NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma [625054]

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

1

PARTICULARITATI ALE S.R.L.
– SRL este cea mai importanta forma societara din perspectiva calitativa, nu cantitativa. In principiu,
daca se doreste constituirea unei societati mari, se va proceda la SA deoarece SRL -ul se incadreaza la
intreprinderi mici si mijlocii.
– Numarul de aso ciati este limitat => MAX 50 ASOCIATI.
Daca numarul asociatilor trece de 15, numirea cenzorilor este obligatorie.
– SRL este o societate inchisă, structura acesteia nu permite o transmisibilitate facilă a participațiilor.
Parțile sociale nu sunt negociabi le, dar sunt transmisibile (ces iune de parti sociale). Fiind la baza un
contract, o societate inchisa, nu se emit titluri.
– SRL nu se poate finanta prin apel public (oferta publica).
– SRL este o expresie a elementelor intuitu personae și affectio societ atis (voința societății )
Affectio societatis = cauza specială in contractele de societate (una dintre numeroasele accepțiuni ale
acestei expresii)
– SRL este singura forma societara care permite doar un singur asociat (construcție etimologică
aberantă, chiar cuvântul societate presupune doi oameni). Si SA pot avea acționar unic, dar trebuie o
lege specială pentru societatea respectivă (exceptie). Din 2011 revine discuția despre patrimoniul de
afectatiune , la SRL -ul cu asociat unic fiind o formă net superioară patrimoniului de afectațiune,
deoarece această formă divide patrimoniul, le separă. In 1990 s -a adoptat primul act normativ care
permitea o asemenea formă. Există interdicția de a inființa societăți in cascadă: o societate cu
răspundere limitată nu poate avea ca asociat unic o altă societate cu răspundere limitată,
alcătuită dintr -o singură persoană. Sancțiune: se desființează toate SRL -urile după prima.
Art. 14
(1) O persoană fizică sau o persoană juridică nu poa te fi asociat unic decât într -o singură societate cu
răspundere limitată.
(2) O societate cu răspundere limitată nu poate avea ca asociat unic o altă societate cu răspundere
limitată, alcătuită dintr -o singură persoană.
(3) În caz de încălcare a prevederilor alin. (1) și (2), statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, precum
și orice persoană interesată poate cere dizolvarea pe cale judecătorească a unei societăți astfel
constituită.
(4) Pe baza hotărârii de dizolvare, lich idarea se va face în condițiile prevăzute de prezenta lege pentru
societățile cu răspundere limitată.
Asociatul unic poate avea calitatea de salariat. Cumulul de mandat si salariat este permis .
Anterior anului 2006, SRL cu asoc iat unic se dizolva fără lichidare (se vinde a tot, se acoperea pasivul
si, dacă rămânea ceva, era al asociatului) => confuziunea patrimonială (asociatul unic înglobează in
patrimoniul său și activul și pasivul, brusc devenind SRL).
In prezent, SRL cu asociat unic se dizolvă ca in dreptul comun, prin lichidare , etc.
– Capital social => cel putin 200 lei .

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

2
Funcția capitalului social: garanția comună a creditorilor (o minimă garanție că in limita aceea
creditorul iși va indestula creanța). În sistemul nostru juridic capitalul so cial nu se indisponibilizează,
fiind o simplă înregistrare contabilă => garanția este înlaturată. La SA există o prevedere prin care se
obligă o dată pe an să se facă un raport între activ și capitalul social, iar dacă activul scade la jumătate
rezultă tre i situații posibile: d izolvare, reducere sau majorare de capital.
Spre deosebire de societățile de capital, la SRL este obligatoriu ca capitalul să fie vărsat integral
până la începerea activității (administratorii răspund penal dacă incep activitatea fără să realizeze
această condiție).
– Structura SRL => părți sociale – minim 10 lei va loare (nu sunt titluri negociabile – sunt
transmisibile numai prin formalitati contractuale si de publicitate leg ala: agrement coasociati, hotarare,
mentiune ORC, publicare M.Of.)

Forma contractuala aduce avantaje in defavoarea S A (argumente pentru a intocmi SRL si nu SA ):
– forma juridica simpla, contractuala, putin transparenta (hotararile AGA nu sunt supuse actio narilor,
decat in anumite conditii)
– costurile in cazul SRL sunt mai mici decat in cazul SA.
Forma contractuala aduce si dezavantaje:
– posibilitatea ca asocierea sa nu functioneze (remedii – dizolvare pentru neintelegeri grave intre
asociati; retragere din SRL; excludere din SRL; lichidarea investitiei prin vanzare – cesiune).
 Retragerea din SRL – parasirea voluntara a societatii

Art. 226
(1) Asociatul în societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau în societatea cu
răspundere limitată se poate retrage din societate:
a) în cazurile prevăzute în actul constitutiv => RETRAGERE CONVENTIONALA ;
a1) în cazurile prevăzute la art. 134 => RETRAGERE OBLIGATORIE ;
b) cu acordul tuturor celorlalți asociați => RETRAGERE CONVENTIONALA ;
c) în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim
asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri a tribunalului,
supusă numai recursului, în term en de 15 zile de la comunicare => RETRAGERE
JUDICIARA PURA .
(11) Dreptul de retragere poate fi exercitat, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) și b), în
termen de 30 de zile de la data publicăr ii hotărârii adunării generale a asociaților în Monitorul
Oficial al României, Partea a IV -a. Dispozițiile art. 134 alin. (21) se aplică în mod
corespunzător.
(2) În situația prevăzută la alin. (1) lit. c), instanța judecătorească va dispune, prin aceeași
hotărâre, și cu privire la structura participării la capitalul social a celorlalți asociați.
(3) Drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părțile sale sociale, se stabilesc prin acordul
asociaților ori de un expert desemnat de aceștia sau, în caz d e neînțelegere, de tribunal.
Costurile de evaluare vor fi suportate de societate.

Categorii/forme de retragere:

=> retragere a obligatorie (prevazuta in art. 134 LS ) – prin declaratie unilaterala

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

3
Art. 134
(1) Acționarii care nu au votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale au dreptul de a se
retrage din societate și de a solicita cumpărarea acțiunilor lor de către societate, numai dacă
respectiva hotărâre a adunării generale are ca obiect:
a) schimbar ea obiectului principal de activitate;
b) mutarea sediului societății în străinătate;
c) schimbarea formei societății;
d) fuziunea sau divizarea societății.
(2) Dreptul de retragere poate fi exercitat în termen de 30 de zile de la data publicării hotăr ârii
adunării generale în Monitorul Oficial al României, Partea a IV -a, în cazurile prevăzute la
alin. (1) lit. a) –c), și de la data adoptării hotărârii adunării generale, în cazul prevăzut la alin.
(1) lit. d).
(21) În cazurile prevăzute de art. 2461 și 2462, acționarii care nu sunt în favoarea
fuziunii/divizării își pot exercita dreptul de retragere în termen de 30 de zile de la data
publicării proiectului de fuziune/divizare în condițiile art. 242 alin. (2) sau, după caz, art. 242
alin. (21).
(3) Acționarii vor depune la sediul societății, alături de declarația scrisă de retragere, acțiunile
pe care le posedă sau, după caz, certificatele de acționar emise potrivit art. 97.
(4) Prețul plătit de societate pentru acțiunile celui ce exercită dreptul de retragere va fi stabilit
de un expert autorizat independent, ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel puțin două
metode de evaluare recunoscute de legislația în vigoare la data evaluării. Expertul este numit
de judecătorul delegat în conformitate c u dispozițiile art. 38 și 39, la cererea consiliului de
administrație, respectiv a directoratului.
(5) Costurile de evaluare vor fi suportate de societate.

=> retragere a conventionala – cand toti asociatii sunt de acord – ad-hoc printr -un acord
unanim al societatii => se modifica actul constitutiv, structura
si capitalul social
– cand se realizeaza conform un ei clauze statutare – actul
constitutiv (validarea clauzelor de retragere, cu conditia ca
acestea sa fie conforme cu intere sul societatii si sa nu interzica
de plano parasirea societatii de catre asociati – ex. clauze
privind preavizul, clauze privind anumite termen, clauze
privind obligatia asociatului de a face o oferta prealabila de
cesiune celorlalti asocia ti, acordandu -le un termen d e
reflectie)

=> retragere judiciara pura – cand nu exista cauza de retragere in statut, nu exista acordul cu
asociatii si se cere instantei retra gerea pentru motive temeinice ( = motive obiective, care pot
fi probate) – ex. 1927 NCC .
Concepția obiectivă a temeiniciei motivelor ( ex. asociatul nu este de acord cu modificările
actului constitutiv sau cu hot ărârile asociaților majoritari )
Concepția subiectivă a temeiniciei motivelor ( ex. asociatul și -a schimbat domiciliul și nu mai
poate avea activitate în societate )
Concepția eclectică a temeiniciei motivelor – interesul comun și affectio societatis s-au
estompat până la dispariție; asociatul retras, de regulă cu participare minoritară, nu mai are

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

4
nici un beneficiu din păstra rea poziției în societate și nu poate avea nicio influență asupra
activității societății.
Art. 1927 Retragerea din societatea cu durată determinată
(1) Asociatul unei societăți cu durată determinată sau având un obiect care nu se poate înfăptui
decât într-un anumit timp se poate retrage pentru motive temeinice, cu acordul majorității
celorlalți asociați, dacă prin contract nu se prevede altfel.
(2) Dacă acordul nu este întrunit, asociatul se poate adresa instanței, care, hotărând asupra
retragerii, va aprecia legitimitatea și temeinicia motivelor, oportunitatea retragerii în raport cu
împrejurările și bună -credință a părților. În toate cazurile, asociatul este ținut să acopere
daunele ce ar putea rezulta din retragerea sa.

Retragere VS Cesiune

RETRAGE RE DIN SRL
CESIUNE DE PARTI SOCIALE
~ manifestare unilaterala de vointa
(cumparatorul este insasi societatea)
~ este nevoie de un cumparator
~ are loc descompunerea capitalului social –
partile sociale ale celui retras se anuleaza, iar
capitalul social se reduce
~ are loc doar o substituirea a cesionarului in
pozitia cedentului – valoarea capitalului social
ramane intacta
~ asociatul retras este rascumparat de catre
societate ~ ceden tul este rascumparat de catre cesionar
la valoarea partilor sociale instrainate.

~ Retragerea este o facultate a asociatului .
~ Are loc anularea partilor sociale si reducerea capitalulu cu valoarea acestora.
~ Are loc evaluarea si plata valorii participatiei asociatului retras : se evalueaza activul net,
se stabi leste partea asociatului retras si se plateste asociatului contravaloarea acestei parti =>
Asociatul retras are un drept de creanta , iar nu un drept real asupra societatii.

Functiile retr agerii:
=> functia de lichidare a investitiei asociatului prin denuntare unilaterala a
contractului de societate (functie improprie care nu este de esenta retragerii; lichidarea
investiției este normal să se realizeze prin cesiunea părților sociale, care respectă și integritatea
capitalului social, asigurând protecția creditorilor sociali )
=> functia de protejare a intereselor asociatului si ale societatii fiind un surogat pentru
evitarea dizolvarii (cand asociatul simte ca si -a pierdut affectio societa tis – solutia fireasca ar fi
dizolvarea, insa, prin mecanismul retragerii, societatea isi continua activitatea cu mai putini
asociati, iar dizolvarea este legal ocolita).
 Excluderea din SRL – când acest element affectio este dispărut si intenția de retrage re
lipsește, este aplicabil un alt subrogat si anume excluderea din societate. In cazul SRL sunt
aplicabile doar dispozitiile art. 222(1) – lit. d.

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

5
Excluderea și retragerea asociaților

Art. 222
(1) Poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere
limitată:
a) asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s -a obligat;
b) asociatul cu răspundere nelimitată în stare de faliment sau care a devenit legalmente
incapabil;
c) asociatul cu răspundere nelimitată care se amestecă fără drept în administrație ori
contravine dispozițiilor art. 80 și 82;
d) asociatul administrator car e comite fraudă în dauna societății sau se servește de semnătura
socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.
(2) Dispozițiile acestui articol se aplică și comanditaților în societatea în comandită pe acțiuni.

Art. 223
(1) Excluderea se pronunță prin hotărâre judecătorească la cererea societății sau a oricărui
asociat.
(2) Când excluderea se cere de către un asociat, se vor cita societatea și asociatul pârât.
(3) Ca urmare a excluderii, instanța judecătorească va dispune, prin aceeași hotărâre, și cu
privire la structura participării la capitalul social a celorlalți asociați.
(4) Hotărârea irevocabilă de excludere se va depune, în termen de 15 zile, la oficiul registrului
comerțului pentru a fi înscrisă, iar dispozitivul hotărârii se v a publica la cererea societății în
Monitorul Oficial al României, Partea a IV -a.

Art. 224
(1) Asociatul exclus răspunde de pierderi și are dreptul la beneficii până în ziua excluderii
sale, însă nu va putea cere lichidarea lor până ce acestea nu sunt repartizate conform
prevederilor actului constitutiv.
(2) Asociatul exclus nu are dreptul la o par te proporțională din patrimoniul social, ci numai la
o sumă de bani care să reprezinte valoarea acesteia.

Art. 225
(1) Asociatul exclus rămâne obligat față de terți pentru operațiunile făcute de societate, până în
ziua rămânerii definitive a hotărârii de excludere.
(2) Dacă, în momentul excluderii, sunt operațiuni în curs de executare, asociatul este obligat să
suporte consecințele și nu -și va putea retrage partea ce i se cuvine decât după terminarea
acelor operațiuni.

Conditii de excludere cumulative in cazul SRL:

(1) Asociatul sa fie administrator (de drept/de fapt)

(2) Acesta să comit ă fraudă în dauna societății sau să se servească de semnătura socială ori de
capitalul social în folosul lui sau al altor a
Comportament prin care societatea este prejudiciată în mod intenționat (direct sau indirect);
încălcare intenționată a obligației de loialitate; abuz de drept de reprezentare și de gestiune).

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

6
Concepția traditiona lă, restrictivă : excluderea = sancțiune . Nimeni nu poate fi exclus din
societate decât cu titlu de sancțiune, în situațiile expres ș i limitativ prevazute de lege (de art.
222 LS ):
– asociatul cu răspundere nelimitată pus in întarziere nu aduce aportul la care s -a obligat;
– asociatul cu raspundere nelimitată a devenit legalmente incapa bil;
– asociatul cu raspundere nelimitata care se amesteca fara drept în administrație;
– asociatul comite fraudă în dauna societății sau să se servească de semnătura socială ori
capitalul social în folosul lui sau al altora = singura aplicabila la SRL , legea impunând o
condiție expresă: asociatul trebuie sa fie și administrator, altfel nu v a putea fi exclus din
societate (viziune restrictiva).
Asimilarea altor condiții care să atragă excluderea asociaților din societate, în afara celor
prevăzute de lege, nu este posibilă întrucât în cazul neînțelegerilor dintre asociați, având un
caracter grav și care împiedică funcționarea societății , exista un caz de dizolvare a acesteia,
reglementat distinct de legiuitor .
Se evită din start complicații privind o potenți ala acțiune în excludere. CJE s -a pronunțat in
numeroase cazuri in care societatea refuza să excludă asociați care nu erau si administratori.
Există numeroase ipoteze de a comi te frauda sau de a se folosi de societate in folosul altora.
ICCJ s -a pronunțat în diverse spețe, de la neîndeplinirea obligațiilor de concurență, la inacțiuni
culpabil e sau cu intenție in dauna SRL -ului din care a fost exclus.
S-a încercat depășirea acest ei viziuni restrictive, care nu se poate ataca în foarte multe cazuri,
(ex. acționarul își dă demisia din funcția de administrator, astfel că nu mai sunt îndeplinite
condițiile ).
=> cazul de excludere prevazut de punctul d) este posibila si asupra admini stratorilor de
fapt/din umbra printr -o interpretare flexibila, dar fidela a textului de lege.
=> NU este posibila excluderea prin analogie (ex. pentru neîndeplinirea oricărei obligații
legale sau statutare a asociaților – NU poate opera excluderea , ci daunele -interese, dobanzile,
incompatibilitatile, nulitatile ; ex2. pentru faptul ca asociatul cu raspundere limitata nu si -ar fi
respectat obligatia de neconcurenta stabilita prin clauza statutara – NU poate opera excluderea,
ci rascupararea fortata ).
Excl uderea = remediu de sorginte convențională – Doctrina și chiar și jurisprudența merg în
această direcție. Domeniul legal restrans se poate remedia pe cale contractuala, prin folosirea
excluderii ca retragere fortata = stipulați i expres e prin care asociații convin asupra cauzelor
și condițiilor care pot conduce la îndepărtarea oricăruia din societate, prin răscumpărarea
forțată a părților de către societ ate sau de către ceilalți asociați (asimilabile notiunilor de
clauza rezolutorie expres a si de "cesiune fortata"). Aceasta conceptie este actualmente
neacceptata de practica ICCJ. Excluderea remediu nu se fundamenteaza pe ideea de culpa a
asociatului, ci pe aspecte obiective, situatia lui personala .
Problema legalitatii clauzelor de excluder e: S-a pus problema legalității acestor clauze de
excludere, în condițiile în care art. 222 prevede clar că excluderea e judiciară. Ce i -ar putea
împiedica pe asociați să facă un acord prin care să stabilească cadrul unei excluderi?

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

7
Pentru a evita dizolv area, legiuitorul permite excluderea asociatului care are o problema
(intra in faliment/devine incapabil) și continuarea societății într -un format diferit .
Cazul expres : opoziția creditorilor personali ai unui asociat împotriva hotărârii asociaților de
prelungire a duratei societății peste durata fixată initial. Asociații trebuie să decidă dacă înțeleg
să renunțe la prelungire (societatea dizolvându -se pentru expirarea duratei) sau să îl excludă
din societate pe asociatul debitor al oponentului. Legea l e permite creditorilor personali să
obțină realizarea drepturilor lor de creanță asupra părții ce i s -ar cuveni asociatului -debitor
prin lichidarea societății, însă le oferă asoci aților posibilitatea să salveze societatea, prin
excluderea asociatului de bitor .
Validarea de principiu a acestor clauze se realizeaza din perspectiva libertatii contractuale, iar
ele sunt, in principiu, valide doar cand prevad o excludere -remediu (cand nu privesc ideea
de culpa -sanctiune, ci se fundamenteaza pe aspecte obiect ive privind situatia personala a
asociatului). Atunci cand tind sa valorifice o sanctiune privata sunt privite cu retincenta si
invalidate. Nu se pot inventa clauze noi de nulitate sau sancțiuni, acestea fiind exprese.
Acestea trebuie sa cuprinda moti ve serioase, determinate corect si precis pentru a evita
riscul ca un asociat sa fie indepartat in mod neserios si arbitrar + trebuie sa fie conforme
interesului social si sa respecte proportionalitatea masurii.
Pentru ca asociatii nu au nicio obligatie ca principiu este dificil a se aplica sanctiuni acestora,
iar, in situatia in care asociatul recalcitrant impiedica activitatea societatii, nu se pune
problema unei incalcari a unei obligatii => excluderea -remedi u se poate aplica in aceste cazuri
(in masura in care exista asemenea stipulatii exprese intre asociati). Buna -credință este
fundamentul excluderii – remediu.
Criteriul pentru crearea unei practici judiciare a remediului este comportamentul sau situația
personală a asociatului, care independent de culpa, fac imposibilă funcționarea societății,
punând în pericol însăși existența ei ( ex.asociatul, prin absență repetată, blochează
funcționarea organelor statutare. Asociatul absent nu este ”vinovat” per se deoarece nimeni
nu este obligat să -și exercite dreptul de vot ).
La SA exista posibilitatea unei excluderi indirecte (cand nu se varsa aportul inscris de catre un
actionar).
EXCLUDEREA ESTE JUDICIARA – exceptie : ipoteza prelungirii societatii!
 Transferul de parti sociale (cesiunea de parti sociale)
Exista doua ipoteze : => cand se transmit parti sociale unui tert
=> cand se transmit parti sociale unui asociat
LS reglementeaza procedura transmiterii partilor sociale catre un tert.
Transferul de parti sociale este mijlocul prin care :
~ se transmite proprietatea asupra partilor reprezentative ale capitalului social
~ asociatul isi asigura o iesire din societate conforma cu principiul protectiei creditorilor
societatii (prin stabilitatea capitalu lui social – ramane intact)
~ se poate practica fraudarea creditorilor

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

8
Procedura cesiunii părților sociale (intre asociati / catre un tert)
Intre asociati
Catre un tert
etape: – se vor informa ceilalti asociati (nu este
nevoie de aprobarea asociatilor, ci este
libera – nici chiar ANAF -ul nu trebuie
notificat in vederea cesiunii )
– are loc cesiunea propriu -zisa
– hotarare AGA de modificare a actului
constitutiv in vederea inregistrarii la ORC –
modificarea str ucturii capitalului (unanim. )
=> sansa unui asociat de a ataca cu succes
un astfel de contract este opozitia la
modificarea actului constitutiv. In cazul
refuzului, daca acesta este abuzit, se poate
pune problema unui abuz de minoritate
(remediul impotriva a buzului de minoritate
este o hotarare judecatoreasca care tine loc
de hotarare AGA – mai multe la SA)
– inregistrarea la ORC

– asociatul ii va informa pe ceilalti asociati
– asociatul va convoca AGA
– in cadrul AGA se va vota cesiunea (trebuie
atinsa o majoritate de 3/4 din capitalul social al
SRL-ului) – norma imperativa ICCJ
– are loc transferul propriu -zis (cedentul va
primi de la cesionar contravaloarea părților
vândute raportată la valoarea activului net
(valoarea contabilă/bilanțieră) sau la o valo are
negociată în funcție de performanțele
întreprinderii)
– hotarare AGA de modificare a actului
constitutiv in vederea inregistrarii la ORC –
modificare a structurii capitalului (unanimitate)
– inregistrarea la ORC

* În practică, pentru rațiuni de ”optim izare
fiscală”, părțile sociale se cedează la valoarea
lor nominală întrucât la ORC trebuie făcută
dovada plății impozitului pe venitul rezultat din
câștigul de capital (PF).
Există opinii divergente referitoare la
persoanele care formează majoritatea cali ficată
privind votarea cesiunii, mai ales în situația în
care asociatul care vrea să cesioneze părțile
sociale este majoritar, deținând, de exemplu,
60%.

Cum se formeaza ¾ din capitalul social?
Cărpenaru zice că în general nu ar trebui
incluse în vot și părțile sociale ale
cedentului. El sustine ca este imposibil sa
realizezi majoritatea de 3/4 cand
asociatul cedent este majoritar si singura solutie
este ca acesta sa fie exclus de la vot, iar acest
lucru ar trebui să se realizeze convențional
printr-o modificare a actului constitutiv. Ceea
ce este mai mult decât discutabil, în contextul în
care vorbim despre o normă imperativă care
prevede clar majoritatea de ¾ , și, în plus, ce
formă ar avea această clauză? Norma este
imperativă, iar art. 202 nu-l exclude de la
participare pe acționarul care dorește să -și
transmită părțile sociale. E adevărat că

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

9
poate fi suspectat de conflict de interese mai
ales dacă este asociat majoritar, însă menirea
legii nu e de a frauda nici asociații, nici
creditorii ș i trebuie să pornim de la o prezumție
de bună credință. Dacă totuși intenția este una
frauduloasă există și remedii pentru a evita
păgubirea. De ce la SRL avem așa dispoziții
restrictive iar la SA este mai flexibilă
problema? Asta deoarece una dintre ele e ste o
societate de persoane, iar cealaltă o societate de
capital. E vorba de affectio societatis – o
societate creată în jurul persoanelor în care
contează mai mult calitatea persoanei și unde
interesul este ca in societate sa nu intre terti
care ar putea să dăuneze acelei legături inițiale.
Se mai sustine că cel mai bine ar fi dacă textul
ar fi menționat capitalul social rămas, care nu se
cesionează, nu totalitatea capitalului social .
Are loc hotararea AGA, in termen de 15 zile
trebuie inregistrata la OR C si publicata in M.Of.
In termen de 30 de zile de la publicarea in
M.Of., orice creditor sau asociat interesat poate
să formuleze opoziția.
Dreptul de proprietate asupra părților sociale se
transmite numai după ce se scurg acele 30 de
zile de la publicarea în M. Of., în situația în care
nu s-a formulat nicio opoziție sau opozițiile au
fost respinse. Dacă se admite opoziția,
contractul de cesiu ne nu se va încheia – art. 202
al (2^4)

refuzul de a autoriza cesiunea
(agrementului):
– trebuie motivat
– trebuie sa aiba la baza o examinare serioasa si
echitabila a proiectului de cesiune (probata prin
documente)
– poate fi cenzurat de catre instan ta prin
controlul judiciar pentru dreptul de agrement
exercitat abuziv, cu scopul de a vatama
cedentul.

efectele refuzului agrementului:
– In amonte, cerere de interventie a asociatilor
care au respins agrementul in contra cererii de
mentiune a cesiunii facuta de cedent la ORC –

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

10
cand, desi s -a refuzat cesiunea sau nu s -a ajuns
inca la o hotarare AGA, cedentul inregistreaza
contractul la ORC, ceilalti asociati pot interveni
pe calea cererii de interventie prin care se
invoca lipsa de procedura sau refuzul co –
asociatilor (remediu)
– In aval, anularea contractului de cesiune de
părți sociale încheiat cu terțul neagreat – cand
totusi se incheie c ontractul de cesiune in ciuda
opunerii AGA (sanctiune)
– Importanța unei clauze statutar e prin care,
dacă asociații nu acordă agrementul, să fie
obligați, ei sau societatea, la răscumpărarea
părților cedentului (clauză de răscumpărare
forțată)
– Retragere a judiciară a asociatului pentru
motive temeinice (expertiză pentru valoarea
părților)
patologia
cesiunii: ~ garantia pentru evictiune (ex. deturnarea clientelei firmei de catre cedent inspre o alta
societate )
~ garantia pentru vicii ascunse (ex. cand se cesioneaza totalitatea partilor sociale si se
impiedica exercitiul activitatii economice a societatii
~ eroarea asupra calităților substanțiale ale obiectului sau identității părții. Eroarea
esentiala poarta asupra identitatii obiectului prestatiei sau asupra unei calitati ori imprejurari
considerate esentiale de catre parti, in absenta careia contractul nu s -ar fi incheiat ( ex.
cesionarul crede capreia holdingul si, de fapt, cumpara doar o filiala ). Eroarea trebuie sa fie
scuzabila datorita altor ratiun i decat absenta unei diligente rezonabile.
~ anularea cesiunii pentru absenta cauzei. Cesionarul nu cunoaste ca la data
cesiuniiexpirase sau fusese invalidat un act esential care statuse la baza consimtamantului sau
de a plati contravaloarea partilor socia le (ex. o autorizatie de ocupare a domeniului public sau
de constructie ).
~ dol prin reticenta . Ascunderea voluntara de catre cedent a unor informatii pe care
cesionarul, daca le -ar fi cunoscut, nu ar fi cumparat partile ori le -ar fi cumparat in alte condi tii
(ex. ascunderea unei parti din pasivul de natura fiscala; ex2. existenta pe rol a unor litigii
importante; ex3. existenta unor probleme privind protectia mediului ).

Contractul de cesiune :
– forma scrisa ad probationem , sub semnatura privata . Nu necesită forma autentică nici
dacă părțile sociale sunt emise în schimbul unui aport în natură imobiliar (cesiunea de părți
devine un mijloc de transfer, prin act neautentic, al dreptului de proprietate pe care
societatea îl deține asupra active lor sale imobiliare).
– obiectul contractului il constituie părțile sociale ale SRL, fie toate fie o parte.
– prețul acestuia poate fi:
~ valoarea nominală ( = valoarea de la momentul înființării societății) a părților sociale
(!! NU este vorba des pre o cesiune cu titlu gratuit )

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

11
~ o valoare mai mare decât cea nominală a părților sociale (cesiune cu titlu oneros) și
prin urmare se vor aplica reglementările din O.U.G 54/2010 – se aplica impozitul pe
venit pe diferența dintre prețul cerut și v aloarea nominală a părților sociale.
~ cesiunea este cu titlu gratuit => se aplică reglementările în materia donației ( art.
1567 NCC )
– promisiunea de cesiune – tehnică folosită in preluarile de control al societatilor, precum si
pentru evitarea t emporară a publicității și opozabilității tranzacției.
În teorie, promisiunea reprezintă un angajament al promitentului care necesită (1) acceptul din
partea beneficiarului și (2) exprimarea opțiunii (potestative, discre ționare) a beneficiarului de a
cumpăra/vinde. În practică, operațiunea conține, nu doar promisiunea de a vinde/cumpara , ci și
obligația (bilaterală) fermă și irevocabilă de a cumpăra/vinde (până) la un anumit termen.
Retractarea promisiunii după etapa (1), înainte de etapa (2) se trans formă numai în dezdăunări.
După etapa (2), în majoritatea cazurilor din practică, promitentul nu -și poate retracta
promisiunea decât în condițiile existenței unei clauze de dezicere, transferul dreptului de
proprietate operând între părți .
Art. 1909 NCC – spre deosebire de regimul civil al promisiunii de drept comun, unde exista, in
cazul neexecutarii promisiunii de cesiune (neincheierea contractului de cesiune) ,
posibilitatea de a obtine o hotarare judecatoreasca care sa tina locul aceste i cesiuni, in materia
promisiunii cesiunii de parti sociale, in cazul neexecutarii ei, exista doar dreptul la daune –
interese ( art. 1279 NCC ), fara posibilitatea ca o hotarare judecatoreasca sa tina locul unui
asemenea contract.
In cazul nerespectarii d reptului beneficiarului prin vânzarea partilor sociale convenite către
un terț – anularea cesiunii catre tert numai în caz de rea -credință a acestuia. Daca tertul a fost
de buna -credinta, beneficiarul poate cere daune -interese.
– antecontract de cesiune. Obligatia de a face (de a incheia contractul de cesiune) se poate
executa silit de catre creditorul obligatiei – art. 1528 NCC.
Transmiterea părților sociale va opera, în lipsa unei opoziții, la data expirării termenului
de opoziț ie (efect suspensiv al opozitiei).
Opoziția creditorilor (doar in masura in care intervin terti in societate prin cesiune)

Art. 202
(1) Părțile sociale pot fi transmise între asociați.
(2) Transmiterea către persoane din afara societății este permisă numai dacă a fost aprobată de
asociați reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social.
(21) Hotărârea adunării asociaților, adoptată în condițiile alin. (2), se depune în termen de 15
zile la oficiul registrului comerțului, spre a fi menționată în registru și publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea a IV -a.
(22) Oficiul registrului comerțului va transmite de îndată, pe cale electronică, hotărârea
prevăzută la alin. (21) Agen ției Naționale de Administrare Fiscală și direcțiilor generale ale
finanțelor publice județene și a municipiului București.
(23) Creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaților privitoare la
transmiterea părților sociale pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței
judecătorești să oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat,

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

12
precum și, dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenționează să își
cedeze părțile sociale. Dispozițiile art. 62 se aplică în mod corespunzător.
(24) Transmiterea părților sociale va opera, în lipsa unei opoziții, la data expirării termenului
de opoziție prevăzut la art. 62, iar dacă a fost formulată o opoziție, la data comunicării
hotărârii de respingere a acesteia.
(3) În cazul dobândirii unei părți sociale prin succesiune, prevederile alin. (2) nu sunt
aplicabile dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel; în acest din urmă caz, societatea este
obligată la plata părții sociale către succesori, conform ultimului bilanț contabil aprobat.
(4) În cazul în care s -ar depăși maximul legal de asociați din cauza numărului succesorilor,
aceștia vor fi obligați să desemneze un număr de titulari ce nu va depăși maximul lega l.

Art. 61
(1) Creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaților privitoare la
modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței
judecătorești să oblige, după caz, societate a sau asociații la repararea prejudiciului cauzat,
prevederile art. 57 fiind aplicabile.
(2) În sensul prezentei legi, prin hotărârea asociaților se înțelege și hotărârea organelor
statutare ale societății, iar termenul asociați include și acționarii, în afară de cazul în care din
context rezultă altfel.
În cazul în care se adoptă hotărârea prin care se aprobă cesiunea, creditorii societății si orice
alte persoane prejudiciate prin aceasta hotarare au dreptul să formuleze o opoziție în
termen de 30 de zile de la publicarea în M.Of .
Cererile se depun la R egistrul comerțului care o înaintează tribunalului. Potrivit O.U.G
54/2010 privind combaterea evaziunii fiscale , ORC trimite cererea (doar in masura in care
priveste o cesiune cu un tert) la ANAF care este interesată de aceste cesiuni. În 90% dintre
cazuri ANAF este creditorul care face opoziția. Ea verifică dacă are și poate să -și satisfacă
creanța. Prin cerere se poate s olicita instanței judecătorești “ să oblige, după caz, societatea sau
asociații la repararea prejudiciului cauzat, precum și, dacă este cazul, atragerea răspunderii
civile a asociatului care intenționează să își cedeze părțile sociale ”.
Natura opozitiei: asimilată unei răspunderi delictuale, posibil contractuală .
Dacă vom c onsidera că este vorba despre răspundere delictuală care dintre elemente ei ar
putea ridica probleme? În general cele mai multe probleme sunt cele referitoare la prejudiciu.
Dacă creditorul nu po ate proba un prejudiciu real , se va respinge cererea. Or , este foarte dificil
de imaginat o situație în care simpla cesiune c are nici n -a produs efecte încă să genereze un
prejudiciu sau să facă să poată fi dete rminat un astfel de prejudiciu deoarece prejudiciul
suferit de creditorii societatii prin cesiune este doar punerea în pericol a satisfacer ii
creanței . Al doilea element care ridică probleme este cauzalitatea. Este foarte dificil de aratat
că acea cesiune va genera un eveniment care va produce un prejudiciu. În jurisprudență nu
există situaț ii în care s -a admis opoziția.
OCOLIREA OPOZITIEI CREDITORILOR : majorarea capitalului social prin
introducerea unui tert ca si asociat, iar apoi cesiunea catre acest coasociat intrat prin
majorare (care scapa opozitiei creditorilor) !!!

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

13
Transmiterea părților sociale prin alte mijloace
A. Transmiterea prin succesiune (art. 229 – 230 LS )
Art. 229
(1) Societățile în nume colectiv sau cu răspundere limitată se dizolvă prin falimentul,
incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociați, când, dato rită
acestor cauze, numărul asociaților s -a redus la unul singur.
(2) Se exceptează cazul când în actul constitutiv există clauză de continuare cu moștenitorii
sau când asociatul rămas hotărăște continuarea existentei societății sub forma societății cu
răspundere limitată cu asociat unic.
(3) Dispozițiile alineatelor precedente se aplică și societăților în comandită simplă sau în
comandită pe acțiuni, dacă ac ele cauze privesc pe singurul asociat comanditat sau
comanditar.
Art. 230
(1) În societățile în nume colectiv, dacă un asociat decedează și dacă nu există convenție
contrară, societatea trebuie să plătească partea ce se cuvine moștenitorilor, după ulti mul bilanț
contabil aprobat, în termen de 3 luni de la notificarea decesului asociatului, dacă asociații
rămași nu preferă să continue societatea cu moștenitorii care consimt la aceasta.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică și societăților în comandită sim plă, în caz de deces al unuia
dintre asociații comanditați, în afară de cazul când moștenitorii săi nu preferă să rămână în
societate în această calitate.
(3) Moștenitorii rămân răspunzători, potrivit art. 224, până la publicarea schimbărilor
intervenite.
decesul asociatului – ceilalti asociati decid sa continue societatea CONTINUARE SRL
– exista o clauza de continuare cu mostenitorii CONTINUARE SRL
– ceilalti asociati decis sa NU continue SRL DIZOLVARE SRL
– NU exista o cauza de continuare cu mostenitorii DIZOLVARE SRL

Clauza de continuare cu moștenitorii (importantă la asociat unic) – societatea isi va continua
activitatea impreuna cu mostenitorii defunctului asociat. Acestia NU trebuie aprobati de catre
coasociati decat in masura in care acest lucru este prevazut expres in actul constitutiv. În caz ul
in care succesorii sunt neaproba ti, societatea este obligată la plata părți lor sociale aferente
celui decedat.
B. Transmiterea in cazul executarii ipotecii mobiliare asupra partilor sociale
Art. 66 LS specifica faptul că creditorii pot să -și exercite drepturile numai asupra părților din
beneficiile acordate asociaților => practic, nu pot să își exercite drepturile asupra părților
sociale. NCC spune, însa, la art. 2389 (2) lit. d) că se pot constitui ipoteci mobiliare și asupra
părților sociale. Aceasta este o asimilare greșită a părților sociale în categoria acțiunilor .
Acțiunile se raportează la societățile de capital care se bazează pe flexibilitate și fluxul
deținătorilor de acțiuni. SRL -ul este oarecum o societate închisă și se bazează pe înțelegerea
asociaților.

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

14
Ipoteca mobiliară se poate institui prin înscris aut entic sau sub semnătură privată – formalitate
ad validitatem – si formalitatile de publicitate prin înscriere în A rhiva Electronic ă.
Administratorii SRL obligati sa puna la dispozitia executorului inscrisuri necesare evaluarii
partilor sociale (de catre creditori sau posibilii adjudecatari) .
Se poarta o serie de d iscutii privind eficacitatea juridica a garanției ipotecii mobiliare:
– s-ar putea spune ca vânzarea silită (directă sau prin licitație) este paralizată de norma
imperativă a procedurii agreării terților adjudecatari de către asociații reprezentând 3/4 din
capital (art. 202 LS ), dar, in general, executarea silita se realizea za de catre executori, iar
actele lor sunt acte de forta publica => nu se poate afirma ca un acord conventional se opune
unuia cu forta publica
– inopozabilitate față de co -asociați a oricărei vânzări realizate de creditor în executarea
garanției
 Dizolvare a SRL -ului
=> Cauzele generale de dizolvare a societatilor (art. 227, 228 LS )
Art. 227
(1) Societatea se dizolvă prin:
a) trecerea timpului stabilit pentru durata societății;
b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societății sau realizarea acestuia;
c) declararea nulității societății;
d) hotărârea adunării generale;
e) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum
neînțe legerile grave dintre asociați, care împiedică funcționarea societății;
f) falimentul societății;
g) alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societății.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), asociații trebuie să fie consultați de c ătre consiliul de
administrație, respectiv de directorat, cu cel puțin 3 luni înainte de expirarea duratei societății,
cu privire la eventuala prelungire a acesteia. În lipsă, la cererea oricăruia dintre asociați,
tribunalul poate dispune, prin încheiere, efectuarea consultării conform art. 119 alin. (3).
(3) Dacă procedura prevăzută la alin. (2) nu este îndeplinită, la expirarea duratei menționate în
actul constitutiv orice persoană interesată sau Oficiul Național al Registrului Comerțului poate
sesiza ju decătorul -delegat pentru constatarea dizolvării societății.
(4) Lichidarea și radierea societății se efectuează potrivit dispozițiilor art. 237 alin. (6) –(10).
Art. 228
(1) Societatea pe acțiuni se dizolvă:
a) în cazul și în condițiile prevăzute la art. 153 24;
b) în cazul și în condițiile prevăzute la art. 10 alin. (3).
(2) Prevederile alin. (1) lit. a) se aplică în mod corespunzător și societății cu răspundere
limitată.
Art. 153 24
(1) Dacă consiliul de administrație, respectiv directoratul, constată că, în urma unor pierderi,
stabilite prin situațiile financiare anuale aprobate conform legii, activul net al societății,
determinat ca diferență între totalul activelor și totalul datoriilo r acesteia, s -a diminuat la mai

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

15
puțin de jumătate din valoarea capitalului social subscris, va convoca de îndată adunarea
generală extraordinară pentru a decide dacă societatea trebuie să fie dizolvată.
(2) Prin actul constitutiv se poate stabili ca aduna rea generală extraordinară să fie convocată
chiar și în cazul unei diminuări a activului net mai puțin semnificativă decât cea prevăzută la
alin. (1), stabilindu -se acest nivel minim al activului net prin raportare la capitalul social
subscris.
(3) Consil iul de administrație, respectiv directoratul, va prezenta adunării generale
extraordinare întrunite potrivit alin. (1) un raport cu privire la situația patrimonială a societății,
însoțit de observații ale cenzorilor sau, după caz, ale auditorilor interni. Acest raport trebuie
depus la sediul societății cu cel puțin o săptămână înainte de data adunării generale, pentru a
putea fi consultat de orice acționar interesat. În cadrul adunării generale extraordinare,
consiliul de administrație, respectiv directorat ul, îi va informa pe acționari cu privire la orice
fapte relevante survenite după redactarea raportului scris.
(4) Dacă adunarea generală extraordinară nu hotărăște dizolvarea societății, atunci societatea
este obligată ca, cel târziu până la încheierea e xercițiului financiar ulterior celui în care au fost
constatate pierderile și sub rezerva dispozițiilor art. 10, să procedeze la reducerea capitalului
social cu un cuantum cel puțin egal cu cel al pierderilor care nu au putut fi acoperite din
rezerve, dacă în acest interval activul net al societății nu a fost reconstituit până la nivelul unei
valori cel puțin egale cu jumătate din capitalul social.
(5) În cazul neîntrunirii adunării generale extraordinare în conformitate cu alin. (1) sau dacă
adunarea gene rală extraordinară nu a putut delibera valabil nici în a doua convocare, orice
persoană interesată se poate adresa instanței pentru a cere dizolvarea societății. Dizolvarea
poate fi cerută și în cazul în care obligația impusă societății potrivit alin. (4) nu este respectată.
În oricare dintre aceste cazuri, instanța poate acorda societății un termen ce nu poate depăși 6
luni pentru regularizarea situației. Societatea nu va fi dizolvată dacă reconstituirea activului
net până la nivelul unei valori cel puțin egale cu jumătate din capitalul social are loc până în
momentul rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești de dizolvare.
Art. 10
(3) Numărul acționarilor în societatea pe acțiuni nu poate fi mai mic de 2. În cazul în care
societatea are mai puțin de 2 acționari pe o perioadă mai lungă de 9 luni, orice persoană
interesată poate solicita instanței dizolvarea societății. Societatea nu va fi dizolvată dacă,
până la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești de dizolvare, numărul minim de
acționari prevăzut de prezenta lege este reconstituit.

=> Cauze le speciale pentru societati le de persoane si mixte SRL (art. 229 LS )
Art. 229
(1) Societățile în nume colectiv sau cu răspundere limitată se dizolvă prin falimentul,
incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociați, când, datorită
acestor cauze, numărul asociaților s -a redus la unul singur.
(2) Se exceptează cazul când în actul constitutiv există clauză de continuare cu moștenitorii
sau când asociatul rămas hotărăște continuarea existentei societății sub forma societății cu
răspundere limitată cu asociat unic.
(3) Dispozițiile alineatelor precedente se aplică și societăților în comandită simplă sau în
comandită pe acțiuni, dacă acele cau ze privesc pe singurul asociat comanditat sau
comanditar.

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

16
– falimentul unuia dintre asociati
– incapacitatea unuia dintre asociati
– excluderea unuia dintre asociați
– retragerea unuia dintre asociati
– decesul unuia dintre asociati
când, datorită acestor cauze, numărul asociaților s -a redus la unul singur.
EXCEPTII: ~ când în actul constitutiv există clauză de continuare cu moștenitorii
~ când asociatul rămas hotărăște continuarea existenței societății sub forma
SRL cu asociat unic.
A. Dizolvarea de drept (impropriu)
Cazuri: – expirarea duratei societatii ( procedura obligatorie de consultare a asociatilor
in vederea posibilitatii prelungirii; chiar si tribunalul poa te dispune
consultarea ca remediu)
– imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societății (actiune in
constatare pentru ca instanta sa constate practic dizolvarea firmei date fiind
circumstantele motivate)
B. Dizolvarea judiciara
i. Se realizeaza la cererea oricarui asociat, pentru motive temeinice (ex. neînțelegerile grave
dintre asociați care împiedică funcționarea societății ). Asociatul reclamant trebuie sa invoce
un interes legitim , altfel ar risca excluderea judiciara pe cale reconventionala.

ii. Se realizeaza la cererea ONRC sau a oricarei persoane interesate (art. 237 LS )

iii. Falimentul/Nulitatea societatii (pronuntate de catre instanta)
Procedura privind cererea ONRC in privinta inactivitatii :

– ONRC cere tribunalului di zolvarea societatii pentru inactivitate
– se face citarea asociatilor.
– daca asociatii nu apar/nu se apara, se comunica sentinta de dizolvare data de instanta. Orice
persoana interesata poate face apel impotriva sentintei de dizolvare.
– daca nu se declara apel => inceteaza PJ a societatii (este nevoie de un lichidator care sa
gestioneze situatia juridica a societatii).
– ONRC ar trebui sa desemneze in termen de 3 luni un lichidat or.
– daca trec cele 3 luni, societatea se radiaza din oficiu, de drept, din ONRC i n virtutea unui act
admin istrativ al directorului general al ONRC.
– daca intre timp asociatii se pronunta => lichidare post mortem .
Orice persoana poate face cerere de incepere a procedurii lichidarii post mortem a unei
societati radiate de drept din ONRC. Lichidatorul are ob ligatia de a incepe procedura
simplificata de lichidare judiciara/faliment in instanta. In cadrul acelei proceduri de faliment –
pot veni creditorii sa se inscrie la masa credala in procedura insolventei.

Art. 237
(1) La cererea oricărei persoane interesate, precum și a Oficiului Național al Registrului
Comerțului, tribunalul va putea pronunța dizolvarea societății în cazurile în care:

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

17
a) societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni / are mai mult
de 3 ani de inactivitate economica (nu a mai depus rapoarte fiscale, economice, acte
contabile) / s -a declarat inactivitatea de catre societate ;
b) Abrogată;
c) societatea și -a încetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu înd eplinește
condițiile referitoare la sediul social sau asociații au dispărut ori nu au domiciliul
cunoscut sau reședința cunoscută;
d) societatea nu și -a completat capitalul social, în condițiile legii.
(2) Dispozițiile alin. (1) lit. c) nu sunt aplicabile în cazul în care societatea a fost în inactivitate
temporară, anunțată organelor fiscale și înscrisă în registrul comerțului. Durata inactivității nu
poate depăși 3 ani.
(3) Hotărârea tribunalului prin care s -a pronunțat dizolvarea se înregistrează în re gistrul
comerțului, se comunică direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a
municipiului București, și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV -a, pe
cheltuiala titularului cererii de dizolvare, acesta putând să se îndrept e împotriva societății.
(4) În cazul mai multor hotărâri judecătorești de dizolvare, pentru situațiile prevăzute la alin.
(1), publicitatea se va putea efectua în Monitorul Oficial al României, Partea a IV -a, în forma
unui tabel cuprinzând: codul unic de î nregistrare, denumirea, forma juridică și sediul societății
dizolvate, instanța care a dispus dizolvarea, numărul dosarului, numărul și data hotărârii de
dizolvare. În aceste cazuri, tarifele de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV –
a, se reduc cu 50%.
(5) Orice persoană interesată poate face recurs împotriva hotărârii de dizolvare, în termen de
30 de zile de la efectuarea publicității, în condițiile alin. (3) și alin. (4). Recurentul va depune
o copie a recursului la oficiul registrului comerțului în care este înregistrată societatea a cărei
dizolvare a fost pronunțată.
(6) La data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești de dizolvare, persoana juridică intră
în lichidare, potrivit prevederilor prezentei legi.
(7) Dacă în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești de
dizolvare nu se procedează la numirea lichidatorului, judecătorul delegat, la cererea oricărei
persoane interesate, numește un lichidator de pe Lista practicienilor în r eorganizare și
lichidare, remunerarea acestuia urmând a fi făcută din averea persoanei juridice dizolvate sau,
în cazul lipsei acesteia, din fondul de lichidare constituit în temeiul Legii nr. 64/1995 privind
procedura reorganizării judiciare și a faliment ului, republicată, cu modificările și completările
ulterioare.
(71) Hotărârile judecătorești pronunțate în condițiile alin. (7) se comunică lichidatorului numit,
se publică pe pagina de internet a Oficiului Național al Registrului Comerțului și se afișeaz ă la
sediul oficiului registrului comerțului în care este înmatriculată societatea comercială
dizolvată.
(8) Dacă judecătorul delegat nu a fost sesizat, în condițiile alin. (7), cu nici o cerere de numire
a lichidatorului în termen de 3 luni de la expirar ea termenului prevăzut la alin. (7), persoana
juridică se radiază din oficiu din registrul comerțului, prin încheiere a judecătorului delegat,
pronunțată la cererea Oficiului Național al Registrului Comerțului, cu citarea părților, conform
dreptului comun.
(9) Încheierea de radiere se înregistrează în registrul comerțului, se comunică persoanei
juridice la sediul social, Agenției Naționale de Administrare Fiscală și direcțiilor generale ale
finanțelor publice județene și a municipiului București, pe cale e lectronică, și se afișează pe

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

18
pagina de Internet a Oficiului Național al Registrului Comerțului și la sediul oficiului
registrului comerțului de pe lângă tribunal, în raza căruia societatea își are înregistrat sediul.
(10) Bunurile rămase din patrimoniul persoanei juridice radiate din registrul comerțului, în
condițiile alin. (8) și (9), revin acționarilor.
Orice persoana poate declara apel impotriva sentintei de dizolvare , iar, daca nu se desemneaza
lichidator in 3 luni, opereaza radierea din o ficiu a soc ietatii (fara apel). L egea prevede ca
activul net se cuvine asociatilor, dar acest aspect pune multe probleme in practica judiciara.

Speta privind dizolvarea pentru neintelegeri intre asociati:
Începând cu anul 2010, datorita neîntelegerilor dintre asociati, neîntelegeri cu privire la care
martorii audiati au relatat instantei ca s -ar fi datorat atitudinii pârâtului care obisnuia sa
sustraga bunuri din patrimoniului societatii, societatea debitoare nu a mai desfasurat activitate,
fapt confirmat atât de catre martorii audiati în cauza, care au relatat instantei ca pârâtul V. A.
nu s-a mai prezentat în cadrul societatii, cât si de catre actele depuse în dosar ce denota
încercarile reclamantului de a convoca adunarea generala a asociatilor pentru discuta rea unor
probleme vizând continuarea activitatii SC G. SRL
Instanta constata astfel ca neîntelegerile constante si de lunga durata aparute între asociati,
neîntelegeri referitoare la continuarea activitatii societatii, ca si neimplicarea vadita a
asociatul ui V. A. în activitatea societatii, denota o lipsa de coerenta si convergenta de interese
între asociatii societatii. O asemenea disociere de interese echivaleaza cu o lipsa a lui affectio
societatis, element esential al unei societati comerciale, fapt con firmat instantei si de lipsa la
interogatoriu a pârâtului, apreciaza în conditiile art. 225 C.pr.civ . ca o recunoastere a situatiei
de fapt retinute, dar si ca un început de dovada scrisa ce se completeaza cu celelalte probe
administrate.
Prin urmare, apre ciind ca neîntelegerile dintre asociati constituie motive temeinice pentru
dizolvarea societatii, acestea creând totodata premisele imposibilitatii realizarii obiectului de
activitate al societatii, retinând conditiile reglementate prin art. 227 Legea 31/1 991, instanta
urmeaza sa admita cererea reclamantului astfel cum aceasta a fost precizata si sa dispuna
dizolvarea…” (Tribunalul Dolj Sectia a II a Civila, Dosar nr. 11979/63/2011, sentinta nr.
168/2012)
 Funcționarea societății se realizează prin mecanismu l adoptării de hotărâri în adunările
generale, hotărâri care exprimă voința socială. Or, dacă activitatea de administrare a
societății și de adoptare a hotărârilor în adunările generale este blocată datorită
neînțelegerilor dintre asociați apare evident că însăși funcționarea societății este, astfel,
blocată, condiția prevăzută de art. 227 lit. e) din Legea nr. 31/1990 fiind îndeplinită în
cauza de față.
Remediile la care referă recurenții: retragerea și respectiv excluderea din societate nu sunt
aplicabile în cauza de față: retragerea din societate fiind un act unilateral și opțional al
asociatului, iar excluderea din societate nu a devenit operantă în co ntextul cazurilor invocate și
probelor administrate. Prin urmare, Decizia instanței de apel cu privire la admiterea cererii de
dizolvare este legală în raport de dispozițiile art. 227 lit. e) și, implicit, a existenței condiției
de fond de constituire a so cietății reprezentată de elementul affectio societatis ( Înalta Curte de
Casație și Justiție, decizia 2617/2011 )

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

19
PARTICULARITATI ALE S.A.
– tipuri de S.A.: – S.A. de tip închis (puține)
– S.A. de capital:
a. în care se dilată affectio societatis ( nu mai este importantă legătura
dintre participanții în societate – acționari și conducerea societății)
b. importantă este obținerea profitului și primirea dividendelor

 Constituirea S.A.

– capitalul social nu poate fi mai mic de 90.000 lei (sau echiv alentul în lei al sumei de 25.000
euro)
– numărul acționarilor nu poate fi mai mic de doi => minim 2 asociati
A. Constituirea SA -urilor prin subscriptie publica (rar intalnita in practica)
Fondatorii redactează în formă autentică prospectul de emisiune , dupa care obtin autorizarea
ORC. Se derulează oferta și subscripția publică ( aportul vărsat trebuie sa fie minim 50% din
cel subscris ). Subscripția se validează în adunarea constitutivă (fiecare subscriitor are un
singur vot), care aprobă actul constitutiv și se pronunță asupra avantajelor acordate
fondatorilor.
Fondatorii sunt răspunzători pentru subscrierea integrală a capitalului, efecuarea vărsămintelor
și veridicitatea publicațiilor. Până la înregistrarea societății, fondatorii răspund pentru toate
actele încheiate în vederea constituirii.
B. Constituirea SA -urilor prin subscriere integrală și simultană a capitalului social

Se acumuleaza capitalul social varsat de constituire care nu poate fi mai mic decat 30% din
cel subscris (ex. la un capital subscr is de 300 lei trebuie să existe 100 lei vărsati pentru a se
putea constitui societatea)
Diferența urmand sa fie vărsată:
 pentru acțiunile emise pentru aport în numerar, în termen de 12 luni de la
data înmatriculării societății;
 pentru acțiunile emise pent ru aport în natură, în termen de cel mult 2 ani
de la data înmatriculării .

 Actiunile – instrumente financiare

„Piețele de capital pot fi considerate ca unui loc magic: investitorii vin și dau sume enorme de
bani pentru niște bucăți de hârtie care au atașate drepturi intangibile în speranța ca vor primi
un profit care trebuie să provină de la un străin pe care nu l -au cunoscut niciodată și în care
trebuie să aibă încredere totală” (dreptul britanic).
Deoare ce trendul presupune ca intrarea intr -o societate pe actiuni sa fie un motiv pentru
acumularea de profit pe baza dividendelor , majoritatea S.A. -urilor ajung sa aiba un numar
foarte mare de acționari intre care sa nu existe nicio legatura, la fel cum nu i ntre acestia si

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

20
conducerea efectiva a societatii (administratorii) nu exista nicio legatura. De aceea, în mod
legitim , acționarii trebuie protejați – ei sunt cei care își asumă riscurile.

Spre deosebire de partile sociale, actiunile sunt considerate in strumente financiare , titluri de
credit complexe ("corporativ "/"de capital "). Ramane la l atitudinea motivata a ASF sa
stabileasca de la caz la caz ce anume alte titluri pot fi considerate instrumente financiare.
Acestea NU pot fi detasate de continutul actului constitutiv – o persoana care detine o actiune
la o anumita societate isi poate cunoaste drepturile si poate cunoaste specificul actiunii
desfasurate de societate doar prin lecturarea actului constitutiv – si sunt puternic legate de
ideea de RISC.

Titlurile de credit sunt inscrisuri, ca re astazi sunt dematerializate (inscriere in cont ). Ele se
intalnesc cu raportul de drept clasic (drepturi asupra actiunilor detinute + drepturi la dividende
+ dreptul de vot in baza lor , etc).
– actiunea este o parte din capitalul social – titlu reprezentativ pentru o fractiune din
capitalul social (ex. la un capital social de 300 lei, actiunea are o valoare minima de 10 bani.
Actionarul a platit pentru aceasta actiune, banii au intrat in capitalul social ). Aceasta
incorporeaza o parte din capital, fiind contravaloarea aportului subscris. Valoarea nominala
minima este de 10 bani.
– acțiunea are caracter negociabil – titlu negociabil. Acestea sunt mai usor tran smisibile decat
partile s ociale – fara formalitati si fara publicitate la ORC.
Clasificari ale actiunilor
 dupa modul de transmitere

 actiuni nominative
~ materiale (emise in forma materiala)
~ dematerializate (evidentiate prin inscriere in cont – titrizare electronica)
 actiuni la purtator (cele care se transmit prin simpla traditiune – "incognito")

 dupa drepturile dobandite:

 actiuni ordinare = actiunile care confera toate drepturile specifice
actionarilor. In cadrul acestei categorii, pot fi emise mai multe clase de ac tiuni
care pot oferi drepturi speciale si diferite detinatorilor (cunoscute NUMAI in
dreptul comparat – ex. dreptul de vot ).
 actiuni preferentiale = actiunile care, pe langa drepturile acordate de
actiunile ordinare, confera si un drept de dividend prioritar, inaintea celorlalti
actionari (la impartirea profitului). In schimbul acestui beneficiu, acesti
actionari preferati NU au dreptul de vot in AGA (au dreptul de a participa –
hazard moral – acestia au interese exclusiv in distribuirea dividendelo r, nu in
reinvestirea profitului, etc.) – insa, daca trebuie distribuite dividendele, iar
societatea nu le -a distribuit acestor actionari cu prioritate partea cuvenita (a
intarziat plata dividendelor) , in baza drepturilor lor preferentiale, atunci ei
doban desc drept de vot in AGA pana cand li se platesc dividendele (sanctiune
pentru SA).
restrictii: – aceste actiuni nu pot reprezenta > de 1/4 din capitalul social
– aceste actiuni nu pot fi detinute de organele de conducere/control

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

21
ACTIUNI (titluri de credit) vs OBLIGATIUNI (titluri de imprumut/de creanta)

=> obligatiunea = imprumut pe care o PF il face unei societati. PF si societatea convin ca intr –
o anumita data ulterioara imprumutul va fi restituit cu dobanda. PF nu are alte obligatii, nu iti
asuma alte riscuri. Singuru risc pentru PF este insolventa societatii, insa, in acest caz, exista o
oarecare prioritate in recuperarea sumei => PF acorda imprumutul, societatea emite
obligatiunea, iar la scadenta restituie suma imprumutata cu doband a aferenta.
=> actiunea = titlu de credit care presupune asumarea de catre cumparator a unor riscuri
impreuna cu ceilalti actionari. Cel care achizitioneaza actiunea devine parte din SA si isi
asuma riscul de a pierde banii investiti in situatia in care so cietatea ajunge in insolventa. Spre
deosebire de obligatiuni, unde imprumutatorul are o oarecare prioritate la acoperirea creantei
in cazul insolventei societatii, in cazul actionarilor, ei sunt ultimii care ridica ceva la lichidare,
daca mai exista activ.
* insolventa = situatia in care o societate nu mai poate sa -si onoreze obligatiile. Este
starea patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor
banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile:
i. insolventa este prezumata a fi vadita atunci cand debitorul, dupa 30 de zile de la
scadenta, nu a platit datoria fata de unul sau mai multi dintre creditori;
ii. insolventa este iminenta atunci cand se dovedeste ca debitorul nu va putea plati la
scadenta datoriile exigibile angajate, cu fondurile banesti disponibile la data scadentei.
Insolventa s e declară atunci când societatea nu -si mai poate indeplini obligațiile și este
urmată de lichidare și închidere. În cazul insolvenței, acționarii primesc ultimii banii
rezultați în urma lichidării datorită riscului pe care și l -au asumat când au achizitionat
acțiunile.
Ordinea satisfacerii creantelor unei societati in insolventa este:
– administratorul judiciar
– statul
– creditorii ipotecari
– creditorii chirografari
– actionarii.
 Reguli de transmitere a actiunilor
Exista 3 tipuri de acțiuni și fiecărui tip îi corespunde o modalitate de transmitere :
=> acțiuni nominative materiale = acțiun i scrise într -o anumită formă care apar atât în
Registrul A cționarilor cât și pe hârtia c e reprezintă acțiunea (mențiune a numelui celui care o
deține) . Pentru a se transmite, trebuie modificata atat inregistrarea din Registrul Actionarilor
(declaratie), cat si mentiunea de pe actiune (semnata de cedent si cesion ar).
=> acțiuni nominative emise în formă dematerializată = actiuni care nu exista in forma
materiala, ci sunt doar inregistrate in Registrul Actionarilor . Transmiterea lor presupune doar
modificarea Registrului Acționarilor (declaratie). Aceasta forma de actiuni este cel mai des
intalnita in practica.

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

22
=> acțiuni la purtător („acționari incognito”) = actiuni in cazul carora simpla posesie
valoreaza proprietate, fara a se face nicio mentiune nicaieri. Transmiterea se face prin simpla
traditiune si ac easta forma de actiuni este rar intalnita in practica.

Excepții de la aceste reguli :
– în cadrul S.A. de tip închis , pot exista clauze restrictive de negociabilitate derivate din
caracterul intuitu personae al SA cu numar redus de actionari; clauze de preemtiune, de
agrement, de cesiune fortata, etc.
– societati a caror structura a capitalului este cel al SRL, dar li se aplica reglementarile SA

 Dobândirea acțiunilor proprii de către societatea emitentă

Spre deosebire de actionarii externi, care pot sa cumpere cate actiuni vor si pot sa le
tranzactioneze dupa bunul lor plac, situatia dobandirii actiunilor proprii de catre societate este
diferita. Pentru ca este vorba despre capitalul societatii, SA -ul nu poate dobandi actiuniile
proprii decat in anumite situatii. AGA este cea care trebuie sa decida asupra felului in care s -a
realizat activitatea societatii. Prin mecanismul acesta s -ar ajunge in cazul in care societatea ar
decide asupra propriei sale gestiu ni. Acestea ar fi motivele de protectie a actionarilor, de
transparenta de capitalului (pentru evitarea actiunilor ascunse).
Regula:
In cazul majorarii capitalului – societatea nu poate cumpara actiuni (nu se poate subscrie)
art. 103 LS
– societatea nu poate sa acorde avansuri sau imprumuturi si
nici sa constituie garantii pentru a asigura dobandirea unor
astfel de actiuni de catre un tert – art. 106(1). Constituirea
unor garantii reale asupra propriilor actiuni, indiferent prin ce
sistem alambicat se realizeaza, este interzisa, pentru ca
finalitatea unei garantii, in cazul in care se executa, este ca
societatea va ajunge sa detina proprietatea asupra acelor
actiuni. Constituirea de garanții reale asupra propriilor acțiuni
de către societa te, fie direct, fie prin intermediul unei persoane
acționând în contul societății, este considerată a fi dobândire.
Nu se aplica tranzactiilor efectuate pentru dobandirea de
actiuni pentru salariatii societatii! Nu se aplica institutiilor de
credit!
Exceptie (cand poate societatea cumpara propriile actiuni):
– sa existe o hotărâre AGEA care stabileste acest lucru
– hotararea AGEA sa precizeze perioada de achizitionare – cel mult 18 luni
– hotararea AGEA sa precizeze limitele de preț
– hotararea AGEA sa precizeze numarul maxim de acțiuni ce urmează a fi cumpărate – cel
mult 10% din capitalul social
– acțiunile achizitionate trebuie să fie i ntegral liberate (vărsate)
– plata trebuie facuta numai din profitul societatii sau rezervele disponibile. cand poate societatea sa -si
cumpere propriile actiuni in
cazul majorarii de capital
(conditii cumulative)

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

23
Exceptie de la exceptie (cand poate societatea cumpara propriile actiuni in mod liber):
~ in cazul in care exista o reducere a capitalului (asa se realizeaza reducerea capitalului la
SA – se cumpara actiuni si se anuleaza)
~ in cazul in care societatea urmareste executarea silita a unui actionar
~ in cazul in care societatea dobandeste aceste actiuni cu titlu gratuit
~ in cazul retragerii , când asociații si acționarii care rămân în societate sunt obligați să
răscumpere acțiunile.
Regimul juridic special al acțiunilor dobândite
 actiunile proprii dobandite de SA NU dau dreptul la dividende
 actiunile proprii dobandite de SA nu confera dreptu l de vot, cat timp se afla in
proprietatea SA
 acțiunile cumpărate cu încălcarea restricțiilor trebuie înstrăinate în termen de 1 an,
respectiv de 3 ani (cele care depășesc 10% din capitalul social subscris), sub
sancțiunea anulării acțiunilor și a reduceri i automate a capitalului social (daca acest
fenomen este pregnant, se poate ajunge chiar la radierea societatii – trebuie respectat
minimul capitalului social reglementat pentru SA)
Probleme în practică:
Art 1031 alin (2) LS – distribuirea acțiunilor către angajați și prevederile Regulamentelor
europene . In acest caz este vorba despre oferirea pachetelor de incentivare ( ex. societatea vrea
sa incurajeze un director capabil sa ramana in societate, motiv pentru care ii ofera un pachet
de actiuni ). Există regulamente europene care vorbesc despre practici sănătoase în ceea ce
privește oferirea acțiunilor angajaților in sensul ca nu se pot oferi toate acțiunile dintr -o dată,
ci în termen de ce l puțin 3 ani. In schimb, LS prevede că trebuie oferite aceste acț iuni în cel
puțin 1 an => contradi cție cu regulamentele europene.
În practică, s-au gasit solutii pentru a rezolva aceste probleme ( ex. se transferă proprietatea
asupra acestor acțiuni, dar se blochează folos irea lor la Depozitarul Central ).
Art. 103
(1) Societatea nu poate subscrie propriile acțiuni.
(2) Dacă acțiunile unei societăți sunt subscrise de o persoană acționând în nume propriu, dar în
contul societății în cauză, se consideră că subscriitorul a subscris acțiunile pentru sine, fiind
obligat să achite contravaloarea acestora.
(3) Fondatorii, în faza de constituire a societății, și membrii consiliului de administrație,
respectiv ai directoratului, în cazul unei majorări a capitalului subscris, sunt obligați să achite
contravaloarea acțiunilor subscrise cu încălcarea alin. (1) și, în subsidiar, în raport cu
subscriitorul, a acțiunilor subscrise în condițiile alin. (2).
Art. 1031
(1) Unei societăți i se permite să dobândească propriile acțiuni, fie direct, fie prin intermediul
unei persoane acți onând în nume propriu, dar pe seama societății în cauză, cu respectarea
următoarelor condiții:
a) autorizarea dobândirii propriilor acțiuni este acordată de către adunarea generală
extraordinară a acționarilor, care va stabili condițiile acestei dobândiri, în special numărul

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

24
maxim de acțiuni ce urmează a fi dobândite, durata pentru care este acordată a utorizația și care
nu poate depăși 18 luni de la data publicării hotărârii în Monitorul Oficial al României, Partea
a IV-a, și, în cazul unei dobândiri cu titlu oneros, contravaloarea lor minimă și maximă;
b) valoarea nominală a acțiunilor proprii dobândi te de societate, inclusiv a celor aflate deja în
portofoliul său, nu poate depăși 10% din capitalul social subscris;
c) tranzacția poate avea ca obiect doar acțiuni integral liberate;
d) plata acțiunilor astfel dobândite se va face numai din profitul dis tribuibil sau din rezervele
disponibile ale societății, înscrise în ultima situație financiară anuală aprobată, cu excepția
rezervelor legale.
(2) Dacă acțiunile proprii sunt dobândite pentru a fi distribuite angajaților societății, acțiunile
astfel dobândite trebuie distribuite în termen de 12 luni de la data dobândirii.
Art. 104
(1) Restricțiile prevăzute la art. 1031 nu se aplică:
a) acțiunilor dobândite în conformitate cu art. 207 alin. (1) lit. c), ca urmare a unei decizii a
adunării generale d e reducere a capitalului social;
b) acțiunilor dobândite ca urmare a unui transfer cu titlu universal;
c) acțiunilor integral liberate, dobândite prin efectul unei hotărâri judecătorești, într -o
procedură de executare silită împotriva unui acționar, debi tor al societății;
d) acțiunilor integral liberate, dobândite cu titlu gratuit.
(2) Restricțiile prevăzute la art. 1031, cu excepția celei prevăzute la art. 1031 alin. (1) lit. d),
nu se aplică acțiunilor dobândite în conformitate cu art. 134.
Art. 1041
(1) Acțiunile dobândite cu încălcarea prevederilor art. 1031 și 104 trebuie înstrăinate în termen
de un an de la dobândire. (2) Dacă valoarea nominală a propriilor acțiuni dobândite de către
societate în conformitate cu prevederile art. 104 alin. (1) lit . b)–d), fie direct, fie prin
intermediul unei persoane acționând în nume propriu, dar în contul societății, inclusiv valoarea
nominală a acțiunilor proprii existente deja în portofoliul societății, depășește 10% din
capitalul social subscris, acțiunile de pășind acest procent vor fi înstrăinate în termen de 3 ani
de la dobândire. (3) În cazul în care acțiunile nu sunt înstrăinate în termenele prevăzute la alin.
(1) și (2), aceste acțiuni trebuie anulate, societatea fiind obligată să își reducă în mod
coresp unzător capitalul social subscris.
Art. 105
(1) Acțiunile dobândite în conformitate cu dispozițiile art. 1031 și 104 nu dau dreptul la
dividende pe perioada deținerii lor de către societate.
(2) Dreptul de vot conferit de acțiunile prevăzute la alin. (1) va fi suspendat pe perioada
deținerii lor de către societate.
(3) În cazul în care acțiunile sunt incluse în activul bilanțului, în pasivul bilanțului se prevede
o rezervă de valoare egală, care nu poate fi distribuită.
Art. 1051
Consiliul de administra ție va include în raportul ce însoțește situațiile financiare anuale
următoarele informații cu privire la dobândirea sau înstrăinarea de către societate a propriilor
acțiuni:
a) motivele dobândirilor efectuate pe durata exercițiului financiar;
b) numărul și valoarea nominală a acțiunilor dobândite și a celor înstrăinate pe durata
exercițiului financiar și procentul din capitalul social subscris pe care acestea îl reprezintă;

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

25
c) în cazul dobândirii sau înstrăinării cu titlu oneros, contravaloarea acțiunilor;
d) numărul și valoarea nominală a tuturor acțiunilor dobândite și deținute de către societate și
procentul din capitalul social subscris pe care acestea îl reprezintă.
Art. 106
(1) O societate nu poate să acorde avansuri sau împrumuturi și nici să constituie garanții în
vederea subscrierii sau dobândirii propriilor sale acțiuni de către un terț.
(2) Dispozițiile alin. (1) nu se aplică tranzacțiilor efectuate în cadrul opera țiunilor curente ale
instituțiilor de credit și ale altor instituții financiare, nici tranzacțiilor efectuate în vederea
dobândirii de acțiuni de către sau pentru salariații societății, cu condiția ca aceste tranzacții să
nu determine diminuarea activelor nete sub valoarea cumulată a capitalului social subscris și a
rezervelor care nu pot fi distribuite conform legii sau actului constitutiv.
Art. 107
(1) Constituirea de garanții reale asupra propriilor acțiuni de către societate, fie direct, fie prin
intermediul unei persoane acționând în nume propriu, dar în contul societății, este considerată
a fi dobândire în sensul art. 1031, 104, 1041, 105, 1051 și 106.
(2) Dispozițiile alin. (1) nu se aplică în cazul operațiunilor curente ale băncilor și ale altor
instituții financiare.
Art. 1071
(1) Subscrierea, dobândirea sau deținerea de acțiuni ale unei societăți pe acțiuni de către o altă
societate la care societatea pe acțiuni deține, direct sau indirect, majoritatea drepturilor de vot
sau ale cărei decizii pot fi influențate în mod semnificativ de societatea pe acțiuni este
considerată ca fiind efectuată de către societatea pe acțiuni însăși.
(2) Dispozițiile alin. (1) se vor aplica și atunci când societatea prin intermediul căreia se
efectuează subscrierea, dobândirea sau deținerea de acțiuni m enționată este guvernată de legea
unui alt stat.
Art. 108
Acționarii care oferă spre vânzare acțiunile lor prin ofertă publică vor proceda conform
legislației pieței de capital.

 Drepturile actionarilor
Aceste drepturi sunt conferite actionarilor pentru a preintampina situatia in care actionarii nu
au o parghie reala de control, de informare si de gestiune in societate. Există mai multe reguli
ale dreptului societăților care vin să protejeze aceste drepturi: modul în care se iau hotărârile
AGA (majoritățile), forța obligatorie a hotărârilor AGA, drept ul de vot, protecția investitorilor
etc.
Drepturi – patrimoniale (actionarul poate urmari doar dividendele prin accesarea SA)
– nepatrimoniale (sunt acordate prin lege actionarilor)
 dreptul la informare
 dreptul la supravegherea si controlul societatii
 dreptul de vot
Drepturi patrimoniale
În principal, este vorba despre dreptul la dividende .

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

26
1. Dreptul la dividend e
Dividendul reprezinta cota parte din profit care se plateste actionarilor si se acordă din profitul
real al societatii (art. 67 LS ).
Conditii pentru a se face plata dividendelor :
 Sa existe un profit real, net la sfarsitul exercitiului financiar, determinat potrivit legii.
In situatia in care societatea a plătit nelegitim divide nte, se poate exercita o acțiune în
restituirea dividendelor de catre societate prescriptibila in 3 ani.
 Să se adopte o hotărâre ordinară AGA de repartizare a profitului în dividende.
Data de referință = data la care actionarii trebuie sa fie inscrisi in e videntele societatii sau ale
registrului independent al actionarilor, pentru a fi indreptatiti sa incaseze dividendele ( art. 123
LS). Aceasta data trebuie sa fie stabilita prin convocator si poate fi anterioara sedintei AGA cu
mai mult de 60 zile (data de referinta => cel putin 60 zile => tinerea sedintei AGA).
În dreptul pieței de capital, prin derogare față de LS, identificarea acționarilor care urmează a
beneficia de dividende sau alte drepturi este ulterioară cu cel puțin 10 zile lucrătoare datei
adunăr ii generale a acționarilor (art. 238 LPC ). La societ ățile tranzac ționate, data de referin ță
serve ste doar la identificarea ac ționarilor care au dreptul s ă participe la AGA . Aceasta data
trebuie s ă fie ulterioar ă public ării convocatorului și anterioar ă A.G.A. ( Regulamentul
C.N.V.M. nr. 6/2009, art. 2 ).
Art. 67
(1) Cota -parte din profit ce se plătește fiecărui asociat constituie dividend.
(2) Dividendele se distribuie asociaților proporțional cu cota de participare la capitalul social
vărsat, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel. Acestea se plătesc în termenul stabilit
de adunarea generală a asociaților sau, după caz, stabilit prin legile speciale, dar nu mai târziu
de 6 luni de la data aprobării situației financiare anuale aferente exercițiului financiar încheiat.
În caz contrar, societatea comercială va plăti daune -interese pentru perioada de întârziere, la
nivelul dobânzii legale, dacă prin actul constitutiv sau prin hotărârea adunării generale a
acționarilor care a aprobat situația financiară aferentă exercițiului financiar încheiat nu s -a
stabilit o dobândă mai mare.
(3) Nu se vor putea distribui dividende decât din profituri de terminate potrivit legii.
(4) Dividendele plătite contrar dispozițiilor alin. (2) și (3) se restituie, dacă societatea
dovedește că asociații au cunoscut neregularitatea distribuirii sau, în împrejurările existente,
trebuiau să o cunoască.
(5) Dreptul la acțiunea de restituire a dividendelor, plătite contrar prevederilor alin. (2) și (3),
se prescrie în termen de 3 ani de la data distribuirii lor.
(6) Dividendele care se cuvin după data transmiterii acțiunilor aparțin cesionarului, în afară de
cazul în care părțile au convenit altfel.
Art. 123
(1) La adunările generale, acționarii care posedă acțiuni la purtător au drept de vot numai
dacă le -au depus la locurile arătate prin actul constitutiv sau prin înștiințarea de convocare,
cu cel puțin 5 zile înainte de adunare. Secretarul tehnic, desemnat potrivit art. 129 alin.
(5), va constata, printr -un proces -verbal, depunerea la timp a acțiunilor. Acțiunile vor
rămâne depuse până după adunarea generală, dar nu vor putea fi reținute mai mult de 5
zile de la data acesteia.

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

27
(2) Consiliul de administrație, respectiv directoratul, va stabili o dată de referință pentru
acționarii îndreptățiți să fie înștiințați și să voteze în cadrul adunării generale, dată ce va
rămâne valabilă și în cazul în care adunare a generală este convocată din nou din cauza
neîntrunirii cvorumului. Data de referință astfel stabilită va fi ulterioară publicării
convocatorului și nu va depăși 60 de zile înainte de data la care adunarea generală este
convocată pentru prima oară.
(3) Acționarii îndreptățiți să încaseze dividende sau să exercite orice alte drepturi sunt cei
înscriși în evidențele societății sau în cele furnizate de registrul independent privat al
acționarilor, corespunzătoare datei de referință.
2. Dreptul de a primi dobanda legala sau cea prevazuta in actul constitutiv in cazul
intarzierii platii dividendelor
Termenul de plata a dividendelor este de 6 luni de la aprobarea situatiilor financiare anuale.
Sanctiunea intarzierii platii este dreptul actionarului la dobanda legala/prevazuta de actul
constitutiv perioadei aferente intarzierii.
3. Dreptul de dispoziție asupra titlurilor
Acționarul are facultatea de a dispune liber de actiunea sa – poate sa isi vândă actiunea sau sa o
execute. Cesiune a părților sociale este dificila către terți doar in cazul SRL – urilor și la SA –
urilor de tip inchis deoarece accentul este pus pe calitatea persoanei.
Există o reglementare si in materia procedurilor de cumpărare forțată: buy-out, squeeze -out.
Există posibilitatea de a restricționa modul în care se transferă acțiunile pe piața de capital .
4. Drepturi de creanță la lichidare societății
Acționarul are dreptul de a primi emolumentul (bunurile/lichiditatile) ramas din lichidarea
societatii, du pa plata in tegrala a pasivului ( art. 260(1) LS ). Lichidatorii nu pot plăti
asociaților nicio sumă în contul părților ce li s -ar cuveni din lichidare, înaintea achitării
creditorilor societății (art. 256 LS )
Art. 256
(1) Lichidatorii nu pot plăti asociaților nici o sumă în contul părților ce li s -ar cuveni din
lichidare, înaintea achitării creditorilor societății.
(2) Asociații vor putea cere însă ca sumele reținute să fie depuse la Casa de Economii și
Consemnațiuni – C.E.C. – S.A. ori la o bancă sau la una dintre unitățile acestora și să se facă
repartizarea asupra acțiunilor sau părților sociale, chiar în timpul lichidării, dacă, în afară de
ceea ce este necesar pentru îndeplinirea tuturor obligațiilor societății, scaden te sau care vor
ajunge la scadență, mai rămâne un disponibil de cel puțin 10% din cuantumul lor.
(3) Împotriva deciziilor lichidatorilor creditorii societății pot face opoziție în condițiile art. 62.
Art. 260
(1) Lichidarea societății trebuie terminată î n cel mult un an de la data dizolvării. Pentru motive
temeinice, tribunalul poate prelungi acest termen cu perioade de câte 6 luni, dar nu cu mai
mult de 24 de luni cumulat.
(2) Lichidarea nu liberează pe asociați și nu împiedică deschiderea procedurii de faliment a
societății.

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

28
(3) În termen de 30 de zile de la dizolvare vor fi numiți lichidatorii, în condițiile art. 262,
respectiv art. 264.
(4) În termen de 60 de zile de la numire, lichidatorul trebuie să depună la oficiul registrului
comerțului, pentru menționare în registrul comerțului, un raport privind situația economică a
societății. Dacă, potrivit raportului, debitorul îndeplinește condițiile pentru deschiderea
procedurii simplificate de insolvență, lichidatorul are obligația de a solicita deschider ea acestei
proceduri în termen de 15 zile de la data depunerii raportului.
(5) La împlinirea unui termen de 6 luni de la numire, lichidatorul trebuie să depună la oficiul
registrului comerțului un raport privind stadiul operațiunilor de lichidare. La împl inirea
termenului de un an prevăzut la alin. (1) lichidatorul trebuie să depună la oficiul registrului
comerțului un nou raport, însoțit, dacă este cazul, și de hotărârea instanței de prelungire a
termenului de lichidare, pentru menționare în registrul com erțului.
(6) Pentru fiecare prelungire a termenului de lichidare, lichidatorul are obligația de a depune la
oficiul registrului comerțului hotărârea instanței, precum și raportul privind stadiul
operațiunilor de lichidare.
(7) Nerespectarea obligației de depunere a rapoartelor prevăzute la alin. (4) –(6) constituie
contravenție și se sancționează cu amendă de la 50 lei la 100 lei. Constatarea contravențiilor și
aplicarea sancțiunilor se realizează, din oficiu sau în urma sesizării oricărei părți interesate , de
către directorul oficiului registrului comerțului și/sau de persoana sau persoanele desemnate de
către directorul general al Oficiului Național al Registrului Comerțului, potrivit dispozițiilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 116/2009 pentru in stituirea unor măsuri privind
activitatea de înregistrare în registrul comerțului.
(8) În termen de 15 zile de la terminarea lichidării, lichidatorii vor depune la registrul
comerțului cererea de radiere a societății din registrul comerțului, sub sancțiun ea unei amenzi
judiciare de 200 lei pentru fiecare zi de întârziere, care va fi aplicată de tribunalul în
circumscripția căruia își are sediul comerciantul, în urma sesizării oricărei părți interesate.
Încheierea judecătorului prin care se dispune amendare a lichidatorului este executorie și poate
fi atacată cu recurs.
(9) Sancțiunea prevăzută la alin. (7) se aplică și lichidatorului care nu introduce cererea de
deschidere a procedurii insolvenței în termenul prevăzut la alin. (4).
(10) Dacă în termen de 3 luni de la expirarea termenului menționat la alin. (1), prelungit de
tribunal după caz, oficiul registrului comerțului nu a fost sesizat cu nicio cerere de radiere sau
cu nicio cerere de numire a lichidatorului, societatea este radiată din oficiu din regi strul
comerțului. Radierea se dispune prin sentință a tribunalului comercial sau a secției comerciale
a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul societății, pronunțată la cererea Oficiului
Național al Registrului Comerțului, cu citarea societă ții și a Agenției Naționale de
Administrare Fiscală și a direcției generale a finanțelor publice județene sau a municipiului
București, după caz. Procedura prevăzută de art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.
116/2009 se aplică în mod corespunzăto r.
(11) Hotărârea judecătorească de radiere se comunică societății la sediul social, Agenției
Naționale de Administrare Fiscală și direcției generale a finanțelor publice județene sau a
municipiului București, după caz, și oficiului registrului comerțului unde este înregistrată, se
înregistrează în registrul comerțului și se afișează pe pagina de internet a Oficiului Național al
Registrului Comerțului și la sediul oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunalul în a
cărui circumscripție s -a aflat s ediul social al societății.

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

29
(12) Bunurile rămase din patrimoniul societății radiate din registrul comerțului revin
acționarilor, care răspund în limita valorii acestora pentru acoperirea creanțelor, conform
prevederilor Codului de procedură civilă.
Drepturi nepatrimoniale
1. Dreptul la informare
=> informarea despre desfasurarea unei proceduri AGA (art. 1172 LS) . Aceasta latura a
dreptului la informare presupune convocarea conforma a AGA.
 situațiile finaciare anuale, rapoartele consiliului sau ale directoratului, rapoartele
auditorilor sau ale cenzorilor – se pun la dispoziția acționarilor la sediul societății, de la
data convocării AGA . La cerere, acționarilor li se vor elibera copii de pe aceste documente.
Sumele percepute pentru eliberarea de copii nu pot depăși costurile administrative
implicate de furnizarea acestora .

 intrebarile scrise anterior intrunirii AGA . Fiecare acționar poate adresa consiliului de
administrație, respectiv directoratului, întrebări în scris referitoare la activitatea societății,
înaintea datei de desfășurare a AGA , urmând a i se răspunde în cadrul adunării. În cazul în
care societatea deține o pagină de internet proprie, răspunsul se consideră dat dacă
informația solicitată este publicată pe pagina de internet a societății, la secțiunea "Întrebări
frecvente ”
Art. 1172
(1) Situațiile financiare anuale, raportul anual al consiliului de administrație, respectiv raportul
directoratului și cel al consiliului de supraveghere, pre cum și propunerea cu privire la
distribuirea de dividende se pun la dispoziția acționarilor la sediul societății, de la data
convocării adunării generale. La cerere, acționarilor li se vor elibera copii de pe aceste
documente. Sumele percepute pentru elibe rarea de copii nu pot depăși costurile administrative
implicate de furnizarea acestora.
(2) În cazul în care societatea deține o pagină de internet proprie, convocarea, orice alt punct
adăugat pe ordinea de zi la cererea acționarilor, în conformitate cu art. 1171, precum și
documentele prevăzute la alin. (1) se publică și pe pagina de internet, p entru liberul acces al
acționarilor.
(3) Fiecare acționar poate adresa consiliului de administrație, respectiv directoratului, întrebări
în scris referitoare la activitatea societății, înaintea datei de desfășurare a adunării generale,
urmând a i se răspu nde în cadrul adunării. În cazul în care societatea deține o pagină de
internet proprie, în lipsa unei dispoziții contrare în actul constitutiv, răspunsul se consideră dat
dacă informația solicitată este publicată pe pagina de internet a societății, la sec țiunea
«Întrebări frecvente».
=> informarea permanenta. Actionarii pot sa controleze permanent situatia actiunilor
detinute. Se pot solicita certificate de la Depozitarul Central (organ ce gestionează toate
acțiunile societăților listate la bursă). Acționa rii au acces la registrul deliberărilor AGA.
 Registrul Actionarilor si Registrul Deliberarilor AGA (nu si registrul Consiliului de
administratie!!)

 documente/informatii prevazute in actul constitutiv sau in regulamentele si procedurile
interne ale societatii

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

30
=> informarea suplimentara in cazul societatilor listate pe piata de capital
~ informarea continuă privind evenimente corporative semnificative ( ex. raportări
CNVM, BVB; disponibilitate web/sediu; comunicate presă; etc. )
~ informarea period ică (raportări semestriale și anuale către autoritățile pieței) .
Sanctiunea neindeplinirii obligatiei de informare este momentan ineficienta – se aplica
amenzi in functie de cifra de afaceri si anulabilitatea pentru motive ținând de vicierea
consimțământului (condițiile sunt rar împlinite în cazul societăților, datorită caracterului
colectiv al voinței sociale) . Tendinta este spre nulitatea absoluta. De asemenea, art 2721 LS
prevede posibilitatea sancționării administratorilor (inclusiv cu înc hisoarea), însă sunt foarte
greu de dovedit aceste fapte. In dreptul comun, prima sanctiune ar fi inopozabilitatea,
neaplicabila in dreptul societar. Reclamantul trebuie sa faca dovada ca a solicitat societatii
documenmtele despre care sustine ca au fost r efuzate si faceau obiectul ordinii de zi.
Curtea de Apel Timișoara, Secția comercială – "Informarea necorespunzătoare asupra
chestiunilor supuse deliberării … nu permite identificarea motivului determinant și a
obiectivului urmărit la adoptarea deciziei so ciale. Nevalabilitatea cauzei, atunci când aceasta
lipsește … atrage sancțiunea nulității. Nerespectarea obligației de informare este în măsură
să afecteze acea componentă a cauzei care vizează concordanța acestui element cu legea și
ordinea publică societ ară. Formalitățile … care urmăresc asigurarea formării corecte a
voinței sociale vizează nu numai ocrotirea directă a interesului privat al asociaților, ci și
ocrotirea intereselor terților care au intrat sau pot intra în raporturi juridice cu
entitatea …[n.n. pe drumul unei nulități absolute; puțin exagerat, dar raționament care dă
speranțe… ]".
Pe piața de capital, exista sancțiuni eficiente de altă natură => contravenții/publicitate negativă
Ierarhie a drepturilor în funție de intensitate:
 acționar pas iv: deși are toate drepturile, va exercita în principal doar dreptul la informare
 acționar activ : isi va exercita dreptul la informare; în baza lui, va putea sa supravegheze
controlul gestiunii si sa -si exercite dreptul de vot.
2. Dreptul la supravegherea și controlul societății
– actionarul poate cere convocarea AGA independent sau impreuna cu mai multi actionari in
masura in care detine/detin impreuna cel putin 5% din capitalul social (art. 119 LS). Daca
Consiliul de Administratie refuza convocarea, se poate realiza o convocare judiciara.
– actionarul poate introduce noi puncte pe ordinea de zi independent sau impreuna cu mai
multi actionari in masura in care detine/detin impreuna cel putin 5% din capit alul social (art.
1171). Acest lucru trebuie facut in termen de 15 zile de la publicarea convocarii, iar ordinea de
zi completata trebuie republicata in 10 zile anterior AGA.
– actionarul poate reclama faptele cenzurabile independent sau impreuna cu mai multi
actionari in masura in care detine/detin impreuna cel putin 5% din capitalul social ( art. 1641
LS). Daca pragul este indeplinit, auditorii interni/cenzorii sunt obligati sa verifice faptele
reclamate. In cazul in care, in urma verificarilor, cenz orii/auditorii interni depisteaza anumite
neregularitati, au obligatia de a convoca AGA de urgenta.

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

31
– actionarul poate solicita expertiza judiciara de gestiune independent sau impreuna cu mai
multi actionari in masura in care d etine/detin impreuna cel p utin 10 % din capitalul social ( art.
136 LS ) pentru verificarea unor operatiuni punctuale, nu a intregii gestiuni.
– actionarul poate introduce o actiune in despagubire impotriva administratorilor sau
directorilor independent sau impreuna cu mai multi actionari in masura in care detine/detin
impreuna cel putin 5% din capitalul social ( art. 1551 LS). Este vorba de situația când
societatea trebuie sa fie despăgubită pentru o faptă culpabilă și AGA nu cere această
despăgubire – actiune cu caracter rezidual (doar cand AGA nu introduce actiunea).
– actionarul poate sa numească/să revoce administratorii . Se realizeaza prin vot secret prin
intrunirea majoritatii simple in AGA. Din 2006, exista obligatia de a motiva jus t revocarea
administratorului. In cazul in care nu se poate justifica revocarea, administrato rul poate cere
daune -interese.
Art. 119
(1) Consiliul de administrație, respectiv directoratul, convoacă de îndată adunarea generală, la
cererea acționarilor re prezentând, individual sau împreună, cel puțin 5% din capitalul social
sau o cotă mai mică, dacă în actul constitutiv se prevede astfel și dacă cererea cuprinde
dispoziții ce intră în atribuțiile adunării.
(2) Adunarea generală va fi convocată în termen de cel mult 30 de zile și se va întruni în
termen de cel mult 60 de zile de la data primirii cererii.
(3) În cazul în care consiliul de administrație, respectiv directoratul, nu convoacă adunarea
generală, inst anța de la sediul societății, cu citarea consiliului de administrație, respectiv a
directoratului, va putea autoriza convocarea adunării generale de către acționarii care au
formulat cererea. Prin aceeași încheiere instanța aprobă ordinea de zi, stabilește data de
referință prevăzută la art. 123 alin. (2), data ținerii adunării generale și, dintre acționari,
persoana care o va prezida.
(4) Costurile convocării adunării generale, precum și cheltuielile de judecată, dacă instanța
aprobă cererea conform alin . (3), sunt suportate de societate.
Art. 1171
(1) Au dreptul de a cere introducerea unor noi puncte pe ordinea de zi unul sau mai mulți
acționari reprezentând, individual sau împreună, cel puțin 5% din capitalul social.
(2) Cererile se înaintează consi liului de administrație, respectiv directoratului, în cel mult 15
zile de la publicarea convocării, în vederea publicării și aducerii acestora la cunoștință
celorlalți acționari. În cazul în care pe ordinea de zi figurează numirea administratorilor,
respec tiv a membrilor consiliului de supraveghere, și acționarii doresc să formuleze propuneri
de candidaturi, în cerere vor fi incluse informații cu privire la numele, localitatea de domiciliu
și calificarea profesională ale persoanelor propuse pentru funcțiile respective.
(3) Ordinea de zi completată cu punctele propuse de acționari, ulterior convocării, trebuie
publicată cu îndeplinirea cerințelor prevăzute de lege și/sau de actul constitutiv pentru
convocarea adunării generale, cu cel puțin 10 zile înaintea adunării generale, la data
menționată în convocatorul inițial.
Art. 1641
(1) Orice acționar are dreptul să reclame cenzorilor faptele despre care crede că trebuie
cenzurate, iar aceștia le vor avea în vedere la întocmirea raportului către adunarea generală.

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

32
(2) În cazul în care reclamația este făcută de acționari reprezentând, in dividual sau împreună,
cel puțin 5% din capitalul social sau o cotă mai mică, dacă actul constitutiv prevede astfel,
cenzorii sunt obligați să o verifice. Dacă vor aprecia că reclamația este întemeiată și urgentă,
sunt obligați să convoace imediat adunarea generală și să prezinte acesteia observațiile lor. În
caz contrar, ei trebuie să pună în discuție reclamația la prima adunare. Adunarea generală
trebuie să ia o hotărâre asupra celor reclamate.
(3) În cazul societăților în care au fost desemnați auditor i interni, potrivit legii, orice acționar
are dreptul să reclame acestora faptele despre care cred că trebuie verificate. Auditorii interni
le vor avea în vedere la întocmirea raportului către consiliul de administrație, respectiv
consiliul de supraveghere . În cazul în care reclamația este făcută de acționari reprezentând,
individual sau împreună, cel puțin 5% din capitalul social ori o cotă mai mică, dacă actul
constitutiv prevede astfel, auditorii interni sunt obligați să verifice faptele reclamate, iar î n
cazul în care sunt confirmate, fiind consemnate într -un raport ce va fi comunicat consiliului de
administrație, respectiv consiliului de supraveghere, și pus la dispoziție adunării generale; în
acest caz, consiliul de administrație, respectiv consiliul d e supraveghere, este obligat să
convoace adunarea generală.
Art. 136
(1) Unul sau mai mulți acționari reprezentând, individual sau împreună, cel puțin 10% din
capitalul social vor putea cere instanței să desemneze unul sau mai mulți experți, însărcinați să
analizeze anumite operațiuni din gestiunea societății și să întocmească un raport, care să le fie
înmânat și, totodată, predat oficial consiliului de administrație, respectiv directoratului și
consiliului de supraveghere, precum și cenzorilor sau audito rilor interni ai societății, după caz,
spre a fi analizat și a se propune măsuri corespunzătoare.
(11) Consiliul de administrație, respectiv directoratul, va include raportul întocmit în
conformitate cu alin. (1) pe ordinea de zi a următoarei adunări gen erale a acționarilor.
(2) Onorariile experților vor fi suportate de societate, cu excepția cazurilor în care sesizarea a
fost făcută cu reacredință.
Art. 1551
(1) Dacă adunarea generală nu introduce acțiunea în răspundere prevăzută la art. 155 și nici nu
dă curs propunerii unuia sau mai multor acționari de a iniția o asemenea acțiune, acționarii
reprezentând, individual sau împreună, cel puțin 5% din capitalul socia l au dreptul de a
introduce o acțiune în despăgubiri, în nume propriu, dar în contul societății, împotriva oricărei
persoane prevăzute la art. 155 alin. (1).
(2) Persoanele care exercită dreptul prevăzut la alin. (1) trebuie să fi avut deja calitatea de
acționar la data la care a fost dezbătută în cadrul adunării generale problema introducerii
acțiunii în răspundere.
(3) Cheltuielile de judecată vor fi suportate de acționarii care au introdus acțiunea. În caz de
admitere, acționarii au dreptul la rambur sarea de către societate a sumelor avansate cu acest
titlu.
(4) După rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței de admitere a acțiunii prevăzute la alin.
(1), adunarea generală a acționarilor, respectiv consiliul de supraveghere, va putea decide
încetar ea mandatului administratorilor, directorilor și membrilor consiliului de supraveghere,
respectiv al membrilor directoratului, și înlocuirea acestora.
3. Dreptul de vot
Dreptul de vot reprezinta esenta titlului => nu poate fi cedat separat de acesta. Votul este liber.

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

33
Dreptul de vot nu se poate exercita (exceptii reale):
– pe durata perioadei in care este suspendat
i. pentru actionarii care nu sunt la curent cu varsamintele ajunse la scadenta (art. 101(3) )
ii. pentru investitorii care nu respecta anumite obligatii legale pe piata de capital (ex.
nu declara depasirea unor praguri de detinere)
– in cazul obligatiei abtinerii a asociatului (art.126 -127 LS )
– in cazul in care actionarul aflat in conflict de inte rese este “răspunzător de daunele produse
societății”, cu condiția ca fără votul său să nu se fi obținut majoritatea
– in cazul actiunilor preferentiale .
Dreptul de vot nu se poate exercita (excepții aparente):
"O actiune = un vot" a devenit un principiul neuniform in dreptul global al societatilor. Insa,
regula este ca orice actiune platita ofera un drept de vot in AGA, daca prin actul constitutiv
nu s-a prevazut altfel .
– cand numarul de voturi a actionar ilor care poseda mai mult de o actiune se limiteaza prin
actul constitutiv (art. 101 (1), (2) LS) => acționarii isi vor exercit a dreptul de vot în adunarea
generală proporțional cu numărul acțiunilor pe care le posedă, cu excepția prevăzută la art.
101 alin. (2 ).
Reducerea numărului de voturi pentru acționarii deținând peste un anumit prag este acceptată,
însă majorarea numărului de voturi pentru anumiți acționari ( ex. fondatorii societății ) este
discutabilă.
– in cazul in care exista conventii de vo t (sunt permise cat timp nu golesc de continut votul
si daca sunt conforme cu interesul social ) – este vorba despre o reglementare permisiva,
incepand cu anul 2006 ( art. 128 LS ).
Interzise numai dacă acționarul se obligă a exercita dreptul de vot în conformitate cu
instrucțiunile date sau propunerile formulate de societate sau de persoanele cu atribuții de
reprezentare (nulitate expresă) .

– in cazul in care se constituie o imputernicire (votul prin reprezentare) – aceasta este valabila
doar in masura in care exista instructiuni deoarece doar cel care are exercitiul dreptului poate
sa-si exercite optiunea. Mandatari pot fi orice persoane , cu exceptia consiliului
administratiei, directoratului si a "functionarilor societatii", sub sanctiunea nulitatii hotararii.
Procurile se depun cu cel puțin 48 ore anterior ședinței, Sub sanc țiunea pierd erii dreptului de
vot – decadere (art. 125 ( 3) LS).
Se pune p roblema mandatului în alb sau discreționar . Un astfel de mandat este valabil daca
sunt specificate clar problemele asupra carora se voteaza si fara a deveni o procura generala.
Art. 101
(1) Orice acțiune plătită dă dreptul la un vot în adunarea generală, dacă prin actul constitutiv
nu s-a prevăzut altfel.
(2) Actul constitutiv poate limita numărul voturilor aparținând acționarilor care posedă mai
mult de o acțiune.

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

34
(3) Exercițiul dreptului d e vot este suspendat pentru acționarii care nu sunt la curent cu
vărsămintele ajunse la scadență.
Art. 102
(1) Acțiunile sunt indivizibile.
(2) Când o acțiune nominativă devine proprietatea mai multor persoane, societatea nu este
obligată să înscrie tran smiterea atât timp cât acele persoane nu vor desemna un reprezentant
unic pentru exercitarea drepturilor rezultând din acțiune.
(3) De asemenea, când o acțiune la purtător aparține mai multor persoane, acestea trebuie să
desemneze un reprezentant comun.
(4) Atât timp cât o acțiune este proprietatea indiviză sau comună a mai multor persoane,
acestea sunt răspunzătoare în mod solidar pentru efectuarea vărsămintelor datorate.
Art. 103
(1) Societatea nu poate subscrie propriile acțiuni.
(2) Dacă acțiunile unei societăți sunt subscrise de o persoană acționând în nume propriu, dar în
contul societății în cauză, se consideră că subscriitorul a subscris acțiunile pentru sine, fiind
obligat să achite contravaloarea acestora.
(3) Fondatorii, în faza de constitui re a societății, și membrii consiliului de administrație,
respectiv ai directoratului, în cazul unei majorări a capitalului subscris, sunt obligați să achite
contravaloarea acțiunilor subscrise cu încălcarea alin. (1) și, în subsidiar, în raport cu
subscri itorul, a acțiunilor subscrise în condițiile alin. (2).
Art. 125
(1) Acționarii pot participa și vota în adunarea generală prin reprezentare, în baza unei
împuterniciri acordate pentru respectiva adunare generală.
(2) Acționarii care nu au capacitate de exercițiu, precum și persoanele juridice pot fi
reprezentați/reprezentate prin reprezentanții lor legali care, la rândul lor, pot da altor persoane
împuternicire pentru respectiva adunare generală.
(3) Procurile vor fi depuse în original cu 48 de ore înainte de adunare sau în termenul prevăzut
de actul constitutiv, sub sancțiunea pierderii exercițiului dreptului de vot în acea adunare.
Procurile vor fi reținute de societate, făcându -se mențiune despre aceasta în procesul -verbal.
(4) Abrogat.
(5) Membrii consiliului de administrație, directorii, respectiv membrii directoratului și ai
consiliului de supraveghere, ori funcționarii societății nu îi pot reprezenta pe acționari, sub
sancțiunea nulității hotărârii, dacă, fără v otul acestora, nu s -ar fi obținut majoritatea cerută.
Art. 126
(1) Acționarii care au calitatea de membri ai consiliului de administrație, directoratului sau
consiliului de supraveghere nu pot vota, în baza acțiunilor pe care le posedă, nici personal, nici
prin mandatar, descărcarea gestiunii lor sau o problemă în care persoana sau administrația lor
ar fi în discuție.
(2) Persoanele respective pot vota însă situația financiară anuală, dacă nu se poate forma
majoritatea prevăzută de lege sau de actul con stitutiv.
Art. 127
(1) Acționarul care, într -o anumită operațiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte
persoane, un interes contrar aceluia al societății, va trebui să se abțină de la deliberările privind
acea operațiune.

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

35
(2) Acționarul car e contravine acestei dispoziții este răspunzător de daunele produse societății,
dacă, fără votul său, nu s -ar fi obținut majoritatea cerută.
Art. 128
(1) Dreptul de vot nu poate fi cedat.
(2) Orice convenție prin care acționarul se obligă a exercita dreptul de vot în conformitate cu
instrucțiunile date sau propunerile formulate de societate sau de persoanele cu atrib uții de
reprezentare este nulă.
 Abuzul de majoritate si minoritate – exercitarea abuziva a drepturilor actionarilor
Teoria abuzului de majoritate a fost validată în jurisprudența ICCJ , insa teoria abuzului de
minoritate este menționată de doctrină mai mult la nivel de filozofie , făcându -se trimitere la
jurisprudența franceza. Excluderea este văzută în Franța ca o soluție în caz de abuz de
minoritate, deci de atitudine contrară, recalcitrantă, repetată din partea unui asociat minoritar
care blochează funcționarea și existența însăși a societății.
abuzul de majoritate = hotărârea AGA este adoptată in conditii legale, dar contrar intereselor
societății și în scopul de a favoriza membrii majorității în detrimentul membrilor minorității;
abuzul de minoritate (de egalitate) = NU se ajunge la adoptarea unei hotarari AGA datorita
atitudinii contrare interesului general al socie tății a minoritatii prin faptul împiedicării unei
operațiuni esențiale pentru aceasta – adoptarea unei hotarari vitale pentru continuitatea
societatii , în scopul de a favoriza propriile interese, în detrimentul ansamblului celorlalți
asociați.
=> Fundament ul teoretic. Din punct de vedere tradițional, teoria abuzului de drept reuneste
accepțiunea obiectivă (exercițiu al dreptului de vot contrar scopului pentru care a fost
legalmente recunoscut – dreptul de vot este un drept discretionar => NU poate fi exerci tat
arbitrar) cu cea subiectivă (intenția de a dăuna). Din punct de vedere modern, se concretizeaza
in teoria deturnarii de putere (din potestativitatea dreptului de vot) . Noua orientare
(legislativă) este înspre noțiunile de bună -credință și interes soci al si menține în aparență
bivalența naturii societății comerciale (contract vs. instituție).
Există o zonă de intersecție, o parte tampon între modul în care justiția intervine atunci când
este vorba despre nelegalitatea/ilegalitatea hotărârilor AGA și pri ncipiul că justiția trebuie să
se abțină de la a interveni pe pura oportunitate în deciziile de afaceri . Asadar, între nelegalitate
(acțiunea în anulare de la art. 132, art. 133 LS pentru obținerea nelegală a unei AGA) și
intervenția justiției în problemel e de oportunitate. În această zonă de intersecție, de tampon,
intervine justiția în numele sau pe temeiul exercitării abuzive a drepturilor de vot ale
acționarilor sau pe tărâmul deturnării de putere.
~ situația în care nu s -a convocat AGA corect; nu s -a întrunit cvorumul sau majoritatea =>
obținerea nelegală a unei hotarari AGA – nulitatea relativa/absoluta a hotararii
~ situația în care acționarii majoritari au hotarat vânzarea halei și închiderea firmei, iar
acționarii minoritari au pretenții care derivă din această decizie de afaceri, dar care a fost,
totusi, adoptată de AGA => chestiune de oportunitate – instanța nu se poate implica intr -o
astfel de decizie; decizia ramane la latitudinea actionarilor majoritari
~ situația în care s -a hotarat în AGEA lichidarea anticipată a firmei => chestiune de
oportunitate – instanta nu se poate implica intr -o astfel de decizie

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

36
~ AGA decide prin hotarare legal adoptata fuziunea/schimbarea obiectului de activitate a
societatii => chestiune de oportunitate – instanta nu se poate implica intr -o astfel de decizie.

Zona gri, intre oportunitate si legalitate, reprezinta latura in care se poate interveni pe temeiul
abuzului de drept, deturnarii de putere. Este vorba despre hotarari carora nu li se poate imputa
clar o cauza de nelegalitate in baza careia instanta sa poata dispune nulitate/anularea hotararii
si nici o pura oportunitate care t ine de vointa si de traiectoria stabilita de actionari pentru
societate. In aceasta situatie se pune problema hotararilor legal adoptate de catre majoritate
cu buna -stiinta, dar contrare intereselor societatii, in unicul scop de a favoriza propriile
intere se. La acest moment a intervenit instanta franceza care a reliefat exact elementele care
trebuie urmarite:

 Componenta obiectivă a abuzului de drept : acționarul trebuie să -și exercite prerogativa în
scopul în care ea a fost acordată de lege – dreptul de vo t în AGA, inclusiv abținerea de la vot
pe abuz de minoritate, sunt drepturi care nu trebuie exercitate discreționar, arbitrar, ci în
scopul pentru care ele au fost prevăzute de lege și acordate acționarilor. Exercitarea dreptului
trebuie sa fie orientata impotriva intereselor societatii.
 Componenta subiectivă a abuzului de drept : intenția de a dăuna în unicul scop de a -i
favoriza pe unii în detrimentul celorlalți.
Conform teoriei lui Demanier Gaillard , care s -a impus în doctrina franceză, dreptul de vot
este discreționar , nu arbitrar. Este un drept potestativ, aflat la discreția actionarului, însă
acesta nu il poate exercita într -o manieră arbitrară! Mergând mai departe, Gaillard nu se mai
raportează la noțiunea de abuz de drept, ci la o deviere, care se numește deturnare de putere .
Prin urmare, în dreptul privat există doua categorii fundamentale :
i. drepturile subiective = prerogative date particularilor pentru ca acestia sa le exercite in
interesul lor propriu si personal, succeptibile de a fi exercitate in mod abuziv daca sunt
indeplinite conditiile art. 14 sau art. 15 NCC , cu privire la abuzul de drept.
Art. 14 Buna -credi nță
(1) Orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să își exercite drepturile și să își execute
obligațiile civile cu bună -credință, în acord cu ordinea publică și bunele moravuri.
(2) Buna -credință se prezumă până la proba contrară.
Art. 15 Abuzu l de drept
Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într -un mod
excesiv și nerezonabil, contrar bunei -credințe.
ii. puterea = prerogativa individuala sau colectiva (de cele mai multe ori colectiva) care
trebuie exerc itata de catre titularul ei intr -un interes care este obligatoriu ca, cel putin in parte,
sa fie strain de acesta, sa fie un alt interes decat cel personal al acestuia ( ex. functionarii
publici au puteri izvorate din atributiile functiei lor publice, acest ia nu exercita puterea in
interes propriu, ci in interes social, colectiv – interesul contribuabililor ).
Jurisprudenta franceza nu mai pune problema unui abuz de drept in cazul actionarilor, ci de o
deturnare a puterii dobandite de catre actionarul care a dobandit drepturi subiective in
societate. Dreptul de vot, privit in mod individual pentru o actiune, este un drept subiectiv. In
momentul in care un actionar detine foarte multe asemenea drepturi subiective, pentru a
mentine controlul asupra societatii, a ceste drepturi subiective se transforma, chiar daca raman

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

37
individuale sau se colectivizeaza, in putere. In momentul in care o persoana dobandeste
aceasta putere, trebuie sa o exercite in interesul in care i -a fost conferita sau recunoscuta de
lege => in in teresul societatii.

=> Fundament ele de lege lata:
o Art. 1361 LS: acționarii trebuie să își exercite drepturile cu bună -credință , cu
respectarea drepturilor și intereselor legitime ale societății și ale celorlalți acționari
o Art. 210 LPC : se interzi ce folosirea în mod abuziv a poziției deținute de acționar prin
recurgerea la fapte neloiale sau frauduloase, care au ca obiect sau ca efect lezarea
drepturilor și prejudicierea deținătorilor valorilor mobiliare . Deținătorii valorilor
mobiliare trebuie să își exercite drepturile conferite de acestea cu bună -credință, cu
respectarea drepturilor și a intereselor legitime ale celorlalți deținători și a interesului
prioritar al societății comerciale, în caz contrar fiind răspunzători pentru daune
provocate .
Art. 1361
Acționarii trebuie să își exercite drepturile cu bună -credință, cu respectarea drepturilor și a
intereselor legitime ale societății și ale celorlalți acționari.
Radu N. Catana: Nu exista neaparat un interes prioritar al PJ, dincolo de interesele l egitime
ale celor care au creat -o si care poarta vointa juridica a acesteia. Intervenția legiuitorului
român , încă din 2004 , prin intermediul Directivei Shareholders rights, drepturile acționariale și
prin intermediul principiului bunei -credințe și cel al respectării drepturilor și intereselor
legitime ale societății și ale acționarilor, preluat în art. 1361 LS , a dus practic la crearea unui
temei juridic expres, fără ca instanțele și persoanele interesate să mai trebuiască să facă
trimitere la codul civil și la răspunderea civilă delictuală.
Atitudinea majoritarilor și minoritarilor trebuie să fie în contra intereselo r celorla lți și ale
societății, i nsă interesul are un conținut variabil și este destul de greu de probat că o anumită
hotarare ignoră acest interes social ( interesul social = ceea ce ii ține uniti pe asociați; interesul
legitim de a împărți p rofitul obținut legal, legitim; liantul companiei).
Condițiile, de lege lata , ale abuzului de majoritate și de minoritate
(1) Existenta relei -credinte
Numai aceasta conditie poate face diferen ța dintre un abuz de putere și o decizie de afaceri
gresit ă (prejudiciabil ă pentru societate , dar adoptată cu credința că este în mod rezonabil în
interesul societății ).
(2) Neconformitatea atitudinii cu interesul social
Interesul social este o noțiune cu con ținut variabil = interesele actionarilor/salaria ților/
creditorilor/ întreprinderii; i nteres ul comun , colectiv , al acționarilor de a beneficia de pe urma
prosperării sustenabile a întreprinderii societare .
În cazul în care interesele proprii ale acționarilor nu mai coincid cu interesul general al
societății, iar acțiunile ac estora urmăresc doar realizarea intereselor proprii, fiind încălcat
elementul esențial de ordin psihologic al contractului de societate (affectio societatis ) se
ajunge la încălcarea interesului general al societății, ceea ce are ca efect împiedicarea
funcț ionării societății și în final dispariția acesteia. În această situație devin funcționale

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

38
dispozițiile art. 1361 din Legea nr. 31/1990 , a căror aplicare permite sancționarea abuzului
acționarilor, ca un ultim remediu în încercarea de a pune de acord interesele personale ale
acționarilor cu interesul general al societății.
I. Manifestari ale abuzului de majoritate
A. Constituirea de rezerve excesive = acționarii majoritari votează, mai mulți ani succesiv,
nedistribuirea profitului net sub formă de dividende și hotărăsc încorporarea acestuia în
rezerve .
Abuzul este reținut când profitul societății nu este destinat scopului comun (împărțirii),
constatându -se o tezaurizare excesivă a profitului de către societate, nejustificată din punct de
vedere economic și care ascun de prosperitatea întreprinderii.
B. Majorări abuzive ale capitalului social
 Ridicarea sau limitarea dreptului de preferință la propunerea motivată a consiliului de
administrație ( art. 217 ( 1) LS) de către adunarea acționarilor, cu cvo rum special de
3/4 (drept comun), precum și în cazul aportului în natură ( art. 240 LPC – piața de
capital )
 Subscrierea ca aport în natură de bunuri neperformante , care nu sunt necesare
realizării obiectului de activitate
 Supraevaluarea aporturilor în natur ă vărsate de acționarii majoritari și participarea la
votul privind evaluarea aporturilor în natură, a acționarului majoritar care a vărsat
aportul (și a desemnat expertul evaluator) . In cazul S.A. nu există prevederi exprese in
acest sens , în schimb , la SRL lucrurile sunt tranșate la art.193 LS – ”Un asociat nu
poate exercita dreptul său de vot în deliberările referitoare la aporturile sale în
natură .”
C. Filializarea abuzivă a societății
În mod activ : acționarii m ajoritari constituie o filială a cărei activitate scapă oricărei influențe
și oricărui control din partea acționarilor minoritari din societatea mamă .
i. majoritarii își vând participarea în societatea mamă la un preț mult mai mare decât cel pe
care l -ar obține minoritarii dacă și -ar vinde ti tlurile la prețul pieței .
ii. din rândul majoritarilor se desemnează administratorii filialei, cu remunerații excesive .
În mod pasiv : acționarii majoritari sunt companii a căror filială este societatea si exercita
actiuni care nu constituie manifestari leg itime si firesti a interesului de grup – reprezintă profit
pentru mamă si nu conferă nici un avantaj filialei al cărei patrimoniu îl afectează prin
ignorarea interesului acesteia.
i. impun societății filiale sarcini inutile și nerentabile din perspectiva i ntereselor acesteia, în
vederea asigurării suportului socităților mamă
ii. constituie garanții asupra activelor filialei în vederea obținerii de credite de căt re societățile
mamă.

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

39
D. Revocarea abuzivă a administratorilor și directorilor
În cazul în care revocarea administratorilor (directorilor) survine fără justă cauză,
administratorul este îndreptățit la plata unor daune -interese.
Art. 1371
(1) Administratorii sunt desemnați de către adunarea generală ordinară a acționarilor, cu
excep ția primilor administratori, care sunt numiți prin actul constitutiv.
(2) Candidații pentru posturile de administrator sunt nominalizați de către membrii actuali ai
consiliului de administrație sau de către acționari.
(3) Pe durata îndeplinirii mandatulu i, administratorii nu pot încheia cu societatea un contract
de muncă. În cazul în care administratorii au fost desemnați dintre salariații societății,
contractul individual de muncă este suspendat pe perioada mandatului.
(4) Administratorii pot fi revocați oricând de către adunarea generală ordinară a acționarilor.
În cazul în care revocarea survine fără justă cauză, administratorul este îndreptățit la plata unor
daune -interese.
Ruperea egalității între acționarii majoritari și minoritari
Există o e galitate care derivă din noțiunea de interes social, o egalitate juridică și de speranță,
conform căreia toți acționarii trebuie să participe la împărțirea profitului după cotele părți pe
care le deține fiecare. Egalitatea de speranță reprezinta șansa tutu ror actionarilor de a primi
dividende. Atunci când acționarul majoritar vrea să -și găsească interesul în altă parte decât în
companie, nu mai vrea să împartă, aceasta egalitate de speranță se rupe => acționarul minoritar
nu mai primește nimic.
Jurispruden ța franceză, când a creat abuzul de majoritate, a pornit de la situația constituirii de
rezerve excesive ( = acționarii majoritari votează, mai mulți ani succesiv, nedistribuirea
profitului net sub formă de dividente si încorporarea acestora în rezerve; ac tionarii majoritari
vor sa foloseasca societatea ca pura trezorerie – ex. o companie care de 5 ani inregistreaza
profit net, dar care, in tot acest timp, nu a distribuit dividende, ci le -a incorporat in rezerve ).
Insa chiar ideea de societate presupune un flux, o valoare adaugata actionarilor, salariatilor,
mediului de afaceri si contractantilor cu care aceasta are de -a face, nu este creata pentru a
acumula capital. Fundamentul societatilor este chiar impartirea profitului, a dividendelor. In
momentul in ca re societatea realizeaza profit, nu exista pierderi pe care trebuie sa le acopere
si, cu toate acestea, nu imparte dividende, NU exista niciun temei pentru ca rezervele societatii
sa ajunga la o valoare de n ori mai mare decat cea a capitalului social. In aceasta situatie,
instanta este competenta sa anuleze hotararea AGA de nedistribuire a dividendelor si
cumularea profitului in rezerve, identica celor din anii precedenti.
Un alt exemplu de rupere a egalitatii priveste majorarile abuzive ale capitalului s ocial . Exista
un drept de preferinta al actionarilor, de majorare a capitalului social, proportional cu cota
parte a capitalului social pentru a li se oferi tuturor sansa de a participa la majorare si de a -si
mentine cota de participare. LS permite societa tilor sa ridice acest drept de preferinta in cazul
majorarii de capital – la societatile de tip inchis, hotararea de ridicare a dreptului de preferinta
pentru actionarii minoritari se poate adopta cu o majoritate de 3/4, la propunerea motivata prin
raport inaintat AGA de catre Consiliul de administratie al societatii. Actionarii majoritari
voteaza majorarea capitalului, ridicandu -le dreptul de preferinta actionarilor minoritari.
Cvorumul fiind intrunit, legalitatea formala exista. Actionarii minoritari se v or apara invocand

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

40
art. 217 conform caruia raportul trebuie sa fie motivat si sa se bazeze pe motive temeinice.
Instanta poate considera masura drept ilegala si abuziva si poate dispune anularea hotararii de
majorare a AGA.
O alta problema evaluata este ce a a supraevaluarii aporturilor in natura evaluate de catre
actionarii majoritari . Doar in cazul SRL este expres reglementata obligatia actionarului de a
se abtine de la vot atunci cand deliberarile privesc aporturi in natura, asa cum prevede art. 193
LS. In ceea ce priveste SA nu exista o astfel de reglementare, insa aceasca regula ar trebui
aplicata prin analogie. Din 2011, ICCJ aplica teoria abuzului de majoritate inclusiv in situatiile
in care se ignora acest regim al abtinerii. Aceasta este o obligație legală a cărei nerespectare
atrage răspunderea civilă delictuală, respectiv repararea integrală în măsura în care este posibil
în natură și plata de daune -interese. In consecinta, instanta va anula hotararea AGA prin care
actionarii majoritari si -au incalc at obligatia de abtinere, cand exista un conflict clar de
interese.
Filiarizarea este o operatiune legala care poate face, totusi obiectul abuzului de drept. Aceasta
poate fi activa – societatea isi constituie o filiala ( ex. in societatea A actionarii majo ritari detin
66%, iar cei minoritari detin 33%. Societatea isi poate constitui o filiala la care aceasta
detine 100% sau una la care capitalul este impartit intre societatea A, care va ramane
majoritara, si o alta societate asociata. Cu alte cuvinte, major itarul isi constituie o filiala.
Activitatea filialei, in oricare dintre situatii, scapa total controlului actionarilor minoritari.
Controlul deplin al filialei apartine actionarilor majoritari deoarece, in concret, CEO -ul
societatii mama sau a actionarulu i majoritar, in masura in care este PJ, va fi acelasi cu CEO –
ul filialei, iar indemnizatiile acordate vor fi enorme ). Acest proces nu este unul nelegal per se,
insa majoritarii gasesc cai de a controla societatea prin astfel de structurari de operatiuni
pentru a -i lasa pe dinafara pe actionarii minoritari. Se poate, totusi, vorbi despre un abuz de
drept doar in masura in care se poate proba reaua -credinta a majoritarilor, ca acestia
actioneaza contra intereselor minoritarilor. Filiarizarea poate fi si pasiv a – holdingul este
societatea mama, iar societatea A este filiala holdingului, societatea mama detinand 66% din
societatea A. Asadar, abuzul de drept poate avea lor in filiala societatii mama. Pot avea loc
transferuri abuzive, societatea mama poate impune taxe de holding sau poate incheia contracte
de consultanta cu filiala in asa fel incat valoarea acestor taxe impuse de actionarii majoritari,
care reprezinta firma mama, sa fie tot beneficiul rezultatului financiar al filialei.
Sancționarea abuzului de maj oritate
1. Repararea integrala a prejudiciului in natura
=> anularea hotararii AGA adoptata prin exercitarea drepturilor cu rea -credinta sau
neconforma cu interesul social (art. 15 NCC ). Problema care se pune este cea a intersectiei
actiunii generice in sanctionarea abuzului si a actiunii in anulare sau constatarea nulitatii
hotararii AGA. Jurisprudenta ICCJ actuala si art. 210 LS trimit la ideea de raspundere civila
delictuala a majoritat ii. Asadar, natura actiunii de drept societar este cea de drept comun –
angajarea raspunderii civile delictuale a actionarilor majoritari. In masura in care se pune
problema raspunderii civile delictuale, se va face aplicarea principiului repararii integra le si
in natura a prejudiciului . Principiul atrage dupa sine, in cazul abuzului de drept prin
adoptarea unei hotarari AGA, anularea hotararii AGA pe temeiul abuzului de majoritate, in
termenul de prescriptie general, de 3 ani. Aceasta practica este cea car e s-a perpetuat in ultimii
ani. Insa, noul val de jurisprudenta atrage atentia asupra art. 132 LS in care se prevede expres

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

41
termenul special de prescriptie, de 15 zile, pentru actiunea in anulare, si caracterul
imprescriptibil, pentru actiunea in constatar ea nulitatii. Sanctiunea nulitatii nu este cea mai
eficienta varianta deoarece actionarii majoritari vor putea convoca o noua AGA si hotari in
acelasi sens, orientand diferit textul hotararii pentru a masca abuzul de drept sanctionat
anterior. Se va intra, astfel, intr -o bucla infinita.
=> posibilitatea anularii unor clauze statutare prin care actionarul si -a lasat la indemana
marje pentru exercitarea abuziva a drepturilor sale . Abuzul de majoritate este o formă a
abuzului de drept care există mai ales atu nci când deciziile AGA sunt luate cu intenția de a -i
prejudicia pe minoritari , contrar interesului general. Principiul majorității creează doar o
prezumție în sensul că voința majorității echivalează cu voința socială. În concret, în cadrul
voinței sociale , trebuie urmărit interesul social, care la rândul său trebuie să coincidă cu
interesul comun al acționarilor. Abuzul de majoritate există atunci când au fost reglementate
obligații excesive, corelative dreptului de preemțiune, în sarcina exclusiv a acționarului
minoritar și în folosul exclusiv al majoritarului, încălcându -se dreptul de dispoziție ca atribut
al dreptului de proprietate asupra acțiunilor .
Principiului reparării integrale în natură are, totusi, eficienta limitata – anularea hotărârii
șterge efectele imediate ale conflictului dintre acționari, dar nu poate restaura comunitatea de
interese între aceștia .
Art. 132
(1) Hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt
obligatorii chiar pentru acționarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.
(2) Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului con stitutiv pot fi atacate în justiție, în
termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV -a, de
oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și
au cerut să se insereze ace asta în procesul -verbal al ședinței.
(3) Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar
cererea poate fi formulată și de orice persoană interesată.
(4) Membrii consiliului de administrație, respectiv ai consiliul ui de supraveghere, nu pot ataca
hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție.
(5) Cererea se va soluționa în contradictoriu cu societatea, reprezentată prin consiliul de
administrație, respectiv prin directorat.
(6) Dacă hotărârea este atacată de toți membrii consiliului de administrație, societatea va fi
reprezentată în justiție de către persoana desemnată de președintele instanței dintre acționarii
ei, care va îndeplini mandatul cu care a fost însărcinată, până ce a dunarea generală, convocată
în acest scop, va numi un reprezentant.
(7) Dacă hotărârea este atacată de toți membrii directoratului, societatea va fi reprezentată în
justiție de către consiliul de supraveghere.
(8) Dacă au fost introduse mai multe acțiuni în anulare, ele pot fi conexate.
(9) Cererea se va judeca în camera de consiliu. Hotărârea judecătorească pronunțată este
supusă numai recursului, în termen de 15 zile de la comunicare.
(10) Hotărârea irevocabilă de anulare va fi menționată în registrul comerțului și publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea a IV -a. De la data publicării, ea este opozabilă tuturor
acționarilor.

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

42
2. Daune interese compensatorii în completare .
Se pot obtine daune interese d e la actionarii majoritari. Daca este vorba despre o actiune
sociala, abuzul in contra intereselor sociale va fi sesizat fie de catre minoritari, fie de catre
Consiliul de Administratie. Presedintele actioneaza in numele si in interesul societatii, care
devine reclamant impotriva actionarilor majoritari. Sumele vor fi varsate societatii de catre
actionarii majoritari, cu titlul de daune -interese. In situatia in care societatea are un exercitiu
financiar pozitiv, se vor imparti ca dividende aceste daune.
Daca este vorba despre o actiune colectiva sau individuala a minoritarilor, in care acestia
justifica un prejudiciu individual, atunci incadrarea se va face pe temeiul raspunderii civile
delictuale contra majoritarilor.
II. Manifestari ale abuzului de minoritate
A. Abuzul negativ al minorității de blocaj (abuz de împotrivire) = impiedicarea realizării
unei operațiuni esențiale pentru societate, vitale pentru conti nuitatea activității societății,
operațiuni în absența cărora s -ar ajunge la imposibilitate a realizării obiectului de activitate,
sub sancțiunea dizolvării societății . Spre exemplu:
 situația în care este legalmente obligatorie modificarea actului constitutiv (unanimitate) ,
dar minoritarii se opun
 majorar ea limitei legale minime a capitalului social (sub sancțiunea dizolvării)
 reducer ea ori reîntregir ea capitalului când se constată pierderea unei jumătăți din
acesta
 schimbar ea sediului social pentru a se conforma unor constrângeri legale imperative
 situațiile în care operațiunea nu este legalmente obligatorie, însă “funcționarea normală”
a societății este imposibilă în lipsa acesteia .
Operațiunea împiedicată să fie singura posibilitate rațională de redresare a societății, de
continuare a activității ori să facă parte dintr -un ansamblu articulat de măsuri care să
conducă, în baza opiniei unui expert (judiciar), la concluzia că doar aceste măsuri pot
permite continarea funcționării societății .

B. Abuzul pozitiv sau hărțuirea minoritară = exercitarea p rerogativelor active de
supraveghere și control (cereri, acțiuni, expertize, pretenții la informare) prin deturnarea
acestora de la rolul de vigilență. Critica se transformă în dăunare, iar contestarea în hărțuire.
Este vorba despre u n abuz procesual, de d rept la acțiune . Rolul social al minoritarilor este de a
supraveghea, cu vigilență, demersurile efectuate de puterea societară .
Sancționarea abuzului de minoritate
1. Daune -interese
Este o sanctiune inevitabila – refuzul sau absenta minoritarului determina grevarea societatii
de sarcini financiare, pe care nu le -ar fi suportat daca operatiunea s -ar fi realizat (la timp).
Societatea va releva că a trebuit să recurgă la alte mijloace de finanțare, în special
împru muturi, ale căror dobânzi aferente vor trebui suportate de asociatul culpabil .

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

43
Este o sanctiune ineficientă – o pedeapsă pur patrimonială nu este suficientă într -o conjunctură
în care însăși continuitatea întreprinderii depinde de realizarea unui act jurid ic și nu de plata
unei sume de bani .
2. Suspendarea judiciară a drepturilor de vot ale asociatului minoritar . Conform art. 79
și art. 127 LS, asociații și acționarii care, într -o operațiune determinată, au interese contrare
acelora ale societății, nu poate lua parte la nici o deliberare sau decizie privind acea
operațiune, fiind obligați să se abțină . Cvorumul în vederea întrunirii legale a ad unării
asociaților nu ar trebui să cuprindă și p artea di n capital a actionarului vizat.
Art. 79
(1) Asociatul care, într -o operațiune determinată, are, pe cont propriu sau pe contul altuia,
interese contrare acelora ale societății, nu poate lua parte la nici o deliberare sau decizie
privind această operațiune.
(2) Asociatul care contravine dispozițiilor alin. (1) este răspunzător de daunele cauzate
societății, dacă, fără votul său, nu s -ar fi obținut majoritatea cerută.
Art. 127
(1) Acționarul care, într -o anumită operațiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte
persoane, un interes contrar aceluia al societății, va trebui să se abțină de la deliberările
privind acea operațiune.
(2) Acționarul care contravine acestei dispo ziții este răspunzător de daunele produse societății,
dacă, fără votul său, nu s -ar fi obținut majoritatea cerută.
3. Excluderea (remediu) a asociatului minoritar – NU exista jurisprundenta in acest sens!
Este o masura care aparent (și conform jurisprudenței actuale) este contestabilă datorită
abordării restrictive, limitative a cauzelor excluderii , dar admisibilă , sub condiția
repetabilității și gravității comportamentului acționarului minoritar, întrucât acesta nu mai
poate pretin de că are dreptul intangibil de a rămâne în societate, atâta timp cât însăși prezența
lui împiedică perenizarea, continuitatea întreprinderii societare .

GRUPUL DE SOCIETATI
„Grupurile de societăți înseamnă, laolaltă, o societate dominantă și una sau mai m ulte societăți
controlate prin legături juridice sau faptice care permit societății dominante să impună strategia
proprie și comportamentul economic al societăților controlate, prin conducere și controlul asupra
acestora și prin unitatea de decizie.” – Gh. Piperea, Drept comercial. Întreprinderea în reglementarea
NCC, Ed. Ch. Beck, București 2012.
„Grupul de societăți poate primi calificarea juridică de universalitate de fapt, respectiv de patrimoniu
de afectațiune al societății dominante, dar din punct de vedere economic, grupul de societăți este
titularul unei întreprinderi complexe care constă în afacerile societăților de grup, pe care societatea
dominantă le controlează.” – Gh. Piperea, Drept comercial. Întreprinderea în reglementarea NCC, Ed.
Ch. Beck, B ucurești 2012.
„Din ce în ce mai frecvent afacerile sunt structurate sub forma unor grupuri de societăți, fie că
aceasta înseamnă control comun asupra a două sau mai multe entități, fie deținerea unei participații
calificate. În fapt existența unui grad de complexitate al unei afaceri presupune desfățurarea acesteia

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

44
într-o structură de grup.” – Radu Bufan (coordonator) Andreea Deli -Diaconescu, Florin Moțiu
(colectiv de autori), Tratat practic de insolvență, Ed. Hamangiu, București, 2014
„În modul cel mai simplist, grupul de societăți a fost definit ca fiind constituit din operarea a două
sau mai multe companii ca o singură entitate economică, deși fiecare membru are propria
personalitate juridică și răspundere limitată.” – Eike T. Bicker, Creditor Protection in the Corporate
Group
În esență, grupul de societăți reprezintă o formă de manifestare a unei întreprinderi, fiind de fapt o
întreprindere care acționează prin intermediul mai multor profesioniști – societăți cu personalitate
juridică ai cărei membrii acționează în concordanță cu interesul de grup și nu în interes propriu,
într-o manieră coordonată, coordonarea fiind realizată de cele mai multe ori prin controlul comun
exercitat de către una dintre societăți (societatea -mamă ce controle ază membrii controlați ai
grupului) ori de către una sau mai multe persoane . În unele cazuri, acest control poate fi exercitat în
mod formal și transparent prin deținerea unei participații calificate.
Definiții legale : ~ art. 5 pct. 35 al Legii nr. 85/2014: ,,grup de societăți înseamnă două sau
mai multe societăți interconectate prin control și/sau deținerea participațiilor
calificate.”
~ art. 127 (8) al Codului de procedură fiscală : ,, este considerat drept grup
fiscal unic un grup de pe rsoane impozabile stabilite în România care,
independente fiind din punct de vedere juridic, sunt în relații strânse una cu
alta din punct de vedere organizatoric, financiar și economic.”
Întreprinderea este un concept economic și reprezintă în esen ță o activitate organizată și sistematică
ce constă în gestionarea unor resurse economice, sociale și financiare, activitate ce poate fi
exteriorizată din punct de vedere juridic prin unul sau mai mulți profesioniști ce reprezintă formele
juridice prin car e întreprinderea acționează. În cazul grupului de societăți întreprinderea acționează
prin una sau mai multe societăți cu personalitate juridică . Aceste societăți reprezintă ,,haina”
juridică pe care o îmbracă cu caracter permanent sau ocazional o entitate economică unică reprezentată
de către întreprindere.
Forma juridică, respectiv simpla "haină" pe care o îmbracă ocazional întreprinderea, poate fi uneori
abandonată pe considerente de oportunitate, întreprinderea renunțând la o anumită structură (entitat e
cu personalitate juridică) prin mutarea activității și a activelor în cadrul unei alte en tități cu
personalitate juridică, de multe ori în dezavantajul creditorilor formei juridice abandonate. În aceste
cazuri , are loc de fapt o disimulare a conceptului de societate, are loc o deturnare a sensului, scopului
legitim și originar al societății.
Grupurile de societăți s -au născut dintr -o nevoie economică și au evoluat odată cu avansarea
fenomenului de globalizare. Practic, nu poate fi concepută o întreprinder e multinaț ională de
anvergură ridicată care să nu fie structurată sub forma grupului de societăți (mai ales grupurile de
societăți ce desfășoară activitatea în multiple state, având caracter transnațional și o forță financiară
ridicată). Grupul de societăți reprezintă forma cea mai evoluată a unei întreprinderi , fiind structura
caracteristică oricărei corporații.

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

45
 Avantajele si dezavantajele grupului de societati

AVANTAJE
DEZAVANTAJE
 optimizarea organizationala

 optimizarea fiscala, limitarea expunerii fiscale

 managementul riscului și limitarea expunerii
în fața diverselor categorii de risc

 organizarea mai facilă a contabilității

 finanțarea afacerilor societăților din grup este
mai facilă, posibilitatea existenței unor gar anții
sau finanțări intra -grup

 flexibilitate mai ridicată în gestiunea activelor
și pasivelor, resursele din cadrul grupurilor pot
fi utilizate în comun

 posibilitatea de a utiliza programe naționale de
stimulare, uneori barierele legislative impun
necesi tate înființării unor noi societati pentru a
desfășura o activitate sau un proiect.
 creditorii membrilor sunt în principiu
limitați la urmărirea patrimoniului
membrului cu care au contractat, deși aceștia
contractează prin prisma imaginii și
garanțiilor o ferite de grup în ansamblu –
posibilă apariția abuzului de personal itate
juridică

 disimularea noțiunii de afectio societatis ,
societățile membre nu acționează în interesul
propriu, ci în interesul de grup

 posibilul abuz de majoritate în detrimentul
asociaților/acționarilor minoritari

 disimularea contractuală, problema
identității adevăratului contractant /
adevăratului beneficiar, bariere în
identificarea celor ce controlează și
exploatează în mod real societatea

 ușurința cu care lichiditățile sau activele
societății pot fi mutate în cadrul grupului, în
detrimentul creditorilor membrilor ce își văd
diminuat gajul general (ex. împrumuturi
fictive sau prea oneroase; prestarea de
servicii fictive; transferul de active la
prețuri fictive – în scopul sustragerii)

 pentru grup: posibila pierdere a controlului
asupra unui membru (ex. insolvență sau
pierderea dreptului de vot majoritar) cu
efecte asupra întregului grup, dificultăți de
coordonare, bariele legale / fiscale sa u
logistice pentru ,,culegerea” sau preluarea
profitului, lichidităților sau altor active.

 Formele grupului de societati

Tipuri de societăți:
=> grupuri financiare = grupurile în care există legături de capital între membrii , concretizate
prin deținerea de participații la capitalul social (ex. holdingul c e reprezintă societatea -mamă
care deține participații în cadru l celorlalte societăți -membre );
=> grupuri personale = grupurile care au la bază legături personale, fiind compuse din
societăți în care controlul este exercitat de către o persoană sau o familie;
=> grupuri contractuale = grupurile care au la bază o relație contractuală generatoare de
dependență economică.

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

46
Transparenta grupurilor de societati . Grupurile de societăți pot să prezinte un grad variat de
transparență:
~ grupuri cu grad ridicat de transparenta , în situația în care existența și exercitarea
controlului este realizată în mod direct și public ( tipic grupurilor financiare);
~ grupuri cu grad minim sau inexistent de transparenta , în cazurile în care
controlul este realizat , de regulă , indirect și în mod secret sau într -un mod necunoscut
terților (întâlnit mai des în cadrul grupurilor personale și contractuale).
Structura , organizare a și deținătorul grupurilor de societati
– în Europa Continentală , societățile -mamă , care exercită controlul , dețin în general doar un
număr de părți sociale sau acțiuni ce a sigură controlul subsidiarelor;
– unele grupuri au structuri de tip holding (băncile americane sau cele elvețiene), iar altele au
structuri piramidale (comune în Germania și Italia) ;
– unele grupuri sunt controlate strict de către societățile -mamă, iar în alte forme membrii
grupului de societăți au o autonomie mai ridicată, existând uneori și o concureță intra -grup,
realizată între membrii grupului.
 Elementele esentiale ale grupului de societ ati

(1) Controlul

„Controlul este capacitatea de a determina sau influența în mod dominant, direct ori indirect,
politica financiară și operațională a unei societăți sau deciziile la nivelul organelor
societare.” – art. 5 pct. 9, teza I al Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a
insolvenței și de insolvență

„Control, care înseamnă relația dintre societatea -mamă și o filială sau o relație similară între
orice persoană fizică sau juridică și o societate comercială; orice filială a unei fi liale va fi
considerată o filială a societății -mamă, care este în fapt entitatea care controlează aceste
filiale; se consideră legătură strânsă și situația în care două sau mai multe persoane fizice
sau juridice sunt legate permanent de una și aceeași pers oană printr -o relație de control.” –
art. 2 alin. (1) pct. 16 lit. b) din Legea nr. 297/2004 privind piața de ca pital
Controlul a fost definit în mod constant drept cel mai important element ce definește grupul de
societăți, atât în legislație cât și în do ctrină. Astfel, s -a considerat că simpla existență a
controlului sub forma capacității de exercitare a sa, califică relația dintre două sau mai multe
societăți ca fiind una de grup. Ideala ar fi înlocuirea noțiunii de con trol cu noțiunea de control
exerci tat.
(2) Participația calificată = fracțiunea de capital cuprinsă între 20% și 50% deținută de către
o persoană în altă societate.

O persoana va fi considerata ca detinand controlul atunci cand:
a) detine in mod direct sau indirect o participatie calificata de cel putin 40% din drepturile de
vot ale respectivei societati si niciun alt asociat sau actionar nu detine in mod direct ori
indirect un procentaj superior al drepturilor de vot;
b) detine in mod direct sau indirect majoritatea drepturilor de vot in adunarea generala a
societatii respective ;
c) in calitate de asociat sau actionar al respectivei societati dispune de puterea de a numi sau
de a revoca majoritatea membrilor organelor de administratie, conducere sau supraveghere .

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

47

Art.2 (1) pct. 20 indice 1 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital : ,,participație
calificată – deținerea, directă sau indirectă, într -o S.S.I.F . a cel puțin 10% din capitalul social
ori din drepturile de vot sau care permite exercitarea unei influențe semnificativ e asupra
administrării S.S.I.F. în care este de ținută participația respectivă.”

In general , noțiunea de participație calificată este utilizată pentru a determina cazurile în care
se instituie de către legiuitor prezumția relativă sau absolută, după caz, d e control. Cu toate
acestea, uneori legiuitorul consideră că simpla deținere a unei participații calificate, în lipsa
controlului , poate constitui un element determinant și suficient în const ituirea unui grup de
societăți – art. 5 pct. 35 al Legii nr. 85/2 014: ,,grup ul de societăți înseamnă două sau mai
multe societăți interconectate prin control și/sau dețin erea participațiilor calificate.”

(3) Interesul de grup

Grupul de societati r elevă un tip distinct de affectio societatis, care se manifestă la nivelul
fiecărei societăți prin apartenența sa la grup și prin comuniunea de interese cu celelalte
societăți din grup . De cele mai multe ori interesul de grup este considerat un element
subsidiar, insa interesul de grup este elementul definitoriu principal si primar al grupului de
societati, spre deosebire de control sau participația calificată care nu reprezinta decat elemente
derivate. Acestea reprezintă efectul ulterior al interesului comun speci fic grupului de societăți,
materializat apoi prin eforturile coordonate ale membrilor de a acționa în interesul comun, sub
o direcție comună realizată de societatea -mamă sau o altă persoană ori entitate (în cazul
controlului). Participația calificata repre zintă consecinț a modalității de înființare sau o pâr ghie
de finanțare sau control.

Un grup de societati poate aparea si functiona chiar si in lipsa existentei unui control formal al
unei societati asupra unei alte societati din grup sau chiar in lipsa unu i control formal comun
exercitat asupra unor societati de catre o persoana singulara sau alta entitate. Totusi, de facto,
intotdeauna va exista control indirect si informal vizand politica operationala sau financiară a
membrilor grupului de societăți, aces t control fiind realizat în mod coordonat prin intermediul
acțiunilor unor diverse entități sau persoane, deși nici o entitate sau persoană nu deține în mod
singular controlul asupra membrilor grupului.

Spre exemplu, in situatia a trei societati distincte , independente in totalitate una de cealalta,
toate cu raspundere limitata si asociat unic. SRL A se ocupa cu furnizarea unei materii prime
si-l are ca asociat unic pe X, SRL B are ca obiect de activitate procesarea acestei materii
prime si -l are ca asocia t unic pe Y, iar SRL C se ocupa cu obtinerea produsului finit avandu -l
ca asociat unic pe Z. X, Y si Z detin impreuna societatea D, in cote egale, niciunul dintre ei
neavand controlul deplin al societatii D. Aceasta din urma societate are ca obiect de
activitate comercializarea bunuril or vândute de către societatea C, care este aprovizionată de
societatea B , aproviziona tă la rândul său de societatea A. X, Y și Z urmăresc obținerea de
profit prin activitatea societăț ii D care comercializează produsul final, împărțind apoi profitul
în cote e gale. Activitatea societăților A, B și C este organizată strict pentru a deservi
activitatea societătii D .

Interesul de grup presupune și un anumit grad de integrare funcțională a unui memb ru al
grupului de societăți în agrenajul global funcțional al grupului de societăți. Simpla utilizare a
conceptelor de control (ce poate să nu fie exercitat) și participație calificată, fără a lua în
considerare conceptul de interes de grup sau de modul în care diverse societăți sunt integrate
din punct de vedere funcțional pot da naștere unor calificări eronate ( ex. o societate B, care
face parte dintr -un grup de societati, detine majoritatea partilor sociale sau a actiunilor unei
alte societati, A. In con secinta, B detine si participatia calificata, si controlul societatii in

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

48
cauza, insa nu exercita acest control, el fiind exercitat de catre actionarul minoritar C – o
societate terta. Achizitionarea societatii A de catre societatea B s -a datorat exclusiv o btinerii
de dividende. Actionarul minoritar, C, care controleaza de facto societatea A, a integrat din
punct de vedere functional societatea in cadrul grupului din care C face parte. Dacă s -ar face
abstracție de interesul social și modul în care a fost int egrată funcțional societatea, s-ar
considera că aceasta face parte din grupul de societăți cons tituit din societatea care este
acționar majoritar , B, și eventual celelalte societăți ce compun grupul din care face parte
acționarul majoritar B. Or, având în vedere faptul că societatea deținută nu este integrată
economic de facto în cadrul grupului de societăț i din care face parte societatea B,
neacționând în concordanță cu interesul de grup al grupului din care face parte societatea B,
este eron ată includerea societății deținute în cadrul grupului societății B, cu atât mai mult cu
cât societatea A face parte, din punct de vedere funcțional, din cadrul grupului de societăți
din care face parte acționarul minoritar C ce exercită de facto controlul în interesul de grup
din care acesta face parte ).
 Grupul de societati in legislatia romana
Au existat diferite moduri de abordare legislativă și judiciară a grupurilor de societăți:
– în unele state , precum Regatul Unit al Marii Britanii , nu există prevede ri speciale privind
grupul de societăți, fiind aplicabile regulile generale ale dreptului comun, dar acest vid
legislativ a fost în general acope rit de către practica judiciară;
– în unele state , precum Germania , au fost introduse în legislație legi specia le privind grupurile
de societăți preferându -se reglementar ea distinctă a acestor entități;
– in alte state, s -a preferat introducerea în legislație a unor norme privind grupurile de societăți
în diferite materii (concurență, insolvență, domeniul fiscal) , cum este și cazul României.

Acest din urmă sistem prezintă neajunsuri sub aspectul previzibilității ș i coerenței legale
deoarece definirea unor concepte sau noțiuni nu este uniformă, putând crea probleme în
interpretare și aplicare. În legislația român ă grupul de societăți nu este reglementat în dreptul
societar, respectiv în cadrul Legii nr. 31/1990 . Acest neajuns s -a dorit a fi acoperit prin
inserarea unor prevederi privind grupul de societăți sau aspecte ce definesc activitatea acestuia
în diverse ma terii: în materie fiscală, în materia dreptului insolvenței, în dreptul pieței de
capital, în materia dreptului concurenței. Din păcate , conceptele utilizate în aceste materii (ex.
control sau participație calificată) nu sunt similare astfel încât puținele reglementări din
dreptul român ce privesc grupul de societăți au un caracter eterogen. De asemenea, legislația
națională nu utilizează conceptul de interes de grup sau de integrare funcțională în definirea
grupului de societăți, fiind utilizate doar co nceptele de control sau participație calificată.

Cea mai cuprinzătoare abordare din legislația română a grupului de societăți este tratată în
cadrul Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență , ce
cuprinde prevederi speciale privind insolvența grupului de societăți în cadrul Titlului II,
Capitolul II al Legii (art. 183 – art. 203).

Art. 5 al Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență:

 grup ul de societăți = două sau mai multe societăți interconectate prin control și/sau
deținer ea participațiilor calificate
 controlul = capacitatea de a determina sau influența în mod dominant, direct ori
indirect, politica financiară și operațională a unei societăți sau decizii le la nivelul
organelor societare. O persoană va fi considerată ca deținând controlul atunci când:
a) deține în mod direct sau indirect o participație calificată de cel puțin 40% din
drepturile de vot ale respectivei societăți și niciun alt asociat sau ac ționar nu deține în
mod direct ori indirect un procentaj superior al drepturilor de vot;

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

49
b) deține în mod direct sau indirect majoritatea drepturilor de vot în adunarea generală a
societății respective;
c) în calitate de asociat sau acționar al respectivei societăți dispune de puterea de a numi
sau de a revoca majoritatea membrilor organelor de administraț ie, conducere sau
supraveghere
 membru al grupului poate fi oricare din societățile grupului, indiferent da că este
societatea -mamă sau u n membru controlat al grupului
 membru controlat al grupului este acea societate controlată de societatea -mamă
 participația calificata = fracțiunea de capital cuprinsă între 20% și 50% deținută de
către o persoană în altă socie tate
 societate a-mamă = societatea care exercită controlul sau influența dominantă asupra
celorlalte societăți din grup.

Art. 9 (5) al Leg ii nr. 21/1996 a Concurenței – republicată:

Potrivit prevederilor prezentei legi, controlul decurge din drepturi, contracte sau orice alte
elemente care, fiecare în parte ori luate împreună și ținând seama de circumstanțele de fapt
sau de drept, conferă posibilitatea de a exercita o influență determinantă asupra unei
întreprinderi, în special pri n:
a) drepturi de proprietate sau de folosință asupra totalității ori a unei părți din activele unei
întreprinderi;
b) drepturi sau contracte care conferă o influență determinantă asupra structurii
întreprinderii, votului sau deciziilor organelor de cond ucere ale unei întreprinderi.
Art. 127 (8) al Codului de procedură fiscală:

Este considerat drept grup fiscal unic un grup de persoane impozabile stabilite în România
care, independente fiind din punct de vedere juridic, sunt în relații strânse una cu alta din
punct de vedere organizatoric, fin anciar și economic.
Art. 2 (1) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capi tal:
 control = relația dintre societatea -mamă și o filială sau o relație similară între orice
persoană fizică sau juridică și o societate comercială; orice filială a unei filiale va fi
considerată o filială a societății -mamă, care este în fapt entitatea ca re controlează aceste
filiale; se consideră legătură strânsă și situația în care două sau mai multe persoane
fizice sau juridice sunt legate permanent de una și aceeași persoa nă printr -o relație de
control
 persoane implicate = persoane care controlează sau sunt controlate de către un emitent
sau care se găsesc sub un control comun.

 Modalitati de protejare a tertilor

– dispozițiile comune privind acțiunea pauliană, acțiunea oblică, simulația, acțiunile în anulare;
– art. 193 (2) al Codului civil :
Nimeni nu poate invoca împotriva unei persoane de bună -credință calitatea de subiect de
drept a unei persoane juridice, dacă prin aceasta se urmărește ascunderea unei fraude, a unui
abuz de drept sau a unei atingeri aduse ordinii publice;
– art. 2371, (3), (4) al e Legii nr. 31/1990 :
(3)Asociatul care, în frauda creditorilor, abuzează de caracterul limitat al răspunderii sale și
de personalitatea juridică distinctă a societății răspunde nelimitat pentru obligațiile
neachitate ale societății dizolvate, respectiv l ichidate.

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

50

(4)Răspunderea asociatului devine nelimitată în condițiile alin. (3), în special atunci când
acesta dispune de bunurile societății ca și cum ar fi bunurile sale proprii sau dacă diminuează
activul societății în beneficiul personal ori al unor te rți, cunoscând sau trebuind să cunoască
faptul că în acest mod societatea nu va mai fi în măs ură să își execute obligațiile;
– art. 169 al Legii nr. 85/2014 – atragerea răspunderii pentru intrarea în insolvență;
– art. 117 al Legii nr. 85/2014 – anularea actelor frauduloase;
– art. 239 al Codului penal – sanctionarea a buzul ui de încredere prin fraudarea creditorilor;
– art. 6 al Codului de procedură fiscală – principiul prevalenței economicului asupra
juridicului:
Organul fiscal este îndreptățit să aprecie ze, în limitele atribuțiilor și competențelor ce îi revin,
relevanța stărilor de fapt fiscale și să adopte soluția admisă de lege, întemeiată pe constatări
complete asupra tuturor împrej urărilor edificatoare în cauză .

FUZIUNEA SOCIETATILOR
Fuziunea este operațiunea prin care:
=> una sau mai multe societăți sunt dizolvate, fără a intra în lichidare, și transferă totalitatea
patrimoniului lor unei alte societăți în schimbul repartizării către acționarii societății sau societăților
absorbite de acțiuni la s ocietatea absorbantă și, eventual, al unei plăți în numerar de maximum 10%
din valoarea nominală a acțiunilor astfel repartizate => fuziunea prin absorbție
=> mai multe societăți sunt dizolvate fără a intra în lichidare și transferă totalitatea patrimoniului lor
unei societăți pe care o constituie , în schimbul repartizării către acționarii lor de acțiuni la societatea
nou-constituită și, eventual, al unei plăți în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a
acțiunilor astfel repartizate. => fuziunea prin contopire
– se poate realiza și între societăți de forme diferite
– se hotărăște de catre fiecare societate în parte, în condițiile stabilite pentru modificarea actului
constitutiv al societății .

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

51

Motive pentru fuzionarea societatilor => motive financiare/nevoia de lichidități;
=> eșecul societății;
=> concurență pronunțată pe piață;
=> consolidarea pieței sau apariția unei “hot market”;
=> neînțelegeri la nivelul societății /“loggerheads” ;
=> o ptimizarea societăților;
=> reducerea costurilor;
` => p resiuni privind nivelul de creștere din partea investitorilor;
=> exces de capital neutilizat;
=> d orința de a accesa o noua piață.
 Etapele fuziunii

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

52
Etapa I. DUE DILIGENCE
Societățile participante în procedura de fuziune vor trebui sa analizeze situațiile financiare ale
contrapartidei , precum și alte documente relevante în vederea luării de ciziei de propunere a
fuziunii intr-o intrunire realizata in ac est scop . Administratorii (de obicei împreuna cu
consultanți specializați) vor desfășura procedura de due diligence , analizând cel puțin:
structura societății, activele, structura angajaților, tipologia contractelor încheiate, drepturile
de proprietate int electuală deținute de contrapartidă, situația litigiilor, precum și tipurile de
garanții necesare pentru luarea unei astfel de decizii de fuziune.
In aceasta etapa este necesara existenta unor acorduri de confidentialitate, precum și a unor
garanții privi nd calitatea și veridicitatea informațiilor divulgate.
Caveat emptor = Buyer beware ( = Lipsa de diligență a unei societăți este suportată de către
aceasta)
Etapa II. DESFASURAREA AGA SI HOTARAREA DE PRINCIPIU
Are loc convocarea si intrunirea AGA in cadrul careia actionarii isi vor exprima
consimtamantul cu privire la acordarea mandatului necesar administratorilor pentru pregatirea
documentatiei necesare privind potentiala fuziune in asa fel incat, la momentul v otarii efective
a fuxiunii, actionarii sa fie in cunostinta de cauza. Aceasta hotarare NU este prevăzută expres
de lege, însă este acceptată de jurisprudență și validată de către ONRC (care solicită
depunerea unei astfel de hotărâri la dosarul fuziunii). Acționarul care a votat pentru în cadrul
acestei adun ări poate vota împotriva fuziunii efective. Mai mult, acționarul care a votat
împotrivă nu poate să solicite retragerea din societate.
Etapa III. PREGĂTIREA ȘI PUBLICAREA PROIECTULUI DE FUZIUNE
=> administratorii societăților care urmează a participa la fuziune vor întocmi un proiect
de fuziune care va cuprinde:
– forma, denumirea și sediul social ale tuturor societăților implicate în fuziune;
– fundamentarea și condițiile fuziunii;
– condițiile a locării de acțiuni la societatea absorbantă sau la societățile beneficiare;
– data de la care acțiunile s au părțile sociale prevăzute la punctul anterior dau
deținătorilor dreptul de a participa la beneficii și orice condiții speciale care afectează
acest drept;
– rata de schimb a acțiunilor sau părților sociale și cuantumul eventualelor plăți în
numerar;
– cuantumul primei de fuziune sau de divizare;
– drepturile conferite de către societatea absorbantă sau beneficiară deținătorilor de
acțiuni care conferă drepturi speciale și celor care dețin alte valori mobiliare în afară
de acțiuni sau măsurile propuse în privința acestora;
– orice avantaj special acordat experților și membrilor organelor administrative sau de
control ale societăților implicate în fuziune sau în divizare;
– data situațiilor financiare ale societăților participante, care au fost folosite pentru a se
stabili condițiile fuziunii sau ale divizării;
– data de la care tranzacțiile societății absorbite sau divizate sunt con siderate din punct
de vedere contabil ca aparținând societății absorbante sau uneia ori alteia dintre
societățile beneficiare .

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

53
=> proiectul de fuziune , semnat de reprezentanții societăților participante, se depune la
oficiul registrului comerțului unde este înmatriculată fiecare societate , însoțit de o
declarație a societății care încetează a exista în urma fuziunii , despre modul in carea a
hotărât să -si stinga pasivul , precum și de o declarație privitoare la modalitatea de publicare
a proiectului de fuziune .
=> proiectul de fuziune , vizat de judecătorul delegat, se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea a IV -a, pe cheltuiala părților, integral sau în extras , potrivit dispoziției
judecătorului delegat sau cererii părților, cu cel puțin 30 de zile înaintea datelor ședințelor
în care adunările generale extraordinare urmează a hotărî asupra fuziunii .
În cazul în care deține o pagină proprie web, societatea poate înlocui publicarea în Monitorul
Oficial, cu publicitatea efectuată prin intermediul propriei pagini web , pe o perioadă
continuă de cel puțin o lună înaintea adunării generale extraordinare care urmează să
decidă cu privire la fuziune, perioadă care se încheie nu mai devreme de finalul adunării
generale respective.
Societatea are sarcina d e a dovedi continuitatea publicității și de a asigura securitatea propriei
pagini web și autenticitatea documentelor afișate. De la momentul publicării proiectului, în
principiu nu este permisă modificarea activelor societății față de cele menționate în pr oiect.
Opozitia creditorilor
Creditorii societăților care iau parte la fuziune au dreptul la o protecție adecvată a
intereselor lor (art. 243 LS ). În vederea obținerii de garanții adecvate, orice creditor
care deține o creanță certă, lichidă și anterioară datei publicării proiectului de fuziune,
nescadentă la data publicării, a cărei satisfacere este pusă în peri col prin realizarea
fuziunii , poate f ace opoziție .
Opoziția se face în termen de 30 de zile de la data publicării proiectului de fuziune
în Monitorul Oficial al României . Ea se depune la oficiul registrului comerțului, care,
în termen de 3 zile de la data depunerii, o va menționa în registru și o va înainta
instanței judecătorești competente. Hotărârea pronunțată asupra opoziției este supusă
numai apelului. Nu se aplică creanțelor de natura drepturilor salariale !!
Formularea unei opoziții NU are ca efect susp endarea executării fuziunii și NU
împiedică realizarea fuziunii !
În cazul în care cererea creditorului nu este justificată, instanța respinge opoziția. Daca
consideră că cererea este oportună, admite opoziția și obligă societatea debitoare la
plata creanței de îndată ori într -un anumit termen stabilit în funcție de valoarea
creanței și de pasivul societății debitoare.
Motive de respingere a opoziției:

 cererea creditorului nu este justificată;
 nu dovedește că satisfacerea creanței sale este pusă în pericol prin realizarea fuziunii ;
 societ atea debitoare a făcut dovada plății datoriilor ;
 părțile au încheiat un acord pentru plata datoriilor ori există deja garanții sau privilegii
adecvate pentru satisfacerea cr eanței ;

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

54
 instanța respinge opoziția și în cazul în care este refuzată de către creditor constituirea,
în termenul stabilit de instanță prin încheiere, a garanțiilor.

Motive de admitere a opoziției:

 dacă societatea debitoare sau, după caz, societatea succ esoare în drepturile și
obligațiile societății debitoare nu oferă garanții ori privilegii adecvate pentru
satisfacerea creanței ;
 dacă oferă garanții ori privilegii, societatea debitoare nu le constituie din cauze ce îi
sunt imputabile, în termenul stabilit de instanță.

=> administratorii societăților care participă la fuziune trebuie să întocmească un raport
scris, detaliat , în care să explice proiectul de fuziune și să precizeze fundamentul său
juridic și economic. Raportul trebuie să descrie, de asemenea, orice dificultăți speciale
apărute în realizarea evaluării.
=> administratorii fiecărei societăți implicate în fuziune trebui e să informeze AGA
societății lor, precum și administratorii celorlalte soc ietăți implicate în operațiune , astfel
încât aceștia să poată informa, la rândul lor, AGA ale societăților respective asupra oricărei
modificări substanțiale a activelor și pasivelor intervenite între data înt ocmirii proiectului
de fuziune și data adunărilor generale care urmează să decidă asupra acestui proiect .
Întocmirea raportului și comunicarea informațiilor nu sunt necesare în cazul în care decid
astfel toți acționarii/asociații și toți deținătorii altor valori mobiliare care conferă drepturi de
vot la fiecare dintre societățile particip ante la fuziune sau la divizare!
=> există obligativitatea întocmirii unui raport de expertiză privind fuziunea realizat de
către experți independenți .
Etapa IV. DESFĂȘURARE A AGEA SI HOTARAREA DE APROBARE A FUZIUNII
=> cu cel puțin o lună înainte de data adunării generale extraordinare care urmează să
se pronunțe asupra proiectului de fuziune, organele de conducere ale societăților care
iau parte la fuziune vor pune la dispoziția acționarilor/asociaților, la sediul societății,
următoarele documente:
– proiectul de fuziune;
– raportul administratorilor ;
– situațiile financiare anuale și rapoartele de gestiune pentru ultimele 3 exerciții
financiare ale societăților care iau parte la fuziune sau la divizare.

Întocmirea situațiilor financiare nu este necesară dacă societățile implicate în fuziune publică
rapoarte semestriale și le pun la dispoziția acționarilor/asociaților, potrivit legislației pieței de
capital, și nici în cazul în care toți acționa rii/asociații și deținătorii de alte titluri care conferă
drept de vot ai fiecăreia dintre s ocietățile implicate în fuziune au convenit astfel.
Societatea nu are obligația de a pune la dispoziția acționarilor la sediul său social documentele
prevăzute dacă acestea sunt publicate pe propria pagină web a societății pe o perioadă
continuă de cel puțin o lună înaintea adunării generale care urmează s ă decidă cu privire la
fuziune , perioadă care se încheie nu mai devreme de finalul adunării generale respective.

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

55
=> AGEA fiecărei societăți participante va hotărî asupra fuziunii , proiectului de fuziune ,
cu respectarea condițiilor privind convocarea ei, in termen de 3 luni de la data publicării
proiectului de fuziune .
În cazul unei fuziuni prin înființarea unei noi societăți (fuziune prin contopire ), proiectul de
fuziune și, dacă sunt conținute într -un document separat, actul constitutiv sau proiectul de act
constitutiv al noii societăți vor fi aprobate de către AGEA fiecăreia dintre societățile care
urmează să își î nceteze existența.
În cazul în care într -o fuziune prin absorbție , societatea absorbantă deține cel puțin 90% din
totalitatea acțiunilor/părților sociale sau a altor valori mobiliare ce conferă titularilor lor drept
de vot în adunările societăților, întocm irea raportului administratorilor precum și aprobarea
fuziunii de către adunarea generală a societății absorbante nu este necesară în măsura în care
sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2461 LS.
Art. 2461
(1) În cazul unei fuziuni prin absorbție prin care una sau mai multe societăți sunt dizolvate
fără a intra în lichidare și transferă toate activele și pasivele lor unei alte societăți care deține
toate acțiunile lor sau alte titluri conferind drepturi de vot î n adunarea generală, aprobarea
fuziunii de către adunarea generală a acționarilor societăților implicate în fuziune, în condițiile
art. 239, nu este necesară dacă:
a) fiecare dintre societățile implicate în fuziune a îndeplinit cerințele de publicitate a
proiectului de fuziune prevăzute de art. 242 cu cel puțin o lună înainte ca fuziunea să producă
efecte;
b) pe o perioadă de o lună înaintea datei de la care operațiunea produce efecte toți acționarii
societății absorbante au putut consulta, la sediul soci etății sau pe pagina web a acesteia,
documentele prevăzute la art. 244 alin. (1) lit. a), c) și d). Dispozițiile art. 244 alin. (3) –(5) se
aplică în mod corespunzător;
c) unul sau mai mulți acționari/asociați ai societății absorbante, deținând cel puțin 5 % din
capitalul social subscris, au posibilitatea de a cere convocarea unei adunări generale pentru a
se pronunța asupra fuziunii.
(2) În cazul în care într -o fuziune prin absorbție societatea absorbantă deține cel puțin 90%,
dar nu totalitatea acțiunilor/părților sociale sau a altor valori mobiliare ce conferă titularilor lor
drept de vot în adunările societăților, aprobarea fuziunii de către adunarea generală a societății
absorbante nu este necesară dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la a lin. (1). Dispozițiile
art. 244 alin. (3) –(5) se aplică în mod corespunzător.
Etapa V. ÎNREGISTRAREA FUZIUNII
=> actul modificator al actului constitutiv al societății absorbante se înregistrează în
registrul comerțului în a cărui circumscripție își are se diul societatea și, vizat de
judecătorul delegat, se transmite, din oficiu, la Monitorul Oficial al României, spre publicare
în Partea a IV -a, pe cheltuiala societății.
=> hotărârile AG EA de aprobare ale fuziunii se depun spre publicare la ONRC .
=> u lterior publicării lor, dosarul de fuziune este trimis de ONRC către ins tanțele de
judecată competente .

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

56
Acționarii care nu a votat în favoarea fuziunii societăților au dreptul de a se retrage din
societate și de a solicita cumpărarea acțiunilor lor de cătr e societate , în măsura în care
solicită acest lucru în termen de 30 de zile de la momentul adoptării hotărârii AGEA de
fuziune (art. 134 LS ).
Acționarii mai pot ataca hotărârea AGE A de aprobare a fuziunii în termen de 15 zile de la
momentul publicării ei în M. Of. în condițiile art. 13 2 LS.
 Efectele fuziunii
Fuziunea are următoarele consecințe ( art. 250 LS ):
~ transferul, atât în raporturile dintre societatea absorbită și societatea absorbantă, cât și în
raporturile cu terții, către societatea absorbantă al tuturor activelor și pasivelor societății
absorbite – acest transfer va fi efectuat în conformitate cu regulile de repartizare stabilite în
proiectul de fuziune;
~ acționarii sau asociații societății absorbite devin acționari, respectiv asociați ai soci etății
absorbante, respectiv ai societăților beneficiare, în conformitate cu regulile de repartizare
stabilite în proiectul de fuziune;
~ societatea absorbită încetează să existe.
Efectele fuziunii se produc:
 în cazul constituirii unei societăți noi, de la data înmatriculării în registrul comerțului a
noii societăți ;
 în celelalte cazuri, de la data înregistrării hotărârii ultimei adunări generale care a
aprobat operațiunea , cu excepția cazului în care, prin acordul părților, se stipulează că
operațiunea va avea efect la o altă dată , care nu poate fi însă ulterioară încheierii
exercițiului financiar curent al societății absorbante, nici anterioară încheierii ultimului
exercițiu financiar încheiat al societății sau societăților ce își transferă patrimoniul.

 Nulitatea fuziunii
Nulitatea unei fuziuni poate fi declarată numai prin hotărâre judecătorească! De la data
realizării sale , fuziunea poate fi declarată nulă doar dacă nu a fost supusă unui control judiciar
în conformitate cu prevederile legale menționate sau dacă hotărârea uneia dintre adunările
generale care au votat proiectul fuziunii este nulă ori anulabilă (art. 251 LS ).
Procedurile de anulare și de declarare a nulității fuziunii nu pot fi inițiate după expirarea unui
termen de 6 luni de la data la care fuziunea a devenit efectivă sau dacă situația a fost
rectificată. Dacă neregularitatea ce poate conduce la declararea nulității unei fuziuni poate fi
remediată, instanța competentă acordă societăților implicate un termen pentru rectificarea
acesteia => confirmare/acoperirea viciului .
Hotărârea definitivă de declarare a nulității unei fuziuni nu aduce atingere prin ea însăși
valabilității obligațiilor născute în sarcina sau în beneficiul societății absorbante ori societăți i
beneficiare, angajate după ce fuziunea sau divizarea au devenit efective și înainte ca hotărârea
de declara re a nulității să fie publicată!! În cazul declarării nulității unei fuziuni, societățile
participante la fuziunea respectivă răspund solidar pentru obligațiile societăți i absorbante,
angajate în perioada menționată mai sus.

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

57
PIATA DE CAPITAL
Piata de capital este spatiul in care se intalnesc cererea si oferta de capital reprezentat prin
instrumente financiare .
actionar semnificativ – persoana fizica, persoana juridica sau grupul de persoane care actioneaza in
mod concertat si care detine direct sau indirect o participatie de cel putin 10% din capitalul social al
unei societati comerciale sau din drepturile de vot, ori o participatie care permite exercitarea unei
influente semnificative asupra luarii deciziilor in adunarea generala sau in consiliul de administratie,
dupa caz;

cont comun de investitii – investitie realizata in contul a doua sau mai multor persoane sau asupra
careia d oua sau mai multe persoane au drepturi care pot fi exercitate prin semnatura uneia sau mai
multor persoane dintre cele mentionate;
emitent – entitatea cu sau fara personalitate juridica ce a emis, emite sau intentioneaza sa emita
instrumente financiare;
entitati reglementate – persoanele fizice si juridice, precum si entitatile fara personalitate juridica a
caror activitate este reglementata si/sau supravegheata de catre C.N.V.M.;
societate -mama – persoana juridica, actionar sau asociat al unei societati comerciale care se afla in una
din urmatoarele situatii:
a) detine direct sau indirect majoritatea drepturilor de vot la aceasta;
b) poate sa numeasca sau sa revoce majoritatea membrilor organe lor de administrare sau de control ori
alte persoane cu putere de decizie in societatea respectiva;
c) poate exercita o influenta semnificativa asupra entitatii la care este actionar sau asociat, in virtutea
unor clauze cuprinse in contracte incheiate cu entitatea respectiva sau a unor prevederi cuprinse in
actul constitutiv al acestei entitati;
d) este actionar sau asociat al unei entitati si:
1. a numit singur, ca rezultat al exercitarii drepturilor sale de vot, majoritatea membrilor
organelor de admi nistrare sau de control ori majoritatea conducatorilor filialei in ultimele doua
exercitii financiare, sau
2. controleaza singur, in baza unui acord incheiat cu ceilalti actionari sau asociati, majoritatea
drepturilor de vot;
filiala – societate comerci ala in cadrul careia exista un asociat sau un actionar aflat intr -una dintre
situatiile prevazute mai sus;
sucursala – structura organizata, fara personalitate juridica separata a unei societati comerciale, care
presteaza unul sau toate serviciile pentru care societatea a fost autorizata, in conformitate cu mandatul
dat de aceasta. Toate sediile infiintate in Romania de catre o societate cu sediul social sau central situat
intr-un stat membru vor fi tratate ca fiind o singura sucursala;
fond de investitii – organism de plasament colectiv fara personalitate juridica;
fond deschis de investitii – organism de plasament colectiv in valori mobiliare, fara personalitate
juridica, ale carui unitati de fond fac obiectul unei emisiuni si rascumparari continue;

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

58
grup – reprezinta un ansamblu de societati comerciale compus dintr -o societate -mama, filialele sale si
entitati in care societatea -mama sau filialele sale detin o participare, precum si societatile comerciale
legate una de alta printr -o relatie care face nec esara consolidarea conturilor si consolidarea raportului
anual;
instrumente financiare inseamna:
a) valori mobiliare;
b) titluri de participare la organismele de plasament colectiv;
c) instrumente ale pietei monetare, inclusiv titluri de stat cu scadenta mai mica de un an si certificate
de depozit;
d) contracte futures financiare, inclusiv contracte similare cu decontare finala in fonduri;
e) contracte forward pe rata dobanzii, denumite in continuare FRA;
f) swap -uri pe rata dobanzii, pe curs d e schimb si pe actiuni;
g) optiuni pe orice instrument financiar prevazut la lit. a) – d), inclusiv contracte similare cu decontare
finala in fonduri; aceasta categorie include si optiuni pe curs de schimb si pe rata dobanzii;
h) instrumente financiare d erivate pe marfuri;
i) orice alt instrument admis la tranzactionare pe o piata reglementata intr -un stat membru sau pentru
care s -a facut o cerere de admitere la tranzactionare pe o astfel de piata;
instrumente financiare derivate – instrumentele definit e anterior la lit. d), g), h), combinatii ale
acestora, precum si alte instrumente calificate astfel prin reglementari ale C.N.V.M.;
instrumente ale pietei monetare – instrumente financiare care se tranzactioneaza de regula in cadrul
pietei monetare;
intermediari – societati de servicii de investitii financiare autorizate de C.N.V.M., institutii de credit
autorizate de Banca Nationala a Romaniei, in conformitate cu legislatia bancara aplicabila, precum si
entitati de natura acestora autorizate in state me mbre sau nemembre sa presteze servicii de investitii
financiare de natura celor prevazute la art. 5;
investitor calificat :
a) entitati autorizate sa opereze pe piete financiare, precum institutiile de credit, societatile de servicii
de investitii financi are, alte institutii financiare autorizate si reglementate, societatile de asigurari,
organismele de plasament colectiv, societatile de administrare a investitiilor, fondurile de pensii,
precum si alte entitati ce nu sunt autorizate ori reglementate si al caror unic obiect de activitate este
investitia in valori mobiliare;
b) autoritati ale administratiei publice centrale si locale, institutii de credit centrale, organisme
internationale si regionale, precum: Fondul Monetar International, Banca Centrala Eu ropeana, Banca
Europeana de Investitii sau alte organisme similare;
c) entitati legale care indeplinesc doua din urmatoarele trei criterii:
1. numar mediu de angajati pe perioada unui exercitiu financiar mai mare de 250;
2. active totale in valoare ma i mare de echivalentul sumei de 43.000.000 euro;
3. cifra de afaceri anuala neta mai mare de echivalentul sumei de 50.000.000 euro;
d) anumite persoane fizice, subiect al recunoasterii reciproce C.N.V.M. poate decide sa autorizeze
persoane fizice rezide nte in Romania, care solicita in mod expres sa fie considerate ca investitori
calificati, daca aceste persoane indeplinesc cel putin doua din urmatoarele criterii:
1. investitorul a efectuat tranzactii de o marime semnificativa pe o piata reglementata cu o
frecventa medie de cel putin 10 tranzactii pe trimestru in ultimele patru trimestre
calendaristice;

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

59
2. valoarea portofoliului de valori mobiliare al unui investitor depaseste 500.000 euro;
3. investitorul a lucrat sau lucreaza in sectorul financiar cel putin de un an, avand o pozitie
care necesita cunostinte privind investitiile in valori mobiliare;
e) anumite societati mici si mijlocii, subiect al recunoasterii reciproce C.N.V.M. poate de cide sa
autorizeze societati mici si mijlocii cu sediul in Romania, care solicita in mod expres sa fie considerate
investitori calificati. In intelesul prezentei legi, societati mici si mijlocii sunt acele societati comerciale
care, in conformitate cu ulti mele situatii financiare raportate, nu indeplinesc doua din cele trei criterii
prevazute la lit. c);
legaturi stranse – situatia in care doua sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate prin:
a) participare, care inseamna detinerea in mod dire ct sau indirect a 20% sau mai mult din drepturile de
vot sau din capitalul social al unei societati comerciale;
b) control, care inseamna relatia dintre societatea -mama si o filiala sau o relatie similara intre orice
persoana fizica sau juridica si o soci etate comerciala; orice filiala a unei filiale va fi considerata o
filiala a societatii -mama, care este in fapt entitatea care controleaza aceste filiale; se considera legatura
stransa si situatia in care doua sau mai multe persoane fizice sau juridice sun t legate permanent de una
si aceeasi persoana printr -o relatie de control;
ofertant sau persoana care initiaza o oferta – persoana juridica sau fizica ce ofera valori mobiliare
publicului sau se ofera sa cumpere valori mobiliare;
oferta publica de valori mobiliare – inseamna comunicarea adresata unor persoane, facuta sub orice
forma si prin orice mijloace, care prezinta informatii suficiente despre termenii ofertei si despre
valorile mobiliare oferite, astfel incat sa permita investitoru lui sa adopte o decizie cu privire la
vanzarea, cumpararea sau subscrierea respectivelor valori mobiliare. Aceasta definitie se va aplica, de
asemenea, si in situatia plasamentului de valori mobiliare prin intermediari financiari;
oferta publica de prelua re – oferta publica de cumparare care are ca rezultat, pentru cel care o
promoveaza, dobandirea a mai mult de 33% din drepturile de vot asupra unei societati comerciale;
organisme de plasament colectiv – entitati organizate, cu sau fara personalitate juri dica, denumite in
continuare O.P.C., care atrag in mod public sau privat resurse financiare ale persoanelor fizice si/sau
juridice, in scopul investirii acestora, in conformitate cu dispozitiile prezentei legi si reglementarile
C.N.V.M.;
procedura de inso lvabilitate – procedura colectiva prevazuta de Legea nr. 253/2004 privind caracterul
definitiv al decontarii in sistemele de plati si in sistemele de decontare a operatiunilor cu instrumente
financiare sau de legislatia straina, care urmareste fie lichidar ea unui participant, fie reorganizarea sa,
daca aceasta masura implica suspendarea sau limitarea transferurilor sau platilor;
programul de oferta – un plan care ar permite emiterea, in mod continuu sau repetat in decursul unei
perioade de timp determinate , a valorilor mobiliare, altele decat cele de tipul titlurilor de capital;
sistem alternativ de tranzactionare – un sistem care pune in prezenta mai multe parti care cumpara si
vand instrumente financiare, intr -un mod care conduce la incheierea de contrac te, denumit si sistem
multilateral de tranzactionare;
titluri de participare – unitati de fond sau actiuni emise de organisme de plasament colectiv, in functie
de modul de constituire al acestora;

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

60
valori mobiliare (actiuni emise de societati; obligatiuni emise de societati si autoritati publice; bonuri
de tezaur si certificate de trezorerie emise de stat; titluri de participare emise de OPCVM ) :
a) actiuni emise de societati comerciale si alte valori mobiliare echivalente ale acestora, negociate pe
piata de capital;
b) obligatiuni si alte titluri de creanta, inclusiv titlurile de stat cu scadenta mai mare de 12 luni,
negociabile pe piata de capital;
c) orice alte titluri negociate in mod obisnuit, care dau dreptul de a achizitiona respectivele valori
mobiliare prin subscriere sau schimb, dand loc la o decontare in bani, cu exceptia instrumentelor de
plata;
titluri de capital – actiuni si alte valori mobiliare asimilabile actiunilor, precum si orice alt tip de valori
mobiliare, conferind dreptul de a le dobandi ca urmare a unei conversii sau a exercitarii acestui drept,
in masura in care valorile din a doua categorie sunt emise de acelasi emitent sau de catre o entitate
care apartine grupului din care face parte respectivul emitent;
titluri, altele deca t cele de tipul titlurilor de capital – toate valorile mobiliare care nu sunt titluri de
capital (contracte forward pe valute și rata dobânzii, contracte futures pe valori mobiliare și mărfuri,
contracte options pe valori mobiliare și mărfuri , contracte pe ntru transferul riscului de credit, swap –
uri etc);
valori mobiliare emise in mod continuu sau repetat – valori mobiliare de acelasi tip si/sau clasa emise
continuu ori in cel putin doua transe dis tincte pe o perioada de 12 luni.
=> piața primar ă = emiterea de valori mobiliare prin ofertă publică inițială (pentru prima dată) sau
primară (noi valori emise de un emitent care dej a a făcut o ofertă inițială – ex. majorare de capital )
=> piața secundar ă = piața în care se tranzacționează valori mobiliare deja emise
 Autoritatea pietei de capital
Autoritatea sectoriala de reglementare, supraveghere si control a pietei de capital => ASF
(Autoritatea de Supraveghere Financiara) – OUG 93/2012 privind infiintarea, organizarea
si functionarea ASF (modificari 2013, an din care functioneaza efectiv)
Fosta “Comisi e Națională a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M. – OUG 25/2002 modificata
2004 )” a fost integrată în ASF prin unificare cu Comisia de Supraveghere a Asigurărilor și cu
Comisia de Supraveghere a s istemului de Pensii Private, după modelul un itar, cel mai uzitat în
Europa.
ASF: ~ autoritate administrativă autonomă , de specialitate, cu personalitate juridică,
independentă, autofinanțată;
~ autoritate condusa de un Consiliu format din 9 membri desemnati de Parlament;
~ rolul autoritatii este: – autorizarea constituirii si functionarii entitatilor participan te
pe piata de capital, a asigurarilor si a fondurilor de pensii,
– reglementarea (emitent al legislației secundare ),
– supravegherea piețe lor respective
– controlul entitatilor participante;

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

61
~ obiectivele autoritatii (art. 5 OUG nr. 93/2012 ): asigurarea stabilității,
competitivității și bunei funcționări a piețelor; promovarea încrederii în aceste piețe și
în inves tițiile în instrumente financiare; asigurarea protecției operatorilor și
investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive și frauduloase .
~ principale prerogative de supraveghere și control ale autoritatii (art. 2 ( 5) LPC ):
– să acorde, suspende, retrag ă ori să refuze acordarea de autorizații, aprobări,
avize, derogări ;
– să verifice modul de îndeplinire a atribuțiilor și obligațiilor legale și statutare
ale administratorilor, directorilor, directorilor executivi, precum și ale altor
persoane î n legătură cu activitatea entităților reglementate sau supravegheate;
– să solicite entităților supravegheate întrunirea CA și AGA , stabilind
problemele ce trebuie înscrise pe ordinea de zi; să solicite tribunalului
competent să dispună convocarea AGA ;
– să solicite informații și documente emitenților de valori mobiliare prin ofert ă
public ă sau care au fost admise la tranzacționare pe o piață reglementată;
– să efectueze controale la sediul entităților reglementate și supravegheate de
ASF;
– să apli ce sancțiuni contravenționale și specifice ; sa dispuna masuri in cazuri
individuale .
~ actele administrative (indivi duale, normative si asimilabile) adoptate de ASF sunt
atacabile în contencios la Curtea de Apel București (competență specială exclusivă) .
 Tranzactiile cu instrumente financiare
Pentru a incheia tranzactii cu instrumente de credit este nevoie de intervenția obligatorie a
intermediarului profesionist autorizat de ASF (Societate de Servicii de Investitii Financiare –
SSIF sau o institutie de cr edit)
Ordinele de vanzare -cumparare de titluri :
– sunt ferme, irevocabile si pot fi ~ la piață sau
~ cu limită de preț ;
– piața prin licitație (regular – auction market ) ~ licitație prin strigare (NYSE)
~ licitatie asistată pe calculator (BVB)
Asistarea pierde din spectaculozitate, dar câștigă în eficiență și securitate ( ex. elimină riscul
difuzării de informații financiare false ).
– piața prin negociere (deal) – pentru pachete mari de valori mobiliare ; pretul difera fata de
piata regular .
Sistemul de depozitare, compensare, decontare
Acest sistem este f undamentul garantarii executar ii obligațiilor izvorâte din tranzacții .
Directiva 98/26/CEE – plățile și decontarea operațiunil or trebuie efectuate în cadrul unui
sistem organizat și suprav egheat reglementar (ASF + BNR), astfel încât să asigure securitatea
juridică și tehnică a tranzacțiilor .

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

62
Sistemul este c onstituit pe baze contractuale între cel puțin 3 participanți direcți – intermediari
care oferă servicii financiare (SSIF) . In RO exist ă 4 astfel de sisteme. Acestora li se raliază
contractual, un agent de decontare, o casă (centrală) de compensare și /sau un depozitar
(central). Cei trei participanți, numiți și indirecți , sunt autorizați atât de ASF, cât și de BNR și
au în comun poziția f iecăruia de interpunere prin sistemul mandatului del credere , care
presupune că cel care trimite ordinul (de cumpărare/vânzare sau compensare, decontare) în
sistem, garantează față de terți (față de tot sistemul) îndeplinirea obligațiilor celui de la care a
primit ordinul .
Securitatea juridică a sistemului provine atat din caracterul său piramidal de interpunere del
credere (art. 2052( 2) Cod civil ) cat și din existența Fondului de compensare . Acționarii
Fondului sunt intermediarii și societățile de administrare a investițiilor , obliga ti să contribuie
la Fond cu 1% din valoarea veniturilor . Fondul compensează investitorii, în situația
incapacității membrilor Fondului de a returna fondurile bănești și/sau instrumentele financiare .
Fondul compensează în mod egal și nediscriminatoriu, investitorii, în limita unui plafon
stabilit anual de ASF . Fondul de garantare se subrogă de drept în drepturile investitorilor,
pentru o sumă egală cu plățile pe care le -a efectuat pentru compensarea fondurilor bănești
și/sau instrumentelor financiare.
 Participantii operatiunilor de tranzactionare

Participanții principali intalniti pe piata sunt:
– emitentii – cei mare emit actiuni pe piata
– intermediari de servicii financiare (SSIF -urile – societati de intermediere, precum
societatile de brokeraj)

În general, jocul se desfășoară între acestea două, dar mai sunt și alți participanți pe piață , cum
ar fi organismele de plasament colectiv, fondurile, etc.
EMITENT II
=> Accesul la listarea acțiunilor pe piețele reglementate al emitentului este garantat in
masura in care:
 sunt respectate dispozitiile Regulamentului CNVM nr.1/2006 privind emitentii si
operatiunile cu valori mobiliare
 emitentul a elaborat un prospect de emisiune primar ă (ofertă publică) , aprobat de
ASF
 capitalul social + rezervele + profitul emitentului insumeaza cel puțin 1.000.000 EUR
 emitentul a funcționat în ultimii 3 ani
 acțiunile care fac obiectul admiterii la tranzacționare sunt liber negociabile și integral
plătite, distribuite publicului într -o proporție de cel puțin 25% din capitalul subscris
excepție – daca ASF apreciază că va exista o piață adecvată pentru respectivele
acțiuni, iar emitentul este capabil să îndeplinească ce rințele de informare continuă și
periodică (ex. Petrom 8%, BRD 8% din actiuni sunt tranzactionate, totusi lichiditatea
si capitalizarea bursieră sunt asigurate )
 emitentul r especta Codul Bursei de Valori Bucuresti ca operator de piata ( din 2011) .

=> Suspen darea de la tranzacționare a emitentului poate fi dispusa de care ASF in masura
in care aceasta apreciază că tranzacționarea ar fi în detrimentul investitorilor sau există motive

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

63
întemeiate pentru a suspecta că nu sunt respectate prevederile legale sau apreciază că este
imposibilă menținerea unei piețe ordonate, putând fi afectate interesele investitorilor .
=> Retragerea de la tranzacționare a emitentului
 poate fi dispusa de catre ASF daca aceasta consideră că, datorită unor circumstanțe
speciale, nu se mai poate menține o piață ordonată pentru respectivele valori ;
 poate fi dispusa pri hotarârea AGEA a emitentului.
=> Principii le specifice privind conduita emitentilor . Obligatiile emitentului
Emitenții de valori mobiliare vor asigura un tratament egal pentru toți deținătorii de valori
mobiliare (egalitate ) și vor pune la dispoziția acestora toate informațiile necesare pentru ca să –
și poată exercita drepturile (informare ).
Este interzisa folosirea în mod abuziv a poziției deținute de acționari sau a calității de
administrator ori de angajat al societății, prin recurgerea la fapte neloiale sau frauduloase, care
au ca obiect sau ca efect lezarea drepturilor privind valorile mobiliare deținu te, precum și
prejudicierea deținătorilor acestora. Deținătorii valorilor mobiliare trebuie să își exercite
drepturile conferite de acestea cu bună -credință, cu respectarea drepturilor și a intereselor
legitime ale celorlalți deținători și a interesului pr ioritar al societății comerciale, în caz contrar
fiind răspunzători pentru daune (art. 210 LPC ).
1. Obligatia de informare periodica si continua. Obligatii de raportare (art. 227 LPC )
Se pun la dispoziția publicului și se transmit A.S.F . și BVB rapoarte trimestriale, semestriale
și anuale privind activitatea emitentului, precum și rapoarte curente. Acestea din urmă cuprind
orice informație semnificativă , pentru ca investitorii să facă o evaluare fundamentată privind
activitatea societății, a pro fitului sau pierderii, precum și să indice orice factor special care a
influențat aceste activități (corporate significant event ). Spre exemplu, convocare a AGA,
schimbări în conducerea societății emitente, schimbări în controlul asupra emi tentului, litigii
semnificative – schimbări în obligațiile societății care pot afecta semnificativ activitatea ,
achiziții sau înstrăinări semnificative de active, încetarea relațiilor contractuale cu parteneri
cu care s -a realizat pes te 10% din cifra de af aceri .
2. Obligația de transparență
i. Orice act juridic incheiat de societate cu administratorii, angajații, acționarii care dețin
controlul, a cărui valoare cumulată reprezintă cel puțin echivalentul în lei a 50.000 euro
(related party transactions ) se va raporta de indata .
ii. Situațiile in care drepturile de vot deținute de o persoană ating, depășesc sau scad sub unul
din pragurile de 5%, 10%, 20%, 33%, 50%, 75% sau 90% din totalul drepturilor de vot se vor
raporta in termen de 3 zile .
iii. Emitentul va inform a publicul și ASF, fără întârziere , în legătură cu informațiile
privilegiate ( = o informație precisă care nu a fost făcută publică și care, dacă ar fi transmisă
public, ar putea avea un impact semnificativ asupra prețului instrumente lor financiare ale
emitentului ). Este interzisa utilizarea informatiei de catre detinatorul de actiuni
(infractiunea de abuz de piata ). Emitent ul poate, pe proprie răspundere, să amâne

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

64
dezvăluirea publică a informației privilegiate, pentru a nu prejudicia interesele proprii , cu
condiția ca o astfel de amânare :
a) să nu inducă în eroare publicul și
b) emitentul să poată să asigure confidențialitatea respectivelor informații .
Emitentul va informa, fără întârziere, ASF asupra deciziei de amânare a dezvăluirii, către
public, a respectivei informații, iar ASF poate obliga emitentul să dezvăluie informația pentru
a asigura transparența și integritatea pieței .
Emitenții trebuie să întocmească o listă a persoanelor care lucrează pentru ei, în baza unui
contract de muncă sau altfel, care au acces la informația privilegiată și să răspundă pentru
păstrarea confidențialității de către aceste persoane.
3. Obligatia de a c omunic a către ASF și BVB proiectul de modificare a actului
constitutiv , până la data convocării AGEA care se va pronunța asupra amendamentului
Sanc țiuni pentru neîndeplinirea obligațiilor specifice
=> A.S.F. și BVB vor face public faptul că emitentul nu -și îndeplinește obligațiile
=> a menzi contraventionale consistente ( art.272 -275 LPC ) în funcție de gravitatea
faptei săvârșite si durata încălcării obligației legale (ex. maximul între 5% și 10% din
cifra de afaceri pe anul anterior, pentru persoanele juridice; ex2. p ană la 500.00 0 lei,
pentru persoanele fizice; ex3. între jumătate și tot alitatea valorii tranzacției realizate
prin abuz d e piață sau manipularea pieței – infractiuni )

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

65

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

66

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

67
Formatorul de pia ță – MARKET MAKER
BVB a lansat conceptul de market maker definit ca participantul care și -a asumat rolul de a
susține lichiditatea unui instrument financiar, în baza contractului încheiat cu emitentul
instrumentelor financiare respective . BVB poate solicita unui emitent sa ia în considerare
opțiunea de susținer e a lichidității instrumentelor financiare emise d e acesta prin intermediul
unui participant, în conformitate cu cele menționate anterior.
O data aprobat de BVB, se incheie si un contract Market Maker – BVB.
BVB este direct favorizat prin intermediul acestei practici, din moment ce nivelul tranzacțiilor
pe bursă a r trebui sa creasca . Însă utilitatea practică a unui astfel de acord e discutabilă din
perspectiva emitentului : poate un market maker crește intr-adevar lichiditatea în așa manieră
încât să genereze un impact real ?
 Protectia investitorilor
MIJLOACE DE PROTECȚIE SPE CIFICE PIEȚEI
I. Abuzul de piață și regimul informațiilor privilegiate
Se interzice oricărei persoane care deține informații privilegiate să utilizeze respectivele
informații pentru dobândirea sau înstrăinarea valorilor mobiliare la care se referă , pe cont
propriu sau pe contul unei terțe persoane, direct ori indirect .
Se interzice să se recomande unei persoane, pe baza unor informații privilegiate, să
dobândească sau să înstrăineze instrumentele financiare la care se referă acele informații .
Spre exemplu, daca un administrator al unui SA listat la bursa, un director sau orice
persoana de middle -management are acces la anumite informatii (ex. stie ca societatea va
inregistra un profit considerabil dat fiind faptul ca urmeaza sa execute o creanta), profita d e
aceasta informatie si achizitioneaza cat mai multe actiuni pentru ca valoarea acestora va
creste. El nu ar fi putut face tranzacția respectiva dacă nu ar fi avut informația privilegiată și
nu ar fi utilizat -o => acesta comite un abuz de piata.
Abuzul de piață, raportat la acest regim al informațiilor privilegiate , presupune utilizarea lor
pentru înstrăinarea sau dobândirea unor acțiuni (valori) . Practic , restricția se aplică atât
pentru cel care detine informatia in mod legitim, prin prisma pozitiei lui in societate , cât și
pentru realizarea acestor tranzacții prin intermediul unor terți.
II. Interzicerea manipulării pieței (neexhaustiv)
Sunt interzise tranzacții le sau ordine le de tranzacționare ori diseminarea de informații prin
mass -media , inclusiv internet , care dau sau ar putea da semnale false sau care induc în eroare
în legătură cu cererea, oferta sau prețul instrumentelor financiare .
Este interzisa a cțiunea in mod concentrat a unor persoane pentru a -și asigura o poziție
dominantă asupra cererii de instrumente financiare, având ca efect fixarea, directă sau
indirectă, a prețului de vânzare sau cumpărare .

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

68
Spre exemplu, un actionar, cunoscand ca cineva doreste sa cumpere un set de actiuni la
societatea la care acesta este majoritar, se intelege cu ceilalti actionari sa blocheze pretul
acestor actiuni – se asigura ca niciunul dintre acesti actionari nu va vinde actiunile sale sub
un anumit plafon astfel incat tranzactiile sa nu se poata incheia => pe piata se va mentine un
pret artific ial. Acesta ar putea , de exemplu , să diseminez e informații în mass -media, orice
zvon sau orice fel de semnale care ar putea să inducă în eroare investitorii.
Utilizarea pe piață a informației privilegiate este la urma urmei sancționată prin amendă , este
o contravenție . C.N.V.M. -ul este singurul care decide asupra unei astfel de situații. În schimb,
manipularea de piață este o infracțiune, în sensul dreptului penal. În astfel de situații , intră în
discuție Parchetul.
Art. 245 LPC
(1) Se interzice oricarei persoane care detine informatii privilegiate sa utilizeze respectivele
informatii pentru dobandirea sau instrainarea ori pentru intentia de dobandire sau instrainare,
pe cont propriu sau pe contul unei terte persoane, direct ori indirect, de instr umente financiare
la care aceste informatii se refera.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica oricarei persoane care detine informatii privilegiate:
a) in calitatea sa de membru al consiliului de administratie sau al structurilor manageriale sau
de supraveg here ale emitentului;
b) ca urmare a detinerilor acesteia la capitalul social al emitentului;
c) prin exercitarea functiei, profesiei sau a sarcinilor de serviciu;
d) in mod ilegal sau fraudulos, urmare a activitatilor infractionale.
(3) In conditiile in care persoana mentionata la alin. (1) este persoana juridica, interdictia se va
aplica si persoanei fizice care a luat parte la decizia de executare a tranzactiei pe contul
respectivei persoane juridice.
(4) Prevederile alin. (1) – (3) nu se vor aplica tranzactiilor efectuate, in conditiile in care
persoana angajata in astfel de tranzactii avea o obligatie contractuala de a dobandi sau
instraina instrumente financiare, iar acest contract a fost incheiat inainte ca persoana
respectiva s a detina informatii privilegiate.
Art. 246 LPC
Se interzice oricarei persoane, subiect al interdictiei prevazute la art. 245 sa:
a) dezvaluie informatii privilegiate oricaror altor persoane, exceptand situatia in care
dezvaluirea a fost facuta in exercit area normala a activitatii, profesiei sau sarcinilor de
serviciu;
b) recomande unei persoane, pe baza unor informatii privilegiate, sa dobandeasca sau sa
instraineze instrumentele financiare la care se refera acele informatii.

Art. 247 LPC
Prevederile a rt. 245 si art. 246 se aplica oricaror altor persoane care detin informatii
privilegiate, in conditiile in care respectivele persoane cunosc sau ar fi trebuit sa cunoasca
faptul ca acele informatii sunt privilegiate.
Art. 248 LPC
Este interzis oricarei persoane fizice sau juridice sa se angajeze in activitati de manipulare a
pietei.
Art. 279 LPC
(1) Savarsirea cu intentie a faptelor prevazute la art. 237 alin. (3), art. 245 -248 constituie

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

69
infractiune si se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani sau cu amenda, in limitele
prevazute la art. 276 lit. c), si cu pedeapsa accesorie a interdictiei prevazute la art. 273 alin. (1)
lit. c) pct. 3.
(2) Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amenda, in
limitele pr evazute la art. 276 lit. c), accesarea cu intentie de catre persoane neautorizate a
sistemelor electronice de tranzactionare, de depozitare sau de compensare -decontare.
III. Alegerea Consiliului de administratie prin vot cumulativ
Sistem ul electiv prin intermediul căruia fiecare acționar are un număr de voturi egal cu
numărul de acțiuni deținute, înmulțit cu numărul administratorilor care urmează să formeze
consiliul de administrație , voturi pe care le poate atribui unuia sau mai multor can didați. Este
un sistem opus votului majoritar, deși este fondat pe același princ ipiu ”o acțiune = un vot”.
Consiliul de administrație trebuie s ă fie format din minim 5 membri .
Este un sistem care respectă principiile proporționalității și reprezentativităț ii, permițând
reflectarea reala a structurii acționariatului în stru ctura administrației societății. In comparație,
votul majoritar permite acționarului majoritar să numească întregul consiliu, lucru ce poate
conduce la afectarea intereselor acționarilor m inoritari. In schimb, p rin atribuirea cumulativa a
voturilor catre un singur candidat, acționarii minoritari au posibilitatea să desemneze cel puțin
un membru în consiliu.
La cererea unui acționar semnificativ, alegerea pe baza acestei metode se va face î n mod
obligatoriu ( art. 235 LPC ). Acționarii care dețin cel puțin 5% pot solicita o singură dată într –
un exercițiu financiar alegerea administratorilor cu aplicarea metodei votului cumulativ. Daca
metoda nu este aplicata, se va solicita in instanta convoca rea de urgenta a unei AGA cu
aceasta ordine de zi.
IV. Dreptul de preferință la majorarea capitalului
Actionarii au dreptul la un pret preferential la subscrierea de noi actiuni, in cazul majorarii
de capital, fata de cel platit de tertii subscriitori dupa expirarea termenului de exercitare a
dreptului de preferinta de catre actionari . Prin acest drept de preferinta li se ofera
detinatorilor posibilitatea păstrării ponderii deținute de acționar i în capitalul social . Termen de
exercitare a dreptului de prefe rința este de cel puțin o lună de la publicarea în M.Of. a
hotărârii AGEA de majorare de capital .
Dreptul de preferință NU încetează în cazul aporturilor în natură . Majorarea prin aport în
natură este aproape imposibilă la societățile listate; poate fi hot ărâtă de AGEA numai cu
cvorum și majoritate speciale (3/4 din numărul titularilor capitalului social si 2/3 din drepturile
de vot ) și numai cu respectarea dreptului celorlalți acționari de a participa la majorarea de
capital .
Excepție: dreptul de preferință în cazul majorării prin aport în numerar se poate ridica – pe
baza unui raport explicativ prezentat de CA – numai în AGEA cu cvorum constând în cel puțin
3/4 din numărul titularilor capitalului social, și cu votul unui număr de acțio nari care să
reprezinte cel puțin 2/3 din drepturile de vot .
Drepturile de preferință pot fi tranzacționate pe piața de capital, în perioada exercitării
acestora, dacă ac est lucru este hotărât de AGEA și acceptat de Burs a de Valori .

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

70
Neacordarea dreptului d e preferință este sancționată cu nulitatea relativă a hotărârii
AGEA de majorare de capital ( + exceptie ).
V. Transparența operatiunilor si informarea
Art. 224 și urmatoarele din LPC stabilesc distinc țiile față de dreptul la informare reglementat
în dreptul comun al societ ăților.
Regula general ă legala : asigurarea de informații suficiente , astfel încât să permită
investitorului să adopte în cunoștință de cauză o decizie cu privire la vânzarea sau
cumpărarea de valori mobiliare .
Informarea trebuie sa fie promtă, actuală, reală, exactă, comprehensivă, accesibilă, inteligibilă
și standardizată. C.N.V.M. poate solicita societății admise la tranzacționare toate informațiile
pe care a utoritatea le consideră necesare, în vederea protecț iei investitorilor și asigurării unei
funcționări ordonate a pieței .
Evoluția în plan internațional este acordarea de prioritate pentru informația nefinanciară, cea
financiară fiind tehnică și considerată opacă pentru investitorii neinstituționali . Tendinț a
globală este de la investitorul care acționează pe bază de informații (informed investor) , la
investitorul atitudinal, comportamental (behavioral investor).
=> Convocatorul trebuie publicat cu cel puțin 30 de zile anterior datei ședinței AGA . iar
documen tele necesare informarii actionarilor si exercitarii votului trebuie puse la dispozitie cu
30 de zile inaintea sedintei (drept comun – 15 zile) .
=> Societatea este obligata sa raporteze in termen de 5 zile tranzactiile incheiate intre societate
si administ ratori/salaria ți/actionarii care detin controlul sau persoane “implicate cu acestia”
care depasesc 50. 000 EUR (related party transactions ). Aceste tranzactii trebuie și auditate
semestrial, cu privire la corectitudinea pre țului tranzac ției. Comparativ, art. 150 LS prevede ca
tranzacțiile c e depășesc 10% din activul net se realizeaza numai cu avizul prealabil a l AGA,
sub sancțiunea nulității.
=> Investitorii și intermediarii au obligația de notificare către ASF a tuturor operațiunilor
realizate în contul persoanelor inițiate (ex. persoane cu atribuții de conducere și control al
unui emitent; persoane deținând peste 33% din capitalul emitentului; + soții, rudele ). Piața
trebuie să știe când persoanele inițiate au cumpărat sau vândut acțiuni, acestea fiind
susceptibile de abuz de piață sau manipulare a pieței, dacă se utilizează informații privilegiate .
=> Emitentul trebuie sa raporteze cand dobândește sau înstrăinează acțiuni proprii și atinge
sau coboară sub pragurile 5%, 10% .
=> Emitentul trebuie sa rapor teze către ASF, BVB si societate când participația unui actionar
depășește sau scade sub 5%, 10%, 20%, 33%, 50%, 75% sau 90% .
=> In cadrul raportului anual, Consiliul de administrație sau de supraveghere este obligat s ă
facă și analiza dezvoltării și performan țelor societății și o descriere a riscurilor și
incertitudinilor în activitate. Informa ția non -financiar ă reprezint ă un salt calitativ pentru
investitorii ne-institu ționali , pentru care informația tehnică financiară este mai puțin relevantă .

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

71
=> Politica de remunerare a directorilor și membrilo r Consiliului de administrație sau de
supraveghere, precum si valoarea globală a remunerării administrației se p rezintă AGA prin
raport anual.
OFERTA PUBLICA DE PRELUARE OBLIGATORIE
O persoană care, acționând singură sau concertat , deține mai mult de 33% din drepturile de
vot asupra unei societăți emitente , este obligată să lanseze o ofertă publică adresată tuturor
deținătorilor de valori mobiliare și având ca obiect toate deținerile acestora, nu mai târziu
de 2 luni de la momentul atingerii deținerii de 33% (art. 203 LPC ).
Art. 203
(1) O persoana care, urmare a achizitiilor sale sau ale persoanelor cu care actioneaza in mod
concertat, detine mai mult de 33% din drepturile de vot asupra unei societati comerciale este
obligata sa lanseze o oferta publica adresata tuturor detinatorilor de valori mobiliare si avand
ca obiect toate detinerile acestora cat mai curand posibil, dar nu mai tarziu de 2 luni de la
momentul atingerii respectivei detineri .
(2) Pana la derularea ofertei publice mentionate la alin. (1), drepturile aferente valorilor
mobiliare depasind pragul de 33% din drepturile de vot asupra emitentului sunt suspendate, iar
respectivul actionar si persoanele cu care acesta actioneaza in m od concertat nu mai pot
achizitiona, prin alte operatiuni, actiuni ale aceluiasi emitent.
(3) Prevederile alin. (1) nu se aplica persoanelor care, anterior intrarii in vigoare a prezentei
legi, au dobandit pozitia de detinator a peste 33% din drepturile d e vot, cu respectarea
prevederilor legale incidente la momentul dobandirii.
(4) Persoanele prevazute la alin. (3) vor derula o oferta publica obligatorie, in conformitate cu
prevederile alin. (1), numai daca, ulterior intrarii in vigoare a prezentei legi isi majoreaza
detinerile, astfel incat sa atinga sau sa depaseasca 50% din drepturile de vot ale respectivului
emitent. Pana la derularea ofertei publice, drepturile aferente actiunilor achizitionate care
depasesc 50% vor fi suspendate, iar respectivul act ionar si persoanele cu care acesta
actioneaza in mod concertat nu mai pot achizitiona, prin alte operatiuni, actiuni ale aceluiasi
emitent.
Până la derularea ofertei publice , drepturile de vot aferente titlurilor depășind pragul de 33%
sunt suspendate , iar respectivul actionar nu mai po ate achiziționa, prin alte operațiuni, acțiuni
ale aceluiași emitent (nulitatea absolută a unor astfel de tranzacții) , actiunile lui numarandu -se
in continuare la stabilirea cvorumului pentru organizarea AGA.
Dacă oferta nu este ini țiată în termen, C .N.V.M. dispune actionarului respectiv să-și vândă, în
termen de 3 luni, acțiunile aferente participației de peste 33% . După expirarea acestui termen,
dacă acțiunile nu au fost vândute, C.N.V.M. dispune anularea acțiunilor respect ive, emiterea
unor noi acțiuni purtând același număr și vânzarea acestora . Prețul încasat din vânzare e ste
consemnat la di spoziția dobânditorului inițial (vanzare silita).
Prețul oferit va fi , in principiu, cel puțin egal cu cel mai mare preț plătit de ofertant
(detinatorul cu peste 33%) în perioada de 12 luni anterioară depunerii documentației de ofertă .
Dacă nu este aplicabil cazul de principiu, se ia în considerare prețul mediu ponderat de
tranzacționare a respectivelor titluri , aferent ultimelor 12 l uni, iar, in ultimă instanță, prețul
oferit va fi cel rezultat prin raportare la valoarea activului net al societății, conform ultimei
situații financiare auditate sau la valoarea de piață a acțiunilor .

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

72
Cazurile de depasire a pragului de 33% cand oferta pu blica nu este obligatorie:
~ tranzactiile de actiuni intre societatea -mama si filialele sale prin care s -a depasit pragul
~ in urma unei alte oferte publice de preluare voluntară adresată tuturor acționarilor, pentru
toate deținerile acestora , prin accept area ofertei, unul dintre actionari a depasit pragul
~ in cadrul unei proceduri de privatizare sau al unei proceduri de executare silită pentru o
creanță bugetară
Oferta publică voluntară – actionarul nu se afla în situația de 33 % , dar fac e oferta publică
tuturor.
MIJLOACE DE PROTECȚIE SPECIFICE INVESTITORILOR MINORITARI
Aceste mijloace s unt practicate în urma derulării unei oferte publice de cumpărare adresată
tuturor acționarilor și pentru toate deținerile acestora .
Răscumpărarea obligatorie (squeeze -out, buy -out)
Ofertantul care deține acțiuni reprezentând mai mult de 95% din capitalul social sau a
cumpărat în cadrul unei oferte de preluare mai mult de 90% din titlurile vizate are dreptul să
solicite acționarilor minoritari (care detin restul de 5%) să-i vândă respectivele acțiuni la un
preț echitabil . Solicitarea se face printr -un anunț public avizat de CNVM .
In cazul unui astfel de anunt public, a cționarii minoritari sunt obligați să vândă titlurile !!
Legea a numit acest proces "forma de retragere a actionarilor", dar este vorba despre o
efectiva expropriere.
Acționarii comunică ordinul de vînzare a titlurilor în termen de 12 zile de la publicarea
anunțului de către ofertant; după acest termen, interme rdiarul prin care se realizează oferta
trimite tuturor acționarilor care nu au dat ordin de vânzare contravaloarea titlurilor, prin
mandat poștal (în caz de retur, sumele se consemnează într -un cont bancar) .
Retragerea obligatorie (sell-out)
Un acționar mi noritar are dreptul să solicite ofertantului care deține mai mult de 95% din
capitalu l social să -i cumpere acțiunile . Acesta va trimite un anun ț in acest sens, printr -un
intermediar autorizat. Anunțul va fi avizat de CNVM .
Retragerea poate fi exercitată în termen de trei luni de la data închiderii ofertei de cumpărare
anterioare; acționarul majoritar este obligat să cumpere titlurile în termen de 6 zile de la
primirea anunțului de la CNVM !!
Paralelă între ,,sell -out” și ret ragerea prevazuta de LS
LS prevede ca, la retragere, acționarul treb uie să dețină 5% sau mai puțin si sa nu fie
satisfacut cu deciziile A.G.A. În cealaltă situație, acționarul nu e întrebat de ce vrea să
se retraga și trebuie să emită acel anunț, fără a justifica de ce face acest lucru.
Procedura este diferită și ea. În cazul legii societăților, pe S.A., acțiunile sunt preluate
de societate în urma retragerii. În partea de piață de capital, se duc către acționarul
major itar. Pe legea societăților, prețul este stabilit prin experți și trebuie să folosească

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

73
cel puțin 2 metode de evaluare cunoscute. Pe piața de capital , trebuie să se stabilească
prețul echitabil (prețul din oferta ant erioară) și doar în subsidiar de catre u n expert.
Costurile, pe legea societăților , sunt suportate de societate; p e piața de capita l, sunt
suportate de acționarul minoritar. Pe piața de capital , se va emite un anunț care trebuie
să ajungă la A.S.F., pe cand, pe legea societăților , se va emite doar o declarație de
retragere.
În ambele situații, ca și acționar minoritar, se vor putea pretinde daune interese, în
termenul general d e 3 ani (răspundere delictuală).
Garanții procedurale pentru actionarii minoritari:
 avizarea anunțului de răscumpărare sa u retragere de către CNVM ;
 suspendarea de la tranzacționare a societă tii ale cărei titluri sunt vizate de
răscumpărare ;
 publicitatea procedurii prin BVB și 2 ziare de circulație națională ;
 prețul echitabil (prețul din oferta anterioară de preluare sau stabilit de expert
independent) .
PROTEC ȚIA INVESTITORILOR PRIN INTERM EDIUL PRINCIPIILOR DE
GUVERNANȚĂ CORPORATIVĂ
În 22.09.2015 BVB a lansat un nou Cod de Guvernanță Coporativă (C.G.C.) aplicabil
emitenților din data de 04.01.2016. Codul este împărțit în 4 secțiuni principale:
Secțiunea A (Responsabilități): introduce cerințe sporite de independență și transparență în
privința cadrului de administrare a societății, introducând de asemenea conceptul de Corporate
Secretary (consilier juridic corporatist) .
Secțiunea B (Sistemul de gestiune a riscului și a controlului intern): trasează cerințe noi
privind existența și activitatea Comitetului de Audit.
Secțiunea C (Justă recompensă și motivare): impune obligația publicării unei politici de
remunerare adecvate a directorilor, în vederea informării investitorilor (nu este cerut si un vot
AGA de aprobare a remuneratiei) .
Secțiunea D (Adăugând valoare prin re lațiile cu investitorii): Trasează felul în care trebuie să
se desfășoare int eracțiunea emitent – investitor (ex. cerințe noi privind desfășurarea AGA,
prezența terților în cadrul ședinței )
C.G.C. este format din principii generale și prevederi obligatorii . Principiile generale sunt
simple recomandări, emitenții fiind obligați să respecte doar prevederile obligatorii.
Implementarea reguli lor se va baza pe baza unei declaratii comply or explain care oferă pieței
informa ții clare, corecte și de actualitate de spre modul în care emitenții se conformeaz ă
regulilor din C od. Emitenții vor include în raportul lor anual o declara ție de guvernan ță
corporativ ă, într-o sec țiune distincta în raportul anual, care va contine o autoevaluare privind
modul în care sunt îndeplinite cerințele obligatorii din Cod precum și măsurile adoptate în
vederea respect ării prevederilor care nu sunt îndeplinite în totalitate.

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

74
Emitenții care nu vor respecta anumite dispozi ții obligatorii sunt obligați să transmit ă rapoarte
curente. În măsura în care există nereguli privind informația oferită de emitent, BVB îl va
notifica în vederea remedierii neconcordanței. În cazul în care situația persistă, BVB va
notifica ASF.

ENTITATILE SISTEMULUI FINANCIAR
I. Sectorul bancar
 instituțiile de credit ( în special bancile ) – O.U.G. nr. 99/2006 (“Legea bancară“) privind
institutiile de credit si adecvarea capitalului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 227/2007

II. Sectorul financiar nebancar
 piața de capital – Legea nr. 297/2004
 piața asigurărilor ( socie tăți de asigurare, intermediari) – Legea nr. 32/2000
 fondurile de pensii private – Legea nr. 411/2004
 fondurile de pensii facultative – Legea nr. 204/2006
 instituții le de plată (IP) – O.U.G nr. 113/2009 & Regulamentul BNR nr. 21/2009
Plăți electronice, prin card, transfer/remitere de bani, debitare directă , etc. ( ex. Western Union,
Moneygram, Smith&Smith, Atlassib, Meridiana easy transfer )

III. Sectorul bancar paralel ( shadow banking ) = sectorul financiar nesupravegheat de BNR
 Instituții le Financiare Nebancare (IFN) – Legea nr. 93/2009 & Regulamentul BNR nr.
20/2009
 fondurile de investiții (in pondere de 15,5% din activele financiare ale sistemului financiar
românesc ).

 Sistemul financiar – arhitectura institutionala

Autorități naționale de supraveghere :

=> Banca Națională a României = instituția de supraveghere a pieței monetare și a
sistemelor de plăți – Legea nr. 312/2004, Statutul B.N.R.

=> Autoritatea de Supraveghere Financiară = instituția de supraveghere pentru piața de
capital, piața asigurărilor, pia ța pensiilor private/facultative – O.U.G. nr. 93/2012

=> Comitetul Național pentru Supravegherea Macroprudențială = institutia privind
coordonarea în domeniul supravegherii macroprudențiale a sistemului financiar național ;
corespondentul național pentru Comitet ul European pentru Risc Sistemic – CERS

Autorități europene de supraveghere (din 2011) :

=> Autoritatea Bancară Europeană (EBA) – Regulamentul UE nr. 1093/2010
=> Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale (EIOPA) – Reg. UE nr.
1094/2010

=> Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (ESMA) – Regulamentul UE
nr. 1095/2010

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

75
B.N.R.
– Banca Nationala a Romaniei (banca centrala a Romaniei)

– instituție publică independentă cu personalitate juridică;

– Consiliu de Administrație: compus din nouă membri numiți de Parlament, pe
o perioadă de 5 ani; conducerea executivă: Guvernator, prim -viceguvernator
și doi viceguvernatori;

– în îndeplinirea atribuțiilor, BNR și membrii organelor sa le de conducere nu
vor solicita sau primi instrucțiuni de la autoritățile publice sau de la orice altă
instituție sau autoritate;

– BNR sprijină politica economică generală a statului.

– obiectivul fundamental al BNR:
~ asigurarea și menținerea stabilității prețurilor ( Legea nr. 312/2004 privind
statutul BNR )
~ stabilitatea financiară (impiedicarea aparitiei riscurilor in activitatea
instituțiilor de credit, precum si gestiunea acestora)

– principalele atribuții ale BNR:
~ elabo rarea și aplicarea politicii monetare și a politicii de curs de schimb
~ autorizarea, reglementarea și supravegherea prudențială a instituțiilor de
credit
~ promovarea și monitorizarea bunei funcționări a sistemelor de plăți pentru
asigurarea stabilității financiare
~ emiterea bancnotelor și a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul
României (unica instituție autorizată să emită însemne monetare, sub formă de
bancnote și monede, ca mijloace legale de plată pe teritoriul României )
~ stabilirea regimului valutar și supravegherea respectării acestuia
~ administrarea rezervelor internaționale ale României .

– supravegherea prudentiala a BNR :

~ obiectivul supravegherii prudențiale:
i. protejarea intereselor deponențil or și asigurarea stabilității și viabilității
întregului sistem bancar
ii. prevenirea si limitarea riscurilo r specifice activității bancare.

~ BNR supraveghează prudențial:
a. instituțiile de credit – persoane juridice române
b. sucur salele instituț iilor de credit – persoane juridice române, înfiin țate în
alte state membre/state terțe.

~ Competențele BNR în activitatea de supraveghere prudențială:

1. stabilește măsuri și indicatori privind respectarea cerințelor de prudență
bancară și urmăreșt e respectarea acestora si a altor cerințe prevăzute de
reglementările aplicabile, la nivel individual/consolidat/sub -consolidat
(Regulament UE nr.575/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile
de credit )

2. realizeaza efectiv supravegherea prudențiala :

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

76
 raportările de prudență bancară transmise de instituțiile de credit către
Banca Centrală
 inspecții la sediul băncilor .

3. pentru IC din România care desf ășoară activitate in alte state membre ( in
special p rintr-o sucursala), BNR colaborează cu autoritățile competente din
statele m embre gazdă .

4. pentru activitatea din România a s ucursalelor IC din state terțe, cooperează
cu autoritățile competente din aceste state pe baza unor acorduri de cooperare
cu autoritatea competenta din statul terț de origine al IC .

~ După aderarea la Uniunea Europeană: BNR a devenit membru al
Sistemului European al Bancilor Centrale (SEBC) si, implicit, este membru al
Băncii Centrale Europene (BCE) .

~ După aderarea la Uniunea Bancară (2017) : Primele 3 bănci din sistem
(BCR, BRD, BT) vor fi supravegheate direct de BCE !

 Profesioniștii activității de creditare

=> Sectorul bancar propriu -zis – instituțiile de credit

1. Băncile = instituții de credit cu vocație universală (pot desfășura oricare dintre activitățile
permise instituțiilor de credit ) care se constituie sub forma societăților pe acțiuni (SA)

2. Organizații le cooperatiste de credit = institutii cu activitate de creditare pe termen scurt –
mediu, preponderent rurală, pe criterii teritoriale (se pot credita numai persoanele cu
domicili ul/resedința in unitatea administrativ teritoriala i n care e ste sediul organizației) –
principiul întrajutorării, cu scopul îndeplinirii nevoilo r și aspirațiilor de ordin s ocial și
economic ale membrilor ( RO – Casa centrala Creditcoop )

3. Bănci de economisire și creditare în domeniul locativ = institutii care presupun existenta
unei perioade minime de economisire, urmata de acordarea unui credit cu dobanda fixa pentru
cumpararea, reabilitarea, modernizarea, consolidarea imobilelor cu destinatie locativa , inclusiv
cumpararea si viabilizarea de terenuri pentru construire cu destinatie locativa (RO – Raiffeisen
și BCR ”Banca pentru locuințe”)

4.Bănci de credit ipotecar = institutii pentru investiții imobiliare și atragerea de fonduri
rambursabile de la public prin emisiune de obligațiuni ipotecare

5. Instituții emitente de monedă electronică – Legea nr. 217/2011 & Regulamentul BNR nr.
8/2011 (RO – Capital Finance prioripay și Vodafone m -payments )

=> Sectorul bancar paralel ( shadow banking )

Instituțiile financiare nebancare (IFN)

 Bancile

Activitatea bancară consta, in mod generic, in colectarea și recircularea de capitaluri ,
asigurând economiei un flux continuu de disponibilități, prin atragerea de depozite de la public
și acordarea de credite – art.7 al.(1) pct. 1 OUG nr. 99/2006 .

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

77
Activități permise băncilor:

 atragere de depozite și de alte fonduri rambursabile;
 acordare d e credite, incluzând printre altele: credite de consum, credite ipotecare,
factoring cu sau fără regres, finanțarea tranzacțiilor comerciale, inclusiv forfetare;
 leasing financiar;
 servicii de plată ( O.U.G. nr. 113/2009 privind serviciile de plată );
 emiter ea și administrarea altor mijloace de plată, cum ar fi cecuri, cambii și bilete la
ordin;
 emitere de garanții și asumare de angajamente;
 tranzacționare în cont propriu și/sau pe contul clienților, în condițiile legii, cu instrumente
ale pieței monetare, cu m ar fi: cecuri, cambii, bilete la ordin, certificate de depozit; cu
valută, cu contracte futures și options financiare, cu.valori mobiliare și alte instrumente
financiare transferabile;
 participare la emisiunea de valori mobiliare și alte instrumente fina nciare, prin
subscrierea și plasamentul acestora ;
 servicii de consultanță cu privire la structura capitalului, strategia de afaceri și alte
aspecte legate de afaceri comerciale, servicii legate de fuziuni și achiziții și prestarea altor
servicii de consult anță;
 administrare de portofolii și consultanță legată de aceasta;
 custodie și administrare de instrumente financiare;
 intermediere pe piața interbancară;
 prestare de servicii privind furnizarea de date și referințe în domeniul creditării;
 închiriere de casete de siguranță;
 emitere de monedă electronică ;
 operațiuni cu metale și pietre prețioase și obiecte confecționate din acestea;
 dobândirea de participații la capitalul altor entități;
 orice alte activități sau servicii, în măsura în care acestea se circ umscriu domeniului
financiar, cu respectarea prevederilor legale speciale care reglementează respectivele
activități, dacă este cazul.

Alte activități permise instituțiilor de credit:

 operațiuni ne -financiare în mandat sau de comision, în special pe contul altor entități din
cadrul grupului din care face parte instituția de credit;
 operațiuni de administrare a patrimoniului constând din bunuri mobile și/sau imobile
aflate în proprietatea acestora, dar neafectate desfășurării activităților financiare;
 prestarea de servicii clientelei proprii care, deși nu sunt conexe activității desfășurate,
reprezintă o prelungire a operațiunilor bancare .
Operațiuni interzise instituțiilor de credit:

o gajarea propriilor acțiuni pe contul datoriilor băncii;
o acordarea de credite garantate cu acțiuni, alte titluri de capital sau cu obligațiuni emise de
instituția de credit însăși sau de o altă entitate aparținând grupului din care face parte
instituția de credit;
o atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile, titl uri sau alte valori, de la public,
când instituția de credit se află în stare de insolvență ;
o condiționarea acordării de credite (sau furnizarea altor servicii clienților), de vânzarea sau
cumpărarea acțiunilor sau a altor titluri/instrumente emise de IC sa u de o altă entitate
aparținând grupului din care face parte IC ori de acceptarea de către client a unor alte

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

78
produse/servicii oferite de IC sau de o entitate aparținând grupului acesteia, care nu au
legătură cu operațiunea de creditare sau cu produsul/ser viciul solicitat .

Autorizarea băncilor persoane juridice române

Desfășurarea activității în România presupune obtinerea unei autorizații eliberate de BNR .

Pentru a se obtine aceasta autorizatie este nevoie de indeplinirea:
=> condiții lor de acces la activitate (A)
=> condiții lor de desfășurare a activității (B)
Etape le procedurii de autorizare sunt: aprobarea constituirii (A)
aprobarea funcționării (B)
autorizarea societatii (C)
A. Condiții de acces la activitate (aprobarea constituirii)
 capital ul social trebuie vărsat integral și în numer ar la momentul subscrierii (cel putin
5.000.000 eur o), depus într -un cont curent, blocat până la înmatriculare , deschis la o bancă
autorizată;
 societatea sa detina fonduri propri i distincte, situate la un nivel minim stabilit de BNR ;
 societatea trebuie sa informeze in mod complet BNR referitor la persoana acționarilor
semnificativi ;
 conducerea operativă a societatii sa fie asigurată de cel putin două persoane, care
îndeplinesc anumite criterii (ex. experiență profesională, reputație ) și sunt aprobate de
BNR
 sediul societatii sa fie situat pe teritoriul României ;
 societatea să desfășoare efectiv și cu preponderență activitate pe teritoriul României ;
 societatea s a detina un plan de activitate ;
 societatea sa nu se constituie prin subscripție publică .
B. Condiții de desfășurare a activității (aprobarea funcționării)
 societatea sa detina un v olum minim de capital reglementat si indicatori ai fondurilor
proprii (capit al social, rezerve, lichiditate);
 societatea să dispună de un cadru formal de administrare riguros, incluzând o structură
organizatoric ă și de guvernanță corporativă ;
 BNR evaluează circumstanțele și informațiile legate de calitatea persoanelor care
intenț ionează să dobândească participații calificate în structura băncii

C. Autoriza rea societatii

Autorizatia data de BNR este valabilă nedeterminat, ne -transmisibilă și notificată Autorității
Bancare Europene .

Aceasta se poate retrage de către BNR în următoarele situații:

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

79
~ motive ținând de nerespectarea cerin țelor de prudență bancar ă (ex. m enținerea unui
nivel de fonduri proprii pentru aco perirea riscului de credit – nerambursare )
~ ca sancțiune
Retragerea autoriza ției => intrarea băncii în lichidare (fara posibilitatea de reorganizare)
Secretul bancar
Banca este obligată să păstreze confidențialitatea asupra tuturor faptelor, datelor și
informațiilor referitoare la activitatea desfășurată, precum și asupra oricărui fapt, dată sau
informație, aflate la dispoziția sa, care privesc persoana, proprietatea, activitatea, afacerea,
relațiile personale sau de afaceri ale clienților ori informații referitoare la conturile clienților –
solduri , rulaje, operațiuni derulate , la serviciile prestate sau la contractele încheiate cu clienții
(art. 111 și urmatoarele OG 99/2006 ).
Limite le secretului bancar (cand poate banca divulga aceste date):
 cand autorități le competente , în exercitarea atribuțiilor sale de supraveghere , solicita
anumite date bancii
 furnizarea de date agregate, astfel încât identitatea și informațiile privind activitatea
fiecăru i client nu pot fi identificate – banca trebuie să asigure identificarea în mod
corespunzător a clientelei
 furnizarea de date structurilor constituite sub forma Centralei Riscurilor Bancare
(CRB), Centralei Incidentelor de Plăți (CIP) sau Fondului de Garantare a Depozitelor
(FGD)
 furnizarea de date auditorului financiar al instituției de credit
 furnizarea de informații la cererea instituțiilo r de credit corespondente, dacă aceste
informații au legătură cu operațiunile derulate prin conturile de corespondent
 furnizarea de date și informații entităților aparținând grupului din care face parte
instituția de credit, necesare pentru organizarea sup ravegherii pe bază consolidată și
pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului .
Ridicarea / inopozabilitatea secretului profesional bancar (art. 113 – 114 din Legea
bancară, C.pr.pen, C. pr.fisc. )
 în faza de urmărire penală, la solicitarea procurorului sau a instanței
 in faza de judecata/camera preliminara, la solicitarea instantei
 în faza de cercetare penală, la solicitarea organelor de cercetare penală, cu
autorizarea procurorului
 in cazul sotului , în cadrul acțiuni i în partaj
 la solicitarea n otarului, in cadrul procedurii succesorale
 la solicitarea e xecutor ului judecătoresc, in cadrul proceduri lor de executare
 când instituția de credit justifică un interes legitim
 in contextul Legii 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor ,
exista obligația bancilor de raportare a operațiunilor cu numerar interne, a
viramentelor externe peste 5.000 eur o , precum și a oricăror operațiuni suspecte
 raportarea și schimbul automat obligatoriu de informații privind co nturile
nerezidenților ( art. 291 și urm atoarele C pr. fiscală 2015 )

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

80
 Instituțiile Financiare Nebancare (IFN )

IFN-urile sunt entitățile, altele decât instituțiile de credit, ce desfășoară activitate de
creditare cu titlu profesional, în condițiile stabilite de lege (Legea nr. 93/2009 privind
institutiile financiare nebancare, Regulament BNR nr.20/2009 ) si care se finanțează de la
instituții de credit . IFN-urile nu primesc depozite, nu devin datoare catre public, ci publicul,
prin accesarea de credite devine dator catre IFN -uri. Acestea s unt reglementate, dar nu fac
obiectul supravegherii BNR.

Constituire a IFN -urilor – cerinte cumulative de acces si functionare:

(1) este obligatorie forma S.A. la constituire și utilizarea abrevierii IFN
De la aceasta regula exista si excepții (ex. fostele case de amanet se pot constitui ca SRL ;
ex2.c asele de ajutor reciproc) .

(2) capital ul social minim permanent trebuie sa fie EUR 200.000 / EUR 3.000.000 (da că
acordă credite ipotecare)

Începerea activității ca IFN

IFN se constituie fără autorizarea BNR, dar începerea activității este condiționată de
notificarea BNR în termen de 30 zile de la înregistrarea la Registrul Comerțului, însoțită de
transmiterea un ei documentații (privind societatea și personalul acesteia) .

BNR verifică (similar băncilor): cerinte privind capitalul minim, reputatia si experienta
profesionala a conducatorilor, existenta comitetului de audit/auditorului financiar , etc.
Indeplinirea condițiilor de acces la activi tate și funcționare conduce la eliberarea către IFN a
documentului care atestă î nscrierea în Registrul General si înscrierea IFN în Registrul Special
(dacă se depășesc praguri valorice privind operațiunile și activele) . BNR p oate respinge
cererea de înscriere în registre
 Societ ățile de leasing presupun transmiterea de către proprietar -finanțator a dreptului de
folosință asupra unui bun mobil sau imobil, în schimbul unei rate de leasing, în scopul
exercitării folosinței de că tre utilizator, cu respectarea dreptului acestuia din urmă de a
cumpăra bunul la sfârșitul perioadei de utilizare, la un preț rezidual .
=> leasing financiar = locațiune + promisiune unilaterală de vâ nzare din partea finanțatorului
=> leasing operațional = închiriere ( rata de leasing se numește ”chirie” ) fara sa existe o
promisiune de vânzare
 Case le de amanet presupun o o perațiune de creditare cu accesoriu – contract de gaj cu
deposedare asupra unui bun mobil . Aceasta forma de activitate a inregistrat o scadere
deoarece , daca i n 2010, comisionul practicat de casele de amanet era de 2% – 3%, ac um acesta
a ajuns la 0,1% – 0,2% si doar între 10% – 20% dintre cei care amanetează obiecte, le mai
recuperează , ponderea f iind în continuă scădere . Amanet ul este o formă de finanțare pentru cei
care nu se califică pentru împrumut uri de la băncile comerciale (lipsă venit, lipsă garanții sau
figurează deja în Biroul de credit ca fiind rău platnice ).
 Case le de schimb valutar (OMFP nr.564/2015 – modif icat 664/2012 ) necesita autorizarea
Comisiei de autorizare a activității de schimb valutar, înainte de inceperea activit ății.

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

81
 Casele de ajutor reciproc sunt IFN-uri fără scop patrimonial, organizate în vederea
sprijinirii și întrajutorării financiare a membrilor asociați (salariați sau pensionari) .
 Fostele bănci de microcreditare
Activități permise IFN-urilor (activități principale) :

 acordare de credite , fără a se limita la credite de consum, credite ipotecare, credite
imobiliare, microcredite, finanțarea tranzacțiilor comerciale, operațiuni de factoring,
scontare, forfetare ;
 leasing financiar ;
 emitere de garanții, asumare de angajamente de garantare, asumare de angajamente de
finanțare ;
 acordare de credite cu primire de bunuri în gaj, respectiv amanetare prin case de amanet ;
 acordare de credite către membrii asociațiilor fără scop patrimonial organizate pe baza
liberului consimțământ al salariaților/pensionarilor, în vederea sprijinirii prin
împrumuturi financiare a membrilor lor de către aceste entități, organizate sub forma
juridică a caselor de ajutor reciproc ;
 alte forme de finanțare de natura creditului .
Activități permise IFN-urilor (activități auxiliare) :

 emitere a și administrare a de carduri de credit pentru clienți și activități legate de
procesarea tranzacțiilor cu acestea ;
 activități conexe și auxiliare legate de realizarea activităților de creditare sau de
funcționarea entității ;
 operațiuni în mandat și pot presta servicii de consultanță (dacă se circumscriu activităților
de creditare înscrise în obiectul de activitate);
 efectuare de operațiuni de schimb valutar aferente activităților permise .
Activități interzise IFN-urilor :

o atragerea de depozite ori de alte fonduri rambursabile de la public ;
o emiterea de obligațiuni (mai putin prin oferta publica in sensul legislatiei pietei de
capital) ;
o operațiuni cu bunuri mobile și imobile, cu excepția celor legate de activitatea de creditare
sau a celor necesare funcționării în condiții adecvate a entității ;
o acordarea de credite, condiționată de vânzarea sau de cumpărarea acțiunilor IFN sau
condiționat ă de acceptarea de către client a unor servicii care nu au legătură cu
operațiunea de creditare respectivă ;
o IFN-urile au obiect exclusiv de activitate => interzisă includerea în obiectul principal sau
secundar de activitate , a unei activități care nu este prevăzută între activitățile limitativ
permise de Legea 93 din 2009 .
Secretul profesional

Secretul profesional al IFN -urilor asigura confidențialitatea asupra tuturor informațiilor aflate
la dispoziție, care privesc persoana, patrimoniul, activitatea, relațiile personale sau de afaceri
ale clienților, contractele încheiate cu clienții sau serviciile prestate pentru aceștia . Condițiile
și situațiile în care se poate ridica secretul profesional în relația cu clientela au fost
reglementate într -o manieră similară instituțiilor de credit .

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

82

 Creditul bancar
Creditul bancar este – (1) orice angajament de plată a unei sume de bani în schimbul
dreptului la rambursarea sumei plătite, precum și la plata unei dobânzi sau a altor
cheltu ieli legate de această sumă sau
(11) orice prelungire a scadenței unei datorii și
(2) orice angajament de achiziționare
– a unui titlu care încorporează o creanță (scontarea/cumpărarea
prin gir a unui bilet la ordin prin plata anticipată către beneficiarul
acestuia a sumei înscrise de trăgător, diminuată cu rata scontului;
banca devine beneficiar al titlului și încareaz ă suma înscrisă la
scadență; banca poate cere garanții) sau
– a altui drept la plata unei sume de bani (factoring) .

Trăsături specifice operațiunii de credit are
 Sursa – depozitele încredințate spre fructificare (sursă specifică băncilor), împrumuturi
din contul curent la BNR (specific instuțiilor de credit) și împrumuturi de la alte instituții
financiare (sursă generică pentru toate instituțiile de credit și IFN)
 Pruden ță – (a) credibilitatea și onorabilitatea (financiară) ale clientului, condiții de
acordare a creditului;
(b) banca trebuie să respecte cerințe legale de prudență în funcționarea
sa.
 Contractualitate – consemnarea operațiunilor în documente contractuale
 Rambursabilitatea – obligația de a rambursa la scadență suma împrumutată + dobânzi
remuneratorii sau penalizatoare

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

83
 Destinație – creditul trebuie utilizat conform destinației din contract; este o condiție
rezolutorie
 Garantare – încrederea în angajamentul de rambursare se dovedește prin evaluarea
debitorului și se susține prin garanții ; valoarea minimă a garanțiilor trebuie să acopere
valoarea maximă a împrumutului (creanța principală + dobânzi) .
Diferențe față de alte tipuri d e creditare
~ Împrumutul de consumaț ie civil (art.2158 -2170 C.civ.) se diferențiază prin titlu ( acesta nu
este acordat cu titlu profesional sub autorizare), prin sursă (creditorul civil împrumut ând în
principiu banii proprii) si prin norme le de prudență p ur contractuale/negociabilitate . Acesta
este titlu executoriu dacă e consfințit cel puțin printr -un înscris sub semnătură privată cu dată
certă și dacă e stabilit termenul de restituire .
~ Creditul comercial – derivă din noțiunea generică de încredere în raporturile de afaceri,
putând lua diferite forme juridice
 vânzare de mărfuri cu obligația de plată a prețului amânată față de obligația de predare
 titluri de credit (cambie, bilet la ordin). Acestea pot fi s contate și , în acest caz ,
creditul este transformat într -unul bancar, banca subsituindu -se în calitatea de
creditor -beneficiar
 creditul obligatar – emisiunea de obligațiuni de către stat, o unitate administrativ
teritorială sau o societate . Creditorul subs crie valorile mobiliare emise, având dreptul
la un venit fix în principiu sub formă de dobândă și dreptul la restituirea valorii
nominale a titlurilor la maturitat ea acestora; titluri negociabile

~ Creditul în cont curent al asociaților – aceștia își finanțează societatea prin împrumuturi
sub formă de vărsăminte în numerar în contul acesteia ori prin neîncasarea unor drepturi
bănești cuvenite (dividende), acestea rămânând astfel temporar la dispoziția societății (se poate
percepe o dobândă).
Caracterel e juridice ale contractului de credit bancar
(1) Este un contract s inalagmatic, cu titlu oneros, comutativ, c onsensual . Forma scris ă a
contractului bancar este impusă doar ca o condiție ad probationem. Contractele bancare de
depozit sunt considerate totuș i contracte reale, fiind considerate încheiate doar în momentul
depunerii sumei ( art.1174, 2013 C.civ.)
(2) Este un t itlu executoriu , inclusiv contractele de garanție reală sau personală accesorii
contractelor de credit ( art.120 OUG nr.99/2006 )
(3) Este un contract încheiat cu consumatorii (art.1777 C.civ .), supus legilor speciale și, în
completare, Codului civil . O.U.G. nr.50/ 2010 privind contractele de credit pentru
consumatori este aplicabilă aproape tuturor tipurilor de credit .
(4) Este un contract d e adeziune (art.1175 ). Conținutul contractelor și al condițiil or generale
de afaceri ale băncii este pre -elaborat de către bancă, clientul are doar posibilitatea de a
accepta ori de a refuza ca atare conținutul clauzelor (există un minim grad de libertate de

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

84
negociere în privința obiectului principal al contractului – valoarea creditului, dobânda,
termene de grație, clauze suspensive) .
Art. 1202 C.civ. – clauze standard incluse, utilizate în mod general și repetat de bancă, fără
negociere ;
Art. 1203 C.civ. – clauze neuzuale : clauzele standard care prevăd în folosul băncii drepturi ce
exprimă puterea și u nilateralismul în contract ( limitarea răspunderii, dreptul de a denunța
unilateral contractul, de a suspenda executarea obligațiilor sau care prevăd în detrimentul
clientului decăderea din drepturi ori din beneficiul te rmenului, limitarea dreptului de a opune
excepții, restrângerea libertății de a contracta cu alte persoane, legea aplicabilă, clauze
compromisorii sau atributiv e de competență jurisdicțională). Acestea nu produc efecte decât
dacă sunt acceptate, în mod exp res, în scris, de cealaltă parte.
Structura juridică a operațiunii de creditare
=> contract de cont curent bancar (art.2184 C.civ. ). Titularul poate dispune în orice
moment de soldul creditor si are loc c ompensare reciprocă a soldurilor, dacă părțile nu au
convenit altfel ;
=> contract -cadru de servicii de plată (OUG nr.113/2009 ) – executarea operațiunilor de
plată succesive, debitări ale contului, împuternicirea băncii să tragă sume disponibile pentru
acoperirea unor plăți, inclusiv rate de credit ;
=> contract de credit
 ipotecar pentru investiții imobiliare (Legea nr.190/1999, aplicabilă întreprinderilor )
– destinația este dobândirea dreptului de proprietate asupra unui imobil, amenajarea,
consolidarea, extinderea acestuia ;
– garantat cel puțin cu imobilul care face obiectul investiției ;
– variația dobânzii trebuie să fie independentă de voința băncii, raportată la fluctuațiile
unor indici de referință verificabili, menționați în contract .

 imobiliar (nu oferă protecție normativă specială)
– destinatia este cumpărarea unei locuințe încă neconstruite / construire a unei case pe
teren contruibil.

 credite sub forma cardurilor de credit și a ”descoperirii în cont”
– acestea t rebuie rambursate pe baze lunare, în sume minime stabilite în contract .

 facilitate a de credit sau linia de credit (art.2193 C.civ.)
– asigură rulajele, trezoreria întreprinderilor. Finanțatorul se obligă să țină la dispoziția
clientului o sumă de bani pentru o anumita perioadă, iar banca nu poate denunța
unilateral contractul , decât pentru ”motive temeinice” ;
– creditul este utilizat prin trageri/tranșe succesive, iar rambursările reînnoiesc suma
disponibilă .

=> aderarea clientului la Condițiile Generale de Afaceri ale băncii (CGA)

Clientului îi este impus să adere la CGA, care rep rezintă o aplicare a clauzelor standard și o
contractualizare a unor uzanțe bancare . Expresie a poziției contractuale dominante a băncii,
documentul este redactat unilateral și discreționar de bancă, în virtutea caracterului repetat și

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

85
standardizat al oper ațiunilor (dacă î n cazul contractelor de credit – în funcție de imp ortanța
clientului pentru bancă – există cazuri în care unele clauze se negociază, CGA conțin clauze
standard utilizate în mod repetat de către bancă, acestea nefiind supuse negocierii ; contractul
de credit se completează cu prevederile CGA, însă în cazul unui conflict între clauze, vor
prevala clauzele negoc iate din contractele de credit – art. 1202 al.2 C.civ .).

Comunicarea CGA trebuia să se realizeze în așa fel încât clientul să primească o perioadă de
reflexie , care să îi acorde suficient timp , dar nu mai puțin de 15 zile înainte de momentul
încheierii contractului . Perioada de 15 zile se poate reduce cu acordul expres al clientului .
CGA trebuie sunt furnizate clientului pe supo rt hârtie sau pe alt suport durabil, într -un limbaj
ușor de înțeles, într -o formă clară, completă și precisă (în limba română, ori în altă limbă
stabilită de către părți) . Banca (prestatorul de sericii de plată în înțelesul OUG 113/2009 ) își
poate îndeplin i obligația de comunicare și imediat după încheierea contractului, în cazul în
care, la cererea clientului contractul cadru s -a încheiat printr -un mijloc de comunicare la
distanță ce nu a permis transmiterea documentului .

CGA trebuie să cuprindă cel puțin date cu privire la:
 datele de identificare a băncii
 forma și modul de exprimare al consimțământului, precum și retragerea acestuia
 modalitatea de comunicare (transmiterea notificărilor)
 rata dobânzii și a cursului de schimb / comisioane pentru diverse se rvicii
 termenul de executare pentru serviciul prestat, durata contractului
 răspunderea clientului și a băncii
 soluționarea eventualelor litigii
 in practică, există o secțiune consistentă privitoare la ”definiții și termeni”, în cadrul căreia se
fac trimite ri repetate la alte secțiuni din CGA, complicând lectura de ansamblu a documentului
 in practică, mecanisme de compensare fondate pe autorizarea/împuternicirea băncii să
compenseze o sumă datorată de client către ea cu orice sumă disponibilă dintr -un cont curent
al clientului. Se înlătură pentru bancă incovenientele executării silite a crea nțelor.
Clauze standard importante
 clauza privind condiția suspensivă pentru punerea la di spoziție a facilității de credit =
depunerea de către client a tuturor informațiilor solicitate și respectarea, la momentul fiecărei
trageri, a tuturor angajamentelor ( ex. n u s-a accesat un alt credit, nu s -au distribuit dividende,
nu s-a schimbat structura capitalului societatății )
 clauze rezolutorii (”declararea anticipată a scadenței”) . In situatia in care:
– a fost încălcat un angajament sau o decla rație a clientului
– nu a fost resp ectată o obligatie a clientului (nu do ar obligația de rambursare – ex. n u s-a
menținut cifra de afaceri din plan )
– imprumut atul își încetează activitatea; a transferat o parte substanțială a activelor; și-a
modificat actul constitutiv fără acordul sau notificarea băncii
– există hotărâri judecătorești, sechestru, executare silită în contra patrimoniului debitorului .
 clauze privind răspunderea băncii
 înlăturarea r ăspunder ii băncii în cazul pagubel or cauzate clientului prin
neîndeplinirea obligațiilor băncii din cauză de forță majoră, caz fortuit sau fapta unui
terț. Aceste cauze de nerăspundere au adesea un conținut specific cu exemplificări:

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

86
 forță majoră = orice eveniment extern, imprevizibil, abso lut invincibil și
inevitabil ( ex. naționalizare, expropriere, restricții valutare și de lichiditate ale
autorităților statului )
 caz fortuit = un eveniment care nu putea fi prevăzut sau împiedicat de cel care
este chemat să răspundă .
 raspunderea bancii in cazul modificarii CGA fara informarea prealabila a cleintului .
Modific ările CGA se pot face doar în urma unei infomări a clientului cu cel puțin două
luni înainte de data propusă pentru aplicarea modificărilor. În practică, banca poate
considera că extrasu l de cont pus la dispoziție lunar gratuit sau afișare a la sediile
băncii, reprezintă o comunicare suficientă .
Modificările survenite la rata dobânzii sau la cursul de schimb pot fi aplicate imediat
și fără nicio notificare în cazul în care:
a) un astfel de drept este convenit în contractul -cadru și modificările se bazează pe
rata dobânzii de referință sau pe cursul de schimb de referință , precum și atunci când
b) sunt mai avantajoase pentru clien ți.
 clauze privind d enunțarea unilaterală a contractului ( între profesioniști) . Se stabilește
adesea un mod de calcul al ”prețului libertății de denunțare” de către client . De obicei, ca
protecție a clientului, termenul de preaviz este de 30 de zile de la notificare, iar, în cazul
denunțării de către bancă, terme nul este de 2 luni. Se urmărește ca , pe de -o parte , clientul să
nu fie ținut nejustificat de o relație contractuală pe care nu o mai dorește, iar pe de altă parte,
în cazul în care banca nu mai dorește colaborarea, clientul să aibă timp suficient.
Termenul de 2 luni funcționează în situațiile în care banca alege să înceteze relația
contractuală din motive ce țin de “oportunitatea” colab orării ( ex. clientul nu a ordonat nici o
mișcare asupra contului pe o perioadă de timp stabilită ; rulajul prin contu l clientului în
ultimele 12 luni, respectiv soldul la sfârșitul anului sunt sub limita minimă stabilită ). Însă, în
cazul în care motivele băncii sunt bazate pe reaua -credință a clientu lui, ori pe culpa acestuia
(ex. clientul a cauzat prejudicii băncii, a furnizat informații false ori nu a menținut
angajamente de orice natură ), pentru care nu se reziliază contractul automat , banca își rezervă
dreptul de a închide conturile clientului anterior împlinirii termenului de 2 luni.
Clauzele abuzive
Conditii pentru ca clauza sa fie tratata drept abuziva:
(1) nu a fost negociată direct cu consumatorul
Legea 193/2000 prevede ca o clauza este abuziva daca este inserata in contract "f ără a da
posibilitate consumatorului să influențeze natura ei" (clauze standard preformu late, condiții
generale de afaceri , etc.), insa aceasta t raducere este vădit greșită ( art. 3 (2) Directivă ) – ”Se
consideră întotdeauna că o clauză nu s -a negociat individual atunci când a fost redactată în
prealabil, iar, din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a influența conținutul
clauzei , în special în cazul unui contract de adeziune ."
Nu contează daca o clauză ar fi fost negociată dacă din evaluare a globală a contractului se
evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist.

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

87
(2) creează în detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ între drepturile și
obligațiile părților
 economic – costurile puse în sarcina consumatorului au o incidență economică
semnificativă în raport cu valoarea operațiunii în cauză
 juridic – se poate materializa sub forma unei restrângeri a conținutului drepturilor
consumatorului sau a unor piedici în exercitarea acestora sau a punerii în sarcina sa a une i
obligații suplimentare (CJUE decizie preliminară din 16.01.2014 în cauza C -226/2013 –
Alvarez )
(3) nu priveste obiectul principal al contractului sau valoarea prețului raportat la bunuril e
sau serviciilor furnizate

Aprecierea caracterului abuziv nu se efectuează asupra clauze lor care descriu obiectul
principal al contractului sau cara cterul adecvat al prețului ( ex valoarea însăși a ratei dobânzii
pentru credit ), în măsura în care textul contractului este clar, inteligibil .

Spre exemplu, c lauza prin car e banca stabileste valoarea în moneda locală (ex. forinti
maghiari) a fiecareia dintre ratele lunare, pe baza cursului de schimb la vanzare al monedei
straine (ex. franci elvețieni) aplicat de banca in ziua anterioara scadentei, nu face parte din
noțiunea de ”obiect principal al contractului”, decât dacă se constată că această clauză
reprezintă o obligație esențială a contractului în accepțiunea părților (Hotărârea preliminară
CJUE în cauza C -26/13 Kasler vs OTP mai jos ”Kasler” ). Cursul de vanzare al banci i este
intodeauna mai dezavantajos decât cel de cumparare – clientii supuși acestei diferențe de rată
de schimb platesc o cu 4 -6% mai mult la rata lunară, decat dacă ar fi supuși plății la cursul de
cumpărare. Diferența nu reprezintă o remunerație a băncii în calitate de contrapartidă pentru
vreo prestație a clientului și astfel nu face parte din obiectul principal al contractului, putând fi
cenzurată ca abuzivă .
Art. 4 (2) Dir 93/13/CEE – aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește definirea
obiectului principal al contractului ”în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar
și inteligibil ”.
Inteligibilitatea clauzelor contractuale
Obligația prevederii de clauze contr actuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu
sunt necesare cunoștințe de specialitate este una generală în sarcina profesioniștilor; nu
reprezintă o condiție sine qua non a caracterului abuziv => c aracterul neinteligibil/neclar al
textului per mite instanțelor interpret area în favoarea consumatorului.
Calitatea de consumator = persoan ă fizică (sau grupuri ori asociații de persoane fizice)
care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție,
artizanale ori liberale . Persoana juridică este exclusă prin Directiva 93/13/CEE . Principiul
este ca persoana fizică este consumator, chiar dacă e titular al unei întreprinderi, cu
condiția să nu fi contractat creditul pentru nevoile întreprinderii sale .
Spre exemplu , un avocat contracteaza un credit personal, fără a se m enționa scopul creditului
și nelegat de activitatea profesiona lă, dar garanteaza cu ipotecă asupra imobilului ,
proprietatea cabinetului său de avocat. Calitatea garantului nu are nicio determinare asu pra
calității debitorului în contractul principal de credit, împrejurarea că imobilul aparține
cabinetului neavând nicio relevanță.

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

88
Regimul sanctionator al clauzelor abuzive
=> p rocedura de control administrativ (ANPC) . ANPC consemnează faptele si normele
încălcate prin într-un PV si sesizează tribunalul de la sediul profesionistului .
=> procedura de c ontrolul judiciar . Instanța , sesizată de ANPC :
~ consta tă nulitatea absolută a clauzei => c ontractul continuă după eliminarea clauzei , dacă
acest lucru este posibil si i nstanțele naționale pot înlocui clauza cu prevederi aplicabile în
dreptul național în funcție de natura contractului (ex. instanța modifică/reduce dobânda
inclusiv pentru trecut; îngheață de la un moment dat cursul de schimb al valutei în care s-a
luat creditul tras în monedă națională ).
~ obligă profesionistul să modifice (toate) contractele aflate în curs de executare, prin
eliminarea clauzelor constatate abuziv e => efecte erga omnes ale hotărârii judecătorești .
~ aplică sancțiunea amenzii ( ori, din contră, anulează PV primit de la ANPC )
=> consumatorul poate invoca nulitatea clauzei pe cale de acțiune sau pe cale de excepție
(inclusiv prin ”contestația la titlu”, direct în procedura executării silite)
Exemple de clauze abuzive
 modificare un ilaterală a contractului fără un motiv întemeiat precizat în contract;
 obligarea consumatorul ul la indeplinirea obligațiilor sale, chiar dacă profesionistul n u
și le-a îndeplinit pe ale lui ;
 restrâng erea dreptul ui consumatorului de a pretinde despăgubiri sau obligarea
consumatorul la desp ăgubiri disproporționat de mari;
 „Pe parcursul derularii creditului, nivelul dobanzii curente variabile se modifica in
functie de evolutia dobanzii variabile de referinta a BCR/dobanzii administrate, în
functie de costuril e resurselor bancii". Din felul in care este redactata clauza, nu se
poate deduce, in mod clar si inteligibil, care va fi evolutia in timp a partii variabile a
dobanzii pe care reclamantii trebuie sa o plateasca bancii, modul de redactare dand
posibilitate a bancii sa aprecieze, in mod unilateral, criteriile in functie de care va
stabili aceasta componenta a dobanzii, creandu -se astfel, un vadit dezechilibru intre
drepturile si obligatiile partilor, in defavoarea consumatorilor, rezultand totodata,
reaua -credinta a bancii la redactarea acestor clauze . De la OUG nr.50/2010 , formula și
elementele de calcul ale marjei variabile a dobânzii trebuie stabilite în cont ract.
 clauza atributiva de competență teritorială în favoarea instanțe i de la sediul
profesionistulu i.
Evoluția contenciosului privind creditele în valută
Principiul nominalismului monetar (art.1488 Cod civ .) = debitorul obligației de restituire va
fi eliberat prin plata sumei numerice prevăzute în convenție, indiferent de fluctuațiile monedei
convenite. Astfel, moneda ajunge să aibă, juridic, o valoare stabilă, chiar dacă, în plan
economic, valoarea de piață a monedei poate fi variabilă, în funcție de diferiți indici, de
regulă, cursul de schimb într -o altă monedă .

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

89
Nominalismul nu este incompatibil cu impreviziunea (clauze monetare de indexare vs
adaptarea contractului pe temeiul art.1271 Cod.civ .).

INTREPRINDERILE IN DIFICULTATE – INSOLVEN TA
Falimentul (tradițional ) presupune forme de discreditare și eliminare a comerciantului pentru eșecul
activității . Apare principiul egalității creditorilor urmăritori și al concursualității procedurii
falimentului (procedura este o executare silită esențialmente colectivă) si are un dublu obiectiv: plata
datoriilor către creditori și sancționarea debitorului . O anumită componentă ideologică
sancționatorie se păstrează și în legislația actuală, însă doar în caz de faliment (nu în perioada de
observați e, nu în reorganizare) . Art. 3 41 Legea nr.85/2014 prevede ca orice decăderi, limitări,
interdicții ori altele asemenea instituite prin norme legale sau prevederi contractuale pentru cazul
deschiderii procedurii de insolvență vor fi aplicabile doar de la da ta deschiderii falimentului.
Dispozițiile contrare se abrogă.
Incapacitatea de plată (insolvența propriu -zisă) consta in lipsa disponibilitatilor banesti si a alto r
active lichide . Noua viziune a daptează reglementarea procedurii concursuale la noile realități
economice, recunoscând că neplata datoriilor poate avea cauze obiective ce nu depind de debitor (ex.
blocaje financiare sectoriale, schimbarea condițiilor de pe piață, dependența de furnizori sau clienți
aflați în dificultate, accentuarea concurenței, avansul tehnologic ). Obiectivul procedurii rămâne
plata creanțelor, însă posibilitatea reorganizării judiciare a debitorului prevalează lichidării averii
acestuia pentru plata datoriilor . În prim ă instanță, se oferă posibilitatea debitorului, creditorilor și
administratorului de a propune un plan de redresare – planul de reorganizare.
Conducătorii debitorului răspund patrimonial pentru plata pasivului neacoperit, numai în anumite
cazuri (tendință de lărgire a spectrului de situații în car e se angajează răspunderea – ex. ”orice faptă
săvârșită cu intenție, care a contribuit la starea de insolvență” – Legea 85/2014 ). Răspunderea penală
apare numai pentru infracțiunile de gestiune frauduloasă și bancrută simplă sau frauduloasă ( art.143 –
144 Legea nr.85/2006 ).
Legea nr.64/1995 privind procedura reorganizării și lichidării judiciare (abrogată) marcheaza
renuțarea la noțiunea peiorativă, punitivă și infamantă de faliment -falit si orientarea clară spr e salvarea
debitorului .
Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței (acronim LPI) reglementează, sub presiunea
doctrinei, noțiunea de insolvență care reprezinta revenirea criticabilă la noțiunea de faliment si
reorientarea spre plata pasivului . Modificări le esențiale aduse de LPI: procedura simplificată; rol
crescut al creditorilor; responsabilități lărgite ale administratorului/lichidatorului judici ari; reducerea
termenelor.
Legea nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență (LPPII) modifică
scopul procedurii – acoperirea pasivului, cu acordarea șansei de redresare a activității debitorului ,
atunci când aceasta ar fi co nsiderată eficientă și efectivă. Introduce principiile procedurii insolventei,
include proceduri d e preinsolvență, insolvență (inclusiv cea transfrontalieră, a grupurilor de inter ese, a
grupurilor de societăți), introduce ”testul creditorului privat” , reintroduce decăderile din drepturi
profesionale (de a administra o companie) ca efect al angajării răspunderii pentru contribuția la
aducerea societății în stare de insolvență .

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

90
Întreprinderi în dificultate (conceptul modern ). După anul 2000, sistemele de drept europene înțeleg
complexitatea procedurii și efectele acesteia în mediul de afaceri, deplasând u-se dinspre noțiunea
restrânsă a incapacității de plată, înspre noțiunea generală economică de ”întreprindere aflată în
dificultate”, indiferent de situația fluxului de trezorerie (abilitatea de a face față plăților) al acesteia
si intervine p reocuparea de a salva întreprinderea , în vederea continuării activității acesteia, a
păstrării locurilor de muncă și a acoperir ii creanțelor asupra debitorulu i. Are loc renunțarea la
noțiunea de "incapacitate de plată " și înlocuirea acesteia cu noți unea generală și s uplă de
"intreprinder e în dificultate ".
Ideea pe care se axeaza nou viziune este aceea de a interveni în viața/situația întreprinderii cât mai
repede, încă de la apariția riscului incapacității de plată, prin proceduri preliminare prin care s -ar
evita ajungerea companiilor în situa ții iremediabil compromise . In Romania, doua proceduri
reglementate pentru evitarea colapsului financiar sunt:
 mandatul ad -hoc reprezinta desemnarea unui practician în insolvență de catre tribunal pentru
a realiza, în condiții de confidențialitate si suplețe, un acord amiabil între debitor și creditori,
în vederea depășirii dificult ăților de către întreprindere;
 concordatul preventiv este un contract încheiat între debitor și creditorii care dețin cel puți n
75% din valoarea creanțelor acceptate și necontestate prin care creditorii acceptă să sprijine
eforturile debitorului de depășire a dificultății , pe baza unui plan de redresare a întreprinderii
și de acoperire a creanțelor .

 Mijloace generale de iesire din dificultate

Premisă: dificultatea accesării creditării bancare sau comerciale , care este specifică stării
întreprinderilor în dificultate .

Ca stimulent, LPPII acordă rang prioritar la plată creditorilor care finanțează activitățile
curente ale entităților în insolvență (rangul superior al creanțelor rezultate din perioada de
observație și în perioada de reorganizare, în cursul normal al activității debitorului , cum ar fi :
continuarea activităților contractate și încheierea de noi contracte, efectuarea operațiunilor
de încasări și plăți aferente acestora, asigurarea finanțării capitalu lui de lucru în limite
curente – art.5 pct.2 LPPII ).

=> Majorări de capital / Reorganizări (divizarea societății; segmentarea activității pentru
eficientizare)
=> Fuzuni (absorbții) ale societății comerciale
=> Preluări (achiziții) ale acțiunilor societății sau ale unei părți din activele acesteia

 Proceduri preventive în vecinătatea insolvenței

LPPII prevede două proceduri speciale vizând evitarea insolvenței cu ajutorul unui practician
în insolvență și cu înțelegere din partea creditorilor . Procedurile în amonte de insovență dau o
șansă întreprinzătorilor de a nu ajunge în încetare de plăți , oferind u-le posibilitatea de a
convinge creditorii comerciali, statul și salariații să facă eforturi alături de manager pentru
salvarea întreprinderii ceea ce reflectă tendința de a da prioritate continu ității, salvării
afacerii prin restructurarea și repunerea acesteia pe piață .

(1) Concordatul preventiv (art. 16 -37 LPPII ) este un contract încheiat între întreprinzător și
creditorii săi, prin care se propune un plan de redresare a afacerii, iar creditorii acceptă să
sprijine ef orturile debitorului de a depăși dificultățile .

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

91
Oferta (proiectul) de concordat se pregătește (în termen de 30 de zile) de un conciliator
desemnat de judecătorul sindic. Proiectul indică mijloacele de re dresare, de obținere de
fonduri. T ermenul pentru plată a creantelor este de 24 luni de la data omologării prin hotărâre
judecatoreasca și poate fi prelungit cu 12 luni. I n primul an , este obligatorie plata a minim
20% din valoarea crean țelor stabilite prin concordat. Conciliatorul poate ce re suspendarea
provizorie a urmăririlor silite individuale, până la publicarea concordatului constatat de
judecător sau până la respingerea ofertei de concordat de către creditori.

Concordatul poate fi omologat de instanță dacă este aprobat de creditorii deținând 75% din
valoarea crean țelor acceptate și necontestate si daca crențele litigioase nu reprezinta mai mult
de 25% din creanțe. Consecința omologării este opozabilitatea concordatului față de toți
creditorii, inclusiv nesemnatari – aceștia nu pot ce re deschiderea procedurii insolvenței
debitorului pe perioada validității concordatului (24 de luni) .

În caz de încălcare gravă a obligațiilor asumate de debitor prin concordat, acesta poate fi
rezoluționat , iar, dacă devine imposibilă realizarea obiectiv elor concordatului, pe parcursul
acestuia, conciliatorul cere judecătorului constatarea nereușitei concordatului . Dacă , insa,
acesta se închide cu succes, creanțele creditorilor semnatari se consideră modificate potrivit
prevederilor contractului de concor dat (tranzacție colectivă) .

Înțelegerea cu creditorii (în ambele proceduri) poate presupune ș tergeri, ree șalonari sau
reduceri de datorii, încetarea unor contracte în curs, reduceri de personal , etc.

(2) Mandat ul ad-hoc presupune procedură prin care mandatarul (practician în insolvență) ,
desemnat confidențial de catre instanță , negociază , în termen de 90 de zile, în vederea
realizării unei înțelegeri cu unul sau mai mulți creditori , pentru a depăși starea de dificultate
financiară în care se află într eprinderea . Aceasta este o p rocedură co nfidențială pe toată durata
sa si, din aceasta cauza, se înscrie într -un ”registru special” .

Înțelegerea cu creditorii (în ambele proceduri) poate presupune ș tergeri, ree șalonari sau
reduceri de datorii, încetarea unor contracte în curs, reduceri de personal , etc.

Concordatul preventiv și mandatul ad -hoc prezintă următoarele avantaje față de procedura
insolvenței propriu -zise:
 nu presupun insolvența (din contră, sunt admisibile numai când întreprind erea nu se
află deja insolvență ) și nici stigmatul aferent acesteia
 se declanșează numai la cererea debitorului, fiind exprimarea exclusivă a voinței
acestuia
 sunt proceduri confidențiale sau cu un grad redus de publicitate
 sunt proceduri flexibile, prin caracter ul lor preponderent contractual
 debitorul nu pierde controlul afacerii sale, care se continuă pe perioada celor două
proceduri
 intreprinzătorul este ajutat de un practician în insolvență să negocieze și să se
restructureze
 rolul judecătorului -sindic este minim .

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

92
 Insolvența

Insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența
fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile (art.5, pct.29
Legea nr.85/2014 ) => eroare a legiuitorului – tratează insolvența ca stare a patrimoniului.

In realitate:

Insolvabilitatea este o stare a patrimoniului, caracterizată printr -un dezechilibru datorat
preponderenței pasivului asupra activului (valoarea elementelor de activ este vădit m ai mică
decât a elementelor de pasiv) . Un debitor insolvabil este un pericol în mediul de afaceri și se
află în dificultate, însă poate avea capacitate de plată, întrucât dispune, prin ipoteză, de active
lichide pentru a -și achita datoriile la scadenta.

Insolvența este o stare a trezoreriei debitorului, care nu dispune de fondurile bănești
necesare plății datoriilor exigibile . Un astfel de debitor poate fi solvabil , în sensul că dispune
de un activ patrimonial suficient ca valoare pentru a face față dator iilor, însă activele sale nu
sunt lichide (sunt dificil de transformat în bani) .

Elementele definitorii ale insolventei:

 insuficiența fondurilor bănești disponibile

Debitorul care dispune de lichidități suficiente, dar nu -și plătește datoriile, nu se af lă
în insolvență și nu poate face obiectul procedurii. In acest caz, creditorul neplătit va
urma calea executării silite individuale, de drept comun.

Instanța căreia i se solicită deschiderea procedurii este obligată să aprecieze motivele
neplății datoriilor exigibile, cel puțin verificând lichiditățile de care dispune debitorul
(extrase/rulaje de cont bancar, evidențe contabile curente privind contul de casierie,
efectele de comerț scadente care trebuie înca sate de debitor, etc.) . Nu este relevant
motivul că debitorul nu face față plăților datori tă ”blocajului financiar” ( ex. datorită
neîncasării creanțelor de la propriii săi debitori ) si nu este relevanta culpa debitorului
sau motivele externe ale insuficien ței fondurilor. Absența lichidităților est e o situație
factuală obiectivă.

Insolvența vădită : prezumția legală relativă că debitorul nu dispune de fonduri
bănești, dacă nu a achitat cel puțin o datorie în termen de 60 de zile de la scadența
acesteia. În acest caz, instanța nu mai verifică inexistența disponibilităților bănești,
care se prezumă, indiferent dacă debitorul a mai efectuat plăți către alți creditori în
intervalul de 60 de zile. Debitorul poate răsturna prezumția, dovedind că nu lipsa
fondurilor este motivul pentru care nu a plătit.

Insolvența iminentă : poate adresa o cerere de deschidere a procedurii, debitorul în
cazul căruia apariția stării de insolvență este iminentă, dovedind că fondurile bănești
de care dispune nu îi pot permite, în mod rațional, să -și plătească la sca dență datoriile
angajate.

 neplata datoriilor scadente

Datoriile scadente presupun creanțe certe, lichide și exigibile (1). Acest aspect s e
verifică de către instanța sesizată cu cererea de deschidere a procedurii .

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

93
Creanțele nu trebuie să fie c onstatate prin titlu executoriu ! Există riscul unor
cereri oportuniste ale creditorilor care doresc să evite o acțiune pe fond pentru
obținerea unui titlu executoriu, în condițiile în care certitudinea creanței lor este
discutabilă .

Creanțele, altele decât cele salariale, trebuie să însumeze cel puțin pragul de 40.000
lei sau valoarea a șase salarii medii brute pe economie/salariat (2), dacă insolvenț a
este pretinsă de salariații debitorului .

În primă instanță se oferă posibilitatea debitorului (dacă debitorul își exprimă intenția
de a încerca redresarea) și creditorilor de a propune un plan de reorganizare . Exista
situatii in care debitorul este deca zut din dreptul de a propune un plan de reorganizare!

 Procedura insolventei

Procedura insolventei consta intr -un ansamblul de norme prin care se urmărește obținerea
fondurilor bănești necesare plății datoriilor față de creditori, prin participarea concursuală
a tuturor creditorilor, diferențiați in funcție de natura și rangul creanței fie prin
reorganizarea debitorului, fie prin faliment . Scopul procedurii este acoperirea pasivului
debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a șansei de red resare a activității acestuia
(art.2 LPPII ).

 este o procedura esentialmente judiciara – controlul judiciar e conceput ca mijloc de
protecție a tuturor participanților ;
 este o procedura cu caracter personal , în funcție de debitorul căruia i se aplică ;
 este o procedura cu caracter colectiv (concursual) – participă toți creditorii îndreptățiți
(cu creante înregistrate) . Este aplicabil principiul tratamentului egal al creditorilor ,
care au aceleași drepturi de informare și participare la adoptarea deciziilor de către
organele care aplică procedura, după cum dețin drepturi de contestare .Desigur,
creditorii participă inegal la distribuirea sumelor rezultate din realizarea procedurii, în
funcție de natura creanței (garantată/chirografară) și de rangul de prioritat e. Prin
caracterul colectiv, se evită problemele cauzate de executările individuale, acordându –
se șanse egale tuturor creditorilor de a -și realiza (cel puțin în parte) drepturile de
creanță . In practica, este posibila procedura colectiva cu un singur credi tor!

Functiile procedurii de insolventa:

 de executare silită colectivă <= plata creditorilor
 de raspundere <= o bligarea la despăgubiri a managerilor necinstiți care a u cauzat
încetarea plăților în frauda drepturilor creditorilor
 de remediu <= redresarea debitorilor .

In dreptul român prevalează caracterul execuțional și interesele creditorilor , pe cand, dreptul
francez, chiar și cel britanic oferă orientări mai favorabile salvării întreprinderii în dificultate .
Modalitati de realizare:
=> reorganizarea judiciară – aplicabilă debitorilor persoană juridică, care își manifestă
expres intenția de reorganizar e, presupune propunerea, confirmarea și implementarea
întocmai a unui plan de reorganizare, având ca obiect restructurarea organizațională și/sau
financ iară a debitorului, inclusiv prin vânzarea anumitor active, în vederea continuării
activității debitorului pentru obținerea fondurilor necesare plății creditorilor ;

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

94
=> falimentul – incetarea activității prin lichid area integrală a averii debitorului si radierea
din registrul comerțului .
Variantele procedurii insolventei
A. Procedura generala – se aplică , de principiu , tuturor debitorilor persoane juridice si de la
deschiderea procedurii, începe o perioadă de observație , până la aprobarea planului de
reorganizare sau la începerea falimentului . Pe perioada de observație, debitorul poate să
continue desfășurarea activităților curente (executarea contractelor comerciale, e fectua re plăți
către creditorii recunoscuți și încasări de la clienți , finanțarea capitalului de lucru) care se
încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității firmei:
 fie sub supravegherea administratorului judiciar (dacă debitorului nu i s-a ridicat
dreptul de administrare și , respectiv , pe parcursul derulăr ii planului de reorganizare)
 fie sub conducerea administratorului judiciar (dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de
administrare)

Pentru operatiuni care exced activitatea curent ă, administratorul judiciar solicit ă acordul
Comitetului creditorilor .
B. Procedura simplificata – se aplică, cu titlu excepțional, următoarelor categorii de
debitori :

~ profesioniști persoane fizice supuse obligației de înregistrare în registrul comerțului, cu
excepția celor care exercită profesii liberale;
~ întreprinderi familiale, membrii întreprinderii familiale ;
~ debitori care fac par te din categoriile prevăzute la primul punct și îndeplinesc una dintre
următoarele condiții:
 nu dețin niciun bun în patrimoniul lor;
 actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite;
 administratorul nu poate fi găsit
 sediul social/profesional nu mai există sau nu corespunde adresei din registrul
comerțului;
~ persoane juridice dizolvate voluntar, judiciar sau de dre pt, anterior formulării cererii
introductiv e, chiar dacă lichidatorul judiciar nu a fost numit sau, deși numit, mențiunea
privitoare la numirea sa nu a fost înscrisă în registrul comerțului;
~ debitori care și -au declarat prin cererea introductivă intenția de intrare în faliment;
~ orice persoană care desfășoară activități specifice profesioniștilor, care nu a obținut
autorizarea cerută de lege pentru exploatarea unei întreprinderi și nu este înregistrată în
registrele speciale de publicitate; aplicarea prezentei legi față de aceste persoane nu ex clude
sancțiunile aplicabile pentru lipsa autorizării sau înregistrării respectivei persoane.

In procedura simplificata, se aplică direct procedura falimentului (eventual , după o perioadă
de observație de maximum 50 de zile) .

Debitorii cărora li se aplică procedura insolventei

Categorii de debitori supuși procedurii generale – art.3 din LPPII

~ profesioniștii astfel cum sunt definiți la art. 3 alin. (2) din Codul civil , cu excepția celor care
exercită profesii liberale, precum și a celor cu privire la care se prevăd dispoziții speciale în

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

95
ceea ce pr ivește regimul insolvenței lor – inclusiv instituțiile de cred it și societățile de
asigurări;
~ regiile autonome ;
~ grupurile de interes economic .

Categorii de debitori supuși procedurii simplificate

~ profesioniști persoane fizice supuse obligației de înregistrare în registrul comerțului, cu
excepția celor care exercită profesii liberale;
~ întreprinderi familiale, membrii întreprinderii familiale ;
~ debitori care fac par te din categoriile prevăzute la primul punct și îndeplinesc una dintre
următoarele condiții:
 nu dețin niciun bun în patrimoniul lor;
 actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite;
 administratorul nu poate fi găsit
 sediul social/profesional nu mai există sau nu corespunde adresei din registrul
comerțului;
~ persoane juridice dizolvate voluntar, judiciar sau de dre pt, anterior formulării cererii
introductive, chiar dacă li chidatorul judiciar nu a fost numit sau, deși numit, mențiunea
privitoare la numirea sa nu a fost înscrisă în registrul comerțului;
~ debitori care și -au declarat prin cererea introductivă intenția de intrare în faliment;
~ orice persoană care desfășoară activități specifice profesioniștilor, care nu a obținut
autorizarea cerută de lege pentru exploatarea unei întreprinderi și nu este înregistrată în
registrele speciale de publicitate; aplicarea prezentei legi față de aceste persoane nu exclude
sancțiunil e aplicabile pentru lipsa autorizării sau înregistrării respectivei persoane.

Debitorii excluși de la aplicarea procedurii

o unitățile și instituțiile de învățământ preuniversitar, universitar și entităților prevăzute la
art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea științifică și dezvoltarea
tehnologică, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 324/2003, cu
modificările și completările ulterioare – art.3 alin.3 din LPPII
o unitatile administrativ teritoriale – legislație specia lă OUG 46/2013
o particularii – legislati speciala Legea nr.151/2015 privind insolvența persoanelor fizice.
Participantii la procedura insolventei
I. Instanța
Instanta competenta sa initieze procedura insolventei, ca prima instanta, este tribunalul ,
după caz, prin secția de insolvență , dac ă a fost creat ă, sau prin completul specializat în
insolven ță, respectiv tribunalul specializat, iar instanta de apel este curtea de ape.
Atribuțiile se exercită printr -un judecător -sindic .
II. Practicianul în insolvență
=> a dministratorul judiciar
=> l ichidatorul judiciar
III. Creditorii
=> Adunarea creditorilor
=> Comitetul creditorilor

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

96
=> Rolul creditorului deținând peste 50% din valoarea creanțelor
IV. Debitorul
=> administratorul special
I. Instanta
Instanta competenta, ca prima instanta, este tribunalul / tribunalul specializat , dupa caz, prin
secția de insolvență , daca a fost creat ă, in a cărui circumscripție debitorul și -a avut sediul
social/profesional cel puțin 6 luni anterior datei sesizării instanței – art. 41 alin.1 din LPPII .
Toate procedurile sunt exercitate de catre judecătorul -sindic care este un m agistrat specializat
cu activitate exclusiva de control judecatoresc , având printre atribuțiile principale (exhaustiv
– art. 45 LPPII ):
 pronunțarea hotărârii de deschidere a procedurii ;
 judecarea contestației debitorului, respectiv a opoziției creditorilor la deschiderea
procedurii ;
 desemnarea provizorie și stabilirea remunerației admin istratorului /lichid atorului judiciar;
 confirmarea practicianului în insolven ță desemnat de Adunarea creditorilor;
 inlocuirea administratorului/lichidatorului judiciar, pentru motive temeinice (rar) ;
 judecarea acțiunilor în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor anterior
deschiderii procedurii ;
 confirmarea pla nului de reorganizare votat de A dunarea creditorilor ;
 judecarea contestațiilor persoanelor interesate, împotriva măsurilor luate de
administrator/lichidator, precum și impotriva rapoartelor întocmite de aceștia ;
 judecarea cererilor de angajare a răspunderii persoanelor cărora le -ar fi imputabilă starea
de insolvență .
Noi atribuții ale judecătorului -sindic:
 judecarea cererilor de ordonanță președințială pentru prevenirea executării silite a
debitorului anterior deschiderii procedurii – art. 66 (11);
 judecarea cererilor de ordonanță președințială pentru prevenirea înstrăinării de bunuri de
către debitor până la pronunțarea asupra deschiderii procedurii – art. 70 (5) ;
 comunicarea către debitor si catre organul fiscal competent, în termen de 48 de ore de la
înregistrare , a cererii creditoru lui de deschidere a procedurii – art. 72 (2) ;
 posibilitatea de a reconvoca Adunarea creditorilor, daca se constata ca votul a fost viciat
prin faptul neluării sau a luării în considerare a unei creanțe, validată prin hotărâre
definitivă ulterioară, și al cărei vot ar fi fost decisiv în adoptarea respectivei hotărâri .
Remediu judiciar !
 posibilitatea de a anula efectele hotararii adunarii creditorilor initial adoptate prin vot
viciat, daca, in urma reconvocarii, ce a de-a doua hotarare este diferita – art. 49 (3) –
regula votului real ;
 stabilirea onorariului practicianului în cazul desființării – pentru orice motive – a hotărârii
de deschidere a procedurii insolvenței – art. 57 (13) ;
 judecarea contestațiilor împotr iva măsurilor practicianului în insolvență privind stabilirea
existenței/cuantumului creanțelor născute după data deschiderii procedurii – art. 75 (3) ;

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

97
 posibilitatea amendării contestatorului pentru netrimiterea documentelor justificative si a
contestație i către debitor, creditorul contestat și practicianul în insolvență – art. 111 (4) ;
 posibilitatea decăderii din dreptul de a depune întâmpinare pentru situația în care
întâmpinarea nu a fost comunicată creditorului contestator, administratorului judiciar /
lichidatorului judiciar și debitorului (sancțiunea este prevăzută de art. 208 alin. (2)
NCPC ) – art. 111 (5) ;
 verificarea condițiilor și judecarea litigiilor în legătură cu sumele aflate în conturi escrow
– art. 75 (7) ;
 soluționarea cererii împotriva c reditorului – membru al comitetului creditorilor care a
votat în conflict de interese de obligare la acoperirea prejudiciului creat debitorului – art.
51 (5) ;
 soluționarea cererilor de reziliere pentru culpa contractuală a debitorului, născută ulterior
menținerii contractului – art. 123 (3) ;
 judecarea acțiunilor în despăgubiri în cazul denunțării contractelor de către practicianul în
insolvență – art. 123 (4) ;
 judecarea litigiilor privind situ ațiile de impreviziune – art. 1271 C.Civ.; art. 123 (5) ;
 judecarea cererii de trecere la faliment, oricând în timpul planului de reorganizare sau
chiar după îndeplinirea obligațiilor asumate în plan, din partea unui creditor deținând
crențe curente, certe, lichide și exigibile, mai vechi de 60 de zile și peste v aloarea prag.
Cererea poate fi respinsă doar pentru următoarele motive:
(i) creanța nu este datorată;
(ii) creanța este achitată sau
(iii) debitorul încheie o co nvenție de plată cu creditorul – art. 143 (3) ;
 judecarea acțiunii în răspunderea administra torului special pentru încălcarea limitelor
dreptului de administrare, cu nerespectarea dispozițiilor art. 87;
 judecarea cererii de valorificare a bunurilor, prin licitație conform NCPC, în ipotezele în
care
(i) nu a fost aprobat un regulament de vânzare sau
(ii) deși aprobat, acesta nu a condus la o valorificare într -un termen rezonabil – art. 156
(2).
Hotărârile date de judecatorul -sindic sunt definitive, executorii de drept și, în principiu, nu
pot fi sus pendate în recurs . Totuș i, în situațiile excepționale (art. 43 alin.5 din LPPII ), se
pot suspenda:
a) sentința de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitorului; – neprevăzut de LPI
b) sentința prin care se decide intrarea în procedura simplificată;
c) sentința prin care se decide intrarea în faliment;
d) sentința de soluționare a contestației la planul de distribuire a fondurilor obținute din
lichidare și din încasarea de creanțe;
e) sentința de soluționare a contestațiilor împotriva măsurilor administratorului judiciar /
lichidatorului judiciar;
f) încheierea prin care s -a confirmat practicianul în insolvență; – neprevăzut de L PI
g) încheierea prin care a fost înlocuit practicianul în insolve nță; – neprevăzut de LPI
h) sentința prin care s -au soluționat acțiunile în anulare prevăzute la art. 117 -122.- neprevăzut
de LPI.

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

98
Dispozițiile C.pr.civ. privind incompatibilitatea nu sunt aplicabile judecătorului -sindic care
pronunță succesiv hotărâri în același dosar, cu excepția situației rejudecării, după anularea
hotărârii în apel.
Toate cererile, contestațiile, acțiunile întemeiate pe dispozițiile prezentului capitol se judecă
potrivit prevederilor Codului de procedură civilă cu privire la judecata în primă instanță – art.
41 (4).
Termenul pentru depunerea întâmpinării este de m aximum 15 zile de la comunicare , iar
răspunsul la î ntâmpinare nu este obligatoriu. Judecătorul -sindic fixează, prin rezoluție, în
termen de maximum 5 zile de la data depunerii întâmpină rii, primul termen de judecată.
Termenul de judecată va fi de cel mult 30 de zile de la data rezoluției. Cereril or de deschidere
a procedurii de insolvență nu le sunt aplicabile dispozițiile art. 200 din Codul de procedură
civilă privind regulariz area cererii.
Caile de atac
Hotărârile judecătorului sindic sunt supuse numai apelului , iar instanta competenta este
curtea de apel . Termen ul de apel este de 7 zile de la data comunicării, iar acesta se judecă de
urgență, de complete specializate. In apel, citarea apelanților, a administratorului
judiciar/lichidatorului judiciar și a intimaților se face prin BPI – art. 43 (2) fraza a 2 -a LPPII .
Procedura este considerată îndeplinită dacă citația se publică cu 5 zile calendaristice înainte de
data stabilită pentru înfățișare . Actele necesare soluționării apelului se trimit în copie
certificată de grefierul tribunalului .
Apelul se judecă potrivit prevederi lor Codului de procedură civilă , dar exista si derogări:
– termenul pentru depunerea întâmpinării este de maximum 10 zile de la comunicarea cererii și
a motivelor de apel;
– răspunsul la î ntâmpinare nu este obligatoriu;
– judecătorul -sindic fixează, prin rezoluție, în termen de maximum 3 zile de la data depunerii
întâmpinării, primul termen de judecată care va fi de cel mult 30 de zile de la data rezoluției.
II. Practicianul in insolventa

Profesia de practician in insolventa este o profesie liberală reglementată prin OUG
nr.86/2006 (modificată) și Statutul profesiei .

Admiterea în profesie se face p e bază de examen (scutire pentru vechime de 10 ani în
profesiile de judecător, avocat, notar) , diplomă de licență in științe juridice sau economice si
experiență 3 ani în domeniile juridic sau economic . Stagiu l profesional este de 2 ani si este
urmat de definitivare .

Practicianul in insolventa este incompatibil cu calitatea de salariat
calitatea de notar public
calitatea de executor judecatoresc.

Practicianul in insolventa este compatibil cu calitatea de avocat
calitatea de expert contabil
calitatea de auditor financiar
calitatea de expert judiciar .

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

99
Forme le de exercitare a profesiei sunt c abinete le individuale, cabinete le asociate, societăți le
profesionale cu răspundere limitată (SPRL ), întreprinderi unipersonale cu răspundere limitată
sau drept c olaboratori ori angajați ai uneia dintre formele de exercitare a profesiei.

Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR)
 reglementează, controlează și supraveghează activitatea practicienilor în insolvență
 apără prestigiul și independența profesională ale membrilor săi
 asigur ă transparenț a și inform area asupra pieței procedurilor de insolvență (BPI) .
Art. 41 OUG 86/2006 prevede atribuțiile exclusive ale practicianului (delimitarea de
atribuțiile judiciare; evitarea conflictelor de competență cu judecătorul sindic și cu comitetul
creditorilor) .
Art. 41
(1) Atribuțiile legale ale practicianului în insolvență, precum și cele stabilite exclusiv în
sarcina sa de judecătoru lsindic în procedurile de insolvență nu pot fi exercitate prin
reprezentare.
(2) Cabinetele individuale, IPURL sau SPRL, indiferent de forma de organizare, pot fi
reprezentate numai de persoane care au calitatea de practician în insolvență compatibil.
(3) Practicianul în insolvență poate fi totuși asistat de avocat în exercițiul acestor atribuții și
poate da mandat de reprezentare, în condițiile legii, pentru încheierea sau exercitarea unor acte
juridice ori procesuale ce nu presupun exercițiul atribuțiil or exclusive ale practicianului în
insolvență.
(4) Sunt atribuții exclusive ale practicianului în insolvență:
a) notificarea creditorilor, întocmirea tabelelor de creanțe, formularea contestațiilor la
declarațiile de creanță;
b) convocarea și prezidarea adunărilor creditorilor, acționarilor sau asociaților ori ale
membrilor debitorului persoană juridică, dacă legea nu dă aceste atribuții în sarcina altor
persoane;
c) vânzarea bunurilor din averea debitorului, precum și orice proceduri aferente acestora;
d) elaborarea planului de reorganizare judiciară a debitorului, în condițiile și în termenele
prevăzute de Legea nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare;
e) supravegherea operațiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;
f) condu cerea, integrală sau în parte, a activității debitorului, atunci când legea sau
judecătorulsindic fixează această sarcină practicianului în insolvență;
g) încheierea de tranzacții, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunțarea la
garanții reale, în condițiile Legii nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare;
h) distribuirea sumelor rezultate din lichidare;
i) semnarea bilanțului de lichidare;
j) introducerea de acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna
creditorilor, precum și a transferurilor cu caracter patrimonial, a operațiunilor comerciale
încheiate de debitor și a constituirii de garanții acordate de acesta, susceptibile a prejudicia
drepturile creditorilor;
k) elaborarea și susținerea rapoartelor periodice în procedura insolvenței;
l) elaborarea de expertize privind activități cuprinse în procedurile de insolvență, la cererea
judecătorului -sindic sau a alt or organe judiciare, inclusiv de urmărire penală.
(5) În cazul societăților profesionale, răspunderea pentru neîndeplinirea prevederilor alin. (4)
revine administratorilor acestora și se sancționează potrivit prevederilor Statutului.

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

100
Măsurile administrato rului/lichidatorului se pot contesta de orice persoană interesată în
termen de 7 zile de la publicarea în BPI a extrasului raportului ce conține măsura , asigurand o
mai mare protectie a intereselor creditorilor. Debitorul poate contesta masurile doar prin
administrator special. Judecătorul sindic NU poate desființa măsura, din oficiu !
Judecătorul -sindic poate
– dispune înlocuirea administratorului pentru motive temeinice (la cererea
creditorilor/din oficiu) – art. 57 (4)
– încuviința înlocuirea pentru motive bine justificate (la cererea practicianului insusi) –
art. 57 (5)
– lua act de renunțarea administratorului judiciar la desemnarea sa definitivă – art.57
(14)
Modul de desemnare a practicianului in insolventa
Judecătorul sindic desemnează motivat, în mod provizoriu , un administrator judiciar /
lichidator prin sentința de deschidere a procedurii, dintre practicieni i care au depus oferte la
dosar. Pentru motive temeinice ( ex. nu respecta termenele stabilite de judecator, de lege;
pentru continutul inadecvat al raportelor ), judecatorul sindic poate dispune inlocuirea
practicianului.
Ulterior, Adunarea creditorilor sau creditorul detinand mai mult de 50% din valoarea
creantelor va confirma practicianul ales de catre judecator, caz in care ii poate stabili o alt a
remuneratie, sau va infirma acest practician si ii va inlocui cu altul . Hotărârea creditorilor
este supusă contestației în te rmen de 5 zile de la data publicării acesteia în Buletinul
procedurilor de insolvență . Administratorul/lichidatorul ales de catre Adunarea creditorilor /
creditorul detinand mai mult de 50% din valoarea creantelor trebuie confirmat de catre
judecatorul sindic, in camera de consiliu.
A. Administratorul judiciar – exercit ă atribuțiile prevăzute de lege sau stabilite de catre
instanța de judecată, în procedura insolvenței, în perioada de observație și pe durata procedurii
de reorganizare.
Principalele atribuții:
 examinarea situației economice și a activității debitorului, urmată de întocmirea unui
raport amanuntit privind cauzele și împrejurările care au condus la insolvență, cu
menționarea eventualelor indicii sau elemente preliminare privind persoanele carora le -ar
fi imputabilă această situație și cu propuneri privind modul de continuare a procedurii ( ex.
posibi lități efective de reorganizare )
 lunar – depunerea catre sindic a unui raport privind activitatea sa și măsurile luate
 conduce rea activitatii debitorului sau numai supravegherea administrar ii afacerii in
perioada reorganizarii (depinde dacă i s -a ridicat d ebitorului dreptul de administrare)
 verificarea creanțelor și întocmirea tabelelor (preliminar; definitiv ; suplimentar;
consolidat ; rectificat) de creanțe
 propunerea unui plan de reorganizare
 incasarea creanțelor debitorului asupra terților (inclusiv acțiu ni în pretenții); încheierea de
tranzacții

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

101
 introducerea de acțiuni în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor anterior
deschiderii procedurii ; formularea cererilor de angajare a raspunderii persoanelor carora
le este imputabil a aparitia starii de insolventa pentru acoperirea unei parti din pasiv
 denunțarea unor contracte aflate în curs de executare
 prezidarea Adunările creditorilor
 sesizarea sindicul cu privire la orice problemă
Noi atribuții ale administratorului judiciar:
 înscrierea obligatorie pe ordinea de zi a primei ședințe a adunării creditorilor
desemnarea/confirmareaa dministratorului judiciar definitiv – art. 57 (1) ;
 posibilitatea pentru practician de a ataca hotărârea adunării creditorilor, pentru motive de
nelegali tate – art. 48 (7) ;
 inventarierea – în termen de 60 de zile de la de la data deschiderii, termen care poate fi
prelungit de judecătorul sindic, pentru motive temeinice – art. 101 (1) ;
 posibilitatea de valorificare, oricând pe parcursul procedurii, inclus iv în perioada de
observație, a bunurilor libere de sarcini, pentru acoperirea cheltuielilor de procedură, prin
decizia practicianului, dacă nu a fost încă desemnat comitetul creditorilor – art. 39 (6) ;
 obiecțiunile la raportul de evaluare care se depun î n termen de 5 zile de la publicarea în
BPI a extrasului raportului și se soluțione ază în termen de 15 zile de la înregistrare;
 posibilitatea invocării prescripției, la momentul verificării creanțelor, fără a mai intra în
analiza fondului cererilor de admite re a creanțelor – art. 106 (2) ;
 posibilitatea invocării compensației, atât în privința creanțelor reciproce, anterioare
deschiderii procedurii, cât și a celor ulterioaulterioare deschiderii – art. 90 (1) și (2) ;
 verificarea creanțelor, mai putin a celor s tabilite prin hotărâri judecătorești executorii sau
hotărâri arbitrale executorii, precum și a creanțelor bugetare rezultând dintr -un titlu
executoriu necontestat. Sunt creanțe anterioare și creanțele bugetare constatate printr -un
raport de inspecție fiscală întocmit ulterior deschiderii procedurii, care are ca obiect
activitatea anterioară a debitorului – art. 105 (1) și art. 102 (1) ;
 posibilitatea de a solicita judecătorului sindic pronunța rea unei hotărâr i, în ipoteza în care
două ședințe ale adunării creditorilor nu au putut conduce la luarea unei decizii, din lipsă
de cvorum – art. 45 (1) lit. o) ;
 posibilitatea angajării unor persoane de speci alitate (avocați, experți contabili, evaluatori
sau alți specialiști), cu acordul comiettului creditorilor, în ipoteza în care remunerațiile
acestora se suportă din averea debitorului, sau cu respectarea standardelor de cost ale
UNPIR, în ipoteza în care a ceste remunerații se suportă din fondul de lichidare – art. 61 ;
 publicarea anunțului privind rapoartele de evaluare și posibilitatea studierii și a obiectării
acestora – art. 155 ;
 angaj area de specialiș ti, cu ofertele tehnice și financiare cele mai bune, în domenii
obligatorii impuse de lege (arhivare, obligații de mediu, audit), în cazul respingerii în
două ședințe a comietului creditorilor a propunerii motivate a practicianului – art. 62 (6) ;
 solicitarea adresată judecătorului sindic ca valorificarea bunu rilor să se facă potrivit
regulilor NCPC dacă, deși a fost aprobat un regulament de vânzare, acesta nu a condus la
valorificare într -un termen rezonabil – art. 154 (2) ;
B. Lichidatorul judiciar – Exercită atribuțiile stabilite de lege sau de instanța de judecată, în
cadrul procedurii de faliment, atât în procedura generală, cât și în procedura simplificată .

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

102
Principalele atribuții:
 examinarea situației economice și a activității debitorului, urmată de întocmirea unui
raport amanuntit privind cauzele ș i împrejurările care au condus la insolvență, cu
menționarea eventualelor indicii sau elemente preliminare privind persoanele carora le -ar
fi imputabilă această situație și cu propuneri privind modul de continuare a procedurii in
cadrul procedurii simplificate (ex. posibilități efective de reorganizare )
 conduce rea activitatii debitorului aflat în faliment , în procedura simplificată
 conducerea activitatii debitorului, in procedura generală, după hotărîrea judecătorului
sindic de intrare în faliment
 efectuarea lichidarii averii debitorului (inventar, conservare, valorificare active, primire
plăți, etc.)
III. Creditorii
Toti creditorii cunoscuti , carora le -a fost admisa cererea de inregistrare a creantei au dreptul
de a participa si vota în Adunarea creditorilor , de a fi desemna ți membri în Comitetului
creditorilor , de a participa la distribuțiile de fonduri rezultate , de a fi informat ori notificat cu
privire la desfășurarea procedurii și de a contesta măsurile sau hotărârile adoptate de
participanți i la procedură .
Orice creditor anterior deschiderii procedurii , notificat conform NCPC de către
administratorul desemnat cu privire la deschiderea procedurii insolvenței, este obligat să
depună cerere de admitere a creanței în termenul prevăzut în notifica re, care nu poate fi mare
de 45 de zile de la deschiderea procedurii , sub sancțiunea decăderii din calitatea de creditor
îndreptățit (în practică, termenul limită este fixat prin hotărâ rea de deschidere a procedurii).
Cu excepția salariaților debitorului și a creditorului la cerer ea căruia s -a deschis procedura.
Creditorul care nu și -a înregistrat creanța , nu doar că nu este îndreptățit să participe la
procedur a insolvenței, ci pierde chiar și dreptul de a -și realiza creanț a împotriva debitorului
sau a aso ciaților cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare , ulterior închiderii
procedurii .
In situatia creditorilor care nu au fost notificați, dar se prezuma de catre instanțe că au
cunoscut dechiderea procedurii întrucât aceasta este menționată la ORC și notificarea
administratorului ju diciar a fost publicată în BPI, acestia sunt repusi in termen si iau cauza din
stadiul în care aceasta se afl ă. Argumentele țin de c alitatea de profesionist a creditorului și de
efectul publicității BPI – orice profesionist cu o creanță neplătită peste 30 de zile de la scadență
trebuie să aibă minimum de diligență pentru începerea demersurilor de recuperare a creanței,
de verificare a solvabilit ății debitoarei și a masurii în care aceasta înțelege s ă-și onoreze
obliga țiile fa ță de to ți partenerii comerciali . Creditorii au practic obigația să urmareasc ă
încasarea crean țelor pe care le de țin. În consecință, o astfel de diligentă se realizează cu
ușurință cel puțin prin accesarea Buletinului Procedurilor de Insolvent a, care are ca rol
principal ținerea unei eviden țe complete a tuturor comercian ților care au ajuns în incapacitate
de plat ă și împotriva c ărora s -a deschis procedura insolven ței.
Creanțele născute după data deschiderii procedurii (în perioada de observație , în procedura
reorganizării judiciare sau în timpul procedurii de faliment) vor fi plătite conform
documentelor din care rezultă, nefiind necesară o cerere de înscriere . Aceste creanțe curente

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

103
dobândesc rang de preferință prioritar față de toate creanțele chirografare anterioare
deschiderii procedurii și se plătesc doar pe baza facturilor furnizorilor acceptate de
administratorul judiciar !
Adunarea creditorilor
Este organul deliberator al tuturor creditorilor îndrepățiți să participe la procedură . Este
irelevanta natura (garantata/chirografara) sau rangul creantei pentru participarea la AC. In
principiu, nu se voteaza pe categorii , cu exceptia votului asupra planului de reorganizare .
AC este convocată de catre administratorul judiciar sau de C omitetul creditorilor sau de
creditorii deținând 30% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot, iar convocarea se
realizează prin publicare în BPI cu cel puțin 5 zile anterior ținerii ședinței și trebuie să
cuprindă ordinea de zi .
Cvorum legal întrunit prin prezența creditorilor deținând peste 30% din valoarea crean țelor.
Creditorii pot vota la distanță, fie prin mandatar cu procură specială sau autentică, fie prin
scrisoare semnată de creditor, fie prin corespondență electronică cu semnătură electronică
extinsă.
Hotărârile Adunării creditorilor se adoptă cu majoritate simplă a creanțelor reprezentate în
adunare . Practic , 15% plus (cel putin) din valoarea creantelor cu drept de vot este de natura s a
asigure adoptarea hotararilor. Hotararile pot fi anulate de judecătorul sindic pentru
nelegalitate – cererea de anulare se depune i n termen de 5 zile de la adoptarea hotărârii , se
judecă în cameră de consiliu si poate fi inaintata doar de catre creditorii care au votat
impotriva, cei c are au absentat la luarea hotararii sau de catre practicianul in insolventa ( cu
excepția celei privind desemnarea sa – art.48 ( 7)).
Competențe le principale ale Adunarii c reditorilor :
 alege, revocă și controlează C omitetul creditorilor ;
 discută măsurile luate de administrator/lichidator ;
 votează planul de reorganizare (pe categorii de creditori) ;
 decide formularea actiunii în angajarea raspunderii celor ca rora le-ar fi imputabilă apariția
stării de insolvenț ă.
Comitetul creditorilor
Este un organ facultativ , văzut ca un ”executiv” al creditorilor . Dacă , din cauza numărului
mic de creditori , judecătorul -sindic sau A dunarea creditorilor nu consid eră necesară
constituirea unui C omitet al creditorilor , atribuțiil e acestuia v or fi exercita te de A dunarea
creditorilor .
Inițial , se desemneaza de catre judecătorul sindic, după întocmirea tabelului preliminar de
creanțe . În cadrul primei ședințe a A dunării creditorilor, ace asta va putea alege un comitet
dintre primii 20 de creditori cu drept de vot în ordinea valorii creanțelor. Astfel se va putea
înlocui , eventual, comitetul desemnat anterior de judecătorul -sindic . Judecătorul va trebui să
confirme comitetul, pri n încheiere. CC este compus din 3-5 creditori dintre cei cu creanțele
garantate, bugetare și chirografare cele mai mari .

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

104
Deliberările Comitetului au loc în prezența administratorului/lichidatorului , iar d eciziile și
măsurile Comitetului pot fi contestate în termen de 5 zile de la publicarea PV al ședinței
comitetului în BPI, de către orice creditor .
Atribuții le Comitetului creditorilor :
 face recomandări Adunării creditorilor cu privire la continuarea activității debitorului și la
planurile de reorganizare propuse; propune numirea unui anumit practician în insolvență și
îi nego ciază remunerația ;
 aprobă rapoartele trimestriale ale administratorului special sau judiciar privind situația
financiară a debitorului ;
 aprobă cererile debitorului de autorizare a actelor și operațiunilor care depășesc limitele
obișnuite ale comerțului deb itorului, pe acesta dorește să le realizeze în timpul perioadei de
observație ;
 poate propune încetarea reorganizării debitorului și intrarea în faliment ;
 poate solicita ridicarea dreptului de administrare al debitorului ;
 contestă măsurile luate și rapoarte le prezentate de administratorul/lichidatorul judiciar ;
 formulează acțiuni în anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, făcute de debitor în
dauna creditorilor în perioada suspectă (cu până la 3 ani anterior deschiderii procedurii
insolvenței) .
Regimul conflictului de interese
Pericolul conflictului de interese rezulta din faptul ca, in Comitet, votul este egal, fiecare
membru avand dreptul la un vot, fara a fi relevanta valoarea creantei. Daca interesele
categoriilor de creditori converg (ceea ce se intampla rar), Comitetul poate asigura gestiunea
intereselor tuturor creditorilor. In caz contrar, exista o competit ie intre membrii minoritari ai
Comitetului, si creditorul majoritar in Adunarea creditorilor .
În caz ul unui conflict de interese al unui membru al C omitetului, determinat de interesul
propriu, acesta se va abține de la vot . Nerespectarea interdicției atrage sancțiunea anulării
deciziei Comitetului creditorilor , dacă fără votul său nu s -ar fi întrunit majoritatea cerută.
Anularea deciziei nu exclude răspunderea creditorului demonstrat a se fi aflat în conflict de
interese, pentru prejudiciile create averii debitorului printr -o asemenea faptă. Anularea deciziei
si raspunderea civila a creditorului determina cel mai sever reg im al conflictului de interese .
Dacă mem brul C omitetului votează repetat , fiind în conflict de interese sau când lipsește
nejustificat, va fi înlocuit, în mod provizoriu , de catre judecatorul sindic , urmand sa fie
confirmat sau înlocuit de A dunarea creditorilor .
IV. Debitorul . Administratorul special
Ca efect al deschiderii procedurii, d ispozițiile Legii societăților privind convocarea și ținerea
adunării generale, dar și cele ce reglementează atribuțiile organelor de administrare și
conducere ale so cietății, își încetează aplicabilitatea . Aceste organe sunt desesizate pe durata
procedurii. Adunarea asociaților /actionarilor se convoacă numai de către administratorul
judiciar desemnat .

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

105
Administratorul special este reprezentantul intereselor asociaților debitorului persoană
juridică, î n procedura insolven ței. Este unicul reprezentant al a sociaților , participând la
procedură pe seama acestora. Desemnat de adunarea asociaților/acționarilor persoanei juridice
supuse procedurii, în termen de 10 de zile de la notificarea deschiderii procedurii, convocată
special de administratorul/lichidatorul judiciar . Dacă desemnarea nu are loc în termenul legal,
asociații/acționarii sunt decăzuți din drepturile recunoscute de procedură , care sunt exercitate
prin administrator special (în special, debitorul persoană juridică pierde dreptul de a contesta
măsurile luate de adminis tratorul/lichidatorul judiciar deoarece legea prevede ca acest drept se
poate exercita numai prin administrator special) = ridicarea drept ului de administrare a
societatii . In acest caz, debitorul va fi reprezentat de un curator special desemnat de către
judecătorul -sindic dintre membrii organel or de conducere statutare ale sale.
Administratorilor statutari ai societății debitoare le încetează mandatul de la data ridicării
dreptului de administrare sau de la data desemnării administratorului special .
În cadrul reorganizarii , administratorul special conduce activitatea debitorului, dacă acestuia
nu i s -a ridicat dreptul de administrare. Potrivit dispozițiilor art. 103 (2) din Legea nr.
85/2006 , pe parcursul reorganizării, societatea debitoare va fi condus ă de administratorul
special, sub supravegherea administratorului judiciar. Atunci când nu i -a fost ridicat dreptul de
administrare, administratorul special are dreptul de a conduce activitatea societății și de a o
reprezenta în raporturile cu terții , având, astfel, calitate procesuală în promovarea ac țiunilor
în numele societății .
Atribuții semnificative ale administratorului special :
 exprimă intenția debitorului de a propune un plan de reorganizare ; propune planul de
reorganizare ;
 administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, după
confirmarea planului ;
 reprez intă debitorul la judecarea acțiunilor în anularea transferurilor din perioada suspectă ;
 formulează contestații în numele debitorului .

Raspunderea administratorului special
LPPII reglementează p entru prima dată angajarea răspunderii administratorului special –
art. 84 ( 2). Răspunderea poate fi angajată dacă administratorul special nu respectă prevederile
art. 87 din LPPII .

Art. 87
(1) in perioada de observatie, debitorul va putea sa continue desfasurarea activitatilor curente
si poate efectua plati catre creditorii cunoscuti, care se incadreaza in conditiile obisnuite de
exercitare a activitatii curente, dupa cum urmeaza:
a) sub supravegherea administratorului judiciar, daca debitorul a facut o cerere de
reorganizare, in sensul art. 67 alin. (1) lit. g), si nu i -a fost ridicat dreptul de administrare;
b) sub conducerea administratorului judiciar, daca debitorului i s -a ridicat dreptul de
administrare
(2) Actele, operatiunile si platile care dep asesc conditiile prevazute la alin. (1) vor putea fi
autorizate in exercitarea atributiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va
convoca o sedinta a comitetului creditorilor in vederea supunerii spre aprobare a cererii

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

106
administratorului s pecial, in termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia. in cazul in
care o anumita operatiune care excedeaza activitatii curente este recomandata de catre
administratorul judiciar, iar propunerea este aprobata de catre comitetul creditorilor, ace asta va
fi indeplinita obligatoriu de administratorul special. in cazul in care activitatea este condusa de
catre administratorul judiciar, operatiunea va fi efectuata de catre acesta cu aprobarea
comitetului creditorilor, fara a fi necesara cererea admini stratorului special
(3) in cazul propunerilor de instrainare a bunurilor din averea debitorului grevate de cauze de
preferinta, creditorul titular are urmatoarele drepturi:
a) dreptul de a beneficia de o protectie corespunzatoare a creantei sale, potrivit prevederilor
art. 78;
b) dreptul de a beneficia de distribuiri de sume in conditiile art. 159 alin. (1) pct. 3 si art. 161
pct. 1, in conditiile in care nu poate beneficia de o protectie corespunzatoare a creantei,
beneficiind de o cauza de preferinta, con form prevederilor art. 78
(4) Finantarile acordate debitorului in perioada de observatie in vederea desfasurarii
activitatilor curente, cu aprobarea adunarii creditorilor, beneficiaza de prioritate la restituire,
potrivit prevederilor art. 159 alin. (1) pc t. 2 sau, dupa caz, potrivit prevederilor art. 161 pct. 2.
Aceste finantari se vor garanta, in principal, prin afectarea unor bunuri sau drepturi care nu
formeaza obiectul unor cauze de preferinta, iar in subsidiar, daca nu exista astfel de bunuri sau
drepturi disponibile, cu acordul creditorilor beneficiari ai respectivelor cauze de preferinta. in
ipoteza in care acordul acestor creditori nu va fi obtinut, prioritatea la restituire a acestor
creante, prevazuta de art. 159 alin. (1) pct. 2, va diminua regim ul de indestulare al creditorilor
beneficiari ai cauzelor de preferinta, proportional, prin raportare la intreaga valoare a bunurilor
sau drepturilor care formeaza obiectul acestor cauze de preferinta. in cazul inexistentei sau al
insuficientei bunurilor c are sa fie grevate de cauze de preferinta in favoarea creditorilor ce
acorda finantare in perioada de observatie in vederea desfasurarii activitatilor curente, pentru
partea negarantata a creantei, acestia vor beneficia de prioritate potrivit prevederilor art. 161
pct. 2.

Judecătorul -sindic nu se poate autoinvesti cu solu ționarea unei astfel de cereri.
Legitimare procesuală activă au administratorul judiciar , Adunarea creditorilor , președintel e
Comitetului creditorilor sau unui creditor desemnat de aces ta, ori creditorul care deține cel
putin 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală .
Deschiderea procedurii insolventei
=> la cererea debitorului
i. Cererea de deschidere a insolventei reprezinta o obligatie a debitorului , daca acesta
se afla in stare de insolventa vadita – in termen de 30 de zile de la aparitia acesteia.
Daca termenul de introducere a cererii de deschidere a insolventei este depasit cu 6
luni, se poate atrage raspunderea penala a debitorului pentru infractiunea de bancruta
simpla .
Insolvența vădită : prezumția legală relativă că debitorul nu dispune de fonduri
bănești, dacă nu a achitat cel puțin o datorie în termen de 60 de zile de la scadența
acesteia. În acest caz, instanța nu mai verifică inexistența disponibilităților băneș ti,
care se prezumă, indiferent dacă debitorul a mai efectuat plăți către alți creditori în
intervalul de 60 de zile. Debitorul poate răsturna prezumția, dovedind că nu lipsa
fondurilor este motivul pentru care nu a plătit.

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

107
Dupa Legea 177/2010 se observa o diferen ță în ceea ce priveste condi țiile prezum ției
de insolven ță, care opereaz ă după 30 de zile de la scadență î n cazul cererii formulate
de debitor, însă după numai 60 de zile de la scadență, în cazul ce rerii creditorilor. Prin
urmare, debitori trebuie sa fie mai diligen ți, creditori mai r ăbdători.

ii. Cererea de deschidere a insolventei r eprezintă o simplă facultate a debitorului ,
dacă debitorul apreciază că se află în insolvență iminentă .
Insolvența iminentă : poate adresa o cerere de deschidere a procedurii, debitorul în
cazul căruia apariția stării de insolvență este iminentă, dovedind că fondurile bănești
de care dispune nu îi pot permite, în mod rațional, să -și plătească la sca dență datoriile
angajate.

Dupa introducerea cererii de catre debitor, se va face a precierea suverană din partea
instanței a situației debitorului , iar i ntroducerea prematură, cu rea -credință, a cererii de
incepere a procedurii insolventei atrage răspunderea civilă a debitorului .

Cererea se introduce valabil de către administrația debitorului în baza puterilor legale
de reprezentare ( art.142 LS ) – fara a fi necesara hotararea AGA , insa, dacă se solicită
intrarea în procedură simplificată , este necesară hotărârea adunării generale a
asociaților/acționarilor în aceste sens – art. 66 (5) fraza finală LPPII .

Cererea se însoțește de documentele prevăzute la art. 67 (1) LPPI I (neexhaustiv):
a) bilanțul + contul de profit și pierderi pe anul anterior, precum și ultima balanță
lunară
b) lista completă a bunurilor debitorului
c) lista creditorilor (nume și adresă)
d) lista cu plățile și transferurile patrimoniale efectuate în cele 120 de zile anterioare
e) lista asociaților/acționarilor societății debitoare
f) declarația prin care debitorul își arată intenț ia de a fi supus procedurii simplificate
(direct faliment) sau din contră, procedurii generale prin reorganizare
g) descrierea sumară a modalităților avute în vedere pentru reorganizare
h) declarația pe proprie răspundere că nu a mai fost supus procedurii de reo rganizare
în cei 5 ani anteriori formulării cererii iar administratorii, directorii sau/și asociații
nu au fost condamnați definitiv anterior pentru săvârșirea anumitor infracțiuni
i) declarație prin care debitorul arată că este membru al unui grup de societă ți, cu
precizarea acestora
j) dovada codului unic de înregistrare
k) dovada notificării organului fiscal competent .

Dacă debitorul nu dispune, la momentul înregistrării cererii, de vreun ul dintre aceste
documente, va trebui să le depună cel mai târziu până la t ermenul de judecată stabilit
de judecătorul -sindic , iar, dacă, totusi, nu o va face în acest termen:
~ cererea ii va fi respisa pe temeiul nedepunerii documentelor mentionate la punctele
a-g, k, l, m;
~ va fi decazut din dreptul de a propune un plan de reo rganizare pentru nedepunerea
documentelor de la punctele h, i, j.

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

108
Cererea debitorului se judec ă de urgență în termen de 10 zile, in camera de consiliu ,
fără citarea părților – procedură necontencioasă . Cererea formulată de debitor nu este
supusă regulilor prevăzute de art. 200 NCPC privind regularizarea.
– Judecătorul -sindic va stabili termenul de judecată în camera de consiliu , in termen de
10 zile de la depunere, chiar dacă cererea nu îndeplinește toate cerințele legale și nu
sunt depuse toate documentele . Dacă la data depunerii cererii debitorului se găsesc
înregistrate pe rol cereri ale creditorilor, se v a proceda la soluțio narea cererii
debitor ului în procedură necontencioasă si conexarea cererilor creditorilor. Daca
cererea este admisa , cererile introduse anterior de catre creditori. Daca cererea
debitorul se respinge, acestea sunt solutionate separat. Astfel, se evita concurenta intre
debitor si creditori cu privire la desemnarea practicianului in insolventa provizoriu,
ambele categori i de participanti avand dreptul de a propune un practician provizoriu
prin chiar cererea de deschidere .
– Judecătorul sindic deschide procedura (generală sau simplificată), prin încheiere si
numeste un administrator judiciar. Judecatorul dispune administratorului judiciar pe
care îl desemnează să notifice , conform C.pr.civ. , deschiderea procedurii tuturor
creditorilor cunoscuți și ORC . Notificarea cuprinde termenul l imită pentru
înregistrarea cererii de admitere a creanțelor asupra averii d ebitorului, care va fi de
maximum 45 de zile de la deschiderea procedurii ; locul , data și ora primei ședințe a
Adunării creditorilor .
=> la cererea creditorului
Creditorul îndreptățit sa depuna cerere de incepere a procedurii insolventei este cel
care deține singur sau împreună cu alții o creanță certă, lichidă și exigibilă
scadentă de peste 60 de zile , în valoare de cel putin 40.000 lei /valoarea a 6 salarii
medii pe economie, daca salariatii sunt cei care formuleaza cererea. Nu este
necesar a deținer ea unui titlu executoriu !
Cererea trebuie sa conțină cuantumul și temeiul creanței, existența eventualelor
garanții reale sau măsuri asiguratorii asupra debitorului , intenția de a participa la
reorganizare și modalitatea principială în care înțelege ca reorganizarea să se producă.
– Instanța comunică cererea către debitor si ANAF , în 48 de ore de la primirea ei . În
termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să
recunoască existența stării de insolvență . Debitorul are p osibilitate de a formula o
simplă întâmpinare prin care să susțină că nu se află în insolvență sau poate cere
instanței să îl oblige pe creditorul inițiator, sub sancțiunea respingerii cereri i, la
depunerea unei cauțiuni (cel mult 10% din valoarea creanței) – acesta e ste principalul
mijloc defensiv disuasiv al debitorului aflat înaintea unei cereri șicanatorii
neîntemeiate, cauțiunea urmand sa fie restituită creditorilor, dacă cererea lor v a fi
admisă.
Incidentele deschiderii proceduri i – opozitia creditorilor
Orice creditor poate face opoziție la deschiderea procedurii in termen ul de decădere de 10 zile
de la primirea notificării privind deschiderea procedurii . Sedin ța de judecat ă se convoac ă în
termen de 5 zile de la înregistrarea opozi ției.

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

109
In caz de admitere a opozitiei , judecătorul își revocă încheierea de deschidere a procedurii .
Incidentele deschiderii proceduri i – contestatia debitorulu i
Debitorul poate face contestație , daca el considera ca nu s-ar afla în insolvență, în termen de
10 zile. Debitorul poate , insa, să se și limiteze la a formula simple apărări . In cazul admiterii
contestației, judecatorul dispune respingerea cererii de deschidere . Respingerea contestației
conduce la deschi derea procedurii, prin sentință .
Dacă se achită creanța creditorului care a so licitat deschiderea procedurii până la închiderea
dezbaterilor, cererea va fi respinsă ca rămasă fără obiect.
Dacă debitorul nu contestă deschiderea procedurii , instanța deschide procedura, prin sentință,
iar, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii , debitorul este obligat să depună actele
prevăzute de art. 67 (1) din LPPII .
Efectele deschiderii procedurii insolventei
(1) Ridicarea dreptului debit orului de a -și administra patrimoniul
Dacă debitorul nu și -a decla rat intenția de a se reorganiza, a dministrarea se efectuează de către
practicianul în insolvență desemnat , iar a ctele de dispoziție și administrare efectuate de debi tor
sunt nule, cu exc epția celor autorizate de judecatorul sindic deoarece in reorganizar e, dreptul
de administrare se mentine , insă acesta poate fi ridicat de catre judecătorul sindic din oficiu,
la cererea Comitetului creditorilor sau a administratorului judiciar .
Creditorii au posibilitatea de a cere intrarea in faliment, încă din perioada de observație, dacă
nu se plătesc creanțele curente certe, lichide și exigibile, care depășesc valoarea prag de
40.000 lei, recunoscute de către administratorul judici ar. În faliment, dreptul debitorului de a –
si administra afacerea se ridică de drept .
(2) Suspendarea de drept a tuturor acțiunil or judici are, extrajudiciare sau măsuril or de
executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului
Aceasta este o m ăsură de protecție a creditorilor . Prin aceasta suspendare s e suspendă și cursul
prescripției privind aceste acțiuni .
Nu se suspend ă:
 acțiunile declanșate de debitor ca reclamant în rea lizarea unor drepturi ale sale
 acțiunile p ersonale împotriva debitorului ( ex. actiunea în evacuarea debitorului din
spațiul comercial ocupat fără t itlu)
 actiunile pentru existenta/cuantumul crean țelor asupra debitorului n ăscute după data
deschiderii procedurii, pentru care creditorii fac o simpl ă cerere de plat ă pe baza facturii,
ce va fi analizat ă de catre administratorul judiciar – crean țele astfel admise sunt înscrise
într-un tabel de crean țe suplimentar .
Creditorul care are garanții reale (ex.”cu cauză de preferință” ) poate solicita ridicarea
suspendării cu privire la creanța sa și valorificarea imediată a bunului , în cadrul procedurii ,
dacă bunul grevat acoperă integral valoarea creanței garantate . Cererea se poate respinge dacă
admin instratorul propune măsuri care să ofere protecție corespunzătoare creanței garantate ( ex.
efectuarea de plăți periodice; constituirea unei garanții suplimentare ). Sumele provenite din

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

110
vanzare vor fi platite creditorilor titulari ai cauzei de preferinta asupra bunurilor adjudecate in
termen de 30 de zile, chiar si in perioada de observatie .
Sumele de bani existente în contul debitorului la data deschiderii procedurii și asupra cărora
este constituită o ipotecă mobiliară, precum și garanțiile în numerar ( cash collateral ) vor fi
distribuite la simpla cerere a creditorului titular a l ipotecii, de către administratorul
/lichidatorul judiciar . Sumele de bani care fac obiectul cauzelor de preferință vor putea fi
folosite de către administratorul judiciar cu acordul creditorului titular al garanției pentru
asigurarea resurselor în vederea continuării activității curente a debitorului în perioada de
observație. În cazul refuzului acestui acord, judecătorul -sindic poate autoriza folosirea acestor
sume de bani, cu acordarea în beneficiul creditorului titu lar al garanție i a protecției
corespunzătoare.
Creditorului cu cauza de preferinta i se inscrie in tabel o creanta egala cu valoarea reala a
bunului obiect al garantiei, la momentul procedurii (raport evaluator ANEVAR) . Pentru
diferenta pana la valoarea nominala a creantei, creditorul cu cauza de preferinta va a vea o
creanta chirografara => exista doar iluzia unei garantii reale!
(3) Suspendarea curgerii dobânzilor, majorărilor și penalităților accesorii creanțelor
născu te anterior deschiderii procedurii
Aceasta suspendare NU se aplică creanțelor garantate !!
(4) Interdicția înstrăinării acțiunilor sau părților sociale de către acțio narii sau asociații
debitorului
Sindicul dispune, prin hotărârea de deschidere a insolventei , indisponibilizarea titlurilor în
registrele în care sunt evidențiate . Instrainarile facute ulterior indisponibilizarii, fara acordul
judecatorului sindic, sunt lovite de nulitate!
Actiunile societatii in insolventa s e retrag de la tranzacț ionare pe piețele reglementate de
valori mobiliare (pe baza comunicării către CNVM a hotărârii de deschidere a procedurii) .
(5) Desemnarea provizorie a administratorului judiciar și fixarea unor termene pentru
îndeplinirea obligațiilor aflate în sarcina ac estuia (ex. întoc mire raport, verificare creanțe )
(6) Publicitate a și comunicare a intrarii in insolventa
Hotărârea de deschidere a procedurii se publica la registrul comerțului, în BPI și într -un ziar
de largă circulație . Deschiderea procedurii se mentioneaza si în registrele de publicitate
imobiliar ă și mobiliar ă si se comunica instanțelor judecătorești în a căror jurisdicție se află
sediul debitorului si băncilor la care debitorul are deschise conturi , cu dispoziți a de a nu opera
în conturi fără un ordin al administratorului judiciar sau lichidatorului (sub sancțiunea
răspunderii civile și a amenzii judiciare ).
(7) Punerea în discuție a eficacității juridice a unor contracte, în numele maximizării
averii debitorului
Se deschide automat p osibilitatea denunțării unor contracte în curs de executare pentru
maximiza averea debitorului. Furnizor ii de servicii (electricitate, gaze naturale, apă, telefonie)
nu au dreptul, în perioada de observație și în perioada de reorganizare, să schimbe, să re fuze

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

111
ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu , în cazul în care debitorul acesta are calitatea de
consumator captiv – nu poate alege furnizorul, indiferent din ce considerente (efect economic
de protecție a continuității activității întreprinderii) .
(8) Oligarea debitorului de a pune la dispoziție documentele și informații privind
afacerea sa
Art. 67
(1) Cererea debitorului trebuie sa fie insotita de urmatoarele acte:
a) ultima situatie financiara anuala, certificata de catre administrator si cenzor/auditor, balanta
de verificare pentru luna precedenta datei inregistrarii cererii de deschidere a procedurii;
b) lista completa a tuturor bunurilor debitorului, incluzand toate conturile si bancile prin care
debitorul isi ruleaza fondurile; pentru b unurile grevate se vor mentiona datele din registrele de
publicitate;
c) lista numelor si a adreselor creditorilor, oricum ar fi creantele acestora: certe sau sub
conditie, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, aratan du-
se suma, cauza si drepturile de preferinta;
d) lista cuprinzand platile si transferurile patrimoniale efectuate de debitor in cele 6 luni
anterioare inregistrarii cererii introductive;
e) contul de profit si pierdere pe anul anterior depunerii cererii;
f) lista membrilor grupului de interes economic sau, dupa caz, a asociatilor cu raspundere
nelimitata, pentru societatile in nume colectiv si cele in comandita;
g) o declaratie prin care debitorul isi arata intentia de intrare in procedura simplificata sau de
reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea activitatii ori prin lichidarea, in tot sau in
parte, a averii, in vederea stingerii datoriilor sale;
h) o descriere sumara a modalitatilor pe care le are in vedere pentru reorganizarea activitatii;
i) o declaratie pe propria raspundere, autentificata la notar ori certificata de un avocat, sau un
certificat de la registrul societatilor agricole ori, dupa caz, oficiul registrului comertului sau
alte registre in a carui raza teritoriala se afla sediul p rofesional/sediul social, din care sa rezulte
daca a mai fost supus procedurii de reorganizare judiciara prevazute de prezenta lege intr -un
interval de 5 ani anterior formularii cererii introductive;
j) o declaratie pe propria raspundere, autentificata de notar ori certificata de avocat, din care sa
rezulte ca el sau administratorii, directorii si/sau actionarii/asociatii/asociatii comanditari care
detin controlul debitorului nu au fost condamnati definitiv pentru savarsirea unei infractiuni
intentionate co ntra patrimoniului, de coruptie si de serviciu, de fals, precum si pentru
infractiunile prevazute de Legea nr. 22/1969, cu modificarile ulterioare, Legea nr. 31/1990,
republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea nr. 82/1991, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare, Legea nr. 21/1996, republicata, cu modificarile si
completarile ulterioare, Legea nr. 78/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea nr.
656/2002, republicata, cu modificarile ulterioare, Legea nr. 57 1/2003, cu modificarile si
completarile ulterioare, Legea nr. 241/2005, cu modificarile ulterioare, si infractiunile
prevazute de prezenta lege in ultimii 5 ani anterior deschiderii procedurii;
k) un certificat de admitere la tranzactionare pe o piata regl ementata a valorilor mobiliare sau
a altor instrumente financiare emise;
l) o declaratie prin care debitorul arata daca este membru al unui grup de societati, cu
precizarea acestora;
m) dovada codului unic de inregistrare;
n) dovada notificarii organului f iscal competent.

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

112
Efectul nescris al deschiderii proceduriieste dobândirea controlului extern (de către
creditori / concurență) asupra activității debitorului .
Regimul actelor juridice anterioare
 Anularea actelor frauduloase (art. 117 LPPII )
Actele frauduloase sunt cele incheiate de debitor în dauna creditorilor î n perioada suspectă –
cei (până la) 2 ani anteriori deschiderii procedurii , in scopul de a leza drepturile sau
interesele acestora, de obicei prin diminuarea activului urmăribil de că tre creditori (cauza
ilicită) .
Toate actele astfel încheiate sunt anulabi le în urma controlului judiciar.
 Anularea actelor privind constituirea sau transmiterea unor drepturi patrimoniale
(art. 117 (2) LPPII )
Acte le vizate sunt cele efectuate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii (similara
actiunii pauliene)
 acte de transfer cu titlu gratuit , cu excep ția sponsorizăril or în scop umanitar
 operațiuni comerciale în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită efectua te
în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii (acte comutative dezechilibrate – ex.
vânzarea unui activ la o valoare semnificativ sub prețul de piață )
 acte în care toate părțil e implicate au avut intenția de a sustrage bunuri de la urmărirea de
către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile
actele încheiate cu persoane aflate într -o relație juridică specială cu debitorul (afiliati) :
– asociați/acționari deținând cel puțin 20% din capital sau drepturile de vot
– orice entitate care este apreciată că deține o p oziție dominantă asupra debitorului sau
activității sale

sau a cte efectuate în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii (discriminare intre
creditori, avantaj inechitabil in favoarea unora) :
 transfer ul de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare, dacă
suma pe care creditorul ar putea să o obțină în caz ul faliment ului debitorului este mai
mică decât valoarea actului de transfer
 constituirea ori perfectarea unei garanții real e, pentru o creanță care era chirografară
 plățile anticipate ale datoriilor, dacă scadența lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară

Aceste acte nu sunt atacabile dacă se dovedește că au fost încheiate cu bună -credință, în
executarea unui acord cu creditorii, ca urmare a unor negocieri extrajudiciare pentru
restructurarea datoriilor debitorului, sub rezerva ca acordul să fi fost de natură a
conduce, în mod rezonabil, la redresarea financiară a debitorului și să nu aibă ca scop
prejudicierea sa u disc riminarea unor creditori !!
Art. 117
(1) Administratorul judiciar/Lichidatorul judiciar poate introduce la judecatorul -sindic actiuni
pentru anularea actelor sau operatiunilor frauduloase ale debitorului in dauna drepturilor
creditorilor, in cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii
(2) Urmatoarele acte sau operatiuni ale debitorului vor putea fi anulate, pentru restituirea
bunurilor transferate sau a valorii altor prestatii executate:

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

113
a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate in cei 2 ani anteri ori deschiderii procedurii; sunt
exceptate sponsorizarile in scop umanitar;
b) operatiuni in care prestatia debitorului depaseste vadit pe cea primita, efectuate in cele 6
luni anterioare deschiderii procedurii;
c) acte incheiate in cei 2 ani anteriori des chiderii procedurii, cu intentia tuturor partilor
implicate in acestea de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in
orice alt fel drepturile;
d) acte de transfer de proprietate catre un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau
in folosul acestuia, efectuate in cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii, daca suma pe care
creditorul ar putea sa o obtina in caz de faliment al debitorului este mai mica decat valoarea
actului de transfer;
e) constituirea unui drept de preferinta pentru o creanta care era chirografara, in cele 6 luni
anterioare deschiderii procedurii;
f) platile anticipate ale datoriilor, efectuate in cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii,
daca scadenta lor fusese stabilita pentru o data ulte rioara deschiderii procedurii;
g) actele de transfer sau asumarea de obligatii efectuate de debitor intr -o perioada de 2 ani
anteriori datei deschiderii procedurii, cu intentia de a ascunde/intarzia starea de insolventa ori
de a frauda un creditor
(3) Prevederile alin. (2) lit. d) -f) nu sunt aplicabile actelor incheiate, cu buna -credinta, in
executarea unui acord cu creditorii, incheiat ca urmare a unor negocieri extrajudiciare pentru
restructurarea datoriilor debitorului, sub rezerva ca acordul sa fi fost de natura a conduce, in
mod rezonabil, la redresarea financiara a debitorului si sa nu aiba ca scop prejudicierea si/sau
discriminarea unor creditori. Prevederile de mai sus se aplica si actelor juridice incheiate in
cadrul procedurilor prevazute la titlul I
(4) Urmatoarele acte sau operatiuni, incheiate in cei 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii
cu persoanele aflate in raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, sa fie anulate si
prestatiile recuperate:
a) cu un asociat comanditat sau cu un asociat detinand cel putin 20% din capitalul societatii
ori, dupa caz, din drepturile de vot in adunarea generala a asociatilor, in situatia in care
debitorul este acea societate in comandita, respectiv o societate agricola, in nume colectiv sau
cu raspundere limitata;
b) cu un membru sau administrator, atunci cand debitorul este un grup de interes economic;
c) cu un actionar detinand cel putin 20% din actiunile debitorului ori, dupa caz, din drepturile
de vot in adunarea generala a actionarilor, in situatia in care debitorul este respectiva societate
pe actiuni;
d) cu un administrator, director sau un membru al organelor de supraveghere a debitorului,
societate cooperativa, societate pe actiuni cu raspundere limitata sau, dupa caz, societate
agricola ;
e) cu orice alta persoana fizica ori juridica, detinand o pozitie de control asupra debitorului sau
a activitatii sale;
f) cu un coproprietar sau proprietar devalmas asupra unui bun comun;
g) cu sotul, rudele sau afinii pana la gradul al patrulea inclusiv, ai persoanelor fizice enumerate
la lit. a) -f).
Actiunea in anulare
Termenul de decădere din dreptul de a introduce acțiunea este de un an de la data expirării
termenului stabilit pentru întocmirea raportului pr ivind cauzele care au condus la starea de

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

114
insolvență (45 de zile de la desemnarea administratorului judiciar) , dar nu mai târziu de 1 6
luni de la data deschiderii procedurii. Exista multe discutii privitoare la naura complexa a
acestui termen – considerat ”termen de prescripție extinctivă cu caracter special” fiind u-i
aplicabile regulile privind suspendarea, întreruperea și repunerea în termen prevăzute în
dreptul comun . Art. 85 ( 4) LPI vizează și situațiile în care debitorul a întârziat intenționat
deschid erea procedurii insolvenței pentru a face să expire termenul de decădere în vederea
introducerii acțiunii .
Acțiunea în anulare se poate introduce de către administrator sau lichidator ori de către
comitetul creditorilor sau de creditorul care deține mai mu lt de 50% din valoarea creanțelor
înscr ise la masa credală .
Posibilitatea cererii de anulare a acestor acte se bazeaza pe prezumția relativa de fraudă în
dauna creditorilor , pe care o instituie legea si care poate fi răsturnată de către debitor =>
este răsturnată sarcina probei, debitorul trebuind să arate că actul nu a dăunat terților
creditori concurenți . Prezumția de fraudă nu se extinde și asupra terțului dobânditor și
subdobânditor .
Pentru admiterea acțiunii, nu trebuie să se dovedească partici parea frauduloasă a terțului
contractant , mai puțin în cazul expres prevăzut la art. 117 ( 2) lit.c) – ”intenția tuturor părților
de a sustrage…”
Nu se p oate anula un transfer cu caracter patrimonial, făcut în cursul desfășurării
normale a activității curente a debitorului ( ex. debitorul transferă proprietatea asupra
unor bunuri pe care le vinde de obicei ) !!
Efectul anulării actelor încheiate în perioada suspectă
Principiu l pe care se bazeaza anularea actelor incheiate in perioada suspecta este foarte relativ
– restituirea prestațiilor înspre averea debitorului .
– Dacă bunul nu mai există, terțul restituie valoarea acestuia de la data transferului efectuat de
către debitor , stabilită prin expertiză .
– Terțul va avea în cadrul procedurii o creanță de aceeași valoare, cu condiția ca terțul să fi
acceptat transferul cu bună -credință , fără intenția de a dăuna creditori lor debitorului
Subdobânditorul nu poate fi obligat la restituire, decât cu condiția cumulativă de a nu fi
plătit valoarea corespunzătoare a bunului și de a fi cuno scut sau trebui t să cunoască faptul
că transferul inițial este susceptibil de a fi anulat . Subdobânditorul soț, rudă sau afin până la
gradul IV este prezum at relativ că a cunoscut împrejurarea .
Soarta contractelor in curs de executare
Contractele în derulare se consideră menținute la data deschiderii procedurii . Orice clauze
contractuale de desființare a contractelor în derulare pentru motivul deschiderii procedurii sunt
nule.
Principiul maximizării averii debitorului (art.123 LPPII ) guvernează activitatea
administratorului și a lichidatorului judiciar , chiar cu prețul înfrângerii forț ei obligatorii a
contractelor!

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

115
Administratorul/lichidatorul are dreptul de opțiune privind soarta contractelor aflate în cu rs
de executare. Practicianul în insolvență are, în mod activ și pasiv, libertatea de apreciere a
menținerii sau denunțării contractelor , în funcție de consecințele economice ale acestora
asupra patrimoniului debitorului , cu conditia ca contractele să nu fie substanțial executate la
momentul exprimării opțiunii de către practician (cele substantial executate vor fi lasate sa -si
urmeze cursul firesc).
Contractele se denunță după cum urmează :
 din inițiativa administratorului/lichidatorului, pe data notificării deciziei de den unțare
către cocontractant
 din inițiativa partenerului contractual, care îi solicită administratorulu i să denunțe
contractul în curs, d acă administratorul nu răspunde în termen de 30 de zile de la primirea
notificării trimise de partenerul contractual prin care i se cere să opteze pentru
menținere/denunțare . Partener ul contractual nu poate denunța el însuși contractul !
Judecătorul sindic poate anula măsura denunțării la solicitarea părții interesate, numai dacă
aceasta este nelegală sau vădit abuzivă ( ex.co ntractul a fost substanțial executat ).
In caz de denunțare a contractului , contractantul poate introduce o acțiune pentru despăgubiri
împotriva debitorului => nu trebuie sa se inscrie la masa credala, avand o creanta de rang
prioritar (nascuta dupa deschiderea procedurii).
Pe de altă parte, pentru contractele cu executare succesivă menținute , administratorul judiciar
nu este obligat să facă plăți aferente perio adei anterioare deschiderii procedurii; pentru
acestea , creditorul poate face c erere de admitere a creanței la masa credala (excepție de la
regulile plății) !!
Modificarea unor contracte speciale
 contractele de credit pot fi modific ate în perioada de obser vație , astfel încât să se asigure
echivalența viitoarelor prestații ; totuși, modificarea nu este unilaterală, ci cu acordul
cocontractantului ;
 contractele de locațiune în care debitorul este proprietar pot fi denunțate numai dacă
chiria este inferioară cel ei practicate pe piață; dacă debitorul este chiriaș, trebuie respectat
preavizul ;
 contractele individuale de muncă pot fi denunțate cu preaviz de numai 15 zile lucrătoare și
fără parcurgerea procedurii de concediere colectivă .
Reorganizarea judiciara
Reorganizarea judiciara este procedura în vederea achitării datoriilor persoanei juridice , prin:
 restructurarea și continuarea activității debitorului
 lichidarea unor bunuri din averea debitorului sau chiar a tuturor activelor
 restructurarea și continuar ea activității, precum și lichidarea unor bunuri ale
debitorului .

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

116
Aceasta presupune întocmirea, aprobarea, implementarea și respectarea unui plan de
reorganizare , care trebuie să se refere cel puțin la următoarele aspecte:
 perspectivele de redresare în rap ort cu posibilitățile și specificul activității debitorului
 programul de plată a creanțelor, cu referire la tratamentul creanțelor defavorizate
 comparația valorilor estimative a încasării creanțelor în cadrul planului și respectiv în caz
de lichidare
 păstrarea dreptului de administrare a debitorului, integral sau parțial
 finanțarea activității; emiterea de titluri de valoare; conversia datoriilor debitorului în
acțiuni; lichidarea unor active; fuziunea sau preluarea debitorului
 constituirea, modificarea sau stingerea gar anțiilor; reeșalonarea plăților
 modificarea actului constitutiv al debitorului .
Propunerea planului de reorganizare
Pot propune un plan de reorganizare : => debitorul (nu va putea propune un plan de
reorganizare dacă nu și -a declarat în timp intenția de
reorganizare; dacă într -un interval de 5 ani anterior
cererii de deschidere a procedurii a mai fost subiect al
procedurii insolvenței; dacă a fost condamnat definitiv
pentru o serie de infracțiuni – art. 132 ( 4) din LPPII )
=> administratorul judiciar
=> creditorii care detin cel puțin 20% din valoarea
creanțelor . Prin derogare de la dreptul comun al
societăților, planul propus de creditori poate prevedea
modificarea actului constitutiv , fără acordul statutar al
asociaților/acționarilor debitorului .
Planul trebuie depus în termen de 30 de zile de la afișarea tabelului definitiv de creanțe
(termen de decădere din dreptul de a propune plan ).
~ Tabelul de finitiv de creanțe cuprinde toate creanțele asupra averii debitorului anterioare
datei deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar și împotriva cărora nu s -au
formulat contestații , precum și creanțele admise în urma soluționării contestațiilor.
~ Tabelul suplimentar cuprinde creanțele născute după data deschiderii procedurii , acceptate
de către practicianul în insolvență în urma verificării acestora (creanțele curente) .
Publicitatea planului de reorganizare
Planul propus se depune la grefa tribu nalului și la Oficiul Registrului Comerțului . Acesta se
comunică debitorului (prin administratorul special), administratorului judiciar și C omitetului
creditorilor .
Faptul propunerii unui plan nu se comunică tuturor creditorilor ; ci se publica un anunt in
BPI cu privire la depunerea planului!
În termen de 20 -30 de zile de la publicarea anunțului în BPI, administratorul judiciar convoacă
o ședință a A dunării creditorilor în care se discută admiterea planului. De la data publicării

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

117
anuntului , toate părțile in teresate vor fi socotite că au cunoștință de plan și de data de
exprimare a votului .
Pot fi depu se ma i multe planuri de reorganizare ! Dacă nici un plan nu a fost propus sau
admis, judecătorul sindic dispune trecerea la procedura faliment ului.
Planul se comunic ă Comitetului creditorilor în format electronic, scanat, prin grija
administratorului judiciar, prin e -mail sau prin postare pe site -ul acestui a. Debitorul va asigura
posibilitatea consultării planului la sediul său, pe cheltuiala solicitantului
Votarea planului de reorganizare . Categorii de creanțe
Creditorii votează p lanul pe categorii ( art.138 ( 3) LPPII ), în ordine :
 creanțe care beneficiază de drepturi de preferință
 creanțe salariale
 creanțe bugetare
 creanțele creditorilor indispensabili (categorie ce poate fi formata de catre
administratorul judiciar la propunerea debitorului sau din oficiu )
 celelalte creanțe chirografare .

Creditorii care, direct sau indirect, controlează, sunt controlați sau se află sub control comun
cu debitorul, în sens ul legislației pieței de capital, pot participa la ședință, dar pot vota cu
privire la plan doar în cazul în care acesta le acordă mai puțin decât ar primi în cazul
falimentului.

Fiecare categorie votează planul separat ! Planul va fi socotit acceptat de către o categorie,
dacă e acceptat de majoritatea absolută din valoarea creanțelor din acea categorie . Planul va
fi acceptat dacă cel puțin jumătate plus una din categoriile de creanțe acceptă sau este
socotită că acceptă planul și cu condiția ca minim o categorie defavorizată să accepte planul :
o categoria defavorizată este care conform planului suportă o reducere a cuantumului
creanței , o reducere a garanțiilor sau reeșalonarea plăților în defavoarea creditorului
o sunt nedefavorizate și sunt considerate că au acceptat planul , creanțele ce se vor achita
integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în conformitate cu
contractele din care rezultă .
=> În cazul în care sunt 5 categorii de creditori , planul se consideră acceptat dacă cel puțin 3
dintre categoriile de creanțe menționate în programul de plăți , acceptă planul cu condiția ca
minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul și ca cel puțin 30% din totalul
valoric al masei credale să accepte planul ;
=> În cazul în care sunt trei categorii , planul se consideră acceptat în cazul în care cel puțin
două categorii votează planul, cu condiția ca una dintre categoriile defavorizate să accepte
planul și ca cel puțin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte planul;
=> In cazul în care sunt două sau patru categorii , planul se consideră acceptat în cazul în
care dacă este votat de cel puțin jumătate din numărul de categorii, cu condiția ca una dintre

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

118
categoriile defavorizate să accepte planul și ca c el puțin 30% din totalul valoric al masei
credale să accepte planul .
Art. 138
(1) La inceputul sedintei de vot, administratorul judiciar va informa creditorii prezenti despre
voturile valabile primite in scris
(2) Fiecare creanta beneficiaza de un drept de vot, pe care titularul acesteia il exercita in
categoria de creante din care face parte creanta respectiva
(3) Urmatoarele creante se constituie in categorii distincte, care voteaza separat:
a) creantele care beneficiaza de drepturi de preferinta;
b) creantele salariale;
c) creantele bugetare;
d) creantele creditorilor indispensabili;
e) celelalte creante chirografare
(4) Un plan va fi socotit acceptat de o categorie de creante daca in categoria respectiva planul
este acceptat de o majoritate absoluta di n valoarea creantelor din acea categorie
(5) Creditorii care, direct sau indirect, controleaza, sunt controlati sau se afla sub control
comun cu debitorul pot vota cu privire la planul de reorganizare, sub conditia ca programul de
plati sa nu le ofere nici o suma sau sa le ofere mai putin decat ar primi in cazul falimentului si
ca orice astfel de plati sa le fie acordate potrivit ordinii de prioritate a creantelor subordonate
prevazute la art. 161 pct. 10 lit. a) .
(6) Daca au fost propuse mai multe planuri d e reorganizare, atunci votarea acestora se va face
in aceeasi sedinta a adunarii creditorilor, in ordinea decisa prin votul creditorilor.
Confirmarea planului de reorganizare
Judecătorul sindic va confirma planul votat , prin sentință, dacă a fost votat de către A dunarea
generală a creditorilor conform art. 138 din LPPII si fiecare categorie defavorizată de creanțe
care a respins planul va fi supusă unui tratament corect și echitabil prin plan (sunt îndeplinite
cumulativ următoarele condiții):
 nicio categori e defavorizată și nici o creanță care respinge planul nu ar primi
mai puțin decât ar primi în cazul falimentului;
 nicio categorie și nici o creanță nu ar primi mai mult decât valoarea totală a
creanței sale;
 nicio categor ie cu rang inferior ( art. 138 ( 3) LPPII) celei care respinge
planul nu ar primi mai mult decât ar primi în cazul falimentului .
Numai un singur plan de reorganizare poate fi confirmat! Confirmarea unui plan împiedică
propunerea, admiterea, votarea sau confirmarea oricărui alt plan.
Modificarea planului de reorganizare se poate face oricând pe parcursul procedurii, cu
respectarea condi țiilor de vot și de confirmare .
Valoarea juridică a planului de reorganizare
 activitatea debitorului este reo rganizată în mod corespunzător;
 creanțele și drepturile creditorilor și ale celorlalte părți interesate sunt modificate astfel cum
este prevăzut în plan . Planul este considerat o tranzacție colectivă; sentința este similară unei

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

119
hotărâri de expedient . În cazul intrării în faliment ca urmare a eșu ării planului sau a unei
executări silite, planul confirmat va fi socotit ca o hotărâre definitivă și irevocabilă împotriva
debitorului .
 pentru executarea silită a creanțe lor la care se referă planul , calitatea de titlu executoriu o va
avea sentința de c onfirmare a planului
 Legea insolvenței oferă încă o derogare de la regimul juridic al garanțiilor. Astfel, c reditorii
conservă acțiunile lor, pentru întreaga valoare a creanțelor, împotriva codebitorilor și a
fidejusorilor debitorului, chiar dacă au votat pentru acceptarea planului !
Masuri privind reorganizarea
Debitorul, sub conducerea administratorului special și sub supravegherea administratorului
judiciar, îndeplinește schimbările de structură prevăzute de plan și execută măsurile prevăzute
în ac esta.
Durata de executare a unui plan este de cel mult trei ani calculați de la data confirmării
planului . Această perioadă poate fi prelungită cu încă un an.
Debitorul va executa planul până când judecătorul sindic:
– fie va închide procedura și va reintrod uce debitorul în activitatea comercială (plata
creanțelor, astfel cu au fost modificate prin planul confirmat)
– fie va dispune încetarea reorganizării și trecerea la faliment (când constată că debitorul
nu se conformează planului sau că desfășurarea activit ății aduce pierderi averii
debitorului) . Intrarea în faliment poate fi solicitată de către orice participant la
procedură: administratorul judiciar, comitetul creditorilor, chiar de către orice creditor
și inclusiv d e către administratorul special. T itularul unei creanțe curente, certă,
lichidă și exigibilă mai veche de 60 de zile și un cuantum peste valoarea -prag poate
solicita oricând în timpul planului sau după îndeplinirea obligațiilor asumate prin plan,
trecerea la faliment – art. 143 ( 4) LPPII .
Art. 143
(1) Daca debitorul nu se conformeaza planului sau desfasurarea activitatii sale aduce pierderi
sau se acumuleaza noi datorii catre creditorii din cadrul procedurii, oricare dintre creditori sau
administratorul judiciar pot solicita oricand judecat orului -sindic sa dispuna intrarea in faliment
a debitorului. Cererea se judeca de urgenta si cu precadere
(2) inregistrarea cererii prevazute la alin. (1) nu suspenda continuarea activitatii debitorului
pana cand judecatorul -sindic nu hotaraste asupra ei, prin incheiere
(3) Titularul unei creante curente, certa, lichida si exigibila mai veche de 60 de zile si un
cuantum peste valoarea -prag, poate solicita, oricand in timpul planului de reorganizare sau
dupa indeplinirea obligatiilor de plata asumate in plan , trecerea la faliment. Cererea sa va fi
respinsa de catre judecatorul -sindic in situatia in care creanta nu este datorata, este achitata sau
debitoarea incheie o conventie de plata cu acest creditor.
Falimentul
Judecătorul sindic decide , prin încheiere sau sentință , intrarea în faliment în următoarele
cazuri:
– debitorul și -a declarat intenția de a intra direct în procedură simplificată sau nu și -a declarat
intenția de reorganizare. Acesta n u poate fi supus reorganizării fără voința sa .

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

120
– debitorul și -a declarat intenția de reorganizare, dar nu a propus, și nici unul dintre celelalte
subiecte de drept îndreptățite nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus nu a
fost acceptat și confirmat
– obligațiile de plată și celelalte sarcini a sumate nu sunt îndeplinite în condițiile stipulate prin
planul confirmat sau desfășurarea activității debitorului aduce pierderi averii sale
– a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune intrarea debitorului în
faliment
– dacă după data deschiderii procedurii, în perioada de observație sau de reorganizare,
debitorul acumuleză noi datorii, la cererea titularilor acestor creanțe (certe, lichide și
exigibile, al căror cuantum depășește valoare prag, recunoscute de către administratorul
judiciar sau stabilite printr -o hotărâre judecătorească), în condi țiile prevăzute de art. 75 (4)
și art. 143 (3) .
Prin hotărârea de intrare în faliment , judecătorul -sindic dispune :
 dizolvarea societății debitoare ;
 ridicarea dreptului de administrare al debitorului (daca acesta nu a fost anterior ridicat) ;
 in cazul procedurii generale, desemnarea unui lichidator provizoriu, precum și stabilirea
atribuțiilor și a remunerației acestuia ;
 in cazul procedurii simplificate, confirmarea, în calitate de lichidato r a administratorului
judiciar, desemnat conform art. 45 (2) sau art. 57 , după caz;
 termene le maxime pentru exercitarea a tribuțiilor lichidatorului ( ex. liste creanțe, raport )
sau îndeplinirea obligațiior debitorului ;
 notificarea intrării în faliment către creditori și publicarea a ORC și BPI .

Falimentul constă în lichidarea ordonată activelor și distribuirea sumelor rezultate, urmate
de radierea debitorului din registrul comerțului . În cazul intrării în faliment după
confirmarea unu plan de reorganizare, titularii de creanțe participă la distribuiri cu valoarea
acestora astfel cum sunt înscrise în tabelul definitiv consolidat – art.128 LPPII .

Distribu ția sumelor obținute

Creanțele garantate (real) se achită creditorilor cu pre ferință din contravaloarea bunurilor
constituite în garanție . În caz de neîndestulare, pentru diferența până la concurența valorii
nominale a creanței, creditorii se în scriu ca și simpli chirografari.

Creanțe le chirografare se achita în următoarea ordine (art.159 din LPPII ):

 taxele și orice cheltuieli aferente procedurii, inclusiv cheltuielile necesare pentru
conservarea și administrarea bunurilor din averea debitorului, precum și plata
remunerației administratorului/lichidatorului și a persoanelor angaja te de aceștia;
 creanțele izvorâte din raportul de muncă;
 creanțele reprezentând creditele acordate de instituții de credit după deschiderea
procedurii, precum și celelalte creanțe rezultând din continuarea activității debitorului
după deschiderea proceduri i;
 creanțele bugetare;
 creanțele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terți, în baza unor obligații
de întreținere (inclusiv pentru întreținerea debitorului persoană fizică și a familiei sale) ;
 creanțele reprezentând credite bancare, cu chelt uielile și dobânzile aferente, cele rezultate
din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum și din chirii;

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

121
 alte creanțe chirografare (ex.creditele acordate de asociați în vederea finanțării
debitorului prin împrumut );
 creanțele sub ordonate :
– creditele acordate persoanei juridice de către un asociat /acționar deținând cel puțin
10% din capitalul social (acționar semnificativ) ;
– creanțele izvorând din acte cu titlu gratuit .
Noțiunea de ”creanțe subordonate” (un posibil import din dreptul nord -american) reflectă
caracterul ”rezidual” al creanțelor asociaților, raportat la creanțele celorlalți creditori ai
societății, pentru a releva că acestea din urmă sunt preferabile în caz de faliment și că
asociații sunt c ei care trebuie finalmente să suporte riscul ultim al afacerii.Totuși, dreptul
român operează un transplant parțial din dreptul american, întrucât consideră creanțe
subordonate numai cele derivate din raporturi de împrumut al societății falite de către
asociați semnificativi. Legiuitorul presupune că împrumuturile asociaților cu dețineri de
sub 10% din capital sunt considerate creanțe chirografare ordinare.

Regula de distribuire: Titularilor de creanțe dintr -o categorie li se vor putea distribui sume
numa i după deplina îndestulare a titularilor de creanțe din categoria ierarhic superioară .
Sumele de distribuit între creditori în același rang de prioritate vor fi acordate proporțional cu
suma alocată pentru fiecare creanță . Sumele aferente creanțelor sub co ndiție, celor admise
provizoriu se consemnează în cont bancar.
Inchid erea procedurii prin sentinta
~ insuficiența activelor sau fondurilor . Nu există bunuri în averea debitorului ori acestea sunt
insuficiente pentru a acoperi “cheltuielile administrative ” și niciun creditor nu se oferă să
avanseze sumele.
~ lichidarea completă a activelor . Averea debitorului a fost distribuit ă, indiferent dacă s -a
acoperit sau nu pasivul .
~ stingerea datoriilor debitorului . Au mai rămas bunuri în activul debitorului și existența
persoanei juridice debitoare continuă .
– dacă toți asociații/acționarii decid să preia bunurile rămase, judecătorul sindic închide
procedura, radiază societatea, urmînd ca bunurile să treacă în proprietat ea indiviză a
asociaților
– dacă nu există decizia unanimă, sumele rămase se consemnează într -un cont bancar, la
dispoziția asociaților .
~ indeplinirea planului de reorganizare . Toate obligațiile asumate în planul confirmat, au fost
îndeplinite . Prin confirm area planului de reorganizare, debitorul este descărcat de diferența
dintre valoarea obligațiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului și cea prevăzută în
plan (art.176 LPPII ) si, i n principiu , se continu ă existen ța persoanei juridice debitoare .
~ nicio creanță nu a fost înregistrată în termenul legal .
Efectele inchiderii procedurii
 descărcarea judecătorului sindic, administratorului/lichidatorului și persoanelor care îi
asistă

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

122
 radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat
 descărcarea debitorului de datoriile existente (PF). Expres, legea prevede numai
descărcarea debitorilor – persoane fizice , sub condiția să nu fi fost vinovați de bancrută
frauduloasă ori de transferuri frauduloase .
Persoanele juridice sunt descărcate implicit, prin efectul dizolvării și radierii !
 In cazul continuării existenței societății debitoare , creditorii pot urmări realizarea
creanțelor prin executare silită individuală de drept comun
 In cazul radierii societății , rămâne deschisă numai urmărirea averii fidejusorilor și a
garanțiilor reale atașate creanțelor nesatisfăcute în cadrul procedurii .

o Atragerea răspunderii persoanelor care au cauzat starea de insolvență se poate demara
numai în cadrul procedurii insolvenței, chiar dacă procedura insolvenț ei se închide
anterior expirării termenului de prescripție a acestei acțiuni .

o Acțiunea în atragerea răspunderii acestor persoane poate fi soluționată și ulterior
închiderii procedurii, cu condiția să fi f ost demarată în cadrul acesteia.
 Raspunderea persoanelor care au cauzat starea de insolventa

Natura răspunderii: răspundere civilă delictuală specială .

– răspundere general ă față de persoane cu care partea responsabilă nu a avut direct raporturi
juridice ; diferită de răspunderea administratorilor față de societate, care are o natură
contractuală .
– răspundere directă față de masa credală, specifică insolvenței . Angajarea răspunderii se poate
produce numai în timpul procedurii . Dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data
la care a f ost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a contribuit la apariția stării de
insolvență , dar nu mai târziu de 2 ani de la data pronunțării hotărârii de deschidere a
procedurii .
– răspundere doar pentru anumite fapte, limitativ prevăzute la art. 169 LPPII (majoritatea
faptelor sunt de natură a angaja și răspunderea penală pentru bancrută ).

Sumele obținute prin tragerea la raspundere intră în patrimoniul debitorului, pentru
completarea fondurilor necesare acoperirii pasivului .

Întinderea răspunderii

Judecătorul poate dispune ca “o parte a pasivului” să fie acoperită . Aceasta este o detașare
față de principiul comun al reparării integrale a prejudiciului, lăsată la aprecierea instanței .
Rapsunderea nu poate valora mai mult decât efectul faptelor impu tate și nici mai mult decât
este necesar pentru acoperirea pasivului (ex. administratorului care a ascuns sau deturnat
active de o anumită valoare, nu i se poate angaja răspunderea pentru o valoare mai mare,
chiar dacă ar fi rămas pasiv neacoperit ).

Nu se poate dispune angajarea răspunderi i, dacă activul acoperă pasivul! Creditorii nu au
suferit prejudiciu. Pentru cazul unei fapte culpabile a membrilor organelor de conducere ale
societății, asociații ca și creditori reziduali au posibilitatea angajării răs punderii acestora după
închiderea procedurii, în temeiul Legii societăților.

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

123
Calitatea procesuala pasiva
 membrii organelor de conducere ale debitorului (administratori, directori / m embri ai
directoratului și ai consiliului de supraveghere )
 orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului (evoluție a
jurisprudenței și doctrin ei internaționale în acest sens – ex. administratori de fapt,
creditor care a avut putere de decizie asupra debitorului )
Calitatea procesuala activa
 in principal, administratorul/lichidatorul judiciar ( art.169 LPPII )
 in subsidiar:
(a) președintele Comitetului creditorilor , în baza hotăr ârii Adunării creditorilor, sau
(b) creditorul deținând 50% din valoarea creanțelor .

Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de
starea de insolvență a debitorului sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea, aceasta
poate fi introdusă de președintele Comitetului creditorilor , în urma hotărârii Adunării
creditoril or ori, dacă nu s -a constituit Comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de
Adunarea creditorilor. Poate introduce această acțiune și creditorul care deține mai mult de
50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală .

În cazul în care s -a pronunțat o hotărâre de respingere a acțiunii în angajarea răspunderii,
administratorul judiciar/lichidatorul care nu intenționează să formuleze apel împotriva acesteia
va notifica creditorii asupra in tenției sale. În cazul în care Adunarea generală sau cr editorul
care deține mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanțelor decide că se impune
introducerea apelului, administratorul judiciar trebuie să formuleze calea de atac (dispoziții
procedurale introd use prin Legea nr.76/2012 – NCPC ).

Condițiile ră spunderii

 faptele sunt stabilite de lege – art. 169 LPPII (aproape imitativ)
o folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al
unei alte persoane (abuz);
o efectuarea de acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice
(abuz de personalitate morală, confuziune)
o dispunerea , în interes personal, a continu ării unei activități care ducea, în mod vădit,
la încetarea de plăți (administrarea unei activități iremediabil compromise) ;
o tinerea unei contabilități fictiv e sau neconforme cu legea;
o deturna rea sau ascun derea unei părți din activul persoanei juridice ori mări rea fictiv ă
a pasivul ui acesteia (manopere ilicite) ;
o folosi rea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în
scopul întârzierii încetării de plăți;
o plata cu preferință a unui creditor, în luna precedentă încetării plăților
o orice altă faptă săvârșită cu intenție , care a contribuit la starea de insolvență a
debitorului .
 culpa – element de intenție directă (culpă gravă), fie sub forma promovării ilicite a
interesului personal în dauna creditorilor, fie sub forma unui deli ct intențional (deturnare
activa ).

NOTE DE CURS. DREPT COMERCIAL II – Casandra Roxana Cozma
2015 -2016

124
Achitarea cu prioritate a sumelor în favoarea unor societăți comerciale în cadrul cărora
pârâtul avea calitatea de acționar majoritar (același grup de firme) , în detrimentul
celorlalți furnizori neachitați și a creditorilor bugetari, denotă în mod evident intenția de
fraudare a creditoril or și de folosire a bunurilor debitoarei în folosul altor persoane
juridice .
O tendință izolată a jurisprudenței de a prezuma culpa în cazul faptelor privind
înregistrările nelegale sau neconforme în contabilitate, în măsura existenței unei legături
de ca uzalitate cu insolvența .

 prejudiciul este al creditorilor (nu al societății debitoare) si este p rezumat ca fiind
reprezentat de partea din pasiv rămasă neacoperită .

 legătura de cauzalitate se deduce pe cale de interpretare din conjuncția culpei cu
prejudiciul si reprezintă principala problemă practică referitoare la eficacitatea angajării
răspunderii .