Notiuni de Radiofizica [622959]

Notiuni de Radiofizica

Cuprins :
1.Scurt istoric
2.Notiuni generale ,natura siclasificarea radiatiilor x
3.Fizica producerii radiatiilor x
4.Proprietatile radiatiilor x
5.Tubul radiogen
6.Formarea imaginii radiologice
7.Imaginea digitala
8.Radioprotectia

Înziua de8noiembrie 1890 ,profesorul
Wilhelm Conrad Rontgen( 1845 -1923 )lucra
singur încamera luidinlaboratorul defizică al
Universitații din Wurzburg .Rontgen s-a
hotărât săabordeze unnoudomeniu -celal
descărcăriilor electrice îngaze ;și-adat
imediat seama căseafla unui fenomen
necunoscut . .
Înurmătoarele 8săptămâni elalucrat intens .
Astabilit căfluorescența platinocianurii de
bariu este provocată de oradiație
necunoscută ,pecare adenumit -oradiație X,
stabilindu -iînacelași timp șiproprietațile .
Această radiație putea săprovoace nunumai
fluorescena platinocianurii debariu ,dar și
înegrirea unei plăci fotografice .
Wilhelm Conrad Röntgen a descoperit
radiatiile X in 1895. In 1901 a primit
premiul Nobel in fizica .1.Istoric

•Laboratorul luiRöntgen
•Radiografia mâinii
soției lui Röntgen Deasemenea Röntgen aarătatcăradia țiileXsunt
absorbite înmod diferit decătrețesuturile moi,
respectiv decătreoase .Cu aceast ăocazie
Röntgen afăcutprima radiografie care reprezenta
mâna stâng ăasoțieisale.

Primul tubcare aprodus raze Xafost conceput defizicianul William
Crookes .Erauntubdesticla partial vidat cudoielectrozi prin care trece
curent electric .Carezultat alionizarii ,ioniipozitivi lovesc catodul siprovoaca
iesirea electronilor dincatod .
Prin introducerea unui catod curbat pentru focalizarea fasciculului de
electroni pe otinta dinmetal greu (anod )arezultat untubcatodic
imbunatatit care produce raze Xmaidure,culungimi deunda maiscurte si
energie maimare .Razele Xproduse ,depind depresiunea gazului dintub.

Urmatoarea imbunatatire a fostrealizata de William
David Coolidge in 1913 prininventarea tubului de
raze X cu catod incalzit . Tubul este vacumat iar
catodul emite electroni prinincalzire cu un curent
electric auxiliar .
Accelerarea procesului de emitere a electronilor se
face prinaplicarea unui curent electric de inalta
tensiune , printub.
Fizicianul american Arthur Holly Compton (1892 –
1962), laureat al Premiului Nobel, prinstudiile sale a
descoperit asanumitul effect Compton in anul
1922.

Edmund Kells
Înaprilie 1896 și-aconstruit
propriul aparat deraze X,
filmele erau împachetate în
cauciuc șieraexpus decătre
asistentul lui.
10ani mai târziu afăcut
cancer lamâna dreaptă .
Înurmătorii 20deaniafăcut
42deoperații, și-apierdut
mâna, brațul șișoldul .

Primele teste efectuate

Primele aparate curaze X

Radiatiile X sunt radiatii
electromagnetice penetrante ,
cu lungime de unda maiscurta
decat a luminii sirezulta prin
bombardarea unei tinte de
tungsten cu electroni cu viteza
mare.
Raza X= flux energetic
fotonic –produs de
generatorul de Rx (tub
radiogen )
2. Notiuni generale , natura siclasificarea
radiatiilor x

Radiatiile X sunt radiatii electromagnetice cu o
putere de penetrare indirect proportionala cu
lungimea de unda . Cu cat lungimea de unda
este mai mica, cu atat puterea de penetrare
este mai mare.
Razele mai lungi , apropiate de banda razelor
ultraviolete sunt cunoscute sub denumirea de
radiatii moi.
Razele mai scurte , apropiate de radiatiile
gama , se numesc raze x dure .

Clasificarea radiatiilor
Dupa natura lorradiatiile pot fi:
corpusculare
electromagnetice .
Infunctie deenergia transportata ,radiatiile seclasifica in:
radiatii neionizante
radiatii ionizante

Radiatiile corpusculare
sunt compuse dinparticule desubstanta
avand oanumita energie cinetica .
potfisubdivizate infunctie desarcina si
masa particulelor transportoare ale
energiei .
au importanta biologica numai prin
efectele lorionizante .

Radiatiile electromagnetice
sunt emise siabsorbite in natura sub forma de cuante
(fotoni ). Fotonii sunt particule faramasa de repaus , ce
transporta , fiecare , o cantitate de energie cepoate fi
calculata cu expresia E = hn, unde h = constanta lui
Planck (6,625.10–34Js), iarn= frecventa radiatiilor . Masa
lorde miscare , m, se leaga de energie prinformula lui
Einstein: E = mc2, c fiind viteza luminii in vid. Curent ,
energia lorse exprima in electron -Volti: 1eV = 1,6.10–19J
.
se considera :
ionizante radiatiile din domeniile Xsig,
neionizante cele din domeniile radio, microunde , IR, VIS
siUV.

Spectrul radiatiilor electromagnetice
este extrem deextins .
Infunctie delungimile lordeunda in
vid (l=c/n),acesta sepoate
reprezenta astfel :

Radiatiile Xseproduc cand electronii
cuviteza mare lovesc un obiect .
Omare parte dinenergia electronilor
setransforma incaldura iarrestul se
transforma inraze x,producand
modificari in atomii tintei .
Radiatia emisa nueste monocromatica
cieste compusa dintr-ogama larga de
lungimi deunda .Atomul
Electroni
Nucleoni3.Fizica producerii radiatiilor x

Razele X se pot obține în tuburi electronice vidate, în care electronii
emiși de un catod incandescent sunt accelerați de câmpul electric
dintre catod si anod ( anticatod ). Electronii cu viteză mare ciocnesc
anticatodul care emite radiații X

Pentru producerea radiatiilor sunt necesare indeplinirea
a4conditii :
Generarea deelectroni
Accelerarea electronilor laviteze mari
Energie

Concentrarea electronilor
Franarea brusca aelectronilor
Radia ție X
caracteristicăElectron i -Auger

1.Propagarea subforma defascicul conic
2.Luminiscenta -reprezinta transformarea inenergie luminoasa
la interactiunea cusubstante ca:sulfat deZnsiCd,
platicianura deBa
-cuprinde fluorescenta sifosforescenta
3.Atenuarea -cuprinde absorbtia sidifuziunea
-este principalul fenomen fizic prin care materia
diminuă sauatenuează intensitatea unei radiații .
Absorbția razelor Xînțesuturile examinate este determinată de
factori care ținderegiunea examinată :
-numărul atomic alstructurilor examinate
-densitatea structurilor examinate
-grosimea structurilor anatomice examinate
-calitatea fasciculului deraze x4.Proprietățile radiațiilor X

Proprietățile radiațiilor X
4.Divergenta areimplicații în:
-alegerea tehnicilor deexaminare
-protecția fațăderadiații precum
-înțelegerea formării imaginii radiologice
-radioterapie
5.Penetrabilitatea :este direct proporțională cufasciculul radiant .
Pentru amodifica penetrabilitatea pentru oexaminare, fasciculul
deradiații trebuie filtrat prinîndepărtarea dinfascicul afotonilor
cuenergie joasă
6.Efecte biologice (ionizarea )auaplicatii inradioterapie
7.Efectul fotochimic asupra filmului impresionează emulsia
fotografică afilmelor radiologice

Opacitati de intensitati variabile sitransparente

SURSA DE RADIAȚII

Lanțul diagnostic
•Sursa de radiații -tub radiogen + accesorii
•Vector -radiație X
•Modulator -pacient
•Receptor -film, ecran radioscopic, receptori
digitali
•Decodor -medic radiolog

Alcătuirea unui aparat
Roentgen
1.Generator de înaltă și joasă tensiune
-Transformator
-Redresoare
2.Temporizatoare
3.Panou de comandă
4.Linia de alimentare
5.Tub radiogen + accesorii
6.Receptori

Tipuri de aparate roentgen

1. Generatoare
•asigură alimentarea tubului cu curent continuu
•rol -transformarea și redresarea curentului

a)Transformatoare:
•de înaltă tensiune
•de încălzire a filamentului catodic
Construcție: standard, autotransformatoare .
b)Redresoare:
Tipuri:
•Supape cu vid
•Redresori uscați (“solid -state”): Se, Si ±In
Sisteme: monofazate, trifazate
Obiectiv –emiterea unei unde cât mai plate

Tipuri particulare de generatoare:
•Generatoare de medie/înaltă frecvență
Avantaje: dimensiuni mici, tensiune în platou
Dezavantaje: costuri, apariția filtrului tăietor -inversor de
înaltă frecvență
•Generatoare cu condensatori
Avantaje: fără redresori
Dezavantaje: limitarea capacității, platou tensional în
scădere, timp lung de încărcare, utilizări limitate

2. Temporizatoare
-declanșează și întrerup curentul prin tubul radiogen în timpul radiografiei
Funcționare în doi timpi:
a)Timpul de pregătire –încălzirea filamentului catodic:
•Conectarea circuitului de măsurare a intensității și tensiunii
•Armarea echipamentelor auxiliare
•Deconectarea circuitului de scopie
b)Timpul de poză
•Pornirea mișcărilor echipamentelor auxiliare
•Emisia de curent de înalta tensiune
•măsurarea timpului de emisie

Tipuri de temporizatoare:
•De joasă tensiune
•De înaltă tensiune
•Exponometre automate (iontomate)

3. Linia de alimentare
–asigură alimentarea cu curent din rețeaua comercială
Scăderea tensiunii de alimentare in timpul expunerii este influențată de:
lungimea și grosimea cablului, rezistență proprie, existența de legături
imperfecte.

4. Pupitrul de comandă
•Buton pornire -oprire
•Selector post lucru
•Selector focar
•Aparate de măsură și control: U, I, t
•Regimuri prestabilite
•Stabilirea regimului de expunere: kV, mA, s
(două din trei)
•Totalizator al timpului de scopie

5. Tubul radiogen
-cel mai important element al
aparatului Roentgen
Părți componente:
a)Catod
b)Anoda
c)Conținător vidat (sticlă –
ceramică -metal)

Catodul
•Filament de tungsten încălzit la 2300 °C
•Încărcare electrică negativă
•Efectul Edison -nor de electroni în jurul catodului
•Piesa de concentrare –dirijează electronii emiși către
suprafața anodului

CATODUL

Anod
Piesă metalică situată opus față de catod.
Suportă bombardamentul electronilor emiși de
filamentul catodului.
Emițător de radiație X și căldura (cantități foarte
mari)

Anod staționar/anod rotativ
A. Staționare:
-simple, stabile, ieftine, limitate în capacitate, ținta de
tungsten -rheniu pe un bloc de cupru
B. Rotative

Anod
•Disc cu suprafețe înclinate la 15 -20°
•Materiale:
•Piste țintă: aliaje de tungsten -rheniu , beriliu,
titan, zirconiu
•Disc: molibden ±grafit (crește capacitatea
de înmagazinare termică)
•Rotatie : 3000 -9000/min

Caracteristicile tubului radiogen
1.Mecanice (de construcție):
•Focare si panta
•Diametrul discului anodei
•Viteza de rotație
•Materialul anodei
•Modul de disipare al căldurii
2.Fizice (de utilizare):
•Tensiuni maximale de utilizare
•Putere instantanee si convențională
•Capacitate termica
•Sarcina permanenta medie

Caracteristici mecanice
a)Focarul optic al tubului
partea de suprafață a anodei care este bombardată de
elctronii accelerați
Cu cât suprafața focarului e mai mică, imaginea
este mai precisă.

b)Panta anodei :
unghi de înclinare al pistelor anodei față de axul lung al
tububului
•Dirijează fascicolul emis în afara tubului
•Inclinație uzuală: 15 -20°
•Raportul de dimensiuni focar optic/focar real
este de 1/3

c)Diametrul anodei
determină puterea tubului și capacitatea anodei de a se
răci
d)Viteza de rotație
50 rotații/sec pentru anodele uzuale
Crescând viteza de rotație crește puterea
La anodele ultrarapide ( 9000 rotații/min ) puterea crește cu
73%.

e)Materialul de construcție al anodei
•Non-fuzibil
•Număr atomic Z cât mai mare
•Conductibilitate termică foarte bună
f)Disiparea căldurii
•Depinde de conductibilitatea termică a anodei
și de gradientul de temperatura între pistă și
corp
•Realizată prin conductibilitate termică directă
și prin radiație calorică (IR și lumină)
•Sisteme de răcire
•Tipuri noi de anode

Caracteristici fizice
a)Tensiunea maximală
Cantitatea maximă de kV necesară pentru obținerea de radiații eficiente pentru diagnostic.
În funcție de tipul de explorare ( scopie sau grafie):
•Mamografie 20 -40 kV
•Radiografie standard 50 -150 kV
•Fluoroscopie 50-110 kV
Adaptări ale tubului necesare pentru lucrul cu tensiuni înalte:
•Distanța anod -catod
•Vid
•Degazarea metalului
•Grosimea conținătorului și calitatea lichidului de răcire

b)Puterea instantanee:
produsul dintre înalta tensiune (kV) și intensitate (mA)
1 watt = 1 V olt x 1 Ampere = 1 kV x 1 mA
•Energia furnizata (J): produsul dintre putere și timp
1 Joule = 1 watt x 1 secunda = 0,24 calorii
•Scade cu creșterea încălzirii
c)Puterea convențională (W)
•Puterea acceptată de tub în 0,1 secunde
•Variabilă în funcție de dimensiunea focarului: 30.000 (focar mic) –100.000 (focar mare)

d)Capacitatea termică a anodei (HU)
•Cantitatea maximală de căldura înmagazinată de anoda =Capacitate termică maximală
•Factori:
•Temperatura maximă permisă
•Masa anodei
•Căldura specifică a materialului anodei
•Dimensiunile focarului
e)Sarcina permanentă
•Cantitatea maximală de energie ce determină o încălzire a anodei sub limita permisă de
sistemul de răcire

Îmbătrânirea și moartea
tuburilor
a)Fenomene de îmbătrânire:
•Craterizarea anodei –compromiterea netității suprafeței anodei
•Metalizarea suprafeței interne a pereților tubului
•Compromiterea vidului intern datorită îmbătrânirii sticlei, apariției de pori sau degazare.
b)Accidente:
•Catod: rupere
•Anoda :
•atingerea punctului de fuziune prin rotație prea lentă
•supraîncălzire, până la rupere completă sau blocarea rulmenților
•Conținător:
•spargere, permeabilizare

Fenomene de îmbătrânire

Accidente

Accesoriile tubului radiogen
•Cupola
•Diafragmele
•Centrorul
•Filtrele

Cupola
Recipient metalic ce conține tubul și baia de ulei destinată răcirii tubului
•Orificii pentru cabluri și fereastră pentru trecerea fascicolului de radiații
Rol:
•Protecție mecanică a tubului
•Protecție contra radiațiilor din afara fasciculului util
•Dimensionarea fasciculului

Diafragmele
•Lamele metalice
•Solidare și externe ferestrei tubului
•Modulează forma și dimensiunea
fasciculului
•Simple, duble, triple

Centrorul
•Obiectivează limitele
fasciculului de radiație
X
•Folosește lumină
vizibilă sau LASER

Filtrele
•Membrane metalice la ieșirea din tub
•Absorb razele moi
•Omogenizează fasciculul
•Pentru 60 -120 kV –filtru de Al ( 2 mm)
•>120 kV –filtru de Cu (0,2 -0,3 mm) + Al (1 mm)

Vectorul
a)Radiație incidentă
-fascicul de radiații fasonat, omogen, conic, cu vârful în focarul
tubului
-traversează atmosfera de la fereastra cupolei la corpul de
radiografiat
b)Radiația absorbită
-cantitatea de radiații ce nu părăsește corpul radiografiat
c)Radiația reziduală
-cantitatea de radiații ce părăsește corpul radiografiat pe direcția
radiației incidente, după pierderea radiației absorbite
-poarta informațiile diagnostice
d)Radiația secundară
-raze orientate haotic in jurul corpului radiografiat
-sursa principală de iradiere a mediului înconjurător.

Modulatorul
-corpul de radiografiat
Interacțiunea razelor Röntgen cu materia:
1. interacțiuni direct ionizante
2. interacțiuni indirect ionizante

Interacțiuni direct ionizante
1.Coliziunea –interacțiunea dintre un electron incident
și un electron periferic din mediul traversat
2.Frânarea –interacțiunea dintre un electron și un
nucleu din mediul traversat

Interacțiuni indirect ionizante
1.Efectul Campton –transmisia unei parți din
energia fotonului către un electron din mediu
2.Efectul fotoelectric –cedarea de către foton a
întregii energii, fiind astfel absorbit
3.Efectul de materializare –numai în cazul
energiilor foarte mari
4.Efectul Thompson –proporțional cu Z și
invers proporțional cu aportul de energie

Interacțiunea razelor Röntgen cu
materia
Particulele rezultate nu mai păstrează traiectoria inițiala a particulelor
incidente, formând radiația secundară. Fenomenul se definește prin
compararea coeficienților de reacție:
a)Coeficientul de atenuare
b)Coeficientul de difuziune
c)Coeficientul de absorbție
d)Coeficientul masic de atenuare
e)Coeficientul de distanță

6. Receptorul
Receptarea imaginii:
1.Radioscopie
2.Radiografie
3.Efect de scintilație
După tipul receptorului:
1.Analogic
2.Digital

Radioscopia
1.Directă -Cea mai iradiantă procedură, regimuri mari și timp îndelungat de
examinare.
2.Cu amplificator de luminiscență –transformarea unei imagini directe obținute
prin acțiunea razelor Röntgen într -o imagine electronică.

Amplificatoare de luminescență –
caracteristici
•Dimensiunile câmpului receptat
•Randamentul și factorul de conversie
•Raport semnal -zgomot
•Remanență
•Puterea de separare
•Contrastul în imagine

Lanțul de televiziune -caracteristici
Componență:
•Cameră TV
•Sistem de transmisie și prelucrare a semnalului TV
•Monitor de imagine
Caracteristici tehnice:
•Număr de linii / cm
•Putere de separare
•Radiație suficientă
•Luminozitate suficientă a imaginilor primare și secundare
•Amplitudine corectă a transmisiei semnalului
•Reglaje corecte ale monitoarelor

Stabilizarea imaginii
O imagine corectă presupune:
-Radiație suficientă
-Luminozitate suficientă
-Amplitudine corectă a
transmisiei semnalului
-Reglaje corespunzătoare ale
monitoarelor

Radioscopia cu amplificator de luminescență
Avantaje:
•La lumina zilei
•Creșterea acuității vizuale
•Scade doza de radiație
•Stabilitate automată a clarității imaginii
•Lectură multiplă, chiar la distanță
•Telecomandare, înregistrare video
•Posibilități de prelucrare și înregistrare digitală a imaginii
Dezavantaje
•Lipsa contactului cu pacientul
•Posibile doze ridicate pentru pacient

Radiografia convențională
• Obiectivarea imaginii pe film sensibil radiografic
• Materiale necesare:
-Pupitru de comandă
-Coloană port -tub
-Stative
-Mese de examinare
-Selector al formatului radiografiei
-±compresor, frâne, etc

Receptorul –părți componente:
1.Grile antidifuzoare
2.Casete
3.Filme radiografice

Grile antidifuzoare
•Lamele radioopace foarte subțiri cu interstiții radiotransparente ,
• Focalizarea grilei: alinierea lamelelor cu direcția radiației incidente și cu conicitatea
fasciculului
•60-70 % din radiația incidentă trece nestingherită
Caracteristici:
•Dimensiuni
•Distanța de focalizare
•Număr de lamele pe unitatea de lungime
•Raport interval/ înălțime al lamelelor
Tipuri:
• Fixe, cu lamele foarte fine
• Mobile, cu lamele groase, și mișcare de du -te-vino

Ecranele întăritoare și casetele
Casete:
• conțin ecranele întăritoare și filmul radiografic
Fețele casetei:
• Anterioară
• Posterioară
Ecrane întăritoare
• Transformarea fotonilor X în fotoni luminoși
• Permit dubla expunere, X și luminoasă
• Tipuri de lumină:
-Albastră: tungsten de calciu
-Verde: lantanide (pământuri rare);
avantaje
• Clasificare pe viteze (sensibilități)

Filme radiografice
•Suport transparent
•Două straturi de emulsie fotosensibilă:
• Cristale de AgBr impurificată încorporate într -un gel
• Expunerea la lumină determină sensibilizarea emulsiei
• Prin developare Ag expus devine Ag metalic –vizibil pe film
Clasificare în funcție de sensibilitate și rezoluție
• Depind de cantitatea și dimensiunea cristalelor
• Uzual: 0,5 –3 μ, 109 -1012
• Prin utilizarea ecranelor întăritoare: creșterea
dimensiunii cristalului cu creșterea sensibilității,
ameliorarea rezoluției prin finețea granulului ecranului
pe unitatea de volum

Receptori digitali
• Bazată în principal pe efectul de scintilație al
detectorilor –lumină –convertori analog –
digitali –impulsuri electrice –prelucrare
digitală –reconversie digital -analogă –afișare
imagine
• Modalități
1.Fluoroscopie digital
2.Radiografie digitală

Fluoroscopia digitală
Semnale digitalizate, cu reconstrucție și afișare în timp
real a imaginii .
Diferențe :
• Diafragmare optică înaintea ecranului primar
• Camere TV cu remanență minimă
• Eliminarea la maximum a fluctuației quantice
• Utilizarea de curenți pulsați în tubul radiogen

Radiografia digitală
Radiografia digitală
Diferențe majore:
• Compunerea imaginii din pixeli, prin sumare de densități –crește rezoluția de densitate, scade
rezoluția spațială
• Minim de pixeli acceptabil –500 ppi, adică 3600×4800 pixeli pentru o imagine de 18×24 cm
• Oferă multe posibilități de postprocesare a imaginii
Tipuri de detectori
• Plăci fotostimulabile de fosfor
• Plăci de oxisulfat de gadolinium
• Plăci de seleniu amorf încărcate negativ
• Cristale de scintilație cuplate direct cu fotodiode sau fototranzistori

IMAGINEA RADIOLOGICA

IMAGINEA RADIOLOGICA
Se formeaza avand la baza proprietatile razelor X
de a se propaga in linie dreapta , de a patrunde side a
fi absorbite de organe sitesuturi , de a produce
luminiscenta ecranului fluorescent saufosforescent ,
de a impresiona filmul radiografic .
Eaeste un produs atat al legilor de proiectie , cat
sial proprietatilor de patrundere al razelor x care fac
ca un obiect tridimensional din spatiu sase proiecteze
intr-un singur plan in doua dimensiuni .

PROIECTIA CONICA
Proiectia unui fascicol deradiatii seface sub
forma unui fascicol conic cuvarful infocarul tubului si
baza peplanul deproiectie ;astfel imaginea radiologica
aunei structuri care segaseste infascicol apare marita
sideformata ,marirea creste cucresterea distantei
obiect -film;pentru aobtine imagini dedimensiuni cat
mai reale seindeparteaza focarul tubului sau/sise
apropie structura decercetat deplanul deproiectie .

PROIECTIA CONICA

Incazul incare proiectia razei centrale este
perpendiculara peobiect ,imaginea acestuia apare
marita .
.

Chiar daca seinclina fascicolul ,dar sepastreaza paralelismul obiectului cuplanul ,
proiectia nuisimodifica forma .

Unobiect alcarui plan este oblic fata defilm seproiecteaza
deformat caefect aldistantelor variabile pecare diferitele parti ale
obiectului leaufata deplanul deproiectie reprezentat defilmul
radiografic .

PARALAXA = fenomen care permite disocierea
structurilor suprapuse siaprecierea profunzimii .
Cand focarul sau obiectul fac omiscare de
translatie ,structurile suprapuse seetaleaza ,organul
care sufera cea mai mare deplasare este cel mai
indepartat deecran saufilm.

Penumbra (estomparea geometrica )
Este unfenomen cuunroldeosebit incalitatea radiografiei ,ea
scade infunctie demarimea focarului :cucatacesta este mai fin,cu
atat imaginea este mai neta ,cucontururi mai precise .

Incidentele tangentiale
Conturul unei imagini apare netcand raza incidenta este
tangentiala laconturul structurii respective (scizura ,tablie
ososasa ).
Cand raza centrala este perpendiculara peostructura ,
poate daoimagine neta inaxul lung alobiectului ,determinand
imagini ortorontgenograde (conduct bronsic ,pedicul vertebral ).

Sumatia planurilor
Imaginea radiologica este osumatie atuturor straturilor ;daca
sunt opace ,atunci sumatia este pozitiva ;daca exista sistructuri
radiotransparente (aer),imaginea devine mai putin opaca prin
substractie .

Orice structura anatomica cuprinde oinformatie latenta care poate fi
specificata ,devenind semnal .Suportul purtator alsemnalului este
fasciculul emergent modulat care ulterior este detectat peecran sau
film.
Transmisia informatiei radiologice formeaza unlant
care pleaca delasursa deemisie afasciculului deradiatii ,se
moduleaza instructurile anatomice ,mesajul modulat fiind
evidentiat fluroscopic sauradiografic .
Prelucrarea ulterioara aimaginii are ca scop
imbunatatirea calitatii acesteia ;inesenta ,calitatea imaginii
depinde deparametrii lantului deinformatie radiologica :
calitatile tubului sicaracterele suportului imaginii .

Conditii pentru o imagine radiologica de buna
calitate
-Razele Xsafieproduse deunfocar catmai mic
-Distanta tub-obiect safiecatmai mare
-Raza centrala safieperpendiculara pefilm sisa
treaca prin mijlocul regiunii explorate
-Planul obiectului safieparalel cufilmul
-Eliminarea radiatiilor secundare

Formarea fotografica a imaginii radiologice
Actiunea directa sicea indusa prin foliile intaritoare pe
care radiatia oexercita asupra filmului radiografic creeaza
imaginea latenta .Pentru caeasadevina perceptibila filmul
necesita un tratament chimic numit developare .Rezultatul
developarii este oimagine innegativ .Aceasta contine suma
informatiilor transmise decatre fasciculul deradiatie reziduala
rezultat dinmodularea decatre corpul deradiografiat aradiatiei
incidente .
Radiatia Rontgen silumina emisa defoliile intaritoare
actioneaza asupra emulsiei fotosensibile .Intensitatea reactiei
chimice care duce laformarea imaginii latente este proportionala
cucantitatea defotoni Rontgen siluminosi care auactionat
asupra fiecarui punct alplanului deproiectie reprezentat defilmul
radiografic .
Efectul actiunii fotonice este innegrirea filmului .Procesul
deinnegrire nueste unproces intamplator ,cielsedesfasoara
dupa oregula sintetizata incurba deinnegrire .

Curba de innegrire
Peaxul orizontal este figurat logaritmul cantitatii deraze care
actioneaza asupra filmului ,iarpeaxul vertical este figurata densitatea
fotografica ainnegririi apreciata pefilmul developat ,fixat siuscat .
Curba cuprinde sase segmente :
-zona delatenta (I):cantitatea deraze este prea mica pentru aputea
actiona
-pragul (II):exprima atingerea unei cantitati deraze suficiente pentru a
putea declansa reactia
-zona deproportionalitate (III):este partea utila a
curbei ,ininteriorul careia trebuie plasate cele mai
multe amanunte utile inimagine
-zona debutului saturatiei (IV):este zona incare filmul
este negru ,iardetaliile incep sadevina invizibile
-Zona desaturatie (V):innegrirea numai creste
odata cucresterea cantitatii deradiatii
-Zona desolarizare (VI):innegrirea scade cand cantitatea
deradiatii creste .Este ozona fara interes informarea
Imaginii medicale .

CRITERII DE APRECIERE A CALITATII IMAGINII
Calitatea imaginii depinde de contrast side definitie
Contrastul
Contrastul este diferenta de innegrire intre regiuni
vecine .
Gama decontrast este diferenta intre regiunea cea mai
inchisa (neagra )siregiunea ceamai deschisa existente pefilmul
developat siuscat .Contrastul depinde demai multi factori :
-diferentele deabsorbtie aradiatiei incidente
-fluctuatia cuantica
-pierderile deenergie de-alungul lantului radiologic
-calitatea filmului
-procesarea (developarea )

Diferentele de absorbtie ale radiatiei incidente
Sunt functie de:
-energia fascicolului incident
-natura corpului traversat
Cucattensiunea utilizata pentru emisie este mai mare, cuatat
contrastul vafimai mic.Penetranta mare afasciculului tinde sa
egalizeze contrastele prin sporirea numarului destructuri traversate .
Modularea prin absorbtie este mica, fascicolul deradiatie reziduala
este mai omogen .
Natura structurilor traversate actioneaza prin:
-marimea numarului atomic
-grosimea (masa fizica )
-densitatea

Fluctuatia cuantica
Variatia intimp anumarului defotoni existenti
intr-unfascicol duce lavariatii innumarul defotoni care
ajung saimpresioneze filmul .
Cucatmiliamperajul folosit este mai mare, cu
atat numarul defotoni este mai mare, iarfluctuatia
quantica este mai slaba .

Pierderi de contrast legate de transferul
de imagine
Sunt legate defunctia detransfer demodulatie prin care
inmod schematic imaginea modulata aunui obiect poate fi
asimilata cu osinusoida incare amplitudinea reprezinta
contrastul ,iarfrecventa reprezinta dimensiunile obiectului .
Odistorsionare aamplitudinii este cuatat mai mare cu
catobiectul este demai mici dimensiuni .
Eaeste legata deoserie decauze deflusauzgomote de
fond induse deunele elemente alelantului radiologic .

Calitatea filmului
Seapreciaza infunctie degama medie decontrast .
Raportata lacurba deinnegrire ,cucat panta
curbei este mai abrupta siunghiul cuorizontala mai
mare, cuatat contrastul este mai mare .

Developarea filmului
Factorii care influenteaza developarea sunt :
-Tipul derevelator
-Timpul dedevelopare :sensibilitatea sicontrastul cresc
cutimpul dedevelopare
-Temperatura dedevelopare :cucattemperatura este
mai mare, cuatat contrastul inimagine este mai mare

DEFINITIA
Este determinata denetitatea contururilor unor suprafete cu
densitati diferite sieste influentata de aceeasi factori care
influenteaza contrastul .
Unfactor specific definitiei este fluul radiografic ,decauze
diferite :
-fluul geometric :varful conului deemisie aradiatiilor nueste
punctiform .Cucatsuprafata focarului tubului este mai mare cuatat
fluul este mai important .
-fluul cinetic :este legat dedeplasarea obiectului intimpul pozei .
Creste cutimpul depoza sicudistanta obiect /film .

-Fluul dedifuziune :este determinat deimpresionarea filmului
decatre radiatia difuzata care ajunge sieapefilm odata cu
fascicolul transmis normal .
-Fluul deecran :foliile intaritoare trebuiesc construite din
granule dedimensiuni relativ mari pentru aleconferi oviteza
dereactie suficienta .Cucatgranulele sunt mai mari siviteza
mai buna sifluul este mai important
-Fluul total :nueste osuma aritmetica ,fluurile seconditioneaza
reciproc .Ameliorarile aduse unuia dintre fluuri nusepotrealiza
decat cupretul scaderii altora ,cuunrezultat final uneori
indoielnic

Puterea de rezolutie
Se apreciaza innumar de perechi de linii
perceptibile separat peunitatea desuprafata .
Inconditiile unui contrast maxim (angiografie )
limita inferioara dedimensiune aunui amanunt vizibil
este de350µpentru capilare periferice .

AMELIORAREA CONTRASTULUI SI A DEFINITIEI
Este unproces complex care trebuie saactioneze ladiferite nivele ,atat
asupra calitatilor fascicolului catsiasupra filmului .
Ameliorarea contrastului radiografic tine de gasirea unei combinatii
optimale defolie intaritoare sifilm.
Domeniul decontrast alobiectului este distanta intre radiatia ceamai slaba
siradiatia ceamai puternica .
Pentru uncontrast optimal trebuie cadomeniul decontrast safiecatmai
apropiat degama optimala decontrast afilmului radiologic .

Alegerea constantelor electrice ale emisiei urmareste
obtinerea unor parametri optimali atat cantitavi cat sicalitativi .
Este important destiut camodificarile miliamperajului
sau timpului numodifica decat cantitatea deraze ajunse la
suprafata filmului ,intimp cemodificarea kilovoltajului are o
actiune complexa .
Cresterea kilovoltajului determina :
-openetranta mai buna pentru organele groase saufoarte opace
-orestrangere adomeniului decontrast
-omai buna eficienta aactiunii directe aradiatiei asupra filmului

AMELIORAREA DEFINITIEI
Sepoate realiza prin suprimarea fluurilor .
Fluul cinetic poate firedus prin reducerea lamaximum a
timpului .
Fluul geometric sereduce prin utilizarea defocare catmai
mici,marirea distantei sursa /obiect si(sau)reducerea distantei
obiect /placa .
Fluul dedifuziune este celmai important .Pentru a-lreduce
este necesar :
-campul deexplorare safiecatmai mic
-grosimea pacientului trebuie redusa prin compresiune ,infunctie
deposibilitatile locale
-inspatele casetei trebuie saexiste oplaca absorbanta deplumb
-trebuie folosite sistemele potter -bucky

IMAGINEA DIGITALA
Receptorii digitali reprezinta oclasa deechipamente incare receptorul
informatiei este constituit deunsistem bazat peachizitia siprelucrarea digitala a
informatiei .
Fluxul fotonic modulat latrecerea prin corpul de radiografiat este
transformat inenergie luminoasa prin efectul descintilatie alunor detectori ,
energia luminoasa este convertita inenergie electrica cuajutorul unor convertori ,
iaraceasta ,transformata invalori digitale ,este prelucrata cuajutorul unor
calculatoare .
Calculatoarele ,pebaza informatiilor primite ,reconstruiesc oimagine .
Aceasta imagine este perfect conforma curealitatea ,dar este totusi unprodus
artificial creat decalculator pebaza realitatii .

Intr-unasemenea sistem ,informatia circula sub
forma analoga pana lanivelul convertorilor semnalului
luminos inmicrocurenti electrici ,incontinuare eacircula
sub forma digitala ,pentru cainfinal ultima operatiune
decalcul safieconvertirea datelor digitale insemnal
video TVanalog, acesta reprezentand forma concreta
subcare utilizatorul instalatiei primeste informatia .

Orice sistem de prelucrare digitala a imaginilor este constituit
din urmatoarele elemente , care asigura functiunile de baza ale
sistemului :
-achizitia imaginii
-memorarea
-procesarea :
-ameliorare (preprocesare ) a imaginii
-segmentare a imaginii
-analiza siinterpretare de imagini
-comunicarea
-afisarea (redarea )
-arhivarea

DIAGRAMA FUNCTIONALA A UNUI SISTEM IMAGISTIC DIGITAL

ETAPELE DE BAZA ALE PRELUCRARII IMAGINILOR DIGITALE

-Elementul debază alimaginii digitale este
pixelul ,osuprafață
pătrată cuonuanță degricorespunzatoare densităților pecare
lereprezintă .Imaginea radiologică este formată dintr -un
număr de pixeli .Creșterea numărului de pixeli/imagine
determină mărirea rezoluției imaginii .Pentru caimaginile
obținute pefilmele cudimensiuni 18/24cmsăaibă orezoluție
bună este necesar canumărul corespunzător depixeli săfiede
3600 x4800 .
-Imaginea digitală areurmatoarele avantaje :
-permite omai bună vizualizare azonelor cudensități mici;
chiar dacă rezoluția geometrică este mai redusă față de
radiografia clasică, rezoluția dedensitate este mult mai mică ;
-oferă posibilitatea unei prelucrări ulterioare aimaginii .

PARAMETRII CALITATIVI AI IMAGINII DIGITALE
-Claritatea (sharpness) :este capacitatea imaginii deareda cu
claritate detalii .Deteriorarea detaliilor imaginii digitale ,cunoscuta
sub numele deblurring, sedatoreaza inprincipal impulsului de
raspuns alsistemului imagistic .
Claritatea imaginii este data siderezolutia saspatiala .
-Contrastul :priveste abilitatea deadistinge detaliile unei imagini
cuuncontrast scazut cuajutorul fundalului (background) din
imediata savecinatate .Este abilitatea sistemului imagistic dea
percepe prin detectorul utilizat variatii sensibile aleintensitatii
radiatiei siinfinal dealereda obiectiv (pedisplay) .
-Zgomotul :semnalul perturbator asociat este dependent de
semnalul real, corespunzator imaginii sursa ,dar de natura
statistica .

FLUOROSCOPIA DIGITALA =este unsistem deradioscopie incare
semnalul este digitalizat ,iarimaginea este generata real time
intrun calculator siafisata peecranul unui tubcatodic .
RADIOGRAFIA DIGITALA =serealizeaza cu sisteme care
genereaza imagini digitale cepot fiprelucrate siafisate cu
ajutorul unor calculatoare siaunor monitoare TVdeinalta
rezolutie .Plecand delaimginea afisata ,cepoate fiprelucrata
inmultiple feluri ,sepoate asigura stocarea delunga durata pe
medii magnetice sireproducerea eipefilm deimagistica .
Calitatea inferioara arezolutiei geometrice inimaginea digitala
secompenseaza cuomai buna reprezentare arezolutiei de
densitate .Semnalul digital permite omai buna reprezentare a
densitatilor mici,care sunt sterse prin penetrare ,pefilmul
radiografic .
Imaginea digitala ofera inplus posibilitati depostprocesare .

ANGIOGRAFIA CUSUBSTRACTIE DIGITALA =este ometoda de
apreciere avaselor sanguine cusubstanta decontrast eliminand
toate structurile adiacente .
Computer tomografia = este o metoda imagistica prin care pe
baza coeficientului de atenuare prin absorbtie a radiatiei
Rontgen sia efectului de paralaxa produs prin rotatia unei surse
radiogene in jurul unui corp de radiografiat , se obtine o sectiune
virtuala de grosime variabila a structurilor traversate .
In esenta CT este o metoda densimetrica prin care cu ajutorul unui
calculator se transforma densitati fizice in nuante de gri,
necesare formarii unei imagini alb/negru .
Informatia imagistica se obtine in CT sub forma analoga dupa cea
fost prelucrata digital.
Orice instalatie CT este structurata in functie de cele trei
operatiuni principale necesare obtinerii informatiei vizuale
finale, sianume : achizitia , reconstructia , post -procesarea .

PRINCIPIUL TOMOGRAFIEI COMPUTERIZATE

8.Radioprotectia
aredrept obiectiv săasigure protecția persoanelor șiamediului ambiant
fațădeefectele radiațiilor ionizante
acoperă ansamblul aspectelor tehnice șidereglementare întreprinse
pentru asigurarea securității
lanivel mondial, organizația care asigură expertiza este Comisia
Internațională deProtecție Radiologică
pentru Europa, comisia EURATOM este însărcinată cureglementarea
activităților nucleare .
autoritatea națională competentă îndomeniul nuclear, care exercită
atribuțiile dereglementare, autorizare șicontrol conform legii (111/1996 )
este Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare –CNCAN

Efecte asupra sănătății
Se disting două tipuri de efecte ale radiațiilor
asupra sănătății:
Efectele stocastice
sunt asociate transformării celulelor , și nu distrugerii
lor
se traduc prin afecțiunile ( cancere, efecte genetice )
care riscă să apară cu cât doza radiațiilor a fost mai
importantă
probabilitatea de apariție a unui cancer depinde de
doza primită, iar efectele sunt de tip „totul sau
nimic” : un cancer se declanșează sau nu, dar nu
este mai mult sau mai puțin grav.

Efectele deterministe
corespund afecțiunilor care apar rapid și care se
declanșează cu certitudine pentru orice persoană
peste o doză crescută denumită prag
acest prag este de 0,3 Gray pentru expunerile
parțiale.
cu cât pragul este depășit, cu atât afecțiunile
cauzate sunt mai grave si se observa o pierdere a
capacitatii funcționale a țesutului, datorate în
principal distrugerii masive a celulelor
organismului.
efectele sunt deterministe, întrucât pot fi prezise
dacă doza de iradiere este crescută și se măsoară
gravitatea clinică a efectului.

Efecte deterministe Doza de iradiere
Sterilitate masculină temporară de la 0,15 Gy
Modificare formulă sanguină 1 2 Gy
Risc sterilitate feminină de la 2,5 Gy
Sterilitate masculină definitivă 3,5 6 Gy
Afecțiune oculară de la 5 Gy
Afecțiune gastro -intestinală 6 Gy
Afecțiune pulmonară 8 Gy
Comă, moarte de la 10 GyEfecte deterministe pentru expuneri la radiații X

Reglementarea radioprotecției
Comisia Internațională pentru Protecția Radiologică aenunțat treiprincipii
generale :
Justificarea expunerea indivizilor laradiații :beneficiul economic șisocial
trebuie săfiesuperior prejudiciilor suportate deindivid .
Optimizarea protecției :nivelul deexpunere trebuie săfiecâtmai mic
posibil ;dinpunct devedere alriscului seurmărește minimizarea acestuia
până lanivel ALARA (AsLowAsReasonably Achievable ).
Limitarea dozelor individuale :niciunindivid (operator saupacient iradiat
întâmplător) nutrebuie săfieexpus ladoze considerate „inacceptabile” .

Directiva 96/29/Euratom din 13 mai 1996 fixează „normele de
bază relative la protecția populației și a operatorilor contra
radiațiilor ionizante”.
Această directivă impune justificarea practicilor profesionale care
favorizează expunerea la radiații a operatorilor.
Se impune principiul optimizării dozelor pentru public și pentru
operatorii profesioniști.
Se propune o limitare a dozelor pentru populație ( 1 mSv/antimp de
5 ani și 5 mSv maxim pe an) și pentru operatori ( 100 mSv timp de 5
anisau 50 mSv maxim pe an).
Instaurează clasificarea lucrătorilor din domeniul nuclear (operatori)
în două categorii, A și B .
În plus, directiva impune evaluarea riscurilor radiologice care pot
surveni.

Directiva 97/43/Euratom din 30 iuni1997 se referă la „protecția
sanitară a persoanelor contra pericolelor radiațiilor ionizante
datorită expunerilor din motive medicale”.
Ea completează directiva 96/29 cerând aplicarea expresă a două
principii generale, cel al justificării și cel al optimizării, în următoarele
cazuri:
Expunerea persoanelor în cadrul supravegherii profesionale.
Expunerea persoanelor în cadrul programelor de depistare
medicală.
Expunerea persoanelor în cadrul programelor de cercetare medicală
sau biologică.
Expunerea persoanelor în cadrul procedurilor medico -legale.
Expunerea pacientilor pentru radiodiagnostic

•În România, în prezent ne gasim sub incidenta Legii
nr. 111/1996, lege privind desfășurarea în siguranță a
activităților nucleare. In baza acestei legi CNCAN a
emis ordinul nr. 14/24 ianuarie 2000, pentru aprobarea
Normelor fundamentale de securitate radiologică.

Din punctul de vedere al riscului iradierii, populația se
împarte în:
Personalul de categoria A -iradiat profesional, care își
desfășoară activitatea într -un mediu în care este
susceptibil de a primi o doză efectivă mai mare decât 6
mSv.
Personalul de categoria B -iradiat neprofesional, care
suportă o expunere la radiații cu totul întâmplător.
Restul populației .

Zonele de lucru sunt clasificate după „periculozitate” și
trebuie să fie ușor identificabile după „treflele” de balizaj,
colorate corespunzător:
Zone controlate (acces reglementat) , unde există riscul
de iradiere profesională, iar expunerea poate depăși
3/10 din limita medie anuală reglementată; în plus,
operatorii sunt controlați prin dozimetrie operațională .
Zone supravegheate (acces reglementat) sunt
semnalizate prin „trefla” albastră , iar expunerea poate
depăși 1/10 din limita medie anuală reglementată;
operatorii sunt controlați prin dozimetrie pasivă .
Zone nesupravegheate .

Tip zonă Debit
echivalent
dozăCuloare
„treflă”Condiții de acces
Controlată 100 mSvh-1ROȘIE Zonă cu risc foarte
mare, acces interzis
fără acordul șefului de
zonă
Controlată 2 mSvh-1 PORTOCALIE Zonă cu risc mare
Controlată 25Svh-1 GALBENĂ Durată limitată acces
pentru operatori
categoriile A și B
Controlată 7,5 Svh-1 VERDE Durată limitată acces
pentru categoria B,
permanentă pentru
categoria A, zonă
normală de lucru
Supravegheată 2,5 Svh-1 BLEU Acces permanent
pentru toți lucrătoriiBalizajul zonelor

Mijloace de protecție
Ecrane și
ochelariPerdea de
protecțieGuleraș
pentru tiroidă

Recomandări comune pentru serviciile de
radioterapie și radiodiagnostic
Amplasarea acestor servicii sevaface înaripi izolate ale
clădirii sau înclădiri separate, departe despațiile cu
activitate permanentă .
Este avantajoasă amplasarea serviciilor laparter sau
demisol ,care oferă condiții economice deinstalare a
aparaturii șideracordare lautilități .
Camerele încare sunt amplasate instalații Röentgen ,
trebuie săfiedreptunghiulare ,iarraportul între lățime și
lungime sănudepășească 2/3.
Distanța minimă dintre focarul tubului Röentgen șicel
maiapropiat perete, trebuie săfiede1,5m.

Pentru ca radiația difuzată de bolnav în încăpere să fie
cât mai puțin împrăștiată de pereți sau de ecranele de
protecție, aparatul se va amplasa în centrul încăperii, cu
direcția tub –ecran perpendiculară pe axa lungă .
Sursa de raze X
Pacient
Plumb
Film și casetă
Rad. X utilăRad. X
împrăștiată

Filtrarea totală, permanentă, a fascicolului util de radiații
la ieșirea din cupolă este determinată de tensiunea
anodică (KV) și este cuprinsă între:
–0,5 mmAl , pentru tensiuni mai mici de 50 KV
–5 mmAl + 0,5 mmCu , pentru tensiuni peste 200 KV
(terapie profundă)
Utilizarea colimatoarelor (diafragmelor) este obligatorie
în radiodiagnostic, pentru colimarea fasciculului util de
radiații, strict pentru organul examinat.
Învelișul de protecție sau cupola tubului Röentgen
trebuie să limiteze radiația de fugă (de scurgere),
distanța de 1 m de focar, în toate direcțiile. Debitul
maxim admis este de 1 mSvh-1pentru radiodiagnostic
și de 10 mSvh-1pentru radioterapie .

Localizatoarele sunt utilizate obligatoriu în radioterapie
pentru a delimita câmpul de iradiere și distanța focar –
piele .
Toate activitățile sub acțiunea razelor Röentgen sunt
riguros temporizate.
Fotodozimetrele și stilodozimetrele , care măsoară
dozele de radiații echivalente, absorbite, sunt purtate în
mod obligatoriu de către personalul expus profesional.
Contractul de service este obligatoriu a fi încheiat, cu o
firmă autorizată CNCAN, pentru ca prin mentenanță să
se conserve parametrii proiectați de fabricant .

DOZIMETRIA
Măsurarea dozelor radiațiilor ionizante
Face parte integrantă dintre mijloacele
radioprotecției
Are drept obiectiv măsurarea radiațiilor într -un loc
sau asupra unei persoane, pentru a furniza estimații
ale dozelor.
Responsabilul cu radioprotecția trebuie să aibă la
dispoziție dozimetre pentru a evalua dozele primite
de către personal, și anume:
1.Dozimetria pasivă
2.Dozimetria operațională (activă)

Dozimetria pasivă
Este realizată grație dozimetrelor cu peliculă fotografică ,
denumite și dozifilme
Se bazează pe proprietatea radiațiilor X, Y, și
neutronice de a impresiona în mod diferit emulsia
fotografică
Dozifilmul este purtat la inaltimea pieptului;acest
amplasament este ales intrucit corespunde valorii medii
a expunerii totale a coprului .
Se pot dispune dozimetre pasive de tip „brățară” pe
mâini sau picioare pentru a măsura doza de radiații la
extremitățile corpului.

Principiul dozimetriei pasive constă în măsurarea
înnegririi globale a filmului prin compararea cu un etalon
Dozimetrele termoluminescente sunt compuse dintr -un
material care absoarbe energia radiațiilor, prin efectul
acestora se produce o schimbare latentă de stare astfel
încât după o încălzire exterioară materialul emite lumină ,
proporțională cu iradierea.
Un dozifilm integrează ansamblul dozelor primite de un
operator pe durata perioadei de utilizare.

Dozimetria operațională (activă)
Afost stabilită ca modalitate reglementată de protecție a
operatorilor din domeniul medical contra pericolelor
radiațiilor ionizante prin Directiva EURATOM 90/641 .
Criterii tehnice obligatorii pentru dozimetrele
operaționale
Dozimetrele trebuie să fie capabile să furnizeze
informații în timp real, adică doza integrată și,
eventual,debitul dozei, permițând astfel urmărirea
permanentă a expunerii; această proprietate este foarte
importantă în cazul iradierii accidentale.

Caracteristicile dozimetrelor active care trebuie luate în
considerare :
Datele furnizate de aparat
Autonomia de funcționare
Tipul detectorului
Gama energiilor măsurate
Facilitatea de calibrare
Răspunsul unghiurilor
Rezistența la șoc
Decontaminarea lejeră
Greutate și dimensiuni
Sensibilitatea la interferențe.