisdicționale, potrivit prezentei legi și dreptului comun. 

   Art. 1511. –  (1) Comisia Europeană va fi informată cu privire la intenția de adoptare a unor dispoziții naționale de reglementare a unor noi drepturi conexe, precizându-se motivele esențiale care justifică reglementarea acestor drepturi, precum și durata de protecție corespunzătoare. 

   (2) Vor fi comunicate Comisiei Europene orice dispoziții naționale adoptate în domeniul reglementat de prezenta lege. 

   (3) Va fi transmisă Comisiei Europene lista organismelor de radiodifuziune cărora le sunt aplicabile dispozițiile art. 119 alin. (2). 

   (4) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor este responsabil de efectuarea comunicărilor prevăzute la alin. (1)-(3) către Comisia Europeană. 

   Art. 1512. –  Prezenta lege transpune prevederile următoarelor acte normative comunitare: 

   a) Directiva Consiliului 91/250/CEE din 14 mai 1991 privind protecția juridică a programelor pentru calculator, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 122 din 17 mai 1991; 

   b) Directiva Consiliului 92/100/CEE din 19 noiembrie 1992 privind dreptul de închiriere și de împrumut și anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietății intelectuale, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 346 din 24 noiembrie 1992; 

   c) Directiva Consiliului 93/83/CEE din 27 septembrie 1993 privind armonizarea anumitor dispoziții referitoare la dreptul de autor și drepturile conexe aplicabile difuzării de programe prin satelit și retransmisiei prin cablu, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 248 din 6 octombrie 1993; 

   d) Directiva Consiliului 93/98/CEE din 29 octombrie 1993 privind armonizarea duratei de protecție a dreptului de autor și a anumitor drepturi conexe, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 290 din 24 noiembrie 1993; 

   e) Directiva Parlamentului European și a Consiliului 96/9/CE din 11 martie 1996 privind protecția juridică a bazelor de date, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 077 din 27 martie 1996; 

   f) Directiva Parlamentului European și a Consiliului 2001/29/CE din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 006 din 10 ianuarie 2002; 

   g) Directiva Parlamentului European și a Consiliului 2001/84/CE din 27 septembrie 2001 privind dreptul de suită în beneficiul autorului unei opere de artă originale, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 272 din 13 octombrie 2001; 

   h) Directiva Parlamentului European și a Consiliului 2004/48/CE din 29 aprilie 2004 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 157 din 30 aprilie 2004. 

   Art. 152. –  Organismele de gestiune colectivă care funcționează la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt obligate să se conformeze dispozițiilor art. 125, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. 

   Art. 153. –  Dispozițiile prezentei legi se completează cu dispozițiile dreptului comun. 

   Art. 154. –  (1) Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României. 

   (2) Pe aceeași dată se abrogă Decretul nr. 321 din 21 iunie 1956 privind dreptul de autor, cu modificările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare. 

   (3) Până la aprobarea tabelelor și a metodologiilor negociate conform prevederilor art. 131 din prezenta lege, se aplică tarifele stabilite prin actele normative în vigoare. 

Bibliografie

“Utilizarea calculatorului în 7 module – ECDL Complet" autor Ana Dulu – București, Andreco Educational Grup, 2010