 Noțiuni de igienă și patologie Clasificare Sistemul nervo s și sistemul endocrin r eglează majoritatea func țiilor organismului Sistemul nervos se… [613893]

2
SISTEMUL
NERVOS
SUMARUL CAPITOLULUI
 Clasificare
 Neuronul
 Reflexul
 Măduva spinării
 Encefalul
 Sistemul nervos vegetativ
 Noțiuni de igienă și patologie

Clasificare
Sistemul nervo s și sistemul endocrin r eglează
majoritatea func țiilor organismului
Sistemul nervos se clasfică din punct de vedere:
a. funcțional :
 sistemul nervos somatic reglează activitatea
musculaturii scheletice
 sistemul nervos vegetativ reglează acti vitatea
musculaturii netede și a glandelor endocrine și
exocrine
b. topografic :
 sistemul nervos central (SNC) : format din
encefal și m ăduva spinării
 sistemul nervos periferic (SNP) : format din
nervi spinali și nervi cranieni
Neuronul
Neuronul este unitatatea morfo -funcțională a
sistemului nervos, are dimensiuni și forme diferite
Clasificare:
a. după formă :
 stelată (coarnele anterioare ale măduvei spinării)
 sferică/ovalară (ganglionii spinali)
 piramidală (zonele motorii ale scoarței cerebrale)
 fusiformă (stratul profund al scoarței cerebrale)
b. după numărul de prelungiri :
 unipolari : aspect globulos, o prelungire ( celulele
cu conuri și bastonaș din retină)
 pseudounipolari : au o singură prelungire care se divide în „T”: dendrita se distribuie la p eriferie, iar
axonul pătrunde în sistemul nervos central (ganglionul spinal)
 bipolar i: form ă rotundă, ovalară, fusiformă, două prelungiri care pornesc de la polii opuși
(ganglionul spiral Corti, ganglionul vestibular Scarpa)
 multipolari : formă stelată, piramidală, piriformă, numeroase prelungiri dendritice, un axon ( scoarța
cerebrală, coarnele anterioare ale măduvei spinării)
c. după funcție :
 receptori : prin intermediul dendritelor recepționează stimuli din mediul exte rior/ interiorul
organismului ( somatosenzitivi, viscerosenzitivi)
 intercalari (de asociație): fac legătura între neuronii senzitivi și neuronii motori
 motori: prin intermediul axonilor sunt în legătură cu or ganele efectoare (somatomotori,
visceromotori)
Neuronul este format dintr -un corp celular (pericarion) și prelungiri
Corpul celular este format din:
 neurilemă (membrana plasmatică ) delimitează neuronul și e subțire
 neuroplasmă care conține :
o organite comune: ribozomi, incluziuni pigmentare , reticul endoplasmatic , fără centrozomi
(nu se divide)
o organite specifice:
 corpii tigroizi (corpii Nissl) cu rol în metabolismul neuronal (sinteza proteinelor
neuronale) , se află în corpul ce lular și la baza dendritelor
 neurofibrilele cu rol mecanic, de susținere și în conducerea impulsului nervos, se află
în neuroplasmă și în prelungiri
 nucleul : are 1 -2 nucleoli
o este unic în celulele nervoase senzitive, de asociație și motorii
o este dublu/ mu ltiplu: celulele vegetative centrale sau periferice

Prelungirile sunt:
 dendrite le:
 sunt groase în porțiunea inițială , în ele se găsesc corpii Nissl și neurofibrile
 conduc impulsul spre corpul neuronului
 axonul : prelungire unică (lungime de 1m), groasă , care prezintă:
 axolemă (membrana axonului): rol în propagarea impulsului nervos
 axoplasmă : citoplasmă specializată, conține mit ocondrii, vezicule ale reticulului endoplasmatic și
neurofibrile
 emite colaterale perpendiculare pe direcția
sa
 în porțiunea terminală se ramfică formând
butonii terminali ce conțin vezicule cu
mediator chimic, mitocondrii și neurofibrile
 teaca de mielină : au axonii cu diametru
mai mare 2 𝜇 (fibrele postganglionare nu
au teacă de mielină)
o are rol de izolator electric,
accelerează conducerea impulsului
nervos
o este produsă de:
 oligodendrocite (o celul ă
pentru mai mulți axoni) în
SNC
 celula Schwann (o celu lă
pentru un singur axon) în
SNP
 teaca Schwann : dispusă în jurul tecii de
mielină, formată de celule Schwann (sistemul nervos perferic )
 teaca Henle : separă membrana plasmatică a celulei Schwann de țesutul conjunctiv din jur, cu rol în
permeabilitate și rezistență (sistemul nervos periferic )
Celulele gliale (nevroglia)
 au formă și demensiuni diferite, prelungiri variabile
 se divid intens, nu au corpi Nissl, neurofibrile
 tipuri: celula Schwann, astrocitul, oligodendrocitul,
microglia, celulele ependimare
 rol: protecție, suport, trofic, fagocitar, sinteza ARN
Proprietățiile celulei nervoase (excitabilitate a și
conductibiliate a), neuronul poate genera un potențial de
acțiune (PA) care se propagă
─ apariția unui potențial de acțiune într-o zonă a
membranei neuronale determină apariția unui nou
potențial de acțiune într-o zonă vecină (într -un
punct al membranei axonale), este consecinț a
depolarizării produse de un potențial de acțiune
anterior
a. axonii amielinici: potențialul de acțiune poate să apară în orice zonă a membranei
─ propietățiile electrice ale membranei permit depolarizarea regiunii adiacente,
─ viteza este de 10m/s
b. axonii mielinici: potențialul de acțiune sare de la un nod Ranvier l a altul, conducere „saltatorie”
─ propietățiile izolatoare ale tecii de mielină fac ca potențialul de acțiune să apară la nivelul unui
nod Ranvier,
─ viteza este de 100m/s
Tipuri de sinapse
1. Sinapse chimice sunt formate din: terminație presinaptic ă (vezicule cu mediator chimic), fantă
sinaptică și celulă postsinaptică ( are receptor pentru medi atorul chimic)
 sub acțiunea impulsului nervos se eliberează cuante de mediator chimic care ajung în fanta
sinaptică unde mediatorul interacționează cu receptorii specifici de pe membrana postsinaptică
(conducere unidirecțională)

 depolarizarea postsinaptică este numită p otențialul postsinaptic excitator ( dacă este vorba de un
neuron postsinaptic) sau p otențial terminal de placă ( dacă este vorba despre o fibră musculară
striată)
 acest pote nțial nu trebuie confundat cu potențialul de acțiune
 oboseala transmiterii sinaptice: mecanism de protecție împotriva suprastimulării prin epuizarea
depozitelor de neurotransmițător (mediator chimic)
 medicamentele: scad excitabiliata tea sinapselor ( anestezicele), cresc excitabilitatea (cofeina)
 localizare : placa motorie (joncțiunea neuromusculară), sistemul nervos vegetativ , aproape toate
sinapsele SNC
2. Sinapse electrice apar între două celule de aceleași dimensiuni alipite în zonele lor de rezistență
electrică minimă
 localizare: miocard, mușchi neted, anumi te regiuni din creier
Reflexul
Actul reflex este reacția de răspuns a centrului nervos la stimularea unei zone receptoare, este
mecanismul fundamental de funcț ionare a sistemului nervos central
Arcul reflex este baza anatomică a actului reflex
Are 5 componente anatomice:
1. Receptorul (R) este o structură excitabilă , răspunde la stimuli prin variații de potențial gradate
proporțional cu intensitatea stimulului.
 majoritatea sunt celule epiteliale diferențiate și specializate în celule senzoriale
 corpusculi senzitivi sunt organe pluricelulare alcătuite din celule, fibre conjunctive și terminații
nervoase dendritice
 terminații butonate ale dendritelor (neuronul receptorului olfactiv, receptorii dureroși)
 la nivelul lui are loc transformarea energiei stimulului în impuls nervos
Clasificare:
a. proveniența stimululu i:
 exteroreceptori : stimuli din afara organismului
 interoreceptori (visceroreceptori): stimuli din interiorul organismului (baro -, chemoreceptori)
 proprioreceptori : stimuli din mușchi, tendoane , articulații, informează asupra poziției corpului și
permit controlul mișcării
b. tipul de energie :
 chemoreceptori stimuli chimici ( mugu ri gustativi, epiteliu olfactiv)
 nociceptorii stimulați de substanțe chimice eliberate din celulele distruse
 fotoreceptori stimulați de lumină (celule cu conuri și cu bastonașe din retină )
 termoreceptori răspund la variații de temperatură, sunt terminații nervoase libere
 mecanoreceptori stimulați de deformări mecanice ale membranei celulare (receptori pentru tact,
vibrații, p resiune )
c. viteza de adaptare:
 fazici: răspund cu o creștere a activității la aplicarea stimulului, receptorul olfactiv
 tonici : activitate relativ constantă pe toată durată aplicării stimulului, receptorul vizual
2. Calea aferentă (CA): receptorii vin în contact cu terminațiile dendritice ale neuronilor senzitivi:
 din ganglionul spinal
 de pe traiectul unor nervi cranieni
3. Centru nervos (CN) :
 SNC are trei nivele cu atribute specifice: măduva spinării,
nivelul subcortical, nivelul cortical
 prelucrează informațiile primit și elaborează comenzi ce
sunt transmise efectorilor
 pot fi împărțiți în două compartimente funcționale:
o senzitiv care primește informațiile de la receptori
o motor care transmite comenzile la efectori
4. Calea eferentă (CE): axonii neuronil or somatici, motori
și vegetativi: transmit comanda spre organul efector
5. Efector (E): mușchi ( neted, striat), glande (endocrine, exocrine)

Măduva spinării
Măduva spinării e ste localizată în canalul vertebral, pe care nu îl
ocupă în întregime
Limite :
 superioară: gaura occipitală, emergența primului nerv spinal (C1)
 inferioară: vertebra lombară L2
 sub L2, măduva spinării se prelungește cu conul medular , iar
aceasta cu filum terminale , deoparte și de alta a conului medular
și a filumului terminal, nervii lombari și sacrali au direcție aproape
verticală„coada de cal”
Meningele spinal sunt trei mebrane de protecție care învelesc
măduva spinării
1. Dura Mater :
 structură fibroasă, rezistentă
 separată de pereții canalului vertebral prin spațiul epidural
2. Arahnoida :
 structură conjunctivă
 separată de pia mater p rintr-un spațiu
care conține lichid cefalo -rahidian ( LCR)
3. Pia Mater :
 mebrană conjunctivo -vasculară cu rol
nutritiv
Substanța cenușie este formată din corpul
neuronilor și conține:
 comisura cenușie :
 situată în „bara transversală” a literei H
 prezintă în centru canalul ependimar
 coarnele anterioare :
 conțin dispozitivul somatomotor (conțin
neuroni ai căilor motorii )
 sunt mai late și scurte decât coarnele posterioare
 coarnele posterioare :
 conțin dispozitivul somatosenzitiv ( neuroni ai căilor senzitive care au semnificația de
deutoneuron)
 coarnele laterale :
 conțin neuroni vegetativi simpat ici preganglionari
 vizibile în regiunea cervicală inferioară , toracică, lombară superioară
 substanța reticulată :
 se află în substanța albă, între coarnele laterale și posterioare
 mai bine individualizată în regiunea cervicală
Substanța albă este dispusă sub formă de cordoane și conține:
 fibre ascendente disupse periferic
 fibre descendente dispuse spre in terior
 fibre de asociație dispuse profund , în imediate vecinătate a substanței cenușii

Nervii spinali
─ sunt 31 de perechi, conectează măduva spinării cu receptorii și efectorii
─ 8 cervicali, 12 toracali, 5 lombari, 5 sacrali
Are două rădăcini:
o rădăcina anterioară conține :
─ axonii neuronilor somatomotori (cornul anterior)
─ axonii neuronilor viscer omotori ( în jumătatea ventrală a cornului lateral)
o rădăcina posterioară conține:
─ axonii neuronilor somatosenzitivi (cornul posterior)
─ axonii neuronilor viscerosenzitivi (în jumătatea dorsală a cornului lateral)
─ prezintă pe traiectul ei gang lion spinal
Trunchiul nervului spinal
─ este mixt, conț ine fibre somatosenzitive, viscerosenzitive, somatomotorii, visceromotorii
─ după un traiect scurt de la ieșirea din canalul vertebral, se desface în ramurile sale:
o ramura ventrală : se anastomozează cu celelalte ramuri formând plexuri: cervical, toracal,
lombar, sacral
o ramura dorsală : fibre motorii și senzitive, se distribuie pielii spatelui , mușchilor jgeabului
vertebral
o ramura meningeală : fibre senzitive și vasomotorii pentru meninge
o ramura comunicantă albă : fibra preganglionară mielinică
o ramura comunicantă cenușie : fibra postganglionară amielinică

Funcția de conducere a măduvei spinării
Căile medulare ascendente (ale sensibilității)
A. SPECIFICE alcătuite din 3 neuroni:
─ protoneuron (N1): SNP, în ganglionul spinal (toate căile)
─ deutoneuron (N2): SNC
─ neuronul al III -lea (N3): talamus, diencefal, au proiecție corticală
1. Căile spino -talamice
a. căile spino -talamice anterioare conduc sensibilitata tactilă grosieră (protopatică)
R: corpusculii Meissner și discurile tactile Merkel (piele)
N1: ganglionul spinal, dendrita lungă ajunge la receptor, iar axonul pătrunde în măduva spinării
N2: cornul posterior (neuronii senzitivi)
– axonul trece în cordonul anterior opus formând fasciculul spino talamic anterior
– are un traiect ascendent, străbate măduva spinării, trunchiul cerebral și ajunge la talamus
N3: talamus, axonul se proiectează în scoarța cerebrală, aria somestezică I din lobul parietal
b. căile spino -talamice laterale conduc sensibilitatea termică și dureroasă
R: piele
N1: ganglionul spinal, dendrita lungă ajunge la receptor , iar axonul pătrunde în măduva spinării
N2: cornu l posterior (neuronii senzitivi)
-axonul trece în cordonul lateral opus formând fasciculul spino talamic lateral
-are un traiect ascendent, străbate măduva spinării, trunchiul cerebral și ajunge la talamus
N3: talamus, axonul se proiectează în scoarț a cerebrală, aria somestezică I din lobul parietal

2. Căile spinobulbare
a. calea sensibilității tactile fine (epicritice) conduc utilizează calea cordoanelor posterioare, ca și
calea sensibilității proprioceptivă conștientă
R: aceiași ca și pentru calea sensibilității tactile protopatice, dar au un câmp receptor mai mic
b. calea sensibilității kinestezice (simțul poz iției și al mișcării în spațiu) conduc sensibilitatea
proprioceptivă conștientă
R: corpusculii neurotendinoși Golgi, corpusculii Ruffini
N1: ganglionul spinal, axonul pătrunde în cordonul posterior formând fasciculul gracilis (Gall) și
fasciculul cuneat (Burdach) , (apare numai în măduva cervicală și toracală superioară)
Apoi urcă în bulb
N2: nucleii gracilis și cuneat din bulb, axonul se încurcișează în bulb formând decusația senzitivă
N3: talamus, axonul se proiectează în scoarța cerebrală, aria somestezică I din lobul parietal
3. Căile spinocerebeloase
Conduc sensibilitatea proprioceptivă de control a mișcării (proprioceptivă inconștientă)
a. căile spinocerebeloase directe (dorsale) Flechsig
b. căile spinocerebeloase încrucișate (ventrale) Gowers
R: fusuri neuromusculare
N1: ganglionul spinal, ax onul pătrunde în măduva spinării prin rădăcina posterioară în substanța
cenușie
N2: cornul posterior, iar axonul:
a. se duce în cordonul lateral de aceiași parte formând fasciculul direct
b. se duce în cordonul lateral de partea opusă formând fasciculul încrucișat
 are un traiect ascendent, străbate măduva spinării unde se comportă diferit:
a. fasciculul direct străbate numai bulbul unde prin pedunculul cerebelos inferior ajunge în
cerebel
b. fasciculul încrucișat străbate bulbul, puntea, mezencefalul unde prin pedunculul cerebelos
superior ajunge în cerebel
B. NESPECIFICE , calea sensibilității interoceptive (visceroceptive)
Viscerele ( în condiții normale) nu reacționează la stimuli mecanici, termici, chimici , deci nu pot fi
punctul de plecare a senzației dureroase
R: terminații nervoase libere și corpusculi lamelați (în pereții vaselor
N1: ganglionii spinali
N2: în măduva s pinării , axonii alcătuiesc un fascicul, care din aproape în aproape ajunge la talamus,
(cale multisinaptică )
N3: talamus, axonul are proiecție corticală difuz ă
Căile medulare descendente (ale motilității)
1. Căile piramidale (corticospinale) origini corticale diferite :
=1 000 000 fibre, din care 700 000 mielinizate
 străbat în direcția lor desc endentă toate cele 3 str aturi ale trunchiul ui cerebral (mezencefal, punte
și bulb)
 ajunse la nivelul bulbului se comportă diferit:
a. 75% se încrucișează și formează fasciculul piramidal ÎNCRUCIȘAT (corticospinal lateral) care
ajung în cordonul lateral al măduvei spinării
b. 25% NU se încrucișează și formează fasciculul piramidal DIRECT (corticospinal anterior) care
ajung în cordo nul anterior de aceiași parte a măduvei spinării , lângă fisura mediană
N1: neuron cortical , central, de comandă
N2: neuron inferior , periferic, de execuție (în măduva spinării sau în nucleii motori ai nervilor cranieni)
─ conduc motilitatea voluntară
2. Căile extrapiramidale origini corticale, subcorticale
 ajung la nucleii bazali (corpii striați) de unde pornesc fibrele striorubrice, strionigrice și
strioreticulate spre nucleii din mezencefal (nucleul roșu, substanța neagră, formațiunea reticulată)
de unde pornesc fibre rubrosp inale, nigrospinale și reticulo spinale spre măduva spinării
 din bulb , de la nucleii olivari și vestibulari pornesc fibre olivospinale și vestibulospinale spre
măduva spinării
 conduc motilitatea involuntară automată și semiautomată

Funcția reflexă a măduvei spinării
Realizată de neuroni somatici și vegetativi
A. Reflexele somatice (reflexe miotatice, nociceptive, de mers) sunt reflexe monosinaptice
1. Reflexe miotatice constau în contracția bruscă a unui mușchi ca r ăspuns la întinderea tendonului
său
 se pun în evidență lovind cu un ciocan de cauciuc tendonul unui mușchi
o tendonul lui Ahile (tendonul tricepsului sural)
o tendonul de inserție a muș chiului cvadriceps femural pe gambă
 Reflexul rotulian – extensia gambei pe c oapsă la percuția tendonului cvadricepsului femural
 Reflexul ahilian – membrul inferior e in unghi drept, gamba se sprijină pe un suport ⇒ contracția
tricepsului și extensia labei piciorului
R: propioceptori musculari: fusuri neuromusculare
N1: are o prelung ire dendritică lungă și o prelungir e axonală scurtă, pătrunde în măduva spinării prin
rădăcina posterioară și se bifurcă:
 o ramificație face sinapsă cu neuronul moto r din coarnele anterioare ale măduvei spinării
 o ramficaț ie face sinapsă cu N2 propioceptiv din coarnele posterioare de unde pleacă calea
spinocerebeloasă
CN: sinapsa dintre neuronul senzitiv și neuronul motor
CE: axonul neuronului motor
E: fibra musculară striată
 rol: menținerea tonusului muscular+poziția corpului
2. Reflexele nociceptive sunt reflexe polisinaptice
Receptor : terminații
nervoase libere , în piele
CA: prelungiri ale neuronilor
din ganglionii spinali
CN: neuronul senzitiv de
ordinul al II -lea, neuroni de
asociație, neuroni motori
(centrii polisinaptici)
CE: axonii neuronilor motori
E: mușchiul flexor care
retrage mâna sau piciorul din
fața agentului cauzator de
durere
B. Reflexele vegetative . În măduva spinării se închid reflexe de reglare a vasomotricității
(vasodilatatoare, vasoconstrictoare ), reflexe sudorale, de micțiune, reflexe pupilodilatatoare,
cardioacceleratoare , de defecație și sexuale
*Legiile lui Pfluger (broască spinală este expusă la concentrații crescânde de H 2SO4)
 Localizării (ușoară flexie a labei piciorului)
 unilateralității (flexia întregului
membru inferior)
 simetriei bilaterale (flectează ambele
membre inferioare)
 Iradierii (contracții ale tuturor
extremitățiilor)
 Generalizării (convulsii generalizate ale
musculaturii membrelor și trunchiului)
Encefalul
Este format din tru nchiul cerebral, cerebel,
diencefal, emisferele cerebrale
Trunchiul cerebral
 are 3 etaje: bulb, punte și mezencefal
 bulb și punte a sunt sediul unor reflexe
somatice și vegetative: deglutiție, lacrimal
 își au originea 10 din 12 perechi ale nervilor cranieni

Nervii cranieni
Sunt 12 perechi și se deosebesc de nerv ii spinali prin faptul că nu au 2 rădăcini și nici dispoziție
metamerică
Clasificare:
 nervi senzitivi : I, II, VIII
 nervi motori : III, IV, VI, XI, XII
 nervi micști : V, VII, IX, X și fibrele parasimpatice preganglionare cu originea în nucleii vegetativi din
trunchiul cerebral : III, VII, IX, X
I. Nervii olfactivi (senzitivi):
─ originea reală: celulele bipolare din mucoasa olfactivă , conduc informații legate de miros
II. Nervii optici (senzitivi) :
─ axonii neuronilor multipolari din retină , conduc informații legate de văz
III. Nervii oculomotori (motori):
─ originea aparentă: spațiul dintre picioarele pedunculilor cerebrali
─ oririginea reală: nucleul motor al oculomotorului din mezencefal
 fibrele motorii: mușchiul drept intern, super ior, inferior și oblic inferior și
mușchiul ridicător al pleoapei superioare
 fibrele parasimpatice: mușchiul sfincter al irisului, fibrele circulare ale mușchiului ciliar
IV. Nervii trohleari (motori):
─ originea aparentă: fața poste rioară a trunchiului cerebral
─ originea reală: nucleul nervului trohlear
 fibrele motorii: mușchiul oblic superior
V. Nervii trigemeni (micști): 3 ramuri: oftalmică , maxilară (sunt senzitive), mandibulară (mixtă,
conține fibrele senzitive+motorii)
 originea aparentă: partea anterioară a punții
 originea reală: ganglionul trigemi nal de pe traiectul nervului,
N1 este în ganglionul trigeminal, N 2 este în nucleii trigeminali din trunchiul cerebral
 fibrele motorii: mușchii masticatori
 fibrele senzitive: pielea f eței
VI. Nervii abducens (motori) :
─ originea aparentă: șanțul bulbo -pontin
─ originea reală: nucleul motor al nervului abducens din punte
 fibrele motorii: mușchiul drept extern
VII. Nervii faciali (micști):
─ originea aparentă: șanțul bulbo -pontin
─ originea reală:
o nucleul motor din punte ( fibrele motorii)
o ganglionul geniculat de pe traiectul nervului (N 1) nucleul solitar din bulb (N 2) (fibrele
senzitive)
o nucleul vegetativ lacrimal superior și salivator superior ( fibrele parasimpatice)
 fibrele motorii: mușchii mimici i
 fibrele senzitive (gustative): culeg excitații de la corpul limbii
 fibrele parasimpatice: glande lacrimale, submandibulare, sublinguale
VIII. Nervii vestibulo -cohleari (senzitivi):
─ originea aparentă: șanțul bulbo -pontin
─ originea reală: ganglionul spiral Corti (componenta cohleară) și ganglionul vestibular Scarpa
(componenta vestibulară)
IX. Nervii gloso -faringieni (micști):
─ originea aparentă: șanțul retroolivar
─ originea reală:
o nucleul ambiguu din bulb ( fibrele motorii)
o ganglionul de pe traiectul nervului (N 1) și nucleul solitar din bulb (N 2) ( fibrele senzitive)
o nucleul salivator inferior ( fibrele parasimaptice)
 fibrele motorii: mușchii faringelui
 fibrele senzitive (gustative): culeg excitații din 1/3 posterioară a limbii
 fibrele parasimpatice: glanda parotidă
X. Nervii vagi (pneumogastrici) (micști):
─ originea aparentă: șanțul retroolivar

─ originea reală:
o nucleul ambiguu din bulb ( fibrele motorii)
o ganglionul de pe traiectul nervului (N 1) și nucleul solitar din bulb ( fibrele senzitive)
o nucleul dorsal al vagului ( fibrele parasimpatice)
 fibrele motorii: mușchii laringelui și faringelui
 fibrele senzitive (gustative): baza rădăcinii limbii
 fibrele parasimpatice: organe din torace și abdomen
XI. Nervii accesori (motori) :
─ originea aparentă: șanțul retroolivar
─ originea reală:
o nucleul ambiguu (rădăcina bulbară)
o coarnele anterioare ale măduvei cervicale (rădăcina spinală)
 fibrele motorii:
o rădăcina internă: mușchii laringelui
o rădăcina externă: mușchii sternocleidomastoidieni și trapez
XII. Nervii hipogloși (motori) :
─ originea aparentă: șanțul preoolivar
─ originea reală: nucleul motor al nervului din bulb
 fibrele motorii: mușchii limbii

Cerebelul
 ocupă fosa posterioară a craniului
 situat înapoia bulbului și punții, delimitează cavitatea
ventriculului IV
 separat de emsiferele cerebrale prin cortul
cerebelului
 formă de fluture format din :
o porțiunea centrală numită vermis ,
o 2 porțiuni laterale voluminoase numite
emisferele cerebeloase
Pedunculii cerebeloși :
 leagă bulbul, puntea, mezencefalul de cerebel
 conțin fibre aferente și fibre eferente
Suprafața cerebelului este brăzdat ă de șanțuri paralele de diferite adâncimi:
 șanțuri numeroase+superficiale: delimitează foliile cerebeloase
 șanțuri mai adânci: delimitează lobulii cerebelului
 șanțuri foarte adânci (în număr de 2): delimitează lobii cerebelului :
o lobul anterior (paleocerebel)
o lobul posterior (neocerebel)
o lobul floculonodular
(arhicerebel)
La exterior , scoarța cerebeloasă (un strat
de substanță cenușie) care înconjoară
substanța albă
La interior , are aspectul unei coroane de
arbore:„ arborele vieții”, nucleii cerebelului
se află în interiorul masei de substanța albă
Extirparea cerebelului produce:
 astenie (scăderea forței voluntare)
 astazie (tulburări ale ortostatismului)
 atonie (scăderea tonusului muscular)
Diencefalul cuprinde:
o Talamusul: releu pentru toate sensibilitățiile cu excepția
sensibilității vizuale, auditive, olfactive
o Metatalamusul : releu pentru sensibilitățiile vizuale și
auditive
o Hipotalamusul : centru superior de integrare, reglare și
coordonare a principalelor funcții ale organismului:
─ metabolismul intermediar
─ termoreglare
─ ritm somn -veghe
─ secreție endocrină
─ digestia prin centrii foamei, setei, sațietăți
Emisferele cerebrale
 partea cea mai voluminoasă a SNC
 sunt legate între ele prin comisurile creierului
 în inte riorul lor conțin ventriculii I și II
 emisfera stângă mai dezvoltată la dreptaci deoarece:
o centrul vorbirii este localizat în emisfera stângă
o membrul superior drept are o activitate mai complexă
 prezintă 3 fețe: later ală, medială, inferioară

Fața laterală se observă:
─ 2 șanțuri mai adânci:
o sanțul central Rolando
o fisura laterală a lui Sylvius
Aceste șanțuri delimitează 4 lobi:
o Lobul frontal – situat înaintea șanțului central
o Lobul parietal – situat deasupra scizurii laterale
o Lobul temporal – situat sub scizura laterală
o Lobul occipital – situat în partea posterioară
─ șanțuri mai puțin adânci care împart lobii în giri
Fața medială se observă:
─ șanțul corpului calos
─ scizura calcarină (un șanț orizontal) în partea
posterioară
Fața bazală (inferioară ) începe fisura laterală Sylvius
care împarte această față într -un:
 Lob orbitar : situat anterior de fisura laterală
─ prezintă un șant cu direcție antero –
posterioară șanțul olfactiv ce adăpostește
bulbul olfactiv
─ lateral de acest șanț se află șanțurile
orbitare dispuse sub forma literei „H” ce
delimitează girii orbitari
 Lob temporo -occipital prezintă:
─ șanțul hipocampului
─ șanțul colateral
─ șanțul occipito -temporal
Se delimitează între acestea :
─ girusul hipocampic
─ girusul occipito -temporal medial
─ girusul occipito -temporal lateral
Substanța cenușie este dispusă :
─ la suprafață formând scoarța cerebrală
─ în profunzime formând nucleii bazali (corpii
striați):
o nuclei importanți ai sistemului
extrapiramidal
o dispuși deasupra și lateral de talamus
Substanța albă este formată din:
─ fibre de proiecție -unesc în ambele sensuri
scoarța cerebrală cu centrii subiacenți
─ fibre comisurale – unesc cele 2 emisfere cerebrale,
formează:
o corpul calos
o fornixul (trigonul cerebral)
o comisura albă anterioară
─ fibre de asociație -leagă regiuni din aceiași
emisferă
Scoarța cerebrală e formată din paleocortex și
neocortex
Paleocortexul (sistemul limbic) este alcătuit din 2
straturi celulare
─ ocupă o zonă restrânsă a feței mediale a
emisferelor cerebrale
─ are conexiuni întinse cu analizatorul olfactiv,
hipocampul, talamusul, epitalamusul și mai puțin
cu neocortexul
─ este sediul proceselor afectiv -emoționale, actelor de comportament instinctiv

Neocortexul este alcătuit din 6 straturi de celule
─ este sediul p roceselor psihice superioare -ANS ( activitatea nervoasă superioară)=procesele care stau
la baza gândirii, memoriei, învățării, creației (funcția psihică)
─ funcții:
o senzitive : prin segmentele corticale ale analizatorilor
o asociative : realizează percepția complexă a lumii înconjurătoare și semnificația diferitelor
senzații
o motorii : controlează întreaga activitate motorie somatică, voluntară și involuntară, principalele
structuri implicate sunt: cortexul motor, nucleii bazali (corpii str iați)
Reflexele condiționate și necondiționate
Reflexul necondiționat
─ este înnăscut
─ este caracteristic speciei ( reflexul alimentar, reflexul de apărare)
Reflexu l condiționat
─ este un răspuns învățat pe care centrii nervoși îl dau unui stimul inițial indiferent (fără importanță
biologică)
─ se închide la nivel cortical
─ se sting e dacă stimulul condițional nu este întărit din timp în timp prin cel absolut (inhibiție
corticală)
o la apariția unui semnal absolut (cu importanța biologică) animalul de experiență ră spunde printr -un
reflex necondi ționat
o la apariția unui semnal indiferent (fără importanță biologică) an imalul de experiență nu dă niciun
răspuns sau are o reacție de orientare
Pavlov:
─ a descoperit că e xcitanții indiferenți pot fi încărcați cu
semnificații noi și transformați în stimuli condiționali
prin:
o asociere : stimul absolut (hrana) cu stimul
indiferent (sonor sau luminos)
o precesiune : stimulul indiferent să preceadă
stimulu l absolut
o dominanță : animalul să fie flămând
o repetare : 10-30 de ședințe de elaborare
─ a explicat mecanismul elaborării reflexului condiționat
pe baza apariției unor conexiuni între centrii corticali
ai analizatorului vi zual și auditiv și ariile corticale vegetative stimulate de excitantul absolut
─ a arătat că la baza tuturor activitățiilor nervoase stau două procese:
o excitația : procesul nervos activ care se manifestă prin inițierea unei activității sau
amplificarea uneia preexistente
o inhibiția : procesul nervos activ care se manifestă prin diminuarea sau sistarea unei activități
anterioare
 externă : necondiționată (supraliminară – de protecție și prin inducție negativă)
determinată de stimuli din afara focarului cortical activ
 internă : condiționată (de stingere, de întârziere și de diferențiere), apare în interiorul
focarului cortical activ
o Ambele procese sunt extrem de mobile putând iradia pe o suprafață corticală sau să se
concentreze într -o zonă limitată
Termeni
Sistem nervos central (SNC) = Encefal și măduva spinării
Sistem nervos periferic (SNP) = Nervi, ganglioni și plexuri
Neuron de asociație (interneuron) = neuron multipolar localizat în întregime în SNC
Nerv = asociere de fibre nervoase înconjurate de țestul conjunctiv, poate fi sen zitiv, motor sau mixt
o nerv motor somatic: contracția mușchilor scheletici
o nerv motor vegetativ: contracția musculaturii netede, a miocardului și secreția glandulară
Ganglion = grup de corpi neuronali localizați în afara SNC
Nucleu = grup de corpi neuronali localizați în SNC
Tract = grup de fibre nervoase ce leagă diferite părți ale SNC

Sistemul nervos vegetativ
─ este format din centrii nervoși situați intranevraxial și extranevraxial (nevrax=SNC)
─ are o componentă simpatică și una parasimpatică
─ cele mai multe o rgane primesc inervație dublă și antagonică
─ cele două sisteme pot acționa:
o antagonist (reglarea diametrului pupilar)
o complementar (reglarea secreției salivare)
o cooperant (la nivelul aparatului reproducător sau în micțiune)
─ în unele organe simpaticul și parasimpaticul exercită efecte de același tip, dar diferite, cantitativ și
calitativ
─ există organe asupra căruia numai unul din sisteme are efect
Arcul reflex vegetativ
Calea aferentă este asemănătoare cu aceea de la arcul reflex somatic
Neuronul viscero -aferent are:
 originea în ganglionul spinal sau în ganglionii extranevraxiali atașați nervilor cranieni
 dendrita ajunge la receptorii din organe sau vase
 axonul pătrunde în nevrax intrând în legătură cu centrul vegetativ
Calea eferentă se deosebește fundamental de cea a reflexului somatic datorită existenței unor
ganglioni vegetativ i:
─ latero -vertebrali : în cazul sistemului nervos vegetativ simpatic
─ juxtaviscerali sau intramurali : în cazul sistemului nervos vegetativ parasimpatic
La nivelul ganglionilor are loc sinapsa între:
─ axonul neuronului vegetativ preganglionar cu teacă de mielină
─ neuronul vegetativ postganglionar, al cărui axon nu are teacă de mielină
Are doi neuroni:
─ primul are corpul în substanța cenușie medulară sau cerebrală
─ al doilea este situat într -un ganglion vegetativ
Centrii nervoși :
Sistemul simpatic : coarnele laterale ale măduvei toracale și lombare superioare
Sistemul parasimpatic :
─ nucleii parasimpatici din trunchiul cerebral
─ măduva sacrală S 2-S4 unde se află nucleul parasimpatic pelvin

Căile sistemului nervos vegetativ
Simpaticul :
─ își are are căile lui proprii reprezentate de lanțurile simpatice paravertebral e (laterovertebrale) care
sunt două lanțuri de ganglioni situate de o parte și de alta a coloanei vertebrale
─ ganglionii latero -vertebrali sunt legați de nervii spinali prin ramurile comunicante
─ sinapsa între fibra preganglionară și postganglionară are loc în ganglionii latero -vertebrali
─ fibra preganglionară scurtă, fibra postganglionară lungă
─ între fibra preganglionară și fibra postganglionară se eliberează acetilcolină
─ la capătul periferic al fibrei postganglionare se eliberează noradrenalină
─ există un număr foarte mic de fibre postganglionare care eliberează acetilcolină

Parasimpaticul :
o cranian: folosește căile unor nervi cranieni III, VII, IX, X
o sacral folosește calea nervilor pelvici
─ sinapsa între fibra preganglionară și postganglionară are loc în ganglionii juxtaviscerali sau
intramurali
─ fibra preganglionară lungă, fibra postganglionară scurtă
─ între fibra preganglionară și fibra postganglionară se eliberează acetilcolină
─ la capătul periferic al fibrei POSTganglionare se eliberează acetilcolină

Caracteristica SNV simpatic SNV parasimpatic
Originea fibrelor
preganglionare Zona toracică și lombară a MS TC și zona sacrală a MS
Localizarea ganglionilor Lanțurile paravertebrale Ganglionii terminali intramurali
sau juxtaviscerali
Distribuția fibrelor
postganglionare În întreg organismul În principal la cap și viscere
Sinapsele sistemului nervos vegetatitv
 Sinapsele adrenergice care folosesc noradrenalină (norepinefrină) și/sau adrenalină (epinefrină)
 Sinapsele colinergice care folosesc acetilcolină
Există și fibre postganglio nare care nu eliberează nici acetilcolină, nici noradrenalină , eliberând monoxid
de azot
Componenta simpatică activează organismul pentru luptă și apărare prin eliberarea de:
─ noradrenalină din fibrele postganglionare
─ adrenalină din medulosuprarenală
Componenta parasimpatică produce cel mai adesea efecte antagoniste simpaticul ui prin eliberarea de
acetilcolină din fibrele postganglionare
Inervație parasimpatică nu au următoarele organe: medulosuprarenale , glandele sudoripare , mușchii
erectori ai firului de păr și majoritatea vaselor sangvine

Noțiuni de igienă și patologie
Meningita este inflamația meningelor de la nivel spinal sau cerebral
─ poate avea multiple etiologii, bacteriene sau virale
Encefalita este o boală inflamatorie acută a creierului
 determinată de:
 prezența unor virusuri la nivelul SNC
 reacție de hipersensibilitate inițiată de un virus sau de o proteină străină organismului
 se caracterizează prin disfuncții cerebrale extinse și grave
Hemoragiile cerebrale sunt determinate de sângerare a la nivelul țesutului cerebral, în spațiile
epidural, subdural și subarahno idian
 rezultă deobicei prin ruperea unui vas ateromatos, la o persoană care suferă de HTA
 mult mai rar se pot datora ruperii unui anevrism congenital sau unei malformații congenitale
 pot să se cons tituie ca urmare unor traumatisme și sunt u rgențe medico -chirurgicale
Coma este starea clinic ă a unui pacient în care acesta nu poate fi trezit și nu răspunde la nicio
categorie de stimuli
Cauze: disfuncții ale emisferelor cerebrale, diencefalului și punții:
 traumatismele cerebrale , hemoragiile cerebrale
 afecțiuni cerebrale difuze , afecțiuni metabolice
Convulsiile sunt de două tipuri:
 izolate , nerecurente și se manifestă doar în anumite situații (boli febrile, traumatisme craniene)
 epilepsia , boală cronică, recurentă determinată de stimularea excesivă a celulei nervoase,
caracterizată prin:
o atacuri cu debut brusc , pierderea cunoștinței
o activitate motorie necontrolată și fenomene senzoriale Organul efector Efectul stimulării
SIMPATICE Efectul stimulării
PARASIMPATICE
Ochi
Iris (mușchi dilatator pupilar)
Iris (mușchi constrictor
pupilar)
Mușchi ciliar
dilatarea pupilei (midriază)
nu are efect
relaxare (vederea la distanță)
nu are efect
constricția pupilei (mioză)
contracție (vederea de
aproape)
Glande
Lacrimală
Sudoripară
Salivare
Gastrice
Intestinale
Medulosuprarenală
↓secreția
+secreția
↓secreția – secreție salivară
vâscoasă
↓secreția
nu are efect
+secreția hormonală
+secreția
+secreția la nivel palmar
↑secreția – secreție salivară
apoasă
+secreția
+secreția
nu are efect
Cord
Frecvență
Conducere
Forța de contracție
↑
↑
↑
↓
↓
nu are efect
Vase sangvine
principal vasoconstricție,
afectează majoriatea vaselor dilatație în câteva teritorii
vasculare
Plămâni
Arbore bronșic
Glande mucoase
dilatație
−secreția
constricție
+secreția
Tract gastrointestinal
Motilitate
Sfinctere
−mișcarea
+închiderea
+mișcarea
relaxează sfincterele
Pancreas − secreția exocrină +secreția exocrină
Tract urinar contracția sfincterului vezical
intern
↓debitul urinar
secreția de renină relaxează sfincterul vezical
intern
contractă detrusorul (mușchiul
vezical)
Ficat +glicogenoliză nu are efect
Splina +contracție nu are efect