Notiuni de Anatomie Si Fiziologie a Ficatului

CUPRINS

CAPITOLUL I NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A FICATULUI

1.1 Notiuni generale.Descriere

1.1.1 Definiție

1.1.2 Greutate si dimensiuni

1.1.3 Așezare

1.1.4 Conformația exterioara și raporturi

1.1.5 Vascularizația ficatului

1.2 Structura lobulara a ficatului

1.3 Funcțiile ficatului

CAPITOLUL II HEPATITELE ACUTE VIRALE

2.1 Clasificarea hepatitelor virale

2.2 Hepatita C

2.2.1 Cauze

2.2.2 Simptomatologie

2.2.3 Hepatita C – Cai de transmitere

2.2.4 Diagnostic pozitiv si diferențial

2.2.5 Evoluție și complicații

2.2.6 Tratament

CAPITOLUL III DETECȚIA INFECȚIEI CU HCV

3.1 Metoda de depistare a anticorpilor VHC prin metoda ELISA

3.1.1 Obiectivul examinarii

3.1.2 Principiul testului

3.1.3 Echipamentul si reactivii necesari

3.1.4 Tehnica de lucru

3.1.5 Principiul procedeului de calculare a rezultatelor

3.1.6 Interpretarea rezultatelor

CAPITOLUL IV PREZENTAREA STUDIILOR DE CAZ

Cazul 1

Cazul 2

Cazul 3

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Hepatitele virale reprezintă un aspect major al patologiei infecțioase umane.

Hepatita este veche la fel ca omul, evoluând cu episoade epidemice mai ample sau mai discrete, ori cu cazuri rare, diseminate sporadic. Cu timpul, o data cu sporirea densității locuitorilor din marile centre urbane, cu înmulțirea numărului colectivităților si a dezvoltării tuturor domeniilor, hepatitele virale au găsit tot mai ușor cai si mijloace de infiltrare si diseminare, fiind prezente în toate tarile lumii.

Realizările medicale avansând în ritm susținut reușesc în mare măsura sa stăpâneasca transmiterea si apariția bolilor.

În prezent, hepatita cu toate formele sale etiologice, a devenit o problema sociala, impunând o atitudine concreta si unitara din partea tuturor.

Pentru aceasta este nevoie ca standardul de viata al tuturor oamenilor sa fie îmbunătățit în plan economic, social, cultural si educație sanitara.

O cunoaștere a hepatitelor este necesara și benefica tuturor oamenilor, în primul rând pentru prevenirea si transmiterea lor.

CAPITOLUL I NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A FICATULUI

1.1 Notiuni generale.Descriere

1.1.1 Definiție

Ficatul este cea mai voluminoasa glanda a aparatului digestiv, de culoare rosie-caramizie, situat in loja subdiafragmatica (hepatic), in hipocondrul drept.

1.1.2 Greutate si dimensiuni

Organ plin, de consistenta ferma, ficatul cantareste la adult 1400-1500g cu vasele golite si circa 2.000g cu vasele sale umplute cu sânge.

Prin volumul si greutatea sa, ficatul reprezintă cea mai mare glanda secretoare din organism.

Dimensiunile ficatului variază după starea funcționala. In faza secretorie, ziua, ficatul este mai mic si creste in dimensiuni noaptea, in faza de asimilație, când poate câștiga in greutate pana la 500g si chiar mai mult.

Aceste fapte explica predilecția nocturna a unor dureri hepatice.

1.1.3 Așezare

Ficatul este așezat in loja subfrenica dreapta, înapoia ultimelor coaste drepte ; el ocupa hipocondrul drept, partea superioara a epigastrului si partea interna a hipocondrului stâng.

Forma ficatului este asemănătoare cu a unui ovoid tăiat in jumătate, in lungul axului mare.

1.1.4 Conformația exterioara și raporturi

Ficatul prezint doua fete si doua margini. Fata convexa sau superioara mulează bolta diafragmei si este in contact cu seroasa diafragmatica, cu seroasa ultimelor spatii intercostale si coaste drepte si cu seroasa peretelui abdominal anterior in treimea superioara a epigastrului.

Fata superioara convexa, este despărțita prin doua margini : una posterioara mai groasa si alta anterioara, mai subțire, de fata plan-concava inferioara.

Fata superioara convexa, formează in partea posterioara, o parte relativ plana, de care este despărțita printr-o margine ștearsa. Fata superioara prezintă deseori adâncituri oblice, transversale – urmele grilajului costal. Aceasta fata este acoperita de peritoneu formând ligamentul falciform.

Fata inferioara este ușor concava si impartita in patru porțiuni prin șanțul transvers al hilului hepatic si prin cele doua șanțuri sagitale, formând un „H” majuscul. Aceste șanțuri delimitează lobul drept, lobul stâng, lobul pătrat, ventral si lobul Spiegel, dorsal.

In șanțul transversal se afla hilul ficatului prin care pătrund vasele si nervii ficatului si ies canalele biliare si limfaticele organului.

In partea ventrala a santului sagital drept este așezata vezicula biliara, iar prin partea dorsala trece vena cava inferioara.

In șanțul sagital stâng stau: ventral – ligamentul rotund si dorsal – ligamentul venos Arantius.

Ficatul se găsește prin fata convexa in raporturi de strânsa vecinătate cu diafragma, pleura diafragmatica si baza plămânului drept, cu ventriculul drept si o parte din pleura si cu baza plămânului stâng.

Prin fata inferioara este in contact direct cu rinichiul drept si glanda suprarenala dreapta, cu unghiul colic drept, duodenul, regiunea celiaca si cu stomacul.

Ficatul are doua învelișuri : un înveliș seros, pendinte de seroasa peritoneala (peritoneu visceral) si un înveliș propriu – capsula Glisson, care acoperă ficatul si intra la nivelul hilului in interiorul organului, de-a lungul vaselor si cailor biliare.

1.1.5 Vascularizația ficatului

Ligamentele ficatului sunt : ligamentul falciform, ligamentul coronar si cele doua ligamente triunghiulare. Ele nu joaca decât un rol secundar in menținerea poziției ficatului, fiind relativ lungi si permițând ficatului un joc larg sub diafragma.

Vascularizația este dubla : nutritiva si funcționala.

Vasele arteriale ale ficatului provin din artera hepatica, ramura a trunchiului celiac, iar venele ficatului rezulta din ramificațiile venei porte si ale venelor suprahepatice. Primele aduc sânge venos funcțional, iar ultimele – venele suprahepatice, colectează tot sângele din ficat si îl varsă in vena cava inferioara.

Vasele limfatice se aduna intr-o rețea subseroasa, care ajunge la ganglionii sternali, mediastinali anteriori si pancreatico-lienali, cu limfa colectata de pe fata superioara si la ganglionii hilului hepatic cu limfa colectata de pe fata inferioara si din limfaticele septurilor intrahepatice.

INERVATIA FICATULUI

Nervii ficatului provin din plexul hepatic, format din fibre simpatice ce ies din ganglionul celiac si din fibre parasimpatice, ce se desprind din ambii nervi vagi.

Sinapsa fibrelor simpatice este in ganglionul celiac.

In interiorul ficatului, unele fibre nervoase pătrund in tunicile vasculare, alte fibre nervoase se pot urmări pana in imediata apropiere a celulelor hepatice sau chiar in interiorul lor.

Inervația hepatica are rol vasomotor, secretor si trofic.

ELASTICITATEA

Capsula ficatului este alcătuita din țesut conjunctiv si elastic. Din capsula pornesc, de la hil spre interiorul ficatului, septuri fibroase, care constituie suportul conjunctiv al elementelor vasculare, biliare, limfatice si nervoase care merg spre lobuli sau pleacă de la ei .

Capsula ficatului este bogata in fibre elastice, permite variații de volum ale organului si favorizează circulația intrahepatica prin forța sa pasiv-elastica.

Depozitarea sângelui in ficat si reglarea circulației lichidelor, sunt posibile datorita structurii conjunctivo-elastice a capsulei ficatului (inima ficatului).

1.2 Structura lobulară a ficatului

Organizarea ficatului oglindește necesitatile funcționale ale acestei glande cu dubla secreție – interna si externa.

Unitatea anatomica si funcționala o reprezintă lobulii hepatici, din a căror juxtapunere rezulta întreaga glanda.

Lobulii hepatici au o forma prismatica trunchiata spre vârf si dimensiuni ce variază intre 0,5 – 5 mm. La baza lor, lobulii nu prezintă o demarcație neta de lobulii vecini.

Pe măsura ce lobulii se îngustează spre vârf, apar intre ei benzi de țesut conjunctiv, formând in locurile de unire a mai multor lobuli coloane conjunctive, stelate la secțiune, denumite spatiile porto-biliare sau spatiile Kiernan. Aceste spatii conjunctive marchează periferia lobulilor si in ele sunt așezate vasele sanguine si limfatice, canalele biliare si nervii.

Unele cercetări arata insa ca unitatea morfofunctionala a ficatului este acinul hepatic, alcătuit dintr-o masa informa de hepatocite, dispuse in jurul unei venule porte (vena axiala).

Lobulii hepatici sunt constituiți dintr-o bogata rețea vasculara, in ochiurile căreia se găsesc celule hepatice si dintr-un fin schelet conjunctiv pericelular.

Vasele sanguine pătrund prin poarta ficatului in interiorul glandei, unde se divid in ramuri din ce in ce mai mici.

Ramificațiile venei porte ajunse in spatiile perilobulare, formează o rețea perilobulara de venule, ce înconjoară lobulul de la baza spre vârf. La acest nivel venulele se unesc intr-o vena centrala, care străbate ca o axa venoasa lobulul, de la vârf la baza – vena centro-lobulara.

Din rețeaua perilobulara se desprind capilare venoase ce pătrund in lobul la diferite niveluri, constituind o rețea deasa de capilare sinusoidale, largi si inegale de calibru.

Intre rețeaua venoasa perilobulara si vena centro-lobulara se găsesc, in special la baza lobulilor, canale venoase care străbat direct lobulul, fara anastomozări si fara aspecte sinusoidale, reprezentând o circulație suntata porto-suprahepatica.

Capilarele sinusoidale au pereții discontinui si formați din celule nediferențiate, alungite si din celule izolate, de forma stelata si proeminente in vas ca si in afara vasului, celulele Kupffer.

Celulele pereților capilari au proprietățile coloidopexice si fagocitare ale celulelor reticulo-endoteliale si histocitare si aparțin mezenchimului activ. Celulele Kupffer pot parasi peretele capilar devenind histiocite perivasculare, mobile.

Venele suprahepatice au un perete muscular mai dezvoltat, cu fibre circulare si coloane musculare oblice, proeminente in lumen ca niște valvule.

Ramurile arteriale ajunse la periferia lobulului au doua destinații:

a) arteriole si capilare care înconjoară vasele si canalele biliare

din spatiile portale;

b) arteriole si capilare care se varsă in rețeaua venoasa perilobulara sau direct in sinusoidele intralobulare.

Circulația intrahepatica se face independent, prin cai proprii pentru fiecare din cele doua curente de sânge – portal si arterial, pana la nivelul lobulilor, unde sângele arterial se amesteca cu cel portal.

Volumul sângelui din ficat variază intre 30 si 50% din volumul total al glandei. Sângele arterial reprezintă 20-30% din sângele total si este sângele nutritiv al canalelor biliare si al pereților vasculari.

Sângele arterial joaca rol important in echilibrarea circulației intralobulare prin presiunea mai mare (de 90-100mmHg in artera hepatica, fata de 5-10mmHg in vena porta, ca si prin gradul mai mare de oxigenare (85% fata de 35% in sângele portal.

In stare de repaus digestiv, sângele arterial acoperă majoritatea nevoilor metabolice ale ficatului.

Sângele portal este sângele funcțional al ficatului. El circula in ficat si la nivelul lobulilor in cantitati variate si pe cai variate.

In stare de repaus, sângele portal are un debit mai mic si circula atât prin rețeaua capilara sinusoidala intralobulara cat si prin rețeaua venoasa perilobulara, o parte din sânge ocolind astfel contactul cu parenchimul celular si trecând direct din ramificațiile venei porte in vena centrolobulara.

In perioada digestiva si de activitate a celulelor ficatului, sângele portal trece intr-o mare proporție (80%) prin sinusoidele intralobulare.

Celulele hepatice sunt așezate in ochiurile rețelei sinusoidlelor biliare si al pereților vasculari.

Sângele arterial joaca rol important in echilibrarea circulației intralobulare prin presiunea mai mare (de 90-100mmHg in artera hepatica, fata de 5-10mmHg in vena porta, ca si prin gradul mai mare de oxigenare (85% fata de 35% in sângele portal.

In stare de repaus digestiv, sângele arterial acoperă majoritatea nevoilor metabolice ale ficatului.

Sângele portal este sângele funcțional al ficatului. El circula in ficat si la nivelul lobulilor in cantitati variate si pe cai variate.

In stare de repaus, sângele portal are un debit mai mic si circula atât prin rețeaua capilara sinusoidala intralobulara cat si prin rețeaua venoasa perilobulara, o parte din sânge ocolind astfel contactul cu parenchimul celular si trecând direct din ramificațiile venei porte in vena centrolobulara.

In perioada digestiva si de activitate a celulelor ficatului, sângele portal trece intr-o mare proporție (80%) prin sinusoidele intralobulare.

Celulele hepatice sunt așezate in ochiurile rețelei sinusoidale, formând coloane celulare orientate radiar si cu numeroase punți celulare intre ele (cordoanele Remack). Cordoanele celulare au grosimea a doua-trei celule.

Celulele hepatice vin in contact, prin suprafețele lor libere, cu capilarele sanguine, iar prin suprafețele de contact intre ele delimitează canaliculul biliar, care nu are pereți proprii si care este format din jgheab săpat in membrana celulelor hepatice vecine.

Activitatea celulelor hepatice nu este egala in întreg lobulul; acesta funcționează de la periferie spre centru.

Fiecare celula are o activitate bipolara : pol vascular si pol biliar.

Activitatea celulelor are doua cicluri orare in 24 ore. In cursul dimineții, secreția biliara devine din ce in ce mai abundenta si progresează in cursul zilei de la periferie spre centrul lobulului (faza secretori).

In orele de seara si noapte, secreția biliara scade mult si celulele se încarcă cu glicogen (faza asimilatoare).

Astfel, când secreția biliara este maxima, depunerea de glicogen in celule este minima si invers

1.3 Funcțiile ficatului

• Funcția biliara (biligeneza) – secreția biliara rezulta din activitățile celulelor Kupffer si celulelor hepatice. Bila se varsă in intestin in cantitati de 600-1000ml/24 ore.

Sărurile biliare reprezintă cel mai important component al bilei. Ele îndeplinesc mai multe activitati:

– participa la emulsionarea grăsimilor in intestin si la stabilirea acestor emulsii; prin aceasta se mărește enorm suprafața particulelor grase, intensificându-se atacul enzimatic. Insasi acțiunea lipazei pancreatice este activata de sărurile biliare.

– au rol important in absorbția vitaminelor liposolubile (A, D, E si K), absorbția fierului si calciului alimentar;

– stimulează secreția biliara prin acțiunea lor coleretica, rol important in stimularea peristaltismului intestinal si rol de menținere a echilibrului microbismului intestinal.

• Funcția metabolica – se refera la toate substanțele nutritive:

– glicogenetica – sintetizează glicogenul din glucoza, scindează

glicogenul in glucoza, formează glicogen din grăsimi si acizi

aminati;

– adipogenetica – in ficat se depozitează grăsimi. El antrenează . grăsimile de rezerva din organism in caz de inaniție.

Sintetizează grăsimi din acizi grași, transforma glucidele in

exces in grăsimi si invers.

Joaca rol in esterificarea colesterolului.

– funcția proteinoformatoare – sintetizează albumine si globuline, contribuind la menținerea echilibrului proteinemiei ;

sintetizează fibrinogenul si protrombina cu rol in coagulare;

– funcția ureogena a ficatului – consta in a fabrica uree din

acizi aminati in exces, uzați sau nefolosiți in sinteze;

– intervine in metabolismul mineralelor : Cl, Na, K, Cu, Fe,

(este depozit de fier);

– rol in metabolismul apei, reglând diureza prin neutralizarea

unor hormoni (suprarenali, estrogeni, antidiuretice);

– este depozit de vitamine liposolubile si hidrosolubile. Ficatul

reprezintă cel mai bogat depozit de vitamina A din organism

aproximativ 95%;

– sintetizează fermenții – arginaza, urează, care intervin in

procesele urogene din ficat; tributiraza, care intervine in

arderile acizilor grași; fosfatazele si fosforilazele cu rol

in fosforilarea grăsimilor si glucidelor; transaminaza care

favorizează reacțiile dintre metionina si colina.

• Funcția hematopoietica – ficatul formează hematii in perioada intrauterina a fătului, fiind in același timp si loc de distrugere a hematiilor imbatranite. Ficatul are rol in reglarea echilibrului acido-bazic intervenind in transformarea acidului lactic in glucoza, formarea amoniacului din acizi aminati;

• Funcția antitoxica – neutralizează substanțele toxice endogene si exogene;

Funcția de termoreglare – ficatul generează căldura in stare de repaus.

CAPITOLUL II HEPATITELE ACUTE VIRALE

2.1 Clasificarea hepatitelor virale

Hepatitele sunt infecții cu manifestări hepatice (cu sau fara icter) produse de un grup de virusuri hepatotrope (A, B, C, D si E) ce prezintă doua modalități distincte de transmitere : una digestiva pentru virusurile A si E si alta parenterala pentru virusurile B, C si D.

a) Hepatita virala A (HVA) – denumita cândva si hepatita epidemica, este cauzata de un enterovirus (HVA) cu transmitere fecal-orala; evoluează de regula favorabil cu vindecare si imunitate durabila;

b) Hepatita virala B (HVB) – denumita cândva serica, datorita transmiterii parenterale a agentului cauzal (HVB) un dezoxiribovirus, cu mare rezistenta in mediul extern; evoluează uneori sever, cu deces prin coma hepatica, sau cu cronicizare in 10-15% din cazuri, putând duce la ciroza hepatica. Persistenta virusului in sânge si pe tumori pe timp îndelungat si marea lui rezistenta conferă bolii particularități epidemiologice;

c) Hepatita virala C (HVC) – s-a desprins din grupul hepatitelor zise non-A, non-B (nici A, nici B); se transmite pe cale parenterala, ca si precedenta, survenind mai ales (dar nu numai), posttransfu-zional; este cauzata de un flavivirus din familia toga viridae, VHC, un ribovirus are evoluție similara cu hepatita B, posibil severa si deseori (pana la 50%) cu cronicizare;

d) Hepatita virala D (HVD) – sau delta, cum a fost numita prima data, este cauzata de un ARN-virus, defectiv, care nu se dezvolta decât in prezenta VHB cu al cărei înveliș antigenic de suprafața (Ag HBS) se acoperă. Boala evoluează sever, potențându-se cu HVB si se transmite tot parenteral ca si precedentele (B si C);

e) Hepatita virala E (HVE) – s-a desprins si ea din grupul non-A, non-B, fiind determinata de un ARN-virus, calcivirus, distinct de VHA, deși epidemiologic si simptomatologic se apropie mult de hepatita A.

Căile de transmitere ale hepatitelor acute virale sunt:

=> digestiva pentru virusurile A si E

=> parentala pentru virusurile B, C si D

=>contact sexual pentru virusul B

2.2 Hepatita C

Este o hepatita acuta produsa de unul sau mai multe virusuri decât virusurile cunoscute A, B, herpesvirusuri, etc.

Agentul a fost denumit si virusul hepatitei C.

Virusul hepatitic C (HCV) este un virus ARN din familia Flaviviridae. Este un virus mic, cu diametrul de 55 – 65 nm, încapsulat; secvența genomică este complet identificată și descrisă cu ajutorul metodelor biomoleculare.

2.2.1 Cauze

Virusul hepatitic C (HCV) este una dintre cele mai importante cauze de boli hepatice cronice pe intreg mapamondul. HVC este raspunzator de aproximativ 20% din hepatitele acute, 60-70% din hepatitele cronice si aproape 30% din ciroze sau fazele finale ale bolilor hepatice si din cancerele hepatice. O caracteristica majora a hepatitei acute C este tendinta de a se transforma in boala hepatica cronica. Cel putin 75% dintre bolnavii de hepatita acuta C dezvolta intr-un final infectia cronica.

2.2.2 Simptomatologie

Multi pacienti cu hepatita cronica C sunt complet asimptomatici. Atunci cand simptomele sunt prezente, sunt de obicei usoare, nespecifice si intermitente.

Simptomele includ:

– oboseala;

– sensibilitate sau disconfort la nivelul hipocondrului drept (sub coastele din partea dreapta);

– greata;

– inapetenta (scaderea apetitului alimentar);

– dureri musculare;

– dureri articulare.

Similar, examenul fizic poate fi normal sau poate releva sensibilitate la palparea ficatului sau hepatomegalie usoara (cresterea ficatului in dimensiuni). Unii pacienti au stelute vasculare (niste pete rosii sub forma de stea) sau eritem palmar ( rosie patata).

2.2.3 Hepatita C – Cai de transmitere

Hepatita C apare atunci cand sange infectat cu virusul hepatic C intra in organismul unei persoane nesanatoase. De asemenea, poate aparea ca urmare a contactelor sexuale neprotejate (fara o bariera din latex), si de asemenea, mai rar, de la mama infectata catre copil in timpul nasterii.

Exista cateva grupuri care sunt prezinta un risc ridicat de a contacta hepatita C:

-persoane care au suferit transfuzii de sange sau transplanturi de organe;

-persoane afectate de hemofilie (peste 60% din cazuri)

-utilizatori ai drogurilor injectate;

-personal al spitalelor;

-copii nascuti din mame infectate cu virusul hepatic C;

-familii ale persoanelor infectate;

-persoane cu parteneri sexuali multipli;

-adepti ai tatuajelor si a piercingurilor numeroase.

HCV este transmis in primul rand prin contactul cu sange sau produse de sange infectat. Transfuziile sangvine si folosirea acelor si seringilor de la o persoana la alta, fara a fi sterilizate sau sterilizate insuficient au fost cele mai frecvente metode de trasmitere a infectiei cu HCV. Din 1991, odata cu introducerea screening-ului pentru anticorpii HCV (analiza atenta a sangelui si produselor de sange pentru depistarea HCV) si cu imbunatatirea testelor la mijocul anului 1992, transmiterea hepatitei C prin transfuzii a fost stopata. In prezent, consumul de droguri intravenoase este cel mai comun factor de risc pentru contactarea infectiei. Cu toate acestea, multi pacienti dobandesc hepatita C fara o expunere la sange infectat cunoscuta sau fara a consuma droguri intravenoase.

Transmiterea de la mama la fat

Transmiterea de la o femeie insarcinata la fat este neobisnuita. In cele mai multe studii, doar 5% dintre nou nascutii cu o mama infectata, devin infectati. Boala la nou nascuti este, de obicei, usoara si asimptomatica. Riscul acestei modalitati de trasmitere este ceva mai mare la femeile insarcinate care sunt infectate concomitent si cu HIV. Riscul pentru transmiterea infectiei de la mama la fat creste odata cu cantitatea de virusi din sangele mamei (mai exact numarul de copii ale virusul hepatic C in sange). Infectia nu poate fi transmisa prin alaptare.

Transmiterea sexuala

Transmiterea sexuala a hepatitei C intre partenerii monogami (cu un singur partener sexual) este neobisnuita. Din punct de vedere al transmiterii sexuale a HCV exista studii contradictorii si nu s-au tras inca concluziile.

Cercetarea sotilor sau partenerilor monogami ai pacientilor cu hepatita C a relevat ca mai putin de 5% erau infectati, si multi dintre acestia aveau alti factori de risc pentru infectie. Din acest motiv, modificarile comportamentului sexual nu sunt considerate obligatorii in cuplurile monogame, insa utilizarea unui mijloc de protectie este o atitudine mai prudenta. Testarea partenerului pentru anticorpii HCV (anti-HCV) este de ajutor in consilierea pacientilor. Persoanele cu mai multi parteneri sexuali trebuie avertizati sa foloseasca prezervativul ca metoda de protectie, acesta protejandu-i in acelasi timp si de contactarea hepatitei B si HIV.

Transmiterea sporadica

Transmiterea sporadica, atunci cand sursa infectiei este necunoscuta, este inregistrata in aproximativ 10% din pacientii cu hepatita acuta C si in 30% din cei cu hepatita cronica C. Aceste cazuri se refera, de asemenea, la infectiile contactate in comunitate. Virusul poate fi contactat prin cutite, rani superficiale, injectii, extractii dentare sau alte proceduri medicale.

2.2.4 Diagnostic pozitiv si diferențial

Criteriul epidemiologic (transfuzii recente de sânge) si sindromul clinic hepatic sunt mijloacele principale de diagnostic al hepatitelor posttransfuzionale.

Formele anicterice si subclinice pot fi depistate doar prin cercetarea sistematica a transaminazelor începând de la o lună posttransfuzional.

Confirmarea etiologiei virusului C se face prin eliminarea pe baza examenelor imunologice specifice a hepatitelor A si B, acelor produse de virusul citomegalic, herpes simplex, cat si al altor cauze neinfectioase de hepatita acuta (medicamente).

Diagnosticul hepatitelor cronice agresive C se face cel mai corect prin puncții biopsii repetate.

PROFILAXIE

=> masurile nespecifice

=> imunoglobuline

Imunoglobulinele reduc incidenta hepatitei C si a cronicizării ei. Ele pot fi folosite la cei cu risc crescut pentru hepatita C (bolnavii hemodializati, nou-născuți din mame care au făcut o hepatita C în trimestrul 2 si 3 al sarcinii).

2.2.5 Evoluție și complicații

Complicatiile extrahepatice apar in 1-2 % din cazurile de pacienti cu hepatita C. Cea mai frecventa complicatie extrahepatica este crioglobulinemia care este marcata de:

– rash la nivelul pielii, cum ar fi purpura, vasculita sau urticaria;

– dureri musculare;

– dureri articulare;

– neuropatie;

– pozitivarea in sange a crioglobulinelor;

– pozitivarea in sange a factorului reumatoid;

– scaderea nivelului de complement in sange.

Alte complicatii ale hepatitei cronice C sunt:

– glomerulonefrita crioglobulinemica

– porfiria cutanea tarda.

Printre bolile relatate ca avand legatura cu hepatita C se numara:

– artritele seronegative;

– sindromul Sjogren;

– limfoame non Hodgkin cu celule B;

– fibromialgia;

– lichenul plan.

2.2.6 Tratament

Tratamentul afectiunii hepatice C are ca scop primar vindecarea – adica eradicarea completa a viruslui, si implicit, cresterea calitatii vietii. Obiectivul secundar este de a opri evolutia catre ciroza si cancer hepatic, acolo unde vindecarea nu este posibila.

Tratamentul cuprinde trei aspecte:

-regimul – sunt recomandate evitarea alcoolului si curele cu vitamina E;

-vaccinarea – impotriva virusului hepatic A, a virusului hepatic B si, anual, impotriva gripei, intrucat suprainfectia cu acestea pot cauza complicatii fatale;

-medicatia antivirala:interferon

2.2.7 Profilaxie

In prezent, singurele posibilitati de prevenire a aparitiei de noi cazuri de hepatita cronica C sunt:

– monitorizarea analizelor sangvine;

– precautie in manevrarea sangelui, produselor de sange, lichidelor organismului uman;

– informarea populatiilor despre activitatile cu risc crescut de infectare.

Programele care promoveaza intreruperea folosirii acelor de seringa de catre mai mult de o persoana sunt promitatoare in ceea ce priveste scaderea numarului de cazuri noi de hepatita cronica C printre consumatorii de droguri intravenoase.

Nu exista vaccin sau produse imunoglobulinice impotriva hepatitei C, dar exista sperante ca in viitorul apropiat va fi descoperit.

CAPITOLUL III DETECȚIA INFECȚIEI CU HCV

Diagnosticul serologic în infecția cu virusul hepatitei C

1. Diagnosticul serologic al hepatitei implică detectarea:

a) Anticorpilor antiHCV, contra antigenelor specifice structurale sau nonstructurale ale HCV. Acești anticorpi apar târziu, în medie la 15 săptămâni de la debutul bolii. Asociați cu un titru înalt al transaminazelor serice sugerează infecție acută (mai ales când hepatita survine recent posttransfuzional). Persistența, luni de zile, a anticorpilor împreună cu transaminaze cu valori ondulante, aproape normale, atestă infecția cronică.

b) ARN-HCV ce apare precoce în hepatita acută C. Persistența ARN-HCV indică cronicizarea.

2. Teste ELISA

Tehnicile de evidențiere a anticorpilor (Ac) antiHCV sunt folosite ca teste screening la donatorii de sânge și organe și rămân prima alegere pentru diagnosticul infecției HCV.

3.1 Metoda de depistare a anticorpilor VHC prin metoda ELISA

3.1.1 Obiectivul examinarii

-Screeneng-ul pentru detecția infecției cu virusul hepatitei C (HCV) pentru donaorii de sange si pacienti folosind trusa MONALISA HCV-Ag-Ab ULTRA BIO-RAD.

-Securizarea anti-HCV a sangelui si derivatelor de sange

Responsabilitati:

a)Asistentul medical de laborator:

-receptioneaza,identifica,inregistreaza si proceseaza probele primare conform SOP.Pregatirea probelor de lucru pentru testari biologice

b) Biolog:

-pregateste trusa de reactivi si echipamentul in vederea efectuarii testelor

-verifica echipamentul de testare inaintea inceperii lucrului si pe tot parcursul procesului

-performeaza testul conform schemei tehnologice si a protocolului de lucru specific trusei MONALISA HCV-Ag-Ab ULTRA (BIO-RAD)

-Inregistreaza sub semnatura rezultatele testarii validate de medicul responsabil in documentele de laborator si in toate inscrisurile adiacente

-verifica rezultatele obtinute alaturi cu asistentul medical de laborator si inregistreaza rezultatele testarii validate de medicul responsabil, in documentele laboratorului si documentatia aferenta (registrul unic donatori,registrul externi,bilete rezultate)

-alege serurile initial-reactive(I.R.) pentru retestare in duplicat si pregateste esantioane de plasma din unitatile de sange rebutate pentru prezenta de HCV (rezultate RR-repetat reactiv pentru HCV)

-distribuie serurile/plasma in seroteca generala si speciala pentru HCV.

-aplica proceduri de decontaminare si intretinere curenta a spatiului de lucru si a echipamentului.

-stocheaza trusa de reactivi la 2-8grade Celsius dupa folosire.

-aplica masuri de protectie a muncii si de gestionare a deseurilor conform procedurii documentate.

c)medicul responsabil:

-supravegheaza si verifica intreaga activitate de testare

-citeste,intrepreteaza si valideaza rezultatele testarii

-dispune efectuarea controlului intern de laborator(C.I.) si a controlului extern(C.E )de laborator pentru HCV.

-verifica si aproba raportarea rezultatelor obtinute la LNR-VTS Bucuresti(INHTB) si la A.S.P.(Autoritatea de Sanatate Publica).

3.1.2 Principiul testului

Test imunoenzimatic(E.I.A.) bazat pe detectia Ag si Ac impotriva diferitelor regiuni predominante ale HCV folosind ser/plasma de la donatorii de sange sau pacienti.

Faza solida(microplaca )contine:

-acizi monoclonali anti-proteina de capsida pentru HCV

-doua proteine recombinate de Ia Escherichia -Coli pentru regiunea NS3 genotip 1 si 3a.

-un Ag recombinat pentru regiunea NS4

-un peptid (mutant) de capsida din aria structurala a genomului HCV

Conjugatul -2 tipuri

l)conjugatul 1 (R6)-ac.monoclonali liofilizati de soarece,pentru (anti)capsida 2)conjugatul 2(R7)-peroxidaza de soarece legata de Ac.anti IgG uman si peroxidaza legata streptoidin.

Obs: conjugatul 1 nu reactioneaza fata de peptida mutanta de capsida existenta in microplaca!

Performanta testului depinde de urmatorii pasi:

1)conjugatul 1 si probele de testat impreuna cu controalele de placa se distribute in godeuri.Daca in ser/plasma exista anticorpi anti HCV,acestia se vor fixa(prinde) de antigenele adsorbile in fiecare godeu(faza solida),iar daca e prezent antigenul de capsida a HCV, acesta se va prinde (lega) de anticorpii monoclonali adsorbili in microplaca si de conjugatul 1(Ac monoclonali-biotin,anti-capsida).

2)dupa incubarea la 37 grade Celsius-90 minute urmata de spalare.se adauga conjugatul 2.Acesta reactioneaza cu anticorpi monoclonali-biotin impotriva antigenului C de capsida,daca acesta este prezent. De asemenea daca Ac anti HCV sunt prezenti,acestia vor reactiona cu anti- IgG umane plus peroxidaza.

3)dupa 30 minute de incubare Ia 37*C ,se elimina surplusul de reactie prin spalare(conjugatul nelegat in reactie)si complexul Ag-Ac format se reveleaza cu ajutorul substratului.

4)substratul reactioneaza 30 minute ,se stopeaza reactia cu H2SO4 si se citesc absorbantele(D.O.=densitate optica) la spectofotometru cu lungima de unda 450/620 nm.

Masurand absorbanta putem afla valorile pentru detectarea prezentei sau absenta Ac si/sau Ag de capsida a HCV. Culoarea reactiei este direct proportionala cu cantitatea de Ac si/sau Ag legate in faza solida.

Specificatiile performantei

Se refera Ia specificitatea,senzitivitatea si reproductibilitatea testului.

a)Specificitatea-pentru donatorii de sange este de 99,83%

-pentru pacientii spitalizati este de 99,5%

-pentru pacientii cu boli ce pot interfera cu specificitate pentru HCV ex. hepatita A, B,rubeola,toxoplasmoza.CMV,EBV,HTLV,HIV, boala Chagas ,FlaviVirus,pacient vaccinat antigripal, etc.

-prezenta factorului reumatoid

-boli autoimune:mielom

-femei gravide

-ciroza hepatica,pacienti dializati.

In cele 429 de probe posibile de a induce cross-reactivitati(incrucisate) studiate si testate cu Monolisa HCV-Ag-Ab ultra ,specificitate= 100%.

b)Senzitivitate:-se testeaza pe serii largi de probe pozitive pentru HCV folosind paneluri de seroconversie comerciale=100%

-pentru conformitate se poate consulta brosura testului.

c)Reproductibilitate:-se studiaza reproductibilitatea inter si intra teste

-tabelele din brosura testului furnizeaza date relevatoare

TIPUL DE PROBA PRIMARA

-esantion de sange recoltat pe vacutainer de 7 ml(cu capac rosu) fara anticoagulant.pentru ser.

-esantion de plasma rezultat din unitatile de sange rebutate pentru prezența repetata a rezultatelor reactiv HCV.

-ention de plasma din tubulatura adiacenta a unitatii de sange (rar)

3.1.3 Echipamentul si reactivii necesari

I) Echipamentul:

a)Linia de testare EIA-incubator la 37°

-incubator linia ELISA

-spalator de microplaci

-cititor de microplaci MR 5000

– imprimanta

b)Pipete

-monocanal 20-200 micro l

-multicanal 20-200 micro l

-monocanal -1000micro I

Reactivii utilizati:

1)Trusa de reactivi MONOLISA HCV Ag-Ab ULTRA

-inaintea folosirii lasati trusa la t*18-30 *C, 30 minute

-nu amestecati reactivi din loturi diferite

R1 MICROPLACA=12 stripuri (barete) cu cate 8 godeuri faza solida si o peptida de capsida specifica HCV

R2 SPALARE -concentrat de 10 ori

R3 CONTROL NEGATIV(C.N.)

R4 CONTROL POZITIV(C.P.)

R5a CONTROL POZITIV Ag(peptida sintetica de capsida) liofilizat

R5b ANTIGEN -DILUENT

R6 CONJUGAT s(Ac+biotina)Ac. Monoclonali de soarece biotinizati,anti Ag HCV de capsida -culoare ROSU.

R7 CONJUGAT 2 Ac-anti IgG uman/peroxidaza si streptovidin/peroxidaza culoare VERDE

R8. SUBSTRAT -Tampon substrat+PEROXIDAZA

R9 CROMOGEN-solutie TMB

R1O SOLUTIE DE STOPARE -H2SO4 1 N

Filme adezive pentru acoperire

MATERIALE NECESARE.NECONTINUTE IN TRUSA

-apa distilata

-hipoclorit de sodiu si bicarbonat de sodiu

-hartie absorbanta

-pipete mono si multicanal(50,80,100,200 micro l si 1 ml)

-cilindrii gradati de 10 ml–100 ml

-cuve si recipienti pentru prepararea reactivilor

-container pentru reziduri contaminate

-cronometru de laborator

-conuri de prelevare in stative

-fisa de lucru(protocol de identificare)

-stative pentru probe

-manusi de unica folosinta

REACTIVI CE TREBUIE RECONSTITUITI

Obs:R1,R6 si R7 sunt gata de lucru

1)SOLUTIA DE SPALARE

2)SPALATOR DE MICROPLACI -programat

3)CITITOR+CALCULATOR + IMPRIMANTA

4)SOFTWARE "LISA"protocol specific trusei

Obs:-Verificati echipamentul inaintea utilizarii lui

-Efectuati decontaminari pentru zona de lucru si spalator(vezi protocol standard)

Proceduri de calibrare:cuprind procedurile de calibrare ale echipamentelor in timpul testarilor -vezi SOP Intretinerea si calibrarea echipamentelor in Lab BTS

3.1.4 Tehnica de lucru

Procedura

Realizarea testului-PROTOCOL DE LUCRU

OBS:-nu folositi reactivi expirati

-nu amestecati reactivi din loturi diferite

-lasati 30 minute trusa la temparatura camerei

-nu perforati testul in prezenta vaporilor reactivi(acid,alcalin,aldehida).

-nu lasati placa sa se usuce intre spalare si distributia reactivilor.

-evitati contactul reactivilor cu ioni metalici

-culoarea substratului de lucru este ROZ.modificarea acestei culori in cateva minute dupa reconstituire interzice folosirea lui in reactie

-nu lasati SUBSTRATUL la lumina

-folositi numai seruri verificate si selectate pentru prezenta de albumina,bilirubina,lipide,hemoglobina (limite de acceptare:

90g/l albumina

50micro g/ml biotina

100 mg/l bilirubina

35 g/l trioleina(ser lipemic)

87 g/l hemoglobina (ser hemolitic)

Serurile se patreaza la temperatura de 2-8°C (la frigider) si se folosesc in interval de maxim 7 zile.

Etape de executie:

1)asezati reactivii si esantioanele (ser /plasma )la indemana.

2)completati FISA DE LUCRU(oglinda microplacii) cu protocolul de identificare A1=CN(R3)

B1,C1,D1=(R4)=CP-Ac

El =(R5a+R5b)=CP-Ag

Fl =Proba 1……

-urmati strict planul de identificare

-folositi CN siCP PENTRU FIECARE TEST

-APLICATI BUNELE PRACTICI DE LABORATOR

3)Scoateti microplaca din ambaiaj.Alegeti numarul de stripuri (barete)necesar. Restul stripurilor reintroduceti-le in ambalaj si stocati la temparatura de 2-8 °C.

4)Distribuiti 100 micro l conjugat (R6) in fiecare godeu

5)Distribuiti 50 micro l de CN (R3) in Al (martor negativ)

6)Distribuiti cate 50 micro l de CP-Ac (R4)in B1,C1,D1(3 controale),(Ac pozitiv)

7)Distribuiti 50 micro l de CP-Ag(R5a+R5b) in El,(Ag pozitiv)

8)Distribuiti 50 micro l probe:Fl=prima proba de cercetat…

-mixati prin 3 aspiratii

-pipetati microplaca in max 10 min.daca depasiti timpul,pipetati controalele la sfarsit! Verificare:-culoarea variaza de la violet la albastru dupa distribuirea probelor -se poate verifica spectofotometric la 620 nm

9)Acoperiti etans microplaca cu filmul adeziv

10)Incubati 90 min (+,-)5 min Ia 37*C (+,-)1*C

11)Spalati microplaca conform programului de spalare disponibil(5 spalari)

-uscati cu hartie absorbanta

12)Distribuiti rapid 100 micro l conjugat 2(R7) in fiecare godeu

-amestecati usor inaintea folosirii

-culoarea conjugatului 2 este verde.se poate verifica distributia automat citind la 620nm.

13)Acoperiti cu film adeziv si incubati Ia 37*C timp de 30 minute.

14)Spalati conform protocolului

15)Preparati solutia de developare (R8+R9).Dispersati rapid 80 micro l in fiecare godeu

16)Incubati la intuneric 30(+,-)5 min la temp camerei.Nu folositi film adeziv .

Distributia substratului (colorat rosu) se poate face si automat citind la spectrofotometru.

17)Adaugati 100micro l H2SO4 1N in fiecare godeu.Omogenizati.

Verificare:-Solutia de stopare este incolora ,dar prin adaugare de substrat(roz) aceasta,.culoare dispare pentru probele negative.

Pentru probele pozitive variaza de la albastru la galben.

18)Uscati usor fundul microplacii si cititi Ia 450/620nm la cel putin 4 minute dupa stopare si in interval de 30 minute.Folositi programul ELISA.

19)Verificati citirea cu planul de identificare .Notati informatiile folosind pentru probele pozitive markere de culoare.

Procedurile de control al calitatii

-se efectueaza citiri duble a rezultatelor

La sfarsitul etapei de lucru se realizeaza controlul de calitate intern(daca e disponibil).

Controlul extern al calitatii se efectueaza conform contractului INHT cu societatea BIO-DEV — esantionul primit de la firma care administreaza schema de control extern al calitatii este procesat ca o proba de ser de la donatori; rezultatele obtinute sunt raportate sub forma unui formular tip care este transmis prin posta electronica.

Interferente -hiperlipemia,hiperbilirubinemia,hemoliza,coagularea incompleta(filamente de fibrina) pot afecta calitatea serului de testat furnizand rezultate eronate.

Serurile nonconforme vor fi excluse de la testare conform SOP 12.

3.1.5 Principiul procedeului de calculare a rezultatelor

1)Calculul media absorbanta (OD=densitate opica) a controalelor pozitive (OD R4)=OD R4/3- martor negativ/martor pozitiv

2)Calculul valorii cut-off(CO)

CO=media OD R4/4

3)Validarea testului-criterii

OD CN(Control negativ) mai mic decat OD cutt-off inmultit cu 0,6

-pentru controlul pozitiv (Ac) R4

media OD R4 este mai mare sau egal cu 0,800 si mai mic sau egal cu 2400. Daca unul din controale difera mai mult de 30 % fata de medie se va elimina calculul.

-pentru controlul pozitiv (Ag)= R5(R5a+R5b)

OD R5 mai mare de 0,500

Testul este invalid daca controlul negativ (R3),controlul pozitiv(R5a+R5b) sau mai mult de unul din controalele R4 sunt in afara acestor limite.

4)Reactivitatea (ratia) OD proba/OD cut-off

ZONA GRI:cut-off 10%= zona gri

-pentru siguranta se poate folosi si cut-off 20%= zona gri extinsa.

3.1.6 Interpretarea rezultatelor

-citirile(listing) sunt efectuate prin programul-ELISA

-calcularea si interpretarea rezultatelor se face in dublu verificand manual rezultatele. Calcularea si interpretarea rezultatelor

a)VERIFICATI criteriile de validare a testului

CN=(R3) valoarea absorbantei (OD) sa fie mai mica decat OD cut-off ori 0,6 media

OD-R4-valoarea absorbantei (OD) mai mare sau egal cu 0,800 si mai micsau egal cu 2,400.

Daca unul dintre CP R4 ,are o valoare cu 30% mai mare decat celelalte (media) eliminati acest control.Folositi pentru medie celelalte 2 controale:

R5a+R5b= OD mai mare decat 0,500

Testul este invalid daca nu respecta aceste criterii

b)CALCULATI

-media CP( R4)

-valoarea limita cut-off=media R4(OD)/4

-reactivitatea(R)=ODproba/cut-off

OBS: pentru siguranta se foloseste " zona gri"=cut-off 10%

INTERPRETAREA REZULTATELOR:

*NEGATIV=OD proba mai mic decat cut-off10%

*INITIAL REACTIV(IR)=OD proba mai mare sau egal decat cut-off-10%

Verificati testand proba in duplicat

*REPETAT REACTIV(RR) OD duplicat mai mare sau egal decat cut-off10%

-daca godeurile au rezultate discordante(unul negativ,altul reactiv)se verifica seria de lucru conform Algoritmului de dg-LNR-VTS-BUCURESTI/2002

-duplicatul negativ-NEGATIV–cautati erorile

–-apreciati nespecificitatea testului

-probele RR din ser se vor verifica cu probe de plasma testate in duplicat si obtinute din unitati de sange.

Obs:

-pentru rezultat IR =unitatile de sange se carantineaza

-pentru rezultat RR=unitatile de sange se rebuteaza .Se preleveaza plasma pentru retestare in duplicat si pentru seroteca speciala.

-rezultatele RR din ser si plasma se trimit pentru confirmare la LNR-VTS Bucuresti.

Inregistrarea rezultatelor

SOP ………..

-conformitatea este verificata de seful laboratorului

-rezultatele se inregistreaza in prezenta a doua persoane(verificare)

Eliberarea rezultatelor

SOP

Incheierea seriei de lucru

-stocati trusa de rectivi la 2-8 *C

-stocati confilrm procedurii apa de spalare

-eliminati deseurile contaminate conform SOP….

-decontaminati zona de lucru

-verificati echipamentul.

Aplicati metode de intretinere curenta.

-pregatiti zona de lucru pentru urmatorul test

Intervale biologice de referinta

Nu este cazul.

Interval raportabil al rezultatelor

*citire la 24 de ore(de la primirea/recoltarea probei) in cazul rezultatelor negative raportare

*citire la 48 de ore-testare in duplicat a (pilotului) probei initial reactiv(IR)–rezultat RR= raportare

*a treia citire la 72 de ore,-plasma din unitatile de sange in duplicat–RR–raportare Valori de alerta/critice

*Valori critice:valori ale probelor(OD proba)in zona gri=cut-off-10%

-OD cut-off-10%<decat OD proba ;< cut-off (acestea se vor testa in

duplicat)

*Valori de alerta:valori :OD proba >cut-off-10%= probe initial reactive(IR) si se retesteaza in dublu.

*Valori critice si de alerta:Carantineaza unitatile de sange(solidarizate)

Interpretarea rezultatelor

-se poate folosi si "reactivitatea"(ratia)

a)NON REACTIVE =NEGATIV.

OD proba<Cut-off-10%(reactivitate mai mica de 0,9)

Obs.se foloseste si valoarea cut-off-20%(reactivitate<0,8) zona gri!Unitatile de sange sunt validate.

b)INITIAL REACTIV(IR) OD proba>sau egal cut-off-10%(-20%)-reactivitatea probei este egala sau mai mare de 0,9 sau 0,8 daca folosim zona gri extinsa

–-retestare in duplicat

–-carantinare in duplicat

–-carantinarea unitatilor de sange solidarizata.

c)REPETAT REACTIV(RR)

OD proba in duplicat >sau egal cut-off -10%(-20%)

––rebutarea unitatilor de sange solidarizate pentru prezenta HCV

––retestare pe probe de plasma in duplicat pentru confirmare si trimitere la LNR-VTS-Bucuresti.

Precautii de siguranta

Echipament de protectie- obligatoriu (halat,papuci,masca,manusi)

-considerati reactivii si esantioanele de cercetat "potential periculoase'

-manipulati, conform bunelor practici de laborator si a normelor de securitate si protectia muncii

-aplicati proceduri de decontaminare -SOP. Decontaminare.

-aplicati norme de protectie a muncii-SOP. Protectia muncii.

Surse potentiate de variabilitate

-calitatea echipamentului

-calitatea testelor

-manipularea corecta(protocol a reactivilor)

-contaminarea probelor (microbian,chimic,intre ele..)

-temperatura ambientala, temperatura locurilor de stocare

Instructiuni de utilizare

Toti reactivii din trusa sunt destinati diagnosticului "in vitro". Instructiuni de utilizare ale trusei MONOLISA ANTI-HCV

Manual de operare pentru cititor microplaci .

Manual de operare spalator microplaci

Manual de operare incubator microplaci.

Interfata cu alte proceduri

1.gestionarea esantioanelor de sange SOP

2.prelucrarea esantioanelor de sange SOP

3.selectia serurilorSOP

4.documentul echipamentului SOP

5.rezultatele testarii SOP

6.consilierea SOP

7.gestionarea deseurilor SOP

8.decontaminarea SOP

9.seroteca speciala SOP

10.norme de protectie SOP…

11.gestionarea reactivilor SOP

Inregistrari conexe

Listingul cititorului si fisa de lucru.

Toate registrele de lucru din Laboratorul de Boli Transmisibile-vezi SOP..inregistrare si stocare a informatiilor.

CAPITOLUL IV PREZENTAREA STUDIILOR DE CAZ

CAZUL Nr. 1

CULEGEREA DATELOR

NUME SI PRENUME:M. C.

VARSTA: 36 ANI

SEX: FEMININ

DOMICILIUL: LOCALITATEA SLATINA, JUDETUL OLT

DATA INTERNARII: 14 APRILIE 2010

DATA EXTERNARII: 7 MAI 2010

DIAGNOSTICUL LA INTERNARE: HEPATITA C

MOTIVELE INTERNARII: – grețuri;

– vărsături;

-inapetenta;

ANAMNEZA ASISTENȚILOR MEDICALI

Condiții de viata si de munca: corespunzătoare

Bolnava sta într-o locuința igienica, consuma o alimentație regulata, consuma cafea moderat.

Din discuțiile purtate cu bolnava am constatat ca nu prezintă deficiente sau proteze, nu prezintă alergii la medicamente sau la alte surse (praf, puf, polen).

Religia pacientei este ortodoxa, naționalitatea romana și limba rostita este limba romana.

Istoricul bolii:

Bolnava în vârsta de 32 ani este internata pentru senzație de vărsături, apetit alimentar diminuat. Bolnava cu suferința gastrica de aproximativ 10 ani, caracterizata prin dureri în epigastru nesistematizate pe o perioada de 7-10 zile si legate de alimentele ingerate.

Bolnava nu face tratament pana la internare.

Nevoi fundamentale:

Nevoia pacientei de a manca și a bea a fost afectata prin prezenta vărsăturilor.

Pe timpul spitalizării bolnava a primit un regim alimentar care nu are acțiune iritanta asupra mucoasei gastrice și totodată bogat în principii alimentare ca: lapte, brânza de vaca, piureuri de legume, pâine alba.

Urina are o colorație bruna, cantitatea fiind de 1000-1400 ml în 24 ore.

Tranzitul intestinal este prezent, frecventa scaunelor fiind de 1-2 în decurs de 24 ore. Cantitatea materiilor fecale se situează între 150-200 g / zi. Culoarea scaunelor este buna forma cilindrica și consistenta omogena.

Pe durata spitalizării pacienta a fost afebrila, temperatura fiind cuprinsa Intre 36-37°C.

în ceea ce privește nevoia de a se dezbrăca și îmbrăca și cea de a fi curat, îngrijit și a-și proteja tegumentele, pacienta nu are dificultăți, aceasta putând sa își aleagă singura hainele necesare și sa-si acorde îngrijirile de igiena.

Cu semenii, bolnava este comunicativa, discuta cu plăcere despre ea și este interesata de viata celor din jur.

Nu am observat manifestări care sa acuze vreo dificultate de a auzi sau de a vorbi.

Pacienta nu prezintă vreo dificultate de a vedea.

De asemenea, are capacitatea de a percepe prin pipăit.

în ceea ce privește modalitatea de a-și exprima ideile și părerile, nu exista probleme, aceasta folosind un limbaj coerent.

NUME: A. M. E. DIAGNOSTIC: HEPATITA C VARSTA: 36 ANI

PLAN DE NURSING ROLUL PROPRIU

NUME: A. M. E. DIAGNOSTIC: HEPATITA ACUTA VIRALA VARSTA: 32 ANI

ROLUL DELEGAT AL ASISTENTILOR MEDICALI

CAZUL Nr. 2

CULEGEREA DATELOR

nume: b. m.

varsta: 17 ani, eleva

sex: feminin

domiciliul: localitatea slatina, judetul olt

data internarii: 22 septembrie 2009

data externarii: 08 octombrie 2009

diagnosticul la internare: hepatita C,

forma medie

MOTIVELE INTERNARII: -greturi; – vărsături; -astenie; -somnolenta;

ANAMNEZA ASISTENȚILOR MEDICALI

1. Direct de la pacienta:

– prin dialog: pacienta suferă de purpura trombocitopenica imunologica în urma cu 4 luni, pentru care, pe langa tratamentul medicamentos primește și transfuzie de sânge izogrup. De aproximativ 5-6 zile prezintă grețuri, vărsături, astenie, adinamie, somnolenta, prurit generalizat, scaune deschise la culoare, urina hipercroma.

2. Analiza fi interpretarea datelor:

Pacienta prezintă afectarea următoarelor, la un nivel acceptabil, pe care si le poate satisface dar se propune internarea, fiind contagioasa.

Nevoia de a se alimenta si hidrata.

Nevoia de a-si proteja tegumentele si mucoasele.

Nevoia de a se odihni.

Nevoia de a învăța.

NUME: B. M.
DIAGNOSTIC: HEPATITA CPOSTTRANSFUZIE
VARSTA: 17 ANI PLAN DE NURSING ROLUL PROPRIU

CAZUL Nr. 3

CULEGEREA DATELOR

NUME: C. N.

VARSTA: 43 ANI

SEX: MASCULIN

DOMICILIUL: LOCALITATEA SLATINA, JUDETUL OLT DATA INTERNARII: 03 FEBRUARIE 2010

DATA EXTERNARII: 25 FEBRUARIE 2010

DIAGNOSTICUL LA INTERNARE: HEPATITA C

MOTIVELE INTERNARII:

-inapetenta;

– vărsături;

-astenie;

-somnolenta;

ANAMNEZA ASISTENTILOR MEDICALI

1. Direct de la pacient:

– prin dialog: pacientul neaga tratament injectabil în antecedente,

de aproximativ 6-7 zile, prezintă grețuri, vărsături alimentare si

biliare, prurit generalizat, astenie, adinamie, somnolenta, scaune

deschise la culoare, urina hipercroma.

-indirect- prin observare- tegumentele si sclerele icterice, urina

intens colorata; prin palpare – dureri la 3 cm sub rebordul costal.

2. Analiza si interpretarea datelor:

Pacienta prezintă afectarea următoarelor, la un nivel acceptabil, pe care si le poate satisface dar se propune internarea, fiind contagioasa.

Nevoia de a se alimenta si hidrata.

Nevoia de a-si proteja tegumentele.

Nevoia de a comunica prin izolarea obligatorie fiind contagios.

Nevoia de a se odihni.

NUME: C. N.

DIAGNOSTIC: HEPATITA C

VARSTA: 43 ANI

PLAN DE NURSING

ROLUL PROPRIU

CONCLUZII

Hepatita C este o boala infecțioasa specifica omului, determinate de unul sau mai multe virusuri, care pătrunzând în organism provoacă îmbolnăvirea generala a organismului si mai ales a ficatului.

Hepatitele sunt boli care necesita tratament îndelungat precum si respectarea unui regim alimentar bogat în proteine, vitamine, lactate.

Nerespectarea indicațiilor si a tratamentului poate duce la cronicizare si la slăbirea rezistentei întregului organism.

Așadar prevenirea hepatitelor prin menținerea igienei, folosirea instrumentarului sterilizat si a seringilor de unica folosința, precum si a transfuziilor contribuie la promovarea sanatatii populației.

Hepatitele constituie o problema de sănătate publica si informarea populației cu privire la caracterul bolii, evoluție, cronicizare si mai ales prevenire, impune norme stricte care, daca sunt respectate duc la scăderea numărului de cazuri de îmbolnăvire.

BIBLIOGRAFIE

DR.MIOARA MINCU – MEDICINĂ INTERNĂ, Editura științifică și Tehnica București, 1998

CNSMF GHIDURI DE PRACTICĂ PENTRU MEDICII DE FAMILIE

PAVEL BELC – CUM INTERPRETĂM O ANALIZĂ DE LABORATOR, Editura Medicala București, 1990

HARRISON – PRINCIPIILE MEDICINII INTERNE Ediția 14, Editura Teora, București, 2003

MARIN GH. VOICULESCU – BOLI INFECȚIOASE, Editura Medicală, București, 1989

TITIRCA L. Ghid de nursing Editura Viata Medicala Româneasca

TITIRCA L Tehnici de evaluare si îngrijiri acordate de asistenții medicali , Ed. Viata Medicala Româneasca

TITIRCA L. Manual de îngrijiri speciale acordate pacienților de asistenții medicali , Ed. Viata Medicala Româneasca, București 1998

BIBLIOGRAFIE

DR.MIOARA MINCU – MEDICINĂ INTERNĂ, Editura științifică și Tehnica București, 1998

CNSMF GHIDURI DE PRACTICĂ PENTRU MEDICII DE FAMILIE

PAVEL BELC – CUM INTERPRETĂM O ANALIZĂ DE LABORATOR, Editura Medicala București, 1990

HARRISON – PRINCIPIILE MEDICINII INTERNE Ediția 14, Editura Teora, București, 2003

MARIN GH. VOICULESCU – BOLI INFECȚIOASE, Editura Medicală, București, 1989

TITIRCA L. Ghid de nursing Editura Viata Medicala Româneasca

TITIRCA L Tehnici de evaluare si îngrijiri acordate de asistenții medicali , Ed. Viata Medicala Româneasca

TITIRCA L. Manual de îngrijiri speciale acordate pacienților de asistenții medicali , Ed. Viata Medicala Româneasca, București 1998