Notiuni de anatomie si fiziologie CAPITOLUL II Infarctul Miocardic Acut Definitie Etiologie Fiziopatologie Anatomie patologica Tablou clinic… [630999]

Licență

Notiuni de anatomie si fiziologie CAPITOLUL II Infarctul Miocardic Acut Definitie Etiologie Fiziopatologie Anatomie patologica Tablou clinic… [630999]

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS
MOTIVATIA LUCRARII
SCURT ISTORIC AL AFECTIUNII
CAPITOLUL I
Notiuni de anatomie si fiziologie
CAPITOLUL II
Infarctul Miocardic Acut
Definitie
Etiologie
Fiziopatologie
Anatomie patologica
Tablou clinic
Forme clinice
Investigatii
Diagnostic
Diagnosticul diferential
Tratament
Tratament profilactic: igieno-dietetic, medicamentos,chirurgical
Evolutia si prognostic
Complicatii
CAPITOLUL III
1.Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientului cu IMA
2.Rolul propriu- asigura conditiile de specializare
3.Rolul asistentei medicale in examinarea clinica a pacientului
4.Supravegherea pacientului
5.Rolul asistentei medicale in alimentatia pacientului
1

6.Rolul asistentei medicale in aducarea sanitara a pacientului
7.Rolul delegat- rolul asistentei medicale in examinarea paraclinica
8.Rolul asistentei medicale in administrarea tratamentului
9.Descrierea a doua tehnici in functie de afectiune
CAPITOLUL IV
Studiu de caz I ( plan de ingrijire , foaia de temperatura si epicriza)
Studiu de caz II
Studiu de caz III
CONCLUZII
PROPUNERI SI NOUTATI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
2

MOTIVATIA LUCRARII
Lucrarea de fata am intocmit-o pe baza cunostintelor acumulate in timpul anilor de
practica si din literatura de specialitate.In perioada acestor ani am reusit sa acumulez
cunostintele necesare despre aceasta afectiune astfel fiind pus in situatia de a acorda
ingrijirile necesare unui pacient: [anonimizat].

Astfel sper ca aceasta lucrare sa imi fie de mare ajutor in profesia de asistent medical
pentru a fi apt in orice situatie de a preveni o recidiva a bolii si daca este posibil, chiar sa
ii dezvolt capacitatile fiziologice si psihologice pentru ca riscul de recidiva a bolii sa fie
cat mai scazut.

Am ales acest subiect deoarece boala este tot mai frecventa datorita conditiilor
sociale,factorilor de stres ,factorilor favorizanti si pune probleme grave asupra sanatatii
individului
Lucrarea de fata este structurata in patru capitole, primele trei teoretice, iar ultimul
capitol a luat in considerare trei studii clinice.
S-a pornit de la anatomia arborelui coronarian normal, morfopatologia si fiziopatologia
modificarilor coronariene si a miocardului in I.M.A., realizandu-se totodata si o
clasificare a tipurilor de infarct miocardic. Partea a doua a urmarit in detaliu elementele
legate de ingrijirea pacientilor cu I.M.A. In acest demers, s-a avut in vedere o serie de
aspecte privind diagnosticul clinic si diferential, simptomatologia, examenul general
precum si investigatiile, tratamentul si ingrijirile in I.M.A.
Ultimul capitol al lucrarii, cel mai extins, a avut in vedere analiza a trei studii de caz
reprezentative ale unor pacienti internati la Spitalul judetean Sfantul Ioan Cel Nou de la
Suceava in Sectia de cardiologie, avand varste si medii socio-profesionale diferite,
respectiv o tipologie si manifestare diferita a infarctului miocardic, fapt ce a necesitat
alegerea anumitor tratamente si ingrijiri specifice.
3

ISTORICUL ȘI IMPORTANȚA BOLII
Ultimele secole de civilizatie – al XIX-lea si al XX-lea – au determinat, o dată cu
destinul politic si social al planetei, si destinul genetic al omenirii. Industrializarea, aparitia
automobilului, razboiul modern, dezvoltarea societatilor capitaliste sunt doar cateva date
care aparent tin numai de istorie. Toate aceste 'evenimente' au influentat sanatatea, viata,
moartea. Cu alte cuvinte, indicii traditionali ai epidemiologiei – natalitatea, mortalitatea,
incidenta, prevalenta – reprezinta efectul a cel putin doua secole de progres.
Infarctul miocardic acut reprezintă cea mai importantă cauză de deces. În diferite
statistici decesul prin infarct reprezintă 15-20% din totalitatea deceselor.
În România, in anul 2005 , din 100 de decese, 48 s-au datorat bolilor
cardiovasculare , din care 25 au fost ca urmare a unui infarct miocardic. În aceeasi perioadă
, rata standardizată a mortalitatii prin boli cardiovasculare a fost, pentru Romania de peste
120 la 100.000 locuitori, fața de o medie de 80 pentru Europa.
În ultimii 20 ani incidenta complicatiilor aterosclerozei a scăzut constant in Europa
de vest datorită eficacității masurilor de preventie primară si secundară. Aceste măsuri sunt
aplicate incomplet sau partial in Europa de est, inclusiv Romania și ca urmare incidenta
bolilor cardiovasculare crește continuu.
Mortalitatea acută in infarct miocardic s-a redus spectaculos in ultimii 30 ani
datorită progreselor în terapia de urgentă. Utilizarea tehnicilor de reperfuzie coronariană a
redus în ultimii 10 ani mortalitatea acută în spital a infarctului de miocard sub pragul de 10
%.
Infarctul miocardic este unul din cele mai frecvente diagnostice la pacienții spitalizați în
țările industrializate, în Statele Unite se produc în fiecare an aproximativ 1,5 milioane de
infarcte miocardice. Rata mortalității prin infarct acut este de aproximativ 30%, mai mult de
jumătate din decese producându-se înainte ca individul afectat să ajungă la spital. Deși rata
mortalității după spitalizare pentru infarct miocardic a scăzut cu aproximativ 30 de procente de-a
lungul ultimelor două decade, aproximativ l din fiecare 25 de pacienți care supraviețuiesc la
spitalizarea inițială moare în primul an după infarctul miocardic. Supra viețuirea este marcat
redusă la pacienții vârstnici (peste vârsta de 65 de ani), a căror rată de mortalitate este de
20% la l lună și de 35% la l an după infarct.
Mai frecvente la bărbați, aceste afecțiuni se transmit adesea din tată în fiu. Dacă,
în parte, aceasta se poate explica prin factori de risc comuni (regim bogat în grăsimi,
sedentarism), medicina a constatat și importanța factorilor genetici.
Pronosticul pacienților cu boală coronariană a fost îmbunătățit de progresele
înregistrate în tratamentele cardiovasculare, totuși aceasta rămâne prima cauza de
mortalitate, în România decedând zilnic prin infarct miocardic 40 de oameni, potrivit
studiilor prezentate la congresul de cardiologie.
Previziunile Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) arată că boala coronariană
vă rămâne tot principala cauză de deces pentru următorii 20 de ani, reprezentând 12,2 la
sută din mortatitalitea generală, înaintea celor provocate de cancer, accidente rutiere,
HIV/SIDA și bolile hepatice. În 2010, aproape 30 la sută dintre pacienții cu insuficiență
4

coronariană prezintă risc de mortalitate de trei ori mai mare decât la cancer. Jumătate
dintre bolnavi mor la patru ani de la depistarea bolii, iar unu din patru se reinternează la
trei luni de la primul episod. Numai în Statele Unite ale Americii, la fiecare 26 de
secunde cineva suferă de un eveniment coronarian, de exemplu infarct miocardic și la
fiecare minut cineva moare din această cauză. În România, datele statistice arată că la
sfârșitul anului 2006 erau înregistrați aproape un milion de pacienți cu boală coronariană
ischemică. În Statele Unite se produc în fiecare an aproximativ 1,5 milioane de infarcte
miocardice. În România, bolile cardiovasculare stau la baza a 63% din totalul deceselor
din țara noastră, în timp ce în Europa procentul este de 37%.
Rata mortalității prin infarct acut este de aproximativ 30%, mai mult de jumătate
din decese producându-se înainte ca individul afectat să ajungă la spital. Deși rata
mortalității după spitalizare pentru infarct miocardic a scăzut cu
aproximativ 30 de procente de-a lungul ultimelor două decenii, aproximativ l din fiecare
25 de pacienți care supraviețuiesc la spitalizarea inițială moare în primul an după
infarctul miocardic. Supraviețuirea este marcat redusă la pacienții vârstnici (peste vârsta
de 65 de ani), a căror rată de mortalitate este de 20% la o lună și de 35% la l an după
infarct.
Tromboliza este cea mai la îndemână metodă de reperfuzie miocardică în multe
centre medicale unde angiografia nu este la îndemână și se inițiază în termen optim de 6
ore (maxim 12 ore) de la debutul durerii. Se poate începe chiar și din faza pre-spital, dar
este preferată administrarea în spital, unde sunt la îndemână metode de intervenție de
urgență.
Angioplastia este o metodă de tratament în cazul infarctului, fiind în proporție de
95% eficientă. România beneficiază doar de un sfert de angiografe pe cap de locuitor.
Anual, 13.000 de cetățeni români suferă un infarct, rata mortalității atingând cote
îngrijorătoare.
5

CAPITOLUL I
Notiuni de anatomie si fiziologie a
aparatului
Cardiovascular
6

NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE
Inima – este un organ situat în mediastin, orientat cu vârful la stânga în jos și
înainte, cu baza în sus la dreapta și înapoi. Din punct de vedere anatomic și fiziologic se
deosebește inima dreaptă (atriul și ventricul drept) și inima stângă (atriul și ventricul
stâng).
Inima stângă este alcătuită din atriul și ventriculul stâng, separate prin orificiul
atrioventricular. Atriul stâng primește sânge arterial, care vine din plămân prin cele patru
vene pulmonare. Orificiul atrioventricular stâng sau mitral este prevăzut cu doua valve
care îl închid în timpul sistolei și îl lasă deschis în timpul diastolei. Vetriculul stâng
primește în diastolă sângele care vine din atriul stâng iar în sistolă îl evacuează în artera
aortă prin orificiul aortic, prevăzut cu trei valve de aspect semilunar (valvula sigmoidă
aortică). Orificiul mitral și cel aortic constituie sediul de elecție al cardiopatiilor
reumatismale (stenoza mitrală și insuficiența aortică).
Inima dreaptă este alcătuită din atriul și ventriculul drept, separate prin orificiul
atrioventricular drept.
Atriul drept primește sânge venos din marea circulație, prin orificiile venei cave
7

superioare și ale venei cave inferioare.
Artera pulmonara
Acest trunchi arterial voluminos conduce sangele de la inima la plaman. Artera
pulmonara porneste din ventriculul drept, de care este separata prin valvula pulmonara.
Ea se indreapta in sus, apoi se separa sub arcul aortic in doua ramuri: artera pulmonara
dreapta, mai lunga e mai mare (are trei ramuri lobare), si artera pulmonara stanga (cu
doua ramuri lobare).
8

Vena pulmonara
In numar de 4 (cate doua de fiecare parte), venele pulmonare se deschid in
auriculul stang, in care aduc sangele oxigenat in plaman.
Camerele inimii
Inima umana are patru camere. Cele doua camere superioare, atriul (auriculul)
drept si stang, sunt camerele de primire a sangelui.Acestea colecteaza sangele adus de
vene. Camerele inferioare ale inimii, ventriculul stang si drept, au rolul unor pompe
puternice. Ele imping sangele prin artere, de la inima catre corp.

Atriul drept
9

Primeste singe neoxigenat din organism de la cele doua vene cave; acest singe ,
trece prin atriul drept si prin valva tricuspida in ventriculul drept si pe urma prin artera
pulmonara ajunge la plamini unde va fi oxigenat;
Ventriculul drept

Are o structura mai trabeculata , comparativ cu cel sting si nu are acceaiasi forta de
contractie; de la nivelul sau pleaca artera pulmonara;
Atriul stang
In el se varsa cele patru vene pulmonare si este despartit de ventriculul sting prin
valva mitrala; singele oxigenat care vine de la plamin, trece prin atriul sting si valva
mitrala in ventriculul sting;
10

Ventriculul stang
Este cea mai importanta structura din punct de vedere al functiei de pompa a
inimii; miocardul sau muschiul inimii, este cel care prin forta sa de contractie expulzeaza
singele din ventriculul in aorta , in timpul sitolei;
Muschii papilari
Sunt muschii de la nivelul valvelor cardiace; au rol in inchiderea si deschiderea
valvulara.
Cordaje tendinoase

Pe marginile si suprafetele inferioare ale valvelor tricuspida si mitrala se insereaza
numeroase structuri tendinoase subtiri de colagen cordajele tendinoase – care au traseu
descendent catre muschii papilari, care se proiecteaza de pe peretii muscuÂ lari in
cavitatea ventriculara.
Aceste cordaje actioneaza ca niste cabluri de ancorare a valvelor si impieÂ dica
11

cuspidele sa se deschida sau sa bombeze in interior ca o umbrela, din cauza presiunii
crescute pe care o are sangele in cursul contractiei ventricuÂ lare. Cordajele atasate pe
cuspide inveÂcinate actioneaza si in scopul mentinerii acestor cuspide strans legate una
de alta in cursul contractiei ventriculare, astfel incat sangele sa nu poata regurÂ gita
printre ele, cand sunt inchise.
Valvele

Valva tricuspida
12

Face legatura intre atriul drept si ventriculul drept; este formata dintr-o foita
septala, anterioara si posterioara . Se deschide pentru a permite sangelui oxigenat colectat
in atriul drept sa curga in ventriculul drept. fortandu-l pentru a iesi prin valva pulmonara
in artera pulmonara.
Complexul valvular tricuspidian cuprinde orificiul atrioventricular tricuspidian si
inelul sau fibros, foitele valvulare sau cuspele, cordajele tendinoase si muschii papilari.
Inelul valvular tricuspidian include:
a) o linie arcuita in dreptul partii membranoase a septului,
b) latura dinspre valva tricuspida a trigonului fibros drept,
c) cele doua fila coronaria, care reprezinta doua extensii fibroase, una anterioara si una
posterioara, ce pornesc de la trigonul fibros drept, si
d) o banda de tesut conjuncticare completeaza circumferinta inelului valvular intre
varfurile celor doua fila.
Trebuie mentionat aici ca endocardul valvular se desprinde uneori la distanta de
acest inel fibros valvular de pe stratul colagenos central al foitelor valvulare. Astfel,
inelul fibros nu va corespunde pe de-a intregul cu linia de inflexiune endocard atrial –
endocard valvular.
Foitele valvulare tricuspidiene, de regula trei la numar, sunt: septala, anterioara si
posterioara, corespunzand celor trei laturi ale orificiului atrioven-tricular. Fiecare foita
este o dedublare de endoteliu care cuprinde in interior o lamina fibrosa colage-noasa care
se continua la baza cu inelul fibros iar catre marginea libera cu fascicule divergente din
cordajele tendinoase
Valva mitrala
Face legatura intre atriu si ventriculul sting; este formata din vala anterioara si
posterioara, cordaje tendinoase si muschii papilari prin care se insera la nivelul
miocardului . Se deschide pentru a permite sangelui oxigenat colectate in atriul stang sa
curga in ventriculul stang. fortandu-l sa iasa prin valva aortica in aorta.
Structura aparatului valvular mitral este in multe privinte similara cu cea
tricuspidiana. Descriem si la acest nivel orificiul atrioventricular mitral cu inelul sau
fibros, foitele (cuspele), cordajele tendinoase si muschii papilari. Inelul fibros mitral este
13

format din elemente conjunctive dense de consistenta diferita care sunt in continuitate cu
laminae fibrosae ale cuspelor valvulare mitrale.
Clasic valva mitrala este descrisa ca avand doua cuspe (anterioara si posterioara),
separate prin comisuri, in realitate este vorba despre o membrana continua atasata la
inelul fibros. Marginea sa libera prezinta numeroase indentatii, dintre care doua sunt mai
adanci si primesc cordaje tendinoase caracteristice, penate. Varfurile celor doi muschi
papilari indica aceste indentatii. Ele sunt comisurile antero-laterala si posteromediala ).
Cuspa anterioara este mai mare, semicirculara sau triunghiulara, cu indentatii
marginale putine sau deloc. Prin pozitia si mobilitatea sa, fiind situata in mod critic intre
conul de influx si cel de eflux al ventriculului stang aceasta cuspa a fost denumita si
"tamponul aortic\" . Astfel, in timpul umplerii ventriculare pasive si al sistolei atriale, fata
sa atriala neteda directioneaza fluxul sangvin spre varful trabeculat al ventriculului stang.
Dupa inceputul sistolei ventriculare si inchiderea valvei mitrale, partea clara (neteda) a
fetei ventriculare a cuspei anterioare se continua cu cortina subaortica. in acest mod,
aceasta cuspa formeaza impreauna cu restul de perete fibros al vestibulului subvalvu-lar
aortic partea terminala a conului de ejectie a ventriculului stang.
Cuspa posterioara (ventriculara, murala sau postero-laterala) este mai mica, dar are
o insertie anulara mai intinsa (pe aproximatidoua treimi din inelul fibros).
Majoritatea cordajelor tendinoase ale valvei mitrale isi au originea pe cei doi
muschi papilari puternici ai ventriculului stang. Acestia sunt papilarul antero-lateral si cel
postero-medial. Fiecare cuspa primeste cordaje de la ambii muschi papilari.
Valva pulmonara
Este originea arterei pulmonare, care duce singele neoxigenat la inima; se bifurca
in artera pulmonara stinga si dreapta, care se distrbuie celor doi plamini.
Valva pulmonara, valva de ejectie a ventriculului drept, continua infundibulul
ventricular. Ea este situata la oarecare distanta de celelalte trei valve cardiace si antero-
superior de ele. ul sau priveste superior, spre stanga si usor posterior.
Are trei cuspe (sau valvule) semilunare care se insera prin baze convexe pe o
ingrosare fibroasa din peretele trunchiului pulmonar. Marginile libere ale cuspelor
proemina in lumenul vascular. Fiecare cuspa este o plica endocardica in interiorul careia
14

se gaseste o lamina fibrosa. Central la nivelul fiecarei margini libere se gaseste o
ingrosare cola-gena numita nodulus (Arantii). De-o parte si de alta a nodulului se gasesc
lunulele, unde stratul de colagen este mult subtiat .
La nivelul cuspelor semilunare peretele arterial pulmonar prezinta trei sinusuri
(Valsalva), al caror perete este mai subtire decat restul peretelui arterial pulmonar. Este
foarte important ca inchiderea si deschiderea valvei pulmonare sunt extrem de
asemanatoare cu cele ale valvei aortice.
Valva aortica

Se afla la nivelul ventriculului sting si reprezinta originea principalului vas de singe
al inimii, din care iau nastere toate celelalte vase importante din organism; este alcatuita
din trei cuspe: dreapta, stinga, noncoronariana;
Valva aortica are in mod normal trei cuspe. Ea are o structura similara cu a valvei
pulmonare, dar o constructie mai solida. Cele trei componente esentiale sunt scheletul
fibros solid, cuspele (foitele) valvulare fine si sinusurile Valsalva. Aceste trei elemente
formeaza trei structuri cupuliforme care constituie intregul mecanism valvular. Cuspele
valvulare fine sunt plici de endocard care contin in interior laminae fibrosae cu o
rezistenta deosebita, data in special de distributia fibrelor colagene, in straturi circulare si
radiare alternative . Cuspele au o structura similara cu cele ale valvei pulmonare, dar mai
solida. Ocazional lunulele sunt fenestrate in apropierea comisurilor . Lunulele formeaza
aria de coaptatie din timpul inchiderii valvulare.
15

Sinusurile aortice (Valsalva) sunt mai proeminente decat cele pulmonare. Ele
reprezinta dilatatii ale peretelui arterial deasupra fiecarei cuspe. Limita superioara a
sinusurilor depaseste marginea libera a cuspelor valvulare. Dinspre lumen aceasta limita
formeaza proeminenta supravaivulara. Arterele coronare se deschid de regula din aorta in
apropierea acestei proeminente. La jumatatea sinusurilor aorti-ce grosimea peretelui
arterial este de aproximatidoua ori mai mica decat a peretelui aortic obisnuit, iar
diametrul vascular este de aproximatidoua ori mai mare.
Vascularizatia inimii
Inima primeste sangele nutritiv prin doua artere coronariene, artera coronara stanga si
artera coronara dreapta.
Artera coronara stanga vascularizeaza prin ramurile ei cea mai mare parte a peretelui
inimii stangi, cea mai mare parte a septului interventricular si o mica parte din peretele
ventriculului drept.
Artera coronara dreapta vascularizeaza cea mai mare parte a peretelui inimii drepte, o
parte a septului interventricular si o mica parte din ventriculul stang.
Din capilarele care iriga inima se formeaza venele coronare care duc sangele in atriul
drept. Prin venele coronare, sinusul coronar corecteaza cea mai mare parte a sangelui care
circula prin inima.
16

Vascularizatia inimii este completata de numeroase vase limfatice si ganglioni limfatici.
CAPITOLUL II
Infarctul miocardic acut
17

Definitie
Infarctul miocardic acut este denumirea data necrozei zonale a muschiului cardiac
datorita inschemiei acute a teritoriului respectiv. In caz de supravietuire a episodului
acut, necroza este inlocuita in urmatoarele cateva saptamani de o cicatrice fribroasa.
Etiologie
A.Factori determinanti
In 90-95% din cazuri etiologia IMA este reprezentata de ateroscleroza
coronariana.
5-6% din cauze noaterosclerotice multiple,cele mai frecvente amintim:
a)boli coronariene obstructive neaterosclerotice
-arterite, lues, PAN colagenoze.
-Ingrosare parietala: amiloidoza, mucopolozaharidoze, consum de iradiere.
-Compresie extrinseca: tumori
b)Embolii coronariene: endocardita bacteriana subacuta, prolaps de valva
mitrala, embolii intraoperatorii sau intracoronarografice.
c)Traumatisme : disectie de aorta, plagi penetrante, disectie in timpul
angioplastiei si coronarografiei.
d)Anomalii congenitale coronariene
e)Tromboze coronariene: trombocitoza, coagulare intravasculara diseminata
f)Spasme coronariene
18

Pactientii cu risc crescut de a dezvolta IMA sunt cei cu angina instabila, multiplii factori
cu risc coronarian si cei cu angina Prinzmetal.
B.Factori favorizanti
Factori care cresc alura ventruculara : stres, afrot fizic, efort digestiv, consum de
droguri.
Factori care cresc contractilitatea miocardica – simpatomimetice
In timpul unor afectiuni acute severe: accident vascular cerebral, pneumonii severe la
varstnici, tromboembolii pulmonare.
In aproximativ 50% din cazuri nu se pot identifica factori precipitanti.
Incidenta maxima a IMA s-a inregistrat dimineata intre orele 5 si 10 in perioada de
hipercatecolaminemie motivata.
Fiziopatologie
Necroza cardiaca reprezinta studiul final si cel mai grav al evolutiei unei ischemii
miocardic. Fiziopatologia infarctului miocardic cuprinde majoritatea elementelor
cascadei ischemice. Particularitatile rezultand din progresia ischemiei pana la
necroza apar in special in domeniul manifestarilor mecanice si hemodinamice si
al celor electrice.
Functia sisolica si functia diastolica a cordului
Disfunctia sistolica. Tipul si gradul disfunctiei sistolice sunt variabile in primele zile si
saptamani de la infarct, urmand etapele evolutiei histologice. Tipurile elementare de
disfunctie sistolica mecanica ischemica sunt :
a)dissincronia – disocierea sincroniei de contractie intre segmentele miocardice
adiacente;
b)hipokinezia – reducerea amplitudinii conntractiei;
c)akinezia – lipsa contractiei;
d)diskinezia – expansiunea sistolica paradoxala a conturului ventricular;
Fiziopatologia modificarilor coronariene in I.M.A.
Etapele care conduc de la formarea placii la accidentul trombotic si apoi la infarctul
miocardic acut sunt:
19

– modificarea reactiilor vasomotorii dependente de endoteliu, a carei importanta este
conditionata de nivelul de colesterol, fumat si severitatea leziunilor aterosclerotice
– fragilizarea placii de aterom prin incarcarea cu lipoproteine si celule inflamatorii:
– activarea etapelor initiale de coagulare devenite explozive prin disfunctia endoteliala
in timpul ruperii placilor:
– aparitia unui defect la nivelul fibrinolizei fiziologice care nu poate sa opreasca
aparitia trombului.

Fiziopatologia modificarilor miocardului in I.M.A.
Ocluzia coronariana determina diminuarea contractilitatii miocardice si cresterea
volumului telesistolic ( disfunctie sistolica ). De asemenea, este afectata complianta
venticulara cu deplasare spre stanga a curbei diastolice presiune-volum ( disfunctie
diastolica). Aceste doua disfunctii determina cresterea presiunii de umplere ventriculara
cu aparitia simptomelor de insuficienta ventriculara stanga (I.V.S.).
Ocluzia coronariana asociaza unele forme de miocard: ischemic, necrozat, reperfuzat,
siderat, hibernant, preconditionat si miocard remodelat.
Infarctul miocardic poate fi descris pe baza mai multor criterii:
– clinice
– electrocardiograma (ECG)
– biochimice
– morfopatologice

OMS recomanda anterior definirea I.M. prin intrunirea a doua din urmatoarele criterii:
– clinic: durere toracica tipica de I.M.
– crestere enzimatica semnificativa
– ECG cu aspect tipic de I.M.
In ultima perioada, progresele in practica clinica, studiile epidemiologice,
identificarea unor noi markeri biochimici senzitivi si specifici, dezvoltarea tehnicilor
20

imagistice au permis cunoasterea precisa a I.M. Prin metodele actuale de explorare se
poate identifica la pacientii cu angina pectorala severa stabila sau instabila ca avand un
mic I.M.

Documentul de redefinire a I.M. elaborat in 1999 la conferinta expertilor ESC
(European Society of Cardiology) si ACC (American College of Cardiology), stipuleaza
ca termenul de infarct miocardic trebuie folosit impreuna cu aprecieri ale caracteristicilor
acestuia care se refera la:
– marimea infarctului (cantitatea de miocard “pierdut”)
– circumstantele de aparitie (spontan sau provocat)
– intervalul de timp intre debutul necrozei si diagnostic

Tipuri de infarct miocardic
– IMA anterior
– IMA anterolateral
– IMA inferior
– IMA posterior

IMA anterior
21

IMA anterolateral
22

IMA inferior
IMA posterior
23

Anatomie patologica
Aspectele anatomopatologice ale IMA cuprind doua domenii:
1)Obstructia coronariana si toate problemele conexe ce duc la oprirea fluxului
coronarian
2)Modificari propriu-zise morfopatologice miocardice, macroscopice si histologice.
A.D.A. prezinta trei segmente principale:
– proximal, de la bifurcatia T.C.S. pana la originea primei perforante septale;
– mijlociu, distal de prima perforanta septala si apexul cardiac;
– distal, dincolo de segmentul mijlociu pana la apex, pe care uneori in si inconjoara.
Artera coronara circumflexa (A.Cx.) incepe de la nivelul bifurcatiei sau trifucatiei
trunchiului coronarei stangi si trece prin santul atrioventricular stang. Are o lungime
medie de 90 mm si un diametru in prima treime de 3 mm.
24

Circulatia coronariana dreapta
Artera coronara dreapta (A.C.D.) are ostiumul in sinusul coronar drept, deasupra
cuspei aortice coronariene drepte si urmeaza un traiect de aproximativ 3 mm in directia
santului atrioventricular drept. A.C.D. masoara
in traiectul ei aproximativ 110 mm lungime si un diametru de 4 mm in treimea
superioara. A.C.D. prezinta trei segmente:
– orizontal-proximal, intre ostiumul coronarian drept si jumatatea distantei intre ostium
si marginala cordului;
– vertical-mijlociu, pana la marginea acuta a cordului;
– orizontal-distal, in santul atrioventricular drept posterior, de la marginala acuta a
cordului pana la originea descendentei posterioare.

Irigarea structurilor anatomice ale inimii
Artera coronara dreapta asigura vascularizatia exclusiva a atriului drept si iriga
aproape integral peretele anterior al ventriculului drept.

Artera coronara stanga iriga atriul stang atat prin ramurile sale atriale si prin cele ale
arterei circumflexe, cat si prin artera coronara dreapta.
Morfopatologia arterelor coronare in I.M.A.
Leziunile aterosclerotice complicate sunt substatul morfologic obisnuit al I.M.A. in
marea majoritate a cazurilor. U neori, I.M.A. are etiologie nonaterosclerotica. Orice
stadiu al leziunilor aterosclerotice poate evolua rapid si se poate complica. Obstructia
coronariana care conduce la I.M.A. se produce cel mai frecvent la nivelul stenozelor
coronariene subcritice decat la nivelul stenozelor semnificative.
La 40% din pacientii cu ocluzie coronariana acuta se evidentiaza existenta circulatiei
colaterale, care variaza considerabil la 1-2 saptamani dupa I.M.A
.
Morfopatologia miocardului in I.M.A.
Leziunea de infarct devine vizibilă macrosopic după 8-12 ore de la instalarea
ischemiei miocardice acute. Evoluția necrozei are loc în mod progresiv, în timpul
25

primelor 6-12 ore de la debutul ocluziei coronare, expresia sa clinică fiind durerea
persistentă sau recurentă. Cam după o săptămână de la debut infarctul apare net conturat.
Faza de cicatrizare începe din săptămâna a treia si se perfectează în circa 6 săptămâni, în
locul zonei de necroză fiind acum cicatricea fibroasă și retractilă .
ANATOMIE PATOLOGICĂ
Leziunea specifică este necroza miocardului, care apare fie în urma ocluziei acute și
complete a unei artere coronare prin tromboză, fie mai rar, datorită hemoragiei peretelui
arterei coronare sau ramolirii unei plăci de aterom.
Tromboza coronariană dă naștere la o formă de necroză de 1-2cm în diametru a
cărei localizare frecventă reprezintă ventriculul stîng și septul interventricular.
Scăderea bruscă a oxigenării miocardice determină alterări progresive ale tuturor
structurilor miocardice concomitent cu:
suprimarea metabolismului aerob
activarea metabolismului anaerob
apariția acidozei
scăderea cantității de ATP (adenozin trifosfat)
alterarea contracției miocardice.
Un interval variabil de timp (cîteva zeci de minute, mai rar ore) de la instalarea
ischemiei acute severe modificările sunt, cel puțin parțial, reversibile.
Dacă ischemia severă se prelungește, modificările devin ireversibile și apre necroza
miocardică.
Nu tot țesutul miocardic este lezat uniform. Unele zone sunt mai puțin lezate, în
timp ce altele sunt deja necrozate.
Există posibilitatea ca zonele miocardice mai puțin lezate să nu ajungă la necroză,
mai ales dacă se intervine activ. Zona subendocardică, mai predispusă și mai vulnerabilă la
ischemiere este prima care se necrozează. Zona subepicardică, mai bine irigată, este mai
susceptibilă de a fi salvată de necroza ischemică.
TOPOGRAFIE
Infarctul miocardic acut poate fi localizat:
anteroseptal
anteroapical
anterolateral
anterior întins
poateroinferior
poaterolateral
septal profund
Tablou clinic
În evoluția infactului miocardic acut se deosebesc mai multe perioade și anume:
26

perioada prodromală
perioada de debut
perioada de stare
perioada de convalescentă
1.Perioada prodromală
Precedă cu cîteva zile instalarea infactului miocardic și se caracterizează prin
accentuarea duratei și frecvenței acceselor dureroase la un vechi anginos sau prin apariția la
un bolnav fără antecedente anginoase a unor accese de angină pectorală de efort de mare
intensitate. De cele mai multe ori perioada prodromală lipsește, debutul fiind brusc, brutal,
adeseori în repaos sau somn.
2. Perioda de debut
În 50% din cazuri durerea apare brusc și brutal, în plină sănătate, fără nici o cauză
aparentă.
În 40% din cazuri apare la vechi anginoși , durerile preexistente crescînd în
intensitate, frecventă șu durată.
În 10% din cazuri apare datorită diverșilor factori stresanți declanșatori: efort fizic,
emoție puternică, masă copioasă, hemoragie severă, tahicardie paroxistică.
Semne clinice
Durerea – este simptomul principal care sugerează existența unui IMA. Este o
durere de tip anginos care de obicei este intensă, prelungită (poate dura de la mai puțin de
jumătate de oră la câteva ore) și nu cedează la nitroglicerină și determină agitația
bolnavului. Intensitatea durerii este variabilă, de la o simplă jenă până la insuportabilă. Este
expresia anoxiei miocardice.
Sediul durerii este retrosternal. Uneori durerea are sediu in epigastru, în partea
superioară a acestuia. Durerea mai poate fi localizată extratotacic în epigastru, abdomen,
brațe, antebrațe, coate, pumni. De asemenea, durerea poate iradia în epigastru, hipocondrul
drept sau stîng.
Durerea poate lipsi la diabetici datorită neuropatiei diabetice sau la vîrstnic datorită
aterosclerozei.
Durerea este însoțită de:
anxietate extremă
senzație de moarte iminentă
greață, vărsături, mai rar diaree
27

distensia abdominală, senzația de plenitudine epigastrică
tranpirații reci, adinamie, astenie, amețeli
Scăderea tensiunii arteriale – este o manifestare frecventă a IMA. Scăderea variază
de la hipotensiune ușoară până la șoc. Este expresia insuficienței de pompă, însoțită de
scăderea debitului cardiac. Sedarea bolnavului și combaterea durerii constituie unul din
principalele obiective terapeutice, pentru că anxietatea și senzația de durere cresc secreția
de catecolamine și induc reflexe hipertensive. Hipotensiunea arterială este un sindrom
clinic caracterizat prin scăderea valorilor tensionale sub 100mmHg pentru îtensiunea
sistolică și sub 65mmHg pentru cea diastolică și este însoțită de regulă de tahicardie.
Frecvent se constată hipotensiune arterială și uneori șoc cardiogen, la început
compensat caracterizat prin:
tahicardie
cianoză unghială
oligurie
mai târziu caracterizat prin:
prăbușirea tensiunii arteriale
puls slab
apatie
anurie.
Creșterea temperaturii – este a treia manifestare frecventă a IMA și apare la 12-24
ore de la apariția durerii. De regulă creșterea este moderată, în jur de 38șC, dar poate exista
uneori o stare subfebrilă sau o febră pronunțată peste 39șC. În general durează 5-10 zile.
Alte simptome care apar în perioada de debut sunt: grețuri și vărsături, apărute în
special la cei cu dureri intense, apoi palpitații, oligurie, simptome neuropsihice (anxietate,
agitație, amețeli, oboseală, etc.).
2 .Perioada de stare durează aproximativ o lună. Primele 10 zile sunt caracteristice
printr-o persistență a febrei și rareori de un angor de efort. În această perioadă persistă de
obicei o stare de astenie, hipotensiunea arterială, VSH accelerată. În următoarele 20 zile, în
cazul unei evoluții favorabile, bolnavii nu mai au nici dureri, nici febră. Persistă totuși o
mare astenie și VSH accelerată.
3. Perioada de convalescență durează aproximativ 2 luni. Bolnavul câștigă treptat
în forță fizică. În timpul convalescenței o deosebită importanță o au problemele de
readaptare.
Investigatii
In infarctul miocardic acut pot fi folosite diverse terhnici imagistice, ecografice,
radiologice, comventionale, radioizotopice, si prin rezonanta nucleara.
Electrocardiograma in infarct miocardic ECG
In cazul suspiciunii de infarct miocardic acut este esentiala efectuarea unei
electrocardiograme cat mai rapid. Diagnosticul se pune cand exista supradenivelare de
segment ST in cel putin doua derivatii concordante de cel putin 1 mm. In derivatiile
28

controlaterale pot apare subdenivelarile in oglinda. Modificarile segmentului ST le puteti
observa in imaginea de mai jos:

Markerii serici
Dupa un anumit interval de timp de la debutul ischemiei miocardice pot fi detectati in
sange markerii serici. Cei mai utilizati sunt troponinele cardiaca T si I si CK-MB
(izoenzima MB a creatin-kinazei).
Alte investigații paraclinice
Ecocardiografia a devenit o metodă curentă de evaluare a bolnavilor cu IMA. Este
utilă pentru diagnosticul pozitiv, diagnosticul complicațiilor mecanice și pentru aprecierea
funcției ventriculare stângi. Cele mai valoroase informații se obțin prin tehnicile Eco-2D și
Eco-Doppler.
Fonocardiografia este o metodă care înregistrează grafic zgomotele și suflurile
produse de inimă cu ajutorul unui microfon așezat în diferite focare de ascultație. Se
înregistrează de obicei simultan cu electrocardiograma. Fonograma normală prezintă
grupuri de vibrații care reprezintă zgomotele 1 și 2, uneori chiar și zgomotele 3 și 4.
Sfigmografia constă în înscrierea grafică a pulsului arterial, în special a celui radial.
Se poate înregistra și pulsul carotidian.
Flebografia înregistrează pulsațiile venei jugulare.
29

Cateterismul inimii este o metodă de explorare a cordului care constă în
introducerea unei sonde radioopace speciale prin sistemul vascular periferic, permițând
recoltări de sânge și înregistrări de presiuni în cavitățile inimii.
Diagnosticul infarctului miocardic acut
Diagnosticul pozitiv

Diagnosticarea infarctului miocardic se bazează pe trepiedul bine cunoscut: durere
retrosternală, modificări EKG, modificări enzimatice.
Diagnosticul clinic evidențiază:
durerea precodială sau retrosternală de origine ischemică
hipotensiunea arterială
Modificările EKG evidențiază semne de leziune:
ischemie
necroză
Modificările enzimatice:
enzime miocardice crescute.
Diagnosticul de infarct miocardic este sigur când două din cele trei elemente sunt
prezente și când durerea este tipică. Chiar dacă celelalte două elemente sunt absente.
Diagnosticul diferențial
Există o serie de afecțiuni care au o simptomatologie asemănătoare cu cea din
infarctul miocardic acut, uneori fiind greu de precizat diagnosticul cert.
Diagnosticul diferențial se face cu următoarele afectiuni:
angina pectorală
angor de tip Prinzmetal
pericardită acută
sindrom Dressler
embolia pulmonară
anevrismul disecant al aortei
ruptura spontană a esofagului
emfizemul mediastinal spontan
tahiaritmiile.

.
TRATAMENT
30

Infarctul miocardic acut reprezintă o urgență medicală, ce trebuie privită cu toată
seriozitatea, având în vedere mortalitatea importantă care o grevează. Intervenția rapidă
încă din primele momente ale debutului durerii precordiale permite limitarea zonei de
infarct și recuperarea unei cantități cât mai mari de miocard.
Tratamentul iminenței de infarct
În cazul în care a fost depistată această stare de preinfarct, trebuie luate măsuri
serioase, similare cu cele din tratamentul IMA, pentru a preveni apariția infarctului propriu-
zis. Pacientul este internat, de preferat într-o unitate de terapie intensivă coronariană și se
aplică următoarele măsuri:
repaus la pat – favorizează limitarea dimensiunilor IMA
vasodilatatoare coronariene:
Nitroglicerină sublingual
Papaverină i.m.
analgetice, la nevoie opiacee
anticoagulante
β blocanți adrenergici, cu rol în controlul durerii ischemice
oxigenoterapie
Tratamentul infarctului miocardic acut are două etape:
1.etapa prespitalicească care constă în acordarea primului
ajoutor și a asistenței medicale la domiciliu și în timpul
transportului la spital;
2.etapa spitalicească ce constă în totalitatea metodelor de
tratament și îngrijire care se fac în spital, de obicei în unitatea
de terapie intensivă coronariană.
Obiectivele urmărite în etapa prespitalicească sunt în număr de 4:
sedarea bolnavului – se folosește frecvent Diazepam.
combaterea durerii – cu Morfină sau Mialgin s.c., evitându-se dozele mari care pot
deprima respirația și favorizează colapsul.
prevenirea morții subite prin aritmii sau blocuri. Pentru aceasta se administrează:
Atropină s.c. dacă bolnavul este bradicadic sau
Xilină i.m. dacă bolnavul este tahicardic.
În caz de stop cardio -respirator se face resuscitare.
transportul cât mai urgent la spital, cu o ambulanță dotată cu mijloace de
resuscitare.
Ca măsuri generale, pacientul este așezat pe o targă în poziție semișezând; i se scot
hainele strâmte care i-ar putea jena mișcările respiratorii; i se instalează o cale intravenoasă
de acces, iar pe timpul tranportului i se monitorizează traseul EKG, tensiunea arterială,
pulsul și respirația de către medicul și asistentul de pe ambulanță.
Obiectivele tratamentului intraspitalicesc sunt:
calmarea durerii și anxietății prin administrarea de analgetice și anxiolitice
prevenirea aritmiilor ventriculare severe prin administrare de Xilină
limitarea zonei de necroză prin administrare de nitriți, beta-blocante, oxigen, soluție
repolarizată GIK
prevenirea trombemboliilor prin administrare de anticoagulante
recanalizarea arterei trombozate prin trombolitice și angioplastie transluminală
31

mobilizarea precoce a pacientului.
Tratamentul medical
Unica terapie etiologica rațională a infarctului miocardic acut este restabilirea
urgentă a permeabilității arterei coronare afecate, cu ajtorul trombolizei sau al angioplastiei
primare cu balon și în fereastra de timp a primelor 6-12 ore, perioadă în care necroza
miocardului nu a devenit completă.
Tratamentul medical constă în administrarea de antialgice, sedative, oxigen,
antiaritmice preventiv, anticoagulante, nitriți, beta-blocante, soluție repolorizantă,
trombolitice. De asemenea se practică metode de cardiologie intervențională (angioplastie
transluminală) și metode chirurgicale de revascularizare (by-pass). Analgeticele folosite
sunt din clasa opiaceelor: morfina i.v., mialgin i.v. sau fortral i.m. pot da efecte adverse,
mai importante la morfină: depresie respiratorie, hipotensiune arterială, bradicardie, grețuri
și vărsături, constipație. Sedative care se pot folosi sunt: diazepam i.v sau i.m. Bolnavii
trebuie sedați și au nevoie de suficiente ore de somn, aceasta influețând favorabil evoluția
bolii.
Oxigenoterapia pe sondă nazală sau pe mască este utilă în primele 24 ore. Se face
cu un debit de 6-8 litri/minut și oferă protecție antiischemică miocardică.
Tratamentul cu anticoagulante are ca obiective: să prevină extinderea trobozei
coronariene și să evite formarea trombilor murali intraventriculari și a celor venoși
periferici. În urma acestui tratament scad mult complicațiile tromboembolitice ale
infarctului miocardic acut. Tratamentul cu anticoagulante se începe cu heparină, care se
administrează intravenos timp de 2-3 zile. După 24 de ore de la începutul tratamentului cu
heparină, începe administrarea de anticoagulante orale, cum ar fi Trombostop. Controlul
tratamentului cu heparină se face prin determinarea timpului de coagulare (care în cazul
unor doze eficace, dar nepericuloase, este dublu față de timpul de coagulare normal), iar
tratamentul cu anticoagulantele orale prin determinarea constantei protrombinei. Durata
tratamentului anticoagulant este de 3-4 săptămâni. În asociere cu anticoagulantele se
administreaza și antiagregante plachetare, cum ar fi de exemplu acidul acetil salicilic.
Tratamentul cu nitrați (nitroglicerină) este foarte eficient, protejând miocardul, aflat
în ischemie acută. Dintre aceste preparate, nitroglicerina administrată în perfuzie
intravenoasă, este cea mai activă. Se face timp de 48-72 ore, după care se continuă cu nitriți
administrați pe cale orală. Efectul benefic al nitriților se bazează pe reducerea muncii
inimii, prin aceasta reducând consumul miocardic de oxigen.
Betablocantele adrenergice reduc consumul de oxigen miocardic prin efectul lor
bradicardizant, de reducere a tensiunii arteriale și de deprimare a contractilității. Cele mai
folosite sunt cele beta-1-selective. (metoprolol i.v., atenolol i.v.), precum și propanolol i.v..
Soluția repolarizată (GIK = glucoză, insulină, potasiu) poate reduce zona de
necroză și preveni aritmiile. Soluția conține 100g glucoză, 80mEq clorură de potasiu si
20ui insulină la 1000 ml apă și se administrează prin perfuzie intravenoasă.
Tratamentul cu trombolitice (fibrinolitice) produce liza trombusului coronarian și
repermeabilizarea arterei coronare afectate. Cele mai folosite substanțe sunt streptokinaza
(acțiune trombolitică și anticoagulantă cu efecte antiplachetare și diminuă vâscozitatea
sanguină) și urokinaza. Pentru prevenirea retrombozării se practică angioplastia sau by-
pass-ul aorto-coronarian după ce s-a efectuat coronarografia.
Tratamentul intervențional
32

Angioplastia coronariană transluminală percutană (ACTP) este o metodă de
cardiologie intervențională introdusă în 1982. Poate fi aplicată ca măsură primară de
reperfuzie sau consecutivă trombolizei. Nu este o metodă de rutină, fiind rezervată
pacienților cu risc crescut (infarct întinse, șoc cardiogen, etc.).
Definiție: este o metodă paleativă de dilatare a arterei coronare afectată de
ateromatoză, prin fisurarea plăcii ateromatoase, cu ajutorul unui dispozitiv cateter introdus
percutanat prin artera brahială sau artera femurală.
Este o metodă mai eficientă decât tromboliza, dar nu poate fi aplicată la toți
bolnavii datorită complexității. Este însă mai simplă, mai ieftină și mai puțin traumatizantă
pentru bolnav decât intervenția chirurgicală (operația de by-pass). In IMA in 90-95% din
cazuri se obtine succes.
Avantaje:
Spitalizare pe timp scurt 2-4 zile;
Reluarea activității profesionale la 2 săptămâni după intervenție.
Contraindicații:
Obstrucția arterei coronare stangi
IRC severă
Pacient incapabil de a coopera;
Restenozări anterioare după altă angioplastie.
By-pass-ul aorto-coronarian (BPAC)
Reperfuzia chirurgicală prin by-pass aorto-coronarian se poate realiza cu caracter de
urgență sau după o temporizare de 4-5 zile de la debutul IMA, cu bolnavul stabilizat
hemodinamic și fără durere precordială. Avantajul metodei este că asigură o revascularizare
miocardică aproape completă, iar dezavantajele țin de faptul că se poate aplica unui număr
relativ limitat de bolnavi, necesitând condiții tehnice deosebite și prezintă riscul oricărei
intervenții chirurgicale.
Tratament igieno-dietetic
Măsura terapeutică principală este repausul la pat asociat cu mobilizarea precoce.
Repausul la pat reduce la minimum a muncii inimii evitând apariția unor complicații. Însă
repausul absolut la pat, timp de câteva săptămâni, crește riscul tromboemboliilor, al
constipației, al insuficienței cardiace congestive și influențează defavorabil psihicul
bolnavului. Pacientul va sta în decubit dorsal semișezand, iar dacă nu există complicații
importante poate începe să facă mișcari active încă din primele 24-48 ore, în special la
nivelul membrelor superioare, dar și la membrele inferioare. La sfârșitul primei săptămâni
bolnavul trebuie să-și asigure singur poziția in pat prin mișcări active și de asemenea să
execute singur activități precum: alimentația, spălatul pe față și dinți, etc. În următoarele 2
săptămâni se poate ridica la marginea patului și poate începe să meargă prin cameră.
Ulterior poate face exerciții de gimnastică ale membrelor superioare și inferioare, precum și
la nivelul gâtului. Când evoluția este bună, bolnavul poate fi externat în a 4-a săptămână,
cu indicația de a continua la domiciliu programul de exerciții fizice.
Un alt element important este dieta. În primele 2-3 zile sunt permise numai lichide
(dieta hidro-zaharată) cum ar fi: ceai indulcit, compoturi, sucuri de fructe, etc. împărțite în
6 mese mici. Aportul hidric și caloric este constituit din alimente semilichide (supe, pireuri,
griș au orez cu lapte, oua fierte moi) ce se adaugă treptat, în mese mici și frecvente, fără a
se depăși rația calorică de 1200 calorii/zi, ținând seama de eforturile minimale.
33

În cazul în care există semne, chiar discrete, de insuficiență cardiacă, dieta va fi
hiposodată. Ulterior, pe măsura reluării unei activitați fizice, alimentația va fi variată și mai
consistentă, dar sunt excluse alimentele greu digerabile sau cele care reprezintă factori de
risc cardiovascular (prăjeli, mezeluri, varză, carne afumată și brânzeturi grase).
De asemenea, importante sunt combaterea constipației și a retenției de urină. Efortul
de defecație este deseori periculos, putând precipita edemul pulmonar acut, embolia
polmonară și chiar oprirea inimii. De aceea acest efort trebuie diminuat prin administrarea
de laxative, regim hidric, clisme și mobilizare precoce. Facilitatea micțiunilor la bolnavii
vârstnici, prostatici se poate face prin așezarea bolnavului la marginea patului sau pe
ploscă, lânga pat. În cazuri extreme, se plasează o sondă vezicală permanentă.
Evolutie
Din punct de vedere clinic, în evoluția infarctului deosebim:
perioada prodromală
perioada de stare și
perioada de convalescență.
Perioada prodromală este prezentă numai la o parte dintre bolnavi (aproximativ 40-
60%). Simptomele din acestă perioadă sunt încadrate în tabloul clinic denumit “ iminență de
infarct” sau “stare de preinfarct”. La un vechi anginos ea se traduce prin crize anginoase
mai frecvente și mai intense, ce apar la eforturi mai mici, în repaus sau noaptea și care
cedează mai greu și incomplet la nitroglicerină. La un neanginos, perioada prodromală
constă în apariția unor accese de intensitate mare, cu durere prelungită, rezistente la terapia
uzuală, însțite uneori de extrasistole.
Perioada de debut este cea mai importantă și se desfășoară în primele 3-5 zile.
Modalitățile de debut pot fi diferite:
debutul dureros (hiperalgic) – este cea mai caracteristică formă de debut și cel mai
des întâlnită;
debutul prin insuficiență ventriculară stângă acută – se manifestă prin edem
pulmonar acut;
debutul prin stare de șoc cardiogen;
debutul prin tulburări de ritm și conducere sau debut prin trombembolii;
debut fără dureri.
Manifestările clinice cel mai frecvent întâlnite în debutul infarctului miocardic acut
sunt: durerea, scăderea tensiunii arteriale și febra.
Perioda de convalescență începe după 5-6 săptămâni și se caracterizează, din punct
de vedere anatomic, prin formarea unei cicatrice fibroase, iar din punct de vedere clinic
prin restabilirea lentă a capacității de muncă.
Prognosticul
Se poate vorbi despre un prognostic imediat și un prognostic
îndepărtat.
34

Prognosticul imediat se rezumă la primele 4-6 săptămâni de evoluție. El este
agravat de prezența următorilor factori: șoc cardiogen, insuficiența cardiacă, aritmii grave,
embolie pulmonară, febră importantă, leucocitoză mare, durere foarte intensă care cedează
doar la opiacee sau durează peste 24 ore, infarct miocardic acut anterior, hipertensiune
arterială, diabet zaharat, sedentarism.
Prognosticul îndepărtat se adresează bolnavilor care au supraviețuit, depășind 6
săptămâni de la debutul bolii. El depinde de importanța sechelelor și de riscul recidivelor.
Factorii care agravează prognosticul îndepărtat al infarctului miocardic sunt: hipertensiune
arterială, diabetul zaharat, ca și prezența semnelor de insuficiență ventriculară stângă, a
crizelor de angină pectorală, a tulburărilor de ritm și de conducere.
Complicatii
Complicațiile pot apare atât în perioada de debut, cât și în perioada de stare sau
convalescență. Sunt atât de frecvente, încât, unui cardiologi nu le mai consideră
complicații. De multe ori IMA debutează sub forma unei complicații.
Complicații precoce
Insuficiența cardiacă – principala complicație precoce, dar și tardivă. De asemenea este
cea mai frecventă cauză de deces.
Tulburări de ritm și conducere – apar foarte precoce la majoritatea infarctelor. Pot
surveni aproape toate varietățile de aritmii și blocuri, dar gravitatea lor diferă,
prognosticul cel mai defavorabil avându-l tulburările de conducere și aritmiile
ventriculare (extrasistole, tahicardii paroxistice și în special fibrilația). Prin identificarea
rapidă și tratamentul promt, reducerea mortalității prin aritmii este apreciabilă.
Șocul cardiogen – este o complicație gravă, cu mortalitate mare (80%), apărând atunci
când necroza miocardică depășește 40% din masa ventriculară stângă.
Ruptura inimii – este o complicație gravă, de obicei fatală.
Trombembolii – au scăzut ca frecventă, odată cu introducerea tratamentului anticoagulant.
Se pot manifesta ca embolii sistemice (cerebrale, intestinale, periferice, etc.), caz în care
embolusul este un tromb migrat din ventriculul stâng sau pot fi embolii pulmonare, mai
rare și apărute la un bolnav cu tromboflebită de membru inferior concomitentă sau
anterioară IMA.
35

Moartea subită – poate surveni instantaneu sau în primele 24 ore de la apariția
simptomelor. Are, de obicei, la bază o aritmie gravă și mai rar este cauzată de ruptura
inimii.
Complicatii tardive
O parte din complicațiile precoce, pot apare și tardiv: insuficiența cardiacă, aritmiile și
blocurile, dar unele complicații apar cu precădere la mai mult de o lună de la debut.
Anevrismul ventricular stâng – apare mai ales la pacienții cu IMA întins, cu HTA
importantă și care se mobilizează precoce. Diagnosticul se pune pe baza radiografiei,
ecocardiografiei, electrocardiografiei, angiografiei. Are de obicei prognostic sever, dar
dacă este diagnosticat la timp poate fi corectat chirurgical.
Sindromul post-infarct (sindrom DRESSLER) – se manifestă prin febră, durere
retrosternală, frecături pericardice, apărute la 4-6 săptămâni de la debut. Răspunde bine la
terapia cu aspirină sau alte antiinflamatorii nesteroidiene.
Sindromul umăr-mână – apare pe partea stângă și se manifestă prin durere și impotență
funcțională la nivelul umărului și mâinii. Se tratează prin corticoterapie și mobilizarea
precoce a mâinii și umărului.
36

CAPITOLUL III
Rolul asistentei medicale in ingrijirea
pacientului cu infarct miocardic acut
37

Ingrijirea bolnavilor cu infarct miocardic cere din partea asistentelor medicale un volum
mare de cunostinte profesionale, aptitudini tehnice si un nivel inalt de constiinciozitate.
Viata bolnavilor cu infarct miocardic este in pericol pentru o durata
relativ lunga de timp, cu posibilitatea instalarii unui numar mare de complicatii, foarte
grave. De aceea operativitatea asistentelor medicale bazata pe cunostinte profesionale
temeinice poate contribui in mare masura la recuperarea acestor bolnavi.
Urgenta deosebita a infarctului cere de la asistenta daca nu chiar
recunoasterea dar suspectarea infarctului in cazurile corespunzatoare si anuntarea
imediata a medicului.

Asistenta va avea grija ca alimentatia sa fie fractionata in
cantitati mici, repetate. In primele zile va administra bolnavului lichide si pireuri, date cu
lingura, cat mai incet, ceaiuri,compoturi, supe, lapte, sucuri de fructe, oua moi, pireuri de
cartofi. Mai tarziu, cand se largeste regimul alimentar, se vor evita alimentele
meteorizante sau care intarzie tranzitul intestinal.
Componentele ingrijirilor de baza
1.Respiratie
Fiecare asistenta medicala trebuie sa stie sa acorde respiratie
artificiala, sa manipuleze aspiratoarele si sa faca resuscitarea functiei
cardiace pentru salvarea vietii. Ca parte integranta a functiei mentionate,
ea trebuie sa fie capabila sa explice pacientului constructia respiratorului,
partile sale componente, principiile sale de functionare.
2.Alimentatia- ajutarea bolnavului sa manance si sa bea. Asistentele
trebuie sa fie capabile sa dea sfaturi privind greutatea unui individ in
functie de inaltime sau cerinte in privinta nevoilor alimentare si al
pregatitirii mancarii.
3. Eliminare. Asistenta medicala trebuie sa cunoasca toate caile de
eliminare, variatiile considerate normale in ceea ce priveste frecventa si
cantitatea eliminatorilor pe cale renala sau pe cale digestiva, ea trebuie sa
stie ce este ’’normal’’ in ceea ce priveste transpiratia si sudatia prin
eliminare pe cale pulmonara cat si menstruatia normala. In plus, este
important ca ea sa fie capabila sa judece functia de eliminare prin
caracterele produselor de excretie.
38

4.Functia sistemului motoric – ajutarea bolnavului de a-si pastra o
postura dezirabila in mers, sezut, culcat si sa-si modifice pozitia.
Importanta mecanicii corpului omenesc in ingrijirile de baza
(nursing) a fost recent stabilita in diverse moduri. Asistentele medicale
specializate au accentuat importanta pastrarii pozitiei prin utilizarea
metodelor propice de lucru pentru schimbarea sau ridicarea pacientului, ca
si prevenirea deformarilor la bolnavi si proasta functionare a organelor in
timpul bolii. Prevenirea escarelor la bolnavii imobilizati se va face prin
modificarea frecventa a pozitiei si prin curatenie.
5. Odihna si somnul – ajutarea bolnavului sa se odihneasca si sa
doarma.
Somnul reprezinta unul din misterele vitii. Asistenta medicala poate din
propria sa initiativa sa reduca nevoia de hipnotice si narcotice. Tot ceea ce
ea poate face este sa-i faca bolnavului ziua cat mai placuta, sa-i creasca
senzatia de bine, sa-i ajute sa se gandeasca la faptul ca ziua a decurs
normal.
6.Imbracamintea – ajutarea bolnavului in alegerea hainelor la
imbracare, dezbracare.
Ingrijirile de baza includ ajutorul dat pacientului pentru a-si alege
imbracamintea pacientului reprezinta o ’’prelungire’’ a personalizarii
acestuia. Sa invete bolnavul sa-si recapete independenta in aceasta
activitate cotidiana, aceasta reprezentand o secventa din planul de
recuperare.
7.Temperatura corpului – ajutarea bolnavului in pastrarea temperaturii
in limite normale.
39

Asistentele trebuie sa cunoasca principiile fiziologice privind
producerea si pierderea de caldura si sa fie capabila sa recurga la unul
dintre acestea, atat prin modificarea temperaturii, gradului de umiditate si
a circulatiei aerului, cat si prin sfatul ce le da sensul sporirii sau diminuarii
activitatilor bolnavului, pentru modificarea alimentatiei sau acoperirea in
functie de temperatura. Asistenta trebuie sa fie capabila sa sugereze sau sa
recurga la diferite sisteme de imbaiere,impachetare sau alte aplicatii din
care rezulta cresterea sau reducerea temperaturii corpului .
8.Igiena corporala – ajutarea bolnavului in pastrarea igienei corporale si
sa-si protejeze tegumentele.
Modul in care se prezinta o persoana reprezinta manifestarea starii sale
generale, ca si tinuta sa de altfel. Acordand imbaierea, spalat pe dinti,
periat parul, curatenia unghiilor si terminand toaleta unui bolnav, asistenta
medicala, ca si pacientul,este satisfacuta atat de aparenta modificare in
bine cat si de reducerea unor disconforturi minore. Frecventa toaletei
generale este stabilita in functie de nevoile somatice si de dorintele
bolnavului. Toaleta generala trebuie efectuata atat de frecvent incat sa-i
asigure bolnavului o infatisare curata.
9. Masuri de protectie – ajutarea bolnavului in a evita pericolele in
mediul inconjurator si a proteja alte persoane de orice pericol potential din
partea pacientului, cum ar fi infectia sau violenta.
Asistentele medicale vad in aprovizonarea, pastrarea medicamentelor si
cooperarea cu alti membri ai echipei din care face parte, modul de a
controla – stapani infectiile, spalarea mainilor, utilizarea manusilor, a
halatului, a materialelor dezinfectante sau sterile, aspecte ale protectiei
pacientului.
10. Comunicarea – ajutarea bolnavului in a comunica cu alte persoane,
in a-si exprima sentimente si nevoi.
40

Un rol mai dificil de interpretare pentru asistenta medicala este acela de a
ajuta bolnavul sa inteleaga, sa modifice conditiile care l-au facut sa se
imbolnaveasca si sa le accepte pe cele care nu pot fi schimbate. Cu cat
asistenta intelege in mai mare masura aceasta cu atat este mai capabila sa
ajute bolnavul, sa depaseasca unele defecte psihologice ale imbolnavirii
respective.
11.Religia – ajutarea bolnavului in practicarea religiei sale conform
conceptiei sale a ceea ce este drept si nedrept.
Cu cat asistenta medicala este mai informata asupra diverselor religii,
cu atat credinta este mai mare in ceea ce priveste puterea de vindecare a
acestora, cu cat viata sa spirituala este mai intensa si are o mai mare
toleranta religioasa, cu atat va fi mai sa aduca bolnavilor ajutorul si
incurajarea pe care bolnavii le asteapta de la ea.
12. Ocupatie, recuperare – ajutarea bolnavului in munca si activitati
productive. Asistenta medicala care ajuta bolnavul sa-si planifice ziua,
poate incuraja orice activitate care il intereseaza prin a-i crea conditii care
sa-l invite la o activitate productiva. Recuperarea cuprinde in definitiv
reintoarcerea bolnavului la o slujba productiva si cat perioada de
inactivitate va fi mai scurta, cu atat recuperarea va fi mai facila.
13. Activitati recreative – ajutarea bolnavului in activitati recreative.
Asistele sunt pregatite pentru a organiza pacientului programare
recreative, dar de cele mai multe ori contribuie la acest program sesizand
ceea ce ii pace bolnavului astfel incat acesta isi petrece in fiecare zi o parte
din timp cu activitati recreative.
14. Informare, educare – ajutarea bolnavului sa invete.
Responsabilitatea asistentei medicale de a da sfaturi in domeniul sanatatii
este incontestat. Ea educa prin propriul sau exemplu si prin raspunsurile ce le da
41

intrebarilor. Este obligatia sa de a educa. Ea o poate face constient sau inconstient poate
planifica aceasta activitate sau o poate face.
III.2. Rolul propriu – asigura conditiile de specializare
Asistentul medical are un rol foarte important în asigurarea unui regim de viață echilibrat și
susținerea psihică care este extrem de importantă pentru pacient.
Pentru a putea crea aceste condiții , asistentul medical îi poate oferi un confort special
atât din punct de vedere psihic cât și fizic .Pacientul internat în cadrul unui spital trebuie să
beneficieze de un climat cât se poate de prielnic.Pentru aceasta trebuie să evite gălăgia și vorbitul
pe un ton ridicat pe coridoare și în saloane .
De asemenea, salonul in care este internat pacientul trebuie sa fie spatios, luminos, cu o
temperatură medie de 20 -20 grade C, cu posibilitatea de a se efectua o aerisire .
Salonul trebuie sa fie prevazut cu un pat comod, cu somiera mobilă , usor transformabil
in tip fotolui , care să poata asigura pacientului o pozitie favorizanta pentru respiratie in timpul
crizelor de dispnee. Pozitia pacientului in pat trebuie lasată la alegerea acestuia, asistentul
medical explicadu-i care poziții ar fi mai indicate pentru starea in care se afla. Mobilizarea
pacientului la pat se va efectua numai la indicatia medicului, pacientul putand efectua miscari
simple de flexie si extensie a membrelor, de indata ce starea de sanatate permite acest lucru.
O imobilizare prelungită pe o perioadă mai mare de timp poate determina complicații
vasculare care pot genera emboli care se pot deplasa in circulatie. De aceea , pentru mobilizere
sunt premise miscari usoare, iar daca fenomenul trombotic s-a constituit mobilizarea se opreste
deoaece miscarile active sau passive pot active emboli la distanță.
Igiena pacientului se va realize prin baie partiala sau totală, la pat, cu o apa incalzita la o
temperatura de 36 – 37 oC
Regimul igieno dietetic
Organismul uman are nevoie de hrană în cantitate suficientă și de bună calitate, pentru a-și
asigura creșterea, a trăi, a-și menține starea de sănătate și homeostazie. Cantitatea și natura
alimentelor nutritive sunt în funcție de: sex, vârstă, greutate înălțime, activitatea depusă, starea
de sănătate sau de boală.
O alimentație sănătoasă trebuie să conțină trei factori necesari menținerii vieții și asigurării
tuturor funcțiilor organismului în condiții normale și patologice:
1. Lipide- au un rol energetic dar pe lângă acest rol ele intră în compoziția țesutului
nervos și a stomei eritrocitare, ca formă de deposit, ele dețin rezerve de energie a organismului și
țesuturilor prntru organele interne. Necesarul este de 1-2 grame pe kilogram/corp în 24 de ore.
2. Glucide- sunt principala sursă energetică.
-necesarul este de 4-6 grame pe kilogram corp în 24 de ore.
3. Proteine- reprezintă materia primă pentru hormoni și fermenți.
– necesarul este de 4-6 grame pe kilogram corp în 24 de ore.
4. Vitaminele- sunt importante și necesare pentru menținerea metabolismului normal al
organismului.Vitamina C-necesar 150 mg; Vitamina B1-necesar 25 mg; Vitamina B6-necesar 6
mg; Viamina PP-necesar 8 mg; Vitamina K-necesar 20 mg
5. Apa și sărurile minerale
-necesarul de apă 2500-3000 ml pe zi
-necesarul de săruri minerale în 24 de ore: Na:4 grame; K:3-4 grame; Ca-2 grame; Mg:0,15
grame; Fe:18 grame; Cl:6 grame.
42

Pentru a nu se ajunge la un dezechilibru hidromineral satisfacerea nevoii de apă și săruri
minerale trebuie să se facă în mod echilibrat.Asistentul medical are rolul de a calcula necesarul
de calorii pe 24 de ore în funcție de vârstă:
– plus 20-30 % pentru copii ; – minus 10-15 % pentru vârstnici în funcție de activitate:
în repaus 25 calorii pe kg corp în 24 de ore;
 în activitate ușoară 35-40 calorii pe kg corp în 24 de ore
în activitate medie 40-45 calorii pe kg corp în 24 de ore
 în activitate mare 45-60 calorii pe kg corp în 24 de ore.
Asistentul medical calculează rația alimentară echilibrată:
asigură echilibrul între elementele energetice și cele neenergetice;
în funcție de vârstă și activitate;
asigură echilibrul între produsele de origine animală și vegetală: 60% proteine de origine
vegetală, 40 % de origine animală; 65 % lipide de origine vegetală, 35 % de origine anoimală.
În cazul unui pacient care a suferit un infarct miocardic trebuie sa se urmeze o dieta
hipocalorică, hiposodată.
Mesele vor fi fracționate , masa de seara fiind saracă în lichide și va fi servită cu 2-3 ore înainte
ca pacientul sa se culce.
Asistentul are rolul de a se informa despre gusturile pacientului și deprinderile alimentare.Dacă
pacientul nu suportă un aliment nu se va insista pe acela, el fiind înlocuit cu un altul care să
acopere cantitatea de elemenți nutritivi pe care îi deține, tinand cont insa de recomadarile
medicului privind alimentele premise .
Se va supraveghea tranzitul intestinal , la nevoie efectuându-se clisme evacuatorii.
.
III.3. Rolul asistentei medicale in examinarea clinica a pacientului cu infarct
miocardic acut.
Electrocardiograma (EKG) reprezint ă înregistrarea grafică a rezultantei
manifestărilor bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac, cu ajutorul unor aparate foarte
sensibile numite electrocardiografe. Acestea au rolul de a amplifica manifestările electrice
de un potential redus ale miocardului și de a le înregistra. De fapt electrocardiograma
reprezintă înregistrarea grafică a diferențelor de potential electric care se stabilesc între
două regiuni unde s-au aplicat electrozii. Electrocardiografele au rolul de a capta
biocurenții cu doi electrozi plasați în două puncte diferite și ai amplifica. Ele pot funcționa
cu 1-2-3-6-8 și 12 canale ceea ce permite înregistrarea a tot atâtea conduceri în același
timp. Aparatele moderne permit înregistrarea și a altor curbe: pulsul arterial venos și
fonocardiograma.
Legatura dintre aparat și pacient se face cu ajutorul unui cablu de pacient și a
electrozilor care se fixează pe suprafața corpului la oarecare distanță de miocard.
Tehnica inregistrarii E.K.G.
Înregistrarea EKG se face în laboratorul de electrocardiografie:
43

bolnavul trebuie să fie în repaus fizic și psihic absolut; pentru EKG trebuie să se
odihnească 10-15 minute înainte, temperatura optimă a camerei 20-21șC.
poziția în decubit dorsal comod pe canapeaua de examinare; bolnavul trebuie să fie
relaxat fără să-și încordeze musculatura;
Cablul de pacient are conducte prevăzute special pentru fiecare membru marcate în
culori diferite. Astfel pentru:
brațul drept – cablul de culoare roșie
brațul stâng – cablul de culoare galbenă
gamba stângă – cablul de culoare verde
gamba dreaptă – cablul de culoare albastră sau neagră
pentru torace cablul de culoare albă marcat la extremități în culori diferite (roșu –
V1, galben – V2, verde – V3, maro – V4, negru – V5, violet – V6) pentru derivațiile
precordiale.
Electrozii sunt niște plăcuțe metalice inoxidabile de formă rotundă sau
dreptunghiulară care se fixează pe extremitățile pacientului în regiuni fără pilozitate
desupra musculaturii, iar locul se va degresa cu alcool. Electrozii se vor înveli într-un strat
de tifon îmbibat într-o soluție electrolitică (o lingură de sare la un pahar de apă sau ser
fiziologic).
Derivațiile standard sunt:
derivația I (DI) – conducerea în brațul drept la polul negativ al galvanometrului și în
cel stâng la polul pozitiv;
derivația II (D II) – conducerea în brațul drept (pol negativ) și piciorul stâng (pol
pozitiv);
derivația III (D III)- conducerea în brațul stâng (pol negativ) și piciorul stâng (pol
pozitiv);
Derivațiile unipolare ale membrelor se conectează la polul pozitiv al
galvanometrului din aparat pe rând.
44

Se deosebesc trei derivații unipolare:
conducerea unipolară a brațului drept – aVR (R – right)
conducerea unipolară a brațului stâng – aVL (L – left)
conducerea unipolară a piciorului stâng – aVF (F – foot)
Înregistrările electrozilor precordiali sunt derivații unipolare având electrozi așezați
în apropierea cordului. Convențional fiind notate V1-V6 sau marcate în culorile spectrului.
Montarea se face astfel:
V1 în spațiul 4 intercostal la marginea dreaptă a sternului
V2 în spațiul 4 intercostal la marginea stângă a sternului
V3 la mijlocul distanței V2-V4
V4 în spațiul 5 intercostal pe linia medioclaviculară
V5 în spatiul 5 intercostal pe linia axilară anterioară
V6 în spatiul 5 intercostal pe linia axilară medie.
Se mai pot înregistra derivațiile V7 în spațiul 5 intercostal pe linia axilară
posteroară si V8 în spațiul 5 intercostal în dreptul vârfului scapulei stângi.
Conducerile:
V1-V2 explorează ventriculul drept
V3-V4 septul interventricular
V5-V6 ventriculul stâng.
Electrocardiograma se înscrie grafic pe o bandă de hârtie sub forma unor succesiuni
de unde care corespund fazelor unui ciclu cardiac. Undele sunt notate convențional cu
litere: P, Q, R, S, T. Între două cicluri cardiace se înscrie linia de zero potențial. Undele de
deasupra acestei linii sunt pozitive iar cel dedesubt sunt negative.
45

Unda P și segmentul PQ reprezintă activitatea electrică atrială. Undele Q, R, S
(complexul QRS), segmentul ST și unda T reprezintă rezultanta electrică a activității
ventriculare. Unda R reprezintă sistola ventriculară, corespunde zgomotului I sistolic, iar
unda T diastola și zgomotul II.
Analiza sensului, amplitudinii, formei, duratei precum și a intervalelor dintre ele
furnizează date importante pentru diagnostic și pentru stabilirea tratamentului.
III.4. Supravecherea pacientului cu infarct miocardic acut
Asistenta medicala trebuie sa supravegheze bolnavul cu o atentie deosebita,
deoarece in cursul infarctului miocardic pot sa apara numeroase complicatii. Ea va urmari
frecventa si ritmicitatea pulsului, T.A., culoarea fetei si a tegumentelor, starea generala a
bolnavului.
Sistemul de alarma al aparaturii de monitorizare nu scade
obligatiile asistentei de a sesiza din timp prodromul sau instalarea complicatiilor: socul
cardiogen, insuficienta cardiaca globala, edemul pulmonar acut,tulburarile de ritm si de
conducere, sau oprirea inimii. La cea mai mica suspiciune, asistenta instiinteaza medicul si
indeplineste dispozitiile directe si momentane ale acestuia cu tehnicile obisnuite cunoscute.
Asistenta medicala are un rol principal in crearea pentru
bolnav a unui mediu psihologic favorabil. Ea trebuie sa inspire bolnavului incredere in
tratament si insanatosire. Trebuie evitate vizitele lungi si obositoare din partea
apartinatorilor precum si incarcarea bolnavului cu grijile familiale si ale locului de munca.
III.5. Rolul asistentei medicale in alimentatia pacientului cu infarct miocardic
acut
III.6. Rolul asistentei medicale in educatia sanitara a pacientului cu infarct
miocardic acut
Sănătatea este definită de O.M.S. ca o completă bunăstare fizică,
mentală și socială, care nu constă în absența bolii sau a infirmității” și presupune o
interacțiune dinamică și o interdependență între condiția fizică a individului, manifestările
sale mintale, reacțiile emoționale și ambianța socială în care trăiește.
Educația pentru sănătate cuprinde două funcții: funcția sanogenică si funcția
profilactică. Funcția sanogenică vizează optimizarea sănătății personale si comunitare,
împlinirea idealului de sănătate. Funcția profilactică vizează profilaxia primară, secundară
si terțiară.
Prevenirea apariției IMA (profilaxia primară) și prevenirea recidivelor (profilaxia
secundară) se face prin combaterea factorilor de risc.
Suprimarea fumatului și a hipertrigliceridemiei reprezintă o altă măsură de
profilaxie, confirmată și prin studii de angiografie. Ea se realizează prin normalizarea
ponderală și regim alimentar sărac în grăsimi saturate și dulciuri. În cazurile în care nivelul
colesterolului nu scade după aceste măsuri, se asociază și medicamente
hipocolesterolemiante.
46

Tratarea corectă a diabetului zaharat, când acesta este prezent, deoarece el are rol
aterogen prin hiperlipidemia asociată.
Tratamentul hipertensiunii arteriale are rol major atât în prevenirea IMA, cât și a
recidivelor.
Exercițiul și antrenamentul fizic, efectuate cu regularitate prin mișcare, gimnastică
și sporturi ușoare care combat sedentarismul, au rol însemnat în profilaxia secundară și
ameliorează evident prognosticul.
Alte măsuri cu efecte în prolilaxia secundară a IMA sunt administrarea de beta-
blocante, nitrați, antagoniști ai calciului și antiagregante plachetare.
Internarea în spital este un prilej de a reduce ritmul și felul de viață al bolnavului și
de anumite deprinderi dăunătoare. Regimul de viață intraspitalicesc trebuie să fie
individualizat după natura bolii și starea bolnavului; el este hotărât întotdeauna de către
medic și aplicat și supravegheat de către asistentă. Asistenta va ajuta bolnavul să-și exprime
sentimentele propri și să discute despre ele: „imaginea de sine”, relații familiale, probleme
sexuale, frică, depresie, gânduri suicidare, etc.
Bolnavul va fi informat în legatură cu boala sa, complicațiile și tratamentul acesteia.
La externare i se va exlica clar modul de administrare a medicamentelor cât și regimul de
viață și alimentația care trebuie repetate. Pacientul va intra într-un program de supaveghere
medicală care constă în efectuarea unor examene clinice și paraclinice la diferite intervale.
Reinserția familială și profesională a pacienților post-infarct este foarte importantă atât
pentru pacient cât și pentru apropiați, un rol important în acestă reinserție având sfaturile acordate
de medic și asistenta medicală.
III.7. Rolul delegat – rolul asistentei medicale in examinarea paraclinica a
pacientului cu infarct miocardic acut
Scopul reabilitării unui bolnav cu IMA este de a-l readuce la capacitatea sa fizică și
psihică anterioară îmbolnăvirii. Reabilitarea presupune recâștigarea autoîncrederii
bolnavului în posibilitățile sale fizice și psihice în vederea realizării activităților avute
anterior sau cu program redus.
Obiectivele reabilitării:
Medicale:
prevenirea morții subite;
scăderea mortalității prin infarct de miocard;
ameliorarea simptomelor: angină, dispnee;
creșterea capacității de efort.
Psihologice:
restaurarea încrederii în sine;
ameliorarea depresiei și anxietății;
adaptarea la stress;
revenirea la viața sexuală normală;
ameliorarea anxietății la partener și anturaj.
Sociale:
revenirea la lucru;
47

independența în activitățile zilnice la vârstnici.
Serviciilor de sănătate:
reducerea costurilor medicale;
externare precoce și reabilitare precoce;
scăderea medicației
diminuarea internarilor.
Reabilitarea bolnavului cu infarct miocardic acut se împarte în 3 perioade:
Faza acută: este perioada de spitalizare care dureaza 3-4 săptămâni.
după primele 3-4 zile la bolnavii fără complicații se încep mișcări gradate care
constau în mișcări pasive și active ale membrelor, schimbări de postură, repaus în fotoliu și
autoîngrijire;
dupa prima săptămînă bolnavul se va plimba în cameră și va merge la toaletă;
se vor urmări în acest timp: frecvența cardiacă și tulburările de ritm.
Perioada a-II-a: durează până la 3 luni de la debut. Programul de reabilitare se face
la domiciliu:
se recomandă mărirea progresivă a ritmului de mers și se recomandă bolnavului să
încetinească efortul dacă frecvența pulsului ajunge 120/minut.
Perioada a-III-a: începe la 3 luni de la debutul infarctului miocardic și se
urmarește creșterea capacității de efort. În acestă perioadă bolnavul se poate interna în
servicii de recuperare specializate unde supravegherea trebuie făcută sistematic la 3 luni în
primii 3-4 ani. În mediul rural bolnavul este sfătuit să-și mărească distanța de mers pe jos la
2-3 km de 2 ori/zi și prezentarea la control.
48

CAPITOLUL IV
CAZURI PRACTICE
49

Pacient A.I.
Interviu A
Identificare
a persoaneiNume și prenume: A.I
Data internării: 30.03.2007
Vârstă: 35 ani
Sex: masculin
Greutate: 65 kg
Înălțime: 1.74
Mediul
familialStarea civilă: căsătorit
Copii: doi
Relația cu copiii: bună
Frați, surori: șapte
Relația cu frații, surorile: bună
Persoane care pot fi anunțate: soția
Adresa, telefon: jud. Suceava
Mediu
profesionalProfesie: X
Loc de muncă: X
Mediul
socialNaționalitate: română
Religie: ortodoxă
Relații cu exteriorul: a primit vizite din parte familiei, rudelor
Starea de
sănătateMotivele internării: durere retrosternală cu iradiere în ambele membre
superioare, atroce cu debut la ora 2.00
Antecedente heredo-colaterale: nesemnificative
Istoricul bolii: pacientul relatează apariția în urmă cu 2 luni a durerilor
anginoase cu durată de 5-10 minute survenite inițial la efort, iar în ultima
săptămână inclusiv în repaus,simptomatologie ce a culminat cu instalarea marii
crize anginoase în cursul nopții la ora 2.00.
Diagnostic: INFARCT MIOCARDIC ANTERO-EXTENSIV ACUT
Alte probleme cu sănătatea:
Tratament în curs: nu urmează
Alergii cunoscute: nu are
ObiceiuriAlcool: consumator ocazional
Tutun: mare fumător (2 pachete țigări/zi)
Repaos: somn 10-11h/zi
Obișnuințe alimentare: normale
Exprimare: greoaie
Grad de informare: nu este interesat de boală ci doar de vindecarea ei.
Psihologia
în raport cu boalaGradul de informare al anturajului: din relatările medicului
Convorbire cu medicul: termeni obișnuiți.
50

Nevoi fundamentale după modelul conceptual al Virginiei
Henderson
Nr.
CrtNEVOIAMANIFESTĂRI DE
DEPENDENȚĂMANIFESTĂRI DE
INDEPENDENȚĂSURSA DE
DIFICULTATE
1A respira și a
avea o bună
circulațieDispnee de repaos cu
ortopnee instalată
brusc
Necesită
oxigenoterapieAfecțiunea: infarct
miocardic acut
antero-extensiv
2A se alimenta și
a se hidrataAlimentarea și
hidratatarea prin
perfuzie.
Se impune regim
desodatConsum de lichide în
funcție de nevoiDurere
3 A eliminaMicțiuni fiziologice
Tranzit intestinal
fiziologicDiureza 1200ml/24
ore
4A se mișca și a
menține o
postură corectăImobilitate
Poziție inadecvatăMișcări active și
pasive ale membrelorPiedici în mișcare
Durere
5A dormi și a se
odihniInsomnie
Stare de disconfort
Oboseală Somn 6-7 orePoziție incomodă
Afecțiunea
Anxietatea
6A se îmbrăca și
a se dezbrăcaImposibilitatea de a
se îmbrăca și a se
dezbracaVestimentația curată
și adaptată situațieiDurerea ca o senzație
de arsură, gheară
Imobilizare la pat
7A menține
temperatura
corpului în
limite normaleAfebril 36,6șC
8A fi curat,
îngrijit și a avea
tegumentele
protejateSe realizează toaleta
zilnică, cât bolnavul
este imobilizat, de
către asistenta
medicalăAre cunoștințe
igienice, este îngrijit
și cu tegumentele
curateAfecțiunea nu
permite efectuarea
toaletei de către
pacient
9A evita
pericoleleCunoaște modul de
prevenire a
accidentelorDurere Stare generala
alterată
10 A comunicaComunicare eficientă
la internareVerbal, gesturi
Pacient cooperantDurerea
11 A acționa Imposibilitatea de a Libertatea de a Situația de criză
51

conform
credințelor și
valorilor salepractica, realiza și de
a participa la
practicele religioaseacționa conform
propriilor credințeDurerea
Imobilitatea
12A fi preocupat
în vederea
realizăriiSentiment de
inferioritate și
pierdere a imaginii de
sinePrezintă motivație în
cele ce faceConstrângere fizică
13 A se recreea Inactivitate DestindereStare generală
afectată
14 A învățaNesiguranță și frică
de necunoscut.
Neobișnuință în
abordarea anumitor
acțiuni pentru
redobândirea sănătățiiPacientul prezintă
interes față de
problemele legate de
sănătate și acordă
interes educației
pentru sănătateFrica
Stresul
SUPRAVEGHEREA FUNCTIILOR VITALEData
2015T.A Puls Resp.TC Diureza Scaun
14.02 160/120 85
8219
1736,6
36,81250 ml N
15.02 150/100 78
7917
1637,7
371300
mlN
16.02 140/80 74
7318
1736,9
36,81350
mlN
17.02 110/70 73
7017
1736,9
371450
mlN
18.02 115/70 69
6918
1836,6
36,81400 ml N
52

Diagnostic de ingrijire Obiective Interventii Evaluare
1.Dificultate in a
respira datorita durerii
si anxietatii manifestat
prin dispnee,bradi-
pnee si hipoventilatie.Pacientul sa
prezinte o
respiratie cu
frecventa normala.Pentru ca pacientul sa respire liber pe
nas voi umezi aerul din salon
administrez oxigen pe masca,bron-
hodilatatoare si antialgice la indicatia
medicului,a-sigur pozitia
semisezandaIn urma
interventiilor
pacientul respira mai
usor,dispneea se
reduce.
2.Circulatie deficitara
datorita alterarii
muschiului cardiac si
pere-
tilor arteriali
manifestat prin
bradicardie si
tegumente usor
cianotice.Pacientul sa
prezinte un ritm
cardiac in limite
normale.Masor si notez zilnic in foaia de
temperatura T.A.,pulsul,
respiratia,
temperatura,diureza,scaunul.Efectuez
masaj si miscari pasive si active ale
membrelor.Administrez medicatia
indicata de medic si urmaresc efectul
acesteia.In urma
interventiilor
pacientul prezinta u
ritm cardiac normal
si tegumente normal
colorate.
3.Deficit de volum
lichidian datorita
transpiratiilor reci
manifestat prin
adinamie,neli-
niste.Pacientul sa fie
echilibrat volemic
in decurs de 2-3
zile.Supraveghez
pulsul,T.A.,apetitul,semnele de
deshidratare,scaunul,greutatatea
corporala.Fac bilantul zilnic intre
lichidele ingerate si cele
eliminate.Administrez pe cale
parenterala solutii perfuzabile
prescrise de medic.Pacintul este
echilibrat
volemic,nu prezinta
semne de
deshidratare.
4.Dificultate in a se
odihni datorita
anxietatii,durerii si
dispneei manifestata
prin insomnie.Pacientul sa aiba
un somn odihnitor
din punct de
vedere calitativ si
cantitativ.Respect orele de somn ale
bolnavului,aerisesc salonul,asigur o
temperatura adecvata,admi-
nistrez la indicatia medicului
somnifere.Pacientul prezinta un
somn odihnitor.
5.Alterarea integritatii
fizice si psihice
datorita efectului bolii
manifestata prin
durere,limita-
rea miscarilor,
frica.Pacientul sa-si
recapete indepen-
denta de
miscare,in-
credere in
personalul
medical.Sa nu
prezinte
escare de decubit.Voi schimba pozitia bolnavului in pat
la fiecare 2 ore.Efectuez masaj pe
regiunile predispuse la
escare.Linistesc bonavul cu privire la
starea sa.Pacientul prezinta o
stare buna si
colaboreaza activ.Nu
prezinta escare de
decubit,se
deplaseaza fara
ajutor.
53

Pacient B.A
Interviu B.A
Identificarea
persoaneiNume și prenume: B.A
Data internării: 26.03.07
Vârstă: 77 ani
Sex: F
Greutate: 62 kg
Înălțime: 162cm
Mediul
familialStarea civilă: căsătorită
Copii: nu are
Frați, surori: nu are
Persoane care pot fi anunțate: soțul
Adresa, telefon: jud. |Suceava
Mediu
profesionalProfesie: X
Loc de muncă: pensionară
Mediul socialNaționalitate: română
Religie: ortodoxă
Relații cu exteriorul: a primit vizite din parte familiei, rudelor
Starea de
sănătateMotivele internării: durere precordială cu caracter constrictiv, cu iradiere
toracico-anterioară și în ambele brațe, însoțită de tranpirații și greață, cu debut
în urmă cu 7 ore.
Antecedente heredo-colaterale: mama decedată la 84 ani – afecțiune cardiacă;
tatăl decedat 82 ani – afecțiune prostatică
Istoricul bolii: pacientă 77 ani, veche hipertensivă cu valori maxime cunoscute
de 200/100mmHg, cu angină pectorală de efort de aproximativ 2 ani, descrie de
câteva zile crize anginoase care au culminat cu o mare criză anginoasă cu debut
în jurul orei 14 însoțită de senzații de greață și tranpirații reci, fără ameliorare la
administrarea de NTG sl.
Diagnostic: INFARCT MIOCARDIC ACUT INFERO-LATERAL
Alte probleme cu sănătatea: ulcer duodenal vechi, anemie feriprivă
Tratament în curs: nu urmează
Alergii cunoscute: nu are
ObiceiuriAlcool: nu consuma
Tutun: nefumătoare
Repaos: somn 6-7h/zi
Obișnuințe alimentare: normale
Exprimare: greoaie
Grad de informare: nu este interesată de boală ci doar de vindecarea ei.
Psihologia în
raport cu boalaGradul de informare al anturajului: din relatările medicului
Convorbire cu medicul: termeni obișnuiți.
54

1.1.1Nevoi fundamentale după modelul
conceptual al Virginiei Henderson
Nr.
crtNEVOIAMANIFESTĂRI DE
INDEPENDENȚĂMANIFESTĂRI DE
DEPENDENȚĂSURSA DE
DIFICULTATE
1A respira și a avea o bună
circulațieNecesită oxigenoterapieAfecțiunea: infarct
miocardic acut
antero-extensiv
Dispnee de repaos cu
ortopnee instalată
brusc
2 A se alimenta și a se hidrataConsum de lichide în
funcție de nevoiAlimentarea și
hidratatarea prin
perfuzie.Durere
3 A elimina Diureza 900ml/24 oreMicțiuni fiziologice
Tranzit intestinal
fiziologic
4A se mișca și a menține o
postură corectăMișcări active și pasive
ale membrelorSenzația de neputințăPiedici în mișcare
Durere
5 A dormi și a se odihni Somn 6-7 oreInsomnie
Stare de disconfortPoziție incomodă
Afecțiunea
Anxietatea
6 A se îmbrăca și a se dezbrăcaVestimentația curată și
adaptată situațieiImposibilitatea de a se
îmbrăca și a se dezbracaDurerea ca o
senzație de arsură,
gheară
Imobilizare la pat
7A menține temperatura corpului
în limite normaleAfebril 36,6șC
8A fi curat, îngrijit și a avea
tegumentele protejateAre cunoștințe igienice,
este îngrijit și cu
tegumentele curateSe realizează toaleta
zilnică, cât bolnavul
este imobilizat, de către
asistenta medicalăAfecțiunea nu
permite efectuarea
toaletei de către
pacient
9 A evita pericoleleAcuitate vizuală,
auditivăVulnerabilitate față de
pericoleStare generala
alterată
10 A comunicaVerbal, gesturi
Pacient cooperantComunicare ineficientă
la internareDurerea
11A acționa conform credințelor și
valorilor saleLibertatea de a acționa
conform propriilor
credințeImposibilitatea de a
practica, realiza și de a
participa la practicele
religioaseSituația de criză
Durerea
Imobilitatea
12A fi preocupat în vederea
realizăriiPrezintă motivație în
cele ce faceSentiment de
inferioritate și pierdere
a imaginii de sineConstrângere fizică
13 A se recreea Destindere InactivitateStare generală
afectată
14 A învăța Pacientul prezintă Nesiguranță și frică de Frica
55

interes față de
problemele legate de
sănătate și acordă
interes educației pentru
sănătatenecunoscut.
Neobișnuință în
abordarea anumitor
acțiuni pentru
redobândirea sănătățiiStresul
Diagnostic de ingrijire Obiective Interventii Evaluare
1.Riscul alterarii circulatiei si respiratiei
din cauza complicatiilor bolii
manifestate prin dispnee,hipotensiune
arteriala,transpiratii reci.Pacientul sa fie echilibrat
circulator si respirator.Supraveghez T.A.,repiratia,pulsul
temperatura din 2 in 2 ore.Asigur
pozitia semisezanda pt.favorizarea
respiratiei.ef-ectuez EKG.Pacientul este echilibrat
circulator si respirator.Nu au
aparut complicatii.
2.Anxietate din cauza necunoasterii
prognosticului bolii manifestata prin
ingrijorare ,teama.Pacientul sa fie echilibrat
psihic,sa fie informat
asupra regimului de viata
si de alimentatie care
trebuie respectat.Educ pacientul sa aiba o viata
ordonata,echilibrata,port discutii
linistitoare.Pacientul este echilibrat psihic.
3.Disconfort din cauza alterarii
muschiului cardiac manifestat prin
dureri retrosternale fara cedare la NTG.Sa se amelioreze durerile
in 2-3 ore de la
admin.medicatiei de
urgenta.Asigur repaus fizic al bolnavului
in perioada dureroasa.Administrez
medicatia indicata de medic.Durerile se amelioreaza la
administrarea medicatiei,dar nu
dispare in totalitate.
4.Alterarea mobilitatii fizice legate de
deficitul motor si senzorial manifestata
prin impotenta funcionala.Pacientul sa-si recapete
indepen-
denta de miscare afectata
relativ. Asigur pozitia semisezanda in
repaus absolut la pat a
bolnavului.Mobilizez pacientul la
2 ore.Efectuez masaj al
membrelor timp de 10
min.Supraveghez miscrile active
ale bolnavului.Pacientul reuseste sa realizeze
obiectivele impuse devenind mai
optimist.
5.Dificultate in a dormi si a se odihni
datorita durerii,anxietatii,
sressului manifestat prin
insomnie,oboseala.Pacientul sa beneficieze
de confort fizic si psihic
pentru a se odihni.Se va favoriza odihna din timpul
zilei prin creearea unui climat de
liniste.Se vor administra sedative
la indicatia medicului.Pacientul prezinta un somn
odihnitor.
SUPRAVEGHEREA FUNCTIILOR VITALE
Data 2007 Puls Resp T.A. T Diu-reza Scaun
10.04 82
8119
20145/95 36,6
36,41000 ml N
11.04 80
7517
18130/80 37,5
37,21100ml N
12.04 76
7318
18145/95 36,5
36,8950 ml N
13.04 72
6519
18150/95 36,4
371150ml N
14.04 76
7218
17145/90 36.5
36,71100ml N
15.04 76
7817
18145/90 36.5
36.71200ml N
EXAMENE DE LABORATOR
Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valori normale
VSH 0,4 ml citrat de VSH=10/23 VSH=1-10/h
56

Na3,8%,1,6 ml sange VSH=7-15/2h
Leucocite
Hemoglobina
Trombocite
HematocritInteparea pulpei
degetului,2ml sange pe
cristale de EDTAL=8800
Hgb=14g%
T=220000
Htc=45%L=4200-8000mmc
Hgb=14-16g/ml
T=150-400000mmc
Htc=40-45%
Fibrinogen 0,5ml citrat de Na
3,8%,4,5 ml sangeF=180MG% F=200-400mg%
Glicemie 2ml sange pe 4 mg
florura de NaG=110mg% G=80-120 mg%
Uree
Acid uric
Creatinina5-10 ml sange prin
punctie venoasaU=27mg%
A.U=2,67mg%
C=0,92mg%U=20-40MG%
A.U.=2-6mg%
C=0,6-1.2mg%
Enzime 5-10 ml sange prin
punctie ven.GOT=52
GPT=31,3GOT=2-20 UI
GPT=2-16
REGIMUL ALIMENTAR
Perioada Alimente premise Alimente interzise
Primele 24-48 ore Regim strict hidric:suvuri de fructe,ceaiuri 1000-1500ml Alimente hipersodice si
hipercalo-
rice
Prima sapt. Regim cu 800-1000 calorii,supe,creme,pireuri de legume,iaurt,budinci,lapte Fainoase in cantitati
mari,NaCl
A doua sapt. Regim normosau hiposodat,hipolipidic,hipoprotidic,normoglu-
cidic compus din pireuri de legume cu lapte,carne tocata fiarta,legume cu uleiVor fi evitate elimentele care
produv gaze sau intarzie
tranzitul intestinal
A treia sapt. Regim practic care trebuie respectat tot timpul,format din
55%glucide,15%proteine si30% lipide proportional cu varsta,sexul,gradul de
activitate.Grasimi,prajeli,varza
INVESTIGATII PARACLINICE
Data 2007 Examene curente Pregatirea pt.examen Ingrijiri dupa examen
10.04 EKG
RTG toracicSe explica bolnavului
modul de desfasurare a
examinarii.Se cere
bolnavului sa stea
relaxat,examinarea se face
in camere linistite la
20C,bolnav in repaus 20
min.Nu necesita ingrijiri
speciale.
11-15.04 EKG
RTGtoracic
TRATAMET MEDICAMENTOS
Data 2007 Medicamente Mod de administrare
57

10.04 Glucoza 5%
Xilina
Heparina
Propranolol
Fortral500 ml iv
200mg iv
140u/h iv
1mg iv
30mg iv
11.04 Aspirina
Diazepam
Propranolol
Trombostop1-1-2 0-1/2-0 tb
0-0-1 tb seara
1mg iv
½-1/2-o tb
12.04 Acelasi tratament Aceeasi doza
13.04 Nifedipin
Propranolol
Aspirina
Dipiridamol0-1-1 Tb
1mg iv
3*1/zi
14.04 Acelasi tratament Aceeasi doza

58

Pacient C.D
Interviu C.D
Identificarea
persoaneiNume și prenume: C.D
Vârstă: 46 ani
Data internării: 18.04.07
Sex: M
Greutate: 81 kg
Înălțime: 1,72cm
Mediul familialStarea civilă: căsători
Copii: doi
Relația cu copiii: bună
Persoane care pot fi anunțate: soția
Adresa, telefon: jud. Iași
Mediu profesionalProfesie: X
Loc de muncă: X
Mediul socialNaționalitate: română
Religie: ortodoxă
Relații cu exteriorul: a primit vizite din parte familiei, rudelor
Starea de sănătateMotivele internării: dureri retrosternale violente, fără iradiere apărute în jurul orei 1 care l-au
trezit pe pacient din somn, cu creștere în intensitate progresiv, însoțite de transpirații profuze.
Antecedente personale: apendicectomie, hernie inghinală
Antecedente heredo-colaterale: mama, 73 ani, HTA; tata 75 ani, astm bronșic;
Istoricul bolii: pacient cu factori de risc coronarieni )fost fumător, sindrom dislipidemic,
oscilații tensionale, prezintă de aproximativ o lunădureri cu caracter anginos, apărute în
condiții de efort și la temperaturi scăzute cu durata de 10 minute ce au cedat spontan la
oprirea eforturlui.Nu a urmat nici un tratament ambulator până pe 18,.04.07 ora 1 când o
durere retrosternală violentă l-a trezit din somn, cu creștere progresivă în intensitate motiv
pentru care se prezintă la spital unde se documentează IMA.
Diagnostic: INFARCT MIOCARDIC ANTERIOR ACUT
Alte probleme cu sănătatea: sindrom dislipidemic
Tratament în curs: nu urmează
Alergii cunoscute: nu are
ObiceiuriAlcool: consumator ocazional
Tutun: fost fumător 30 țigarete/zi
Repaos: somn 10-11h/zi
Obișnuințe alimentare: normale
Exprimare: greoaie
Grad de informare: este interesat de boală și de vindecarea ei.
Psihologia în raport
cu boalaGradul de informare al anturajului: din relatările medicului
Convorbire cu medicul: termeni obișnuiți.
59

Nevoi fundamentale după modelul
conceptual al Virginiei Henderson
Nr.
crtNEVOIAMANIFESTĂRI DE
INDEPENDENȚĂMANIFESTĂRI DE
DEPENDENȚĂSURSA DE
DIFICULTATE
1A respira și a avea o bună
circulațieNecesită
oxigenoterapieAfecțiunea: infarct
miocardic acut
anterior
2 A se alimenta și a se hidrataConsum de lichide în
funcție de nevoiAlimentarea și
hidratatarea prin
perfuzie.Durere violentă
3 A elimina Diureza normalăMicțiuni fiziologice
Tranzit intestinal
fiziologic
4A se mișca și a menține o
postură corectăMișcări active și pasive
ale membrelorSenzația de neputințăPiedici în mișcare
Durere
5 A dormi și a se odihni Somn 6-7 ore Stare de disconfortAfecțiunea
Anxietatea
6 A se îmbrăca și a se dezbrăcaVestimentația curată și
adaptată situațieiImposibilitatea de a se
îmbrăca și a se
dezbracaDurerea ca o
senzație de arsură,
gheară
Imobilizare la pat
7A menține temperatura corpului
în limite normaleAfebril 36,6șC
8A fi curat, îngrijit și a avea
tegumentele protejateAre cunoștințe igienice,
este îngrijit și cu
tegumentele curateSe realizează toaleta
zilnică, cât bolnavul
este imobilizat, de
către asistenta
medicalăAfecțiunea nu
permite efectuarea
toaletei de către
pacient
9 A evita pericoleleAcuitate vizuală,
auditivăVulnerabilitate față de
pericoleStare generala
alterată
10 A comunicaVerbal, gesturi
Pacient cooperantOboseală
Durerea
11A acționa conform credințelor și
valorilor saleLibertatea de a acționa
conform propriilor
credințeImposibilitatea de a
practica, realiza și de
a participa la
practicele religioaseSituația de criză
Durerea
Imobilitatea
12A fi preocupat în vederea
realizăriiPrezintă motivație în
cele ce faceSentiment de
inferioritate și
pierdere a imaginii de
sineConstrângere fizică
13 A se recreea Destindere InactivitateStare generală
afectată
14 A învăța Pacientul prezintă
interes față de
problemele legate de
sănătate și acordă
interes educației pentru Nesiguranță și frică
de necunoscut.
Neobișnuință în
abordarea anumitor
acțiuni pentru Frica
Stresul
60

sănătate redobândirea sănătății
Diagnostic de ingrijire Obiective Interventii Evaluare
1.Riscul alterarii circulatiei si respiratiei din
cauza complicatilor bolii manifestata prin
dispnee paroxistica,hipotensiune arteriala.Pacientul sa fie echilibrat
circulator si respirator.Supraveghez temperatura,T.A.
respiratia,pulsul la intervale egale
de timp.Efectuez EKG,asigur
pozitia semisezanda pt favorizarea
respiratiei.Pacientul este echilibrat
circulator si respirator.
2.Anxietate,senzatie de "moarte iminenta" din
cauza lipsei de cunoastere a bolii manifestata
prin agitatie si teama.Pacientul sa prezinte o
stare generala buna.Port discutii linistitoare si
incurajatoare cu bolnavul.il educ
cu privire la mentinerea unui mod
de viata sanatos.Starea generala a
bolnavului s-a imbuna-
tatit.
3.Proces inflamator datorita focarului de
necroza manifestat prin sufebrilitate.Pacientul sa prezinte o
temperatura in parametri
normali.Administrez antipiretice:
paracetamolPacientul nu prezinta
modifica-ri ale curbei
termice.
4.Disconfort din cauza alterarii muschilui
cardiac manifestat prin dureri precordiale cu
caracter constrictiv.Sa se amelioreze durerile
in 2-3 ore de la admini-
strarea trat. de urgentaAsigur repausul fizic si psihic al
pacientului in perioada
dureroasa.Ad-
ministrez medicatia indicata de
medic.Efectuez EKG.Durerile se amelioreaza
la admini-
strarea medica-
Tiei.
5.Dificultatea in a se odihni din cauza
durerii,anxietatii,manifestat prin ore de odihna
insuficiente.Bolnavul sa declare ca
are un somn odihnitor
dupa 2-3 zile.La indicatia medicului se vor
administra sedative si
somnifere,se va diminua
anxietatea prin discutii
incurajatoare.se va asigura
confortul de noapte.Pacientul prezinta un
somn odihnitor,linistit
dupa 2 zile.
SUPRAVEGHEREA FUNCTIILOR VITALE
Data 2007 T.A Puls Resp T Diureza Scaun
05.04 130/90 70
7520
1836,6
36,81000 N
06.04 130/95 60
6518
1936,9
37
31200 N
07.04 140/95 60
6817
1736,9
37,11400 N
08.04 145/95 65
7317
1837,2
37,41450 N
09.04 150/90 75
7618
1936,9
371500 N
EXAMENUL DE LABORATOR
Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valori normale
VSH 0,4 ml citrat de
Na3,8%,pe 1,6 ml sange6/14 1/10mm/h
7-15mm/2h
Leucocite
Hemoglobina
Trombocite
HematocritInteparea pulpei
degetului.se recolteaza 2
ml sange pe cristale de
EDTAL=9700mmc
Hgb=13g%
T=200000
Htc=39,4%L=4200-8000mmc
Hgb=14-16g%
T=150-400000mmc
Htc=40-45%
Fibrinogen 0,5 ml citrat de
Na3,8%,pe 4,5 ml sange F=170mg% F=200-400mg%
Glicemie 2ml sange pe 4 mg
florura de Na.G=115mg% G=80-120mg%
61

Uree
Creatinina
Acid uric5-10 ml sange prin
punctie venoasaU=26mg%
C=2,4mg%
A.U=7,94mg%U=20-40mg%
C=0,6-1,2mg%
A.U.=2-6mg%
Colesterol 5-10 ml sange punctie
venoasa260mg% C=180-280mg%
Sumar de urina Recipient curat Densitate 1017 Densitate 1015-1025
Enzime 5-10 ml sange punctie
venoasaTGO=25U/L
TGO23,5U/LTGO=2-20 UI
TGP=2-16 UI
Perioada Alimente premise Alimente interzise
05.04 Ceaiuri,compoturi,supe
Lapte,sucuri de fructe,oua moi,pireuri de castane.Alimente care contin NaCl,calorii si sunt solide
ca consistenta
09-12.04 Paine cu unt,lactate,lapte dulce sau acru,cascaval branza
topita,mezeluri necondimentate:parizer,sunca,carne slaba
pasare,vita,peste,fructe si legume proaspeteGrasimi,prajeli,varza,fainoase in cantitate
mare,alimente hipersodate si hipercalorice.
ALIMENTATIA BOLNAVULUI
INVESTGATII PARACLINICE.
Data 2007 Examene curente Pregatirea pt examen Ingrijiri dupa ex.
O5.04 EKG
RTG toracicaSe explica bolnavului
modul de desfasurare a
examinarii.Se cere
bolnavului sa stea
relaxat,examinarea se face
in camere linistite,la
20C,bolnav in repaus 20
minNu necesita ingrijiri
speciale.
O6-09.04 EKG
RTG toracica
TRATAMENT MEDICAMENTOS
Data 2007 Medicamente Mod de administrare
05.04 Glucoza 5%
Propanolol
Xilina
Heparina
Diazepam
Mialgin500 ml iv
1mg iv
200 mg iv
1400 u/h iv
1 tb seara
2 ml iv
06.04 Aspirina
Dipiridamol
Propanolol
NTG
Trombostop 3*1/zi
0-0-1 tb
1 mg iv
0-1-1 S.L
1 tb/zi
07.04 Acelasi tratament Aceeasi doza
08.04 Acelasi tratament fara Dipiridamol Aceeasi doza
09.04 Propanolol
Aspirina
Trombostop Nifedipin1mg iv
3*1/zi
1tb/zi
0-1-1 SL
62

CONCLUZII GENERALE ASUPRA LUCRARII
Capitolul 1 al lucrarii se refera la IMA in general,definit ca necroza a
muschiului cardiac intr-o prima faza,iar ulterior aparitia unei scleroze
cicatriciale.Deoarece este o urgenta necesita acordarea ingrijirilor imediate in momentul
spitalizarii dar in faza prespital deosebit de important in evolutia bolii.
Consider ca pt o buna cunoastere a bolii asistenta trebuie sa cunoasca
simptomatologia,etiopatogenia,formele clinice,tratamentul,complicatiile,investigatiile
paraclinice si de laborator,prognosticul.
Capitolul 2 trateaza modul in care se ingrijeste un pacient cu
IMA,interventiile pe care le acorda asistenta la internare in vederea asigurarii conditiilor
de spitalizare,igienei personale,pozitia pacientului in pat,urmarirea faciesului si a
functiilor vegetative,vitale,pregatirea si efectuarea tratamentelor,alimentatia,recoltarea
probelor de laborator si investigatii paraclinice,educatia pt sanatate,profilaxia,externare.
Capitolul 4 Pacienta A.I. in varsta de 35 ani se prezinta de urgenta la spital
acuzand:durere precordiala cu caracter constrictiv cu iradiere in membrul superior
stg,dispnee paroxistica,transpiratii reci,adinamie.In urma efectuarii examinarilor clinice si
paraclinice s-a pus diagnosticul de IMA posteroinferior.In urma ingrijirilor specifice si a
tratamentului aplicat durerea si anxietatea se remit,parametrii functiilor vitale si culoarea
tegumentelor se normalizeaza,starea generale a bolnavului evolueaza spre ameliorare.
Pacienta B.I. in varsta de 77 ani,nefumatoare, prezinta tabloul clinic al
IMA complicat cu stop cardiorespirator.prin resuscitare si masaj cardiac extern se
reuseste mentinerea ritmului cardiac spontan,iar sub tratament fibrinolitic anticoagulant si
nitrati evolutia este favorabila fara complicatii.
Bolnavul C.D in varsta 46 ani s-a internat in sectia de Terapie intensiva cu
durere violenta precordiala,cu iradiere in membrul superior stg,prelungita cu peste 30 min
care nu cedeaza la NTG sublingual.Dupa investigatiile clinice si de lab se pune
diagnosticul de IMA anterior.
63

64

BIBLIOGRAFIE
1. Borundel Corneliu – Manual de medicină internă
pentru cadre medii, Editura All, București, 1995
2. Georgescu I.M. Georgescu, Arsenescu Cătălina –
Tratamentul rațional al bolilor cardiovasculare majore – Editura
Polirom, Iași, 2001
3. Ionescu D.D., Macarie Cezar – Urgențe cardiace –
diagnostic și tratament. Editura Militară, București, 1989
4. Mogoș Gheorghe – Mică enciclopedie de boli
interne, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986
5. Mogoș Gheorghe – Urgențe în medicină internă,
Editura didactică și pedagogică, București, 1983
6. Mozeș Carol – Tehnica îngijirii bolnavului –
Editura Medicală, București, 1997
7. Păun Radu – Tratat de medicină internă – bolile
cardiovasculare, partea I, Editura Medicală, București, 1988
8. Păun Radu – Tratat de medicină internă – bolile
cardiovasculare, partea III, Editura Medicală, București, 1992
9. Șuțeanu Ștefan – Diagnosticul și tratamentul
bolilor interne, volum I, Editura Medicală, București, 1982
65

ANEXE
GHID PENTRU DIETA IN UNITATILE CORONARIENE

1. Kilocalorii si proteine: 30-35 kcal/kgc; dieta trebuie initial planificata sa
asigure kilocaloriile si proteinele adecvate pentru mentinerea greutatii
initiale a pacientilor. Reducerile calorice pot fi initiate daca este necesara
reducerea greutatii.
2. Grasimi: alimentele bogate in colesterol si grasimi saturate trebuie
interzise. Pot fi administrate unul sau doua oua pe saptamana daca se
solicita si/sau sa asigure un aport proteic adecvat
3. Carbohidratii: trebuie sa reprezinte 50-55% din caloriile totale
4. Fibre: dieta trebuie sa contina fibre asociate cu o alimentatie diversificata,
incluzand fructe proaspete si legume, paine din faina integrala si cereale.
Alimentele ce pot determina intoleranta gastrointestinala trebuie eliminate
pe baze individuale
5. Este recomandata o dieta “ fara adaugare de sare”
6. Potasiu: consumul alimentar cu continut crescut de potasiu trebuie
incurajat, cu exceptia pacientilor cu insuficienta renala
7. Cantitatea: trebuie recomandate individual mese mici si dese
8. Lichide: nu trebuie interzis consumul obisnuit de cafea
9. Educatia: obtinerea si mentinerea unei greutati corporale ideale si aderarea
la modificarile dietei recomandate de catre medic
10. Repaos fizic si emotional, utilizarea unor sedative usoare si asigurarea
unei atmosfere linistite care pot reduce frecventa cardiaca, un determinant
major al consumului miocardic de oxigen
11. Oxigenarea arteriala trebuie adusa la normal la pacientii cu hipoxemie
12. Daca este necesar, se administreaza bronhodilatatoare si expectorante
13. Anemia severa trebuie corectata prin administrarea atenta de masa
eritrocitara in asociere cu un diuretic, daca exista semne de IVS
66

14. Alte afectiuni asociate, in special infectiile asociate cu tahicardie, febra si
necesar crescut de oxigen necesita o rezolvare imediata
15. Nu trebuie permisa variatia tensiunii arteriale sistolice cu peste 25-30
mmHg fata de valorile uzuale ale pacientului in afara HTA severe inaintea
IMA
16. Bradicardia sinusala marcata (sub 50 b/min) trebuie tratata prin manevre
posturale (pozitia Tredelenburg), pentru a creste volumul sanguin central
si cu Atropina si pacing electric, dar nu cu izoproterenol
17. Toate formele de tahiaritmie necesita tratament promt, deoarece cresc
necesarul miocardic de oxigen
67

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Notiuni de anatomie si fiziologie CAPITOLUL II Infarctul Miocardic Acut Definitie Etiologie Fiziopatologie Anatomie patologica Tablou clinic… [630999] (ID: 630999)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Notiuni de anatomie si fiziologie CAPITOLUL II Infarctul Miocardic Acut Definitie Etiologie Fiziopatologie Anatomie patologica Tablou clinic… [630999]

Copyright Notice

Planificarea activității ………………………….. ………………………….. …………………………….. [616993]

ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA STUDIULUI 3.1. OBIECTIVELE ȘI SARCINILE LUCRĂRII Plecând de la importanța recuperării și reintegrării sociale a… [306275]

DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ DIN BUCUREȘTI FACULTATEA : MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ… [608761]

I O A N D Z I ł A C [605219]

Cum îi văd copiii pe bunici?

Specializarea GEOMATICĂ [307014]

Copyright Notice

Similar Posts