Notiuni ale Curriculumului Pentru Invatamantul Prescolar

CAPITOLUL II

Noutăți ale curriculumului pentru învățământul preșcolar

Din punct de vedere etimologic,cuvântul „curriculum” provine din limba latină și înseamnă „cursă,întrecere,scurtă alergare”. Metamorfoza înțelesului acestui termen din accepțiune sportivă într-un concept cu conotații educaționale este plasată de cercetătorul american D.Hamilton în tumultul mișcărilor sociale și ideologice din Europa în secolul al XVI-lea,fenomen social ce a fost caracterizat prin tendința politicii educaționale a epocii respective de standardizare a tematicii studiilor universitare.

Termenul de „curriculum”,în accepțiune educațională este consemnat pentru prima dată în documentele Universității din Lieden (1582) și,după aproximativ 50 de ani, în cele ale Universității din Glasgow (1633).Prima lucrare în care apare termenul de „curriculum” este „The English Dictionary” și este definit drept „curs obligatoriu de studiu sau instruire,susținut într-o școală sau universitate.”Această accepțiune dată curriculumului s-a menținut până la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Semnificația modernă a conceptului de „curriculum” a fost introdusă în pedagogia secolului XX de pedagogul american J.Dewey care înțelege prin acest concept ansamblul conținuturilor cuprinse în programele școlare și experiențele de învățare ale elevilor organizate direct de către școală,dar și prin angajarea diferitelor mijloace de educație nonformală și informală.

Încă de la înființarea sa,pe data de 23 aprilie 1881,învățământul preșcolar românesc s-a remarcat prin receptivitate la noutățile apărute în domeniul educației preșcolare.Începând cu anul 2007 Ministerul Educației a promovat conceptul de educație timpurie, concept introdus și dezvoltat în literatura de specialitate din țara noastră de Ecaterina Vrăjmaș în anul 1999. Vârstele timpurii corespund perioadei de la 0 la 7 ani.

Noul concept s-a aliniat conform documentelor internaționale la care țara noastră este semnatară („Convenția cu privire la Drepturile copilului”,”Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului”) împreuna cu alte 188 de state membre ale Națiunilor Unite.Ministerul Educației a fost cel care a inițiat programe de educație timpurie.

La baza elaborării noului curriculum au stat tendințele pedagogice referitoare la clarificarea conceptelor de educație timpurie la nivel mondial.S-a urmărit stabilirea locului acestuia în sistemul de învățământ prin prisma evoluției din ultimii ani prin aplicarea metodei proiectelor tematice,a folosirii metodelor interactive de grup în activitățile desfășurate cu copiii, a amenajării sălilor de grupă pe centre de interes,a activităților integrate.

Curriculumul pentru învățământul preșcolar oferă o prezentare sistemică ce asigură continuitate în interiorul aceluiași ciclu curricular,menține interdependența între tipurile de activități de învățare din grădiniță și oferă deschideri spre module de instruire opționale.

Noul curriculum se remarcă prin:

*extensie- se urmărește angrenarea preșcolarilor în cât mai multe domenii experiențiale prin experiențele de învățare oferite;

*echilibru- fiecare domeniu experiențial este abordat atât în relație cu celelalte domenii, cât și cu curriculumul ca întreg;

*relevanță- este adecvat atât nevoilor actuale,cât și de perspectivă ale preșcolarilor, contribuie la înțelegerea propriei persoane,a lumii în care trăiesc,a evenimentelor,să devină competenți în rezolvarea diferitelor evenimente și conflicte

*diferențiere- chiar dacă preșcolarii au aceeași vârstă,noul curriculum dezvoltarea și manifestarea unor caracteristici individuale;

*progresie și continuitate-„ trecerea de la un nivel de studiu la altul se face într-un mod optim,de la o instituție de învățământ la alta”(Curriculum,2008,p.9).

Domeniile experiențiale transced granițele dintre discipline și se intersectează cu

domeniile tradiționale ale copilului:domeniul psihomotric,domeniul cognitiv,domeniul limbajului, domeniul socio-emoțional.Educatoarele au libertatea de a-și planifica activitățile zilnice cu preșcolarii,facilitează acestora accesul la informații,orientează și sprijină copilul,se adaptează la ritmul propriu al acestuia,lucrează pe grupuri sau individual cu preșcolarii din grupa sa.

Planul de învățământ este structurat pe două niveluri de vârstă,învățarea este centrată pe copii,constituirea grupelor se face pe criteriul cronologic.Se prezintă o construcție diferită, în funcție de tipul de program al grădiniței și sunt delimitate tipurile de activități de învățare: Activități pe domenii experiențiale, Jocuri și activități alese,Activități de dezvoltare personală.

Planul de învățământ prezintă o abordare interdisciplinară,integrată a conținuturilor propuse și acordă cadrului didactic libertatea de a-și planifica activitățile zilnice cu preșcolarii.Noul curriculum evidențiază relația biunivocă conținut-metodă și accentuează rolul educatoarei în activizarea copiilor, crearea unor situații ce vizează dezvoltarea creativității preșcolarilor,aceasta aflându-se în continuă interacțiune cu copiii din grupa pe care o conduce.

Noul curriculum corelează „ideile pedagogice tradiționale cu ideile pedagogiilor alternative din lume și încearcă să le situeze în acord cu tendințele novatoare în domeniu” (Curriculum,2008,p.12).

Dezvoltarea copilului deriva din interacțiunea cu colegii,din ceea ce îi oferă mediul educațional și educatoarea prin activitățile pe care aceasta le planifică.

Activitățile de învățare sunt organizate și conduse de cadrul didactic și au ca scop atingerea finalităților prevăzute de curriculum.În procesul de predare-învățare-evaluare iau parte cei trei parteneri:cadre didactice,copii,părinți care își coordonează efortul în vederea încurajării inițiativei copilului de a lua decizii,de a-l încuraja să învețe prin experimentarea unor situații noi și exersări individuale.

Activitățile de învățare pot fi desfășurate frontal,cu întreaga grupă,pe grupuri mici sau individual în cadrul activităților pe discipline,integrate,liber-alese sau de dezvoltare personală.Activitățile de învățare au un caracter planificat,sistematic,metodic,intensiv și organizat.Ca mijloace de realizare a acestora amintim:experimentele,povestirea,jocul liber, jocul didactic,discuțiile libere,lectura după imagini,observarea,exercițiile cu material individual,convorbirea,memorizările,alte mijloace specifice didacticii preșcolare de urmăresc satisfacerea nevoilor educaționale ale copiilor.Scopul acestor mijloace este acela de a stimula copilul,de a-l invita la acțiune,de a-i incita curiozitatea,de a-l ajuta să se orienteze.

Mijloacele de realizare sunt alese în funcție de nivelul de vârstă al copiilor,în strânsă corelare cu tema derulată și cu tipul de activitate.

Categoriile de activități de învățare sunt activitățile pe domenii de învățare (integrate sau pe discipline),jocuri și activități alese și activitățile de dezvoltare personală.

Activitățile pe domenii experiențiale sunt activități pe discipline sau integrate „desfășurate cu copiii în cadrul unor proiecte planificate în funcție de temele mari propuse de curriculum,precum și de nivelul de vârstă și de nevoile și interesele copiilor din grupă” (Curriculum,2008,p.18).Pe parcursul unei săptămâni se pot desfășura maximum 5 activități integrate,planificate de educatoare.Aceasta poate planifica activități de sine stătătoare sau pe discipline(activități matematice,de cunoaștere a mediului,de educare a limbajului,activități practice,educație artistico-plastice,educație muzicală,educație pentru societate,educație fizică) sau activități integrate,unde intră și jocurile și activitățile alese sau cunoștințe interdisciplinare focalizate pe anumite domenii experiențiale.Educatoarea are libertatea de a alege varianta potrivită în planificarea și derularea etapelor activității,nefiind obligatorie respectarea unei ordini.

Domeniul om și societate reprezintă domeniul ce include omul cu modul lui de viață,

realitățile dintre oameni,relațiile cu mediul social și prezintă modalitățile prin care acțiunile omului influențează anumite evenimente petrecute în viața sa.Acest domeniu prezintă o extindere către contexte curriculare ce țin de tehnologie „în sensul abordării capacităților umane de a controla evenimentele și de a ordona mediul” (Curriculum,2008,p.10). Tehnologia permite creșterea productivității muncii,pentru ca toți oamenii să aibă acces la produse ieftine, de bună calitate,în cantitate mare.

În cadrul acestui domeniu preșcolarii pot manipula diverse materiale și în acest mod constată proprietățile acestora(textură,culoare,formă etc).Tot în cadrul acestui domeniu se urmărește ca preșcolarii să înțeleagă ființele umane implicate în construirea propriului viitor, a propriei lumi trăind viața de zi cu zi și a faptului că situațiile prezente își au rădăcinile în trecut și,de asemenea, sunt stimulați să își imagineze viața în alte perioade istorice.

Se consideră că este necesară introducerea anumitor concepte și dezvoltarea abilităților de ordin general pe care să le utilizeze și care să constituie puncte de plecare în experiențele personale.Familiile preșcolarilor,mediul uman,fizic și social pot fi utilizate drept resurse de învățare,alături de textele literare,imaginile și materialele audio-video disponibile.

În abordarea domeniului om și societate se pleacă de la ideea că grădinița reprezintă un concept „utilizabil pentru coordonarea principiilor și acțiunilor morale” (Curriculum,2008,p.10).Prin observarea acțiunilor adulților cu care vin în contact copiii vor înțelege mai ușor concepte ca:bunătatea,adevărul,dreptatea.Totodată,prin observarea și discutarea de către preșcolari a problemelor morale întâlnite atât în textele literare specifice vârstei cât și în viața de zi cu zi se vor dezvolta conduite și principii morale consistente ce vor fi exersate în jocurile libere sau dirijate.

Domeniul limbă și comunicare este domeniul ce acoperă exprimarea orală și scrisă,precum și abilitatea de a înțelege comunicarea verbală și scrisă.Se consideră că prin ascultare și exprimare în cadrul unui grup,preșcolarii dezvoltă capacitatea de a explora experiențele altor persoane și astfel își pot extinde repertoriul de experiențe semnificative. Se dorește ca preșcolarii să capete deprinderea de a vorbi cu încredere,fluent,clar,folosind modalități de exprimare adecvate în funcție de auditoriu.

Se recomandă ca instituțiile de învățământ preșcolar să asigure contexte în care preșcolarii să poată să se exprime liber și să utilizeze mijloacele de comunicare.Prin studierea operelor literare specifice vârstei se rafinează gândirea,se îmbogățește limbajul copiilor,se extinde capacitatea de înțelegere a situațiilor complexe și se dezvoltă capacitățile de evaluare.

Tot în cadrul domeniului limbă și comunicare este inclus primul contact al copilului cu o limbă stăină sau regională.Astfel,copilul se obișnuiește să asculte sonoritatea specifică limbii pe care o studiază,să o recunoască,să reproducă ritmul,fonemele și intonația. Copilul va fi ajutat să își însușească noi cuvinte care îi permit să vorbească despre propriile experiențe,despre mediul înconjurător și facilitează contactul său cu vorbitori nativi ai acelei limbi.

Memorarea cuvintelor,a propozițiilor,a cântecelor și poeziilor,jocurile de limbă, imitarea diferitelor ritmuri reprezintă cele mai potrivite activități de învățare a unei limbi străine.În acest fel copilul este încurajat și stimulat să învețe elemente de cultură a țării sau regiunii a cărei limbă o studiază:creații artistice specifice,istorie,activități tradiționale, mâncăruri.

Domeniul științe include domeniul matematic cu experiențe practice și înțelegere a naturii,considerată „ca fiind modificabilă de ființele umane cu care se află în interacțiune” (Curriculum,2008,p.11).

Este necesar să punem copilul în contact cu domeniul matematic prin jocuri dirijate cu diferite materiale și să simulăm situații de cumpărături din magazine sau piețe.În felul acesta se dezvoltă reprezentările preșcolarilor referitoare la unele concepte:număr,masă, volum,vor putea discrimina,clasifica și aprecia cantitatea.Capacitățile de raționament sunt încurajate în conexiune cu obiecte și activități familiale atât în sala de grupa cât și la domiciliul copiilor. Este importantă concretizarea ideilor matematice în experimente și utilizarea acestora împreună cu alte concepte și elemente de cunoaștere în rezolvarea problemelor,în vederea exprimării unor puncte de vedere și creșterea clarității unor mesaje.

Domeniul științe nu trebuie să îngrădească copiii în contextul disciplinelor matematice,ci trebuie să îi creeze posibilitatea de explorare a altor concepte curriculare în care apar elemente ca:estimarea unor costuri,generarea desenelor geometrice,scheme,planificarea unor activități etc.

Atunci când sunt puși în contact direct cu domeniul cunoașterii naturii prin activități simple:observarea unor plante,animale,obiecte,ființe,modelarea plastilinei,aplicarea unor principii științifice în economia domestică preșcolarii își dezvoltă abilități și competențe de investigație științifică:generarea de ipoteze,observarea,selectarea elementelor semnificative din masa elementelor,conceperea și realizarea de experimente,organizarea datelor obținute în urma observațiilor.

Domeniul estetic și creativ.Acest domeniu acoperă abilitățile preșcolarilor de a răspunde emoțional și intelectual la experiențele perceptive,aprecierea frumosului și adecvarea acestuia la scop sau utilizare,sensibilitatea față de diferite niveluri de manifestare a calității.Trăirile și experiențele preșcolarilor presupun explorarea proceselor de a compune,de a inventa,de a construi,și a trăirilor afective.Prin astfel de experimente copiii acumulează cunoștințe,abilități,sporește receptivitatea perceptivă care le permite să reacționeze în manieră personală la ceea ce văd,ating sau simt.Aceste experiențe le putem întâlni în oricare componentă curriculară,dar cu precădere în cadrul acelor discipline care necesită răspunsuri imaginative,personale,emoționale acționale la stimuli:activitătile artistico-plastice,muzica, drama,dansul.

Domeniul psiho-motric acoperă controlul și coordonarea mișcărilor corporale, abilitățile motorii și de manipulare a obiectelor,mobilitatea generală și rezistența fizică,dar și elemente de cunoaștere legate de anatomia și fiziologia omului.Preșcolarii sunt puși în contact cu acest domeniu prin activități ce implică mișcare corporală,prin întreceri între indivizi ce au ca obiect abilități psihomotorii,dar și prin activități ce au drept rezultat suplețe bună, forță, ținută și rezistență.

Jocurile și activitățile liber-alese sunt activitățile alese de copii care îi ajută să socializeze progresiv,să se inițieze în cunoașterea mediului cultural și social,a mediului fizic,a comunicării,matematicii,a limbajului citit și scris.Aceste activități se pot desfășura individual,în perechi sau pe grupuri mici.În funcție de tipul de program al grădiniței regăsim 2 sau 3 etape de jocuri și activități alese,dar le putem întâlni și ca elemente componente ale activităților integrate.Modul în care este conceput și organizat mediul educațional duce la reușita desfășurării jocurilor și activităților alese deoarece trebuie să stimuleze copilul,să îl incite la acțiune,să îl ajute să se orienteze.Educatoarea trebuie să aibă în vedere organizarea spațiului pe centre:Joc de rol,Biblioteca,Manipulative,Știință,Construcții,Nisip și apă,etc. Sectorizarea sălii de grupă se realizează în funcție de spațiul disponibil și de resursele materiale existente.Dacă spațiul este generos se pot amenaja toate centrele.Dacă spațiul este strâmt și nu permite,educatoarea poate amenaja două centre în care pregătește materialele pentru copii,ca aceștia să poată alege locul de învățare și joc,în funcție de preferință și disponibilitate.Materialele trebuie să fie în strânsă legătură cu tema proiectului desfășurat și cu tema săptămânii.Atunci când jocurile și activitățile alese se desfășoară în curte,educatoarea trebuie să amenajeze spațiul de așa manieră încât să ofere siguranță copiilor,dar nu trebuie să se piardă din vedere corelarea acestora cu tema proiectului derulat și cu tema săptămânii.

Activitățile de dezvoltare personală includ:

*Rutinele-reprezintă „activitățile-reper după care se derulează întreaga activitate a zilei și care acoperă nevoile de bază ale copiilor și contribuie la dezvoltarea globală a acestuia”(Curriculum,2008,p.19).Activitățile cuprinse în rutine sunt cele legate de sosirea copilului,întâlnirea de dimineață,micul dejun,igiena,somnul,gustările,plecarea și sunt caracterizate prin faptul că se repeta zilnic,cu aproximativ aceleași conținuturi și la intervale aproximativ egale.

Întâlnirea de dimineață este un moment important în scenariul zilei,iar în cadrul acesteia accentul cade pe prezență,calendarul naturii împărtășirea cu ceilalți,noutatea zilei.

Temele abordate în cadrul rutinelor vizează autocunoașterea,dezvoltarea abilităților de comunicare,medierea conflictelor,managementul învățării prin joc,luarea deciziilor, dezvoltarea empatiei.

*Tranzițiile sunt activități scurte ce fac trecerea de la momentele de rutină la alte categorii de activități de învățare sau de la o activitate la alta,în diferite momente ale zilei. Aceste activități sunt foarte variate,se desfășoară în funcție de vârsta copiilor,de calitățile cadrului didactic și de contextul momentului.Se pot desfășura în mers ritmat,sub forma unor frământări de limbă,joc cu text și cânt,etc.

*Activitățile opționale sunt considerate tot activități de dezvoltare personală și sunt incluse în programul zilnic al copilului.Aceste tipuri de activități sunt alese de părinți în urma consultării ofertei curriculare prezentată de unitatea de învățământ preșcolar la care este înscris copilul,ofertă aprobată de Consiliul de Administrație al unitătii.Opționalele pot fi desfășurate de un profesor specialist sau chiar de educatoare.Programa de opțional este elaborată de educatoare sau profesorul ce urmează să desfășoare acel opțional și trebuie avizată de inspectorul de specialitate.La nivelul I (3-5 ani) se desfășoară un singur opțional pe săptămână,iar la nivelul II (5-6/7 ani) două opționale pe săptămână cu maximum 10-15 copii. Timpul afectat unei activități opționale este același cu oricare altă activitate derulată cu preșcolarii.

*Activitățile desfășurate în perioada după-amiezii sunt activități de învățare ce au ca scop cultivarea și dezvoltarea înclinațiilor copiilor.Sunt corelate cu tema proiectului și cu tema săptămânală,dar și cu celelalte activități din programul zilnic și respectă ritmul propriu de învățare al copilului și aptitudinile individuale ale acestuia.

Jocul reprezintă activitatea fundamentală a copilului și pe el se sprijină rutinele, tranzițiile și activitățile de învățare.Influențează conduita copilului și prefigurează personalitatea.Se poate desfășura ca:joc liber,dirijat sau joc didactic.

Programul anual de studiu se organizează în jurul a șase teme mari: „Cine sunt/ suntem?”, „Când/cum și de ce se întâmplă?”, „Cum este/a fost și va fi aici pe Pământ?”, „Cum planificăm/organizăm o activitate?”, „Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?”, „Ce și cum vreau să fiu?”(Curriculum,2008,p.21).

Tema anuală de studiu „Cine sunt/suntem?” vizează explorarea naturii umane,a corpului uman,a stării de sănătate a copilului și a familiei sale,a comunității din care face parte,a culturilor cu care vine în contact,a drepturilor,responsabilităților fiecăruia,a ceea ce ne definește ca ființe umane.

Tema „Când/cum și de ce se întâmplă?” abordează explorarea lumii materiale și fizice,a relației cauză-efect,a universului apropiat și îndepărtat,a fenomenelor naturii,dar și a celor produse de om,a tehnologiei,a anotimpurilor în succesiunea lor.

Tema „Cum este/a fost și va fi aici pe Pământ?” propune explorarea orientării noastre în spațiu și timp,a descoperirilor,explorărilor,a contribuției înaintașilor la evoluția în timp și spațiu a omului,precum și explorarea Sistemului solar,a evoluției vieții pe Pământ și dezbaterea problemelor actuale:suprapopularea,încălzirea globală,poluarea.

Tema „Cine și cum planifică/organizează o activitate?” propune explorarea modalităților de planificare a activităților omului,a comunității din care face parte,explorarea produselor muncii și a drumului parcurs în obținerea lor,și propune o incursiune în lumea comunităților și sistemelor umane,a fenomenelor de utilizare sau neutilizare a forței de muncă,precum și studierea impactului pe care acestea le au asupra evoluției comunităților umane din perspectiva capacităților antreprenoriale.

Tema „Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?” vizează explorarea felului în care sunt descoperite sentimentele,convingerile,valorile,precum și a modului în care exprimăm aceste sentimente,valori și convingeri.De asemenea,propune o incursiune în universul patrimoniului cultural universal și național.

Tema „Ce și cum vreau să fiu?” propune explorarea drepturilor și responsabilităților omului, a dorințelor acestuia de dezvoltare personală.Se propune incursiunea în universul muncii „activitatea specific umană cea mai importantă,care transformă năzuințele în realizări”(Curriculum,2008,p.26),precum și o incursiune în lumea meseriilor,în vederea descoperirii propriei valori și încurajarea stimei de sine.

Aceste teme reprezintă puncte de plecare în planificarea proiectelor ce urmează a se derula cu copiii pe parcursul unui an școlar. Numărul maxim de proiecte derulate într-un an școlar este de 7,cu o întindere de până la 5 săptămâni/ proiect sau pot fi derulate mai multe proiecte de o mai mică amploare,variind între 1 și 3 săptămâni.Se pot planifica și proiecte de o zi sau proiecte transsemestriale. Educatoarea poate alege să planifice teme săptămânale de interes pentru copii,atunci când aceștia nu sunt implicați în proiecte tematice.

Metoda proiectelor este strategia de predare și evaluare ce presupune efort deliberat de cercetare și căutarea răspunsurilor referitoare la tema în desfășurare.A fost inițiată de John Dewey la sfârșitul secolului XIX și aplicată în școlile americane de către W. Kilpatrick în al doilea deceniu al secolului XX.Metoda avea ca scop armonizarea școlii cu societatea,punea accent pe acțiune,independența în gândire,răspunzând astfel cerințelor educaționale pragmatice ale americanilor.

La noi în țară a fost introdusă în anul 2000,mai întâi în două județe pilot,apoi datorită rezultatelor foarte bune obținute,în anul școlar 2001-2002 s-au desfășurat cursuri de formare a educatoarelor pentru a generaliza folosirea acestei metode în activitățile cu preșcolarii.

În derularea unui proiect tematic se disting trei etape:

I.Faza întâi reprezintă debutul proiectului,atunci când este ales subiectul și se planifică demersul didactic pentru realizarea acestuia.Subiectul proiectului poate fi ales de copii(când deja sunt familiarizați cu rutina derulării unui proiect tematic),educatoare(de obicei la începutul perioadei de aplicare a metodei proiectelor) sau educatoarea împreună cu copiii.Temele propuse de copii sunt cele care îi motivează cel mai mult și oferă satisfacții multiple.Proiectul trebuie să se bazeze pe experiența anterioară a copilului și să abordeze un subiect ce poate fi abordat la vârsta preșcolară.Totodată,trebuie să fie suficient de vast pentru a fi dezbătut cel puțin o săptămână și să permită o abordare integrată pentru a putea fi atinse unele domenii:artă,știință,educație pentru societate.

În acest moment sunt stabilite obiectivele,sunt analizate resursele materiale disponibile,sunt alese strategiile didactice și conținuturile.După ce este ales subiectul sunt stabilite obiectivele de referință și comportamentele pe care urmărim sa le dezvoltăm pe perioada derulării proiectului.Obiectivele trebuie corelate cu vârsta copiilor și cu particularitățile mediului cultural în care aceștia trăiesc.Tot în acest moment se analizează resursele umane și de timp existente.Educatoarea hotărăște ce persoane pot fi implicate în proiect și stabilește rolul și responsabilitățile fiecăruia.Timpul va fi planificat în așa manieră încât să fie finalizate obiectivele propuse într-o perioada de timp care să corespundă așteptărilor copiilor.

Stabilirea direcțiilor de dezvoltare reprezintă momentul în care educatoarea stabilește un inventar de activități și de strategii didactice ce vor fi corelate cu conținuturile și obiectivele propuse.Astfel,educatoarea alcătuiește,împreună cu copiii, harta proiectului,ce cuprinde principalele aspecte ale conținuturilor ce vor fi abordate în cadrul proiectului.În întocmirea hărții se vor folosi cât mai multe ilustrații legate de tema propusă,iar dacă aceste imagini lipsesc copiii vor fi îndemnați să realizeze ei aceste imagini sugestive.Fiecare direcție de dezvoltare va fi marcată cu altă culoare pentru a fi urmărită mai ușor de copii.Aceasta rămâne deschisă pe toată perioada derulării proiectului,pentru eventuale completări aduse atât de copii,cât și de educatoare.Concomitent cu întocmirea hărții,se alcătuiește un inventar al lucrurilor pe care copiii deja le cunosc despre acel subiect și al lucrurilor pe care nu le știu și ar vrea să le afle.Atât harta proiectului,cât și inventarul de probleme pot fi afișate la vedere, unde copiii și părinții lor au acces cu ușurință.În acest fel copiii pot arăta părintilor cât au evoluat în derularea proiectului.Harta și inventarul de probleme sunt însoțite de o scrisoare adresată părinților în care sunt informați de dorința copiilor pentru studierea unui anumit subiect și în care le este solicitat sprijinul pe perioada derulării proiectului.

Următorul moment în derularea unui proiect este cel în care se creează centrul tematic și se procură materialele pentru proiect.Dacă materialele deja există în grădiniță, educatoarea le va pune la dispoziția copiilor,dacă nu,ea va apela la familiile copiilor pentru a împrumuta atlase,pliante etc,comunitate sau chiar copiii înșiși.Centrul tematic reprezintă locul unde sunt expuse materialele legate de tema proiectului:un raft,o cutie,un dulăpior etc. Locul ales trebuie să ofere copiilor posibilitatea de a mânui materialele,de a se juca cu ele, de a le „citi”.Materialele confecționate de copii pe perioada derulării proiectului pot fi expuse la centrul tematic.

După crearea centrului tematic și procurarea materialelor necesare se vor purta discuții cu persoanele implicate în derularea proiectului:părinți,bunici,specialiști din diferite domenii,instituții,parteneri educaționali.O astfel de modalitate ajuta grădinița să își promoveze activitatea și reprezintă modul prin care putem atrage parteneri educaționali pentru derularea proiectelor viitoare.

II.Faza a doua

Activitatea de documentare și investigare reprezintă „inima proiectului” deoarece implică activ copiii în experimentare,în luarea deciziilor,educatoarea fiind cea care îi susține,îi încurajează sporindu-le astfel încrederea în forțele proprii.Se urmărește crearea unui spațiu educațional stimulativ(prin sectorizarea claselor) ce favorizează experimentul, documentarea dar și sporirea încrederii în forțele proprii.Acum se investighează direct subiectul proiectului.Copiii fac observații,măsoară,notează,discută sub diferite forme rezultatele acestor demersuri.Învățarea se face prin joc,educatoarea având rolul de a spijini copilul.

Activitățile desfășurate în cadrul proiectului trebuie planificate conform planului de învățământ,respectând orarul și numărul de activități pentru grupa pe care o conduce. Educatoarea planifică activități integrate,în care „o idee transcede granițele diferitelor discipline și organizează cunoașterea în funcție de noua perspectivă”(Preda,V.,2002,p.24). Abordarea realității se face global,nu sunt granițe între tipurile de activități.Aceste activități integrate prezintă avantajul că oferă mai multă libertate de exprimare și acțiune atât pentru copii cât și pentru educatoare.

III.Faza a treia este aceea în care se adaugă detalii și se atribuie unele funcționalități proiectului.Se consideră necesară atribuirea unor funcționalități proiectului deoarece,în acest fel, se creează o motivație puternică preșcolarilor și îi face să se implice mai activ în învățare pe viitor.Acum copiii au tendința de a complica oarecum proiectul inițial,de a-i de o semnificație în cadrul programului lor din grădiniță:dramatizare,măști pentru carnaval, tablouri ce acoperă pereții grădiniței etc.

Evaluarea se referă atât la activitatea educatoarei și a copiilor,cât și la produsele muncii lor:modul în care au fost valorificate conexiunile interdisciplinare,competențele dobândite de copii,capacitatea acestora de a realiza transferul în alte domenii a deprinderilor însușite,gradul de originalitate în rezolvarea problemelor etc.Evaluarea se face în funcție de posibilitățile reale ale copiilor și de natura proiectului:album cu fotografii,spectacol muzical,carnaval,expoziție cu lucrari realizate pe parcursul derulării proiectului, înregistrări sonore cu impresii ale copiilor.

Avantajele abordării metodei proiectelor sunt multiple:

*interesele și nevoile copiilor sunt în acord cu cultura și cerințele educaționale mondiale;

*învățarea este activă,limita fiind stabilită de copii;

*copiii se pot exprima liber și le oferă posibilitatea de a fi ei înșiși;

*are valoare diagnostică,bun prilej de verificare și testare a aptitudinilor creatoare și a capacităților intelectuale ale copiilor.

Activitățile desfășurate cu copiii durează 15 minute la grupa mică,15-20 minute la grupa mijlocie,25-30 minute la grupa mare.Educatoarea este cea care decide durata activității în funcție de particularitățile copiilor din grupă și de obiectivele propuse.

Numărul de activități zilnice diferă în funcție de tipul de program ales de părinți: program normal de 5 ore,sau program prelungit de 10 ore.La nivelul I de studiu se pot desfășura 7 activități integrate sau pe discipline și 8 arii curriculare și se alternează activitățile artisico-plastice cu cele de educație muzicală sa activitățile practice din aria curriculară Tehnologii.La acest nivel se urmărește „socializarea copilului și obținerea treptată a autonomiei personale,iar la preșcolarii mari accentul se pune pe pregătirea pentru școală și pentru viața socială a acestuia”(Curriculum,2008,p.21).

Este obligatoriu ca în programul zilnic să existe o secvență,un moment sau o activitate de mișcare(moment de înviorare,plimbare în aer liber,joc cu text și cânt,activitate de educație fizică etc.).Educatoarea trebuie să expună zilnic copiii la factorii de mediu,pentru ca aceștia să-și mențină starea de sănătate și să își călească organismul.

Educatoarea desfășoară o activitate de 5 ore cu grupa de copii(compusă din minim 10 și maxim 20 de preșcolari) și 3 ore de activitate metodică ce presupune pregătirea activității pentru a doua zi,confecționare de material didactic,conceperea unor fișe de lucru, participare la activități metodice în cadrul comisiilor metodice,cercuri pedagogice).Activitatea se înregistrează în Caietul de evidență a activității cu copiii și a prezenței la grupă și este ilustrată în portofoliul profesional întocmit în urma activității metodice zilnice și în portofoliile copiilor.

Evaluarea este acea componentă a sistemului de învățământ,foarte importantă, care permite cadrului didactic să constate ce rezultate au obținut copiii,ce progrese au făcut aceștia în raport cu ei înșiși.Evaluarea implică trei operații:măsurarea rezultatelor,aprecierea acestora și adoptarea măsurilor ameliorative.

Măsurarea(Ce a învățat copilul?) presupune a acorda un număr,un scor unei situații după o logică acceptată.Pentru o măsurare eficientă trebuie să se definească clar elementele măsurate și să se stabilească modul în care se face corespondența între număr și însușire.

Aprecierea vizează emiterea unei judecăți de valoare cu privire la rezultatul măsurării și urmărește calitatea caracteristicilor.Ea ține de experiența și personalitatea educatoarei și vizează capacitatea acesteia de a interpreta psihopedagogic rezultatele obținute.

Decizia se întemeiază pe măsurare și apreciere și este hotărâtoare pentru perfecționarea procesului de învățare.

Evaluarea este eficientă dacă se bazează pe observarea sistematică în timpul activităților zilnice,pe dialogul cu membrii familiei și pe date confirmate de fișe, portofolii ale copiilor etc.

Evaluarea inițială se realizează în primele două săptămâni ale anului școlar când educatoarea observă copiii în diferite momente ale programului.Discută cu părinții copiilor pentru a culege date referitoare la dezvoltarea psihofizică și nivelul de cunoștințe și deprinderi deținute de preșcolarii din grupă.Aceste informații vor fi folosite în vederea completării fișei de progres a fiecărui preșcolar din grupă,fișă ce se deschide la intrarea copilului în grădiniță și se încheie la finalul ciclului de învățământ preșcolar.

Evaluarea continuă se realizează zilnic,în cadrul fiecărui proiect derulat la grupă,pe parcursul anului școlar.Cadrele didactice din învățământul preșcolar au la dispoziție numeroase ocazii pentru realizarea acestui tip de evaluare în programul zilnic.

Evaluarea sumativă se realizează la finalul unui semestru sau la finalul anului școlar.Nu are delimitări fixe ca durată și urmărește stabilirea pașilor ce urmează în parcurgerea curriculumului sau culegerea de date necesare completării fișelor de progres necesare înscrierii în învățământul primar.Se recomandă folosirea unei game largi de palete în realizarea acestei evaluări și evitarea folosirii fișelor în exces.

În urma studierii curriculumului trebuie să reținem:

-numărul de activități de învățare din planul de învățământ reprezintă activități pe discipline,

categorii de activități ce sunt înglobate în domenii experiențial;

-nu mai avem schemă orară și orar,programul zilnic de activitate fiind prezentat în

curriculum;

-temele din programul anual de studiu nu sunt parcurse în ordinea dată, nu trebuie atinse

obligatoriu într-un an școlar(la nivel I) și ne putem opri la cel puțin patru teme;

-ordinea desfășurării etapelor activității nu este obligatorie,educatoarea optează pentru

varianta potrivită;

-în timpul anului școlar se derulează maximum 7 proiecte cu o durată de 5 săptămâni sau un

număr mai mare de proiecte de mică amploare,variind între 1 și 3 săptămâni și să fie

planificate în funcție de tema abordată și de interesul copiilor.Pot exista și săptămâni fără

ca preșcolarii să fie implicați în proiect,dar în aceste săptămâni pot fi planificate teme

săptămânale de interes pentru copii,teme independente.Proiectele pot fi și de o zi sau

transsemestriale.