Note Conceptuale Divortul Si Asistenta Sociala a Familiei

Cuprins

Cap.I Note conceptuale :divorțul și asistența socială a familiei-definire

Cap. II Copilul și familia

2.1.Interacțiunile din cadrul familiei

2.2.Dezacordul și disarmonia familială

Cap. III Separarea și divorțul

Cap.IV Rolul Asistenței sociale în consolidarea nucleului familial

Cap.V Cercetare aplicativă-concepte teoretice

Interpretarea datelor obținute

Concluzii

Bibliografie

Anexe

Cap.I Note conceptuale:divorțul și asistența socială a familiei-definire

Divorțul reprezintă “modalitatea prescrisă social și legal de disoluție a căsătoriei.”Divorțul nu este un simplu eveniment ci un proces adesea traumatizant ce cuprinde mai multe etape:disoluția și eroziunea (nu toate separările conduc la disouția căsătoriei,dar majoritatea disoluțiilor sunt premerse de separare),disoluția legală între cuplu și stat (disoluția căsătoriei nu se poate face din punct de vedere legal fără participarea statului),acomodarea de după divorț-după disoluția căsătoriei,foștii parteneri trebuie să se adapteze unui nou stil de viață,viața într-o nouă locuință și o nouă vecinătate,schimbarea eventuală a locului de muncă,stabilirea de noi relații și prieteni,refacerea în urma stresului provocat de divorț,acomodarea la un nivel de trai mai scăzut,îngrijirea de unul singur a copiilor încredințați,pregătirea pentru o eventual recăsătorie.(Zamfir C.,Vlăsceanu L.,pp.181-182).

Asistența Socială se ocupă de toate persoanele care se află în dificultate,în special de “grupurile dezavantajate social” (Buzducea D.,2005,p.71).

Asistența socială a familiei este “una dintre cele mai dezvoltate ramuri ale Asistenței sociale,deoarece prin aplicarea ei în cadrul familiei și pentru familie,cuprinde totalitatea problemelor și tehnicilor de asistență socială”(Mănoiu F.,Epureanu V.,p.47).

Cap.II Copilul și familia

Claude Levi-Strauss definește familia “ca un grup,având la bază căsătoria,alcătuită din soț ,soție și copiii născuți în acest cadru,pe care îi unesc drepturile și obligațiile morale,juridice,economice și sociale.”

Părinții se ocupă de creșterea copiilor, asigurându-le atât un climat favorabil afectiv și moral cât și existența materială.

Funcțiile universale ale familiei ar pute fi rezumate astfel :

3

1.Funcția de supraviețuire și securitate,familia asigură nevoile bazale(hrană,îmbrăcăminte),hotărăște dimensiunile ei(planificarea familială),asigurarea rezervelor financiare etc.

2.Asigură dezvoltarea socială și emoțională a membrilor ei prin suport în perioadele de stres,educație,pedepsire,compensații,sistem normal de comunicare,acces la educație,protecția membrilor de influențe nedorite din afara familiei.

3. Educarea copiilor.Familia asigură membrilor norme de comportament acceptate social,dezvoltarea personalității,socializarea independența,spiritul de inițiativă (Ciofu C.,p.104).

Rolul mamei este prestat de parametrii superiori dacă aceasta combină în atitudinea sa față de copil ceea ce a învățat și observat din interacțiunea cu propria ei mamă și achiziția unor cunoștințe științifice despre dezvoltarea copilului și modul cum aceasta trebuie stimulată.Fiecare acțiune a mamei ascunde o dublă intenție,cea de a ține copilul cât mai aproape de ea în timp ce de fapt îl pregătește să fie apt de independență și să se separe de ea.Se poate spune că mamele capabile să aibă această dublă disponibilitate au reușit în rolul lor.

Rolul tatălui în familie ține de felul cum conduce și gestionează viața familiei,de capacitatea lui de luare a deciziilor și consecințele acestor decizii,de felul cum reușește să asigure suport emoțional mamei și copiilor.Tatăl trebuie să fie prietenul și profesorul copiilor,model de comportament social,etic,rol protector (Ciofu C.,p.106).

Extrem de importante pentru acțiunile și stabilitatea familiei sunt relațiile de comunicare și interacțiunile membrilor ei.

În generarea atmosferei familiale intervin ambii părinți,însă mama rămâne părintele “crucial”al copilului,iar relația mamă-copil domină viața acestuia în perioada maximei dependențe.

4

2.1.Interacțiunile din cadrul familiei

Interacțiunea dintre părinți ,fizică sau verbal,este modificată calitativ și cantitativ în prezența copilului.

Într-o familie echilibrată,eficiența comunicării dintre membrii săi nu suferă grave perturbări.Insuficienta comunicare devine sesizabilă în cazul existenței unui bolnav psihiatric în families au dacă există conflicte în mesajele e comunicare verbale și vizuale.

Familiile dezorganizate au în mod characteristic afectat tiparul de comunicare,iar echilibrul familiei este sever tulburat de existența conflictelor.Afectarea emoțională a copiilor este selectivă,conflictul familial adduce suferința numai unuia dintre copii,cel mai vulnerabil la stres,al cărui temperament este mai intolerant la frustrare.Nevoia de suport emoțional (nevoia de dragoste) se dovedește a fi factorul cel mai însemnat pentru păstrarea sănătății mintale.Familia poate influența copilul pe multiple căi,iar rezultatele disfuncției familial se situează undeva între cei doi poli opuși:hiperprotecție sau neglijare.

Copilul necesită dragoste,disciplinare și obținerea treptată a unui grad de independență.El nu este vinovat dacă nu corespunde expectanțelor părinților,dacă copilul “real” nuare calitățile copilului “ideal”.Copilul are dreptul la interacțiuni care să-I asigure siguranța și dezvoltarea fizică,comunicarea ,educarea trăsăturilor positive,înțelegere și toleranță.

Părinții sunt în primul rând personae și apoi părinți.Ei au drepturi cel puțin egale cu ale copilului în cadrul familiei,nevoia de respect ca autoritate familial și ca persoană.Relația părinți-copii în cadrul familiei ar trebui să fie un exercițiu de perfecțiune.Există însă slăbiciuni și lipsă de armonie inițiată de ambele părți (Ciofu C.,p.p.108-109).

5

2.2.Dezacordul și disarmonia familială

Dezacordul partenerilor naște tensiune permanentă a relațiilor dintre ei,agresivitatea fizică și verbală,care antrenează un stres cronic.În familiile disarmonice,în care există tipare defectuase de comunicare,tatăl este singurul care dictează deciziile și face aceasta cu multă violență.În familiile în care domnește dezacordul familial,convorbirile cu copilul au loc sub tensiune,cu un ton dezirabil,poruncitor și violent și nu mai îmbracă aspectul unui dialog.Acest tip de comunicare este ineficientă,iar dominarea violent a copilului naște agresivitate (Ciofu C.,p.p.140-142).

Divorțul părinților înseamnă pentru copil pierderea unui părinte.de obicei a tatălui.Divorțul constituie însă ” soluția finală a unei lungi perioade de dezacord,disarmonie,ostilitate,reproșuri și tulburări emoționale,care au măcinat relațiile dintre soți.” Starea de depresie dispare în medie după doi ani,perioadă în care mama poate face tentative să experimenteze o nouă relație sau se izolează social și impune și copilului același regim de viață.Bărbații divorțați au tendința să-și crească experiențele sexual în perioada imediat următoare divorțului,dar după un an ambele sexe își doresc o viață familial nouă și liniștită și își reduc relațiile la un singur partener.Integrarea social tardivă a copiilor din familiile divorțate depinde de calitatea atașamentului și îngrijirii părintelui custodial,precum și a relațiilor de după divorț dintre părinții copilului.Relația copilului la acest eveniment depinde mult de vârstă (Ciofu C.,p.p. 142-143).

Cap.III Separarea și divorțul

Divorțul nu mai este considerat o aberație în cadrul ciclului vieții normale de familie ,ci o perioadă de tranziție normal pentru numeroase familii.Motivele legate de divorț se referă la dificultăți legate de comunicarea și intimidate,la echilibrul puterii sau la structura rolurilor marital,la stabilirea și

6

menținerea unui nivel satisfăcător de intimidate psihologică,la așteptări nerealiste sau la evoluția în direcții diferite.Alți factori determinanți ai deciziei de a divorța sunt legași de abuzul sau dependența de alcool,de abuz fizic,infidelitate,imaturitate sau problem de natură sexuală (Bonchiș E.,p.343).

Există o serie de stadia ale transformării familiei:separare,divorț și,adesea,recăsătorie,fiecare din aceste studii presupune o serie de sarcini (Carter și McGoldricj,1989,apud Carr,1999):

a)decizia de a divorța (sarcini:acceptarea propriului rol în eșecul căsniciei,dezvoltarea unui plan cu privire la exercitarea rolurilor parentale și a chestiunilor financiare);

b) planificarea separării (sarcini:confruntarea cu răspunsul familiei de origine cu privire la decizia de a divorța,cu sentimentul legat de pierderea familie,ajustarea la schimbările din relațiile de familie);

c) separarea (sarcini:evitarea interferării conflictelor maritale cu cooperarea interparentală,păstrarea relațiilor cu familia de origine,managementul îndoielilor cu privire la divorț și întărirea deciziei de separare,menținerea unor acorduri flexibile cu privire la custodie și finanșare);

d) perioada imediat următoare divorțului (sarcini:păstrarea unor relații puternice cu copiii,restabilirea relațiilor cu covârstnicii și crearea unei noi retele sociale);

e) intrarea într-o nouă relație (sarcini:încheierea divorțului emoțional în privința relației anterioare,acceptarea angajamentelor față de noua relație,planificarea unei relații coparentale de cooperare cu foștii soți);

f) planificarea unei noi căsnicii (sarcini:managementul conflictelor de loialitate legate de copiii și părinții naturali și vitregi,adaptarea la modificările compoziției familiei extinse);

g) întemeierea unei noi familii (sarcini:împărtășirea amintirilor și istoriilor de viață și restructurarea relațiilor de familie,pentru a permite integrarea tuturor membrilor) (Bonchiș E.,p.p.344-345).

7

În privința efectelor asupra părinților,divorțul conduce la schimbarea locuinței,la dezavantaje economice,la singurătatea socială cu schimbarea rețelelor sociale,la constrângeri legate de noul rol în care încărcătura sarcinilor este mai mare.Consecința poate fi o deteriorare la nivelul sănătății fizice și mentale a majorității persoanelor imediat după separare.

Unii părinți atribuie copiilor sarcini exagerate.Mamele pot adesea să se simtă depășite de situație,să se considere incompetente și în consecință,să aplice practici parentale inconsistente care accentuează dificultățile de ajustare ale copiilor,intrându-se astfel într-un soi de cerc vicios.

Scholevar și Schwoeri(2003) detaliază o serie de sindrome sesizate la părinții divorțați:

-părinte cu jumătate de normă,copil cu jumătate de normă:în relația părinte copil nu mai există rutină sau responsabilități zilnice,emoțiile părinților sunt exprimate superficial,în cadrul restrains al unor vizite sau întâlniri rare și scurte;

-prins în capcană sau lăsat pe dinafară:mamele în grija cărora rămân cel mai adesea copiii se declară copleșite de sarcinile pe care le au de îndeplinit după divorț,tații se plâng adesea că sunt excluși din viața copiilor lor;

-sindromul ”Moș Crăciun”:se referă la cadourile extravagante și nepotrivite pe care părintele nonresident le face copilului,din dorința de a-I câștiga dragostea sau pentru a-și diminua sentimentele de vinovăție legate de implicarea inconstant în viața copilului,aceste gesture provoacă reacții intense din partea părintelui rezident;

-sentimentele de pierdere:se referă la pierderea unei părți a timpului exclusiv petrecut cu unul dintre părinți în momentul în care în viața acestuia intră un nou partener;

-vizitele dure:e vorba de momentele în care întâlnirile dintre foștii parteneri se transform în veritabile dispute,cel mai adesea copii fiind martorii acestor scene;

-atașamentul față de fostul partener:continuarea tatonărilor în încercarea de a recuceri și a se informa cu privire la fostul partener (Bonchș E.,p.p.346-347).

8

Copiii proveniți din familiile divorțate trebuie să îndeplinească o serie de sarcini în scopul obținerii unei mai bune adaptări:cunoașterea realității separării marital,dezangajarea de conflictul marital,rezolvarea pierderii(pierderea relațiilor zilnice cu unul dintre părinți,sentimentul că este neiubit sau respins),depășirea furiei legate de faptul că nevoile lor nu au fost luate în considerare și a tendinței de a se autoînvinovăți,acceptarea permanenței divorțului și dezvoltarea unor speranțe realiste cu privire la viitoarele lor relații de cuplu.Copii evoluează mai bine dacă în viața lor se implică în mod constant ambii părinți.Contactele frecvente cu părintele cu care copilul nu mai locuiește sunt asociate cu dezvoltarea pozitivă,adaptarea socială,relațiile satisfăcătoare.Relația coparentală dezirabilă este cea care permite părinților să-și realizeze obligațiile și responsabilitățile legate de creșterea copiilor după divorț,într-un cadru nemarcat de ostilitate sau animozități,păstrând principii consistente ce asigură un mediu familiar și predictibil în care copilul este recompensat pentru comportamentele pozitive,dar și disciplinat în cazul apariției comportamentelor inacceptabile (Bonchș E.,p.355).

Cap.IV Rolul Asistenței Sociale în consolidarea nucleului familial

Asistența socială își are locul în familiile dezorganizate și pentru a avea succes în rezolvarea problemelor de dezorganizare a familiei,este necesar ca familiile care pun astfel de probleme să fie depistate și deci cunoscute de către personalul de specialitate de asistență socială și cadre cu pregătire postliceală de specialitate,de timpuriu,pentru ca prin măsurile luate de stocarea factorilor cauzali,să se poată reface familia.În această situație stadiul cunoașterii cazurilor de dezorganizare a familiei are o importanță deosebită,deoarece în funcție de acest stadiu,există sau nu posibilitatea de refacere a familiei.Cu cât stadiul de dezorganizare este mai avansat,refacerea familiei este mai dificilă și uneori imposibilă (Mănoiu F.,Epureanu V.,p.47).

9

Analiza științifică a factorilor care determină dezorganizarea familiei

Stabilirea cauzelor determinante care au dus la dezorganizarea familiei,este acțiunea pe care asistența socială trebuie să o aibă în vedere,de la prima întrevedere cu familia respectivă,până la rezolvarea definitivă a cazului,deoarece fenomenele sunt intr-o continuă transformare.Așadar,factorul cauzal stabilit la începutul analizei nu poate să rămână întotdeauna același,până la încheierea acțiunii.

Dezorganizarea familiei îmbracă multiple variante și aspecte și poate avea următoarele principale cauze:

1. Lipsa de supraveghere a copiilor,care poate da naștere la greutăți la învățătură,vagabontaj delincvență,tulburări de character și comportament,până la dezorganizarea relațiilor de familie,care se răsfrânge în mod inevitabil și asupra relațiilor de muncă.Toate acestea duc la scăderea nivelului de trai al individului și implicit al familiei.

2. Existența unei locuințe insalubre și neîncăpătoare ,favorizează treptat dezorganizarea familiei.O astfel de locuință constituie unul dintre factorii favorizanți pentru apariția unor boli,ceea ce conduce la dezechilibru economic și stres psihic.

3. Diminuarea veniturilor și a stării economice a familiei.Diminuarea veniturilor în familie sau lipsa în totalitate a acestora,duc la dezorganizarea parțială sau chiar în totalitate a familiei. Degradarea factorului economic are cea mai mare influență în dezechilibrul familiei.În asemenea cazuri,asistența socială trebuie să facă și o analiză a modului în care se consumă bugetul familiei.Din această analiză trebuie să se cunoască raportul dintre venituri și cheltuieli pe structură:alimentație,îmbrăcăminte,chirie,diverse servicii și să se stablească raționalitatea consumului.

4. Structura deficitară a familiei.O altă cauză care favorizează apariția dezorganizării familiei este și cea determinată de carența de structură a familiei.În viața socială,familia poate fi supusă la variate deficite legate de structura sa.Familia se poate dezorganiza prin lipsa capului de familie,dintr-o

10

cauză sau alta.

5. Prezența deficienților în familie.Prezența deficienților senzoriali,motorii și debili mintali în familie și existența bolilor cronice,sunt factorii majori care duc la dezorganizarea familiei (Mănoiu F.,Epureanu V.,p.p.47-48).

Dezorganizarea familiei începe cu tensiuni familiale,care se manifestă prin neînțelegeri,discordii și chiar violențe.Uneori rezultatul acestei tensiuni familiale,conduce la divorț,abandon,separație în cadrul aceleași familii.

În asistența familiei există posibilitatea de a lucra,atât cu familii complete(soț,soție și copii),care ridică diferite aspecte de dezorganizare,cât și cu familiie descomplete prin deces,divorț,care din diverse cauze cad sub nivelul de viață normală,intrând în sfera de activitate a asistenței sociale.

Activitatea desfășurată de asistența socială,în cazul fetelor-mamă și a mamelor necăsătorite,urmărește să asigure copilului pe ambii părinți.Uneori reîncadrarea fetei-mamă și a copilului ei,în familia acesteia este scopul acțiunii de asistență socială,deoarece de cele mai multe ori în urma unor astfel de conflicte,relațiile de familie se întrerup,iar asigurarea unui cămin propriu prin muncă mamei este principalul obiectiv al planului de refacere a familiei.Tot așa se procedează și în cazurile de concubinaj,în care se urmărește îndeplinirea formelor legale de căsătorie.

Asistența socială,în caz de abandon,urmărește,reîncadrarea în familie a celui care a părăsit familia și înlăturarea cauzelor abandonului.În cazurile de separație,asistența socială urmărește înlăturarea cauzelor care au dus familia în această situație.În situația dezorganizării familiei ca urmare a divorțului,asistența socială urmărește refacerea căminului,dacă este posibil,dacă nu,recăsătoria cu altă persoană și armonizarea grupului social în noua situație.

Când familia este dezmembrată prin deces,se urmărește reorganizarea căminului prin munca părintelui văduv și a copiilor mai mari,apoi recăsătorirea și încadrarea în familie a mamei sau a tatălui vitreg.

Problemele de asistența familiei,precum și întreaga acțiune de supraveghere a relațiilor familiale,a exercitării obligațiilor părintești față de

11

copii,înfierea copiilor rămași fără părinți,sau în imposibilitatea de a-i crește,tutelarea celor lipsiți de capacități,fie minori,adulți și bătrâni,toate aceste probleme revin asistenței sociale (Mănoiu F.,Epureanu V.,p.p.48-89).

Cap IV.Cercetare aplicativă-concepte teoretice

Cercetarea cu titlul “Analiza consecințelor divorțului din perspectiva asistenței sociale”este o cercetare de tip calitativ.

Instrumentul folosit este ghidul de interviu semistructurat.Intervievarea s-a făcut pe trei personae,este adresat persoanelor,care sunt divorțate,pentru a vedea motivele din care au ajuns în această situație.

Cercetarea calitativă după Leslie M.Tutty et colab.,2002,este”studierea oamenilor în mediul lor natural,în viața de toate zilele”,prin această cercetare se urmărește”cunoașterea oamenilor așa cum sunt ei,cum vorbesc,cum se comport unii cu alții,locurile care îi bucură sau îi supără” (p.18).

Cochinescu L. definește interviul ca fiind “o formă de dialog în care interacțiunea are un scop important și special de a surprinde cunoașterea unei anumite persoane,anumite situații trăite ori evenimente în care au fost direct sau indirect implicate”.

În aplicarea interviului operatorul are posibilitatea de a observa comportamentul,gesturile persoanelor intervievate.Pe lângă faptul că interviul este flexibil,el prezintă și “o serie de incoveniente:necesită mult timp și effort,nu asigură anonimatul poarticipanților” (Cochinescu L.,pp.48-49).

În cercetare au mai fost construite ecomapa și genograma persoanelor intervievate,acestea au fost atașate la anexe.

Ecomapa este “un instrument cu ajutorul căruia asistentul social prezintă graphic locul individului și al familiei în contextual social” (Sandu A.,p.124).

Genograma-reprezintă o tehnică care presupune culegerea de informații pentru crearea unei reprezentări grafice “a structurii familiei”(Sandu A.,p.124).

12

Interpretarea datelor

Pentru a cunoaște persoanele intervievate am început interviul cu trei întrebări legate de vârstă și mediul în care locuiesc.Persoana care a răspuns la interviul numărul unu are 28 de ani,cea cu interviul numărul doi are 35 de ani,iar cea de-a treia persoană are 39 de ani.Mediul în care locuiesc persoanele intervievate este cel urban.

Pentru întrebarea cu numărul trei răspunsurile sunt următoarele:

La întrebarea cu numărul 4 “Ce a reprezentat pentru dumneavoastră divorțul?”au răspuns:

La întrebarea cu numărul 5,răspunsurile au fost următoarele:

Când au fost întrebate cum s-au simțit după ce au divorțat au răspuns:

13

La întrebarea cu numărul 7 “Aveți copii?”au răspuns:

La întrebarea cum a afectat divorțul pe copil au răspuns:

La întrebarea “Ce sfaturi puteți da altor personae pentru a trece ma ușor peste divorț?”avem următoarele răspunsuri:

Ce evenimente din viața dumneavoastră până acum au fost cele mai importante?

La întrebarea “Cum este viața dumneavoastră în present?”au răspuns:

14

Concluzii

În concluzie putem spune că toți cei care sunt implicați într-un proces de divorț au de suferit,deoarece aceștia trec printr-o perioadă mai greu de depășit.

Copiii sunt cei care suferă mai mult și de cele mai multe ori nu înțeleg de ce s-a ajuns în această situație.

Bibliografie

Bonchiș E.,2011,Familia și rolul ei în educarea copilului,București,Ed.Polirom

Buzducea D.,2005,Aspecte contemporane în asistența socială,Iași,Ed.Polirom

Ciofu C.,1998,Interacțiunea părinți-copii ,București,Ed.Medicală Amaltea

Cochinescu L.,2008,Probleme actuale ale psihologiei sociale,Pitești,Ed.Paralela 45

Mănoiu F.,Epureanu V.,1997,Asistența socială în România,București,Ed.All

Sandu Antonio,2010,Tehnici în asistența socială,Iași,Ed.Lumen

Tutty M.Leslie,Rothery A.Michael,Grinell M.Richard,2005,Cercetare calitativă în asistența socială,Iași,Editura Polirom

Zamfir C.,Vlăsceanu L.,1993Dicționar de sociologie,București,Editura Babel

Anexe

GENOGRAMA numarul 1

Legendă:

– Persoană de sex feminin

Persoană de sex masculin

-Relație de căsătorie

Ecomapa

Legendă:

relație bilaterală

relație echilibrată

relație foarte puternică

GENOGRAMA (cazul 2)

Legendă:

– persoană de sex feminin

– persoană de sex masculin

Căsătorie încheiată de divorț

Ecomapa

Legendă

Relație echilibrată,normală

Relație foarte puternică

Relație stresantă

GENOGRAMA(cazul 3)

Legendă:

– Persoană de sex feminin

Persoană de sex masculin

– Relație de concubinaj

Ecomapa

Legendă:

relație bilaterală

relație echilibrată