Notiuni de Managementul Tehnologiilor de Proces In Relatie cu Mediul

Este un concept care acoperă mai multe aspecte atașate activităților economice propriu-zise cât și ale domeniului protecției mediului:

reducerea substanțelor și deșeurilor periculoase;

un mediu mai bun de lucru;

reducerea producției de deșeuri;

poluare mai redusă la nivelul celei mai bune tehnologii;

reducerea consumului de combustibili fosili și a altor resurse naturale (apa).

Conceptul menționat pleacă de la premisa că „mai ușor și mai ieftin este să previi decât să repari după producerea daunei". Astfel este necesar ca întreaga activitate economică să se desfășoare plecând de la politica reducerii poluării la sursă. Se atinge astfel, pe de o parte optimizarea producției, iar pe de altă parte, reducerea poluării.

Analiza unei tehnologii trebuie orientată pe următoarele direcții:

evaluarea consumului de resurse (apă, energie, materii prime)

evaluarea emisiei de noxe și deșeuri adică:

impactul asupra sănătății umane;

impactul asupra mediului.

Analiza unui proces tehnologic trebuie să plece de la evidențierea tuturor relațiilor între elementele procesului industrial, conform schemei din figura:

Fig. 22 – Schema analizei procesului de management

Orice activitate umană are o gamă largă de implicații care se pot resimți în cele mai diverse domenii. În general, trebuie să se dea seama de întregul spectru de implicații, efectele indirecte putând să le depășească din punct de vedere al importanței, pe cele directe.

Astfel, o anume tehnologie produce, pe lângă efectele directe pentru care a fost concepută – proiectată, și o serie de efecte indirecte, care, la un moment dat, prin evaluarea implicațiilor, pot pune sub semnul întrebării valabilitatea tehnologiei, necesitatea studierii și evaluarea impactului unei activități umane asupra tuturor domeniilor, în special asupra mediului, este justificată.

Studiul de impact va urmări, deci, efectele ce pot fi determinate de o anume activitate sau proiect. Această analiză și analiza contextului în care va desfășura activitatea vor permite identificarea, estimarea și apoi evaluarea efectelor complexe pe care acestea le determină. Dar, rolul studiului de impact nu se oprește aici, în continuare, pe baza evaluării efectelor, se formulează o gamă largă de acțiuni și măsuri menite să contracareze efectele negative și să le dezvolte pe cele pozitive.

Datorită naturii factorilor implicate, studiul de impact nu se realizează printr-o simplă parcurgere secvențiaIă a etapelor specifice: analiză, identificare, evaluare și proiectare de acțiuni, ci printr-un proces continuu – iterativ, în care unele dintre etape se repetă în noi condiții.

Foarte importantă pentru studiul de impact este comunicarea rezultatelor obținute.

– Este evident că studiul de impact are un caracter interdisciplinar, caracter impus de analiza sistemului, necesar a fi facută prin studierea impactului asupra elementelor economice, cadrului instituțional, culturii, structurii sociale și, nu în ultimul rând, asupra mediului. Acest caracter impune un set de modele, cum să se realizeze studiul de impact, cine realizează studiile de impact. Această largă participare și apelare la diferite metode de investigare nu trebuie să afecteze unitatea studiilor și urmărirea finalității acestora.

Componentele și etapele studiilor de impact

Din primele faze ale elaborării studiilor de impact trebuie avut grijă ca acestea să evite următoarele situații:

analiza nu trebuie să fie monodisciplinară;

studiul nu trebuie să se rezume la tratarea analitică, urmărind prezentarea aspectelor funcționale în detrimentul – înțelegerii semnificației de ansamblu a caracteristicilor, care se manifestă la nivelul “întregului”;

ințelegerea relațiilor de cauzalitate care intervin în dinamica procesului de impact;

nu trebuie să se rezume la o abordare liniară, strict deterministă;

evaluarea nu trebuie să se situeze într-o singură perspectivă de interpretare, într-o viziune sectorială;

interdisciplinaritatea, tratarea de ansamblu, dialogul dintre punctele de vedere alternative, structuri cauzale, neliniare, precum și utilizarea demersului sistemic, a teoriei și metodologiei analizei sistemice, sunt tot atâtea metode ce trebuie aplicate la elaborarea studiilor de impact.

Etapele studiului de impact

Elemente ce determină posibilitatea de a realiza un studiu de impact:

costul realizării studiului de impact;

durata preliminară de realizare a studiului;

baza de date necesară;

nivelul de pregătire necesar;

complexitatea metodologiei.

Un rol important în procesul de estimare al impactului asupra mediului îl are definirea indicatorilor, a parametrilor direct observabili, numărabili sau măsurabili, care au capacitatea de a reflecta cât mai fidel efectele.

Indicatorii vor fi specifici domeniului pe care îl reflectă: economici, sociali,ecologici etc. cum ar fi:

indicatori primari în care se apreciază starea de calitate / de poluare a mediului în urma unei analize complexe ce vizează componentele mediului înconjurător (apa, aer, sol, vibrații, biodiversitate, sănătate) și care trebuie să îndeplinească niște standarde de calitate (v.legislație).

indicatori globali – obținuți prin cuantificarea indicatorilor primari la nivelul unui ecosistem

costul poluării – deosebit de greu de evaluat (costul prejudiiciilor directe și indirecte, costul economic și social al evitării prejudiciilor, costul resurselor pentru atenuarea efectului poluant, costul pentru urmărirea și controlul poluării).

Structura unui raport de evaluare a impactului ecologic:

Prima pagină – prezentarea organizațiilor care fac / cer raportul de evaluare și prezentarea locației studiate

Rezumatul – nu mai lung de 15 pagini, care să descrie cu acuratețe conținutul raportului. Rezumatul trebuie să conțină concluziile finale, elementele de controversă și problemele ce trebuie rezolvate, într-un limbaj nu foarte tehnic, pentru a fi accesibil și nespecialiștilor și să scoată în evidență elementele asupra cărora trebuie să decide instituțiile în drept

Borderoul – cuprinsul raportului

Scopul și necesitatea acțiunii – descrierea concisă a scopului și necesității proiectului. Variantele-diferite modalității de abordare a scopului și necesității acțiunii propuse

Consecințele ecologice ale variantelor – discuție asupra impactelor ecologice ale diferitelor variante, identificarea oricăror efecte ecologice adverse care nu pot fi evitate, în cazul implementării acțiunii. Comentariile trebuie să aibă un caracter și sectorial (pe factori de mediu sau secvențe de promovare a proiectului) și de activitate propriu-zisă și global.

Comentarii și răspunsuri la comentarii – enumerare a tuturor observațiilor sau comentariilor transmise de agențiile guvenamentale, de organizațiile publice sau private și de persoane interesate, precum și comentarii rezultate din audierea publică a proiectului.

Lista preparatorilor – numele și un rezumat al calificării profesionale al persoanelor responsabile pentru elaborarea raportului.

Tehnici de evaluare a impactului ecologic – sunt modele și tehnici de prelucrarea a datelor concret măsurate, folosite pentru elaborarea studiului de impact:

Reprezentări grafice (funcții, dependente, hărți, fotografii);

Liste de control – liste cu impact potențial estimat pentru diferitele variante analizate;

Matrice de impact – în prezent, este metoda cea mai folosită și constă în compararea diferiților factori într-o matrice în cruce. La intersecția activităților cu factori ecologici sunt cuantificate intensitatea și importanța impactului. Există matrice complexe , cum ar fi Matricea Leopold, care acoperă peste 100 de operațiuni cu impact și 88 de factori specifici condițiilor ecologice. Folosirea acestei metode permite analizarea tuturor relațiilor posibile, ceea ce face evaluarea totală mai obiectivă.

De subliniat că matricele pot evalua atât impactul direct, cât și cel indirect. De obicei, în aceste matrice se folosesc scări și metode gradate pentru diferențierea rolurilor diferitelor tipuri de activități și factori ecologici, ceea ce dă un caracter complex acestei metode.

Scheme sau grafuri-care pun în relație cauzele unui impact cu efectele lui. Aceasta nu implică doar efectele de ordinul întâi (impactul direct), ci și cele de ordinul doi sau trei (impactul indirect). Valoarea deosebită a acestei metode constă în reprezentarea grafică a rezultatelor, care poate fi uneori nu foarte complicate, deci ușor de dezbătut cu comunitatea locală sau cu autoritățile.

Procedura de obținere a acordurilor și autorizațiilor de mediu în România

Elaborarea studiilor de impact este strâns legată de obținerea acordurilor sau autorizaîiilor de mediu. În prezent, în România, procedura de obținere sau acordare a autorizației de mediu este stabilită de următoarele acte normative:

Decretul nr. 417/1995 – Promulgarea “Legea protecției mediului";

Ordinul nr. 125/1996 – emis de Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului intitulat , Procedura de reglementare a activităților economice și sociale cu impact asupra mediului înconjurător";

Ordinul nr. 278/1996 – emis de Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului intitulat ”Regulament de atestare pentru elaborarea studiilor de impact asupra mediului și a bilanțurilor de mediu “

Este necesar a fi reținute următoarele definiții:

Impact – efect direct sau indirect al unei activități umane care produce o schimbare a sensului de evoluție a stării de calitate a ecosistemelor, schimbare ce poate afecta sănătatea omului, integritatea mediului, a patrimoniului cultural sau a condițiilor socio – economice.

Studiu de impact – investigarea știintifică a efectelor complexe ce rezultă sau ar rezulta din relația unei activități existente sau care se intenționează să fie promovată, cu mediul înconjurător, în vederea recomandării măsurilor de minimalizare a efectelor negative ale acestei relații.

Bilanț de mediu – procedură de a obține informații asupra cauzelor și consecințelor efectelor negative cumulate, anterioare și anticipate, care fac parte din acțiunea de evaluare a impactului asupra mediului.

Auditul de mediu

Definiții:

AUDIT – Procedura de control a compatibilității și gestiunii unei întreprinderi și a modului de execuție a obiectivelor sale.

AUDIT DE MEDIU – Proces de determinare și examinare, implicând analize, teste și confirmări, al cărui scop este de a verifica în ce măsură o întreprindere, în ansamblu sau anumite structuri componente ale acesteia, respectă cerințele legale, locale sau naționale, de protecția mediului.

Conceptul de audit de mediu este relativ nou, putând avea numeroase interpretări. O întelegere corectă a auditului de mediu este posibil a fi realizat în măsura în care se pot sesiza similitudinile și diferențele între auditul de mediu și alte audituri la care este supusă o întreprindere ca, de exemplu:

auditul financiar;

auditul calității și siguranței producției;

auditul siguranței și sericurității lucrătorilor.

Pentru țările cu o dezvoltată activitate de protecția mediului, auditul de mediu al tuturor categoriilor de întreprinderi a devenit o componentă de bază a managementului de mediu al întreprinderii, completând astfel managementul global al acesteia.

Auditul de mediu, poate fi intern și /sau extern și trebuie aplicat la toate întreprinderile cu activitate economică și cu efecte negative asupra mediului, existând astfel preocuparea responsabililor unității pentru managementul de mediu al întreprinderii.

La nivelul Uniunii Europene, cât și în România, au fost adoptate standarde de definire a principalelor elemente legate de practica auditului de mediu:

ISO/DIS 14010: Linii directoare pentru auditul de mediu Principii generate;

ISO/DIS 14011: Linii directoare pentru auditul de mediu. Proceduri de audit;

ISO/DIS 14012: Linii directoare pentru auditul de mediu Criterii de adoptare pentru auditorii de mediu.