Not[ asupra edi\iei ………………………………………………………………………………………… 2 Tabel cronologic… [626571]

Vasile
MUNTELE DE FOCALECSANDRI

CUPRINS
Not[ asupra edi\iei ………………………………………………………………………………………… 2
Tabel cronologic ……………………………………………………………………………………………. 3
C{L{TORII +I STUDII
ISTORIA UNUI GALBEN ………………………………………………………………………………. 8SUVENIRE DIN ITALIA. BUCHETIERA DE LA FLOREN|A ……………………………….. 54IA+II }N 1844 …………………………………………………………………………………………….. 80UN SALON DIN IA+I …………………………………………………………………………………… 91ROM~NII +I POEZIA LOR ………………………………………………………………………….. 114O PRIMBLARE LA MUN|I ………………………………………………………………………….. 151BORSEC ………………………………………………………………………………………………….. 182BALT A-ALB{ …………………………………………………………………………………………….. 192C{L{TORIE }N AFRICA. DE LA BIARITZ LA GIBRALTAR……………………………….. 209
I TOVAR{+UL MEU DE DRUM ……………………………………………………………… 209II MALPOSTA ……………………………………………………………………………………… 212III TULUZA, NIMA, MARSILIA ……………………………………………………………… 220IV PE MARE ……………………………………………………………………………………….. 226
MUNTELE DE FOC ………………………………………………………………………… 229CEL }NT~I PAS }N LUME ………………………………………………………………… 239TANGER +I MAROC ………………………………………………………………………. 251DE LA TANGER LA TETUAN PRIN MUN|II UADRAS ………………………… 281
C~NTECE DE STEA +I POVESTEA VORBEI DE ANTON PANN ………………………….. 317
UN EPISOD DIN ANUL 1848 ……………………………………………………………………… 325Aprecieri ………………………………………………………………………………………………….. 339

NOT{ ASUPRA EDI|IEI
Textele sunt reproduse aici dup[ volumul: Vasile Alecsand ri, Ope-
re, IV. Proz[. Text ales =i stabilit, note =i variante de Georgeta R[dulescu-
Dulgheru. Colec\ia „Scriitori rom`ni“. Editura Minerva, Bucure=ti, 1974 =iVasile Alecsandri , Muntele de Foc , Casa de editur[ Litera, Chi=in[u,
1996.
Dat fiind destinatarul c[r\ii (tineretul studios, al c[rui gust lingvistic se
afl[ ]n proces de constituire), au fost operate unele modific[ri, ]n sensul aplic[riinormelor ortografice ]n vigoare.
ISBN 9975–904–12–2 © LITERACoperta: Isai Cârmu
Ilustra\ii: Eudochia ZavturCZU 859.0–31A 40
CUPRINS

TABEL CRONOLOGIC
1821 Iulie 21 S-a n[scut, conform opiniei majorit[\ii cercet[torilor, cel de-al
doilea copil, Vasile, al medelnicerului Vasile Alecsandri =i al Elenei,n[scut[ Cozoni, ]n ora=ul Bac[u. Curând familia viitorului scriitor semut[ la Ia=i.(Conform altor surse, Alecsandri s-ar fi n[scut ]n 1819 sau chiar ]n1818.)
1827 V asile Alecsandri ia primele lec\ii de la dasc[lul maramure=ean Gherman
Vida, profesor la Seminarul de la Socola.
1828-1834 Viitorul scriitor ]=i continu[ ]nv[\[tura ]n pensionul lui Victor
Cuénim, deschis ]n 1828 la Ia=i. Verile =i le petrece la Mirce=ti, undetat[l s[u cump[rase mo=ia.
1834-1839 }mpreun[ cu al\i fii de boieri, Vasile Alecsandri ]=i face studiile la
Paris. Dup[ trecerea bacalaureatului literar se preg[te=te s[ intre lamedicin[, dar abandoneaz[. Urmeaz[ cursurile facult[\ii de drept, ]ns[dup[ câteva luni renun\[. Tat[l s[u l-ar fi vrut inginer, dar ]i lipseabacalaureatul ]n =tiin\e, pe care nu-l poate ob\ine. Se dedic[ literaturii,scriind primele versuri ]n limba francez[, ]ntre care poemul Zunarilla .
1839 }n drum spre Patrie Vasile Alecsandri ]ntreprinde o lung[ c[l[torie prin
Italia. Viziteaz[ Floren\a, Roma, Padova, Vene\ia, Triest. Din aceast[c[l[torie culege impresii necesare scrierii primelor opere ]n limbaromân[ Buchetiera de la Floren\a =i Muntele de Foc.
1840 }n revista „Dacia literar[“ (nr. 3, mai—iunie) este publicat[ nuvela
Buchetiera de la Floren\a. Este numit, ]mpreun[ cu C. Negruzzi =i M.
Kog[lniceanu, director al teatrului din Ia=i. Pentru nevoile scenei scrievodevilul Farmazonul din Hârl[u , care se joac[ la 18 noiembrie.
1841 Pe scena teatrului ie=ean se joac[ piesa lui Vasile Alecsandri Modista =i
cinovnicul.
1842 V . Alecsandri c[l[tore=te prin mun\ii Moldovei, fapt care i-a prilejuit
„descoperirea tezaurului poeziei populare“. Sub influen\a acestora V asileAlecsandri scrie primele sale poezii române=ti — Doinele.
1843-1844 Vasile Alecsandri ]ntreprinde lungi excursii prin mun\ii =i prin
satele Moldovei, culegând folclor. Din aceast[ perioad[ dateaz[ nuvelaO primblare la mun\i.CUPRINS

4 Vasile Alecsandri
1844 La 18 ianuarie are loc premiera piesei Iorgu de la Sadagura , primit[ de
public cu deosebit[ c[ldur[. }mpreun[ cu Mihail Kog[lniceanu =i IonGhica, scriitorul se afl[ ]n fruntea revistei „Prop[=irea“. Aici suntpublicate o parte a doinelor sale, nuvelele O primblare la mun\i =i Istoria
unui galbân.Aflat pentru cur[ la Borsec, Vasile Alecsandri scrie nuvela Borsec . D[ la
iveal[ „fiziologia“ Ia=ii ]n 1844.
1845 Face cuno=tin\[ cu Nicolae B[lcescu =i cu al\i tineri munteni la mo=ia
Mânjina a lui Costache Negri. Tot acum viziteaz[ Bucure=tii. Este epoca]n care cre=te afec\iunea sa pentru Elena Negri, c[reia ]i dedic[ o seam[de poeme ( 8 Mart =.a.).
1846-1847 Vasile Alecsandri o ]nso\e=te pe Elena Negri ]n str[in[tate, pentru
]ngrijirea s[n[t[\ii. Italia, Austria, Germania, Fran\a, apoi din nou Italia]i prilejuiesc impresii profunde. }ns[ boala Elenei se agraveaz[, iubitapoetului stingându-se pe vapor la ]ntoarcere ]n Patrie. }n var[ se afl[la odihn[ la Balta Alb[. Impresiile din aceast[ localitate =i-au g[sitexpresia ]n nuvela Balta Alb[.
1847 Scrie piesa Piatra din cas[.
1848 Martie }ncepe mi=carea revolu\ionar[ din capitala Moldovei. Alecsandri
scrie De=teptarea României =i redacteaz[ ]mpreun[ cu al\i patrio\i peti\ia
cuprinzând revendic[rile ce trebuiau aduse la cuno=tin\a domnitoruluiMihail Sturza. Dup[ ]n[bu=irea mi=c[rii se refugiaz[ ]n mun\i, apoi trecela Bra=ov . Evocarea acestor ]ntâmpl[ri o face ]n fragmentul de proz[Un episod din anul 1848.
1849 Vasile Alecsandri redacteaz[ studiul Românii =i poezia lor , sub forma
unei scrisori c[tre A. Hurmuzachi, studiul fiind publicat ]n revista„Bucovina“.
1850 Aprilie 9 Are loc reprezenta\ia piesei Chiri\a ]n Ia=i sau Dou[ fete =-o
neneac[.
1851 La ]ntoarcerea din Paris =i Londra, cu vaporul pe Dun[re, vasul e pe
punctul de a se scufunda. }ntâmplarea e povestit[ ]n episodul }necarea
vaporului Seceni pe Dun[re , destinat s[ apar[ ]n primul num[r al
proiectatei reviste „România literar[“. Episodul este mai târziu ]ncadrat]n nara\iunea dramatizat[ Un salon din Ia=i.
August 5 Se reprezint[ cu mare succes Chiri\a ]n Ia=i.
1852 Aprilie Apare la Ia=i prima fascicol[ din colec\ia de opere folclorice:
Poezii poporale. Balade (cântece b[trâne=ti) adunate =i ]ndreptate deV . Alecsandri.Octombrie Vasile Alecsandri scoate prima culegere din teatrul s[u,
Repertoriu dramatic . Se reprezint[ piesa Chiri\a ]n provincie.
1853 La Paris, unde se g[sea ]nc[ din toamna precedent[, Vasile Alecsandri
public[ primul volum de poezii originale, Doine =i l[crimioare , dispuse
]n trei cicluri: Doine, L[crimioare, Suvenire .

5 Muntele de Foc
La Ia=i ]i apare cea de-a doua fascicul[ a Poeziilor poporale.
Vasile Alecsandri ]ntreprinde o lung[ c[l[torie ]n sudul Fran\ei, ]n Spania=i ]n nordul Africii. Relatarea par\ial[ a acestei c[l[torii se cuprinde ]n„ziarul de c[l[torie“ C[l[torie ]n Africa . Scriitorul intercaleaz[ ]n cursul
relat[rii diverse episoade narative, ca Cel ]ntâi pas ]n lume (publicat
ini\ial ]n 1841 ]n „Albina româneasc[“ sub titlul Pierderea iluziilor ) =i
Suvenire din Italia. Monte di Fo , publicat tot acolo, ]n 1843.
1854 Moare tat[l scriitorului. Preluându-=i mo=tenirea, Alecsandri elibereaz[
\iganii robi de pe mo=iile sale.
1855 Apare, sub conducerea poetului, revista „România literar[“, ]n care se
public[ poezia Anul 1855 . Tot aici apar fragmente din C[l[torie ]n Africa
=i nuvela Balta Alb[ .
1856 Are loc congresul de pace de la Paris, decisiv pentru viitorul politic al
Principatelor, care aspirau la unire. Alecsandri se dedic[ integral cauzeiluptei pentru Unire.}n „Steaua Dun[rii“, ziar condus de Mihail Kog[lniceanu, apare la 9iunie Hora Unirii.
1857 Vede lumina tiparului culegerea de proz[ Salba literar[ , con\inând
povestiri, impresii de c[l[torie =i câteva scrieri dramatice.}n ziarul „Concordia“ din Bucure=ti apare poezia Moldova ]n 1857.
1859 Dup[ alegerea ca domnitor a lui Cuza, scriitorul pleac[ ]ntr-o lung[
misiune diplomatic[ la Paris, Londra =i Torino, pentru a ob\ine recunoa=-terea dublei alegeri a lui Cuza. La Paris ]i viziteaz[ pe Lamartine =i peMérimée =i caut[ s[ câ=tige bun[voin\a ambasadorului Rusiei, conteleKisseleff, fostul guvernator al Principatelor ]ntre 1829 =i 1834.
1860 Abandoneaz[ activitatea politic[ =i se retrage la Mirce=ti, ]n mijlocul
familiei, unde se dedic[ scrisului, compunând piese de teatru, printrecare Rusaliile =i câteva cântecéle comice.
1861 }ndepline=te o nou[ misiune diplomatic[, ]ncredin\at[ de Cuza. }n
vederea recunoa=terii Unirii de c[tre puterile europene, Alecsandriviziteaz[ Parisul, Torino, Milano, iar un timp gireaz[ afacerile agen\ieidiplomatice de la Paris, ]n locul fratelui s[u.Re]ntors la Mirce=ti, scrie piese =i cântecéle comice.
1863 La Ia=i apare edi\ia a doua a volumului Doine =i l[crimioare cu ciclul
M[rg[rit[rele .
Apare partea a doua a Repertoriului dramatic, cuprinzând ultimele piese
ale scriitorului.
1866 Apare ]ntr-un volum ]ntreaga colec\ie a Poeziilor populare.
E numit membru al Societ[\ii literare române pentru cultura limbii,care ]n 1879 avea s[ devin[ Academia Român[.
1868 Public[, ]n „Convorbiri literare“, primele pasteluri: Sfâr=it de toamn[,
Iarna, Gerul etc.

6 Vasile Alecsandri
1871 }=i d[ demisia din Societatea literar[ român[, dup[ ce aceasta hot[râse
s[ adopte principiul etimologic ]n scriere =i s[ publice dic\ionarul luiLaurian =i Massim.
1872 Apare studiul Introducere la scrierile lui Constantin Negruzzi , mai ]ntâi
]n "Convorbiri", apoi ca prefa\[ la volumul de scrieri ale lui Negruzziscos de Editura Socec.Scrie Dumbrava Ro=ie , pe care o cite=te la o =edin\[ a „Junimii“.
1874 Apare piesa Boieri =i ciocoi , fiind reprezentat[ pe scena teatrului ie=ean.
1875 Apar la Socec primele patru volume din seria Operelor complete , cu o
prefa\[ a autorului. Ele cuprind crea\ia dramatic[.}n acela=i an apar urm[toarele trei volume, cuprinzând crea\ia poetic[.
1876 Apare volumul al optulea al Operelor complete: Proza .
1877 Mai 9 Proclamarea independen\ei \[rii ]n parlament. La aflarea ve=tii
Alecsandri scrie poezia Balcanul =i Carpatul, cu care inaugureaz[ ciclul
Osta=ii no=tri.
1878 Apare volumul Osta=ii no=tri.
1878-1879 Se dedic[ lucrului la drama istoric[ Despot-Vod[. }n mai 1879
cite=te piesa la o =edin\[ a „Junimii“ bucure=tene. Are loc reprezenta\iapiesei la Teatrul Na\ional din Bucure=ti. Este invitat s[-=i reia locul laAcademie =i s[ participe la lucr[rile anuale, fiind ales ]n comisia pentrumodificarea ortografiei.
1880 Apare cel de al nou[lea volum din seria Operelor complete , cuprinzând
Legende nou[ =i Osta=ii no=tri.
Apare nuvela V asile Porojan , sub forma unei scrisori c[tre Ion Ghica.
Scrie feeria Sânziana =i Pepelea . }n „Albumul macedoromân“ al lui V . A.
Urechi[ apare „istorioara de ]nceput de amor“ Marg[rita , scris[ cu zece
ani mai ]nainte, dar relatând un episod de tinere\e, localizat ]n timpprin 1850—1852.
1881 I se decerneaz[ Marele premiu „N[sturel-Her[scu“ al Academiei Române
pentru drama Despot-Vod[ =i poeziile din ultimul volum de Opere complete.
1883 }ntr-o =edin\[ a „Junimii“ =i la Academie Alecsandri cite=te noua sa pies[
Fântâna Blanduziei.
1884 Fântâna Blanduziei este reprezentat[, cu mare succes, la Teatrul
Na\ional. Scrie piesa Ovidiu.
1885 Este numit ministru plenipoten\iar al României la Paris, post pe care ]l
de\ine pân[ la moarte.
1886 Realizeaz[ o nou[ versiune a piesei Ovidiu.
1888 Scrie Plugul blestemat . Se ivesc primele semne ale bolii care avea s[-l
r[pun[.
1890 August 22 Vasile Alecsandri se stinge din via\[ la Mirce=ti. Este ]nmormântat
la 26 august ]n gr[dina casei, d[ruit[ ]n 1914 Academiei, de c[tre so\iapoetului. Deasupra mormântului a fost ridicat un mausoleu din ini\iativaAcademiei, ]n 1928. }ntreg ansamblul a devenit muzeu memorial.

C{L{TORII +I STUDII

ISTORIA UNUI GALBEN
}n noaptea trecut[, pe la un ceas dup[ dou[sprezece, am fost
trezit din somnul dulce ce gustam, prin un zinghet metalic carem-a mirat foarte mult, nefiind obi=nuit a auzi asemene armoniela ceasuri at`t de t`rzii. Acel sunet mi se p[rea c[ venea din fundulod[ii =i c[ ie=ea dintr-o cutioar[ de filde= s[pat[, ce se z[rea pemas[ ]n razele lunii care r[zb[tea prin fereastr[. M-am sculat iutedin pat pentru ca s[ cunosc pricina zuruitului pomenit, am luat]n m`n[ acea cutie unde pusesem diminea\a un galben olandez=i o para mare turceasc[, am deschis-o cu luare-aminte, =i ad`nc[a fost mirarea care m-a cuprins, auzind deodat[ dou[ glasuristr[ine ie=ind din cutie, dou[ glasuri de alt[ lume, care zb`rn`iau,\iuiau =i se sf[deau de moarte.
S[ m[rturisesc c[ m-au apucat fiori reci ]n fa\a acelei minuni,
nu socot c[ a fi vreo ru=ine din parte-mi, pentru c[ nu sunt deprinsa tr[i printre spirite. Spun drept c[ atunci m-am crezut ]nconjuratde vedenii, fantasme, stahii, strigoi, moroi =i de toate fiin\elefantastice c`te joac[ parola =i hora cu miezul nop\ii, ]n luminalunii. Peste pu\in ]ns[ lini=tindu-m[ ceva, nu =tiu cum s-a f[cut c[am g`ndit la A. Donici, fabulistul, =i aduc`ndu-mi aminte de fabulalui Fierul =i argintul , ]n care aceste dou[ metaluri \in un dialog
at`t de ]n\elept, deodat[ zic, o lumin[ cereasc[ ]mi trecu prinminte, =i am ]n\eles urm[torul adev[r: c[ =i metalurile au suflet,mai ales aurul =i argintul, de vreme ce ele ]nsufle\eaz[ =i mai demulte ori desufle\eaz[ oamenii; ]n urmare trebuie s[ aib[ =i grai.
Sprijinit de aceast[ frumoas[ descoperire, m-am sim\it ]ndat[
cuprins de o femeiasc[ curiozitate =i, f[r[ dar a pierde vreme, m-amCUPRINS

9 Muntele de Foc
lungit ]ntr-un jil\ elastic, am a=ezat cutioara l`ng[ mine pe mas[
=i, cu \igareta aprins[, m-am pus pe ascultat. Razele lunii, precum
am zis, se jucau pe covorul din odaie, zugr[vind felurimi de figuri,
=i unele, lunec`nd pe cristalul c[lim[rilor, tremurau chiar deasupra
galbenului =i a paralei, la care m[ uitam cu ochii \inti\i. Acestedou[ monede se aflau atunci ]n focul cel mai ]nfl[c[rat al convor-
birii, am`ndou[ s[lt`nd din vreme ]n vreme cu m`nie =i b[t`ndu-
se, zuruind, de marginile cutioarei. Iat[ ce ziceau:
GALBENUL : D a r , m [ mir de st[p`nul meu cum de a uitat
cine sunt eu =i m-a pus la un loc cu o biat[ para ca tine, ce nu faci
acum nici trei bani, at`t e=ti de =tears[ =i de tic[loas[!
PARAUA (plesnind de ciud[) : R`de dracul de porumbrele
negre!… Dar nu vezi, ciuntitule, c`t e=ti de ros de chila
1 zarafilor?…
nu te vezi c[ ai ajuns ]n trei col\uri, c[ ai sc[zut =i ai sl[bit c`t unirmilic de cei noi?… |i-ai pierdut to\i din\ii, s[rmane, =i vrei s[
mai mu=ti pe al\ii?
GALBENUL (cu fudulie, ridic`ndu-se ]n picioare) : Leul de=i
]mb[tr`ne=te tot leu r[m`ne, asemene =i galbenul tot galben!
PARAUA (s[lt`nd des =i iute de r`s) : Galben, tu?… Cu adev[-
rat, s[rmane, e=ti galben, dar de g[lbenarea mor\ii.
GALBENUL : Ian ascult[, cad`n[ b[tr`n[, nu te juca cu cuvin-
tele, c[, de=i sunt acum ]n trei col\uri, pe loc ]nfig unul ]n tine.
PARAUA (cu dispre\ =i cu un aer de m[rire) : Eu am trecut
prin degetele ienicerilor =i nu mi-a fost fric[! Tocmai tu vrei s[m[ sperii?
Ambele mele monede st[tur[ pu\in ]ntr-o pozi\ie teatral[, ca
doi du=mani viteji care se m[soar[ cu ochii p`n-a nu se ]ncle=ta
la lupt[. Eu m[ uitam la ele f[r[ nici a m[ r[sufla, at`t eram de
curios a vedea un duel b[nesc; dar a=teptarea mea fu =i acum]n=elat[, precum a mai fost de multe ori ]n acest soi de ]nt`mpl[ri.
1 Pila.

10 Vasile Alecsandri
Provocatorul, adic[ galbenul, v[z`nd maiestatea =i curajul protivnicei
lui, se domoli, se trase ]napoi, =i prin aceast[ mi=care aduse o nou[
dovad[ observ[rii ce am f[cut demult, c[: fala mare isprav[ n-are.
GALBENUL (dup[ o scurt[ t[cere) : Nu te bucura, proasto,
c[ eu m[ voi ]njosi a te onora cu loviturile mele, =i dac[ te-am =i
amenin\at dinioarea, nu spera c[-mi voi uita rangul ]ntr-at`ta ]nc`t
s[ m[ ating de tine. +tiu, slav[ Domnului! c`t[ dep[rtare este
]ntre noi. Familia mea-i de aur =i neamul t[u de-abia de argint.Cum ]ndr[zne=ti dar a socoti c[ eu, care am fost sl[vit de cei mari
=i leg[nat ]n s`nul lor, eu, care sunt fruntea banilor, eu s[ m[ m[sor
cu tine? S[rman[! g`nde=te c`t ai r[mas de ne]nsemnat[-n lume
=i vezi mai ]nainte de toate c[ e=ti de o mie patru sute dou[zeci
de ori mai pu\in dec`t mine.
PA R A U A: Fricosule aristocrat! se vede c[ ai locuit mult[ vre-
me ]n s`nul domnului M. =i c[ de la d`nsul ai c`=tigat sim\irile
dobitoce=ti sub care ]\i ascunzi lipsa curajului. Tu, olandez, tu s[
roste=ti cuvinte de familie =i de noble\e! Ru=ine, ru=ine s[-\i fie!
Am cunoscut mul\i compatrio\i de-ai t[i ]n deosebite r`nduri =i]n deosebite pungi, =i m[rturisesc c[ i-am aflat cura\i de fire =i de
caracter; dar tu, negre=it e=ti minciunos, calp, bastard, c[ci ]\i ar[\i
arama f[r[ c`t de pu\in[ sfial[. ( Suspin`nd ): Unde-i, unde-i
frumosul =i nobilul olandez cu care m-am iubit at`t de fierbinte
la anul 1820 ]n buzunarul c[pitanului Costi\[, pe c`nd acest vestit
cor[bier c[l[torea pe Marea Neagr[!… Unde-i acum s[ te fac[ una
cu cutia ]n care ne g[sim =i s[ m[ r[zbune de obr[zniciile tale.
GALBENUL (uimit de tulburare) : La anul 1820?… C[pitanul
Costi\[?… Marea Neagr[?… Ce spui?… Tu erai atunci cu mine?
PARAUA (]ntr-o nespus[ mirare) : Cu tine! Ce fel?
GALBENUL (repede, adun`ndu-=i suvenirele) : Dar… ]mi aduc
aminte… ]ntr-o noapte ]ntunecoas[, marea era ]nt[r`tat[ de
furtun[… corabia era s[ se ]nece la Sulina… To\i se rugau luiDumnezeu ca s[-i scape….
PARAUA: A=a este, bine zici. Eu tremuram de fric[ =i, deodat[,
zuruind cu disperare, m-am aruncat =i m-am lipit…

11 Muntele de Foc
GALBENUL : (d`ndu-se de-a dura c[tre para) : +i te-ai lipit
de pieptul meu, care de mult ardea pentru tine ]n focul unei
dragoste nem[rginite.
PARAUA (lunec`nd c[tre galben) : Ah!
GALBENUL =i PARAUA (lipindu-se ]ntr-o amoroas[ ]mbr[\i=are) :
Soarele meu! Luna mea!
Zinghetul pricinuit prin ]nfocata atingere a monedelor se
schimb[ ]ncet-]ncet ]ntr-o zuruire slab[ sau, mai bine zic`nd, ]ntr-o
suspinare metalic[ care se pierdu ]n de=erturile lumii =i al cutiei.
O t[cere dr[g[la=[ urm[ dup[ aceasta, t[cere ce dovedea o marec`time de sim\ire ]n s`nul monedelor; t[cere scump[ =i mult mai
gl[suitoare dec`t ]ns[=i vorba; t[cere care mi-a atins p`n[ =i mie,
un str[in, coardele inimii =i mi-a adus dou[ lacrimi de comp[timire
pe marginea genelor.
Peste c`teva secunde ambii amorezi se traser[ pu\in ]napoi, se
uitar[ lung unul la altul, f[c`ndu-=i am`ndoi o dureroas[ revizie,
=i ziser[ urm[toarele, cu glas p[truns:
GALBENUL (oft`nd din greu) : C`t e=ti de schimbat[, iubita mea!
PARAUA (suspin`nd cu durere) : C`t ne-am schimbat, dragul meu!
GALBENUL (cu am[r[ciune) : Ce crud[ =i nemilostiv[-i
vremea! Coasa ei nu se ostene=te niciodat[!… Pl[cere, frumuse\e,
tinere\e, toate sunt secerate de d`nsa!… Ast[zi ele str[lucesc cu
tot farmecul lor =i m`ine se pierd. Trist[ soart[! Lume de=art[!
Via\[ tic[loas[! Ah! Ah!
PARAUA (cu bl`nde\e ]ngereasc[) : Nu te m`hni, luceaf[rul
meu, c[ nu suntem numai noi supu=i acelor crude pravili ale
soartei. Fierul c[-i fier =i ]nc[ rugine=te, dar noi care suntem meni\i
prin ]ns[=i firea noastr[ a fi jertfa l[comiei oamenilor!
GALBENUL : }\i aduci aminte, scumpa mea, de-acea epoc[
fericit[ c`nd ne-am ]nt`lnit ]n buzunarul c[pitanului Costi\[?…Sufletele noastre erau f[cute unul pentru altul, c[ci ]ndat[ ce ne-am
z[rit ne-am =i sim\it cuprin=i de dragoste. C`t de frumoas[ erai
tu atunci cu fa\a ta rotund[ =i alb[ ce sticlea =i str[lucea ca o

12 Vasile Alecsandri
tabla de dulce\i. Cu c`t[ gra\ie se ]ndoia talia ta ginga=[ =i sub\ire!
Ce glas dulce =i armonios aveai tu atunci!
PA R A U A: Atunci?… Dar atunci =i tu erai t`n[r, frumos, voinic;
atunci erai luciu =i plin de farmec; atunci aveai pe-mprejur o
coroan[ cu zim\i din care ie=eau sc`ntei amoroase ce-mi p[trun-deau inima. Atunci eram am`ndoi ]n vr`sta dragostei, ne iubeam
=i ne dezmierdam toat[ ziua =i toat[ noaptea, ]nc`t mi s-a ros
jum[tate de fa\[ atunci… dar acum…
GALBENUL (]ntr-o deplin[ desperare) : Dar acum?
PARAUA (r`z`nd) : Acum suntem ca doi t[ciuni care fac
numai fum f[r-a da par[.
GALBENUL : Eu, t[ciune, eu care…
PA R A U A: Las[ monologul pe alt[ dat[ =i-mi spune ce te-ai
mai f[cut din ceasul acel crud c`nd am fost desp[r\i\i? Prin care
valuri, prin care pungi, prin c`te soiuri de degete ai mai trecut?
GALBENUL : Ah! iubita mea, c`te ]nt`mpl[ri am avut de la
1820 ]ncoace!… De c`te ori am trecut de la treptele cele mai nalte
ale societ[\ii la cele mai de jos, din m`inile cele mai curate ]nlabele cele mai m`r=ave, de la s`nurile cele mai nobile la piepturile
cele mai de=arte de oricare sim\ire! Nu este soart[ ]n lume mai
curioas[ =i mai vagabond[ dec`t a fiin\ei nenorocite ce se nume=te
moned[ . }n veci =i peste tot locul sl[vi\i =i dori\i, noi suntem pricina
celor mai multe fericiri =i nenorociri pe p[m`nt =i, cu toate aceste,rareori ]nt`lnim suflete de acele ]nchinate nou[ =i vrednice de
toat[ lauda, care, cunosc`nd pre\ul nostru, ne p[streaz[ ca moa=te
sfinte ]n fundul unei l[zi de fier, ne p[streaz[, zic, ani ]ntregi =i
ne scap[ de acea frec[tur[ necontenit[ a degetelor omene=ti, care
roade podoabele noastre.
PARAUA (cu ceva ner[bdare) : Le =tiu aceste toate; spune-mi
mai bine istoria ta.
Nu am trebuin\[ s[ mai adaug c`t de mult se a\`\ase curiozita-
tea mea. Istoria unui galben, povestit[ ]n ]ntunericul =i ]n t[cerea
nop\ii, era pentru mine o petrecere nesperat[. Mi-am aprins iuteo a doua \igaret[, =i galbenul ]ncepu a=a:

13 Muntele de Foc
GALBENUL: Istoria mea este legat[ cu deosebite anecdote ce
s-au ]nt`mplat sub ochii mei persoanelor la care m-am aflat,
anecdote triste sau vesele, unde eu am jucat totdeauna rolul cel
mai de c[petenie =i ]n care mi s-a ]nf[\i=at prilej a face multe
]nsemn[ri =i descoperiri asupra oamenilor. M-am folosit mult deprivilegiul ce avem noi, banii de aur, a fi str`n=i cu scump[tate la
pieptul lor, pentru ca s[ le cercetez =i s[ le cunosc inimile de
aproape; =i tu, iubita mea, =tii ca =i mine c`t[ m`r=[vie plin[ de
dezgust este ascuns[ ]nl[untrul unor bipede care se zic cre=tini
cu frica lui Dumnezeu. Ascult[ dar, =i nu te sup[ra dac[ f[r[ voieideile mele \i-or p[rea c`teodat[ cam posomor`te.
Dup[ ce ne-a desp[r\it c[pitanul Costi\[ la Gala\i, d`ndu-m[
pe mine unui boierina= ce-i v`nduse gr`u, am suspinat mult[
vreme g`ndind la tine, la fericirile pierdute ale dragostei noastre
=i crede-m[ c[ dac[ mi-ar fi fost cu putin\[ mi-a= fi r[pit via\a dedesperare; dar firea nedreapt[ n-a vroit s[ ne dea =i nou[,
galbenilor, dritul scump de a ne sinucide; ]n urmare am fost silit
s[-mi mistuiesc durerea-n suflet =i s[ urmez pe noul meu st[p`n
la mo=ia lui. Dar po\i tu s[ ghice=ti ]n ce chip l-am urmat?…
Ascuns, soro drag[, ]n ciubota lui =i c[lcat ]n picioare ca un bande nimic[, pentru c[ boierul se temea de t`lhari. +tiu c[ aceast[
ru=ine se ]nt`mpl[ ades banilor care au nenorocire a pica ]n
pungile boierina=ilor de la \ar[, dar eu ]nc[ nu p[\isem o asemene
]njosire =i m[ ]n[du=eam de ciud[. Ah! ziceam atunci, de ce nu
am putere s[-i fac o provocare, precum se cuvine ]ntre persoanebine crescute, =i s[-l str[pung cu spaga rig[i de Olanda!… Ce folos
]ns[! Eu ziceam, eu auzeam. }n sf`r=it, acel drum plin de chinuri se
s[v`r=i dup[ cum dori st[p`nul meu: el ajunse acas[ cu to\i banii
]n ciubot[ f[r[ s[ fi ]nt`lnit nici m[car un potlogar pe drumul mare.
… Vai mie! nu putea =ti
C[ procesu-n a lui stare sta gata a n[v[li.
PA R A U A: Nu-mi spui c[ te-ai f[cut literat?

14 Vasile Alecsandri
GALBENUL : M-am g[sit odat[ din ]nt`mplare jum[tate de
ceas ]n buzunarul unui poet.
PA R A U A: Urmeaz[-\i povestirea.
GALBENUL : O ]mpresurare de mo=ie ]l sili pe bietul boier a
alerga la Ia=i spre a se lupta cu tagma judec[toreasc[, ]ns[ dinnenorocire ]n capitala asta el nu putu s[ ]ntrebuin\eze mijlocul
ciubotelor spre sc[parea galbenilor lui, precum o f[cuse ]n drumul
cel mare, c[ci aici oarecare director de tribunal i-a luat p`n[ =i
ciubotele din picioare. E de prisos s[ mai adaug c[ eu ]mpreun[
cu to\i ceilal\i ai mei tovar[=i trecur[m ]n punga acestuia =i c[s[rmanul boierina= se ]ntoarse acas[ cu p[rul alb, cu giubeaua
rupt[ =i cu buzunarele sparte. Nenorocirea lui m-a cuprins de
pu\in[ jale, dar pe de alt[ parte mi-a adus o mul\umire ascuns[,
c[ci r[zbunarea este una din cele mai vii mul\umiri ale oamenilor
=i ale galbenilor olandezi.
PARAUA (o\[r`ndu-se) : M[ ]ngroze=ti cu vorbele aceste.
GALBENUL (cu fanfaronad[) : Da cum soco\i?
PARAUA: Nu mi-ar p[rea curios dac[ ai fi un ducat vene\ian,
pentru c[ ace=tia cred numai ]n vendetta lor, dar tu, olandez…
GALBENUL: Nu te atinge de na\ionalitate, soro drag[, c[ m[
sup[r.
PARAUA : Pardon , scumpul meu; n-am vroit s[ te m`hnesc.
GALBENUL : T e cred, iubita mea. Unde m[ g[seam?… La
directorul de tribunal. Nu \i-oi descri figura lui, pentru c[ era
foarte ne]nsemnat[, dar \i-oi vorbi de buzunarul s[u. +tii c[ noi,banii, judec[m mai totdeauna oamenii dup[ pungile =i dup[ buzu-
narele lor, =i eu m[rturisesc c[ acest fel de judecat[ mi se pare
cel mai nimerit ]ntr-o epoc[ unde domne=te interesul. Dl Buffon,
naturalistul francez, a zis c[: stilul arat[ omul ; eu zic c[: buzunarul
arat[ omul . El este cea mai sigur[ caracteristic[ a firii, a patimilor
=i a moralului s[u. De pild[, buzunarul unui cheltuitor este spart;
punga unui zg`rcit e f[cut[ de materie groas[ =i trainic[ =i e legat[
cu nou[zeci =i nou[ de noduri =.c.l.; iar buzunarul directorului

15 Muntele de Foc
putea foarte bine s[ dea o l[murit[ idee de haos, c[ci nu avea
nici margini, nici fund.
}nchipuie=te-\i dar , scumpa mea, ce groaz[ m-a cuprins c`nd
m-am r[t[cit ]n acel sac lung =i ad`nc! M[ credeam pierdut
]ntocmai ca un c[l[tor ]n pustiurile Africii, dar m[ ]n=elam, pentruc[ buzunarul suspomenitului director de tribunal nu sem[na nicide-
cum cu un pustiu; acesta dimpotriv[ era locuit de feluri de nea-
muri str[ine =i pribegite acolo din alte pungi.
C`nd am ajuns la marginile acelui sac, am g[sit o popora\ie
foarte amestecat[ de galbeni olandezi =i nem\e=ti, de irmilici vechi=i noi, de carboave, p`n[ =i de sfan\igi, p`n[ =i de firfirici, care cu
to\ii tr[iau ]ntr-o armonie ce m-a adus ]n mare mirare, cunosc`nd
dihoniile care despart ast[zi na\iile.
PA R A U A: Cum, frate, carboavele =i irmilicii erau prieteni?
GALBENUL : N u numai prieteni, dar a= putea zice fra\i de
cruce, dac[ n-a= =ti c[ irmilicii sunt du=manii sfintei cruci. +i
aceast[ unire eterogen[ =tii tu de unde se tr[gea?… Din crudul
obicei care silise pe fie=tecare moned[ a-=i lep[da na\ionalitatea,
c`nd a intrat ]n acel buzunar directoresc. Acole, galbenii, irmilicii
=.c.l. nu se mai numeau nici galbeni, nici irmilici, nici carboave.
PA R A U A: Dar cum, cum?
GALBENUL : Martori !… }n\elegi acum? De pild[, galbenii
se chemau martori de treizeci =i cinci de ani; irmilicii martori de
patrusprezece sau de =asesprezece ani, dup[ v`rst[; carboavele
martori de doisprezece ani; =i to\i la un loc alc[tuiau un popor nou,cunoscut sub nume de: na\ia dovezilor sun[toare … M[ pricepi acum?
PARAUA (oft`nd) : Te pricep. (Dup[ o mic[ t[cere.) +i mult
ai =ezut tu acolo?
GALBENUL : A=teapt[. Voi, turcilor, ave\i un proverb pe care
nu mi-l aduc aminte, dar care se ]ncepe cu haram…
PARAUA : Haram gheldi, haram ghiti .
GALBENUL : T ocmai; acest proverb, pe c`t ]n\eleg, vrea s[
zic[ c[ de banii lua\i nedrept nu s-alege nimic[.

16 Vasile Alecsandri
PA R A U A: Bre! Nu te =tiam poliglot.
GALBENUL : Cum s[ nu fiu poliglot, soro drag[, dac[ am
slujit oarec`nd drept plata unei subscrieri la un Tetragloson, care
era s[ ias[… dar s[ venim la proverbul pomenit, pentru ca s[ vezi
cum se adeveri ]n\elesul lui.
A doua sear[, dup[ intrarea mea ]n colonia dovezilor sun[toare ,
stam la vorb[ cu c`\iva martori de deosebite v`rste =i povesteam
pe r`nd chipurile ]n=el[toare ce ]ntrebuin\ase st[p`nul nostru
pentru ca s[ ne trag[ ]n s`nul lui, de la r[ze=i, de la v[duvele
s[race =i de la to\i nenoroci\ii ]mpricina\i, la care ne aflasem mai]nainte, c`nd deodat[ o m`n[ lacom[ ne cuprinse gr[mad[ ]n
palm[ =i ne tr`nti ca vai de noi! pe o mas[ de c[r\i unde se juca
stos. C`teva perechi de ochi se \intir[ cu dragoste asupra noastr[,
=i dup[ c`teva talii, o alt[ m`n[ str[in[ se ]ntinse spre noi =i ne
trase ]ntr-un alt col\ al mesei. Directorul nu mai era st[p`nulnostru… El ne pierduse pentru totdeauna. Pare c[-l aud =i acum
c`t de tare se blestema, cum se oc[ra pe sine cu cuvintele cele
mai proaste pentru c[ jucase, ]n vreme ce noul meu st[p`n ]i zicea
din vreme ]n vreme cu s`nge rece: haram gheldi, haram ghiti !
De-atunci m-am p[truns de adev[rul acestui proverb =i am luat omare opinie de ]n\elepciunea musulman[.
PARAUA (se ]nchin[) : }mi pare foarte bine.
GALBENUL (urm`nd cu foc) : }n\elepciunea =i paralele
turce=ti sunt dou[ lucruri care mi-au c`=tigat inima.
PARAUA (cu ceva cochet[rie) : Berbantule…
GALBENUL (dup[ un z`mbet) : T`n[rul ce m[ c`=tigase ]n
c[r\i era una din acele fiin\e a c[rora nume se sf`r=e=te ]n escu,
c`nd se afl[ la Moldova, =i ]n eanu, c`nd merg la V alahia; fiin\e
problematice, care tr[iesc f[r-a avea nici un chip de vie\uire, care
pic[ n[paste ]n casele =i la mesele oamenilor =i care ast[zi seprimbl[ ]n dro=te de Brandmaier, ]mbr[ca\i ]n straie nou[, ]nc[l\a\i
cu botine de glan\, =i m`ine ]i vezi pl[m[dind glodul uli\elor cu
ciubote rupte, cu surtucul descusut =i cu p[l[rie roas[ pe cap;

17 Muntele de Foc
tr`ntori parazi\i ce s-au introdus de o bucat[ de vreme ]n societa-
tea rom`nilor, specul`nd nevinov[\ia =i ]ncrederea lor, =i care au
fost crescu\i la =coala vestitului Robert-Macarie1, de co\c[reasc[
pomenire.
Acel interesant copil al civiliza\iei, acel nobil cavaler… de
industrie, petrecea o mare parte a zilei ]nchis ]n odaia lui cu o
pereche de c[r\i ]n m`ini, pe care le amesteca necontenit, le a=eza
]n deosebite chipuri, le sucea, le t[ia, deprinz`nd =i iscodind fel
de fel de te=mecherii ce ]ntrebuin\a seara spre a pungi pe pontatori.
+i trebuie s[ m[rturisesc c[ el ajunsese la o dib[cie at`t dem[iastr[ ]n m[sluirea c[r\ilor, ]nc`t ar fi meritat cu toat[ dreptatea
o od[ escamotofil[ ]n soiul acelei adresate dlui Rodolfo de dl Eliad,
marele ammiratore della prestidigitazione.
PARAUA (boldind ochii) : Ce cuvinte sunt aceste?
GALBENUL : Aceste sunt c`teva cuvinte dintr-o nou[ limb[
rom`neasc[ ce se descoper[ acum la Bucure=ti.
PA R A U A: Dar escamotofil ce bazaconie este?
GALBENUL : Escamotofil e v[r primar cu bra\alba , cu lun-
gumbra =i frate de cruce cu Broasc[oaietaurie =i cu impercaicoifagi
ale dlui Aristia.
PA R A U A: Nu le ]n\eleg.
GALBENUL : T e cred; dar ian ]ntreab[ pe croitorii lor dac[
]n\eleg cuvintele te=mecherii =i haram , =i s[ vezi c[ \i-or r[spunde:
nu te capisc sau: nu te cumprind .
PARAUA (cl[tin`nd capul) : Mari sunt minunile tale, Doamne!
GALBENUL : Z i mai bine: mari sunt minciunile oamenilor!…
T`n[rul meu avea, precum \i-am spus, degetele foarte sprintene
la c[r\i =i se folosea bini=or de me=te=ugul s[u, c[ci acesta era
pentru d`nsul un soi de fondos sigur din care tr[gea dob`nd[ pe
fie=tecare sear[; dar el nu se mul\umea cu acel venit =i, ]n urmare,
1 Robert Macarie, personaj din Auberge des Adrets ; tipul banditului
fanfaron.

18 Vasile Alecsandri
se ]mprumuta ades pe la zarafii jidovi. Trebuie s[-\i spun c[
st[p`nul meu se trudea demult ca s[ deslu=easc[ o problem[ foarte
grea, adic[: chipul de a face datorii f[r[ a le pl[ti . }n adev[r el
descoperise demult partea cea dint`i a problemei, =i acum era
aproape s[ o g[seasc[ =i pe cea din urm[, c[ci hot[r`se s[ fug[ adoua zi pe ascuns la Bucure=ti, c`nd deodat[ =i f[r[ veste unul
din creditorii lui, un jidov b[tr`n, i se ar[t[ grozav =i ]narmat cu
patru slujitori de la Agie. Pricina acelei ]nf[\i=[ri poli\iene=ti era
un vecsel isc[lit de st[p`nul meu, dar nepl[tit, dup[ obiceiul s[u
cel economic. Noul Macarie fu silit s[ numere banii ]ndat[ =i,num[r`ndu-i, m[ lep[d[ =i pe mine ]n palma nebotezatului zaraf.
PARAUA (cu t`nguire) : Nenorocite prieten!
GALBENUL : D a r , d a r , pl`nge-m[, scumpa mea, t`nguie=te-
m[, luna mea, c[ci aici ]ncep pentru mine durerile, tic[lo=iile,
chinurile unei inchizi\ii mai crude dec`t acea spaniol[; boce=te-m[ =i te ]ngroze=te, pentru c[ ai s[ m[ vezi muncit ]n m`ini de
c[l[u, precum erau munci\i cre=tinii ]n vremea p[g`nismului; ai
s[ cuno=ti, ]n sf`r=it, misterul acel ]nfrico=at al deform[rii mele =i
chipul nelegiuit prin care eu, m`ndrul =i sl[vitul t[u odinioar[
amorez, am fost desp[r\it pentru totdeauna de podoabele mele.Neronul israelit ce m[ luase ]n robie m[ ]nchise deocamdat[ ]ntr-o
temni\[ neagr[ =i uns[, pe care el ]ndr[znea a o numi pung[, =i
ajung`nd acas[ la d`nsul, dup[ ce m[ ar[t[ cu bucurie la vro =ase
copii zdren\[ro=i =i nesp[la\i, el m[ ascunse sub o podea din odaia
lui, ]ntr-o oal[ ]ngropat[ ]n nisip. Auzi tu?… ]ntr-o oal[ de f[cutbor=, eu ce locuisem ]n pungi de m[tase! eu care \inusem adeseori
loc de onor printre oameni, s[ m[ v[d \in`nd locul fasolelor =i
p[trunjelului! Aceast[ idee mi-ar fi dat g[lbenarea negre=it, dac[
n-a= fi fost precum sunt galben de firea mea. Dar toate aceste nu
sunt ]nc[ nimic[ pe l`ng[ chinurile ce mi se preg[teau.
Pe la miezul nop\ii, c[l[ul acela nemilostiv m[ scoase la lumina
unei lum`n[ri de seu =i, apropiindu-m[ de ea, ]mi atinse zim\ii
cu un instrument de moarte ce-i zic chil[. Durerea ce m[ cuprinse

19 Muntele de Foc
dintr-o margine la alta m[ f[cu s[ sar ]n sus de trei palme =i,
sc[p`nd dintre degetele lui, alergai iute de-a dura sub pat, unde
m[ ascunsei tremur`nd. Ce folos ]ns[! Iuda m[ g[si peste pu\in
=i ]mi roase to\i zim\ii cei frumo=i, care, dup[ cum zici, iubita mea,
]\i aruncau odinioar[ ]n inim[ at`te sc`ntei de dragoste. }ntr-oclipal[ m-am v[zut ras, pilug, de jur ]mprejur ]ntocmai ca capul
b[rbierului meu; glasul mi se dogise de durere =i, neput`ndu-l
blestema atunci cum se c[dea, m-am r[zbunat asupra lui azv`rlin-
du-i un zim\ ]n ochi. De atunci el a r[mas chior, =i socot c-a r[m`-
nea tot a=a p[n’ la judecata cea de pe urm[.
PARAUA (plesnind de m`nie) : Am`ndoi ochii s[-i fi scos.
Auzi!… s[-\i chileasc[ zim\ii! Eu m[ mir cum de suf[r rom`nii
at`te mii de t`lhari.
GALBENUL : C e s [ l e fac[ dac[ sunt sudi\i!
PA R A U A: +i cum ai sc[pat din m`inile c[l[ului t[u?GALBENUL : } n codrul Her\ei!… +tii c[ acest codru e moartea
jidovilor: numai de le-i pomeni de d`nsul ]i vezi c[-=i schimb[
fe\ele =i-i apuc[ duc[-se pe pustii . T`lharul meu de zaraf avea
nevoie s[ mearg[ la hotarul Mamorni\ei pentru oarecare specula\ii
cu folos sigur =i, =tiind c[ avea s[ treac[ prin acel codru at`t dedu=man perciunilor, el ]=i cump[r[ dou[ pistoale =i un iatagan ruginit,
se sui singur ]ntr-o bri=c[ =i se porni cu frica-n spate =i cu galbenii ]n
s`n. Dup[ mult[ trud[ ajunser[ ]n sf`r=it ]n codrul Her\ei. T`rtanul
meu tremura ca de friguri; m[selele-i cl[n\[neau =i el se b[tea
necontenit cu pumnul ]n piept. Era ]nspre sear[, la ceasul acel sf`ntal zilei unde toat[ natura se lini=te=te ]n t[cere =i pare c[ se preg[te=te
pentru serbarea unei taine ]nfrico=ate. Caii mergeau ]ncet la deal,
c`nd deodat[ ie=ir[ de dup[ copaci doi oameni ]narma\i.
Iuda r[s[ri ca =i c`nd l-ar fi mu=cat un =arpe, dar nu-=i pierdu
min\ile, c[ci, sco\`ndu-=i iute cu=ma =i chitia de pe cap, le pusel`ng[ d`nsul, una-n dreapta =i una-n st`nga, =i ]ncepu a striga de
departe: „Nu veni\i, nu; noi suntem trei, voi sunte\i doi“. Cu toate
aceste t`lharii oprir[ caii =i se apropiar[ de bri=c[.

20 Vasile Alecsandri
— M[i t`rtane, zise unul din ei, pentru cine ai luat armele
aceste?
— Pentru t`lhari, r[spunse zaraful.
— Noi suntem t`lhari.
— Poftim, m[ rog, — =i jidovul dete ]ndat[ armele.— Da bani ai cu tine?
— Ba nu, n-am nici o para, pe legea mea.
— Pe d`nsul, m[i, r[cnir[ atunci ho\ii, =i pe Leiba mi-l tr`ntir[
din bri=c[ jos la p[m`nt. Iuda se zbuciuma cu desperare =i r[cnea
vai mir , ghevalt c`t ]l \inea gura, dar unul din t`lhari ]i puse un
genunchi pe piept =i o m`n[-n g`t, =i glasul i se curm[ pe loc.
Aceast[ scen[ nu \inu mult, c[ci peste pu\in cei doi voinici intrar[
iar ]n codru, l[s`nd trupul zarafului lungit ]n mijlocul drumului,
f[r[ suflare =i cu ochii holba\i. Socot de prisos s[ mai adaug c[ ei
nu uitaser[ s[-i ia punga din s`n. T`lharii de drumuri mari,precum =i cei de t`rguri mari, au ]ntr-acest soi de ]nt`mpl[ri o
deosebit[ luare-aminte.
PA R A U A: Cum? dragul meu, ai ]nc[put ]m m`ini de t`lhari
=i nu \i-a fost fric[?
GALBENUL : Ad[-\i aminte, scumpa mea, c[ trecusem mai
]nainte prin m`inile unui director de tribunal, ale unui stosar =i
ale unui zaraf. Deprinderea se face fire, dup[ cum =tii.
PA R A U A: Adev[rat; oamenii =i banii se deprind cu societ[\ile
cele mai rele.
GALBENUL : St[p`nii ce c[p[tasem eu acum, =i care m[
c[p[taser[ totodat[, ne duser[ ]n fundul codrului, la gura izvorului
care se nume=te f`nt`na ho\ilor . Acolo erau aduna\i to\i tovar[=ii
lor, ]mpreun[ cu c[pitanul, ce sta mai deoparte, lungit pe iarb[,
cu pistoalele l`ng[ d`nsul.
Opt voinici cu spete late
Cu m`nece suflecate+i cu pu=tile-nc[rcate.

21 Muntele de Foc
— Ei! copii, prins-a\i iepurele? zise c[pitanul, om nalt de stat,
v`nos ]n bra\e =i cu must[\ile de-un cot.
— L-am prins, c[pitane, r[spunse t`lharul ce m[ \inea ]n palm[.— Gras ]i?
— Cam gras, c[ nu putea fugi bine.
— Poate-a fi fost cu=er.
— Cu=er, dar; avea ni=te perciuni de-o palm[.
— +i unde-i pielea?— Iat-o, c[pitane.
C[pitanul deschise punga, se uit[ la noi =i, cl[tin`nd din cap
cu m`nie: Ian vezi, zise, cum i-au cioc`rtit! Litfa blestemat[ ne-a
furat pe jum[tate dintr-]n=ii. Pe urm[, v[rs`ndu-ne ]n palm[,
chem[ to\i tovar[=ii lui ]mprejur =i ne ]mp[r\i ]n sume drepte pela fiecare. Eu ]ns[ r[m[sei partea c[pitanului. Acest rom`n era
cu adev[rat voinic, =i dac[ se f[cuse t`lhar de drumul mare, nu
c[ doar ]i era sete de bani, dar pentru c[ sim\ea ceva ]n inima lui
care ]l ]ndemna s[ caute prilejuri de vitejie; primejdiile aveau
pentru d`nsul un farmec magnetic care ]l tr[gea f[r[ voie, =i sunt]ncredin\at c[ dac[ ar fi avut norocire s[ se nasc[ cu trei sute de
ani mai ]nainte, pe c`nd rom`nii erau ]n lupte, el =i-ar fi dob`ndit
un nume de viteaz mare. Singura sl[biciune ce avea era c[ iubeaprea mult nevestele m[ritate, =i fiindc[ aceste au avut de c`nd
lumea o fierbinte aplecare pentru voinici, s-a ]nt`mplat c[ mul\i
b[rba\i ]nsura\i erau m`nio=i foc asupra c[pitanului =i juraser[
s[-=i r[zbune asupra lui.
Mai ales unul, un grec care fusese arn[ut ]n vremea domnului
Ioni\[ Sturza, ]i p[stra o du=m[nie de cele ascu\ite, pentru c[
sim\ea pe frunte, de o bucat[ de vreme, oarecare m`nc[rimi ce-i
]nfierb`ntau creierii =i-l f[ceau s[ viseze noaptea tot soiul de vite
cornorate. El se a=ezase de vro doi ani ]n t`rgul Her\ei, =i de vro
opt luni se ]nsurase cu o fat[ t`n[r[, care era vestit[ de frumoas[pe toat[ linia hotarului.
Cum =i ce fel se cunoscuser[ =i se daser[ ]n dragoste c[pitanul
cu femeia arn[utului, nu \i-oi putea spune… dar =tiu c[ ]n toate

22 Vasile Alecsandri
serile, pe la asfin\itul soarelui, st[p`nul meu ]=i ]nc[leca murgul
=i se ducea de se ]nt`lnea cu d`nsa la o cum[tr[ a ei ce =edea ]n
marginea t`rgului. Arn[utul se vede c[ ]n\elesese ]n sf`r=it pri-
cina vizitelor dese ce f[cea nevasta lui ]n casa cumetrei sale, c[ci
se preg[ti de v`nat, lu`ndu-=i h[ita=i, arme =i c.l.t. H[ita=ii ]ns[ ]ialesese printre c`\iva b[rba\i, care ca =i d`nsul aveau ceva pic[
asupra c[pitanului.
}ntr-o sear[, cum r[s[ri cea ]nt`i stea pe cer , st[p`nul meu,
dup[ ce ]=i ]mp[r\i tovar[=ii pe la deosebite potice, ]nc[lec[ murgul
=i se porni pe o c[rare ]ngust[ ce ducea la marginea codrului. Erao lun[ cum o doresc amorezii, o lun[ plin[ de o tainic[ lumin[,
care ]nv[luia tot codrul =i r[zb[tea printre frunzele copacilor. O
t[cere ad`nc[, o lini=te sf`nt[ domnea ]n lume. Nu se auzea alt[
dec`t pasurile calului pe c[rare. C[pitanul scoase de sub mintean
o tambur[ mic[ cu strune de s`rm[ =i, ]mpreun`ndu-=i glasul cuea, ]ncepu a c`nta un vers jalnic, ce-mi p[trundea inima, m[car
c[-i de metal.
Tot merg`nd =i c`nt`nd, iat[ c[ ie=ir[m din codru =i sosir[m
pe o culme nu departe de t`rgul Her\ei. Acolo st[p`nul meu se
opri, c[t[ ]mprejur =i, pun`nd dou[ degete ]n gur[, dur[ o=uier[tur[ de cele haiduce=ti, care clocoti grozav ]n codru =i care
]mi \iui mult[ vreme ]n urechi. }ndat[ pe urm[, o ferestruic[ se
lumin[ la o cas[ din t`rg; iar c[pitanul, s[rind vesel de pe cal, se
]ndrept[ repede ]n partea ei. Dup[ c`teva minute el era ]n bra\ele
frumoasei sale iubite =i se dezmierdau =i se dr[gosteau am`ndoi,precum odinioar[ ne dezmierdam noi, scumpa mea lun[… }\i mai
aduci aminte?
PARAUA (oft`nd) : Ah!
GALBENUL (asemene) : +i iar ah!… ( Dup[ o scurt[ =i dure-
roas[ t[cere .) Nimic nu-i statornic ]n lume: tinere\ile trec, noro-
cul piere tocmai c`nd g`nde=ti c[ gu=ti mai bine pl[cerile lui. C`t
de fericite minute petrecea st[p`nul meu cu iubita lui =i ce triste
minute erau s[ urmeze dup[ ele!

23 Muntele de Foc
A=a-i legea crudei soarte,
Azi pl[cere,M`ini durere,
Azi via\[ =i m`ini moarte!
PARAUA (din fundul inimii) : Of… of!
GALBENUL (asemene) : +i iar of!… Ce s[-\i mai spun?
Voinicul meu c[pitan se v[zu deodat[ ]nconjurat de vro zece
oameni ]narma\i =i comendui\i de ]nsu=i b[rbatul iubitei sale. }ntr-o
clipal[ el fu aruncat la p[m`nt =i, ]n locul albelor bra\e ce-l str`n-
geau cu un minut ]nainte l`ng[ un piept ]nfocat, s[rmanul! sim\i
ni=te lan\uri reci ce-i cuprinseser[ tot trupul ca un =arpe. Pozi\ialui era cu at`t mai nepl[cut[ c[ avea mult[ asem[nare cu pozi\ia
zeului Mars, c`nd acest viteaz Don Juan ceresc fu prins cu Afrodita
]n mrejele lui Vulcan. Afrodita din t`rgul Her\ei a fost trimis[ la o
m[n[stire, dup[ st[ruin\ele arn[utului, =i nenorocitul meu st[p`n
dus la una din cele 13 ispr[vnicii ale Moldovei. Acolo ispravnicul]i f[cu o de aproape cercetare =i-l expedui la Ia=i, unde, fiind
judecat, i se ]ncheie o hot[r`re destul de s[rat[, adic[: i se ]ncuvi-
in\[ un cvartir de c`\iva ani la ocn[ pentru ca s[-=i prefac[ , s[-=i
]mbl`nzeasc[ =i s[-=i ]ndulceasc[ sim\irile morale !… C`t pentru
tovar[=ii s[i de ho\ie, am aflat mai t`rziu c[ unii au trecut peste
hotar, pentru ca s[ fac[ voiajuri de pl[cere, iar c`\iva au izbutit a
se ]n[l\a ]ntre oameni… prin ajutorul =treangurilor sp`nzur[torii.
PA R A U A: N-ai f[cut, dragul meu, o observare? C[ to\i t`lharii
de drumuri =i de codri sunt sp`nzura\i ]n t`rguri… Oare pentru ce?
GALBENUL (declam`nd) : Où peut-on être mieux qu’au sein
de sa famille !
1
PARAUA (r`z`nd) : Ha, ha, ha… bat[-te norocul, c[ pozna=
mai e=ti!
GALBENUL: Ispravnicul ce m[ luase odat[ cu doprosul era, cum
se zice, un om al trebii . Cunosc`nd toate chipurile legiuite de
1 Unde te po\i sim\i mai bine dec`t ]ntre ai t[i! (fr.)

24 Vasile Alecsandri
obiceiul p[m`ntului ]ntru a se folosi de prilejuri , el izbutise a-=i
preface slujba ]n chiverniseal[ =i, slav[ Domnului! dup[ c`\iva ani,
]=i f[cuse o stare ca oamenii . Avea, s[rmanul, dou[ mo=ioare luate
de la r[ze=i, avea c`teva suflete de \igani , =i era cunoscut ]n tot
\inutul de gospodar cumsecade . Mai era ]nc[ cunoscut =i de cre=tin
cu frica lui Dumnezeu, pentru c[ =tia Crezul grece=te pe de rost,
m[car de=i nu ]n\elegea nicidecum ast[ limb[; pentru c[ se
]mp[rt[=ea de dou[ ori pe an =i pentru c[ f[cea ades paraclisuri]n cas[. Cu toate aceste, bunul nostru cre=tin nu se sfia a porunci
s[ bat[ la t[lpi pe vreun rom`n ce nu-=i putea pl[ti birul, tocmai
c`nd el rostea Tat[l nostru , tocmai c`nd zicea cu mare evlavie :
„+i ne iart[ nou[, Doamne, gre=elile noastre, precum =i noi iert[m
gre=i\ilor no=tri…“ Altmintere era bun la suflet, at`t de bun, ]nc`tcucoana d-sale ]l trimitea f[r[ voie ]n comisii c`nd avea gust s[
r[m`ie singur[ acas[.
Boierul ispravnic, precum am spus, avea o cucoan[; cucoana
avea un veri=or al doilea. Boierul ispravnic era b[tr`n =i ur`t;
cucoana era ]ntre dou[ v`rste, adic[: nici prea crud[, nici preacoapt[, nici ur`t[, nici frumoas[, dar mai mult hazlie . Veri=orul
era numai de vro nou[sprezece ani, destul de nostim , dar cam
prostu\ din fire =i cam obraznic din cre=tere. Boierul ispravniciubea numai dou[ lucruri ]n lume : 1-i banii =i 2-lea nevasta.
Cucoana, asemene, sl[vea numai dou[ lucruri pe p[m`nt: 1-i banii
=i 2-lea veri=orul. Veri=orul iar[=i adora numai dou[ lucruri ]n via\a
lui: 1-i banii =i 2-lea v`natul.
Aceste trei deosebite patimi, al c[rora fondos eram noi, banii,
se speculau ]ntre ele cu fel de fel de chipuri, unele mai curioase
dec`t altele, =i prilejeau ni=te scene de tot comice. Spre pild[: c`nd
sim\ea cucoana c[ iubitul s[u b[rbat se folosise de vrun chilipir ,
]=i preg[tea un arsenal ]ntreg de c[ut[turi ]nfocate, de suspinuri
fermec[toare =i de note ]n b mol, care cu toate erau menite spre
a-i ]ntoarce capul =i spre a-i stoarce banii. A=a, ]narmat[ de acea
grozav[ =i primejdioas[ artilerie, ispr[vniceasa intra ]n odaia
boierului =i ]ncepea dint`i a-l ]mpro=ca cu mii de s[ge\i din ochi,

25 Muntele de Foc
unele mai dulci dec`t zah[rul, altele mai p[trunz[toare dec`t
fierul; =i c`nd vedea c[ nenorocitul ]ncepea a se uimi, atunci da
drumul oft[rilor arz[toare =i notelor ]n b mol, care, ca un bata-
lion de cavalerie, se aruncau asupra lui, ]l ame\eau, ]l tulburau
=i-l aduceau ]n starea unui automat . Pe urm[ o ]ncol[cire de bra\e
]mprejurul g`tului =i o dulce s[rutare ]ntre spr`ncene des[v`r=eau
biruin\a, =i ]ndat[ to\i galbenii din buzunarul boierului se strecu-
rau zuruind ]n palma cucoanei. Nu am trebuin\[ s[ mai adaug c[el, c`nd se de=tepta din acea amoroas[ magnetire, se trezea
totodat[ =i pornit ]ntr-o comandirovc[ poruncit[ de ]ns[=i dr[g[-
stoasa lui nevast[.
PA R A U A: +i ce f[cea ea cu at`te parale?
GALBENUL : C e p a r a l e ! . . . Z i g a l b eni.
PA R A U A: A=a vine vorba.
GALBENUL : Cucoana ispr[vniceas[ lua lec\ii de limba
francez[, pentru c[ ast[zi ]n Moldova e cam ru=ine s[ vorbeasc[
cineva rom`ne=te, =i alesese drept profesor pe veri=orul ei, care
fusese crescut ]ntr-un pension din Ia=i =i care ]nv[\ase acolo amoncheri pe fie=care. Acele lec\ii se dau =i se primeau seara, dup[
purcederea b[rbatului, ]ntr-o odaie plin[ de divanuri =i luminat[
numai de o singur[ lamp[. Profesorul =i cu =col[ri\a lui se puneaupe o sofa =i lec\ia se f[cea ]n urm[torul chip:
+COL{RI|A : Spune-mi, veri=orule, cum se zice fran\uze=te:
te iubesc ?
PROFESORUL : Je vous aime!
+COL{RI|A (cu o dr[g[la=[ c[ut[tur[): Je vous aime!
PROFESORUL : Sau: je vous adore.
+COL{RI|A (ad[ug`nd pomenitei c[ut[turi un glas dulce
=i tremur[tor) : Je vous aime , veri=orule, je vous adore.
PROFESORUL (ru=in`ndu-se) : Et moi aussi.
1
+COL{RI|A (lu`ndu-l de m`n[) : Dar… a= vrea s[ te s[rut ,
cum se zice?
1 +i eu de asemenea (fr.)

26 Vasile Alecsandri
PROFESORUL (cobor`nd ochii) : Je voudrais vous embrasser.
+COL{RI|A (cu glasul ]nfocat) : Je voudrais vous embrasser ,
veri=orule.
PROFESORUL (tulbur`ndu-se) : Et moi aussi.
+COL{RI|A : D a r … cine te opre=te , cum se zice?
PROFESORUL : Qui vous en empeche ?
+COL{RI|A : Hai s[ spunem de la ]nceput.
PROFESORUL (tremur`nd) : Je vous aime .
+COL{RI|A (cu patim[) : Je vous adore .
PROFESORUL : Je voudrais vous embrasser .
+COL{RI|A (iute) : Qui vous en empeche , veri=orule?
D[-mi voie, scumpa mea, s[ nu urmez p`n’ la sf`r=itul lec\iei:
\i-oi spune numai c[ din je vous aime ]n je vous adore , to\i galbenii
lua\i din s`nul ispravnicului treceau ]n m`inile veri=orului, drept
plat[ s`rguin\ei sale.
Prin asemene chipuri =i eu, draga mea, am c[l[torit din pung[
]n pung[ =i am ajuns ]n sf`r=it a fi proprietatea t`n[rului profesor
de: je voudrais vous embrasser .
|i-am spus c[ el iubea v`natul. Aceast[ patim[ se dezvelise ]n
inima lui cu at`t mai stra=nic c[ era foarte r[u chita= =i, ]n urmare,
mai toate p[s[rile ]i treceau pe la nas. }n zadar el le alunga cuhaliciurile prin v[zduh; nici una din ele nu vroia s[-i ]mplineasc[
mul\umirea de a pica. }ntr-o zi, nenorocitul meu v`n[tor se trezi
cu hot[r`rea s[ fac[ minuni =i s[ nu se ]ntoarc[ acas[ dec`t cu
cel pu\in dou[ care moc[ne=ti pline de jig[nii ucise; dar, precum
=tii, hot[r`rea =i ]mplinirea sunt dou[ lucruri care n-au obicei ase ]nt`lni cam ades. Cu toate aceste, st[p`nul meu se ]mbr[c[ ]n
tot costumul de v`n[tor =i se porni cu p[l[ria de paie pe urechi,
=uier`nd o bucat[ din opera Zampa
1 : Il faut céder à mes lois2… ca
un om sigur de biruin\[. +i nici nu putea fi altmintere de vreme
1 Oper[ comic[ ]n 3 acte de Louis-Joseph-Ferdinand Herold (1791 —
1833), care s-a jucat =i la Ia=i la 4 dec. 1840.
2 Trebuie s[ te pleci legilor mele (fr.)

27 Muntele de Foc
ce avea cu el treizeci de ]nc[rc[turi gata, o torb[ nou[ =i o pu=c[
de Lepage cu dou[ \evi. Bine ]ncredin\at deci ]n dib[cia lui, el
ie=i la c`mp, arunc`nd ]mprejurul s[u c[ut[turi pline de l[comie
=i de cruzime.
Trebuie s[ =tii, iubita mea, c[ nu este tigru, nu este hien[, nu
este, ]n sf`r=it, lighioaie pe p[m`nt mai crud[ dec`t un v`n[tor
prost ]n cele dint`i ale lui cerc[ri. |elul s[u este numai ca s[ ucid[
pentru ca s[ se ]ncread[ c[-i pu=ca=; de aceea trage ]n toate p[r\ile,
]n toate jig[niile, f[r[ deosebire: g[ini, prepeli\e, curcani, vr[bii,
ba ]nc[, de nu s-ar sfii, ar slobozi pu=ca =i peste oameni. Se ]n\elegede la sine c[ cele mai multe ori el ]mpr[=tie ]n v`nt oci ]ntregi de
praf =i c[ se ostene=te zile mari degeaba. Iar dac[ i se ]nt`mpl[ s[
oboare vreo p[s[ruic[ oarb[… s[-l vezi atunci cum alearg[ cu ochii
boldi\i la locul unde a z[rit-o pic`nd: gard, =an\, spini, el r[zbate
tot, f[r[ sfial[; ar trece =i prin foc f[r[ a lua seama, c[ci atunci elnici nu vede, nici n-aude. }=i pierde ceasornicul, p[l[ria, pu=ca…
dar nu-i pas[; el a lovit!… =i de vreme ce-a lovit, e pu=ca= bun.
Aceast[ idee m[gulitoare a\`\[ focul ce-l ]nflac[r[ =i d[ aripi
picioarelor sale, care alearg[, salt[, zboar[ f[r-a atinge p[m`ntul.
+i c`nd z[re=te ]n iarb[ pas[rea r[nit[, s[-l vezi cu ce turbare searunc[ asupra ei, =i pe urm[ cu ce fudulie o ridic[ p`n[ la ochi
ca s[ o priveasc[ mai de aproape. Atunci i se pare c[ \ine o lume
]n m`n[! Bucuria lui este nebun[; ar voi s[ lege pas[rea la piept,
ca o decora\ie, dar, aduc`ndu-=i aminte c[ are o torb[, o pune
]ntr-]nsa, =i apoi o scoate de zece ori pe minut pentru ca s[ o maivad[. De=ert[ciunea lui g[se=te pricin[ de fal[ ]n moartea unei
fiin\e nevinovate!
Cea ]nt`i pas[re care a fost jertfa cruzimii st[p`nului meu era
un botgros. Pare c[-l v[d =i acum pe creanga unui p[r s[lbatic, cu
gu=a umflat[ de c`ntare! V`n[torul meu se apropie de el pe furi=,ca un motan, ]l chiti mult[ vreme, trase chedica pu=tii, =i bietul
botgros pic[ pe iarb[, slobozind un \ip[t dureros!… }l lovise tocmai
]n gu=[. Acea scen[ m-a ]nfiorat a=a de tare =i totodat[ a trezit ]n

28 Vasile Alecsandri
mine o ur[ at`t de cumplit[ asupra tuturor oamenilor, ]nc`t m-am
hot[r`t pe loc a m[ dep[rta de veri=orul ispr[vnicesei =i, dar,
profit`nd de uimirea ce-l cuprinsese ]n vremea c`nd alerga s[ puie
m`na pe victima lui, am s[rit iute din buzunar =i m-am ascuns ]n
iarb[. De atunci, iubita mea, am r[mas ]ncredin\at c[ ]n oamenisunt semin\e de cruzime care, dac[ ar avea prilejuri favoritoare
pentru dezvelirea lor, ar acoperi fa\a p[m`ntului cu mii de Neroni.
PA R A U A: De nerozi?
GALBENUL : Neroni. C`t pentru nerozi, dup[ cum le zic ]n
Valahia, slav[ Domnului! semin\ia lor s-a dezvelit =i a ]nflorit destulde bine ]n lume.
PA R A U A: Mai ales de c`nd s-a l[\it mania de a avea spirit.
GALBENUL : Acum eram liber!… liber!… ]n\elegi tu, iubita
mea, toat[ dulcea\a =i toat[ puterea acestui cuv`nt? Neat`rnat
de nimeni, sc[pat de ]nchisorile pungilor!… volnic de-a face totce-mi pl[cea!… }n ceasul acela am gustat cea mai mare fericire ]n
sufletul meu, c[ci nimic pe lume nu e mai scump =i mai sl[vit
dec`t libertatea; ea este darul cel mai nepre\uit ce l-a dat Dumne-
zeu oamenilor. +i s[ =tii de la mine c[ atunci o na\ie se apropie
de moarte c`nd ]ncepe a fi surd[ la glasul libert[\ii!
PA R A U A: Acest adev[r e vechi de c`nd lumea =i ]l =tiu de mult.
GALBENUL : Cum se poate?… Eu credeam c[ l-am descoperit
singur.
PARAUA (z`mbind) : Spiritele ]nalte se potrivesc ades la
g`nduri.
GALBENUL (se ]nchin[) : Eram liber, precum \i-am spus, ]ntr-o
c`mpie ]nflorit[, ce r[suna de c`ntecele p[s[rilor.
Cioc`rliile voioase ]n v[zduh se leg[nau
+i-nturnarea prim[verii prin dulci ciripiri serbau1.
1 Primele versuri ale poemului epic Aprodul Purice , publicat de C. Negruzzi
]n 1837.

29 Muntele de Foc
Florile dezmierdate de un v`ntu=or lin r[sp`ndeau ]n aer feluri
de miroase, ce m[ ]mb[tau de mul\umire. Stam culcat ]ntre doitopora=i =i m[ uitam la soare cu dragostea unui frate, c[ci, dup[zisa poe\ilor, soarele nu este alt[ dec`t un glob de aur. Razele salelunecau pe fa\a mea, d`ndu-mi o s[rutare fierbinte, ce m[ f[cea s[str[lucesc de bucurie. Vai mie! puteam oare g`ndi c[ tocmai el vafi pricina nenorocirii mele =i a de iznoavei robiri ]n care am ajuns!…Acum sunt ]ncredin\at de adev[rul proverbului rom`nesc ce zicec[: fratele-\i scoate ochii!… =i p[strez o deosebit[ admirare pentrufabula lui Alexandrescu, Toporul =i p[durea , care zice:
C[ ]n fie=ce \ar[
Cele mai multe rele nu vin de pe afar[,Nu le aduc str[inii; ci ni le face toateUn p[m`ntean de-ai no=tri, o rud[ sau un frate.
PARAUA (cu entuziasm) : Aferim, aferim !
GALBENUL (dup[ o scurt[ t[cere) : |i-am spus, draga mea,
c[ c`mpia unde m[ desf[tam cu at`ta mul\umire vuia de c`ntecelep[s[rilor, dar mai cu seam[ de vro c`teva minute ea r[suna deglasul ]ngeresc al unei tinere copile, ce culegea flori aproape de
mine. Zic ]ngeresc , pentru c[ a=a-i obiceiul, cu toate c[ nime nu
cred c[ a auzit glasul ]ngerilor; =i socot c[ a= nimeri mai binezic`nd argintiu , mai ales c[ acest cuv`nt ]mi aduce aminte de
glasul t[u, ce m-a ]nc`ntat a=a de mult ]n buzunarul c[pitanuluiCosti\[.
PARAUA (vars[ o lacrim[ de ]nduio=are) .
GALBENUL : A i ]nsemnat ca =i mine, scumpa mea, c`t e de
frumos neamul \iganilor care tr[iesc ]n partea mun\ilor =i ce fi-guri regulate =i vioaie se g[sesc printre femeile lor; dar crede-m[c[ niciodat[, de c`nd m[ aflu ]n Principatele rom`ne=ti, n-am
]nt`lnit tr[s[turi at`t de ginga=e, at`t de bine ]mpreunate =i ]ntr-un
cuv`nt at`t de pl[cute ca a Zamfirei (a=a se numea copila ceculegea flori l`ng[ mine). Las[ c[ era t`n[r[ numai de vro

30 Vasile Alecsandri
=aisprezece ani =i c[ avea ]nc[ acea fr[gezime copil[reasc[ at`t
de nepre\uit[ ]n podoaba unei femei, dar apoi toate mi=c[rile ei,
c[ut[tura sa, glasul s[u aveau un ce mai deosebit, un aer de
s[lb[t[cime ]nc`nt[toare, ce o asem[nau cu o c[prioar[ sprinten[
]n momentul c`nd simte v`n[torul ]n codri. P[rul s[u negru capana corbului era ]mpletit ]n cosi\e ]mpodobite cu b[nu\i de argint
=i cu floricele; la g`t purta o salb[ de m[rgele ro=ii =i albe =i de
rubele, care s[lta pe s`nu-i la tot pasul, pricinuind un zinghet
delicat =i str[lucind felurit sub razele soarelui. Toat[ haina ei era
o c[ma=[ alb[ cusut[ cu alti\e de fir =i de m[tase pe la umeri =ipe la g`t =i o fot[ albastr[ cu dungi vi=inii, ce ]nconjura trupul
s[u ml[dios ca o trestie =i tras prin inel, dup[ cum zic rom`nii.
Ce s[-\i mai spun?… Pentru ca s[-\i dau o slab[ idee de toat[
persoana Zamfirei ar trebui s[ fac o fiziologie ]ntreag[ de fie=tecare
parte ]ndeosebi, sau s[ urmez unor autori care, vroind a descrieun portret, ]ntrebuin\eaz[ chipul obi=nuit ]n pa=apoarte. A= zice
dar ca d`n=ii c[ avea:
Ochii , ca seninul dup[ ploaie sau ca floarea de cicoare.
Genele , lungi ca un v[l de m[tase.
Spr`ncenele , bine arcate ca arcul amorului.
Obrajii , rotundo-lung[re\i =i vopsi\i u=urel de purpura auro-
rei, care de c`te ori se ive=te totodat[ =i z`mbe=te , pentru ]nlesnirea
rimei =i pl[cerea poe\ilor.
Gura , boboc de trandafir, jum[tate desfoiat.
Din\ii , s`mburi de m[r f[r[ coaj[, sau m[rg[ritar.
P[rul , vezi mai sus.
G`tul , de leb[d[, dup[ obiceiul vechi.
S`nul …
PARAUA ( cu pu\in[ gelozie ): Cred c[ nu l-ai cercetat de
aproape.
GALBENUL : B a ]nc[ m-am =i leg[nat pe el!… +i pot zice
f[r[ ru=ine c[ m-am sim\it oarecum m`ng`iat de pierderea
libert[\ii mele c`nd a dat Zamfira cu ochii de mine (c[ci sticleam

31 Muntele de Foc
din pricina soarelui)! =i mai ales c`nd, z`mbind cu mul\umire,
m-a aninat de salb[ =i m-a culcat pe s`nul ei at`t de minunat,at`t de rotund, at`t de frumos! Ce leag[n, scumpa mea, ce leag[n!S[ tr[ie=ti =i s[ mori pe d`nsul f[r-a dori alt[ fericire pe p[m`nt=i alt rai pe ceea lume.
PARAUA : Bre, bre ! ce entuziasm!… Dac[ nu te-a= cunoa=te,
a= crede c[ e=ti un t`n[r poet ce ai sc[pat de-abia de pe lai\ele=coalelor.
GALBENUL : + i n-ai gre=i, pentru c[ ]nf[\i=area Zamfirei m-a
cuprins de o mirare a=a de ]nfocat[, ]nc`t deodat[ m-a tr[snit unfulger poetic =i am improvizat pe loc urm[toarele versuri:
Frumoas[ copili\[!
Spune-mi de unde vii
Cu z`mbet pe guri\[,Cu m`ndri ochi =i vii?
Ce ]nger mult ferice
Din ceruri te-a adus
+i pe p[m`nt, aice,Ginga=[ te-a depus?
Tu e=ti o n[lucire,
Un farmec aurit ,
Un vis de fericire,Un ]nger de sl[vit!
Din cer e=ti o minune,
+i dulce-i glasul t[u
Ca sf`nta rug[ciuneC`nd bate ceasul r[u!
PA R A U A: Bravo, bravo!… }mi pare bine c[, pe l`ng[ cele
multe calit[\i, mai ai =i talentul improviza\iei ]n privirea \igancelor.Toat[ bucata e plin[ de o armonie muzical[ ce sun[ a dr`mb[,dar mai cu seam[ farmecul aurit ]mi place =i-mi aduce aminte de

32 Vasile Alecsandri
minunatul compliment ce a f[cut odat[ un scriitor de la oarecare
instan\[ unei duduci din oarecare mahala, zic`ndu-i c[-i frumoas[
ca o otno=enie scris[ pe h`rtie galan\ki .
GALBENUL : Ah! parale, parale! Fiin\e ne]n\elese ce sunte\i!
Vroi\i totdeauna s[ ne \ine\i ]n mrejele voastre =i s[ nu avem niciochi, nici gur[, nici suflet dec`t numai pentru voi. Iar dac[ ni se
]nt`mpl[ s[ ne ]ntoarcem c[ut[turile aiure, atunci vai =i amar
pentru noi, s[rmanii galbeni olandezi!… Acele versuri pe care
numai eu =tiu c`t am asudat p`n[ ce le-am improvizat!… acele
versuri ]n care mi-am v[rsat toat[ inima!… tu le iei ]n r`s pentruc[ au fost adresate alteia, iar dac[ le-a= fi f[cut pentru tine sunt
sigur c[ le-ai fi g[sit minunate. Dar ce stau eu de te ]nvinov[\esc…
Astfel este sexul, nu e vina ta1.
PA R A U A: A=a, frumos v[ =ade! Voi ne ]n=ela\i, =-apoi voi s[ri\i
cu gura ]nainte; alt[ vorb[ n-ave\i dec`t c[ astfel este sexul, f[r-a
mai lua ]n privire toate jertfele c`te le facem noi pentru voi.
GALBENUL : Dac[-i vorba de jertfe, apoi m[ ]nchin cu
plec[ciune ( se ]nchin[ ) =i m[ ]ntorc iar[=i la s`nul fermec[tor al
Zamfirei. Ea m[ duse spre ni=te corturi ce se z[reau departe, la
poalele unui codru, =i c`nd fuser[m aproape de ele, ne ie=i ]nainte
un fl[c[u \igan, nalt, sprinten, voinic, cu ochii mari =i negri, cup[rul lung =i negru, cu fa\a ars[ de soare, dar frumoas[ =i vioaie.
El era Nedelcu, l[utar vestit, ce ]\i rupea inima c`nd tr[gea din
arcu= un c`ntec de jale =i care te f[cea s[ joci f[r[ voie c`nd suna
o hor[. El se iubea cu Zamfira din copil[rie =i dup[ multe necazuri
=i chinuri ce suferiser[ am`ndoi de ceea parte de Milcov, izbutiser[a sc[pa din ghearele unor st[p`ni nemilostivi =i a trece ]n Moldova,
unde tr[iau ]n pace ]mpreun[ de vro =ase luni.
— Cules-ai multe flori, drag[ Zamfir[? ]i zise Nedelcu s[rut`nd-o.
1 Refrenul poeziei lui C. A. R osetti, A cui e vina , din vol. Ceasurile de
mul\umire , Bucure=ti, 1843.

33 Muntele de Foc
— Am cules cele mai frumoase din c`mp, pentru ca s[ le pun
la p[l[ria ta, dar cea mai scump[ mi-am pus-o eu la g`t. +i zic`ndaceste, Zamfira m[ ar[t[ pe mine ]n salb[.
— Un galben! strig[ Nedelcu cu mirare. Unde =i cum l-ai g[sit?— }n c`mp, c[ut`nd flori cu g`ndul la tine… c[ci de c`te ori
g`ndesc la tine, totdeauna dau de noroc.
Nedelcu s[ri ]n sus, chiuind de bucurie =i pe urm[, ridic`nd
pe Zamfira ]n bra\e, o duse p`n[ sub cortul lui, juc`nd ca un copil=i s[rut`nd-o cu dragoste.
Nu =tiu dac[ ai ]nsemnat vreodat[ =atrele \ig[ne=ti =i dac[ ai
vreo idee l[murit[ asupra vie\uirii curioase acestui neam nomad,ce se poart[ necontenit cu toat[ averea lui din c`mp ]n c`mp, dinsat ]n sat, din codru-n codru?… Fie=tecare \igan are =atra lui, f[cut[din mai multe buc[\i de \oluri afumate, =i o c[ru\[ cu ro\i nalte ce-isluje=te de culcu= sub cort, c`nd se opre=te, =i ]n care ]=i poart[ toat[familia =i toate m[istriile c`nd c[l[tore=te. Pu=kin, vestitul poet rusesc,zice ]n poemul s[u |iganii , tradus rom`ne=te de A. Donici:
M[garii ]n spinare duc
Copii mici; iar ceilal\i,Femei =i fete, =i b[rba\i,Dup[ c[ru\i pe jos se duc,To\i petici\i =i dezbr[ca\i.
Ce veselie, ce c`ntare!
Ce vorbe =i ce vuiet mare!R[cne=te ursul, c`inii latr[+i sc`r\`ie neunsa roat[.
}n adev[r , nu e priveli=te mai de=[n\at[ =i mai original[ dec`t
a unei cete de \igani la drum! Judele cu barba alb[ =i cu fa\a
neagr[ merge pe un cal pag ]nainte, ]mbr[cat cu giubea ro=ie =i
]nconjurat de vro trei sau patru b[tr`ni ca d`nsul, serio=i =i purt`nd
giubele albastre =i lungi. Ei sunt c`rmacii caravanei =i totodat[
sfatul ce judec[ =i hot[r[=te pricinile =i g`lcevile ]ntre ceilal\i \igani.

34 Vasile Alecsandri
Dup[ d`n=ii vin ]n r`nd o mul\ime de c[ru\e nalte =i pline de copii,
de capre, de foi, de zdren\e =.c.l., c[ci \iganul nu poate tr[i f[r[
zdren\e. El =i ele au o tainic[ potrivire. Cu c`t giubeaua e mai
ferfelit[, cu at`t \iganul e mai fudul, =i c`nd ]i trece p[rul prin
c[ciul[, atunci ]i pare c[ poart[ coroan[. A=a-i firea lui; ]i places[-l bat[ v`ntul =i s[-l ard[ soarele; =i cele mai de multe ori, pentru
ca s[-=i ]mplineasc[ aceast[ pl[cere, el se dezbrac[ gol p`n[ la
br`u. Atunci s[-l vezi c`t e de vesel! s[-l auzi cum c`nt[ de voios!
pare c[-i toat[ lumea a lui.
PA R A U A: Mi s-a ]nt`mplat =i mie odat[ de am v[zut o claie
de l[ie=i ]n treac[t, =i cu adev[rat acel spectacol mi-a f[cut a=a
de mare impresie, c[ nu-l pot uita. B[tr`nii g`rbovi de v`rst[ stau
culca\i ]n c[ru\e =i se p`rleau la soare, iar pe l`ng[ ei urma pe jos
toat[ familia: femei cu copii la s`n, fete cu cofe albe pe cap, fl[c[i
tr[g`nd ur=i dup[ d`n=ii, cai, m`nji, vaci, c`ini, to\i buluc la unloc, to\i gr[ind, r[cnind, r`z`nd, nechez`nd, url`nd =i umpl`nd
c`mpii de un zgomot s[lbatic ce da fiori. C`t pentru zdren\e nici
nu pomenesc, pentru c[ ]n adev[r ele sunt una din p[r\ile cele
mai caracteristice ale \iganilor nomazi; am ]nsemnat ]ns[ c[ ei
au =i o dragoste mai deosebit[ pentru caii pagi =i b[l\a\i.
GALBENUL : Aceasta e ]nc[ o tain[ a gustului \ig[nesc, pe
care nu mi-am putut-o t[lm[ci dec`t prin proverbul latinesc: de
gustibus non disputandum … C`\i oameni care ]n privirea colori-
tului sunt =i mai ne]n\ele=i, c[ci ]=i schimb[ floarea ]n toate zilele,
at`t trupe=te c`t =i suflete=te! Dar s[ l[s[m aceste ]nsemn[ri fizi-ologice =i s[ ne ]ntoarcem iar la \igani. Pre c`t ei sunt vrednici de
privit ]n c[l[toriile lor, cu at`t =i popasurile lor sunt curioase.
Pu=kin face o descriere foarte vie de un lag[r \ig[nesc la ]nceputul
poemului s[u:
Ei ast[zi iat[ au r[mas
La mal de ap[ pentru mas.Cu \oluri rupte, afumate,C[ru\ele le ]nvelesc

35 Muntele de Foc
Pe deasupra p`n’ la roate;
Apoi femeile g[tescM`ncare proast[ =i se punBuluci l`ng[ ceaun.}n dep[rtare se prevedeCum caii pasc la iarb[ verde,Iar dup[ =atre, dezlega\i,+ed ur=ii bine ]nv[\a\i.G`lcevi =i vorbe, =i strigare,Amestecate cu c`ntare,+i sunetul de fier[riiAsurd[ locul ]n c`mpii.
Cum =i-au a=ezat corturile ]n apropierea unui t`rg sau a unui
sat, b[rba\ii, dintre care cei mai mul\i sunt fierari =i lingurari,purced s[ v`nd[ dr`mbe, cove\i, lac[te, fuse =.c.l.; babele se duc
de trag cu sor\ii fetelor rom`nce pe la case; fl[c[ii merg de joac[ursul prin ogr[zile boierilor; =i numai nevestele r[m`n la =atre
pentru ca s[ g[teasc[ de m`ncat, ]n vreme ce copiii lor alearg[
goi pe c`mp juc`nd tananaua . Iar c`nd se ]ntorc cu to\ii seara la
corturi, atunci s[ auzi r[cnete de copii ce cer de m`ncare, l[traturide c`ini goni\i de la ceaunul cu m[m[lig[, nechezuri de cai cevin de la p[scut, c`ntece de fl[c[i =i de fete mari ce se ]ntorc din
lunc[ de la culesul fragilor, sfezi, dezmierd[ri, vaiete, hohote,
chiote, sunete de cobze, de scripci, de dr`mbe; toate aceste la unloc, ridic`ndu-se ]n v[zduh odat[ cu fumul ce iese de sub fiecare=atr[. +i pu\in mai ]n urm[, cum s-a culcat soarele, cum s-au stinsfocurile, pare c[ nici n-au fost, nici nu mai sunt… O t[cere ad`nc[
domne=te peste tot; oameni =i dobitoace, to\i odihnesc; numai
c`inii se aud l[tr`nd la lun[ =i numai vro bab[-cloan\[ se z[re=teculeg`nd buruieni pentru desc`ntece.
Astfel de via\[ petrecea =i Zamfira cu Nedelcu, cu ast[ deose-
bire, ]ns[, c[ pe d`n=ii nu-i fura somnul ]ndat[ ce r[s[reau stelele,
pentru c[ ei se iubeau cu tot focul tinere\ii =i le pl[cea lor mult a
se primbla ]mpreun[ pe lun[.

36 Vasile Alecsandri
PA R AU A: Curios lucru! ce plecare au poe\ii, amorezii =i
privighetorile pentru lun[!
GALBENUL : E u socot c[ aceasta vine din tainica leg[tur[
ce este ]ntre ei. Razele lunii sunt dulci ca glasul privi(ghe)torii,
cere=ti ca poezia sufletului =i tainice ca amorul sf`nt.
PA R A U A: Foarte frumos; dar pentru buhne =i lilieci ce po\i zice?
GALBENUL : Aceste iubesc luna pentru c[… nu le place
soarele =i tr[iesc la ]ntuneric pentru ca s[ fac[ cum au f[cut p[rin\ii
=i str[mo=ii lor. Dar ]nc[ o dat[, s[ ne ]ntoarcem la Zamfira. Istoria
ei este foarte interesant[ =i trebuie s[ \i-o povestesc.
PA R A U A: Caut[ ]ns[, te rog, s[ fii mai scump la vorbe, pentru
c[ vorba mult[-i s[r[cia omului.
GALBENUL : N-ai fric[; mi-oi face gura pung[.
Zamfira s-a n[scut sub =atr[, pe malul Oltului, unde ]=i ]ntinse-
ser[ lingurarii corturile pentru ca s[ petreac[ vara. Tat[l s[u erajude =i maic[-sa tr[gea cu boghii sau c[ta ]n oglind[ =i ]n talgere
cu ap[ prin cur\ile boiere=ti, pentru c[ era vestit[ de m[iastr[ =i
le spunea la to\i norocul ca =i c`nd ar fi citit pe carte. +tii, scumpa
mea, c[ \igancele sunt foarte dibace ]n tot soiul de vr[jitorii =i de
desc`ntece de deochi, de =arpe, de dragoste =.c.l. Aceste taine aufost introduse ]n \[rile aceste odat[ cu venirea \iganilor =i, dup[
p[rerea mea, ele nu sunt alt[ dec`t ni=te slabe =i proaste r[m[=i\e
ale acelei =tiin\e oculte, care era at`t de dezvoltat[ la vechii
egipteni.
Toat[ copil[ria sa Zamfira o petrecuse ]n c[l[torii dintr-un \inut
]ntr-altul, oprindu-se cu =atrele vara ]n apropierea t`rgurilor =i
iarna ]n fundul codrilor, sub bordeie de p[m`nt. Acea vreme fu
pentru d`nsa o vreme fericit[, c[ci ]ndat[ cum r[s[rea soarele,
ea alerga pe c`mpi cu ceilal\i copii, alung`nd fluturi din floare ]n
floare, se r[t[cea prin lunci dup[ cules mure, dup[ cuiburi dep[s[ri, sau culegea lemne verzi de f[cut fuse =i linguri la strung.
Duminicile se ducea la horele din sat, se da ]n scr`nciob, privea
cum juca ursul dup[ sunetul daerelei, =i seara, c`nd se ]ntorcea

37 Muntele de Foc
la =atr[, se aduna gr[mad[ cu ceilal\i copii pe l`ng[ foc, asculta
pove=ti de la mo=negi =i adormea voioas[ ]n c`ntecele fluierelor.
Nu avea nici o grij[!… pu\in ]i p[sa c[ de-abia o acoperea o
c[me=uic[ rupt[, c[ci dac[-i era cald, ea se sc[lda ]n Olt, =i de-i
era frig, ea juca tananaua, c`nt`nd din gur[:
O para, d[-mi o para,
Ca s[-\i joc o tanana.
Nici nu =tia ce sunt papucii; ea c[lca cu picioarele goale pe
iarb[ verde, =i c`nd era ostenit[, tat[l s[u o punea ]ntr-o desag[
aninat[ de spinarea unui cal. Fericit trai a fost acela pentru
Zamfira, dar n-a \inut mult, din p[cate.
}ntr-o zi (abia era atunci Zamfira de =apte ani), un doroban\
veni la tat[l ei =i ]i porunci s[-l urmeze cu \iganii la oc`rmuire. }iduse pe to\i la Craiova, unde cu adev[rat ]i a=tepta o mare
nenorocire. St[p`nul lor s[r[cise =i, fiindc[ era silit s[ pl[teasc[
ni=te datorii ce avea, el se hot[r`se a-=i vinde robii prin mezat .
C`nd sosi ziua mezatului, pia\a oc`rmuirii ]nf[\i=a un tablou
vrednic de cele mai crunte vremi ale barbariei. Ea era ticsit[ de\igani lungi\i la p[m`nt cu \igancele =i cu copiii lor, pl`ng`nd
]mpreun[ =i c[in`ndu-se ca ni=te adev[ra\i os`ndi\i la moarte. O
mul\ime de boieri =i de negustori umblau printre d`n=ii, c[lc`ndu-i
]n picioare =i ar[t`ndu-i cu degetul ca pe ni=te vite. Unul zicea:
— Aista face zece galbeni. Altul r[spundea: — Eu n-a= da nici unc[u= de f[in[ pe el. Altul iar striga: — Vere, vere, nu te ]ncurca ]n
negustorii de \igani, c[-s mai bune cele de boi. Din toate p[r\ile
auzeai vaiete amestecate cu r`suri, lovituri de bici, \ipete, oc[ri =i
blestemuri.
Telalul, ]n sf`r=it, ie=i din cancelarie ]n mijlocul ogr[zii =i r[cni
]n gura mare:
— Cinci galbeni s[la=ul!… Cine d[ mai mult?
— +ase, r[spunse un boier .
— +ase =i trei parale, zise r`z`nd un casap bogat.

38 Vasile Alecsandri
— +ase =i opt parale, ad[ug[ altul.
— +apte galbeni, r[cni iar cel dint`i.
}n vremea asta, un boier cu =lic =i cu ciubote ro=ii se apropiase
de Zamfira, o apucase de m`n[ =i o ]ntorcea c`nd ]n dreapta, c`nd
]n st`nga, m[sur`nd-o cu ochii din cap p`n-]n picioare. Dup[aceasta ]i porunci s[ umble pu\in, pentru ca s[ vad[ de nu-i oloa-
g[; ]i cercet[ din\ii =i se duse degrab[ spre telal zic`ndu-i:
— Dau zece galbeni pe fata judelui. T elalul strig[ ]ndat[:
— Zece galbeni fata judelui!… Cine d[ mai mult? Una, dou[,
trei, hareci! S[-\i fie de bine, cucoane.
Boierul pl[ti banii =i se ]ntoarse la Zamfira ca s[ o ia. Tat[l ei
]ns[ =i maic[-sa, care auziser[ t`rguirea, se o\[r`r[ ca =i c`nd le-
ar fi trecut un =arpe rece prin s`n =i se aruncar[ la picioarele
boierului, s[rut`ndu-i poalele anteriului =i rug`ndu-l cu despe-
rare ca s[ nu-i despart[ de copila lor. — Nu te ]ndura de noi,m[ria ta — ziceau s[rmanii — c[ n-avem alt copil =i suntem
b[tr`ni; nu ne lua pe Zamfira, pentru numele lui Dumnezeu
Sf`ntul! c[ ne rupi inima. Vai de noi =i de noi!… Fie-\i mil[,
cucoane, c[ d-ta e=ti boier mare =i \i-a da Maica Precista toate
bun[t[\ile lumii. S[-\i tr[iasc[ cucoana =i copila=ii, ca s[-i vezimari ca ni=te ]mp[ra\i… Cump[r[-ne =i pe noi, ca s[ fim la un loc
cu Zamfira, =i \i-om fi robi la ce ne-i porunci… Zamfiro, draga
tatei =i a mamei, s[rut[ =i tu poalele m[riei sale, ca s[ se ]ndure
de tat[l t[u =i de m[-ta, c[ m[ria sa-i boier mare =i-i va da Sf`ntul
Hristos orice-a dori. Vai de noi! p[c[to=ii de noi!… Of! las[-ne peZamfira! +i pl`ngeau nenoroci\ii de ar fi ]nduplecat o inim[ de
t[tar, =i se ]ncol[ceau de picioarele boierului, =i se tr[geau cu
m`inile de p[r, =i str`ngeau pe copila lor ]n bra\e, ca =i c`nd ar fi
vroit s[ o fac[ una cu trupul lor . Boierul ]ns[ ]i ]mpinse cu piciorul
ca pe ni=te c`ini, lovindu-i cu c[lc`iul peste cap, =i strig[ m`nios:— Duce\i-v[ la dracu, cioare b[l\ate, c[ v[ pun acu=i s[ v[ m[soare
cu biciul. +i zic`nd aceste el smuci pe Zamfira dintre d`n=ii ca pe
o buruian[ din p[m`nt.

39 Muntele de Foc

40 Vasile Alecsandri
|iganul se scul[ de jos plin de s`nge =i se puse piepti= dinaintea
boierului nemilostiv: — D[-mi copila — striga el cu glas desperat
— d[-mi copila, c[ m[ simt ]ntr-un ceas r[u; d[-mi pe Zamfira,
p[g`nule, c[-s turbat, ]mi pierd min\ile, d[-mi… Nu apuc[ ]ns[
s[ sf`r=easc[ =i boierul ]l izbi cu palma peste ochi. Atunci nenoro-citul jude nebuni de tot… }ntr-o clipal[ el se arunc[ asupra boie-
rului de-l amestec[ cu \[r`na =i, lu`nd ]n bra\e pe Zamfira, o s[rut[
de trei ori =i o ridic[ ]n sus cu g`nd ca s[-i sf[r`me capul de o
piatr[: — Mai bine te-or lua moart[ dec`t vie!… r[cnea s[rmanul
p[rinte ]n durerea sa.
C`\iva doroban\i ce se g[seau aproape ]i smucir[ copila din
m`ini, iar pe d`nsul ]l legar[ cu picioarele la falang[ =i ]ncepur[
a-l zdrobi cu bicele. }n vremea asta st[p`nul Zamfirei se scul[
din colb =chiop[t`nd =i, apuc`nd-o de p[r, o trase cu de-a sila de
pe pia\a oc`rmuirii, care r[suna de vaietele tat[lui s[u =i debocetele maic[i sale. A=a biata feti\[ fu desp[r\it[ pentru tot-
deauna de dragostea =i dezmierd[rile p[rin\ilor s[i!…
Oi trece cu t[cerea asupra vremilor celor dint`i ale petrecerii
sale ]n casa noului st[p`n. Toat[ acea epoc[ e plin[ de dureri
suflete=ti, de lacrimi, de zadarnice jeliri =i mai ales de necazurimici, de pedepse f[r[ vin[ mai crude =i mai ]nfrico=ate dec`t o
mare nenorocire. Opt ani de zile \inu acea chinuire necurmat[!…
opt ani biata copil[ fu supus[ la lucrurile cele mai ostenitoare. Zi
=i noapte ea trebuia s[ fie pe picioare gata a urma tot soiul de
porunci. Iarna, vara, pe ploaie, pe ninsoare, era os`ndit[ la sp[lat]n cas[, la ceruit sc`ndurile, la v[ruit pere\ii =.c.l. =i pentru cea
mai mic[ gre=eal[, pentru un pahar stricat, pentru o ]mpuns[tur[
gre=it[ la gherghef, oc[ri, blestemuri, b[t[i, toate n[p[deau asupra
ei din partea jup`nesei Saftei.
Aceast[ rea femeie era tipul acelor slujnice obraznice, c[rora
sl[biciunea =i bun[tatea st[p`nilor le ]ncredin\eaz[ oarecare pu-
tere pentru privegherea casei; ea p[rea s[ fi fost destul de frumoa-
s[ ]n vremea ei =i se ]n\elege prea lesne cum a ajuns treptat din

41 Muntele de Foc
fat[-n cas[ a fi jup`neas[ ]n cas[ =i ]n sf`r=it st[p`na casei =i a
boierului, c[ci acesta era holtei. Jup`neasa Safta avea acum vreo
patruzeci de ani, era nalt[, uscat[, galben[ de venin =i slu\it[ mai
mult de r[utatea ce fierbea ]ntr-]nsa, c[ci nimic nu preface at`t
obrazul unei femei ca r[utatea inimii. Ea sim\ea foarte bine c[ =i-autr[it traiul =i =i-a m`ncat malaiul, dup[ cum zice vorba, =i de ciud[
]=i r[zbuna asupra Zamfirei, pentru c[ Zamfira acum era de
cincisprezece ani, era t`n[r[, era frumoas[, vestit[ de frumoas[,
]nc`t to\i din t`rg se minunau de ea. Iar mai cu seam[ boierul, de
o bucat[ de vreme, o g[sea foarte pe plac =i, f[r[ nici o ru=ine, ]izicea vorbe =i ]i f[cea propuneri m`r=ave, pe care Zamfira nu le
putea ]n\elege. De c`te ori se ]nt`lnea cu d`nsa, el o s[ruta, o
dezmierda =i dac[ ea vroia s[ fug[, o amenin\a cu b[taia. De acolo
prepusuri din partea jup`nesei Saftei, gelozii =i ]n urmare iar
pedepse pentru biata fat[. Aceste scene triste se re]nnoiau pe toat[ziua; dar, ]n sf`r=it, Dumnezeu se milostivi de d`nsa.
}ntr-o sear[, dup[ ce adormir[ to\i ]n cas[, Zamfira se cobor]
]n gr[din[. Era o lun[ plin[ =i voioas[, ce-i aduse aminte de
copil[ria sa. Ea se puse pe g`nduri =i ]ncepu a pl`nge, c`nd
deodat[ auzi dup[ z[plaz un glas str[in ce o chema pe nume =iz[ri dincolo de gr[din[ un \igan t`n[r ca de vro dou[zeci de ani.
— Zamfiro, Zamfiro — zicea \iganul — nu m[ cuno=ti? Uit[-
te la mine: eu sunt Nedelcu. Ad[-\i aminte c`nd ne jucam ]mpreu-
n[ pe malul Oltului, l`ng[ =atre, =i c`nd alergam prin codru dup[
cuiburi de p[s[ri.
— Nedelcu! Tu e=ti, Nedelcu?… Nu putu rosti mai mult biata
fat[, c[ci o apuc[ un pl`ns de jale =i de bucurie ce o ]n[du=ea.
— Eu ]nsumi, Zamfiro drag[, m-am pornit ]nadins de la =atre
ca s[ te g[sesc =i de-abia dup[ trei luni am putut afla c[ e=ti aici.
— Sai degrab[ z[plazul, Nedelcule, =i vin[ l`ng[ mine.}ntr-un minut am`ndoi fur[ ]n bra\ele unul altuia.
— Ce face tat[l meu =i maic[-mea? ]ntreb[ ea.
— Tr[iesc, s[rmanii, =i te jelesc!

42 Vasile Alecsandri
— Unde se afl[ acum?
Nedelcu c[t[ ]mprejur =i, cobor`nd glasul, r[spunse:
— Ei sunt fugi\i la Moldova =i te a=teapt[ la hotar dincolo; dac[
vrei s[-i mai vezi p`n[ ce mai sunt cu zile, hai cu mine, Zamfiro.
La aceste cuvinte nea=teptate Zamfira era s[ nebuneasc[ de
mult[ bucurie; ea se lipi de pieptul lui Nedelcu =i zise: — Dum-
nezeu s[-\i dea ]nzecit tot binele ce mi-l faci tu acum, Nedelcu!…
Haide\i, s[ sc[p odat[ de aceast[ cas[, unde mi-am ros inima ]n
dureri =i ]n dezn[d[jduire. Haide, Nedelcu; eu de ast[zi m[ dau
\ie; tu s[-mi fii frate, rud[, ce-i vrea; ]mi pun via\a ]n m`inile tale.Iar tu, cas[ afurisit[, ce mi-ai slujit de temni\[… s[ pice tr[snetele
pe tine =i s[ nu se cunoasc[ nici locul unde e=ti zidit[!
Zic`nd aceste, Zamfira s[ri cu Nedelcu peste z[plaz =i se
dep[rtar[ am`ndoi de casa boiereasc[.
PA R A U A: +tiu c[ acum ai s[-mi poveste=ti greut[\ile ce au
]nt`mpinat am`ndoi p`n[ ce au trecut hotarul =i bucuria ce a sim\it
Zamfira c`nd =i-a v[zut p[rin\ii, ]ns[ fiindc[ toate aceste mi le
pot ]nchipui eu ]ns[mi, te poftesc s[ treci cu t[cerea asupra lor =i
s[-mi spui ]n scurt cum te-ai desp[r\it de Zamfira.
GALBENUL : Aceast[ observare este foarte pu\in m[gulitoare
pentru ambi\ia mea de narator; cu toate aceste iat[ c[-mi ]nfr`nez
limba… Zamfira =i Nedelcu tr[iau acum de vro =ese luni de zile
]n toat[ fericirea unei dragoste lini=tite; toate le mergeau pe plac
=i dulce le era via\a.
}ntr-o noapte, cerul se acoperise de nori ]ntuneca\i printre care
=erpuiau mii de fulgere, =i b[tea un v`nt puternic care cl[tina
\olurile =atrelor ca pe ni=te p`nze de corabie. Trei c[l[re\i se oprir[
l`ng[ cortul lui Nedelcu, pentru c[ acum ]ncepuse a ploua, =i
intrar[ ]nl[untru. Zamfira se ]ng[lbeni ca o moart[ c`nd ]i z[ri,
c[ci unul din trei era tocmai st[p`nul ei.
— Ha, ha! r[cni boierul; aici mi-ai fost, jup`neas[ Zamfir[?…
De =ase luni de c`nd ai fugit de la mine, te l[f[ie=ti cu cioroii prin
=atre?… Las’ c[ te-oi ]nv[\a eu s[ p[r[se=ti casa st[p`nului.

43 Muntele de Foc
— +i cum ]i ]nv[\a-o? strig[ deodat[ Nedelcu, s[rind drept pe
picioare dinaintea lui.
— Cum?… A=a! r[spunse boierul, izbindu-l cu palma peste
gur[. S[ =tii, cioar[, alt[ dat[ s[ nu te v`ri ]n sufletul boierilor.
Nedelcu se f[cu v`n[t de m`nie, iar st[p`nul Zamfirei, ]ntor-
c`ndu-se c[tre ceilal\i doi c[l[re\i, le dete porunc[ ca s[ o lege
cot la cot =i s[ o puie pe unul din caii lor. Slugile se aruncar[
asupra ei, dar nu avur[ vreme nici s[ se apropie de d`nsa, c[ci
Nedelcu, apuc`nd iute un topor, ]l repezi orbi= ]ntr-]n=ii, =i boie-
rul pic[ mort la p[m`nt, cu capul cr[pat ]n dou[. Tovar[=ii lui sef[cur[ pe loc nev[zu\i. A=a biata Zamfir[ a sc[pat de a doua oar[
din lan\ul robiei, dar ce folos! Nedelcu peste c`teva zile fu prins,
ferecat, judecat =i sp`nzurat.
PA R A U A: Dar Zamfira?
GALBENUL : } n ceasul c`nd iubitul ei se zb[tea ]n =treang,
d`nd o lec\ie de moral poporului adunat, s[rmana le=in[ l`ng[
sp`nzur[toare =i ]=i pierdu min\ile pentru totdeauna.
PARAUA (cu spaim[) : Cum! nebun[?
GALBENUL : Nebun[! Din ceasul acela s[rmana sim\i o ur[
grozav[ asupra oamenilor =i p[r[si tot, =atre, rude, p[rin\i, pentruca s[ se ascund[ ]n mijlocul codrilor. Toat[ ziua ea alerga cu ochii
\inti\i ]naintea ei ca =i c`nd ar fi alungat o umbr[ =i, dac[ ]nt`lnea
vreun om, \ipa cu ]nfiorare =i fugea p`n[ ce pica obosit[ la p[m`nt.
Iar noaptea, c`nd toat[ natura era cufundat[ ]n t[cere, Zamfira
]ncepea a c`nta cu glas jalnic doinele ce ]nv[\ase de la Nedelcu,=i ]ndat[ pe urm[ fa\a ei se lumina de o bucurie necunoscut[; ea
se apuca la joc atunci, p`n[ ce iar[=i c[dea ca o moart[ jos.
S[rmana Zamfir[! ea care era at`t de frumoas[, s[ o fi v[zut peste
c`teva s[pt[m`ni, te-ai fi speriat!… Ochii i se ]nfundaser[ ]n cap,
obrajii i se uscaser[, p[rul ei curgea pe umeri despletit =i ]nc`lcit.Din tot trupul ei at`t de bine f[cut nu-i r[m[seser[ dec`t pielea
=i oasele. S[rmana Zamfir[! }n ce stare tic[loas[ o adusese
desperarea!

44 Vasile Alecsandri
PARAUA =i GALBENUL (ofteaz[ ]mpreun[) .
GALBENUL (dup[ o scurt[ t[cere) : }ntr-o zi c`\iva oameni
be\i, ]nt`lnind-o pe c`mp, o luar[ de goan[ ca pe o fiar[ s[lbatic[,
cu g`nd de a glumi. Nenorocita fugea speriat[, \ip`nd cu groaz[,
c`nd deodat[ un t`n[r ce se g[sea pe acolo la v`nat se puse]naintea gona=ilor =i ]ntinse pu=ca spre ei. Ace=tia se f[cur[ pe
loc nev[zu\i prin tufe, iar Zamfira, apropiindu-se de ap[r[torul
ei, se uit[ la el cu ochii plini de lacrimi =i-i zise: — M-ai sc[pat de
la moarte!… \ine galbenul ista c[ \i-a fi cu noroc. Dup[ aceasta
ea m[ dezleg[ pe mine din salb[, m[ dete ]n m`na t`n[rului caresta ]nlemnit de mirare =i se dep[rt[ de d`nsul ]n fuga mare.
PA R A U A: +i n-ai aflat ce s-a mai f[cut?
GALBENUL : P este c`teva luni ea a murit la m[n[stirea
V[raticului, dup[ multe dureri grele!
PA R A U A: Nenorocirile Zamfirei =i ale lui Nedelcu m-au
p[truns peste m[sur[. Dar cu toate aceste, te rog, iubite, s[ mai
scurtezi povestirea ]nt`mpl[rilor tale, pentru c[ de-abia ne mai
r[m`ne un ceas p`n-]n ziu[, =i, dup[ cum =tii, c`ntecul coco=ului
este pentru noi, fiin\e negl[suitoare, un semn de spaim[. Numai
oamenilor le este dat[ dreptatea de a rosti minciuni =i parascovenii]n ziua mare; iar noi nu putem avea glas dec`t de la miezul nop\ii
=i p`n-]n zori.
GALBENUL : N u t e ] n g r i j i , s c u m p a m e a ; v o i c [ uta s[ sf`r=esc
c`t mai degrab[, pentru c[ de c`nd vorbesc mi s-a cam dogit
glasul, =i mai ales c[ sunt curios s[ cunosc =i ]nt`mpl[rile tale.Afar[ de t`n[rul la care m[ g[sesc acum nu am mai avut al\i
st[p`ni dec`t pe necunoscutul c[ruia m[ dase Zamfira =i pe un
poet. Cel dint`i avea o figur[ bl`nd[ =i frumoas[, un port elegant,
un glas p[trunz[tor, care m[ f[cur[ ]ntr-o clipal[ prietenul s[u.
Toat[ persoana lui avea un ce magnetic care m[ tr[gea la el, =i
m[rturisesc c[ din ceasul cum am intrat ]n m`inile lui, m-am sim\it
gata de a-mi jertfi =i via\a pentru d`nsul!… }nsemnat-ai, draga
mea, ce ]nr`urire are fizionomia unor persoane asupra inimilor

45 Muntele de Foc
=i putut-ai vreodat[ s[-\i t[lm[ce=ti misterul simpatiei? De unde
vine c[ deodat[ te sim\i robit la privirea unei figuri, f[r’ a-\i putea
da seama de ceea ce sim\e=ti? De unde vine…
PA R A U A: Acu=i c`nt[ coco=ul.
GALBENUL (z`mbind) : Am ]n\eles!… Dar dac[ m[ ]ntind
cu vorba a=a de mult asupra simpatiei, aceasta o fac pentru ca s[
po\i ]n\elege cum de am fost ]n stare s[-mi pun eu zilele ]n pericol
pentru ca s[ scap pe st[p`nul meu de la moarte. Nu r`de =i nu
socoti c[ m[ laud, c[ci nu am sl[b[ciunile oamenilor. Eu, precum
m[ vezi, fiin\[ mic[ =i ne]nsemnat[, m-am ]mpotrivit du=manuluice-l amenin\a, m-am luptat cu el, l-am biruit =i am scos din
ghearele mor\ii pe singurul om din lume ce mi-a insuflat dragoste.
S[ fi fost oricare altul ]n locul lui ]l l[sam s[ piar[, c[ci, de=i
oamenii ne sl[vesc pe noi, monedele, =tii c[ din ]mpotriv[ noi
nu-i avem la ochi buni.
PARAUA (cu ner[bdare) : Nu-\i l[sa iar sugetul, frate.
GALBENUL : T`n[rul meu iubea o dam[ cu multe gra\ii, cu
mult spirit =i cu mult ur`t b[rbat.
PA R A U A: Iar o istorie de amor =i de b[rbat ur`t?
GALBENUL : T oate istoriile din lume sunt drese cu amor,
acesta este cel mai vechi =i cel mai cu gust mezelic al unei
]nt`mpl[ri; c`t pentru b[rbatul ur`t, se t[lm[ce=te lesne prin
n[t`ngia oamenilor care repeteaz[, de c`nd mitologia, istoria
Afroditei cu Vulcan. Eu, dac[ a= fi domn ]ntr-o \ar[, a= face o
pravil[ dup[ care numai oamenii cei frumo=i ar avea drept s[ sec[s[toreasc[ cu femei frumoase, iar cei ur`\i ar fi sili\i s[ ia pe
cele ur`te, =i prin chipul acesta sunt sigur c[ a= curma r[ul
nestatorniciei =i al necredin\ei. Ah! Doamne! De ce nu-s domn!
PA R A U A: Pentru c[ e=ti numai un biet ban.
GALBENUL : Mihai Viteazul ]nc[ a fost ban, dar s-a f[cut
erou st[p`nitor, ]nc`t a tremurat |arigradul la numele lui. Eu sunt
ban de Olanda =i, de=i nu-mi este dat a fi niciodat[ domn, g`ndesc
c[ pot s[ fac domni!

46 Vasile Alecsandri
PA R A U A: Pare c[ c`nt[ coco=ul.
GALBENUL : C u vorba de coco= m[ faci un pui de g[in[.
Iat[ dar c[ m[ ]ntorc la t`n[rul meu.
La unul din balurile str[lucite ce s-au dat ]n iarna trecut[, el
sta deoparte =i vorbea cu o dam[ de cele pe care polite\ea veaculuinostru le nume=te mobili , c`nd deodat[ un cavaler str`ns ]n frac,
ce \inea dou[ dame de m`n[, se opri dinaintea lui =i ]i f[cu
]ntrebare dac[ prefereaz[ un ]nger sau un drac? Aceasta era o
figur[ de la mazurc[. T`n[rul meu se scul[ pe picioare =i r[spunse
z`mbind c[: „fiind sigur s[ mearg[ ]n iad dup[ moartea lui,vroie=te s[ c`=tige mai dinainte favorul dracilor =i c[, ]n urmare,
]i prefereaz[ mai mult dec`t pe ]ngeri“. Atunci cavalerul ]i prezent[
m`na unei din ambele dame =i se dep[rt[ juc`nd cu ceealalt[.
Acea m`n[ era at`t de mic[ =i alb[!… bra\ul ei era at`t de alb =i
rotund, ]nc`t ochii t`n[rului meu, lunec`nd de pe m`n[ pe bra\,de pe bra\ pe umeri, =i de pe umeri pe figur[, au f[cut ]n c`teva
secunde cel mai frumos voiaj din lume, dar totodat[ =i inima lui,
urm`nd drumul ochilor , se g[si departe de starea lini=tit[ ]n care
se afla c-un minut mai ]nainte. El sta cufundat ]ntr-o mirare sau,
mai bine zic`nd, ]ntr-o admirare ad`nc[, ce ]l ]nlemnise pe loc, =ic`nd dulcele glas al damei ]l scoase din acel vis dumnezeiesc, el
se trezi ]namorat ca =aptezeci de amorezi.
— La ce g`nde=ti, domnul meu, cu at`ta \intire?… ]l ]ntreb[ dama.
— G`ndesc, doamna mea, — r[spunse el — c[ dac[ iadul e
locuit de draci ca d-ta, el trebuie s[ fie raiul acel f[g[duit sufletelorpl[cute lui Dumnezeu.
Dama ]ncepu a r`de, ar[t`nd ni=te din\i de m[rg[ritar , =i zise:
— Se vede, domnule, c[ ai mare plecare pentru iad, de vreme
ce cau\i s[ te faci p[c[tos spun`nd neadev[ruri.
— Ce poate fi mai pl[cut dec`t un p[cat care s[-mi meriteze
drept os`nd[ compania d-tale?
Aceste pu\ine cuvinte fur[ zise ]n vreme ce am`ndoi f[ceau
figura mazurcii. St[p`nul meu duse dama la locul ei =i, p`n[ a

47 Muntele de Foc
nu se dep[rta, primi din parte-i f[g[duin\a de a juca un contradans
]mpreun[.
Peste pu\in orchestra ]ncepu acel mult dorit contradans. Tine-
rii mei aleser[ locul lor =i f[cur[ cea ]nt`i figur[ f[r-a se vorbi
nici un cuv`nt. Am`ndoi stau pe g`nduri ca nealt[dat[, dar mai
ales st[p`nul meu era tulburat de tot =i nu putea g[si nici dou[
cuvinte ca s[ ]nceap[ convorbirea. Amorul e cel mai mare du=man
al limbii =i al min\ii; pe una o leag[ =i pe alta o ame\e=te ]ntr-at`ta, ]nc`t omul cel mai cu spirit poate atunci s[ fie socotit de
prost. Aceast[ t[cere s-ar fi prelungit ]nc[ mult, dac[ nu ar fi
curmat-o prin o ]ntrebare ce-i f[cu asupra unei persoane ce le
f[cea vis-à-vis la contradans.
— Cum o g[se=ti pe doamna G?… a=a-i c[-i frumoas[ de tot ]n
ast[ sear[?
— Cu adev[rat — r[spunse st[p`nul meu — frumoas[ pe c`t
poate fi o statuie f[r[ via\[ =i f[r[ suflet. Ea domne=te asupra
ochilor, iar nicidecum asupra inimilor.
— Cu at`t mai mult dar ea meriteaz[ sl[virea d-voastr[, pentru
c[ pute\i gusta ]n pace pl[cerea de a o privi.
— Ave\i toat[ dreptatea, dar natura noastr[ e at`t de ciudat[,
c[ omul cel mai pa=nic iube=te a se r[zboi cu sine=i ]n preajmaunei figuri frumoase. Acea lupt[ sufleteasc[ are un farmec ascuns
ce se revars[ asupra lucrurilor care-l ]mprejur[, le ]mpodobe=te,
le ]nviaz[ =i ]l face pe om a se crede ]ntr-o alt[ lume.
— Ce fel e acea lume? ]ntreb[ dama z`mbind.
— Aceea e o lume de n[luciri pl[cute, de sper[ri m[gulitoare,
de podoabe dumnezeie=ti, un rai de ]ngeri sau, mai bine zic`nd,
un iad ca acela al c[rui loca= seam[n[ d-tale.
— La care num[r crezi, domnule, c[ se pot sui complimentele
ce s-au zis ]n ast[ sear[ prin bal?
Contradansul era acum pe la sf`r=it; cele de pe urm[ acorduri
r[sunau vesel ]n salonul acela plin de lumin[, =i focul veseliei lucea
]n ochii tuturor damelor =i ai cavalerilor. St[p`nul meu se plec[
spre dama sa =i-i zise cu glasul tremur[tor:

48 Vasile Alecsandri
— Sunt lucruri, doamna mea, care nu ar trebui s[ aib[ sf`r=it.
— De pild[? ]ntreb[ ea.
— Contradansul acesta.
Dama se f[cu c[ nu ]n\elege =i r[spunse r`z`nd: „Ideea unui
dans ve=nic nu mi-a trecut ]nc[ prin minte, =i a= fi curioas[ s[v[d figura ce ar face ni=te persoane care ar fi os`ndite a d[n\ui
toat[ via\a lor“.
T`n[rul se m`hni mult la aceste cuvinte =i s-ar fi dep[rtat de
d`nsa cu desperarea ]n suflet, dac[ ea nu l-ar fi m`ng`iat prin o
dulce c[ut[tur[. Din minutul acela ]ns[ el fu nebun ca un amorez=i ]namorat ca un nebun. E de prisos s[ mai adaug c[ ]n tot cursul
balului el nu mai avu ochi dec`t pentru iubita lui.
PA R A U A: Dar ea?
GALBENUL : Ea, ca o femeie bine crescut[, ]=i st[p`nea ochii
c`t putea, dar oric`t f[cea, tot ]i sc[pa destul de ades ]n partea lui.
Ajung`nd acas[, t`n[rul, ]mb[tat de delirul dragostei, se puse
pe scris r[va=e de amor at`t de ]nfocate, c[ putea s[ frig[ dege-
tele, =i alese dintre toate pe urm[torul, pe care ]l =i trimise damei.
„Doamna mea,Via\[ sau moarte! Cu un cuv`nt pute\i s[-mi da\i una din dou[.
Nu a= ]ndr[zni s[ vi le scriu aceste, dac[ nu a= =ti c[ ave\i un spiritprea mare pentru ca s[ v[ m`nia\i =i o inim[ prea nobil[ pentru ca
s[ r`de\i de nebunia ]n care m-a aruncat balul de ieri“ .
Iat[ r[spunsul ce primi peste dou[ ceasuri:
„Domnul meu,
M`ine, c`nd s-a face ziu[, te a=tept la rediu cu doi prieteni ai
mei, un martor =i un secundant; te cred prea bine crescut pentru ca
s[ lipse=ti de a veni s[ iei r[spunsul ce meritezi.
B{RBATUL “

49 Muntele de Foc
}mi este peste putin\[ ca s[-\i descriu mirarea ce cuprinse pe
st[p`nul meu la citirea acestor r`nduri, iar ceea ce ]l despera mai
mult era de a g`ndi la pozi\ia critic[ ]n care adusese pe iubita lui.
A doua zi el se g[si la rediu, la ceasul hot[r`t, cu o cutie de
pistoale =i cu doi prieteni ai lui, dintre care unul, fiind poet, ]if[g[dui ca m`ng`iere o frumoas[ elegie asupra mor\ii lui. Ambele
p[r\i protivnice se ]nchinar[ una la alta ]n t[cere; locul duelului
se hot[r] de secundan\i, =i st[p`nul meu, =i du=manul s[u se puser[
fa\[-n fa\[ la dep[rtare de cincisprezece pa=i.
Semnul se dete de c[tre un martor =i deodat[ b[rbatul slobozi
pistolul. Eu ]ns[ care p`ndeam din buzunarul jiletcii, unde m[
aflam, toate mi=c[rile du=manului nostru, sim\ind c[ plumbul lui
venea spre noi, prin o repede mi=care m[ pusei drept ]n contra
lui =i ]i amor\ii astfel lovitura. Plumbul pic[ jos ru=inat, =i st[p`nul
meu sc[p[ cu via\a teaf[r[. Iat[, scumpa mea, cum l-am scos eude la moarte. Ei bine! =tii cum mi-a r[spl[tit pentru fapta mea?…
d`ndu-m[ unui s[rac b[tr`n care, ]nt`lnindu-l ]n uli\[, c`nd se
]ntorcea de la rediu, ]i ceru poman[ cu o m`n[, ]n vreme ce cu
cealalt[ ]i dete un r[va= de la iubita lui.
PA R A U A: Ce nerecuno=tin\[! +i cum ai sc[pat de la acel calic?GALBENUL : P oetul ce slujise de martor duelului, v[z`nd o
astfel de nelegiuire din partea prietenului s[u, m[ scoase din
m`inile s[racului, d`ndu-i trei galbeni pentru mine, =i m[ p[str[
la d`nsul ca o moned[ rar[, care, dup[ cum zicea el, avea meritul
de a fi poetic[.
PA R A U A: +-apoi pas de mai zi c[ poe\ilor le lipse=te o doag[.
GALBENUL : Aceasta o zic numai acei c[rora le lipsesc dou[
doage.
PA R A U A: Spune-mi, te rog, ce fel de lighioaie era acel poet?…
C[ci trebuie s[ =tii c[ doresc de mult a m[ l[muri asupra acestuisoi de oameni ce se zic c`nt[re\i.
GALBENUL : } n adev[r ei ]=i dau acest titlu cu mare sigu-
ran\[, dar crede c[ pu\ini am cunoscut care s[ fi =tiut a c`nta

50 Vasile Alecsandri
dou[ note. Glasul lor st[ ]n condei. Deosebitele sc`r\`ituri ce face
acest instrument pe h`rtie produc c`teodat[ ni=te armonii poe-
tice, care ]nc`nt[ sufletul =i ]nchipuirea. De pild[ aici ]n \[rile
rom`ne=ti…
PA R A U A: Las[ pildele, scumpul meu, pentru ca s[ nu se
supere acei ce merit[ de a fi trecu\i sub t[cere.
GALBENUL : A i dreptate; nu este fiin\[ mai \`fnoas[ ca
poetul f[r[ talent.
PA R A U A: }n care num[r ]l pui pe acela la care te-ai aflat?
GALBENUL : } l socot ]ntre poe\ii cu viitor . El avea numai un
defect, o uitare curioas[, care-i pricinuia o mul\ime de despl[ceri
=i care a fost =i pricina desp[r\irii noastre. Un lucru iar m-a mirat
mult la el: niciodat[ versurile ce scria nu erau ]n analogie cu starea
sufletului s[u; vreau s[ zic c[, ]n contra altor poe\i, el f[cea elegii
duioase c`nd avea vro bucurie mare =i, dimpotriv[, c`ntece veselec`nd era m`hnit… Dar pentru ca s[ ]n\elegi mai bine aceast[
nepotrivire, trebuie s[-\i descriu ziua ]n care el a compus una din
cele mai triste poezii ale lui, intitulat[ Desperarea .
}ntr-o diminea\[ de prim[var[ el se trezi voios, pe c`t poate fi
un om ce a petrecut o noapte pl[cut[ la bal =i care, c`nd deschideochii, vede un cer frumos dinaintea lui. P[s[rile ]i c`ntau pe la
ferestre =i razele soarelui se jucau vesel pe patul lui. Toate lucrurile
p[rea c[ se ]mpodobiser[ ]nadins pentru ca s[-l ]ndemne a gusta
bun[t[\ile lumii, =i cu adev[rat el ]nsu=i sim\ea ]n inim[ acea
mul\umire lini=tit[ pe care nici o grij[ nu o amenin\[. Cu toateaceste poetul meu lu[ degrab[ condeiul =i scrise ]ntr-un album
urm[toarele versuri:
Ce soart[ nemiloas[
E soarta ce m-apas[!
Ades ]n desperare eu stau =i m[ g`ndesc,
Dup[-orice mul\umire,Necazuri =i m`hnire
Ca o r[splat[ crud[ asupr[-mi n[v[lesc.

51 Muntele de Foc
Peste pu\in el se ]mbr[c[ ]n haine noi; ]=i puse un frac care-i
desena o talie cu adev[rat elegant[; feciorul ]i ]ncre\i p[rul dup[
mod[, =i el, dup[ ce ]=i g[ti toaleta, se duse ]n fa\a psi=elei, unde,
z`mbindu-=i cu dragostea unei tinere cochete, ad[ug[ aceast[ a doua
strof[ la cea dint`i:
La orice pas ]n via\[
Sim\irea-mi se ]nghea\[
+i de dezgustul lumii amar m[ simt cuprins;
Pl[cerea tinere\ii+i farmecul frumse\ii
}mi par nimic, c[ci focul din inim[-mi s-a stins!
Feciorul intr[ ]n odaie aduc`nd gazetele rom`ne=ti. T`n[rul
meu le lu[ iute =i ]=i \inti ochii cu bucurie asupra unuia ]n care seg[sea un articol plin de laude pentru talentul lui ]n poezie. Nu pot
s[-\i descriu mul\umirea ce se zugr[vea pe fa\a sa, ]n vreme ce citea
pentru a treia oar[ pasajele m[gulitoare din acea gazet[; =i m[car
c[ sufletul lui era plin de m`ndrie, iat[ ce versuri mincuinoase el
compuse ]ndat[:
Gloria-mi z`mbi odat[
+i-n calea-i luminat[
O tainic[ sperare de suflet m[ tr[gea.
Voiam atunci ]n lumeS[ dob`ndesc un nume…
Eram copil!… =i lumea atunci ]nc[-mi z`mbea.
PA R A U A: Da’ bine c[-i de necrezut!
GALBENUL : A=teapt[ c[ ]nc[ nu-i tot. Dup[ ce prescrise
acele versuri, el se sui ]ntr-o tr[sur[ elegant[ =i se duse la o dam[
frumoas[ ca raiul lui Mohamed, pe care o iubea cu tot focul unuisuflet de t`n[r poet. Acea vizit[ fu pentru d`nsul epoca cea mai
fericit[ din via\a lui, c[ci se ]ncredin\[ de amorul ]ngerului adorat.
Ei bine, soro, c`nd se ]ntoarse acas[, el sf`r=i bucata de poezie
]nceput[ diminea\a prin urm[toarele strofe:

52 Vasile Alecsandri
Ca =oimul t`n[r ]nc[
Ce salt[ de pe st`nc[,
+i, vr`nd la cer s[ zboare, jos pic[ f[r`mat,
A=a trista-mi junie+-a mea sperare vie
Din visul lor de aur ]n pulbere-au picat.
Acum s-au trecut toate!
Acum nimic nu poate
R[sunet s[ mai nasc[ ]n pieptu-mi obosit.
Acum glorie, iubire,Le v[d ca n[lucire,
Ca umbre ce-n pustiuri de mult m-au p[r[sit!
PA R A U A: Poetul t[u n-avea nici c`t de pu\in[ sim\ire.
GALBENUL : Ba, dinpotriv[, te pot ]ncredin\a c[ avea prea
mult[.
PA R A U A: Apoi dar vroia numaidec`t s[ adevereze proverbul
ce zice: „minciunos ca un poet“.
GALBENUL : Z i mai bine: uitit ca un poet; c[ci din pricina
acelei uit[ri m-a dep[rtat pe mine de la s`nul lui.
PA R A U A: Ce fel?
GALBENUL : M-a dat, f[r-a b[ga de seam[, ]n plata sub-
scrierii la un jurnal ce iese acum ]n Ia=i: Prop[=irea .
PA R A U A : Cui te-a dat?
GALBENUL : T`n[rului la care ne g[sim acum ]mpreun[ =i
care este unul din redactorii foaiei.
PA R A U A: Allah! de-a fi auzit toate cele ce-am spus ]n ast[
noapte, el ]i ]n stare s[ ne puie ]n gazeta lui.
GALBENUL : M [ c a r d e n e – a r p une, ca s[ ne fac[ nemuritori.
PARAUA ( cobor`nd glasul ): Ce opinie ai de st[p`nul nostru?
GALBENUL : } m pare un t`n[r …
Deodat[ c`ntecul unui coco= r[sun[ ]n odaie, =i glasul mone-
delor mele se curm[ pe loc. Ciuda ce m[ cuprinse asupra acelei
p[s[ri blestemate nu se poate t[lm[ci ]n cuvinte, dar m[rturisesc

53 Muntele de Foc
c[ ]n minutul acela a= fi avut mult[ pl[cere a privi ]ntr-o frigare
pe acel coco=, fiindc[ glasul lui m[ oprise de a cunoa=te opinia
galbenului asupra mea; opinie dreapt[ =i nep[rtinitoare, c[ci, dup[
socotin\a mea, banul este cea mai sigur[ piatr[ de cercare a firii
omene=ti.
N.B. A doua zi, c`nd m-am trezit, am avut curiozitate s[ v[d
de aproape galbenul =i paraua care ]mi prilejuiser[ o noapte at`t
de interesant[ prin convorbirea lor, dar din nenorocire am sc[pat
paraua dintre degete =i am v[zut-o, cu mare m`hnire, pic`nd ]ntresc`ndurile camerei mele. Rog dar pe iubi\ii mei cititori ca s[
binevoiasc[ a ]ng[dui p`n[ ce voi scoate-o din locul unde s-a
ascuns, pentru ca s[ le pot ]mp[rt[=i istoria ei.
1844

SUVENIRE DIN ITALIA
Buchetiera de la Floren\a
I
De o s[pt[m`n[ m[ aflam la Floren\a, alerg`nd ]n toate zilele,
de diminea\[ p`n-]n sear[, prin deosebitele p[r\i ale ora=ului, sprea vedea nenum[ratele minuni cuprinse ]n s`nul s[u; la tot pasulun nou lucru vrednic de laud[ se ar[ta ochilor mei =i ]mi insuflaun sf`nt respect pentru mae=trii nemuritori care au ]nzestrat patrialor cu at`tea podoabe ce fac mirarea c[l[torilor. `C`nd a daDumnezeu (ziceam ]n mine, ]n fa\a unui monument sau a unuitablou) s[ avem =i noi ]n Moldova un Raphael, un Michel Ange,ale c[ror produceri minunate s[ poat[ atrage ochii =i laudele na\iilorasupra noastr[!“ Dar aceste visuri m`ndre f[ceau loc ]ndat[ altoridei trezite ]n minte-mi prin priveli=tea vreunei alte capodopere dezugr[vie sau de arhitectur[ ce se ]nf[\i=a ochilor mei, c[ci obiectelede art[ sunt at`t de multe ]n Italia =i mai ales cu a=a talent lucrate,]nc`t c[l[torul nu mai are vreme nici s[ g`ndeasc[, ci ]=i simte fiin\acufundat[ ]ntr-o mirare ]ndelungat[ =i plin[ de pl[ceri. El ]n trecereasa prin Italia gust[ o via\[ nou[, necunoscut[; =i c`nd iese de pe\[rmurile acelui p[m`nt poetic, atunci i se pare c[ s-a visat zbur`ndprintr-o c`mpie ]mbog[\it[ cu toate podoabele raiului.
}ntr-o duminic[, trec`nd pe pia\a de Domo, v[zui o mul\ime
de echipajuri a=ezate ]n linie, ]n fa\a catedralei Santa Maria delFiore
1, ce se g[se=te ]n mijlocul pie\ei; =i ]ndemnat de curiozitatea
1 Aceast[ catedral[ ce se nume=te Domo, din pricina frumoasei =i ]ndr[z-
ne\ei arhitecturi a bol\ii cu care vestitul Brunellesco a ]ncoronat-o, este ceamai mare din Floren\a… Zidurile ei sunt pe dinafar[ acoperite cu trei soiuride marmur[: ro=ie, alb[ =i neagr[. [V. A .]CUPRINS

55 Muntele de Foc
de a vedea damele aristocrate din Floren\a, intrai ]n ea. Priveli=tea
ce mi se ]nf[\i=[ m[ umplu de un sentiment at`t de puternic =i de
sf`nt, c[ r[m[sei ]mpietrit ca statuia sf`ntului Ioan l`ng[ care m[
aflam. Biserica era luminat[ de vro c`teva candele ascunse pe dup[
coloane, ]nc`t razele lor aruncau o lumin[ slab[, ca glasul cel depe urm[ al unui om ce moare, =i misterioas[ ca sfintele taine ce
se serbau ]naintea ve=nicului p[rinte. Un popor ]ntreg sta ]ngenun-
cheat ]n fa\a altarului =i cufundat ]n dulcea m`ng`iere a rug[ciu-
nii; glasul r[sun[tor =i plin de melodie al organelor zbura prin
nourii de t[m`ie ce se ridicau ]n v[zduh =i vuia ca o harp[ cereasc[ce p[rea c[ cheam[ sufletele la poc[in\[. Un aer de sfin\enie ce-\i
r[corea inima de toat[ durerea domnea asupra tuturor acelor
capete plecate…
Dup[ vro c`teva minute petrecute ]n cea mai dulce extazie,
m[ apropiai de mormintele lui Brunellesco =i al lui Giotto, arhitec-\ii acelei biserici; vizitai cu de-am[nuntul toate frumuse\ile acelor
dou[ monumente de glorie =i, l[s`ndu-le ]n urm[, m[ ]ndreptai
c[tre o capel[ l[tural[ spre a examina icoana sfintei Ceciliei, ce
z[risem de departe luminat[ de razele unei candele de argint.
}ngereasca expresie a figurii, culorile melancolice ale obrajilor =imai ales duio=ia tip[rit[ ]n ochii acelei icoane ]mi p[rur[ at`t de
m[iestroas[, c[ m[ apropiai de ea ca s[ v[d de nu era vrun tablou
al lui Andrea del Sarto, c[ci ]n toate figurile lucrate de acest vestit
artist ]nsemnasem umbrele acele dulci ]ntinse ca un v[l transpa-
rent asupra ochilor. }ns[ care fu mirarea mea, c`nd citii ]n josulicoanei un nume al unui prieten al meu ce-l cunoscusem la Paris,
V***. „El oare s[ fie? (g`ndeam ]n mine) t`n[rul italian cu care
am petrecut at`ta vreme ]n capitala Fran\ei?“ Un suspin greu =i
]n[du=it ce auzii ]n col\ul capelei unde m[ aflam m[ f[cu s[-mi
]ntorc iute capul =i v[zui un om ]ngenuncheat l`ng[ mine, carep[rea a fi ]ntr-o medita\ie dureroas[. Curiozitatea m[ ]mpinse s[
fac vro dou[ pasuri spre el; atunci t`n[rul ]=i ridic[ capul =i se
uit[ la mine. Fa\a sa lung[rea\[ =i alb[, ochii s[i negri, mari =i

56 Vasile Alecsandri
]nfoca\i, p[rul s[u lung, ce-i pica ]n plete netede pe umeri, =i ]n
sf`r=it fizionomia, aerul s[u de artist, toate ]mi erau cunoscute;
socoteam c[ v[d umbra prietenului meu. Necrez`ndu-mi ochii =i
socotind c[ visez, m[ dusei l`ng[ el =i ]i zisei: Tu e=ti, V***?
Str[inul s[ri pe picioare, m[ str`nse ]n bra\e =i, lu`ndu-m[ dem`n[, m[ scoase afar[ din catedral[.
— Vin[ la lumin[ s[ te v[d bine, ]mi zise el oprindu-se pe pia\[.
Nu pot crede ]nc[ c[ e=ti tu. +i se uit[ la mine cu ni=te ochi a
c[ror expresie era de tot curioas[.
— Te miri, prietene, de starea ]n care m[ vezi, urm[ V***; m[
soco\i poate nebun?… ]ns[ c`nd ai =ti ]n ce furtuni plute=te sufletul
meu! C`nd ai cunoa=te feluritele sim\iri =i cuget[ri care m[ muncesc,
te-ai mira cum n-am nebunit de tot!… Dup[ aceasta el se puse pe
g`nduri =i \inti ochii pe crucea catedralei Santa Maria del Fiore.
— Drept s[-\i spun, iubite, — ]i r[spunsei— de c`nd te cunosc,
niciodat[ nu te-am v[zut a=a de tulburat, =i-mi pare r[u c[ tocmai
acum, c`nd dup[ mult[ vreme te ]nt`lnesc f[r[ veste ]n patria ta,
te v[d ]ntr-o am[r[ciune a=a de crud[. V*** ]mi str`nse m`na =i
ne ]ndreptar[m spre cafeneaua numit[ Donne.
Pe drum ]ncepui a-i vorbi de frumoasele monumente ale
Floren\ei =i a-i aduce aminte de norocita vreme c`nd ne g[seam
la Paris, f[r[ a lua seama c[ el nu m[ asculta =i c[ mintea lui era
cufundat[ ]n g`nduri cu totul deosebite de ale mele. Deodat[, el
se opri c[ut`nd la o fereastr[ a unui palat pe l`ng[ care treceam
=i, arunc`nd un \ip[t =i ]ntinz`nd m`inile spre ea, ]mi zise:
— Ai v[zut-o?
Speriat de dramatica sa pozi\ie, ridicai ochii, dar nu v[zui
nimic[ la fereastr[. — Ce vrei s[ v[d? ]l ]ntrebai; perdeaua este
tras[. — Nimic, ]mi r[spunse el, f[c`ndu-se ro= pe obraz; nimic…
o n[lucire numai, c[ci Cecilia s-a dus de mult de pe p[m`nt!
La aceste cuvinte dou[ lacrimi p[rur[ ]n ochii lui… Atunci un
fulger de adev[r ]mi lumin[ mintea =i ]n\elesei c[ prietenul meu
era ]namorat!… Intrar[m ]n cafenea.

57 Muntele de Foc
}n Italia cafenelele sunt toat[ ziua pline de consumatori
(mu=terii), din pricina c[ldurilor nesuferite care aduc pe om ]ntr-un
fel de mole\[ foarte pl[cut[; p[truns de fluidul magnetic ]n care
creierii ]noat[, te sim\i furat de o somn[rie u=oar[, =i toat[ fiin\a
\i se cufund[ ]n s`nul unei lene poetice, cunoscut[ ]n Italia subnumire de dolce far niente. Pare c[, ]ntins pe un leag[n de flori, te
cobori din nouri ]ncet, f[r[ a vedea m[sura care te desparte de
p[m`nt.
Ne puser[m la o mas[ de marmur[ alb[. }ndat[ un botega
(fecior de dughean[) ]mbr[cat curat alerg[ ]naintea noastr[,]ntreb`ndu-ne de vroiam granite
1 sau gelate2 =i, f[r[ a a=tepta
r[spuns, ]ncepu a num[ra vro dou[zeci de soiuri de ]nghe\ate cu
at`ta iu\ime, ]nc`t, ne]n\eleg`ndu-l ce spune, ]l poftii s[ ne aduc[
ce-a vroi.
V*** nu ie=ise ]nc[ din melancolia ]n care c[zuse; ]n zadar
c[utam s[-i pricinuiesc oarecare distrac\ie prin citirea gazetelor
franceze. Mintea sa p[rea muncit[ de o idee crud[, care ]n[du=ea
toate suflete=tile sale ]nsu=iri. Nu =tiam cum s[ mai fac pentru ca
s[-l trag din meditarea lui =i, plin de triste\e pentru starea
prietenului meu, m[ hot[r`i a-i da pace =i deschisei gazetaCurierul francez. Deodat[ un murmur de mirare se ridic[ ]mpreju-
rul nostru; un glas unanim de laud[ umplu toat[ sala. Unii ziceau:
Ah! ce frumoas[ buchetier[! ce aer nobil =i elegant! — Cine oare
s[ fie? ziceau al\ii. Pare c[ am v[zut figura aceasta; …ce sem[nare
cu primadona de la Pergola
3! Ridicai capul, dorind a =ti cine
pricinuise acea tulburare ]n sal[ =i z[rii ]n fa\a noastr[ o femeie de
o frumuse\e ]ngereasc[, care, z`mbind cu o gra\ie deosebit[, ne
prezenta buchete de flori. Un nour de melancolie flutura pe fa\a sa
palid[ =i ar[ta c[ inima ei era zdrobit[ de vro durere secret[; p[rul
1 Sirop cu ghea\[ (ital.).
2 }nghe\at[ (ital.).
3 Teatru din Floren\a.

58 Vasile Alecsandri
s[u negru =i luciu ie=ea ]n bucle unduioase de sub o capel[ de
paie sub\ire =i se ]mpr[=tia ]mprejurul g`tului s[u alb ca crinul;
ochii s[i mari =i negri aveau m`ndria ochilor de vultur, dar
totodat[ luminile lor ]notau ]ntr-un foc limpede =i misterios, prin
care se z[rea o ]nduio=ire nem[rginit[. }n sf`r=it, toate ]n ea erauf[cute pentru pl[cere; gura ei care leg[na un z`mbet melancolic,
talia sa zvelt[ =i delicat[, m`inile sale mai fragede dec`t florile ce
\inea… toate aveau o atragere ascuns[, care ]\i aprindea ]nchipuirea.
C`nd aruncai ochii asupr[-i mi se p[ru c[ v[d icoana din Santa
Maria, l`ng[ care ]nt`lnisem pe prietenul meu; dou[ lacrimisticleau ca dou[ briliante pe genele sale… M[ ]ntorsei iute c[tre
V*** cu g`ndul de a-i comunica ideea mea, dar el era le=inat.
}nf[\i=area acelei necunoscute ]i f[cuse o impresie at`t de mare
c[ ]=i pierdu sim\irile, str`ng`nd la s`n buchetul ce luase de la
d`nsa. Str[inii din cafenea alergaser[ l`ng[ V*** =i cercaudeosebite chipuri de a-l aduce ]n cuno=tin\[… }n sf`r=it V***
deschise ochii; figura lui era galben[ =i tulburat[; c[ut[turile lui
erau s[lbatice. El se uit[ peste tot locul cu ]nfiorare, =i pe urm[
apuc`ndu-m[ de m`n[: „Haide\i degrab[, ]mi zise, haide\i s[ o
g[sim… Cecilia mea tr[ie=te!“
Ie=ir[m din cafenea f[r[ a =ti unde m[ va duce; trecur[m iute
vro c`teva uli\e unde to\i ne luau de nebuni =i ne ]ndreptar[m
spre o primblare pitoreasc[, ce este afar[ din Floren\a =i care se
nume=te Boschetto.
La ]nceputul acestui parc este o pia\[ mare unde se ridic[
Palazzo delle Cascine, adic[ palatul l[pt[riilor al duc[i de Toscana.
}n toate serile, dup[ ce se culc[ soarele, aristocra\ia Floren\ei ]=i
opre=te echipajele str[lucite dinaintea acelui palat, =i damele se
desf[teaz[ prin convorbirea tinerilor cavaleri, care salt[ c[lare
]mprejurul lor, =i prin dulcea\a laptelui proasp[t ce le ]mputerni-ce=te s[n[tatea =i le ]nvio=eaz[ culorile obrajilor. Acea pia\[ este
locul de ]nt`lnire a multor intrigi de amor!… De c`te ori treceam
pe l`ng[ un oblon =i vedeam vro dam[ a=ezat[ pe perne de m[tase

59 Muntele de Foc

60 Vasile Alecsandri
]n fundul tr[surii, nu m[ puteam st[p`ni de oarecare palpitare
de inim[. Fie=tecare caret[ pentru mine era un izvor de impresii
noi, ]ns[ V*** p[rea c[ nici nu le vedea. Cu c`t ochii mei erau
]nfoca\i, cu at`ta ai lui erau reci ]n fa\a unei priveli=ti at`t de vesele
=i de ]nc`nt[toare.
— N-ai de g`nd s[ te opre=ti aici? ]l ]ntrebai.
— Nu, ]mi r[spunse.
— Dar unde vrei s[ mergi?… spune-mi, s[ =tiu =i eu.
— Nu-\i pas[; vin[.
+i apuc[ printr-un c`mp ]mprejurat de copaci nal\i =i vechi,
care, oprind razele soarelui, ]=i ]ntindeau umbra asupra ginga=elor
dame ce se primblau pe iarb[. Pe urm[ intrar[m ]ntr-o lunc[
deas[, =i dup[ vro jum[tate de ceas ajunser[m pe un mal ridicat
=i plin de flori, care se ]nainteaz[ ca un promontoriu ]ntre curgerile
line a lui Arno =i a lui Miunione1. Acolo era sf`r=itul boschetului.
C`nd ne oprir[m, figura lui V*** se pref[cuse de tot: fa\a lui
era ro=ie ca cerul ce se ]ntindea deasupra noastr[; p[rul s[u, ridicat
de v`ntul de sear[, f`lf`ia ]n aer =i l[sa liber[ fruntea sa larg[ =i
genial[. — „Prive=te, el zise deodat[ cu un glas puternic; prive=te,
iubite, cu ce m[rime soarele se ascunde dup[ mun\ii care se ]nal\[]n fa\a noastr[. Nu-\i pare c[ asistezi la d[r`marea ]mp[r[\iei
romane?… Prive=te norii ace=ti vopsi\i de purpura razelor lui, cum
se ridic[ c[tre ceruri ca o jertf[ a p[m`ntului f[cut[ ]n gloria prea-
puternicului ziditor. Uit[-te =i te mir[ de frumuse\ile patriei mele:
]n fa\a noastr[ poeticul Arno =erpuie=te prin c`mpii vesele =i prinlunci misterioase, =i malurile sale vuiesc de c`ntecele melodioase
ale p[s[rilor; ]n dreapta, verzile colnice acoperite cu gr[dini =i
palaturi de marmur[ se par c[ z`mbesc una alteia ca ni=te copile
ce s-ar uita ]n oglind[; ]n st`nga se ]ntinde o c`mpie plin[ de
livezi, prin care se r[t[cesc vro c`teva grupe de amorezi; ]n urm[-
1 Aceste dou[ r`uri mici curg pe marginile Bosquetului =i formeaz[ insula
unde se face primblarea.

61 Muntele de Foc
ne se clatin[ un zid de copaci tufo=i, care opre=te vuietul ora=ului
de a veni p`n[ la noi, numai murmura trist[ a lui Arno tulbur[
t[cerea ad`nc[ ce ne ]mprejur[. Din vreme ]n vreme, \ip[tul unei
p[s[ruici care adoarme sau notele r[t[cite prin v[zduh ale unei
ghitare se aud ]n dep[rtare. Acum e ceasul c`nd mintea se cufund[]n medit[ri pl[cute, c`nd inima ]noat[ ]n extazii dumnezeie=ti,
c`nd sufletul aprins de sperare ]=i ]ntinde aripile =i se leag[n[ pe
plaiurile unei lumi necunoscute. Acum e ceasul sf`nt c`nd toat[
fiin\a omeneasc[ se adap[ la izvoarele cere=ti =i binecuvinteaz[
m`na ce a zidit-o. Spune-mi: nu sim\i tu ]n tine acum o mul\umireascuns[, ca =i c`nd ai fi dob`ndit tot ce ai dorit?… Nu-\i pare c[
e=ti un alt om?… Pieptul t[u nu se smuce=te ]n izbiturile inimii
tale? Nu sim\i ceva ce ]\i r[core=te fruntea =i ]\i dezsmiard[ lumina
ochilor?… Spune: nu soco\i tu c[ pare c[ ai s[ zbori ]ntr-o lume
str[in[, unde norocul te a=teapt[?… Ah! acum, acum via\a-i dulce=i nepre\uit[; acum ]nchipuirea mea s-aprinde; acum o! Cecilio,
te v[d str[lucind ca o stea ]n seninul limpeziu al cerului; ]mi
z`mbe=ti ca un ]nger de bl`nde\e, ]mi faci semn cu m`na s[ te
urmez… Ah! de ce nu am aripile acestui vultur ce trece pe deasupra
noastr[ ca s[ spintec v[zduhul =i s[ m[ arunc ]n bra\ele tale!“
V*** era de un caracter iute, sim\itor =i supus impresiilor celor
mari; c`nd sufletul s[u era mi=cat de vreun lucru, atunci toat[
fiin\a-i se p[trundea de el, imagina\ia-i se ]nfl[c[ra =i baterea
inimii sale ]i zdrobea pieptul… Natura lui ]l f[cea s[ simt[ lucrurile
cu mai mult foc dec`t al\i oameni, dar totodat[ fie=tecare sim\ireera pentru d`nsul un fulger care ]l str[b[tea, ]i aprindea s`ngele
=i ]i surpa puterile.
Dup[ ce se lini=ti, V*** se ]ntinse pe iarb[; fruntea lui, unde
tremurau razele luceaf[rului la care se uita, era aburit[ de
sudoare, =i tot trupul s[u era obosit de osteneal[. Nevroind s[-itulbur pl[cerea ce p[rea c[ gusta ]n r[suflarea v`ntului de sear[,
care ]i r[corea mintea =i ]i alina fierbin\eala inimii, m[ ]ntinsei
deoparte l`ng[ d`nsul =i ]mi aprinsei o \igaret[.

62 Vasile Alecsandri
Lini=tea care domnea ]mprejurul meu, ]ntunecarea progresiv[
a cerului, cea\a care se ]ntindea pe Arno =i, ]n sf`r=it, mul\umirea
ascuns[ ce gustam ]nl[untru-mi m[ aduser[ f[r[ =tire ]ntr-o reverie
dulce =i armonioas[, ]n care mintea-mi plutea u=or. Fumul alb[-
striu al \ig[rii, ce se ridica ]n spirale unduioase, ]mi ]ng`na ochii=i ]mi pricinuia o distrac\ie plin[ de pl[cere, din care m[ trase
glasul lui V***.
— M[ iart[, prietene, ]mi zise el, c[ \i-am pricinuit ]ntristare,
dar nenorocirea care s-a legat de capul meu…
— Ce nenorocire po\i tu avea, ]l ]ntrebai, la v`rsta unde e=ti?— Ah, se vede c[ e=ti ]nc[ un copil care de-abia ai intrat ]n
lume =i c[ nu ai c[lcat ]nc[ pe ghimpii care presar[ calea vie\ii!
+tii tu c[ tocmai v`rsta mea este cea mai primejdioas[ =i mai
supus[ patimilor suflete=ti? Tinere\ea este ca un copac mic =i
fraged; cele mai slabe v`nturi sunt furtuni pentru el… Dar ascult[mai bine istoria vie\ii mele, =-apoi vei putea judeca tu care este
nenorocirea ce m[ prigone=te.
V*** ]=i arunc[ p[rul ]napoi pe umeri =i, =terg`ndu-=i fruntea,
]ncepu a=a:
II
„Din cea mai fraged[ a mea copil[rie eu am r[mas orfan =i
lipsit de pov[\uirile =i de dezmierd[rile p[rinte=ti, care sunt reaze-
mul ei; de-abia ajunsesem ]n v`rsta de 9 ani, =i nenorocirea ]=i]nfipse c[ngile ]n mine; la cel ]nt`i pas al vie\ii mele, ]n loc de a
m[ g[si pe o cale ]nflorit[ ca ceialal\i copii, m[ trezii ]ntr-un pustiu
f[r[ margini =i f[r[ umbr[!…
Un mo= al meu, fiindu-i mil[ de tic[loasa mea stare sau, mai
bine poate, vroind a se folosi de micul venit ce-mi r[m[sese de lap[rin\i, m[ lu[ sub epitropia lui, =i pentru ca s[ nu-mi tot aud[
bocetele =i s[ nu vad[ lacrimile care ne]ncetat ]mi udau ochii, m[
lep[d[ ]ntr-un pension unde petrecui zece ani b[t`ndu-mi capul

63 Muntele de Foc
cu limbile str[ine, cu literatura =i mai ales cu zugr[via. }naint[rile
ce f[ceam din zi ]n zi ]n aceast[ art[, =i mai ales pl[cerea ce
g[seam ]n studia ei, singur[ m[ f[cea s[ uit b[t[ile care m`ncam
necontenit de la padre Bertholomo, profesorul meu de limba elin[,
c[ci cruda mea soart[ m[ silea s[ caut ]n ]nsumi m`ng`ierea decare inima-mi era ]nsetat[, iar nu ]n bra\ele unei mume dr[g[la=e.
Cu ce ner[bdare a=teptam ceasurile lec\iei de zugr[vie =i cu ce
bucurie vedeam intr`nd ]n sal[ pe profesorul meu, care niciodat[
nu lipsea s[-mi spuie c`te o vorb[ de mul\umire =i de ]mb[rb[\ire
c`nd ]i ar[tam noile mele produceri.
Sinor Alsari (acesta era numele lui) avea pentru mine o
dragoste cu totul p[rinteasc[ =i m[ recomanda la to\i ca cel mai
bun =i mai s`rguitor elev al lui. Sf[tuirile pline de bun[tate care
]mi da =i laudele ce ]mi prodiga pentru prop[=irile ce f[ceam sub
direc\ia lui, ]mi insuflaser[ at`t respect =i at`ta iubire pentru el,]nc`t la moartea mo=ului meu, c`nd ie=ii din pension, alergai la
d`nsul =i ]l rugai s[ m[ primeasc[ ]n casa lui. Sinor Alsari m[ lu[
cu o bucurie nespus[ sub protec\ia sa =i nu cru\[ nici un sfat =i
nici o osteneal[ ca s[ aduc[ la bun[ isprav[ talentul ce ]ncepusem
a c`=tiga ]n zugr[vie. }n toate zilele vizitam ]mpreun[ str[lucitelegalerii din Palazzo Pitti, din Palazzo Vecchio =i din alte palaturi
mari din Floren\a; ne opream ceasuri ]ntregi dinaintea fie=tec[rui
tablou =i, dup[ ce ]mi t[lm[cea cu am[nuntul toate ]nsu=irile =i
frumuse\ile lor, apoi ne ]nturnam acas[ =i m[ apucam de lucru
sub necontenita lui priveghere. Un an de zile petrecui cu el ]n ceamai dulce lini=te =i ]n cele mai pl[cute ]ndeletniciri: toat[ vremea
mea era ]ntrebuin\at[ ]n studii serioase asupra artei la care m[
dasem. Gloria ]mi z`mbea de departe =i m[ chema ]n bra\ele sale.
De c`nd intrasem ]n cariera unde Michel Angelo, Tiziano, Raphae-
lo =i cei mul\i mae=tri nemuritori p[=iser[ cu pasuri de uria=i,singurul \el al vie\ii mele era s[ pot =i eu ad[uga o frunz[ la
coroana str[lucit[ a patriei mele =i, aprins de o idee at`t de ]ndr[z-
nea\[ =i de nobil[, ]mi alc[tuisem un trai cu totul artistic, ]nc`t,

64 Vasile Alecsandri
f[r[ a m[ ]ngriji de lucrurile ce nu se atingeau de zugr[vie, gustam
zile line, netulburate =i pline de ]nc`nt[rile sper[rii; ]ns[ aceast[
lini=te sufleteasc[ m[ p[r[si dup[ pu\in[ vreme.
}ntr-o sear[ Sinor Alsari intr[ ]n cabinetul meu =i ]mi zise:
— V***, fost-ai de mult la teatru?— De c`nd au murit bie\ii mei p[rin\i nu am fost, ]i r[spunsei.
— Vrei s[ mergem desear[ s[ vedem Norma ? Are s[ joace o
actri\[ nou[.
— Haide\i.
— G[te=te-te degrab[, c[-i vreme.M[ ]mbr[cai iute =i ne duser[m la teatrul de la Pergola.
Sala era ticsit[ de amatori =i lojile pline de dame elegante =i
frumoase.
Deodat[ se f[cu o mare t[cere; to\i se a=ezar[ pe la locurile
lor, =i orchestra ]ncepu uvertura… Acea muzic[ plin[ de o melodiecereasc[ n[scu ]n minte-mi o mul\ime de idei triste =i de amare
suvenire. Aduc`ndu-mi aminte c[ ]nainte de zece ani m[ g[seam
tot la acel teatru cu iubi\ii mei p[rin\i, mi se p[ru c[ le vedeam
umbrele flutur`nd ]mprejurul meu =i t`nguindu-m[ cu mil[, ca =i
c`nd m-ar fi a=teptat o nenorocire cumplit[! }ng`nat de fantasmeleacele iubite, nici nu luasem seama c[ perdeaua se ridicase de vro
c`t[va vreme =i c[ corul druizilor era pe la sf`r=it. Cine =tie! Poate
a= fi stat toat[ seara f[r[ a m[ uita pe scen[, dac[ un murmur ce
se ridic[ ]n sal[ nu m-ar fi scos din meditarea ]n care picasem =i
nu m-ar fi f[cut s[ arunc ochii ]nainte-mi. V[zui o fiin\[ alb[ =icereasc[, o comoar[ de gra\ii, de tinere\e =i de poezie, un ]nger
al c[rui glas dulce, limpede =i armonios ]mi p[trunse inima. Sala
vuia de aplauze; iar c`nd Cecilia ]ncepu a c`nta rug[ciunea
Normei c[tre lun[, c`nd, pic`nd ]n genunchi =i ridic`ndu-=i
m`inile spre cer, inton[ acea arie str[lucit[, Casta Diva , atunci
tot publicul ]n entuziasmul s[u se scul[ pe picioare =i b[tu ]n palme
astfel c[ Cecilia se speriase… Pare c[ o v[d ]ndrept`ndu-=i ochii
cu sfial[ asupra noastr[; nevinov[\ia, mirarea, mul\umirea, toate

65 Muntele de Foc
aceste deosebite sentimente luceau ]n c[ut[tura ei. Ah! ce z`mbire
]nc`nt[toare p[ru atunci pe buze-i!… Ce nobil[ m`ndrie se ar[t[
pe frunte-i! Ea sem[na cu o fiin\[ din alt[ lume, frumoas[ =i
r[pitoare ca geniul armoniei cere=ti! Ah! iubite, ce \i-oi spune?
Ce cuvinte s[ ]ntrebuin\ez ca s[-\i descriu frumuse\ea sa? Ceciliaera, precum zice poetul nostru, bella comme un angelo ch’ Iddio
creo, nei suoi più ardenti transporti d’amore
1.
Dou[ zile necontenit am fost ca un nebun; mi se p[rea c[
vedeam ne]ncetat un ]nger cu aripile de aur care, flutur`nd
]mprejurul meu, ]mi c`nta Casta Diva , ]mpreun`ndu-=i glasul pe
o harf[ ce \inea ]n m`n[… Pe urm[, c`nd m-am trezit din visul
acel pl[cut, am aflat de la sinor Alsari c[ a fost silit s[ m[ scoat[
cu de-a sila din teatru, fiindc[, neput`ndu-mi st[p`ni entuziasmul,
f[ceam prea mare vuiet, ]nc`t to\i m[ socoteau lipsit de minte.
Trei luni de zile am urmat regulat toate reprezenta\iile; un
magnet tainic m[ tr[gea f[r[ voie spre teatru c`nd =tiam c[ era
s[ c`nte Cecilia. Gustul pentru muzic[ se dezvelise ]n mine
totodat[ cu dragostea, =i dar, profit`nd de cuno=tin\a celor ]nt`i
principuri ce luasem din vremea ]nc[ c`nd tr[iau p[rin\ii mei,
]ncepui a face ceva progresuri. Adeseori m[ trezeam c`nt`nd peuli\e vro bucat[ din Norma sau din Lucia din Lamermoor =i, ru=inat
de mirarea cu care to\i trec[torii se uitau la mine, alergam degrab[
acas[ =i m[ ]nchideam ]n cabinetul meu, unde m[ apucam de
zugr[vie cu o s`rguin\[ =i mai mare, c[ci f[ceam portretul Ceciliei.
De mult aveam de g`nd s[ lucrez icoana sfintei Ceciliei ca s[
o expun ]n biserica Santa Maria del Fiore, dar ne=tiind ce expresie
s[-i dau, tot prelungisem lucrul ei. C`nd v[zui pe Cecilia la teatru,
frumuse\ea figurii sale se tip[ri a=a de bine ]n minte-mi c[ pe
dinafar[ =i f[r[ =tire ]i f[cui portretul; fizionomia sfintei Cecilia
se ]nt`mpl[ a fi ]ntocmai fizionomia sl[vitei primadone de la
1 Frumoas[ ca un ]nger pe care Dumnezeu l-a creat ]n cele mai ]nfocate
av`nturi ale sale de dragoste (ital.).

66 Vasile Alecsandri
Pergola. Bucuria de a vedea l`ng[ mine icoana ]ngerului ce iubeam
m[ aduse ]ntr-o exalta\ie at`t de mare, c[ picai pe genunchi
dinaintea ei =i, apuc`nd-o cu amor ]n bra\e, o acoperii de s[rut[ri…
Tocmai atunci sinor Alsari intr[ ]n cabinet =i, speriat de delirul
meu, smuci icoana de la s`nu-mi =i alerg[ ]ndat[ de o puse ]ncapela unde m-ai ]nt`lnit.
Nu am trebuin\[ s[-\i spun c[ din ceasul acela m[ f[cui cel
mai bun cre=tin, c[ ]n toate zilele m[ duceam la biseric[ =i c[
stam ceasuri ]ntregi plecat dinaintea sfintei Cecilia. Lesne ]n\elegi
c[, de vreme ce persoana care iubeam purta acest nume, nuputeam alege alt[ patroan[ spre a-i ]ncrede secretele mele rug[-
ciuni dec`t pe sf`nta Cecilia.
}ntr-o zi… ah! c`t oi tr[i mi-oi aduce aminte de ea!… m[ g[seam
]ngenunchiat dinaintea icoanei mele =i cufundat ]ntr-o meditare
sf`nt[. Un vis pl[cut ]mi dezmierda sufletul; mi se p[rea c[ o fiin\[nev[zut[ m[ ]ndemna s[ am bun[ sperare pentru ]ndeplinirea
dorin\elor mele, c`nd sim\ii pe l`ng[ mine f`lf`irea unei rochii
de m[tase… Dou[ dame intraser[ ]n capela unde eram. Peste pu\in
auzii convorbirea lor.
— Santa Maria, ce minune! zise cea mai mare. Ian uit[-te bine,
Cecilio, la icoana asta din fa\[. A= jura c[-i portretul t[u!
— Bine zici, r[spunse cealalt[. — +i am`ndou[ se apropiar[
de icoan[ =i se uitar[ mai cu luare-aminte.
— Curios lucru! zise iar cea dint`i; cu c`t m[ uit mai mult, cu
at`ta g[sesc mai mare asem[nare. Iat[ ochii t[i negri =i plini defoc; iat[-\i gura cea gra\ioas[. A! ce-i drept, m[car c[ sunt femeie,
nu pot t[g[dui c[ ai o guri\[ de tot frumoas[; pare c[-i o roz[.
Ian spune-mi: c`t ai pl[tit zugravului sau, mai bine, ]n ce moned[
i-ai pl[tit lucrul!… cu bani ori cu inima? c[ci am de g`nd =i eu s[
m[ fac sf`nt[.
— T ot vesel[ =i nebun[ ai s[ fii, Iulio, r[spunse cealalt[; crede-
m[ ]ns[ c[ niciodat[ n-am g`ndit s[-mi fac portretul =i c[ nici nu
cunosc numele artistului.

67 Muntele de Foc
— C`t pentru aceasta e lesne de a-l cunoa=te. +i se apropie de
icoan[ ca s[-mi citeasc[ numele ]nsemnat jos. Eu r[m[sesem
]nlemnit, c[ci niciodat[ nu m[ g[sisem a=a de aproape de Cecilia.
Nu ]ndr[zneam nici s[ m[ r[suflu, ca s[ nu o spariu =i s[ nu pierd
nimica din cuvintele sale.
Dama care se numea Iulia se ]ntoarse c[tre Cecilia =i ]i zise
r`z`nd:
— Numele lui este V***; ]l cuno=ti, Cecilio?…
— Ba nu.
— S[rmanul t`n[r! L-ai legat =i pe d`nsul ]n lan\urile tale!…
]ns[ el \i-a dat bune dovezi c[ te iube=te; portretul acesta lucrat
]n ascuns este martorul sl[virii ce are pentru tine. Eu c`nd a= fi ]n
locul t[u a= face toate chipurile s[ aflu cine este =i l-a= prefera
tuturor prin\ilor din Floren\a care-\i fac curte =i-\i repeteaz[ ]n
toate zilele c[ mor dup[ tine f[r[ a muri c`t de pu\in.
}mi venea s[ s[rut picioarele acelei femei care, f[r[ a m[
cunoa=te, c[uta s[ ]nduplece pe Cecilia ]n favorul meu.
— Nu-\i este p[cat, Iulio, — r[spunse Cecilia — s[ zici acest
fel de vorbe ]n biseric[?
— De ce s[-mi fie p[cat?… Amorul nu este oare cel mai sf`nt
=i mai curat sentiment insuflat oamenilor de ]nsu=i Dumnezeu?
Pentru ce s[ m[ sfiesc de a vorbi de el ]naintea celui ce l-a creat
]n inimile noastre? Ce p[cat poate a fi de a spune adev[rul tocmai
]n loca=ul unde adev[rul domne=te =i de a m[rturisi c[ un om, de
ori=ice rang s[ fie, este mult mai vrednic de iubit c`nd el ne iube=tedin toat[ cur[\enia inimii sale, dec`t nobilii acei rugini\i care,
departe de a avea cea mai mic[ dragoste pentru noi, vor numai
s[-=i ]mplineasc[ o capricie trec[toare =i s[ ne arate pe urm[ ca
victimele vanit[\ii lor!
Cecilia z`mbi =i ]i zise:— Nu-\i cuno=team at`ta elocven\a, Iulio. De c`nd te-ai f[cut
avocatul amorului?
— De c`nd am aflat c[ nu-i adev[rat[ fericire f[r[ adev[rat amor.

68 Vasile Alecsandri
Cecilia privi cu o expresie deosebit[ la portretul ei =i mi se p[ru
c[ str`nse m`na Iuliei. Ele se uitar[ una la alta cu o iubire
fr[\easc[, z`mbir[ am`ndou[ ca doi ]ngeri =i se dep[rtar[.
}nchipuie=te-\i pozi\ia mea dup[ ce auzii acea convorbire ce
se atingea at`t de mult de soarta mea. Nu puteam crede c[ cuadev[rat Cecilia fusese l`ng[ mine; socoteam c[ visasem. At`ta
norocire nu putea fi pentru mine, dar totodat[, ca un om ce caut[
s[-=i prelungeasc[ visul pl[cut din care s-a trezit, ]mi ]nf[\i=am
l`ng[ mine pe Cecilia cu fruntea luminat[ de razele candelei ce
ardea ]n capel[, cu ochii s[i ridica\i spre icoan[, =i ]mi ]nchipuiamaceste dou[ figuri ce sem[nau mir`ndu-se una de alta de frumuse-
\ea lor. }mi repetam ]n minte toate cuvintele acelor dou[ femei
care reprezentau geniul amorului, chem`nd ]n bra\ele sale pe
]ngerul nevinov[\iei. Viitorul mi se ar[ta acoperit de flori; toate
n[lucirile mele se de=teptar[, =i o dulce sperare ]mi dezmierdasufletul =i m[ ]n[l\a la ceruri.
C`nd m[ trezii din reveria aceea dulce, biserica era pustie, =i
razele lunii tremurau pe coloanele-i de marmur[. M[ dusei
degrab[ acas[, ]mi luai mandolina =i m[ ]ndreptai afar[ de
Floren\a, spre Bosquetto. M[ primblai vro c`t[va vreme prin rediu=i m[ ]ntinsei ]n sf`r=it pe iarb[ l`ng[ un copac. Lini=tea, frumuse-
\ea poetic[ a acelei seri de var[, dispozi\ia melancolic[ ]n care
m[ g[seam =i, mai ales, ideile de amor =i sim\irile ce m[ st[p`neau
]mi insuflar[ dorin\a de a c`nta, ]mpreun`ndu-mi glasul cu
mandolina; ]ncepui a improviza cuvintele aceste:
Ah! te iubesc =i drag mi-e de-a o spune,
+-oric`t de mult ]n lume voi tr[i,Tot vreau s[-\i spun, s[-\i spun, dulce minune,C[ te iubesc =i ve=nic te-oi iubi!
Acel cuv`nt, acea dest[inuire,
Dulce parfum al sufletului meu,Na=te voios la scumpa ta privireCa un odor pl[cut lui Dumnezeu!

69 Muntele de Foc
Dar, te iubesc =i-mi dau sufletul \ie,
C[ci pe p[m`nt =i-n raiul ]ngerescNu poate fi mai sf`nt[ armonie,Dec`t acest ferice te iubesc …
O! de-ar suna acuma pentru mine
Ceasul dorit al zborului ceresc,Eu a= muri ferice l`ng[ tine,C[ci a= muri zic`ndu-\i: te iubesc !
C`nd sf`r=ii de a c`nta, v[zui c[ se deschide o fereastr[ la
r`ndul ]nt`i al unei case din fa\[. O femeie se ar[t[ ]n balcon, cuo ghitar[ ]n m`n[, =i inton[ rug[ciunea cea vestit[ a Normei c[tre
lun[. Glasul ei nu-mi era necunoscut; dulcimea ruladelor sale
n[scu ]n mine un prepus. M[ sculai iute =i m[ apropiai de fereastra
unde auzisem acel glas; tocmai atunci razele lunii se aruncar[ ]n
plin pe fa\a necunoscutei.
„Cecilio!“ strigai ]n delirul meu, =i picai jos, inundat ]n s`nge…
O umbr[ neagr[ trecuse pe l`ng[ mine =i-mi ]nfipsese un stilet ]n
piept.
C`nd deschisei ochii, m[ g[sii, o fericire! ]n bra\ele Ceciliei…
Ea auzise gemetele mele =i trimisese slugile, care, g[sindu-m[
]ntins ca un mort pe p[m`nt, m[ aduser[ ]n salonul ei. Sl[biciunea]n care picasem prin pierderea s`ngelui =i mai ales zguduirea
electric[ ce sim\ii, v[z`ndu-m[ l`ng[ s`nul Ceciliei, m[ aruncar[
]nc[ o dat[ ]n ghearele mor\ii; iar c`nd m[ trezii de a doua oar[,
intrai ]ntr-o desperare cumplit[, c[ci m[ v[zui ]n camera mea. }n
zadar c[utam s[-mi aduc aminte de toate cele ce se ]nt`mplaser[;nu puteam ]n\elege pentru ce sinor Alsari se uita la mine cu ochii
plini de lacrimi =i pentru ce doctorul ]mi pip[ia m`na, c`nd
deodat[ sim\ii o durere groaznic[ ]n piept. C[tai ]mprejurul meu:
a=ternutul era plin de s`nge.
Atunci ]mi adusei aminte de toate ]nt`mpl[rile… Cea ]nt`i
]ntrebare care f[cui a fost despre Cecilia:

70 Vasile Alecsandri
— Unde-i, s-o v[d ]nc[ o dat[ =-apoi s[ mor! Nimeni nu-mi
r[spundea, =i to\i se uitau la mine cu mil[ =i cu fric[. Zdrobit dedurerile care m[ munceau =i vr`nd a-mi t[lm[ci triste\ea celor ceerau pe l`ng[ mine, socotii c[ Cecilia murise. Toate sim\irile mise tulburar[ la o idee at`t de crud[ =i, nemaiput`nd suferi via\a,smulsei de pe ran[ leg[turile ce-mi pusese doctorul spre a opricurgerea s`ngelui; dar c`nd ridicai m`na ca s[ le arunc departede mine, un r[va= pic[ pe genunchii-mi. }l deschisei ]ndat[ =i citiiaceste cuvinte scrise de m`na Ceciliei. }l =tiu de rost:
Un tiran care m[ prigone=te din copil[ria mea m[ sile=te s[ m[
pornesc ]n ceasul acesta din Floren\a, c[ci a aflat dragostea meapentru tine. Nu =tiu ]n care parte a lumii are de g`nd s[ m[ ascund[,]ns[ mare este Dumnezeu! ne vom ]nt`lni poate vrodat[ =-atunci…
CECILIA
Acest r[va= m[ p[trunse ca un tr[snet =i m[ aduse ]ntr-o
nebunie cumplit[. Trei luni de zile via\a mi-a fost ]n bra\ele mor\ii.Am aflat pe urm[ c[ ]n vremea aceasta m[ sculam c`teodat[,s[ream prin cas[, r`deam, ]mbr[\i=am pe toat[ lumea =i spuneamfie=tec[ruia c[ Cecilia m[ iubea, c[ eram cel mai norocit om depe p[m`nt!… Pe urm[ ]ncepeam a pl`nge, a-mi smulge p[rul =i ablestema ceasul ]n care m-am n[scut =i soarta care, ca unui om]nsetat c[ruia i-ai prezenta un pahar cu ap[ =i l-ai trage de la gur[-ic`nd ar vroi s[ bea, m-au f[cut s[ cunosc dragostea Ceciliei tocmaic`nd ea a fost silit[ s[ se dep[rteze de mine.
}n sf`r=it, dup[ =ase luni m[ ridicai de pe boal[ =i, cum fusei
]n stare de a ie=i afar[ din cas[, m[ dusei la sinora Iulia ca s-o]ntreb de nu cuno=tea locul unde se g[sea prietena ei.
Sinora Iulia era singur[ ]ntr-o camer[ elegant[ =i sta pe o cana-
pea de catifea ro=ie. }i cerui iertare de ]ndr[zneala ce o luasem am[ ]nf[\i=a dinainte-i f[r[ a avea onorul de a-i fi cunoscut. Ea ]ns[]mi r[spunse z`mbind c[ m[ ]n=elam, c[ci m[ cuno=tea prea bine.

71 Muntele de Foc
— M[ g[seam la Cecilia — ]mi zise — c`nd te-au adus ]mpl`n-
tat ]n s`nge, =i ni=te h`rtii ce picaser[ din buzunarul d-tale, ni=te
c[r\i de vizit[ ale d-tale ne-au prilejuit la am`ndou[ chipul de a-\i
cunoa=te numele. Ne iart[, domnule, dac[ am avut indiscre\ia de
a le citi, ]ns[ trebuia s[ facem revizie acelor h`rtii, pentru ca s[putem afla numele =i adresa persoanei care era ]n m`inile noastre
=i s-o trimitem ]n s`nul familiei sale.
— Nu v[ pot mul\umi, sinora, de bun[tatea =i de mila ce a\i
avut pentru mine =i crede\i c[ voi fi ]n veci recunosc[tor.
— A fost o datorie pentru noi, domnule, ca s[-\i prodig[m
]ngrijirile de care aveai o neap[rat[ trebuin\[ ]n starea periculoas[
]n care te aflai, =i dac[ nu am putut face mai mult pentru d-ta,
crede c[ aceasta nu a at`rnat de la vroin\a noastr[.
— +tiu, sinora, pricina care pentru nenorocirea mea m-a
dep[rtat at`t de degrab[ de sub cereasca priveghere a dumilor-voastre, =i tocmai pentru ca s[ aflu urmarea acelei ]nt`mpl[ri
misterioase am luat ]ndr[zneala de a veni aici. Te rog, deci, sinora,
=i te jur pe numele prietenei d-tale, s[ nu-mi ascunzi adev[rul.
Spune-mi ]n care loc se g[se=te acum sinora Cecilia?… Ah! fie-\i
mil[, spune-mi unde-i Cecilia?… C`nd ai =ti…
— C[ o iube=ti, poate? Aceasta o =tiu de =ase luni, tocmai din
seara c`nd te-au adus mai mort ]n casa prietenei mele.
— Cum? Cine a descoperit?…
— Icoana sfintei Cecilia, care se g[se=te ]n Santa Maria del
Fiore.
M[ f[cui ro= pe obraji.
— Vezi — ad[ug[ Iulia — c[ ]\i cunosc toate secretele inimii.
— A! tocmai pentru aceasta ar trebui s[-mi spui unde se g[se=te
Cecilia.
— }\i dau parola mea c[ nu =tiu nimic[ despre ea =i c[, de
c`nd s-a pornit, n-am luat nici o scrisoare de la d`nsa. Te pot ]ns[
]ncredin\a c[ Cecilia te iube=te =i c[, dac[ va tr[i =i vei fi statornic,
ai s[ fii odat[ fericit. Ea te iubea de mult f[r[ a te cunoa=te. Chiar

72 Vasile Alecsandri
din ziua c`nd ]=i v[zu portretul ]n catedral[ ea s-a ]namorat de
artistul care o zugr[vise at`t de bine. Bravo, domnule! bravo, ai
un talent vrednic de laud[.
— }nc[ un lucru te-a= ruga s[-mi spui, sinora: cine este acel
tiran care prigone=te pe Cecilia?
— A! a! domnul Barbarissimo? eu a=a l-am botezat. El e un
mo= al Ceciliei care a crescut-o de mic[, a educat-o, =i acum vro-
ie=te s[ o ia de nevast[; dar nu te speria. Cecilia nici nu g`nde=te
la d`nsul, =i dac[ mai =ade cu el, aceasta o face numai prin recu-
no=tin\a ce-i poart[, pentru c[ a avut ]ngrijire de copil[ria ei!
— Da bine, un a=a om e primejdios!
— Eu m-a= teme s[ =ed cu d`nsul, dar Cecilia ]l st[p`ne=te
cum ]i place; cu toate aceste, biata copil[ e silit[ s[-l urmeze peste
tot locul unde gelozia lui ]l m`n[. Purt[rile lui sunt nesuferite;
nu las[ s[ se apropie nici un om de nepoata lui; ]n sf`r=it, ]i cutotul barbarissimo.
— +i de ce, m[ rog, s-a pornit a=a de iute din Floren\a?
— De ce? Pentru c[ un gelos amiroase amoreza\ii ca un copoi,
cale de o po=t[ de departe; =-apoi trebuie s[ =tii c[ sinor Barbari-
ssimo era ascuns l`ng[ noi, ]n seara c`nd \i-am sp[lat rana, =i c[auzise toat[ convorbirea ce se f[cu atunci asupra d-tale ]ntre Ceci-
lia =i mine… Pune-\i ]n g`nd cu ce furie s-a ]nf[\i=at dinaintea
noastr[ c`nd a auzit pe Cecilia m[rturisind c[ e=ti vrednic de dra-
gostea ei. Turbat de m`nie, ]ntocmai ca un urs, s-a aruncat ]ntre
noi; a poruncit slugilor s[ te duc[ acas[ la dumneata; mie mi-aporuncit s[ ies afar[, =i pe la miezul nop\ii s-a pornit ca s[ alerge
lumea toat[, numai ca s[ fug[ departe de dumneata.
Dup[ aceste vorbe ]mi luai adio de la sinora Iulia, =i a doua zi,
]mbr[\i=`nd cu lacrimi pe sinor Alsari, pornii =i eu din Floren\a
cu hot[r`re s[ alerg Italia ]ntreag[ ca s[ dau de urma Ceciliei.Patru luni de zile am cercetat cu am[nuntul toate col\urile Italiei…
]n zadar! Nimeni nu putu s[-mi dea vro =tire despre Cecilia. }n
sf`r=it, pierz`nd toat[ speran\a, m[ dusei la Paris pentru ca s[ uit

73 Muntele de Foc
durerea. „+tii c`t de bine am petrecut un an de zile ]n capitala
Fran\ei. Am c[utat s[ aflu oarecare distrac\ii, dar nu am putut
suferi str[in[tatea =i am alergat iar[=i ]n s`nul patriei mele. Tocmai
ast[zi diminea\[ am sosit ]n Floren\a =i, cum m-am cobor`t din
tr[sura veturinului1 care m-a adus, am alergat s[ ]ngenunchez
dinaintea icoanei sfintei Cecilia.
Nu \i-oi vorbi de dulcea impresie ce-\i pricinuie=te vederea
patriei dup[ o lung[ desp[r\ire. C`nd te-i ]ntoarce ]n Moldova, ]i
sim\i ca =i mine acea fericire ad`nc[ ce-\i insufl[ locul iubit unde
te-ai n[scut =i care ]\i treze=te ]n suflet o mie de suvenire scumpe…
+i apoi socot c[ nici a= putea s[-\i descriu bine acea impresie,
pentru c[ mintea-mi era prea tulburat[ de g`nduri amare. Fie=te-
care parte a ora=ului, c`nd intrai ]n Floren\a, mi-a adus aminte
de c`te o scen[ a vie\ii mele, mai mult trist[ dec`t dulce, =i bucuria
ce gustam ]n priveli=tea patriei mele a fost am[r`t[ prin suvenirulsup[r[rilor care a ]mprejurat tinere\a mea.
Dup[ aceste cuvinte V*** ]=i plec[ fruntea cu o trist[ obosire.
— Cuno=ti acum nenorocirea mea. Nu te miri cum de mai
tr[iesc sau cum de nu am nebunit de tot?… Ah! trebuie s[
p[time=ti muncile suflete=ti care le-am p[timit eu, pentru ca s[po\i ]n\elege ce lucru grozav =i crud este de a-=i pierde cineva
fiin\a ce a iubit!
V*** se opri ]nc[ o dat[ =i, uit`ndu-se la buchetul de flori ce ]i
dase buchetiera necunoscut[ ]n cafeneaua Donné :
— S[rmanelor floricele — le zise — =i voi a\i ve=tezit ca =i
tinere\ea mea!
Un bilet mic pic[ din buchet pe iarb[; V*** ]l lu[ cu repejune,
]l deschise, ]=i arunc[ ochii deasupra, s[ri ]n picioare =i ]ncepu a
fugi spre Floren\a din toate puterile sale.
}n zadar ]l chemai =i ]i strigai s[ se opreasc[… Atunci m[
aruncai =i eu dup[ d`nsul, alerg`nd c`t puteam de iute =i, ]n
1 Vizitiu (ital.: vetturino ).

74 Vasile Alecsandri
sf`r=it, ]l g[sii ]ntins pe sc[rile de marmur[ ale catedralei Santa
Maria del Fiore, obosit de osteneal[.
— Ce dracu te-a apucat? ]l ]ntrebai, apropiindu-m[ de el.
— T aci c[ vine! ]mi zise; =i, s[rind iar de l`ng[ mine, se f[cu
nev[zut ]n ]ntunericul pie\ii.
Neput`nd s[-l mai urmez, m[ hot[r`i s[-l a=tept ca s[-mi
t[lm[ceasc[ taina purt[rii =i a cuvintelor sale; dar ]n zadar m[
primblai vro dou[ ceasuri pe pia\[… V*** nu veni.
Pia\a era pustie c`nd m[ pornii spre hotelul unde =edeam; dar
c`nd vrui s[ intru ]n uli\a Calzaioli, auzii urm[toarea convorbire ]ntredou[ persoane ce stau sub icoana Maicei-Fecioare, la col\ul uli\ei
1:
— +i a murit?
— Ba nu; se zice numai c[-i r[nit foarte r[u =i c[ este o slab[
sperare de sc[pat.
— +i nu =tii care-i pricina acestei ]nt`mpl[ri?— Nu, n-am putut afla alt[ dec`t c[ pe la 11 ceasuri un om
]nvelit cu o manta neagr[ a s[rit cu cu\itul asupra unui t`n[r ce
trecea ]n dosul Baptistariului
2, zic`ndu-i: „Cine iube=te pe Cecilia
trebuie s[ moar[“. Atunci se isc[ o lupt[ crud[ ]ntre am`ndoi, =i
unul din ei r[mase pe pavea ]mpl`ntat ]n s`nge.
Speriat de ceea ce auzii, m[ apropiai de str[ini =i ]ntrebai de
nu =tiau unde poli\ia dusese trupul celui r[nit?
— Nu =tiu, ]mi r[spunse unul din ei, =i se dep[rtar[ am`ndoi
de mine.
1 }n T`rgurile Italiei, mai pe la toate col\urile uli\elor, sunt icoane sau
statui de sfin\i dinaintea c[rora ard necontenit candele [V. A .].
2 Acest monument, ce se nume=te ]nc[ Sf`ntul Ioan, se g[se=te tot pe
pia\a de Domo =i se socoate c-ar fi fost ]n vechime capi=tea zeului Mars. Printrealte multe lucruri vrednice de privit ce cuprinde, are trei por\i de aram[,s[pate una de Andrea Pizano =i celelalte dou[ de Lauren Giberti. S[p[turilelor ]nf[\i=eaz[ deosebite scene din Vechiul Testament , dar lucrul lor este at`t
de delicat =i de m[iestros, ]nc`t Michel Angelo zicea c[: „sunt vrednice de afi por\ile raiului“ [V . A.].

75 Muntele de Foc
M[ dusei degrab[ acas[, m[ ]nchisei ]n camera mea =i nu putui
dormi toat[ noaptea; mi se p[rea c[ tot vedeam trupul prietenului
meu acoperit cu r[ni.
C`t am =ezut pe urm[ ]n Floren\a nu l-am mai v[zut pe V***,
nici n-am auzit vorbind de el.
III
Peste o lun[ dup[ aceast[ ]nt`mplare, merg`nd de la Roma la
Civita Vechia1, veturinul care ne ducea se opri ca s[-=i odihneasc[
caii dinaintea unei case vechi =i de=irate ce era ]n drum =i care
sem[na mai mult a fi o vizunie de ho\i dec`t un tractir pentru
c[l[tori. M[ scobor`i din tr[sur[ cu g`nd ca s[ m[ primblu pe
jos. Afar[ era o lun[ plin[ =i voioas[ ca figura unei tinere fecioare;toate lucrurile se vedeau ]mprejur ca ziua, =i ]n dep[rtare se auzea
vuietul groaznic =i monoton al m[rii, care sticlea la razele lunii =i
ale stelelor ca o lung[ vale de argint. Acel tablou m[re\ ]mi f[cu
o impresie foarte mare; =i ]n suvenire repurt`ndu-m[ la ruinele
antice ce v[zusem ]n Roma, ]ncepui a face triste medit[ri asupranenorocitei st[ri ]n care a picat Roma Cezarilor sub tic[lo=ia
guvernului papal. Primblarea ]ns[ totodat[ isc[ =i ]n stomacu-mi
o foame nu mai pu\in trist[ dec`t acele g`nduri. Intrai ]ndat[ ]n
singura sal[ ce se g[sea ]n acel tractir. Vro c`teva l[i\i de lemn,
cu picioarele rupte, =i vro trei butelci de=arte, cu g`tul stricat,alc[tuiau tot mobilierul acelui l[ca=. C`nd p[=ii pragul u=ii, o
groaznic[ hor[ire ]mi vesti c[ acea vizunie era locuit[ de mai multe
suflete =i ]n adev[r z[rii la p[m`nt vro trei oameni ]nzestra\i cu
figuri foarte problematice. Toat[ scena era luminat[ de razele ro=ii
ale unui mic j[ratic ce mai ardea ]nc[ ]n cuptor. St[tui un pic la]ndoial[ de trebuia sau nu s[ p[=esc mai ]nainte; dar, ]n sf`r=it,
1 Port la Marea Tirenian[, ]n apropierea Romei.

76 Vasile Alecsandri
f[c`ndu-mi curaj, m[ apropiai de o lai\[ mai lung[ ce era ]n fund
=i pe care dormea un soi de uria=. Socotind dup[ ]mprejur[ri, adic[
de pe cerga ce-l acoperea, c[ trebuia s[ fie tractierul, ]l scuturai
]nceti=or. }ns[ el, departe de a se trezi, se ]ntoarse pe ceea parte,
d`nd din umeri =i ]mpreun`ndu-=i mi=carea cu o mul\ime decomplimente ]n soiul acestora, de pild[: „Va al Diavolo, Sangue
del Christo, Corpo di Baccho“
1.
Ie=ii degrab[ din acel loc, p[=ind pe v`rful picioarelor de frica
altor asemene complimente. C`nd fusei afar[, mi se p[ru c[ m[
r[suflam mai lesne; =i, cu ochii ]nc[ plini de fumul ce era ]n salatractirului, m[ ]ndreptai, f[r-a vedea mai nimic[ dinainte-mi, spre
o matahal[ neagr[ ce g`ndii c[ este tr[sura noastr[, hot[r`t fiind
s[ m[ culc pentru ca s[-mi treac[ foamea. Dup[ ce m[ ]mpiedicai
de vro c`teva ori de ni=te buruieni mari, pe care nu le z[risem
din pricina usturimii ochilor, pip[ind mai mult ca un orb, d[dui]n sf`r=it cu m`na de un oblon, ]l deschisei =i m[ suii; mi se p[ru
]ns[ c[ tr[sura ]n care intrasem era mai ridicat[. C`nd era s[ m[
a=ez, sim\ii un bra\ puternic c[ mi se puse pe piept =i un glas str[in
]mi zise: „Cine-i acole?“ Eu r[spunsei, ]ncep`nd a r`de: „Ce dracu!
tare e=ti fricos, domnule!… soco\i c[ ai a face tot cu t`lhari?“
Trebuie s[ spun c[ ]n tr[sura noastr[ se g[sea un pop[ spaniol,
b[tr`n, care se pornise de la Roma cu mine =i c[ruia ]i era mare
fric[ de t`lhari, fiindc[ pe atunci se vorbea mult ]n Italia de ni=te
ho\i ce ie=iser[ la drum.
— Cine e=ti tu? ]ntreb[ ]nc[ o dat[ acel ce m[ \inea de piept.Deschisei ochii mari =i v[zui dinainte-mi un om =i o femeie!…
Nu m[ puteam dumeri cum se f[cea c[ m[ g[seam ]ntr-o tr[sur[
str[in[. Dar dup[ vro c`teva secunde, ]n care vreme dama c[uta
s[ aprind[ o lamp[ de argint, ]n\elesei c[ ]n loc de a m[ ]ndrepta
c[tre adev[rata noastr[ tr[sur[, m[ r[t[cisem ]n alt[ parte =iintrasem ]n vro tr[sur[ str[in[, ce sosise ]n vreme ce c[utam s[
1 „Du-te la dracu, s`ngele lui Hristos, Trupul lui Bachus“ (ital.).

77 Muntele de Foc
trezesc pe tractier. Deodat[, careta se umplu de lumin[ =i v[zui
o! minune, pe V*** l`ng[ buchetiera ce ]mi dase flori la Floren\a!
Mirarea =i bucuria noastr[ fur[ nespuse, =i ]mbr[\i=[rile noastre
nenum[rate.
— Nu pot s[ m[ ]ncred ochilor mei, zisei dup[ o scurt[ t[cere;
tu ]n via\[? Te socoteam mort, ucis ]n dosul Baptistariului.
— Slav[ Domnului! am sc[pat =i atunci din m`inile lui. +tii,
Cecilio, c[ uciga=ul care a s[rit la mine era tot acela care mi-a
str[puns pieptul ]nc-o dat[, demult?
— +i nu \i-a zis ceva c`nd a vrut s[ te omoare? ]ntreb[ ea.— A=teapt[; dar , mi-a zis: „Cine iube=te pe Cecilia trebuie s[
moar[!“
— Tic[losul! strig[ Cecilia. +tii cine este acel om f[r[ de suflet?
— Cine?
— Tiranul care m-a prigonit =i pe mine de c`nd tr[iesc…— Sinor Barbarissimo poate? ]ntrebai.
V*** pufni de r`s auzind acest nume curios, =i apoi s[rut`nd
cu foc pe Cecilia:
— Nu mai g`ndi, ]ngerul meu, — ]i zise — la o fiin\[ tic[loas[
care ne-a am[r`t la am`ndoi cea mai frumoas[ parte a vie\iinoastre; las[-l s[ putrezeasc[ ]n m`r=[via caracterului s[u, precum
eu l-am l[sat ]mpl`ntat ]n s`nge, f[r[ a avea nici o mil[ de el.
V*** o s[rut[ iar[=i, =i veselia ren[scu pe fa\a amorezei sale.
Aceste adese s[rut[ri m[ cam tulburau. Rugai pe V*** s[-mi
t[lm[ceasc[ un lucru de care eram mult intrigat. De ce fugise dela Bosquetto?
V*** se plec[ spre mine =i ]mi spuse la ureche:
— Biletul ce picase din buchet era de la Cecilia. Ea ]mi scria
c[ de dou[ zile se g[sea ]n Floren\a, c`nd m-a v[zut de la fereastr[
trec`nd pe uli\[.
— Acolo poate unde te-ai oprit =i m-ai ]ntrebat de am v[zut-o?
— Tocmai; c[ ]ndat[ dup[ aceea =i-a procurat prin Iulia un
costum de buchetier[, cu hot[r`re s[ intre incognito dup[ noi ]n

78 Vasile Alecsandri
cafeneaua Donné , s[-mi dea buchetul acel cu scrisoarea sa, ]n care
m[ ruga s[ m[ aflu la 11 ceasuri de noapte ]n capela sfintei Cecilia
din Santa Maria del Fiore.
N-aveam oare dreptate s[ alerg ca un nebun, c`nd am primit,
f[r[ a m[ a=tepta, o veste at`t de norocit[, care schimba cu totulfa\a soartei mele?… De-abia ajunsesem pe sc[rile bisericii, de-abia
te apropiase=i =i tu de mine, c`nd z[rii pe Cecilia pe l`ng[
Baptistariu. Vrui s[ merg ]naintea ei, dar tocmai atunci fusei atacat
de un om necunoscut. }n furia mea ]l r[sturnai pe pavea cu at`ta
iu\ime, ]nc`t el pic[ tocmai pe stiletul ce \inea ]n m`n[ =i se ]nfipse]n el!… Atunci auzii sun`nd 11 ceasuri, alergai ]n biseric[ =i g[sii
pe Cecilia ]ngenuncheat[ dinaintea patroanei sale. De acolo
ie=ir[m am`ndoi afar[ unde ne a=tepta aceast[ caret[ cu 6 cai;
ne suir[m ]n grab[ =i, f[r[ a ne opri, nu am f[cut alt[ de atunci
dec`t numai voiajuri, petrec`ndu-ne via\a ]n c`ntece, ]n s[rut[ri=i ]n veselii.
— Se vede c[ ave\i multe secreturi ]mpreun[, ne zise frumoasa
Cecilie, z`mbind =i anin`nd de fundul caretei lampa de argint ce
aprinsese.
— Vorbeam de tine, ]ngerul meu, ]i r[spunse V***, str`ng`nd-o
]n bra\e cu o dragoste ]nfocat[.
Acum zorile coronaser[ orizontul cu o linie argintie ce f[g[duia
o zi frumoas[ c[l[torilor. Caii erau ]nh[ma\i la caret[ =i posta=ul
sta gata s[ porneasc[; dar p`n[ a nu-mi lua adio de la norocitul
meu prieten, rugai pe sinora Cecilia s[ c`nte Casta Diva , c[ci
tocmai atunci luna era s[ se piard[ dup[ un deal. Str[lucita
c`nt[trea\[ ]=i lu[ mandolina =i ]ncepu; dar deodat[ V*** ]i fur[
mandolina din m`ini =i, ridic`nd pe amoreza sa, o puse pe
genunchi. Cecilia, z`mbindu-i =i uit`ndu-se la el cu dragoste, se
rezem[ cu bra\ul drept pe um[rul lui =i inton[ de al doilea Casta
Diva, cu un glas mai tulburat, dar mai p[trunz[tor .
Cu c`t aria se ]nainta, ]ngerescul c`ntec sl[bea, dar cu o
dulcime ]nc[ mai ]nc`nt[toare, =i degetele lui V*** se r[t[ceau

79 Muntele de Foc
pe strunele mandolinei. }n sf`r=it glasul Ceciliei nu se mai auzi;
mandolina c[zu din m`inile lui V***… =i am`ndoi r[maser[
]mb[ta\i de dulcele delir al iubirii. Ei sem[nau ca doi ]ngeri
adormi\i ]n voluptatea extaziei cere=ti.
Atunci m[ cobor`i din tr[sur[; ]i privii pentru cea de pe urm[
oar[ =i f[cui semn posta=ului s[ ]ncalece.
Careta se dep[rt[ cu repejune; iar eu, \in`ndu-mi ]nc[ mult[
vreme ochii \inti\i ]n partea care apucase, m[ ]ntorsei suspin`nd
]n tr[sura noastr[.
(Dacia literar[ , 1 8 4 0)
P. S. — Iubite Negri . — Acum sunt 16 ani de c`nd am f[cut cea
]nt`i c[l[torie a mea ]n Italia, ]ntov[r[=it de tine, care petrecuse=i
cea mai frumoas[ parte a tinere\ii tale sub cerul limpede al acelei
\[ri. Tu ai fost martor celor mai ginga=e impresii al mele; \ie \i-am
dest[inuit, ca unui frate iubit, toate pornirile, toate visurile, toate
sper[rile sufletului meu =i, precum atunci ale primit cu bl`nde\e acele
dest[inuiri entuziaste, prime=te =i acum dedicarea celei ]nt`i scrieri
a mele ]n limba patriei. Ea este o slab[ ]ncercare, o =tiu, =i nu a=teptde la d`nsa alt[ mul\umire dec`t s[-\i aduc[ \ie aminte de trecerea
noastr[ prin Floren\a =i de frumoasele buchetiere care ne dau ]n toat[
seara c`te un mic buchet de flori, pe c`nd luam ]nghe\ate dinaintea
cafenelei Donné , ]mpreun[ cu prietenul nostru D…
1
1 Post-scriptumul este ad[ugat ]n volumul Salba literar[ , ap[rut ]n 1857,
dar preg[tit, bine]n\eles, mai ]nainte, c`nd se ]mplineau 16 ani de la primac[l[torie pe care o face Alecsandri ]n Italia, venind spre \ar[ de la Paris, ]ntov[r[=ia lui C. Negri =i N. Docan.

IA+II }N 1844
Dlui M. Kog[lniceanu
Dore=ti ca s[-\i trimit o descriere a Ia=ilor. Iat[ dar c[, pentru
mul\umirea ta, m[ hot[r[sc a-mi scutura lenea =i a ]nc[leca pecondei spre a ]ntreprinde o primblare pitoreasc[ prin uli\elecapitalei Moldovei. Te ]n=tiin\ez ]ns[ c[ aceast[ primblare am deg`nd s[ o fac f[r[ a-mi ]ntocmi dinainte un plan de drum, precumse obi=nuie=te mai ]n toate voiajurile. Nu, eu nu ]n\eleg c[l[toriileca cei mai mul\i, adic[: de a se face robul unui plan =i, ]n urmare,de a alerga \int[ pe linie dreapt[ p`n[ la \elul propus, f[r[ a seabate din cale =i f[r[ a ]ndr[zni de a ie=i din rolul de ma=in[drumea\[. Numesc voiaj acela singur care, liber de orice ]nr`urirestr[in[, urmeaz[ numai capriciilor vremelnice ale ]nchipuirii =icare ia fiin\[ f[r[ preg[tire, precum =i f[r[ scop hot[r`t.
Adev[ratul c[l[tor e acela care, c`nd porne=te la un drum, ]=i
propune s[ mearg[ unde l-a duce fantezia lui, ast[zi spre r[s[rit,m`ine spre apus, ast[zi pe mare, m`ine pe uscat. Iar c`t pentruacela care se jertfe=te de bun[ voie unui \el ]ntocmit dup[ hartageografic[, acela ]l socot un curier ]ns[rcinat de a se purta pesine=i ca pe un pachet dintr-un loc ]ntr-altul.
Pentru ca s[ nu intru dar ]n categoria plicurilor de po=t[, d[-mi
voie s[ urmez dup[ placul meu =i s[ m[ r[t[cesc pe unde m-aduce condeiul. La aceasta mi-i zice poate c[ un bun c[l[re\ trebuies[ =tie a st[p`ni zburd[rile calului s[u; dar oi r[spunde =i eu c[din toate lighioanele lumii, condeiul este cel mai greu de c`rmuit=i c[ ades e r[sturnat cine vrea s[-l ]nfr`neze.CUPRINS

81 Muntele de Foc
Ori =i din care parte vine str[inul la Ia=i, vie despre Dun[re,
despre Prut, sau despre Siret, i se ]nf[\i=eaz[ de departe o pano-
ram[ m[rea\[ =i vrednic[ de a trage toat[ a lui luare-aminte. Pecoastele unor dealuri mici se ]ntind pe malurile Bahluiului =i ]n
fa\a altor dealuri acoperite cu p[duri =i cu vii romantice, el vede
o adun[tur[ curioas[ de case mari, ce par a fi cl[dite unele deasu-
pra altora, de turnuri biserice=ti ce r[sar printre ele ca ni=te
catarguri nalte ]ntr-un port. Acele palaturi, f[r[ arhitectur[cunoscut[, care, precum am zis, seam[n[ c[ se aca\[r[ ]ntre ele
pe spetele lor, sunt cea mai vie icoan[ a ambi\iei locuitorilor lor
=i acele turnuri numeroase ce se ridic[ ]n v[zduh par ca ni=te uria=i
ce ar c[ta la ei cu mult[ mirare =i cu mare mil[. Cu toate aceste,
]ntrulocarea lor produce un efect pl[cut str[inului, =i ora=ul ]ntreg,]n=ir`ndu-se ]n amfiteatru deasupra frumosului =es al Bahluiului,
]nformeaz[ un tablou original =i minunat cu zidirile sale albe, cu
mul\imea sa de acopereminte ]n fier alb, ce lucesc ca oglinzi sub
razele soarelui =i ]n sf`r=it cu tot farmecul unei politii ce are dou[
fe\e, una oriental[ =i alta europeneasc[.
Al[turarea acestor dou[ caractere deosebite, care dovede=te
at`t de mult ]nr`urirea Europei asupra unei p[r\i dintre rom`ni,
partea bogat[ =i privilegiat[, =i lupta necontenit[ ]ntre ideile vechi=i noi nu era nicidecum tip[rit[ pe fa\a capitalei noastre cu vro
c`\iva ani mai ]n urm[. Atunci ea purta o fizionomie mai mult
oriental[; ]ns[ de c`nd spiritele au ]nceput a se dezveli la razele
civiliza\iei, o mare prefacere s-a ivit ]n toate, o schimbare repede
s-a s[v`r=it at`t ]n gusturile, c`t =i ]n obiceiurile acelei mici p[r\ia societ[\ii rom`ne=ti de care am pomenit. Hainele lungi =i largi
au dat r`nd straielor mai str`mte ale Europei; =licul s-a ]nchinat
dinaintea p[l[riei; ciubotele ro=ii =i galbene au dat pasul ]nc[l\[-
mintelor de vax; divanurile late s-au cioplit ]n forme de canapele
elegante, =i ]n urmarea tuturor acestor nout[\i =i a mai multoralte ce s-au introdus cu moda, casele au trebuit negre=it s[
primeasc[ o form[ str[in[ =i potrivit[ cu natura ideilor de ast[zi.
Ele au ]nceput a se supune regulilor propor\iei, a se ]mpodobi cu

82 Vasile Alecsandri
coloane, cu ferestre largi =i luminoase, cu balcoane desf[\ate; au ]nceput
a ie=i ]n fa\a uli\elor, p[r[sind fundul ogr[zilor unde se ascundeau
mai ]nainte, a se ]ngr[di cu ostre\e de lemn sau fier, d[r`m`nd jos
z[plazurile =i zidurile acele tari care le dau un aer de cet[\i; au ]nceput,
]ntr-un cuv`nt, a se ridica pe planuri elegante =i pl[cute ochilor.
Aceste zidiri noi formeaz[ partea europeneasc[ a ora=ului. C`t
pentru cea oriental[, ea este reprezentat[ prin o mul\ime de
hardughii vechi, nalte, str`mbe, mucede, cu pere\ii afuma\i =i
cr[pa\i, cu ferestrele mici =i chioare, cu stre=inile putrede =i
ascu\ite, cu sc[rile ]ntunecate, cu od[ile ofticoase, cu ogr[zile mari=i pustii, cu gr[dinile pline de buruieni s[lbatice =i cu ziduri groase
primprejur. Cuiburi de buhne, locuin\e de stahii ce te ]nfioreaz[
=i unde \i se pare c[ vezi z[c`nd c`te un matuf g`rbov , cu ghigilic
pe frunte, cu m[t[nii ]n m`n[ =i care h`rc`ie=te, oc[r`nd necon-
tenit c`teva \igance zdrem\eroase ce stau dinaintea lui.
Mai adaug[ la acest tablou c`teva clopotni\e rotunde sau
cvadrate, f[r[ stil cunoscut, c`teva ci=mele cu ]nscrieri grece=ti =i
turce=ti, =i vei avea o idee destul de l[murit[ despre acea parte a
Ia=ilor pe care o numesc oriental[, neav`nd alt cuv`nt ca s[ o
botez mai bine.
Acum, amestec[-le pe toate la un loc ]n ]nchipuirea ta, arunc[-
le ca ni=te juc[rii dinaintea ochilor t[i, =i de vei produce un totul
neregulat =i neobi=nuit, atunci vei dob`ndi o icoan[ adev[rat[ a
capitalei noastre =i te vei ]ncredin\a c[ nu este ora= ]n lume alc[tuit de
mai multe contrasturi. Ia=ii este un teatru curios, decorat cu palaturi=i bordea lipite ]mpreun[; actorii lui sunt luxul =i s[r[cia; iar comediie
ce se joac[ ]n toat[ ziua pe scena lui poart[ deosebite titluri, precum:
Cine-i mare, ]i =i tare; cine-i mic, tot nimic,
+licul =i p[l[ria, sau idei vechi =i idei noi.
Un b[tr`n onorat, care a fost fa\[ la multe ]nt`mpl[ri ]n
]ndelungata lui via\[, a f[cut observarea aceasta: c[ rom`nul e
ca ceara =i c[ prime=te foarte lesne toate ]ntip[ririle ce-i las[

83 Muntele de Foc
vremea. — Rom`nii, zicea el, se fac turci cu turcii, francezi cu
francezii, englezi cu englezii. Ei ast[zi poart[ fracuri str`mte =i ciripescbonjour =i bonsoir , pentru c[ a=a-i moda. }n vremea turcilor ei purtau
cealmale =i f[ceau temenele, zic`nd hojghioldum
1, safaghioldum2. Sub
domnii greci ei ]=i ]nc[rcau capetele cu =lice =i din \elebimu3 nu se
scoteau. Cine =tie, de-or veni chinezii ]n \ar[, dac[ ei nu s-or facemandarini =i dac[ nu s-or numi Cing-ching-tung-fo ?“
Aceast[ observare m-ar despera asupra caracterului nostru,
dac[ n-a= =ti c[ ea se atinge numai de o mic[ parte a societ[\ii
rom`ne=ti; c[ci \[ranii, care, slav[ Domnului! alc[tuiesc cel maimare num[r, nu =i-au p[r[sit niciodat[ obiceiurile, nici limba, niciportul, de=i tristele ]nt`mpl[ri ce au trecut peste \ar[ au ap[satmai mult asupra lor.
Cuvintele acele ]ns[ ale b[tr`nului m-au adus a g`ndi la deose-
bitele caractere ce au trebuit s[ aib[ Ia=ii ]n urma deosebitelorprefaceri prin care au trecut locuitorii lui =i au trezit ]n minedorin\a de a =ti ce fizionomie a avut acest ora= ]n vremea dacilor?Ce schimbare a luat mai ]n urm[ sub st[p`nirea romanilor, pe
c`nd el se numea Municipium Jassiorum =i care a fost caracterul
s[u original ]n epoca domnilor p[m`nteni, c`nd era adev[rat[politie rom`neasc[, =i mai ales dup[ mutarea scaunului domniei]n el din Suceava sub Alexandru-vod[ L[pu=neanul.
A= dori, dar nu se poate zice un c`ntec vechi. Asemene sunt
silit s[ zic =i eu ]n privirea acelor noti\e. Las dar ]n seama
persoanelor cu r[bdare ca s[ fac[ cercet[ri despre ele; c`t pentrumine, acum deodat[ m-oi mul\umi a-\i ar[ta Ia=ii precum seg[se=te ]n anul 1844.
Dealul Repedea , care este ]n fa\a Ia=ilor, ne va sluji de punct de
pornire ]n c[l[toria ce ]ntreprindem. Iat[-ne dar pe v`rful lui,
av`nd dinaintea ochilor ]n dep[rtare capitala Moldovei, ]n dreapta
1 „Bine-ai venit“ (turc. hoj gheldin ).
2 „Bine, bine-ai venit“ (turc. sefà geldin ).
3 „Boierul meu“ (gr.).

84 Vasile Alecsandri
=i ]n st`nga mun\i acoperi\i de vii ]mbel=ugate =i sub picioarele
noastre =oseaua ce duce spre Gala\i =i care, =erpuind printre livezi
vesele p`n-]n vale, se ]ntinde ca o p`nz[ alb[ pe =esul Bahluiului=i merge de se pierde ]n s`nul t`rgului. Priveli=tea de aici este una
din cele mai frumoase =i mai minunate din \[rile noastre, unde sunt
at`te priveli=ti minunate =i frumoase. Nu oi descrie-o ]ns[ pentru ca
s[ nu stric impresia ce are a sim\i tot c[l[torul cu ]nchipuire.
Ne pornim: copacii din toate p[r\ile ]mi ]ntind crengile lor
]nc[rcate de poame, dar fugarul meu, condeiul, nu m[ las[ s[
m[ supun ]ndemnului ce-mi fac. El a apucat la vale =i fuge ca un
fulger, c[ci dealul Repedea nu poart[ ]n zadar un nume at`t de
potrivit. Iat[ c[ trecem pe dinaintea Socolei, acest parc domnesc
]mpodobit cu un palat elegant de var[, cu drumuri nisipite ce sepierd sub bolte de frunze, ca basinuri, cu mii de flori ce umplu
v[zduhul de miroase pl[cute, =i unde societatea Ia=ilor merge de
se desf[teaz[ la umbra copacilor , gust`nd dulcea\a serilor de var[
=i ascult`nd simfoniile muzicii militare.
}n fa\a acestui parc, ]n st`nga =oselei, z[rim Seminariul Socolei,
fabric[ sf`nt[ de popi, ]n care mul\ime de tineri ]nva\[ a c`=tiga
potcap pentru ca s[ aib[ drept de a sc[pa sufletele cre=tine=ti din
ghearele mult pozna=ului Scarao\chi de cornorat[ pomenire.
}nc[ c`teva sute de pasuri =i am ajuns la sf`r=itul v[ii. Acolo
se ]ncepe acel vestit =es al Bahluiului ce se ]ntinde cale de mai
multe po=te ]ntre dou[ =iruri de dealuri, =i care se duce de se
une=te cu =esurile Prutului, pentru ca s[ coboare ]mpreun[ p`n-
]n Dun[re. Aici dealurile Repedei =i al Socolei se despart fugind]ntr-o parte =i-n alta; locul se deschide ca un port, =i =oseaua se
]nainteaz[ ]n linie dreapt[ p`n-]n ora=.
Acum ne apropiem de Ia=i, l[s`nd ]n st`nga valea Nebunei , ce
se ascunde cu numeroasele ei livezi din dosul unui deal gol =i
pr[bu=it, pe a c[rui culme se afl[ ruinele Cet[\uiei. Aceast[ mic[cetate a fost zidit[ la anul…
1 de Duca Vod[ =i s-a ]mpotrivit
1 }ntre anii 1669 =i 1672.

85 Muntele de Foc
adeseori n[v[lirii turcilor =i a t[tarilor. Ast[zi ]ns[ ea este o mare
risip[, locuit[ de vro trei c[lug[ri greci =i de mai multe alte buhne.Zidurile sale, odinioar[ at`t de puternice, se darm[ din zi ]n zi
mai mult sub coasa vremii, =i v`ntul pustiet[\ii acum v`j`ie prin
meterezele lor, care r[sunau odat[ falnic de ]mpu=c[turile voinice-
=ti. }nl[untrul ogr[zii vezi un palat cu dou[ r`nduri, gol, cu bol\ile
cr[pate, cu u=ile =i ferestrele risipite, un schelet de piatr[ pustiucare ]\i umple sufletul de jale; palatul lui Duca Vod[, loca= plin
de suveniruri =i pe care c[lug[rii l-au pref[cut ]n hambar. Iatacul
doamnei, ]n care te scobori pe o scar[ str`mt[ cioplit[ ]n pietrele
pere\ilor, acum e plin de cioc[l[ie de p[pu=oi!… Trist efect al
nestatorniciei timpului! Trist[ pild[ a schimb[rilor lume=ti!
Celelalte zidiri ce se g[sesc ]n Cet[\uie sunt toate mai mult
sau mai pu\in p[strate ]n ]ntregime. Turnul cvadrat de deasupra
por\ii poate ]nc[ sluji mult[ vreme de cu=c[ clopotelor ]n lipsa
prilejelor de r[zboaie. Biserica, ]n care sunt portretele lui Duca
Vod[ =i ale familiei sale, se afl[ ]nc[ ]n bun[ stare =i merit[ a fi
ar[tat[ ca una din cele mai nimerite ce s-au ridicat ]n Moldova ]n
veacul XVII. Iar din toate, cea mai curioas[ =i mai vrednic[ de]nsemnat este o buc[t[rie veche ce se vede aproape de clopotni\[,
]n dreapta, =i a c[rei bolt[ sprinten[ =i alc[tuit[ de trei bol\i
elegante, a=ezate una asupra alteia, seam[n[ a fi lucru de vreun
geniu al v[zduhului, iar nu de om. Pere\ii s[i pe dinl[untru sunt
negri de fum =i lucesc ca marmura; forma sa este rotund[ =i boltasa e at`t de ]ndr[znea\[ c[ te miri cum de se \ine ]n aer =i mai
ales cum de s-a luptat cu elementurile, f[r[ a fi biruit[ nici de
ap[, nici de focuri, nici de cutremure?
Un palat domnesc, teatru at`tor mari ]nt`mpl[ri, cade ]n ruine,
c`nd aproape de el o biat[ buc[t[rie, f[r[ nici un suvenir istoric,
st[ ]nc[ pe picioare dup[ sute de ani! Ce suget m[gulitor pentru
gastronomi! Ce izvor bogat de idei ad`nci asupra de=ert[ciunii
m[ririlor lume=ti pentru filozofi!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

86 Vasile Alecsandri
La picioarele dealului Cet[\uiei, despre ora=, se v[d lucind pe
=esul Bahluiului turnurile m[n[stirii Frumoasa, acoperite cu fieralb, =i, mai departe, pe un alt lan\ de dealuri, se z[re=te m[n[stireaGalata, l`ng[ care se afl[ ruinele palatului Ipsilanti. A= dori mults[ intru ]n s`nul acestor dou[ sfinte loca=uri pentru ca s[ le vizitez
cu am[nuntul, dar cadrul acestei scrisori nu m[ iart[ =i sunt dar
silit a trece ]nainte, neput`nd alt[ aduce la cuno=tin\a ta, prietene,dec`t c[ Galata a fost zidit[ ]n suvenirul mahalalei din |arigrad,ce poart[ acela=i nume, =i c[ Frumoasa a fost ]nzestrat[ cu unnume at`t de cochet de ctitorul ei… nu =tiu pentru ce.
Este ]ns[ un punct ]n partea =esului Bahluiului ce se ]ntinde
dinaintea Frumoasei, pe care nu-l pot trece cu vederea. Aceagr[mad[ mic[ de p[m`nt sluje=te, ]n vremea iarmaroacelor, deteatru os`ndelor de moarte. Pe v`rful ei se ridic[ sp`nzur[toarea,=i ]n s`nul ei se ]ngroap[ trupurile acelor sp`nzura\i. Loc ]ngrozitor,
la care poporul se uit[ f[c`ndu-=i cruce cu fric[! Morm`nt afurisit
=i plin de aducerea-aminte a at`tor fapte neomene=ti! Aceamovili\[ se nume=te Movila blestemat[ . Dar s[ ne gr[bim a ne
dep[rta de o priveli=te at`t de tic[loas[ =i a face ]n sf`r=it intrareanoastr[ ]n capitala Moldovei.
Iat[ cele ]nt`i case ale mahalalei Socola. Intr[m acum ]ntre
dou[ =iruri de bordeie ce se ]ntind pe marginile =oselei =i a c[rora]nf[\i=are tic[loas[ nu r[spunde nicidecum la ideea m[rea\[ cec`=tigasem de ora=ul Ia=ilor , c`nd ]l priveam de pe v`rful Repedei.Cele mai multe sunt cr`=me proaste \inute de jidovi zdrem\[ro=i,
=i printre ele de-abia z[re=ti c`teva locuin\e de rom`ni. Aceste se
deosebesc prin un aer de cochet[rie ce mul\ume=te privirea; pere\ii
lor sunt v[rui\i mai cu mult[ grij[; u=ile, obloanele, st`lpii de lemn
care sprijin[ strea=ina sunt freca\i cu nisip galben =i lucesc vesel dedeparte; prispa ]ngust[ =i curat[ te ]ndeamn[ a te odihni pe d`nsa,
=i perdelele albe ce se arat[ la ferestre ]\i insufl[ dorin\a de a intra
]nl[untru. Casele rom`nilor sunt mici =i pl[cute ca ni=te juc[rii.
Dar s[ nu ne gr[bim a judeca t`rgul de pe mahalale. Ia=ii
seam[n[ foarte mult cu un boier ]mbr[cat ]n haine scumpe =i

87 Muntele de Foc
]nconjurat de \igani cu zdrem\e. Centrul s[u a=ezat pe zarea unui
deal este compus de case mari =i frumoase ]n care domne=te luxul,
c`nd dimprotiv[ mahalalele lui ]mpr[=tiate pe coastele acelui deal
sunt alc[tuite mai mult de bordeie acoperite cu stuh, unde zace
s[r[cia. Capul poart[ coroan[ =i picioarele sunt goale!
S[ trecem ]ns[ bariera =i, f[r[ a mai cerceta ]n zadar dac[
=an\ul ce ]nconjoar[ ora=ul sluje=te de fortificare, s[ vedem care
va fi obiectul cel mai caracteristic ce ni se va ]nf[\i=a? […]
Uli\ele lui nu sunt alt[ dec`t ni=te lungi galerii de contrasturi.
L`ng[ o cas[ mic[ =i tic[loas[, unde z[re=ti printre geamurilesparte vro duzin[ de jidovi gr[m[di\i unii peste al\ii =i lucr`nd
]ntr-o atmosfer[ puturoas[, vezi o magazie mare =i frumoas[ cu
ferestrele largi =i luminoase, ]n care str[lucesc materii scumpe,
bronzuri, cristaluri s[pate, juvaeruri de aur, ]ntr-un cuv`nt, tot
felul de lucruri de lux. Aproape de aceasta ]nt`lne=ti o cr`=m[sc`rnav[ ce pare c[ vroie=te a fermeca trec[torii prin butelcile
mari, pline de rachiu stricat, care stau ]n=irate pe lai\ele de la
fereastr[; loca= m`r=av ce-\i insufl[ dezgust =i ]n care un jidov
zdrem\uros speculeaz[ patimele rele. Vine pe urm[ o b[c[lie
]nghesuit[ de panere cu ro=cove, cu masline, cu piperi =. c. l., ]nmijlocul c[rora =ade un grec uns de untdelemn, ce prive=te cu
pl[cere la fumul ciubucului s[u, ridic`ndu-se printre c[p[\`nile
de zah[r, printre p[pu=ile de smochine =i printre m[turile sp`nzu-
rate de bolta dughenei. Dup[ d`nsa se arat[ ochilor un =opron
de c`teva sc`nduri p`rlite, ]n care str[luce=te la para focului figuraneagr[ a unui \igan fierar. Mii de sc`nteie zboar[ ]mprejurul lui,
]n vreme ce el bate necontenit cu ciocanul peste il[u =i formeaz[
un tablou c`t se poate de pitoresc. Mai departe se ridic[ o cafenea
greceasc[ plin[ de fesuri mari, de fustanele, de figuri serioase cu
b[rbi lungi, de capete cu cealmale, care stau ]mpr[=tiate pe lai\elede la pere\i. Felegenele de cafea, ciubucele =i narghilelele joac[
roluri ]nsemnate ]n acea sal[ =i fumul de tutun domne=te ]n toat[
nourimea sa. Iat[ acum o spi\erie nem\easc[ lipit[ de o tutungerie

88 Vasile Alecsandri
armeneasc[. Aceasta poart[ o fizionomie cu adev[rat original[ =i
se poate numi magazia cea mai deschis[ dec`t toate, fiindc[
peretele ei despre uli\[ lipse=te mai ]ntreg. Ea este ]mpodobit[ ]n
fa\[-i cu bucaluri mari pline de lulele, de imamele, de tutun; prin
l[untru este ticsit[ de dulapuri, ]n care sunt ]ntinse fel de fel dechisele cusute cu fir, tot soiul de m[t[nii de m[rgean sau de
chihlimbar =i prin col\uri stau gr[mezi de ciubuce de cire=i =i de
iasomie. Marfa oriental[ ce se vinde ]ntr-]nsa, a=ezarea-i curioas[
=i mai ales figura caracteristic[ a armanului ce trage necontenit
ciubuc pe pragul u=ii ]i dau un aer str[in din care un zugrav arputea face un tablou foarte original.
Aici un cofetar italian se love=te de un cr`=mar jidov; mai colo
un croitor francez se ]nghionte=te cu un ciubotar neam\; mai
departe o modist[ parisian[ d[ bra\ul unui ceasornicar svi\er. […]
Tablele de deasupra magaziilor sunt toate alc[tuite ]n limbi
str[ine, =i mai ales ]n limba francez[, prelucrat[ dup[ o nou[
ortografie. A=a, cite=ti Pottier ]n loc de Bottier , Confisseur de Suise,
Tailleur d’hommes de Pest, Jouaillier =. c. l. O singur[ tabl[ a cercat
a se \inea de na\ionalitate =i s[rmana a fost pricina c[ st[p`nul ei
era s[ se ruineze. Ea era scris[ ]n urm[torul chip:
CR~+M{ PENTRU PERSOA-
NECINSTITE
Nenimerita transpunere a silabei ne la ]nceputul cuv`ntului
cinstite a oprit mult[ vreme persoanele ce =tiau carte de a intra
]ntr-un loc def[imat prin ]ns[=i marca sa =i cr`=marul s-a v[zut
silit s[ =tearg[ el ]nsu=i acel blestemat ne, pentru ca s[ nu se =tearg[
el ]nsu=i de pe fa\a p[m`ntului. El dar a pref[cut tabla a=a:
CR~+M{ PENTRU PERSOA-
CINSTITE
+i de atunci am aflat c[ a f[cut stare.
Dar s[ p[=im ]nainte, l[s`nd ]n st`nga Podul-lung , care duce

89 Muntele de Foc
la Cerdacul lui Feren\1. Acum trecem podul de piatr[ aruncat asupra
Bahluiului, r`u pozna= ce se face c[ curge la picioarele Ia=ilor,
r`u tainic pe care nu-l vezi, dar pe care ]l sim\i de departe! Un
poet de balt[ (lighioaie nou[ =i necunoscut[ ]n istoria natural[)
a c`ntat Bahluiul ]n urm[torul chip:
BAHLUIUL
Meditare ml[=tinoas[
Adeseori, departe de-a lumii triste valuri,
Cu pasuri regulate eu m[sur al t[u pod,Bahlui! loca= de broa=te! r`u tainic, f[r[ maluri,Ce dormi chiar ca un pa=[ pe patul t[u de glod.
Trecut-au, zic cu jale, a tale negre unde,
Precum trece poetul cu inima-i de foc.Ba n-au trecut, st[p`ne, atunci nasu-mi r[spunde,Eu le sim\esc prea bine, c[ci m[ c`rnesc din loc!…
C`nd luna se ive=te, c`nd soarele apune,
A tale dulci concerturi ]mi place s[ ascult;}mi place s-aud glasul al broa=telor nebune,De=i al lor prochimen m[ asurze=te mult!
O! dar, atunci ]n pieptu-mi simt inima c[ salt[
Ca la un glas de frate iubit =i a=teptat,C[ci ginga=ele broa=te sunt dulci poe\i de balt[,Precum mul\i poe\i ginga=i sunt broa=te de uscat
2.
1 Feren\ a fost un general ardelean care, ]n vremea r[zboiului dintre Turcia
=i imperiali, veni la 1716 ca s[ prind[ pe Mihail Racovi\[, domnul Moldovei.}ns[ acesta, ajutat de c`teva steaguri moldovene, =i de un buluc de t[tari, ]lbirui pe =esul Bahluiului =i, prinz`ndu-l viu, ]i t[ie capul. Feren\ este ]ngropatpeste drum de cerdacul ce-i poart[ numele. O cruce mare de piatr[, cu o]nscriere ce este ]nc[ ast[zi, poveste=te toat[ aceast[ ]nt`mplare. [V. A .].
2 Od[ c[tre Bahlui . (Nota lui V . Alecsandri.)

90 Vasile Alecsandri
Autorul acestei medit[ri a c`ntat glodul Bahluiului, =i fiindc[
ne afl[m ]ngloda\i ]ntr-un suget at`t de bogat, g[sesc apropo ca
s[ pomenesc =i eu ceva despre tina ce ]mpodobe=te mai totdeauna
uli\ele capitalei noastre. Ea merit[ a fi cunoscut[ ]n lume, ]ntocmai
ca negurile Londrei, ca colbul Odesei, ca umezeala Parisului, cav`ntul ]nfocat al Neapolii (Sirocco) =. c. l. Adeseori Ia=ii are o
privire vene\ian[ prin uli\ele lui pref[cute ]n canaluri ml[=tinoase.
De unde tragem urm[toarea ]ncheiere: c[ ie=eanul este o fiin\[
amfibie care tr[ie=te jum[tate din via\a lui pe uscat =i care ]noat[
]n tin[ cealalt[ jum[tate. Via\[ pl[cut[ =i vrednic[ de dorit! Noi orecom[nd[m tuturor iubitorilor de trai molatic.
Dar v[d c[ m-am ad`ncit at`t de mult ]n sugetul acesta, ]nc`t
]mi este cu neputin\[ de a m[ urni din loc spre a p[=i mai ]nainte.
Fugarul meu s-a ]nglodat p`n-]n genunchi =i nu mai poate face
nici un pas. Te rog dar , prietene, ca s[ aibi r[bdare vro c`tevazile, p`n[ ce se va mai usca pu\in ora=ul, =i atunci voi urma cu
mul\umire primblarea mea prin Ia=i
1.
(Calendarul Foaiei s[te=ti , 1 8 4 5)
P. S. Iubite Kog[lnicene . — Ani =i ani au trecut de la 1845;
mul\ime de prefaceri s-au cercat ]n \[rile noastre de atunci; eforiile
s-au schimbat pe tot anul; un Minister de Lucr[ri Publice s-a
]nfiin\at, dar glodul Ia=ilor nu s-a mai uscat! R[bdare; ]n cur`nd
soarta ]ndur[toare ne va dezgloda =i \ara =i capitala. P`n-atunci]ns[, vale
2!
1 F[g[duiala n-a mai fost ]ndeplinit[.
2 Fii s[n[tos (lat.) Este formula cu care romanii ]=i ]ncheiau scrisorile.

UN SALON DIN IA+I
Fragment
Scenele urm[toare se petrec ]ntr-un salon elegant, mare, ]mpodobit cu tot
luxul parizian. Lumina aurit[ a policandrelor de bronz se revars[ pe deosebite
grupe de dame =i cavaleri ]n toalete de bal; un orhestru armonios se preg[-
te=te a suna contradansul cel nou compus pe ariile din opera Trovatore.
SCENA I
Dou[ dame pe o canapea, ]n fundul salonului; una din ele, v[dan[ ce a fost
odinioar[ frumoas[; cealalt[ t`n[r[, nurlie =i destul de nevinovat[ ]nc[. Ceadint`i poart[ o rochie de catifea vi=inie; cea a doua — rochie de crep tranda-
firiu cu bucheturi albe.
ROCHIA DE CATIFEA : Cum ai petrecut alalt[sear[ la
adunarea doamnei A.?
ROCHIA DE CREP : C`t se poate de bine; am jucat p`n[
la trei ceasuri.
ROCHIA DE CATIFEA : E u n-am g[sit adunarea pl[cu-
t[… Era prea mult[ amestec[tur[… Numai jup`neasa mea din cas[lipsea.
ROCHIA DE CREP : S e poate; ]ns[ eu, doamna mea, nu
caut ]ntr-un bal dec`t petrecere =i nu cer alta dec`t s[ am cavaleripl[cu\i pentru joc.
ROCHIA DE CATIFEA (z`mbind) : +i mai ales pe v[rul
d-tale aghiotantul. Nu-i a=a?
ROCHIA DE CREP (tulbur`ndu-se) : Aghiotantul?… v[rul
meu?… Pentru ce mai ales el?CUPRINS

92 Vasile Alecsandri
ROCHIA DE CATIFEA (cu glas prietenesc) : Ascult[, draga
mea, =tii c`t te iubesc, =i cred c[ nu te-i sup[ra de cele ce \i-oi
spune, pentru c[ e=ti o persoan[ de spirit, de=i ]nc[ foarte t`n[r[.
Lumea ]ncepe a vorbi de d-ta, =i aceasta m[ m`hne=te, c`t nu-\i
pot m[rturisi… V[rul d-tale e u=or de minte, =i nu-l socot s[ fie]n stare de a sim\i vreodat[ c`te are obicei a ]n=ira din gur[. Eu ]l
cunosc…
ROCHIA DE CREP : } l cuno=ti?… cum?
ROCHIA DE CATIFEA (cobor`nd ochii) : A cercat s[-mi
fac[ curte; dar l-am luat ]n r`s, =i de-atunci…
ROCHIA DE CREP (]n parte, z`mbind) : +i de atunci,
draga mea, ]\i pare r[u =i faci moral[ altora (scul`ndu-se) : Pardon;
m[ duc s[ zic seara bun[ doamnei B. care a sosit.
(Se ]nchin[ rochiei de catifea =i se ]ndreapt[ c[tre u=a unui salon
l[turalnic unde se ]nt`lne=te cu un aghiotant str[lucitor sub uniformasa aurit[.)
AGHIOTANTUL : S[rut m`na, veri=oar[; e=ti frumoas[ ]n
ast[ sear[ ca o z`n[! Vrei s[ juc[m cel ]nt`i contradans ]mpreun[?
ROCHIA DE CREP : N u s e poate, veri=orule, c[-l joc cu
domnul D.; ]ns[ dac[ n-ai dam[, du-te de pofte=te pe doamnacea cu rochie vi=inie, care ]\i vroie=te mult bine.
(Se dep[rteaz[, r`z`nd cu mul\umire)
AGHIOT ANTUL (posomor`ndu-se) : Ce ]nsemneaz[ asta?…
Dnul D. joac[ mai toate contradansurile cele dint`i cu veri=oara!…
Nu-mi prea place, nu, nicidecum.
(Se apropie de b[rbatul veri=oarei, t`n[r smolit, foarte ]ngrijit
de c`nd s-a ]nsurat, =i care st[ ]nfipt, ca o sentinel[, l`ng[ u=a salo-
nului pentru ca s[ poat[ urm[ri cu ochii toate pasurile nevestei sale.)
AGHIOTANTUL (d`ndu-i m`na) : Ce ai, vere, de stai a=a
pe g`nduri? |i s-au ]necat cor[biile?
B{RBA TUL (cu glas ]n[du=it) : N-am nimic[.
AGHIOTANTUL : B a ai. Te vezi de pe fa\[ c[-\i pare r[u de
ceva.

93 Muntele de Foc
B{RBA TUL (mir`ndu-se) : Mie?… De ce s[-mi par[ r[u?
AGHIOTANTUL (]n tain[) : Pentru c[ veri=oara joac[
totdeauna cel ]nt`i contradans cu D.
B{RBA TUL (boldind ochii) : Ba c[ s[ zici!… N-am b[gat de
seam[ p`n-acum.
AGHIOTANTUL : Hmmm!… vere, nu-mi place, nu-mi place!
dnul D. …
B{RBA TUL (=terg`ndu-=i fruntea) : Nu pot s[-l suf[r; parc[-
i o musc[ le=inat[.
AGHIOTANTUL : Musc[, musc[; dar =tie s[ b`z`iasc[ frumos
la urechile damelor. Ia seama, vere, ia seama bine.
(B[rbatul, ro= ca un bujor ]mbobocit, ]=i caut[ nevasta prin salon
=i, nez[rind-o, se repede pe urma ei, ]n vreme ce aghiotantul se
apropie de dama care poart[ rochie de catifea vi=inie.)
ROCHIA DE CATIFEA (foarte gra\ioas[) : Unde-oi scrie
c[-\i mai aduci aminte de prietene =i c[ te apropii de ele!
AGHIOTANTUL : Doamna mea, am avut totdeauna de mare
pl[cere a m[ g[si ]n compania d-tale, =i dar…
ROCHIA DE CATIFEA (iute) : +i dar, vii s[ m[ pofte=ti
la cel dint`i contradans?… Primesc cu mare mul\umire. (F[c`nd
loc pe canapea.) Pune-te l`ng[ mine, c[ am s[-\i vorbesc multe.
AGHIOTANTUL (]n parte) : Am p[\it-o.
(Se pune pe canapea, f[r[ voie, =i ]n vreme ce Rochia de catifea
]i ]n=ir[ o mul\ime de vorbe m[gulitoare, el se posomor[=te cu at`t
mai mult c[ z[re=te mai departe pe veri=oara lui, care, ochindu-l cucoada ochiului, se face c[ ascult[ cu mult[ pl[cere complimentele
ce-i adreseaz[ D. L`ng[ u=a salonului, b[rbatul ]=i m[n`nc[ o
musta\[ =i arunc[ asupra lui D. fulger[toare c[ut[turi.)
SCENA II
N. B. Aceast[ scen[ se petrece ]ntr-un salon mic, pe care francezii ]l numesc
boudoir , al[turi cu salonul de joc. El este luminat prin dou[ l[mpi cu gazojen,
care r[sp`ndesc o palid[ lumin[ pe tapiseria bogat[, pe mobilele elegante =i pe

94 Vasile Alecsandri
etajerele pline de bronzuri artistice =i de por\elane pe\ioase care ]mpodobesc
acel loca= misterios. Trei dame tinere s-au retras ]n el, urm[rite fiind de uncortej de cavaleri admiratori ai frumuse\ii lor . Una din ele =ade pe o canapea]mbr[cat[ cu stof[ argintie; a doua s-a ]ncuibat, ca o porumbi\[ delicat[, ]ntr-unjil\ elastic; a treia st[ pe picioare l`ng[ un clavir mic de Erhard, =i degetele salefragede se primbl[ pe tu=ele instrumentului, sco\`nd note armonioase =i cerc`ndmelodia unei roman\e noi. Fiecare dintr-aceste trei gra\ii este ]nconju–rat[ de
tineri elegan\i ce flutur[ cu uimire ]mprejurul lor.
DAMA DE PE CANAPEA : Frumoas[ melodie!… Ce arie-i
asta?
UN CAVALER SP~N : U n solo din Trovatore .
DAMA DE LA CLAVIR : T e ]n=eli, domnul meu, c[-i o
roman\[ nou[ ce mi-a dedicat mie domnul X.
UN CAVALER B{RBOS : N u =tiam c[ X este compozitor
de muzic[… P`n-acum l-am cunoscut ca un mare amator de cai,
=i nu-mi ]nchipuiesc ce rela\ie poate fi ]ntre c[l[rie =i arta muzical[.
DAMA DE LA CLAVIR (z`mbind) : Un om cu gust iube=te
tot ce e frumos, ]nc`nt[tor =i armonios; prin urmare, domnul X
poate fi =i bun c[l[re\, =i muzic de talent, precum, de pild[, d-ta
e=ti =i d[n\uitor des[v`r=it =i judec[tor cu =tiin\[.
CAVALERUL SP~N (]ncet c[tre altul) : L-a lovit unde-l
doare. Prietenul nostru cade la toate val\urile =i nu =tie s[ descurce
dou[ buchi la judec[torie.
(To\i ]ncep a r`de ]ncet. Cavalerul b[rbos se posomor[=te =i iese din
salon, sub cuv`nt c[ are s[ pofteasc[ o dam[ la contradansul viitor .)
DAMA DE PE JIL| : Oricum s[ fie, te fericesc, draga mea,
c[ ai insuflat asemene pl[cute compuneri unui t`n[r ca dnul X.
Eu m[rturisesc, f[r[ sfial[, c[ a= dori foarte mult s[ fiu geniul
inspirator al unui compozitor sau al unui poet.
CAVALERII (]n cor) : Cuvintele dumnitale sunt ]n stare s[
ne prefac[ pe to\i ]n genii poetice =i muzicale.
DAMA DE LA CLAVIR : N u =tiu, eu am fost pricina inspir[-
rii dlui X, dar =tiu c[ roman\a d-sale mi-a pricinuit o nespus[ pl[cere.

95 Muntele de Foc
DAMA DE PE CANAPEA : D e este a=a, nu fi egoist[, =i
ne ]mp[rt[=e=te =i pe noi cu acea pl[cere.
DAMA DE LA CLAVIR : Cum?
DAMA DE PE CANAPEA : F[c`ndu-ne s[ auzim roman-
\a. C`nt-o numai pentru noi, ca s[ vedem dac[ poezia e vrednic[de armonia c`ntecului:
(Dama de l`ng[ clavir, rugat[ de to\i, prime=te, ]n sf`r=it, =i c`nt[
urm[toarea roman\[ cu un glas limpede =i duios:)
Ce g`nde=ti, o! Marg[rit[,
C`nd de visuri e=ti r[pit[}ntr-al nop\ii miez senin,C`nd din luna z`mbitoareVine-o raz[ c[l[toareDe se joac[ pe-al t[u s`n?
Nu crezi tu, o! Marg[rit[,
C-acea raz[ fericit[Este ginga=ul meu dorCe-i trimis din dep[rtareS[-\i aduc[-o s[rutareDe la bietul c[l[tor?
+-atunci, dulce Marg[rit[!
Nu te sim\i duios uimit[L-ale razei dezmierd[ri?+i, cu-o =oapt[ de iubire,Nu trimi\i a ta g`ndireS[ m[ caute pe m[ri?
Mult frumoas[ Marg[rit[!
Barca mea e r[t[cit[Pe al m[rii val turbat!Glas de moarte-n aer trece,+i de-al mor\ii fior receSufletu-mi e tulburat!

96 Vasile Alecsandri
O! duioas[ Marg[rit[!
D[-mi o lacrim[ iubit[}ntr-acest minut amar,Dorul meu ]n cer s-o suie,+i, ferice, s-o depuie
Pe al Domnului altar!
1
TO|I (]nc`nta\i =i b[t`nd din palme) : Bravo! bravo! minu-
nat!… Doamna mea, ai un glas de ]nger.
(O sut[ de complimente zboar[ ]mprejurul damei de la clavir .)DAMA DE PE JIL|: Roman\a e de minune; dar sunt foarte
intrigat[ de a =ti cine-i acea Marg[rit[ at`t de frumoas[?
DAMA DE LA CLAVIR : Socoti\i poate c[ e vreo persoan[
]n fiin\[?… V[ ]n=ela\i. Domnul X e un original ]namorat de o floare.
DAMELE (apropiindu-se iute de clavir) : De o floare?
DAMA DE LA CLAVIR : Dar domnul X mi-a m[rturisit
chiar ]nsu=i c[ ]ntr-o zi de prim[var[, fiind la v`nat =i adormindsub un copac, a avut un vis foarte poetic… I s-a p[rut c[ se g[se=te]ntr-un c`mp acoperit cu flori de marg[rite =i c[ a v[zut deodat[
pe una din acele flori cresc`nd =i pref[c`ndu-se ]ntr-o fiin\[ alb[,
gra\ioas[ =i ]nc`nt[toare; o minune cereasc[, o ]nchipuire f[r[seam[n pe lume! Acea floare ]nsufle\it[ se apropia de d`nsul, sepleca z`mbind asupra lui; ]i zise c`teva cuvinte misterioase, =i apoise f[cu nev[zut[ ]n seninul albastru al cerului. De atunci X este
]namorat de acea dr[g[la=[ ar[tare a visului s[u, =i o sl[ve=te ca
pe un ]nger, =i pentru dragostea ei s-a dedat poeziei =i armoniei,pentru ca s[ o c`nte ]n versuri =i ]n note.
DAMA DE PE JIL| (z`mbind) : Si non e vero e ben trovato ,
zic italienii. Dar oricum s[ fie… prime=te, draga mea, mul\umirile
noastre pentru pl[cerea ce ne-ai pricinuit prin c`ntecul Mar g[ritei .
DAMA DE LA CLAVIR (z[rind pe X l`ng[ u=[) : Compli-
mentele d-voastr[ se cuvin mai cu drept autorului. Domnule X,
vin[ de culege laurii ce meritezi.
1 Vezi Ce g`nde=ti, o! Marg[rit[! (Nota lui V . Alecsandri.)

97 Muntele de Foc
DOMNUL X (intr`nd) : Cel mai pre\ios laur pentru mine este
c[ am avut norocire de a fi c`ntat de d-ta =i ascultat de prietenele
d-tale.
DAMA DE PE JIL| : Domnule X, vrei s[-mi dai voie de
a-\i face o rug[minte?
DOMNUL X (]nchin`ndu-se) : Orice rug[minte din partea
d-tale oi socoti-o ca o porunc[, doamna mea.
DAMA DE PE JIL| : } ns[ ]mi f[g[duie=ti c[ nu m[-i refuza?
DOMNUL X : F[g[duiesc tot ce-i vroi.
DAMA DE PE JIL| : D e este a=a, apoi te rog, at`t din
partea mea c`t =i din partea prietenelor mele, ca s[ ne c`n\i d-ta
]nsu\i una din melodiile d-tale.
DOMNUL X (r`z`nd) : Foarte bucuros; ]ns[ mi se pare c[ aici
suntem la bal, iar nu la concert.
DAMELE : B a suntem la petrecere, =i petrecem cum ne place.
Nici o lege nu ne sile=te a ne desf[ta numai cu dansul.
DOMNUL X : Fie precum dori\i. Numai v[ rog s[ nu r`de\i
prea tare de glasul meu.
DAMELE : Fii lini=tit; vom r`de c`t se poate de ]nceti=or .
(Domnul X se pune la clavir , face c`teva acorduri armonioase, =i
apoi c`nt[ urm[toarele versuri, pe o melodie plin[ de lacrimi:)
Adio… ah! niciodat[
N-am crezut c[ pe p[m`ntA mea inim[-ntristat[Va rosti acest cuv`nt;Dar tu ]ns[\i, tu pe careTe-aveam tainic Dumnezeu,Ai voit, f[r[-ndurare,S[ jertfesc amorul meu!
Martor am ]n ve=nicie
Dumnezeul t[u sl[vit,Cu ce sf`nt[ poezie,C`t de mult eu te-am iubit!

98 Vasile Alecsandri
C`te lacrimi de durere
Pentru tine am v[rsat,+i, lipsit de m`ng`iere,C`te lacrimi \i-am iertat!
Ani ]ntregi am fost departe
De al \[rii dulce s`n,Numai ca s[ ai tu parteDe un trai pl[cut =i lin.Ani ]ntregi, ascuns ]n mine,Pl`ns-a ginga=ul meu dor,F[r[-a cere de la tineNici o jertf[ de amor!
N-am dorit eu alt[-n lume
Dec`t, p`n[ ce-oi muri,S[ m[-nchin la al t[u nume,S[ m[ la=i a te iubi.Ah! din raiul n[luciriiPentru ce m-ai de=teptat?Din loca=ul fericiriiPentru ce m-ai alungat?
Adio! r[m`i ferice!
+terge din inima taPe cel ce adio-\i zice,De=i-n veci nu te-a uita!Te-am iubit cu dor fierbinte,+-astfel te iubesc… c[ vreuS[ v[d stins din a ta minte}ntreg suvenirul meu!
1
(C`ntecul e ]ntrerurpt prin n[v[lirea ]n salon a mai multor
cavaleri ce vin s[ pofteasc[ damele la contradans. )
UNUL DIN CAVALERI : +ti\i ce s-a ]nt`mplat mai dinioarea?
T O | I: Ce?
1 Vezi Adio. (Nota lui V . Alecsandri.)

99 Muntele de Foc
CAVALERUL (]n tain[) : S[ r[m`ie ]ntre noi… Domnul D.
gr[ia cu Rochia de crep =i ]i zicea vorbe foarte pl[cute, judec`nd
dup[ z`mbetul gra\ios cu care acele vorbe erau primite, c`nd
deodat[ Aghiotantul, ce sta l`ng[ Rochia de catifea, se apropie
de b[rbatul Rochiei de crep, ce era ocupat a-=i m`nca cealalt[jum[tate de musta\[, =i-i zise cu un ton tragic:
De=teapt[-te, s[rmane! =i las[ cea musta\[,
C[ci soarta ]\i at`rn[ de la un fir de a\[!
B[rbatul tres[ri ]nsp[im`ntat =i ]ntreb[ ce este? Aghiotantul ]i
ar[t[ pe domnul D care tocmai atunci se plecase la urechea Rochieide crep pentru ca s[-i spuie… c[ salonul e foarte bine ceruit! Laaceast[ privire B[rbatul se face Dun[re, ]=i smulge trei peri dinmusta\a ce-i r[m`nea, se repede, lunec[ =i se arat[ ca o fantasm[]ntre femeia lui =i domnul D.
— Domnule! ]i zice el cu un glas r[gu=it de m`nie, femeia mea
nu-i surd[; n-ai nevoie s[-i vorbe=ti la ureche.
— Nu te ]n\eleg, domnul meu, ]i r[spunde D. cu mirare.— Te credeam mai priceput, ad[ug[ b[rbatul cu un aer r`z[tor.— Pricep, ]n adev[r, c[ ]mi cau\i pricin[, dar nu-mi pot ]nchipui
pentru ce?
— Pentru ce?… Du-te de ]ntreab[ pe v[rul meu, Aghiotantul ,
el e ]ns[rcinat s[-\i dea toate t[lm[cirile ce vei vroi.
— Foarte bine! r[spunde D. =i, ]nchin`ndu-se la Rochia de crep ,
care sta ]ng[lbenit[ =i speriat[ de aceast[ scen[, se apropie deAghiotant =i, dup[ o scurt[ convorbire cu d`nsul, ]i zice: M`ine
diminea\[ secondan\ii mei se vor ]n\elege cu d-ta despre locul]nt`lnirii mele cu v[rul d-tale =i despre condi\iile duelului.
DAMELE : Iar un duel? Ce nebunie!
CAVALERUL SP~N : A=a suntem noi! c`nd iubim ne
facem lei!
O DAM{ (]ncet c[tre alta) : Leu sp`n ]nc[ n-am v[zut.

100 Vasile Alecsandri
(Intr[ cu to\ii veseli ]n salonul de joc =i, ]n cur`nd, pl[cerea dansului
]i face s[ uite =i duelul domnului D. cu b[rbatul Rochiei de crep , =i
roma\ele domnului X.)
SCENA III
}naintea contradansului
(Dou[ dame tinere =i destul de gra\ioase, pentru ca s[ aib[ dreptul de a se
juca cu arma pl[cut[ a cochet[riei, se primbl[ prin sal[ r[sp`ndind
]mprejurul lor =i mai ales ]n direc\ia orhestrului, ude se afl[ doi cavaleri ce le
admir[, un amestec ]nc`nt[tor de z`mbete pline de farmec =i de ochiri pline
de o ginga=[ expresie. Una din ele poart[ pe cap un diadem str[lucitor,
cealalt[ o ghirland[ de flori.)
DAMA CU DIADEM : C u cine joci contradansul?
DAMA CU GHIRLAND{ : Nu-mi aduc bine aminte… Mi
se pare c[ cu domnul C. Dar d-ta?
DAMA CU DIADEM : D e n u m [ ]n=el, cred c[ m-a poftit
dl V .
DAMA CU GHIRLAND{ (z`mbind) : Un cavaler foarte
pl[cut!
DAMA CU DIADEM : C u adev[rat, =i seam[n[ a fi bun
prietin cu dl C. Am`ndoi sunt nedesp[r\i\i, ca Orest =i Pilad.
DAMA CU GHIRLAND{ : Orest =i Pilad ]n frace. Dar
unde-s oare? Nu-i v[d.
DAMA CU DIADEM : I a t [ – i l`ng[ orhestru. Se vede c[ au
multe taine de spus ]mpreun[, c[ ]=i vorbesc tot la ureche.
DAMA CU GHIRLAND{ (r`z`nd) : Or fi f[c`nd planul
lu[rii Sevastopolului.
(Se duc am`ndou[, r`z`nd, =i se pun pe o canapea. }n vremea
aceasta domnii V . =i C. fac urm[toarea conven\ie ]ntre ei.)
DOMNUL V . : M[rturise=te c[ dama cea cu diadem e chiar
regina balului.

101 Muntele de Foc
DOMNUL C.: }n privirea diademului, poate, dar ]n privirea
frumuse\ii, nu. Pentru mine, prietena sa ]mi place de o mie de ori
mai mult.
DOMNUL V . : Cum se poate!… T u, care e=ti om de gust, s[
preferezi pe dama cea cu ghirland[, c`nd cealalt[ are o ]nf[\i=are
at`t de gra\ioas[, at`t de nobil[, at`t de r[pitoare, at`t de…
DOMNUL C.: +i celelalte. Zi c[-\i e drag[, s[ te cred.
DOMNUL V . : N u =tiu de mi-e drag[, dar =tiu c[ a= face toate
jertfele din lume pentru o singur[ z`mbire a ei.
DOMNUL C.: +tii una?
DOMNUL V . : Spune.
DOMNUL C.: }\i sunt prieten =i vreau s[ te slujesc. Joc contra-
dansul viitor cu ]ngerul t[u sl[vit =i ]\i f[g[duiesc s[-i vorbesc
numai de tine =i de iubirea ta, ]n toat[ vremea dansului.
DOMNUL V . : (str`ng`nd m`na prietenului s[u) : De-i putea
s-o interesezi la soarta mea, s[ =tii c[ toat[ via\a…
DOMNUL C . (curm`ndu-i vorba) : Toat[ via\a ta mi-i fi
recunosc[tor?… Foarte-\i mul\umesc. Vreau mai bine s[ fiu pl[tit
]ndat[.
DOMNUL V . : Cum?
DOMNUL C.: Slujba ce \i-oi face ca avocat pe l`ng[ luceaf[rul
inimii tale, s[ mi-o faci tu ]nsu\i pe l`ng[ dama cea cu ghirland[.
DOMNUL V . : S[-i vorbesc ]n favorul t[u?… Bucuros, mai ales
c[ joc cu ea contradansul.
DOMNUL C.: Minunat!… Facem vis-à-vis ]mpreun[?
DOMNUL V . : S e ]n\elege; dar ascult[-m[: eu ]\i f[g[duiesc
s[ fiu c`t se poate de elocvent pentru interesurile tale. Caut[ dem[ sluje=te =i tu cumsecade.
DOMNUL C.: Las[ pe mine. Am s[ ]ntrebuin\ez toate figurile
retoricii c`te le-am ]nv[\at la =coal[ =i c`te mi-a inspira geniul
prietiniei. Contradansul se ]ncepe. Alearg[ de-\i ia dama =i-i spune
c[ ai un prieten care ar fi murit de mult dup[ d`nsa, dac[ n-ardori s[ tr[iasc[ o ve=nicie ]ntreag[ numai pentru d`nsa.

102 Vasile Alecsandri
(Orhestra d[ semnalul contradansului, cavalerii se reped de-=i
iau damele, perechile se a=eaz[ vis-à-vis, domnul V . a luat pe dama
cu ghirland[ =i s-a pus ]n fa\[ cu prietenul s[u, care este cavalerul
damei cu diadem.)
}n vremea contradansului
DOMNUL V . : +ti\i, doamna mea, ce observ[ri am f[cut cu
prietenul meu C. de c`nd am intrat ]n bal?
DAMA CU GHIRLAND{ (z`mbind) : Negre=it iar vro
luare ]n r`s, dup[ obicei.
DOMNUL V . (serios) : M[ ierta\i… Am observat c[ uneori o
simpl[ ghirland[ de flori pl[te=te mai mult dec`t un diadem de
brilianturi.
DAMA CU GHIRLAND{ : C`nd, de pild[?
DOMNUL V . : C`nd ]ncunun[ o frunte gra\ioas[ ca a d-tale.
DAMA CU GHIRLAND{ (r`z`nd) : +i cine a f[cut aceast[
discoperire nou[? d-ta sau prietenul d-tale?
DOMNUL V . : Eu… prietenul meu are ochi pentru ca s[ nu
vad[. El e bun t`n[r, dar are un defect moral din cele mai triste!
DAMA CU GHIRLAND{ : C a r e ?DOMNUL V . (]n tain[) : E f[r’ de inim[!… +i cu toate aceste
el nu ]nceteaz[ de a juca o comedie sentimental[ cu damele, tot
acea comedie =i iar aceea, de c`nd ]l =tiu. Dint`i el cearc[ a trage
mila persoanelor, prin dest[inuirea ce face de nenorocirile sale
c[s[tore=ti, zic`nd c[ a fost amar ]n=elat ]n alegerea so\iei sale,c[ci, departe de a r[spunde la dorin\ele sufletului s[u, ea ]i ]ntu-
nec[ via\a prin o gelozie ne]ncetat[… etc., etc. Dup[ ce a izbutit
prin aceast[ tactic[ a insufla comp[timire persoanei care ]l ascult[,
apoi caut[ a c`=tiga ]ncrederea ei sub titlu de prieten =i, ]n sf`r=it,
]i declareaz[ ]ntr-o zi c[ prietenia lui s-a pref[cut ]ntr-un amor]nfl[c[rat.
DAMA CU GHIRLAND{ (ro=indu-se) : Carevras[zic[,
prietenul d-tale e un ipocrit?

103 Muntele de Foc
DOMNUL V . (]ncet =i foarte serios) : Foarte primejdios! Un om
de acei ce am putea numi fran\uze=te: un Tartuffe de boudoir .
DAMA CU GHIRLAND{ : Bine, domnul meu, dac[ cu-
no=ti c[ domnul C. este astfel, cum de te g[se=ti ]ntr-o leg[tur[
de prietenie at`t de str`ns[ cu el? Contactul unui asemene ipocrit
ar putea ]nr`uri chiar =i asupra caracterului d-tale.
DOMNUL V . (foarte sentimental) : Eu, doamna mea, am o
inim[ de acele care r[m`n ve=nic curate, =i c`nd ai vroi s[ coboriochii ]n s`nul ei, ai vedea…
(Figura contradansului ]l sile=te s[-=i taie fraza =i s[ se dep[rteze de
dama lui, care st[ pe g`nduri, arunc`nd asupra lui C. o c[ut[tur[ trist[.)
(}n vreme ce V . a=terne astfel de bine pe prietenul s[u ]n opinia
damei cu ghirland[, C. are convorbirea urm[toare cu dama lui:)
DAMA CU DIADEM : P e cine avem de vis-à-vis?
DOMNUL C.: Pe prietena dumitale cu V .
DAMA CU DIADEM : A!… ]mi pare foarte bine. Cum o
g[se=ti? A=a c[-i de tot gra\ioas[ ]n ast[ sear[?
DOMNUL C.: Cu adev[rat, ]ns[ are o nenorocire.
DAMA CU DIADEM : O nenorocire?
DOMNUL C.: Dar; are o prieten[ at`t de frumoas[ c[ o ]ntu-
nec[, precum soarele ]ntunec[ stelele…
DAMA CU DIADEM (r`z`nd) : +i luna?
DOMNUL C . (trist) : De ce ai cruzime de a r`de, c`nd departe
de a vroi s[-\i fac madrigaluri cu stele =i cu luceferi, ]\i m[rturisesc
cele ce simt ]n inim[?
DAMA CU DIADEM : Domnule, trebuie s[ =tii c[ cine
merge la bal ]=i las[ inima acas[ mai ]nt`i, pentru ca s[ nu o piar-
d[. Un asemene giuvaier e de prisos aici. F[ mai bine ca prietenul
d-tale; fii vesel =i nu g`ndi la alt[ dec`t la pl[cerile dansului.
DOMNUL C.: Prietenul meu e un om lipsit de orice sim\ire
=i poate s[ guste veselia balului, c[ci pentru d`nsul nu-i nimicserios pe lume.
DAMA CU DIADEM (intrigat[) : C`t e=ti de mizantrop!
]\i calomniezi chiar prietenii!

104 Vasile Alecsandri
DOMNUL C.: Eu?… fereasc[ Dumnezeu! }l iubesc pe V . ca
pe un frate, dar nu pot t[g[dui adev[rul. V . considereaz[ via\a ca
o c[l[torie din care caut[ s[ trag[ tot soiul de pl[ceri, din treac[t.
Pentru d`nsul femeile sunt ca ni=te flori bune de cules, de mirosit
=i de p[r[sit. Amorul ]l socoate ca o fantezie dr[g[la=[; ]ntr-uncuv`nt, V . este cel mai nevinovat nestatornic din lume, =i ]l iubesc
cu at`t mai mult, cu c`t ]mi seam[n[ mai pu\in.
DAMA CU DIADEM (pe g`nduri) : Cine-ar crede c[ fiind
a=a de t`n[r…
DOMNUL C.: Tocmai pentru c[-i t`n[r el nu =tie a pre\ui
valoarea sim\irilor puternice, care fac fericirea sau nefericirea
vie\ii, c`nd eu, dimpotriv[, g[sesc c[ cel mai…
(Figura contradansului ]l sile=te s[ ]nghit[ urma frazei.)
Dup[ contradans
DOMNUL V . (venind iute l`ng[ C.) : Ei! vorbit-ai ]n favorul meu?
DOMNUL C . (str`ng`ndu-l de m`n[): Am f[cut de tine un
portret ]nc`nt[tor; dar tu?
DOMNUL V . : T e-am a=ternut cumsecade.
DOMNUL C.: +i ce soco\i?
DOMNUL V . (]n tain[) : Socot c[ ]n cur`nd ai s[ fii iubit;
dar eu?
DOMNUL C.: +i tu, adorat.
AM~NDOI (veseli) : Vivat!… (}=i dau bra\ul =i se primbl[ prin
sal[ cu pas triumf[tor, arunc`nd asupra damelor c[ut[turi ucig[-
toare.)
DAMELE (pe canapea, \in urm[toarea conversa\ie):
— Crezi tu, draga mea, c[ prietenia exist[ ]ntre b[rba\i?
— Nicidecum. Un prieten este du=manul cel mai de aproape.
— D-apoi ce zici de Orest =i Pilad din antichitate?
— P`r[ veche, soro!… fabul[… mitologie…
(}ncep a r`de =i ]=i istorisesc convorbirea lor cu V . =i C.)AM~NDOU{ (cu un aer r`z[tor) : Ce prieteni de comedie!

105 Muntele de Foc
SCENA IV
(T o\i cavalerii din scenele precedente, ]mpreun[ cu al\ii, aduna\i ]ntr-un salon
destinat pentru fum[tori; unii ]=i fac \igarete ]mprejurul unei mese, pe care se
g[se=te un vas frumos de bronz plin de tutun turcesc; al\ii stau lungi\i pe
divanuri =i urmeaz[ cu ochii fumul alb[striu ce se ridic[ ]n v[zduh.)
DOMNUL V . : Frumos =i str[lucit e balul din ast[ sear[!
Toaletele damelor sunt de minune, =i se deosebesc at`t prinelegan\a c`t =i prin luxul lor.
DOMNUL C.: Cred =i eu dac[-s aduse din cele mai cunoscute
magazii de la Paris.
AGHIOTANTUL : A=a este, ]ns[ trebuie s[ m[rturisim c[
damele noastre au un gust mai deosebit pentru toalet[, =i c[nic[ieri nu ai putea g[si o adunare de femei elegante =i frumoasetotodat[, ca ]n salonurile Ia=ului.
DOMNUL C.: Dar de cavaleri ce zici?
DOMNUL V . : Noi?… Fracurile =i leg[turile albe de g`t ce
purt[m ne fac a sem[na cu cioclii din Paris.
UN BOIER CU ANTERIU : N u =tiu cum or fi acei ciocli,
pentru c[ m-a ferit Dumnezeu de a merge peste hotar de c`ndtr[iesc, dar, curat s[ v[ spun, nu v[ =ade frumos nici de fric[ ]nhainele astea str`mte =i sucite. Parc[ sunte\i ni=te ahtori nem\i.(R`de cu hohot.)
DOMNUL V . : Bine zice boieriul. C`nd, dimpotriv[, privi\i, m[
rog, la d-lui, ce m`ndru ]l prinde anteriul ]n care se ]mpiedic[ =igiubeaua asta ]n care se coace de at`\i amar de ani =i tot ]nc[ nu-icopt!
BOIERUL : C e face? Poate blana mea nu-i frumoas[? Ce
r`de\i, m[ rog, ce r`de\i?
DOMNUL P .: R`dem pentru c[ \i-e blana de r`s.
(T o\i r`d cu veselie. Boierul sup[rat iese.)UN T~N{R JURNALIST (intr[ repede) : Domnilor, a\i
auzit vestea cea nou[?
T O | I: Ce veste?

106 Vasile Alecsandri
JURNALISTUL : Francezii =i englezii au debarcat la Cr`m.
TO|I (se scoal[ cu entuziasm) : Au debarcat!
UN FOST MINISTRU (decorat cu Vladimir) : Ha, ha, ha.
Cum au debarcat, nu =tiu, dar ]i jelesc de s-or ]nt`lni cu ru=ii.
JURNALISTUL : + i pentru ce ]i jele=ti, boierule?
FOSTUL MINISTRU : P entru c[ Mencicof are s[ mi-i dea
de-a rostogolul ]n Marea.
JURNALISTUL : Asta \i-e grija? Apoi lini=te=te-te, boierule,
pentru c[ armiile aliate au =i avut o lovire cu armia ruseasc[.
FOSTUL MINISTRU : Unde?
JURNALISTUL : L a Alma.
FOSTUL MINISTRU (cu sarcasm) : +i c`\i anglo-francezi
au mai r[mas ]n Cr`m?
JURNALISTUL (sco\`nd o gazet[) : Ascult[. (cite=te) “Ast[zi,
10 septembrie, armiile aliate au c`=tigat cea ]nt`i biruin\[ asupradu=manului, silindu-l, dup[ o lupt[ cr`ncen[ de c`teva ceasuri, a
p[r[si pozi\iile ]nt[rite ce ocupa pe ]n[l\imile de la Alma. Genera-
lul Mencicof a fost nevoit a s[ retrage ]n grab[ spre Sevastopol cu
toate puterile sale, de=i aceste erau mult mai numeroase dec`t
ale noastre!“
T O | I: Ura! s[ tr[iasca Fran\a =i Englitera!
JURNALISTUL : C e mai zici acum, boierule?
FOSTUL MINISTRU (tulburat) : Nu se poate una ca asta…
Minciuni de jurnalist! (Iese.)
JURNALISTUL (r`z`nd) : Mergi de-\i pune lipitori ca s[
nu-\i vie damla.
AGHIOTANTUL (cu lacrimi ]n ochi) : Francezii =i englezii
]=i vars[ s`ngele pentru popoarele Imperiului Otoman! pentru
sc[parea noastr[, fra\ilor! pentru viitorul Rom`niei! =i nici un
rom`n nu alearg[ s[ ia r`nd printre vitejii eroi ai Occidentului!C`nd m[ g`ndesc c[ \[rile noastre sunt una din pricinile acestui
r[zboi =i c[ ele sunt cu bra\ele legate, c[ nu pot s[ le ridice spre
ap[rarea lor… mi se umplu ochii de lacrimi =i sufletul de amar!

107 Muntele de Foc
B{RBA TUL : Ei! vere… nu m[ face… c[ pl`ng =i eu… na…
(Sc`ncirile b[rbatului nasc un r`s nebunesc.)
DOMNUL V .: S [ l[s[m politica, domnilor, c[ dumnealui e ]n
stare s[ se boceasc[ ]n mijlocul balului. — Iat[ prietenul nostru
X., ve=nicul c[l[tor! Haide\i mai bine s[-l rug[m ca s[ ne spuie
vro anecdot[ din c[l[toriile lui.
DOMNUL X (z`mbind) : Dac[ mi-\i face o \igaret[, voi istorisi
]necarea vaporului Seceni pe Dun[re.
TO|I (f[c`nd \igarete) : Bucuros, bucuros.
DOMNUL X : + i e u iar bucuros. Iat[ c[ ]ncep, dar s[ nu m[
]ntrerumpe\i, dup[ cum v[ e obiceiul. Poftim pe divanuri =i
asculta\i:
}n noaptea de la 9 noiembrie 1851, vaporul Seceni al companiei
Loyd se cobora repede pe Dun[re ]ntre Giurgiu =i Br[ila.
De=i nu este voie a c[l[tori pe acest fluviu dup[ ce ]nnopteaz[,
de=i nu era lun[, nici stele, c[pitanul ]ns[ dase porunc[ s[ urmeze
drumul, c[ci avea toat[ ]ncrederea ]n dib[cia c`rmaciului, care
era rom`n.
Luneca deci vaporul ]ntre malurile |[rilor Rom`ne=ti =i S`r-
be=ti, ca un balaur de noapte, tulbur`nd fa\a Dun[rii sub loviturile
lui =i l[s`nd ]n urm[-i o lung[ coloan[ de fum negru =i de sc`ntei.
Frigul =i umezeala nop\ii goniser[ to\i c[l[torii de pe pod =i,
prin urmare, ambele saloane de r`ndurile I =i II, precum =i cabi-
nele, erau ticsite de tot soiul de neamuri: rom`ni, italieni, englezi,
francezi, turci, s`rbi, greci, jidovi, ba ]nc[ =i un principe indian,
nababul Ecbalod-Daula-Dod cu care plecasem odat[ din Paris. Uniidin ei jucau c[r\i, al\ii citeau, al\ii scriau, iar cei mai mul\i gr[iau
]n deosebitele lor limbi, pref[c`nd astfel vaporul ]ntr-un adev[rat
turn de Babel! De pild[: ]mprejurul unei mese rotunde din salonul I,
eu m[ g[seam ]n adunare cu un turc, un italian =i cu prin\ul
indian, =i vorbeam ]ntre noi ]n chipul urm[tor:
Nababul, vroind s[ aib[ ceva l[muriri asupra drumului pe uscat
de la Gala\i la Constantinopol, adresa ]ntreb[rile sale ]n limba
ar[peasc[ italianului care ]i slujea de dragoman.

108 Vasile Alecsandri
Italianul mi le t[lm[cea mie ]n limba francez[.
Eu le repetam grecului ]n limba elin[-apla.
Grecul le spunea turcului ]n limba otoman[.
+i pe urm[ r[spunsurile turcului treceau iar ]napoi pe la grec,
pe la mine, =i pe la italian, p`n[ la urechile indianului, care dadin cap spre semn de mul\umire.
Aceast[ harhalaie limbistic[ \inu p`n[ despre miezul nop\ii,
c`nd ]ncepu somnul a amor\i glasurile, a mic=ora ochii =i a produce
un c[scat ob=tesc, care f[cu de mai multe ori jurul salonului.
Atunci, c`te unul, c`te unul to\i se lungir[ pe lai\e, pe scaune =ipe mese; candela se stinse ca nealt[dat[ =i ]n s`nul ]ntunericului
se ridica o hor[itur[ uria=[, alc[tuit[ de deosebite hor[ituri
botezate =i nebotezate. Salonul r[suna ca zece ogeaguri aprinse
=i ca zece mori h`rbuite!
Pas de dormi, dac[ po\i, ]n mijlocul unei asemene armonii!C`t pentru mine, dup[ ce am f[cut toate chipurile ca s[ adorm,
dup[ ce m-am ]ntors mult[ vreme c`nd pe o coast[, c`nd pe alta,
dup[ ce am cercat s[ num[r p`n[ la o mie, ]n zadar!… mi-am aprins
\igareta =i m-am pus s[ ghicesc na\ionalit[\ile deosebitelor hor[iri
care-mi da o serenad[ at`t de melodioas[. Studie nou[, interesant[,=i pe care sf[tuiesc s[ o fac[ to\i acei c[l[tori nenoroci\i ce sunt
os`ndi\i de ]mprejur[ri a petrece nop\i ]ntregi de nesomn.
A=a, la picioarele mele suspina o hor[ire muzical[ care sem[na
cu o gam[ de la do =i p`n[ la mi, =i care c`teodat[ p[rea c[ o s[
]nceap[ o arie din B[rbierul de Sivilia , dar acel ]nceput ]n=el[tor
se sf`r=ea ]ndat[ cu o not[ jalnic[ din Lucia . Cine putea fi acel
hor[itor-diletante? Negre=it un italian! +i, ]n adev[r, era un t`n[r
care mergea la Bucure=ti. […]
L`ng[ u=[ =uiera un hor[it ascu\it =i sub\ire ca siriitul unui
=arpe, =i, cu toate aceste, insufla un soi de miloas[ comp[timire.El te ]nfiora =i totodat[ ]\i fura luarea-aminte; te ademenea =i
totodat[ ]\i zb`rcea nevrele. Omul ce hor[ia astfel trebuia s[ fie
primejdios; o lighioaie cu dou[ fe\e, cu buze dulci =i cu din\i

109 Muntele de Foc
]nvenina\i, cu ochi bl`nzi =i cu inim[ pestri\[! Ce putea fi acel
necunoscut?… patriot de drumul mare sau spion? Care era
na\ionalitatea lui, meseria lui?…
Deodat[, pe la dou[ dup[ miezul nop\ii, to\i c[l[torii se trezir[
speria\i, ]ntr-un vuiet grozav =i o grozav[ zg`l\`ire a vaporului! Lai\ele,mesele, scaunele se r[sturnar[ jos cu acei ce dormeau pe d`nsele, =i
soba se d[r`m[ ca de cutremur. }ntunericul era cumplit! cumplit[ =i
spaima tuturor, c[ci ]n v[lm[=agul acela, deodat[ se ridicar[ vro
dou[zeci de r[cnete ]nfrico=ate care ziceau ]n deosebite limbi:
Suntem pierdu\i
Nous sommes perdus!Siamo pierduti!Kirie eleison!Jesus Maria und Iosef!Allah! Allah!Aman! Aman!Aivei! ghevalt! Vei! Vei!
etc.etc.etc.
Dincolo de salonul nostru, peste tind[, cabina damelor r[suna
de \ipete ascu\ite, de istericale, de pl`nsete, de bocete care dau fiori!
Ce se ]nt`mplase? Nime nu o putea spune, dar to\i strigau
delaolalt[ c[ ne-am ]necat, =i, strig`nd, to\i se repezeau spre u=[,
]mpiedec`ndu-se de mobilele r[sturnate =i d`nd chior`= unii pesteal\ii. Mul\i c[deau prin ]ntuneric =i se sculau ]nc[ mai speria\i! }nsf`r=it, dup[ o lupt[ desperat[ la u=[, izbutir[m a ne urca pe pod.
V aporul nostru era oprit ]n mijlocul Dun[rii, ca o fiar[ r[nit[,
iar ]n zarea nop\ii se vedea mai departe o matahal[ neagr[ ce
fugea ]n susul apei. C`rmaciul ne spuse c[ era un alt vapor care,dup[ ce c[zuse orbe=te peste al nostru =i ni-l f[r`mase, se dep[rtaacum de noi f[r[ a ne da cel mai mic ajutor. }n vremea asta, unmarinar, venind de la prov[, trecu repede pe l`ng[ noi, zic`nd
c`rmaciului: mor oamenii no=tri! … =i, s[rind ]ntr-o barc[ mic[, se
]ndrept[ c[tre cap[tul de ]nainte al vaporului.

110 Vasile Alecsandri
Ne]n\eleg`nd ]nc[ nimic[ din c`te auzeam, m[ dusei prin
]ntuneric spre locurile al 2-lea, unde r[sunau glasuri de femei
speriate. L`ng[ ma=ina vaporului z[rii un om lungit pe pod =i
v[it`ndu-se c[-i r[nit de moarte la cap =i la picioare. Mai ]nainte,
m[ ]nt`lnii cu pasagerii din salonul II, care fugeau strig`nd c[ seumple vaporul de ap[ =i c[ salonul lor e ]necat. Cu toate aceste,
m[ cobor`i ]nl[untru, =i tabloul ce mi se ]nf[\i=[ m[ f[cu s[ uit
c[ p[=eam prin ap[. Trei oameni ]narma\i cu topoare cercau s[
d[r`me peretele din fund, care desp[r\ea salonul de cabina
marinarilor, pentru ca s[ scape doi tovar[=i ai lor, prin=i =i zdrobi\i]ntre fiarele acelei cabine prin ciocnirea vapoarelor. }n acea
groaznic[ lovitur[ tot cap[tul de dinainte al cor[biei noastre se
fr`nsese, =i doi din oamenii echipajului mureau acum turti\i =i
f[r`ma\i ]n patul lor!… Gemetele lor slabe se auzeau dincolo de
perete ]mpreun[ cu bulbucitul apei care n[v[lea ]n cabin[; iaroamenii de dincoace, din salon, loveau mereu cu topoarele. Cercare
zadarnic[! c[ci peretele era ]mbr[cat cu table groase de fier.
Peste pu\in nu se mai auzi glasul acelor nenoroci\i, ci numai
un vuiet surd de valuri. Dun[rea ]i ]necase pe am`ndoi!… Ie=ii
afar[ din salon, cu sufletul ]nfiorat de jale =i de groaz[!
Pe pod, c[pitanul, fr`ng`ndu-=i m`inile cu desperare, da
porunci ca s[ debarce pasagerii pe mal, c[ci ]n vremea c`t fusesem
]n salonul II, c`rmaciul ]ndreptase vaporul spre \[rmul |[rii
Rom`ne=ti, =i Dun[rea, lu`ndu-l la vale, ]l lipise de uscat. Se aduse
]ndat[ luntrea ]ntre vas =i mal; iar c[l[torii, arunc`ndu-se gr[mad[]n ea, s[rir[ de pe d`nsa pe p[m`nt.
Acum era trei dup[ miezul nop\ii. V aporul era pustiu =i aburii
ma=inii, ie=ind cu putere pe \evia ogeagului, produceau un vuiet
trist =i ]ngrozitor. Se p[rea o dihanie uria=[ ce =i-ar fi dat duhul
]n valurile Dun[rii!
To\i tovar[=ii mei de c[l[torie se primblau pe mal, ca ni=te
umbre r[t[cite; eu, ]ns[, v[z`ndu-m[ l`ng[ p[m`nt, g[sii de prisos
a m[ cobor] din vapor =i, pentru ca s[ scap din ochii c[pitanului,

111 Muntele de Foc
m[ v`r`i ]n cabina principelui indian. Aceast[ cabin[ era pe pod,
l`ng[ roata care venea ]n partea Dun[rii. Acole, ]ntin=i pe divanuri
cu dragomanul Nababului, ]ncepur[m a vorbi despre felurite
]nec[ri de vase pe mare, f[r[ s[ avem idee de pericolul ]n care ne
aflam. Vaporul se r[sturna pe nesim\ite ]n Dun[re, =i noi nu =tiamnimic[!
Apa care n[v[lise ]n salon =i ]n magazia locurilor al 2-lea pleca
vasul ]ncet, =i c[l[torii de pe mal priveau la el a=tept`nd din minut
]n minut s[-l vad[ r[sturn`ndu-se cu totul. Prin urmare, Nababul,
dragomanul =i eu, prin=i de valuri ]n cabin[, ne-am fi ]necat chiarla mal, ]ntocmai ca oarecine!
Soarta ]ns[ nu vroi s[ p[\im asemene ru=ine, c[ci ]n vreme ce
Nabubul ]mi istorisea, ar[pe=te, o crunt[ ]necare pe marea Indiei,
auzii, ca prin vis, un glas strig`nd: Se r[stoarn[ vaporul ! }ntr-o
clipal[ s[rii, ie=ii din cabin[ =i alergai la marginea vaporului despremal. Malul mi se p[ru mult mai jos dec`t ]nainte.
— Oameni buni! veni\i de m[ scoate\i! strigai la marinari.
— Da’ tot ]n corabie e=ti? ]mi r[spunde unul. Fugi degrab[ c[
te ]neci!
— }mpinge\i luntrea spre mine.— Nu-\i trebuie luntre. Apuc[ ]nainte pe pod c[-i g[si o punte
de sc`nduri de pe vapor pe mal.
M[ ]ntorsei degrab[ la cabin[ ca s[ dau de =tire tovar[=ilor
mei s[ fug[, =i, g[sind puntea cea de sc`nduri, ie=ir[m tustrei pe
uscat ]n mirarea tuturor. |[rmul pe care ne aflam era ml[=tinos=i coperit de stuh ]n ]ntindere de mai multe po=te; pustietatea
domnea ]n toate orizonturile, iar malul unde debarcasem ]nf[\i=a
un tablou vrednic de zugr[vit. La para unui foc aprins, l`ng[ ap[,
se z[rea de-o parte vaporul cufundat pe jum[tate =i r[sturnat ]ntr-o
coast[; iar de alt[ parte lumina se r[sfr`ngea pe deosebitele grupede c[l[tori =i pe feluritele lucruri sc[pate din vasul ]necat; funii,
p`nze, fier[rii, saltele, perine, saci de drum, l[zi, farfurii stricate,
sticle sf[r`mate, g[ini =i curcani lega\i de picioare etc., toate

112 Vasile Alecsandri
azv`rlite unele peste altele. Mai la deal, pe un pat de stuh, vro
=ase dame stau culcate ]n mantelele lor =i tremurau de frig; al[turi
c`\iva din pasageri se c[inau ]mpreun[ despre pierderea m[rfii
lor; al\ii, mai departe, se primblau fum`nd =i glumind; al\ii c[tau
s[ m`ng`ie pe unul din marinari care pl`ngea pe frate-s[u ]necat
]n cabin[, =i s[ dea ajutor nenorocitului ce fusese r[nit la cap =i la
picioare ]n izbitura vapoarelor. Cei mai mul\i ]ns[ se gr[m[diser[
pe l`ng[ foc =i se l[udau c[ nu le-a fost fric[ nicidecum!
Frigul era mai cumplit =i umezeala mai p[trunz[toare cu c`t
se apropiau zorile; iar noi, ]n ner[bdarea de a vedea ziua, \ineamochii \inti\i asupra unei dungi albe ce se ivise la poalele cerului,
peste Dun[re. R[s[ritul soarelui era pentru mul\i din noi un
spectacol nou =i ]l doream ca o veste bun[. }nsu=i c`rmaciul ]l
a=tepta cu vie dorin\[, c[ci el =i ]ncepuse a c`nta:
Oliolio! soare rotund,
De-ai r[s[ri mai cur`nd!
Soarele se ivi ]ndat[ la glasul lui, r[sp`ndind un snop de raze
aurite peste noi, iar noi ]l primir[m ca pe un oaspe iubit, cu olung[ urare de bucurie. Dup[ el se ar[tar[ ]ndat[ printre stuh
vro patru doroban\i de la pichetul megie=it =i vro zece \[rani
rom`ni, care ne spuser[ c[ ne g[sim chiar ]n dreptul C[l[ra=ilor,
=i ]n lung[ dep[rtare de orice sat. Aceast[ aflare ne desper[, c[ci
toate proviziile noastre se ]necaser[! A sc[pa de ap[ =i a muri peuscat de foame era un lucru care nu ne venea la socoteal[
nicidecum.
C[pitanul, ]ns[, care se ]ngrijea mai mult de lucruri dec`t de
stomacuri, puse ]ndat[ oamenii ca s[ descarce vaporul =i trimise
o stafet[ la Br[ila ca s[ ]n=tiin\eze compania despre ]nt`mplareaacestei nop\i. }n cur`nd lucrurile noastre fur[ aduse pe mal.
Iat[ c[ pe luciul Dun[rii se ivi o ghimie cu p`nzele umflate!
Ea ni se ar[t[ ca corabia lui Noe ]n mijlocul potopului! Atunci,
to\i delaolalt[ ]ncepur[m pe loc a striga ]n gura mare, a trage

113 Muntele de Foc
clopotul vaporului, a face semne, pentru ca s[ cerem ajutor.
Ghimia c`rni spre mal, cobor] p`nzele, se opri pu\in, ne lu[ pe
vro c`\iva pe d`nsa, plec[ din nou, c[ci avea v`nt bun, =i ne aduse
p`n-]n sear[ la Br[ila.
De acolo, a doua zi, m[ dusei la Gala\i cu o c[ru\[ jidoveasc[
]n dou[ ceasuri, =i de la Gala\i venii la Ia=i ]n patru zile, cu cai de
po=t[ =i pe =osea! “
Astfel s-a ]nt`mplat cu vaporul Seceni, care ]n dou[ r`nduri
mai-nainte s-a stricat pe Dun[re, =i care ]n sf`r=it s-a pierdut ]n
fiin\a mea, pentru ca s[ m[ puie ]n nevoie de a istorisi ]necarealui de 27 ori p`n-acum.
(La sf`r=itul acestei povestiri, intr[ st[p`na casei, =i to\i cavalerii
se scoal[ ]n picioare, arunc`nd \igaretele.)
ST{P~NA CASE I : Domnilor, domnilor, cotilionul se ]nce-
pe =i damele se pl`ng c[ le-a\i p[r[sit.
CAVALERII : Domnul X e pricina =ederii noastre aici.
ST{P~NA : Cum?
CAVALERII : Ne-a povestit ]necarea sa ]n Dun[re.
ST{P~NA : A=a, domnule X? d-ta ]mi smome=ti cavalerii din
bal? Am s[ te pedepsesc, \in`ndu-te prizonier l`ng[ mine p`n[ lasf`r=itul balului. D[-mi bra\ul.
DOMNUL X (d`nd bra\ul) : Pedeapsa d-tale e cea mai dulce
r[spl[tire pentru mine, doamna mea!…
(Ies cu to\ii ca s[ se ]ntoarc[ ]n salonul balului.)
(Rom`nia literar[ , 1855 )

ROM~NII +I POEZIA LOR
Dlui A. Hurmuzachi, redactorul foaiei
Bucovina
I
}n trecerea mea prin Bucovina, am petrecut cu tine c`teva zile,
de a c[ror pl[cere ]mi aduc ades aminte. Multe am vorbit noiatunci despre aceste frumoase p[r\i ale Europei, care se numesc|[rile Rom`ne=ti , =i despre poporul frumos ce locuie=te ]n s`nul
lor. Aprin=i am`ndoi de o nobil[ exaltare, de=i poate cam p[rtini-toare, am declarat ]ntr-o unire c[ patria noastr[ e cea maidr[g[la=[ \ar[ din lume, =i neamul rom`nesc unul din neamurilecele mai ]nzestrate cu daruri suflete=ti!
Ce puternice sim\iri se de=teptaser[ atunci ]n noi, la dulcele =i
sf`nt nume de patrie! Ce entuziasm m[re\ ne cuprinsese la falniculnume de rom`n! C`t eram de veseli; c`t eram de ferici\i atunci!}\i aduci =i tu aminte?
}n ceasurile acele de scump[ n[lucire, mun\ii no=tri ni se p[reau
cei mai nal\i =i mai pitore=ti de pe fa\a p[m`ntului; v[ile noastre,cele mai ]mbel=ugate cu holde =i cu flori; apele noastre, cele mailimpezi; cerul nostru, cel mai senin; fra\ii no=tri de la munte, ceimai voinici =i copilele rom`nce, cele mai frumoase la privit, celemai dr[g[la=e la iubit dec`t toate zidirile lui Dumnezeu.
}n ceasurile acele de patriotic[ pornire, oricare fapt[ istoric[ a
str[mo=ilor cre=tea ]n ]nchipuirea noastr[ cu propor\ii uria=e;oricare fapt[ vitejeasc[ a vreunui rom`n din zilele noastre, fiem[car ho\ de codru, ne insufla o tainic[ m`ndrie; orice se atingea,]ntr-un cuv`nt, de Rom`nia: obiceiuri na\ionale, port na\ional,dansuri na\ionale, c`ntece na\ionale… toate aprindeau ]n sufletelenoastre o electric[ sc`nteie =i ne f[cea s[ zicem cu fal[:CUPRINS

115 Muntele de Foc
Sunt rom`n! =i tot rom`n
Eu ]n veci vreau s[ r[m`n!Rom`nia s[ tr[iasc[+i-n veci steaua s[-i luceasc[!
}n ceasurile acele de sper[ri m[gulitoare, presim\irile inimii
noastre, p[trunz`nd veacurile, vesteau Rom`niei un viitor m[re\,=i, prin negurile aurite ale acelui viitor, sufletul nostru ]ntrevedeaumbre de eroi rom`ni mi=c`ndu-se pe c`mpul gloriei, precumodinioar[ +tefan cel Mare =i Mihai Viteazul. Z[ream noi, ca printr-unvis, \[rile noastre ajunse iar[=i ]n vechea lor putere, =i na\ia noastr[ridicat[ iar[=i printre cele mai ]nsemnate na\ii ale lumii.
O! vis dulce! o! vis nepre\uit! care t`n[r , cu inim[ adev[rat
rom`neasc[, nu s-a ]nfr[\it cu tine o dat[ m[car ]n via\a lui? caret`n[r nu te-a dezmierdat cu dragoste ]ntr-aceast[ epoc[ ]n caretoate popoarele se de=teapt[ la soarele civiliza\iei =i al libert[\ii?!
O! vis poetic! o! vis m`ntuitor! arat[-te ades ]n ochii rom`nilor
=i le insufl[ credin\a c[ tu te vei ]mplini. Spune-le c[ Dumnezeule-a dat tot ce le trebuie pentru ca s[ se fac[ vrednici de numelelor de rom`ni: p[m`nt bogat, spirit de=tept, inim[ curat[, mintedreapt[ =i o r[bdare destoinic[ de a-i face s[ izbuteasc[ la oricare\el, c`t de greu.
Spune-le c[ un popor care, supus fiind veacuri ]ntregi la tot
soiul de ]nt`mpl[ri crude, =tie s[-=i apere na\ionalitatea carom`nul, p[str`ndu-=i, ca d`nsul, n[ravurile, portul, limba =i legeap[rin\ilor; c[ un popor ca acela este menit a se urca pe treapt[c`t de nalt[; c[ un popor ca d`nsul este chemat la o soart[ m[rea\[=i vrednic[ de el.
Spune-le c[ stejarul de=i se usuc[, trunchiul s[u r[m`ne tot
puternic; =i c[ din a sa tulpin[ cresc al\i stejari nal\i ca el =i ca elputernici! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

116 Vasile Alecsandri
Mie mi-e drag rom`nul =i =tiu a pre\ui bun[t[\ile cu care l-a
d[ruit natura. Mi-e drag s[-l privesc =i s[-l ascult, c[ci el e simplu
=i frumos ]n ]nf[\i=area lui; c[ci e curat, ]n\elept, vesel =i poetic ]n
graiul s[u.
}mi plac obiceiurile sale patriarhale, credin\ele sale fantastice,
dansurile sale vechi =i voinice=ti, portul s[u pitoresc care, la Roma,
se vede s[pat pe coloana lui Traian, c`ntecele sale jalnice =i
melodioasele =i mai ales poeziile sale at`t de armonioase!
Eu ]l iubesc =i am mult[ sperare ]ntr-acest popor plin de sim\ire,
care respecteaz[, care-=i iube=te p[m`ntul =i care, fiind m`ndrude numele s[u de rom`n, ]l d[ ca un semn de cea mai mare laud[
oric[rui om vrednic, oric[rui viteaz, fie m[car de s`nge str[in.
Am mult[ sperare ]ntr-acest neam a c[rui ad`nc[ cumin\ie e
tip[rit[ ]ntr-o mul\ime de proverburi, unele mai ]n\elepte dec`t
altele; a c[rui ]nchipuire minunat[ e zugr[vit[ ]n pove=tile salepoetice =i str[lucite ca ]nse=i acele orientale; al c[rui spirit satiric
se v[de=te ]n nenum[ratele anecdote asupra tuturor na\iilor cu
care s-a aflat el ]n rela\ie; a c[rui inim[ bun[ =i darnic[ se arat[
]n obiceiul ospe\iei, pe care l-a p[strat cu sfin\enie de la str[mo=ii
s[i; al c[rui geniu, ]n sf`r=it, luce=te at`t de viu ]n poeziile salealc[tuite ]n onorul faptelor m[re\e. +i spre dovad[:
Care din noi nu a fost leg[nat ]n copil[ria sa cu dulcele c`ntec
de Nani, puiule =i cu pove=ti pline de zmei ce alung[ pe F[t-logof[t,
cu o falc[ ]n cer =i cu una ]n p[m`nt?
Care nu a fost ]ngrozit cu numele de strigoi, de tricolici, de
stahii, de rusalii, de babe-cloan\e, care ies noaptea din morminte
=i din pivni\e pentru spaima copiilor nesupu=i?
Care nu a r`s =i nu r`de ]nc[ ascult`nd ]nt`mpl[rile \iganilor
ce =i-au m`ncat biserica sau a jidanilor prin codrul Her\ei, sau a
s`rbilor pe malul Dun[rii, sau a nem\ilor care au degerat de frig]n Moldova, zic`nd c[ le era kald ? =.c.l.
Cine, ajung`nd noaptea la o cas[ \[r[neasc[, a ]ntrebat:
bucuros la oaspe\i ? =i n-a auzit ]ndat[: bucuros! sau trec`nd pe

117 Muntele de Foc
l`ng[ o mas[ de \[rani, a zis: mas[ bun[! f[r[ a fi poftit ]ndat[ la
d`nsa? sau, fiind fa\[ la o nunt[ din sat, n-a fost cinstit de cuscrii
voio=i =i nu s-a ]ncredin\at de respectul tinerilor c[tre b[tr`ni?
Cine a intrat la vorb[ fr[\e=te cu locuitorul de la c`mp =i nu s-a
mirat de ideile, de judec[\ile lui =i nu a g[sit o mare pl[cere aasculta vorba lui ]mpodobit[ cu figuri originale? De pild[:
Vrea s[ gr[iasc[ de un om bun? El zice: E bun ca s`nul mamei.
De un om nalt =i frumos? E nalt ca bradul =i frumos ca luna
lui mai.
De un om r[u? Are ma\e pestri\e.De un om ur`t? Ur`t tat[ a avut.
De un om prost? El socoate c[ c`te p[s[ri zboar[, toate se
m[n`nc[.
De un iste\? Scoate pe dracul din p[m`nt.
De o femeie frumoas[? E rupt[ din soare.De un ]ntrebuin\at mic? Om cu trei parale ]n pung[ =i cu piept
de o mie de lei.
De un l[ud[ros? Intr[ ]n doi ca ]n doisprezece, =i nu-l scot nici
dou[zeci =i patru.
De un t`n[r cu p[rul alb? L-au nins devreme.+.c.l., =.c.l., =.c.l.
Cine s-a amestecat printre fl[c[i =i fete la clac[ sau la =ez[toare
=i n-a petrecut ceasuri de mul\umire auzind glumele tinerilor,
p[c[lirile lui P`cal[ =i T`ndal[, pove=tile lui Sfarm[-Piatr[,
Str`mb[-Lemne =i ale lui Statu-Palm[-Barb[-Cot, istoria v[caruluicare s-a m`niat pe sat =i mai ales cimiliturile propuse fetelor ca
s[ le ghiceasc[?
Cui nu-i place s[ vad[ alerg`nd pe un =es ]ntins o po=t[
rom`neasc[ cu opt cai? Caii alearg[ c`t le apuc[ piciorul; posta=ii
chiuiesc c`t ]i \ine gura, pocnind necontenit din harapnice, =ic[ru\a sau calea=ca ce coboar[ v[ile, trece podurile, suie dealurile
cu repejunea drumului de fier… din Austria. Tot drumul e un v`rtej
sp[im`nt[tor ]n care c[l[torul are prilej de a-=i vedea capul fr`nt

118 Vasile Alecsandri
de zece ori pe ceas; dar n-aib[ fric[ el, c[ci, de=i drumurile sunt
rele, de=i caii sunt mici, de=i hamurile sunt slabe, de=i, ]ntr-un
cuv`nt, primejdiile sunt multe, posta=ii rom`ni sunt dibaci, suntvoinici. Fie noapte oarb[, fie glod, fie costi=[, fie vale sau pr[pas-
tie… n-aib[ grij[ c[l[torul c`nd posta=ul ]i zice: Nu te teme,
domnule, c[ e=ti cu mine!
Cine a v[zut o hor[ vesel[ ]nv`rtindu-se pe iarb[ la umbra unui
stejar, sau dansul vestit al c[lu=[ilor , sau munteneasca , sau voini-
ceasca =i s-a putut opri cu s`nge rece ]n fa\a acelor veselii ale
poporului at`t de vii, at`t de caracteristice?
+i, mai cu seam[, care rom`n nu =i-a dorit patria cu lacrimi,
c`nd s-a g[sit ]n str[in[tate? =i care nu se simte p[truns de o jale
tainic[ =i nesf`r=it[, c`nd aude buciumul =i doinele de la munte?
O! trebuie s[ nu aib[ cineva nici o pic[tur[ de s`nge ]n vine, nici
o sc`nteie de sim\ire ]n inim[, pentru ca s[ nu se ]nduio=eze la
priveli=tea patriei sale =i s[ nu iubeasc[ pe fratele s[u, poporul rom`n.
Arunc[-\i ochii la oricare rom`n, =i-l vei g[si totdeauna vrednic
de figurat ]ntr-un tablou.
De va =edea lungit pe iarb[, la poalele unui codru; de va sta
pe picioare, rezemat ]ntr-un toiag, l`ng[ o turm[ de oi; de va s[lta
]n hor[, vesel =i cu pletele ]n v`nt; de se va cobor] pe o c[rare demunte, cu durda sa pe spinare; de se va arunca voinice=te pe un
cal s[lbatic; de va c`rmui o plut[ de catarguri pe Bistri\[ sau pe
Olt =.c.l.; … oricum l-]i privi, fie ca plugar, fie ca cioban, fie ca posta=,
fie ca pluta=, te vei minuna de fireasca frumuse\e a pozei lui =i te
vei ]ncredin\a c[ un zugrav n-ar putea nic[ieri s[-=i ]mbog[\easc[albumul mai mult =i totodat[ mai lesne dec`t ]n \[rile noastre.
V ezi-l pe rom`n c`nd vine prim[vara, cum i se umple sufletul
de bucurie! cum ]i cre=te inima ]n piept ca frunza ]n p[dure! cu
c`t[ mul\umire el cat[ la noua podoab[ a naturii ce acoper[ locul
na=terii sale, cu c`t[ veselie el vede luncile ]nverzite, c`mpiile]nflorite, holdele r[s[rite!
Rom`nul se rena=te cu prim[vara! El ]ntinere=te cu natura, c[ci
o iube=te cu toat[ dragostea unui om primitiv . De aceea =i toate

119 Muntele de Foc
c`ntecele lui ]ncep cu frunz[ verde . Lui ]i place s[ se r[t[ceasc[
prin desi=ul p[durilor; ]i place s[ pocneasc[ =i s[ c`nte din frunze;
]i place s[-=i puie flori la p[l[rie, s[ asculte c`ntecele p[s[rilor =i
s[ zic[ atunci c`te o doin[ de jale, de dragoste sau de ho\ie.
Pentru d`nsul prim[vara este un timp de sim\iri puternice =i
ademenitoare. Ginga=ele flori ale c`mpului ]i aduc aminte de
copile rom`nce cu ochii mari =i vioi, cu fe\e rotunde =i albe, cu
guri\e rumene =i glume\e, =i atunci, f[r[ de voie, el ]ncepe a c`nta:
Frunz[ verde s[lcioar[!
Puiculi\[ b[l[ioar[,Vin’ degrab[ p`n’ te-a=tept
S[ te str`ng ]n bra\’ la piept…
1
sau:
Hai, Ileano, la poian[,
S[ s[p[m o buruian[,Buruiana macului,
Ca s-o d[m b[rbatului…
2
sau:
Pentru tine le fac toate,+-apoi zici c[ nu se poate!…
Dar totodat[ desimea ]nverzit[ a codrilor, prin care =erpuiesc
=i se pierd tainice potici, de=teapt[ ]n inima lui un dor ascuns de
voinicie =i ]l ]ndeamn[ a zice:
Frunza-n codru s-a desit;
Sufletu-mi s-a r[corit!Hai, voinice, la ponoar[P[n’ ce-i iarba crudi=oar[,
Unde calci,Urm[ nu faci;Unde =ezi,
Nu te mai vezi…
1 Vezi Puica b[l[ioar[ .(Nota lui V . Alecsandri.)
2 Vezi Ileana . (Nota lui V . Alecsandri.)

120 Vasile Alecsandri
sau:
R[m`i, taic[,-n veselie;
Eu m[ duc ]n haiducie!
+i dac[ acele doruri ale inimii sale se ]mplinesc, dac[ norocul
]i aduce ]n bra\e o puicu\[ b[l[ioar[, el ]i jur[ ]n cosi\e c-a s-o ieie
de nevast[ =i s-o \ie tot pe bra\e =i la s`n c`t a tr[i cu d`nsa.
+i dac[ ]nt`mpl[rile ]l aduc a se face voinicel cu t[i=ul de o\el,
el nu merge ]n haiducie numai pentru dorin\a de a c`=tiga bani,ci pentru c[ simte ]n sine=i un ]ndemn ne]nvins c[tre o via\[ de
lupte =i o ur[ ne]mp[cat[ ]mpotriva ciocoilor.
+i la aceasta avem martori ]nse=i c`ntecele lui:
M[i st[p`ne, m[i st[p`ne!
Nu-\i tot bate joc de mine,C[-a veni vara ca m`ine,+i te-oi prinde-n lunca mare…
1
=.c.l.
sau:
Ah! du=mane de ciocoi!De te-a= prinde la z[voi,S[-\i dau m[ciuci s[ te moi,De piele s[ te despoi…
2
=.c.l.
El se duce la ho\ie pentru ca s[ v`nture \ara =i s[-i ias[ vestea-
n lume, =i s[-l ]ndr[geasc[ nevestele, =i s[-l binecuv`nteze s[racii,
=i s[ se fac[, ]ntr-un cuv`nt:
P[una=ul codrilor ,
Voinicul voinicilor,Dr[g[la=ul m`ndrelor,
+i groaza ciocoilor.
3
1 Vezi Doina lui Ion Petreanu . (Nota lui V . Alecsandri.)
2 Vezi Ciocoiul . (Nota lui V . Alecsandri.)
3 Vezi P[una=ul Codrilor . (Nota lui V . Alecsandri.)

121 Muntele de Foc
Acesta este visul care fr[m`nt[ ]nchipuirea lui! acesta este dorul
care ]i arde sufletul! C`t pentru averi, el cum le c`=tig[ a=a le =ir[sp`nde=te. Banii lua\i din chimirul bogatului trec ]n m`nas[racului, c[ci rom`nul, de=i se face ho\, el nu trece cu vedereape cei ce-i poate ajuta la nevoie.
Bujor , Codreanu, Voicu, Tunsul =i al\i ho\i de demult =i din
vremile noastre nu ]nt`lneau s[rman nenorocit f[r[ a-i da banis[-=i cumpere boi; nu vedeau v[duv[ s[rac[ f[r[ a-i face bine. Deaceea, poporul nostru a avut totdeauna o simpatie nem[rginit[pentru voinici. El ]i g[zduie=te, ]i c`nt[, ]i admir[ =i ]i t`nguie=teamar c`nd ei pic[ ]n m`na potirei.
}n ochii poporului ho\ul este un erou la ale c[ruia fapte =i
nenorociri el se intereseaz[ ca la un copil al s[u. Am`ndoi se iubescunul pe altul, se ocrotesc la vreme de nevoie =i sunt uni\i prin ostr`ns[ leg[tur[ de acelea=i sim\iri =i de acela=i interes, poate.
}n urmare, cele mai frumoase c`ntece sunt alc[tuite de popor
]n iubirea =i ]n pomenirea ho\ilor; cele mai frumoase rom`ncu\ese ]ndr[gesc dup[ d`n=ii, c[ci tot au mai r[mas la rom`nii deast[zi oarecare slabe aduceri-aminte de dumnezeii romanilor celorvechi, Venus =i Mars, care se iubeau ]mpreun[ ]n Olimp.
Dar spre o mai deplin[ ]ncredin\are de acea iubire fr[\easc[
ce au ho\ii =i poporul ]ntre ei, s[ cercet[m ]n treac[t c`ntecele,poeziile alc[tuite de improvizatori =i care sunt =tiute ]n toat[rom`nimea. Aceste c`ntece au ]ndoitul merit de a cuprinde ]ns`nul lor =i noti\e istorice, =i flori de poezie vrednice de a atrageadmirarea noastr[.
}n vremea lui Matei Ghica V . V . se arat[ la Movil[u un ho\ vestit,
anume Codreanu… S[ vedem ]n ce chip ]l descrie c`ntecul poporal:
Mult e m`ndru, sprintenel,
Cel voinic, cel voinicel,+i tot cat[-un roibule\,

122 Vasile Alecsandri
Roibule\ cu p[rul cre\
De-a lui Codrean dr[gule\.1
Care mum[ poate s[-=i dezmierde copilul cu mai mult[ dragos-
te?… Pentru poporul rom`n, Codreanu nu e numai un voinic, ci
un voinic iubit, un voinic frumos, un voinicel m`ndru =i sprintenel!
Ho\ul ]=i g[se=te ]n sf`r=it un cal dup[ inima lui, se arunc[ pe
el =i…
Trei rugine c[-i tr[gea,
Astfel roibul mi-=i fugea…V[ile se limpezea!
Ce descriere poate fi mai simpl[, mai energic[ =i mai poetic[?
Care cuv`nt din limba noastr[ poate ar[ta o icoan[ mai l[murit[
de iu\eala calului =i de repejunea fugii lui, dec`t limpezirea v[ilor ?
Poezia rom`nilor este o comoar[ nesf`r=it[ de frumuse\i originale,care dovedesc geniul poporului.
Codreanu, dup[ multe izb`nzi, ]ntinde mas[ m`ndr[ ]n rediul
Breazului, deasupra Copoului, chiar ]n fa\a Ia=ului:
+i mi-=i bea =i veselea;
De potir[ nici g`ndea!
Este de ]nsemnat c[ ]n toate baladele voinice=ti se g[sesc aceste
dou[ versuri. De unde vine asta? =i ce dovede=te repetarea lor?
Ho\ul e at`t de sigur ]n puterea lui c[ nu-i pas[ de nimic; dar
poporul care se ]ngrije=te de via\a lui =i care, =tiind c[ potira ]i
este cea mai aprig[ du=man[, prevede soarta ce-l a=teapt[ din
pricina nep[s[rii sale, poporul, zic, ]l t`nguie=te amar prin acele
dou[ versuri, =i adeseori, nemaiput`nd st[p`ni presim\irea =i grijasa, ]l ]ndeamn[ pe ho\ s[ se fereasc[ de du=mani =i ]i zice:
Bea, voinice, =i nici prea,
C[-i potira ici-colea!
1 Vezi Codreanul .(Nota lui V . Alecsandri.)

123 Muntele de Foc
S[ ne ]ntoarcem ]ns[ iar[=i la Codreanu. Pe la mijlocul mesei,
iat[ c[ sose=te potira =i-l ]nconjoar[.
Iar[ el cum o vedea,
Plosca la gur[ punea,+i mai tare-nveselea.Arn[u\ii ]i zicea:„D[-te, Codrene, legat,S[ nu te ducem stricat.“Iar Codrean le r[spundea:„Mielu-i gras, ploscu\a-i grea;De sunte\i niscaiva fra\i,Iat[ masa =i m`nca\i!“
R[spuns falnic =i caracteristic! }n el e zugr[vit[ natura ]ntreag[
a ho\ului rom`n: fal[, nep[sare, voinicie =i d[rnicie.
Ei pistoalele-=i scotea
+i-n Codrean le slobozea!Pieptul lui Codrean s[rea…Iar el r[nile-=i str`ngea,Plumbii din carne-=i scotea,Cu ei durda-=i ]nc[rca,+i din gur[-a=a striga:„Alelei! t`lhari p[g`ni,Cum o s[ v[ dau la c`ini,C[ de-at`ta sunte\i buni!“Codrean durda-=i ]ntindea+i-n plin durda lui pocnea.Potira=ii jos c[dea,}n s`nge se zv`rcolea…
}n c`t se atinge de faptele eroului s[u, poporul nu trece nimic[
cu vederea. }i place s[ descrie toate mi=c[rile lui =i s[ rezic[ toate
cuvintele sale:
Iar Leonti Arn[utul,
}nghi\i-l-ar p[m`ntul!Nasturi de-argint c[ scotea,

124 Vasile Alecsandri
}n pu=c[ mi-i ascundea,
+i-n Codrean ]i slobozea…
Pe Codrena= mi-l r[nea!
Iat[, ]n sf`r=it, cele mai puternice dovezi de sim\irile poporului
pentru haiduci. }nceputul =i sf`r=itul acestei strofe cuprind toat[
inima lui:
Iar Leonti Arn[utul,
}nghi\i-l-ar p[m`ntul!
Blestem =i ur[ asupra du=manului, asupra ]nving[torului
dragului s[u Codrena=!
Pe Codrena= mi-l r[nea!
Acest MI-L este un poem ]ntreg de dragoste, de jale =i de
desperare.
S[ vedem acum ce fel r[spund ho\ii la at`ta iubire =i ce fac ei
ca s[ o c`=tige? Faptele lor voinice=ti sunt ]n adev[r destoinice a
minuna ]nchipuirea poporului, dar prin care fapte ei =tiu a atrage
a=a de bine simpatia lui? S[ cercet[m dar iar[=i c`ntecele lor =i
ne vom t[lm[ci lesne acea problem[. Iat[ ce g[sim ]n baladele
celor mai mul\i ho\i de codru =i de drumul mare:
Tot acel Codrean de care am vorbit mai sus, dup[ ce se lupt[
ca un leu, e prins, legat =i dus spre cercetare ]naintea domnului
Matei Ghica:
— M[i Codrene, voinicele,
Spune tu domniei-mele,Mul\i cre=tini ai omor`t,C`t ]n \ar[ mi-ai ho\it?— Domnule, m[ria-ta,Jur pe Maica Precista!Eu cre=tini n-am omor`tC`t ]n \ar[-am voinicit.Om bogat de ]nt`lneam

125 Muntele de Foc
Averile-i ]mp[r\eam;
Iar de-nt`lneam s[racul,}mi ascundeam baltagul,+i-n chimir m`na b[gam
+i de cheltuial[-i dam.
C`ntecul lui Bujor zice:
Frunz[ vedrde de lior,
R[s[rit-a un bujor,La ciocoi ]ngrozitor
+i la s[raci de-ajutor .
Voicu, ]ntrebat de judec[tori =i cercetat despre averile ce
adunase el ]n vremea ho\iei lui, r[spunde a=a:
Averile nu voi da.
C[ pe Voicu-\i sp`nzura,
+i voi galbeni-\i lua,Cu c[r\ile ]\i juca,
Cu dro=tile ]\i primbla,
Cu muierile-\i m`nca.
I-am ascuns pe la copaci,
S[-i g[seasc[ cei s[raci,
S[-=i cumpere boi =i vaci!
Destule sunt aceste pilde ca s[ ne arate totodat[ =i caracterul
voinicesc al ho\ilor rom`ni, =i caracterul iubitor =i recunosc[tor
al poporului rom`n, =i ]n sf`r=it caracterul original al geniului s[u
poetic.
(Bucovina , 1 8 4 9)

126 Vasile Alecsandri
II
Eu fac ]ntocmai ca negu\itorii de pietre scumpe, care c`nd ]\i
arat[ vreun briliant minunat se simt f[r[ voie ]ndemna\i a rosti
mii de laude asupr[-i, de=i el ]nsu=i se recomand[ destul ochilorprin frumuse\ile sale. Nu pot s[-\i trimit vreo balad[ mai ]nsemnat[
f[r[ a o ]ntov[r[=i de c`teva r`nduri pline de entuziasm pentru
d`nsa. Ce s[ fac?… M-am ]namorat de poezia poporal[ ca de o
copil[ din Carpa\i, t`n[r[, m`ndr[, nevinovat[ =i a=a de frumoas[
c[, dup[ cum zice vorba rom`neasc[, pe soare ai putea c[ta, iar
pe d`nsa , ba! Iat[ dar c[, dezvelind ast[zi la lumina soarelui
comoara nesf`r=it[ a poeziei rom`ne=ti, aleg din colec\ia baladelor
=i a c`ntecelor ce am adunat prin mun\ii =i v[ile Moldovei trei
balade =i c`teva hore destinate a ap[rea ]n coloanele foaiei
Bucovinei . Cea dint`i balad[ este a lui Mihu copilul .
Acest Mihu este un adev[rat cavaler-trubadur din veacul de
mijloc. Voinic v`nturel de \ar[ =i ginga= c`nt[re\, el treze=te codrii
vechi, trec`nd ca o n[luc[ ]narmat[ prin desi=ul lor, pe la ceasul
c`nd toat[ suflarea doarme, pe la miezul nop\ii!
Mult e frunza deas[,
Noaptea-ntunecoas[,
+i calea pietroas[.1
Zice balada, dar lui Mihu nu-i e grij[ nici de fantasmele sp[im`n-
t[toare ale ]ntunericului, nici de fiarele crude ale codrului. El merge
voios pe murgu=oru-i mic care, c`nd se urca la dealul B[rbat =i c[lca
]n piatr[,
Piatra sc[p[ra,
Noaptea lumina,
Noaptea ca ziua!
1 Vezi Mihu Copilul . (Nota lui V . Alecsandri.)

127 Muntele de Foc
Se duce Mihul meu dezmierd`nd codrii prin dulcea\a unui
c`ntec armonios, unui c`ntec de voinic ce suna a=a de duios, ]nc`t
mult ]n urm[-i codrii vuiau tainic =i se cl[tinau ca la suflarea unui
geniu nev[zut.
+i tot merge, merge,
+-urma li se =tergePrintre frunzi c[zute,Pe c[r[ri pierdute.
}n zadar calul s[u cearc[ a l[sa drumul =i a apuca colnicul! }n
zadar murgul n[zdr[van zice:
C[ s-a\in pe-aici
Patruzeci =i cinci,Cincizeci f[r[ cinciDe haiduci levin\i,Du=i de la p[rin\iDe c`nd erau mici.
Mihul nu-=i num[r[ du=manii niciodat[; lui nu-i pas[ de-ar fi
patruzeci =i cinci, cincizeci f[r[ cinci , de-ar fi chiar haiduci levin\i ;
de-ar fi chiar du=i de la p[rin\i de c`nd erau ]nc[ mici ; de-ar fi,
]ntr-un cuv`nt, acei du=mani, lipsi\i de orice sim\ire omeneasc[,ca fiin\e ce de mult s-au dep[rtat de la izvorul ]ndulcitor al inimii
omene=ti, de la s`nul p[rintesc, Mihu r[spunde cu fal[:
Murgule, te las[
Istor bra\e groase,Groase =i v`noase;Istuia piept lat,Lat =i-nf[=urat;Istui p[lu=el,
T[iu= de o\el!
La aceste cuvinte Murgul se supune, las[ colnicul =i apuc[ iar
drumul, c[ci murgu-i ca g`ndul , zice balada; dar iat[ c[ ]n fundul
codrului, la o muche de st`nc[, benchetuie=te un ungur b[tr`n cupatruzeci =i cinci de nepo\i de ai lui, =i iat[ c[ deodat[ el tresare, auzind:

128 Vasile Alecsandri
Un m`ndru c`ntìc,
C`ntic de voinic,+-un glas de cobuzDulce la auz,De cobuz de osCe c`nt[ frumos.
Acesta e Ianu= cel vestit! Ianu= care domne=te ]n codri cu o
ceat[ de voinici cu chivere nalte =i cu cozile late, l[sate pe spate!
Ianu= care porunce=te la haiduci f[r’ de leaf[ : ho\oman b[tr`n =i
ne]mp[cat,
Cu barba zburlit[,
De rele-nvechit[!P`n[-n br`u lungit[,
Cu br`u ]nvelit[!
El are s[bii lucitoare , are durd[ ghintuit[ , are inim[ o\elit[ , dar
sufletul lui e m[re\, c[ci m[rea\[ e porunca ce d[ el voinicilor luiharamini . Merge\i, le zice, =i-i a\ine\i calea la pod, la h`rtop etc.
De-a fi vrun viteaz,
S[ nu mi-l strica\i!Iar vrun fermecat,De muieri stricat…O palm[ s[-i da\i
Drumul s[-i l[sa\i.
O parte din unguri merg de ies ]n calea Mihului =i cad uci=i de
palo=ul lui, c[ci le-a zis Mihu:
Cine v-a m`nat
Capul v-a m`ncat!
Pe urm[ Mihu purcede iar prin cel codru verde, c`nt`nd duios
din cobuz, =i merge de se ]nf[\i=eaz[ deodat[ ]n ochii lui Ianu=.Ungurul se ]nfurie, =i cu glas de r[zbunare porunce=te nepo\ilors[ dea cu flintele, s[ dea cu l[ncile. „L[sa\i l[ncile“, le zice Mihu,

129 Muntele de Foc
C[ eu Mihu s`nt!
+i vreau s[ v[ c`ntUn m`ndru c`ntìc,C`ntic de voinic,Din cobuz de osCe c`nt[ frumos!
Ungurii se opresc la glasul lui, =i ]nsu=i Ianu= r[m`ne mut. Aici
vine o scen[ vrednic[ de geniul lui Ossian! }n fundul unui codruvechi ca p[m`ntul =i t[cut ca morm`ntul, ]n fa\a unui b[tr`n cepare a fi chiar zeul fantastic al codrului, ]n mijlocul unui marenum[r de ho\i turba\i de dorul r[zbun[rii, la razele stelelor celunec[ =i se r[sfr`ng pe arme lucitoare… un voinicel singur, privindmoartea cu nep[sare, ]ncepe a c`nta, =i deodat[ natura ]ntreag[se treze=te, b[tr`nul se ]mbl`nze=te, =i ho\ii stau porni\i peg`nduri, uit`nd m`nia lor. Dar cine c`nt[ a=a? Mihu copilu! +i cefel c`nt[ Mihu?… Balada zice:
Iat[, m[ri, iat[
C[ Mihu deodat[}ncepe pe locA zice cu foc,}ncepe u=orA zice cu dorUn c`ntec duios,At`t de frumos,C[ mun\ii r[sun[,Vulturii s-adun[,Brazii se cl[tesc,Frunzele =optesc,Stelele sclipesc+i-n cale s-opresc!
Cine nu s-ar fi ]nduio=at la asemene armonie ]nc`nt[toare, dac[
]nse=i stelele s-au oprit din calea lor ca s[ o asculte, ele care audmelodiile cere=ti? cine n-ar fi zis ]n urm[, ca Ianu=:

130 Vasile Alecsandri
Vin’ tu, Mihule,
Vin’, voinicule,S[ benchetuim+i s[ veselim,+-apoi am`ndoi
Ne-om lupta noi doi.
Ianu= =i Mihu se pun la mas[ =i benchetuiesc =i ciocnesc pahare,
de=i ei fac acum praznicul mor\ii. Unul din doi trebuie s[ moar[,
c[ci nu poate ]nc[pea p[m`ntul doi viteji ca Mihu =i Ianu=. Iat[
dar c[ se scoal[ =i
Deoparte se duc
La lupt[ s-apuc!
Cine va fi oare ]nving[tor? Lupta le e de moarte! De vroie=ti s-o
afli, cite=te balada, c[ci ar fi p[cat s[-i dezvelesc eu toate tainele.
Cea a doua balad[ se nume=te P[una=ul codrilor . Ea se deose-
be=te de c`ntecele numite haiduce=ti prin un caracter romantic
ce ]i d[ o mare asem[nare cu baladele cavalerilor din veacul de
mijloc. Subiectul ei de dragoste =i de vitejie, precum =i chipul cucare este tratat de necunoscutul ei autor te face a cugeta la unele
scene din poemul lui Tasso
1, la luptele eroilor c`nta\i de acest
geniu nemuritor al Italiei, la vitejiile nobililor cavaleri, care aveau
drept deviz[ dou[ singure cuvinte: Amor =i glorie ! =i care mureau
cu mul\umire pentru ap[rarea iubitelor lor.
A=a ]n balada rom`neasc[ vedem un voinicel trec`nd cu m`ndra
lui pe culmea unui colnic, la o margine de codru. Am`ndoi sunt tineri,
uimi\i de dragoste. Ea-i pruncu\[ b[l[ioar[, cu cosi\a g[lbioar[; el e
voinicel m`ndru =i cu statul tras pintr-un inel. El o roag[ s[ c`nte =i-i
tot zice:
C`nt[-\i, m`ndro, c`ntecul,
C[ mi-e drag ca sufletul!2
1 Gerusaleme liberata (Ierusalimul liberat).
2 Vezi P[una=ul codrilor. (Not[ de V . Alecsandri.)

131 Muntele de Foc
Prunca ar ]mplini cu bucurie dorin\a iubitului ei, dar se teme
ea ]ns[=i de puterea fermec[toare a c`ntecului, c[ci presimte c[acel c`ntec va r[suna ]n codri =i le va scoate ]n cale pe un viteazvestit, ne]nvins ]nc[, P[una=ul codrilor! Inima-i spune c[ frumuse-\ea ei ar fi pricin[ de lupt[ periculoas[ =i nepotrivit[ ]ntre unvoinicel tinerel ca b[di\ul ei =i un p[una= de codru, care =i-adob`ndit falnicul titlu de voinicul voinicilor. }ns[, de=i nu vrea s[c`nte ]ndat[, ea nu m[rturise=te de-a dreptul frica ce o st[p`ne=te,c[ci o nobil[ sim\ire de delicate\e o opre=te a lovi amor-propriuliubitului ei, ci ]i d[ numai a ]n\elege de departe despre pericolulce l-ar amenin\a, c`nd =i-ar c`nta ea c`ntecul:
Eu, b[di\[, l-oi c`nta,
Dar codrii s-or r[suna+i pe noi ne-a-nt`mpinaP[una=ul codrilor,Voinicul voinicilor…
Aceast[ strof[ este vrednic[ de ]nsemnat ca dovad[ de fiin\a
sim\irilor celor mai delicate ]n inima poporului rom`n =i de
recuno=tin\a instinctiv[ a poe\ilor poporali ]n ceea ce prive=te
fine\ile artei poetice.
La r[spunsul copilei, voinicelul, citind ]n inima ei, se ]nduio=ea-
z[ =i, ]n exaltarea dragostei lui, ]i d[ numirile cele mai dezmierd[-toare:
Auric[, dr[gulic[,
Nici n-ai grij[, nici n-ai fric[.
Cuv`ntul auric[ cuprinde ideea de frumuse\e, de pre\ mare,
de raritate, de lucire =i de toate calit[\ile aurului. Voinicelul nostru(c[ruia negre=it aurul i se p[rea un metal foarte rar) nu putea
dar g[si un termen mai bogat, mai original =i mai potrivit cu iubita
lui, ce avea cosi\[ g[lbioar[. Amorul e neolog ]n \ara noastr[.
Cuv`ntul dr[gulic[ ne ]ndeamn[ a observa aici asem[narea ce
se afl[ ]ntre limba rom`neasc[ =i cea italian[, ]n privirea diminuti-

132 Vasile Alecsandri
velor. A=a, din drag[ rom`nul face dr[gu\[ , =-apoi dr[guli\[ sau
dr[gulic[ , precum face italianul din caro, carino, carinetto . Una
din calit[\ile cele mai vederate ale poporului nostru este caracterul
s[u bl`nd, simpatic =i dezmierd[tor.
S[ ne ]ntoarcem ]ns[ la =irul baladei.Dup[ cea ]nt`i izbucnire a inimii sale, voinicelul nostru urmea-
z[ a zice cu o falnic[ b[rb[\ie, sprijinit[ de ]ns[=i puterea dragostei
lui:
S[ n-ai grij[ pentru mine,
C`t oi fi eu l`ng[ tine!S[ n-ai fric[ pentru tine,C`t ]i fi tu l`ng[ mine!
Iat[ c[ prunca ]ncepe a c`nta =i, precum ea presim\ise, iat[ c[
dulcea\a c`ntecului treze=te r[sunetele dep[rtate =i le scoate ]n
cale pe P[una=ul codrilor! Cine-i el? Ce soi de fiin\[ este acest
om care poart[ un nume at`t de poetic =i care este cunoscut ]nlume de voinicul voinicilor? }l vom afla ]n cele ]nt`i cuvinte ale
lui, cuvinte f[loase, poruncitoare =i amenin\[toare:
M[i b[iete, b[ie\ele,
M[i voinice, voinicele,D[-ne nou[ m`ndra ta,Ca s[ scapi cu via\a ta…
Pentru un p[una= de codru ca d`nsul, pentru voinicul voinicilor
to\i ceilal\i oameni i se par negre=it b[ie\ei, voinicei; ]n urmare,
c`nd vorbe=te de d`nsul, el zice: Noi, Nou[! ]ntocmai ca un
st[p`nitor, =i crede c[ to\i trebuie s[ se supuie la poruncile lui,
c[ci altmintrelea amar de ei!
Care este ]ns[ soiul dorin\ei lui? O dorin\[ n[scut[ din dragos-
te. El vrea pe m`ndra care l-a tras din codri prin glasul ei =i care
acum ]l farmec[ prin frumuse\ea sa. Porunca este scurt[ =i hot[r`-
toare. R[spunsul asemene este scurt =i energic:

133 Muntele de Foc
Ba! eu m`ndra nu \i-oi da
P`n’ ce capul sus mi-a sta!
}ndr[znea\[ m`ndrie a tinere\ii! b[rb[\ie insuflat[ prin focul
dragostei! nobil[ pornire a inimii f[r[ fric[… toate aceste sim\iri
sunt t[lm[cite ]n dou[ versuri. }n ele domne=te un ce cavaleresc,
care rapoart[ mintea la veacul de mijloc. Se pare a vedea doi
cavaleri ]nzeua\i, cu l[ncile ]n m`ini, cu coifurile pe frunte =i
provoc`ndu-se la lupt[ ]n gloria unei dame iubite de am`ndoi.Dar, de=i acele cuvinte dau baladei un caracter mai deosebit,
versurile ce urmeaz[ ]i adaug[ o nou[ podoab[ prin colorul lor
de na\ionalitate net[g[duit[.
C[ de c`nd o am luat,
}n cosi\e i-am juratS[ n-o las de l`ng[ mine+i s-o ap[r de oricine!
A jura dragoste ]n cosi\ele copilelor este un obicei \[r[nesc
cunoscut =i ]ntrebuin\at de to\i holteii c`mpiilor =i ai mun\ilor
no=tri. Jur[m`ntul ]n cosi\ele fetelor ]nf[\i=eaz[ ideea =oaptelor
amoroase =i tainice, care se fac pe furi= la =ez[tori, la scr`nciobe,
la s[rb[tori, atunci c`nd ochii p[rin\ilor ]nceteaz[ de a privegheami=c[rile copiilor.
Poeziile poporale sunt, precum vedem, comori nepre\uite, ]n
care putem descoperi icoane vii =i poetice de obiceiurile =i de
prejudi\ciile neamului rom`nesc. A=a, mai departe, citim ]n balad[
c[ voinicii se apuc[ de br`ie =i se iau la lupt[ . Lupta trupeasc[ era
la romani un exerci\iu zilnic, care slujea a forma osta=ii pentru
r[zboaie =i care era totodat[ o petrecere precum =i un mijloc de a
pune sf`r=it sfezilor particulare. La romani erau lupt[tori publici
ce dau reprezenta\ii mari. Asemene =i la rom`nii de ast[zi lupta
trupeasc[ a r[mas din vechime un obicei care domne=te pretutin-deni la mun\i =i la c`mpi, =i biruitorul este ]nconjurat de stim[ =i
respect, precum odinioar[ la Roma gladiatorii cei mai vesti\i.

134 Vasile Alecsandri
Tr`nta joac[ un rol mare la s[rb[torile poporale =i adeseori ea
hot[r[=te ]nclinarea inimilor fecioare. }n vreme ce b[tr`nii stau
culca\i pe iarb[, povestind despre vremea veche, ]n vreme ce
nevestele =i ]nsur[\eii joac[ ]n hor[, mul\i din fl[c[i fac r[m[=aguri
pe tr`nte, se apuc[ la lupt[, =i copiii ]i imiteaz[ primprejurul lor.Tr`ntele dar sunt ]mp[r\ite ]n deosebite categorii precum:
Tr`nta voiniceasc[,
Tr`nta moc[neasc[,Tr`nta urs[reasc[,Tr`nta pe dreptate =.c.l.
+i cine a v[zut acele ale rom`nilor din veacul nostru cunoa=te
de ]nainte tablourile =i statuile ce ]nf[\i=eaz[ luptele gladiatorilor
romani. Acelea=i poze, acelea=i apuc[ri, acelea=i mi=c[ri se repro-
duc la str[nepo\ii lor, dup[ dou[ mii de ani.
Lupta voiniceasc[ consist[ a se apuca trupul cu bra\ele cruci=
=i a se arunca la p[m`nt, aduc`ndu-se unul pe altul peste m`n[;
iar cea moc[neasc[ consist[ a se prinde de br`ie, a se fr`nge
mijlocul =i a se pune unul pe altul ]n genunchi sau a se aduce
peste cap. Puterea lupta=ilor st[ dar ]n t[ria =alelor =i a bra\elor
precum =i ]n str`nsa leg[tur[ a br`ielor. Iat[ pentru ce balada zice:
Ei la lupt[ s-apuca
+i de br`ie se lua.
+i mai departe adaug[:
Voinicelul mi-=i sl[bea,
Br`ul i se descingea…
Acum lupta ]ntre am`ndoi voinicii se apropie de sf`r=it. P[una=ul
fr`nge mijlocul badiului, care sl[be=te cu c`t i se desface leg[tura
=alelor; =i acesta, sim\ind c[ ]n cur`nd o s[ fie dovedit, zice ]n desperare:
M`ndro, m`ndruli\a mea,
Vin’ de-mi str`nge br`ul meu,Ap[ra-te-ar Dumnezeu!

135 Muntele de Foc
P`n[ ]n minutul cel de pe urm[ g`ndul lui este preocupat de
soarta iubitei sale, =i dac[ el dore=te a mai prinde la putere, este
numai pentru ca s-o poat[ ap[ra pe d`nsa. De via\a sa el nu se
]ngrije=te. De=i pericolul e mare pentru d`nsul, rug[ciunea ce face
el c[tre Dumnezeu pomene=te numai de ea:
Vin’ de-mi str`nge br`ul meu,
Ap[ra-te-ar Dumnezeu!C[-mi sl[besc puterile,Mi se duc averile!
Care sunt averile unui voinic?… Puterile lui! Ce zici de un popor
cu asemene sim\iri cavalere=ti? S[ vedem acum ce r[spunde copila
la acele cuvinte. Vine ea ]n ajutorul badiului sau nu?
Ba nu, nu, b[di\[ frate,
C[ vi-i lupta pe dreptate,+i oricare-a biruiDe b[rbat eu l-oi primi!
Poporul rom`n are un respect nem[rginit pentru dreptate. Fie
]n orice ]nt`mplare, el pleac[ capul dinaintea ei. }n ochii poporului
dreptatea este o dumnezeire, =i c`nd vorbe=te de d`nsa, el o
nume=te sf`nta dreptate ! Iat[ pricina pentru care m`ndruli\a
baladei nu vroie=te a lua parte la lupta badiului cu P[una=ul, c[ci
lupta e pe dreptate ! Totodat[ acea lupt[ voiniceasc[ ce se face sub
ochii s[i pentru dob`ndirea ei m[gule=te natura sa de femeie =i
de rom`nc[. Ca femeie, ]i place a vedea c[ frumuse\ea ei na=te
porniri at`t de aprinse ]n inimile vitejilor; ca femeie, ea simte mil[pentru voinicelul ce-=i pierde puterile =i, vroind a-i da ajutor prin
un chip oarecare, ea ]l ]mb[rb[teaz[, zic`nd c[ va primi de b[rbat
pe cel care va fi biruitor, c[ci negre=it asemene cuvinte sunt ]n
stare a da putere de leu oric[rui t`n[r ]namorat; dar, cercet`nd
bine ]n\elesul acestor cuvinte, se descoper[ lesne tragerea instinc-tiv[ a inimii sale de rom`nc[ pentru cel mai viteaz dintre ambii
lupt[tori.

136 Vasile Alecsandri
}n urmare, lupta se ]ncepe cu mai mare furie; dar ]n cur`nd
unul din doi lupta=i cade biruit. Balada zice:
Din doi unul dovedea:
Din doi unul jos c[dea!Cine c[ mi-=i dovedea+i cu m`ndra purcedea?…
Poetul necunoscut al acestei poezii pare a fi compus aceste
patru versuri ]nadins pentru ca s[ a\`\e curiozitatea ascult[torului
=i s[ m[reasc[ interesul subiectului prin o prelungire premeditat[.
Cine c[ mi-=i dovedea,
+i cu m`ndra purcedea?P[una=ul codrilor!Voinicul voinicilor!
Tablou viu al vitejiei r[spl[tite prin biruin\[.
Cine-n lupt[ mi-=i c[dea,+i-n urm[ le r[m`nea?Voinicel tras prin inelMoare-n codru singurel!
Tablou trist ce vars[ ]n suflet o tainic[ sim\ire de jale. }n adev[r,
poetul cel mai ingenios nu ar putea s[ sf`r=easc[ un poem maibine =i mai frumos dec`t precum se sf`r=e=te balada prin contrastul
vie\ii =i al mor\ii.
Via\[ cu dragoste! moarte pentru dragoste!
* * *
Cea a treia balad[, intitulat[ Miori\a , este o veche cuno=tin\[ a ta.
}\i aduci aminte de o sear[ din luna lui iulie a anului trecut,
c`nd ne aflam mai mul\i prieteni aduna\i la mo=ia voastr[, la
poetica Cernauca? N***, R***, C***, tu =i eu ne porniser[m de
la curte cu g`nd de a face v`nat la ra\e =i, sosind pe malul iazului
de l`ng[ cas[, ne lungiser[m pe iarb[, a=tept`nd ca ra\ele s[ vie

137 Muntele de Foc
la buza pu=tii. Zic buza pu=tii , c[ci, de=i eram patru v`n[tori,
numai o singur[ arm[ aveam!
Soarele, culc`ndu-se ]n dosul p[durilor Cernauc[i, r[sp`ndea
valuri de raze ]nfocate, care lunecau printre frunzele copacilor ca
ni=te =erpi de aur =i veneau de a se juca pe fa\a iazului. Aerul eralin, cerul ]mpodobit cu vopseli de minune, =i natura ]ntreag[
cufundat[ ]ntr-o t[cere ad`nc[ ]n fa\a m[re\ei apuneri a soarelui.
P[m`ntul p[rea a zice cel de pe urm[ adio luminii cere=ti =i a se
preg[ti de serbat tainele nop\ii. Frumoas[ sear[ era aceea!
frumoas[ =i plin[ de sim\iri dulci pentru noi! Nu se z[rea alt[mi=care ]mprejur dec`t cl[tinarea papurii din iaz, pricinuit[ prin
trecerea vreunei p[s[ri de balt[ ce ]=i c[uta cuibul. Nu se auzea
alt sunet dec`t glasul lung, tainic =i p[trunz[tor al unui bucium,
care r[suna din partea Moldovei. Acel sunet trezi fiori fierbin\i ]n
inimile noastre, c[ci p[rea a fi glasul \[rii chem`ndu-=i copiiir[t[ci\i ]n str[in[tate!
Atunci, ca totdeauna, ]ncepur[m tuspatru o lung[ =i mult
interesant[ disertare asupra neamului rom`nesc. Unul vorbi
despre istoria lui at`t de bogat[ ]n fapte eroice, ]nc`t ar putea
sluji de izvor la sute de romanuri istorice, dac[ s-ar na=te vreunWalter Scott la noi. Altul f[cu analiza proverbelor ce culesese din
gura poporului =i care sunt de natur[ a da o mare =i minunat[
idee de cumin\ia lui, dac[ este adev[rat c[: les proverbes sont la
sagesse des nations
1 ! Un al treilea descrise obiceiurile =i n[ravurile
rom`nilor, c[ut`nd a face o al[turare comparativ[ ]ntre ele =i alevechilor romani, =i ne dovedi ]n multe puncturi c[ locuitorii \[rilor
noastre au p[strat mai multe r[m[=i\e str[mo=e=ti dec`t locuitorii
Romei de ast[zi. }n sf`r=it, veni r`ndul meu, =i fusei rugat a zice
balada Mioarei. De=i eu nu o =tiam ]ntreag[ pe de rost, totu=i v[
spusei c`teva p[r\i din ea, care de=teptar[ ]n voi o mare admirarepentru poezia poporal[.
1 Proverbele sunt ]n\elepciunea popoarelor (fr .)

138 Vasile Alecsandri
Iat[ dar c[, ]n memoria acelei seri minunate de la Cernauca
=i ]n sperare de a descoperi la lumin[ comorile de dulce poezie
ce stau ascunse ]n s`nul poporului rom`n, iat[, zic, c[ ]\i trimit
acum ]ntreaga balad[ a Mioarei . Oricare rom`n o va citi ]n gazeta
ta va avea dreptul de a se f[li de geniul neamului s[u!
Aceast[ balad[, al c[rei subiect e foarte simplu, ]ncepe prin
dou[ versuri ce sunt, totodat[, =i o minunat[ icoan[ poetic[, =i o
dovad[ de dreapta pre\uire ce poporul =tie a face de frumuse\ile
\[rii sale.
Pe-un picior de plai,
Pe-o gur[ de rai.
Rom`nul ]=i iube=te p[m`ntul unde s-a n[scut ca un rai, din
care nici tiraniile cele mai crude nu sunt ]n stare a-l goni. C`ten[v[liri de barbari au trecut peste biata \ar[! c`te palme dumne-
zeie=ti au c[zut peste bietul rom`n!… =i cu toate aceste, poporul
a r[mas neclintit pe locul s[u, p[str`ndu-=i na\ionalitatea ]n mijlocul
aprigelor nevoi =i zic`nd spre m`ng`iere: apa trece, pietrele r[m`n!
Pe-un picior de plai,
Pe-o gur[ de rai,Iat[ vin ]n cale,Se cobor la valeTrei turme de mieiCu trei ciob[nei!…
Strofa aceasta ne arat[ un tablou viu de emigr[rile (pribegirile)
turmelor ce se cobor ]n fiecare an din v`rfurile Carpa\ilor =i trec
prin Moldova de se duc s[ ierneze peste Dun[re. Sute =i mii de
oi, m`nate de mocani ]mbr[ca\i cu sarice albe, ies din gurilemun\ilor ]ndat[ ce frigul toamnei sose=te prevestind iarna =i merg
s[ g[seasc[ p[=uni ]n c`mpiile \[rii turce=ti, sub poalele Balcanilor.
Unele vin de la Vrancea, altele de pe coastele Ceahl[ului, altele
de prin v[ile Bistri\ei =i ale Moldovei, iar cele mai multe de peste
Carpa\i, din Transilvania. Deosebitele turme se adun[ la un loc =iformeaz[ caravane numeroase, ce se coboar[ ]ncet spre Dun[re,

139 Muntele de Foc
unind zbieratul lor jalnic cu l[tratul c`inilor de paz[, cu sunetul
telincilor aninate de g`tul m[garilor =i cu =uieratul p[trunz[tor al
mocanilor c[l[uzi. Via\[ simpl[ =i patriarhal[! tablou vrednic de
veacurile acele nevinovate, pe c`nd regii nu erau dec`t ni=te p[stori!
Unu-i moldovean,
Unu-i ungurean+i unu-i vr`ncean!
Adic[, unu-i de pe valea Moldovei, unu-i de la Vrancea =i unu-i
din Ardeal. […]
Pu\ini sunt la num[r ]ntre rom`ni, care au cuno=tin\[ de
]ntinderea neamului lor, =i mai pu\ini ]nc[ acei care sunt convin=i
de puterea ce ar dob`ndi acest neam nenorocit, c`nd toate
ramurile lui ar fi readunate pe l`ng[ vechea lor tulpin[. Str[inii
ne cunosc mai bine dec`t noi ]n=ine, =i prev[d viitorul na\ieinoastre cu deosebite sim\iri !… Zic na\ie, c[ci avem dreptul de a
pretinde acest nume, fiind opt milioane de glasuri rom`ne=ti care
]l putem revendica ]n fa\a lumii. […]
To\i laolalt[ rom`ni de aceea=i religie, de acela=i trecut =i de
acela=i viitor!
Oi\[ b`rsan[!
De e=ti n[zdr[van[,+i de-a fi s[ mor}n c`mp de mohor…
Poporul rom`n are mare plecare a crede ]n fatalitate, ]n soart[.
El ]=i ]mparte via\a ]n zile bune =i ]n zile rele, =i, prin urmare,
nenorocirile ]l g[sesc totdeauna preg[tit la lovirile lor. A=a, nici o
]nt`mplare c`t de aprig[ nu-l poate d[r`ma, c[ci el se m`ng`ie =ise ]nt[re=te cu ideea c[: a=a i-a fost scris!… a=a i-a fost zodia!… a=a
i-a fost menit s[ fie!
S[ le spui curat
C[ m-am ]nsuratCu-o m`ndr[ cr[ias[,A lumii mireas[.

140 Vasile Alecsandri
Nu poate fi vreo zicere mai poetic[ =i totodat[ mai potrivit[
pentru descrierea mor\ii! Moartea este o m`ndr[ cr[ias[ care
domne=te peste omenirea ]ntreag[, =i totodat[ ea este mireasa
lumii! Tot omul e logodit cu moartea din minutul ce intr[ ]n via\[.
C[ la nunta mea
A c[zut o stea.
Stelele au o mare ]nr`urire asupra ]nchipuirii poporului rom`n.
El crede c[ fiecare om are c`te o stea, care, din minutul ce el sena=te =i p`n[ ce moare, este tainic legat[ cu soarta lui. Steauarom`nului se ]ntunec[ c`nd ]l amenin\[ vreo nenorocire =i cade
din cer c`nd el se apropie de gura mor\ii. Sunt iar[=i stele ce se
arat[ din vremi ]n vremi ca o prevestire de mari ]nt`mpl[ri ]ntrepopoare. A=a sunt unele stele ro=ii ca de s`nge, care apar, zicerom`nul, ]naintea r[zboaielor … =.c.l.
Soarele =i luna
Mi-au \inut cununa;Brazi =i p[ltina=iI-am avut nunta=i;Preo\i, mun\ii mari,P[s[ri l[utari,P[s[rele mii+i stele f[clii!
Poetul necunoscut al acestei balade preface cu puterea ]nchi-
puirii lui tot universul ]ntr-un templu luminat de f[cliile cere=ti =iaduce toate constela\iile =i toate podoabele p[m`ntului fa\[ lacununia omului cu moartea!…
Judece oricine, f[r[ p[rtinire, sublimul unui tablou at`t de
m[re\ =i hot[rasc[, dac[ se poate, c`t e de ad`nc[, c`t e de bogat[comoara poeziei rom`nilor. Totodat[, ]n privirea sim\irii ]nduio=[-toare, c`t =i ]n privirea frumuse\ii limbii noastre, ]nsemnezecititorul c`t[ dragoste este cuprins[ ]n descrierea dezmierd[toarece face muma de copilul ei, c`nd zice:

141 Muntele de Foc
Cine-a cunoscut,
Cine mi-a v[zutM`ndru ciob[nel,Tras printr-un inel?Fe\i=oara lui,Spuma laptelui!Must[cioara lui,Spicul gr`ului!Peri=orul lui,Pana corbului,Ochi=orii lui,Mura c`mpului!
Asemene nu mai pu\in este de ]nsemnat cu c`t[ ]ngrijire dulce
=i fiasc[ ciob[nelul se roag[ Miori\ei ca s[ spuie mamei lui c[ elnu s-a ]nsurat cu-o m`ndr[ cr[ias[, a lumii mireas[, ci cu o fat[
de crai, pe-o gur[ de rai , nici s[-i spuie c[ la nunta lui a c[zut o
stea! =.c.l., c[ci inima unei mame nu se ]n=eal[ niciodat[. Biata
mam[ ar ]n\elege c[ fiul ei a murit!
Iat[, iubite, toat[ balada Miori\ei, prec`t am putut-o descoperi.
Eu nu cred s[ fie ]ntreag[, dar c`t este m[car, ea pl[te=te ]n ochii
mei un poem nepre\uit =i de care, noi, rom`nii, ne putem f[li cu
toat[ dreptatea.
* * *
}ntr-o epoc[ ca aceasta, unde \[rile noastre au a se lupta cu
du=mani puternici care cearc[ a ]ntuneca nu numai drepturile
politice, dar =i chiar na\ionalitatea rom`nilor, poezia poporal[ ne
va fi de mare ajutor spre ap[rarea acesteia, c[ci oric`t de m[iestres[ fie manifesturile cabinetului de Petersburg, rom`nii tot rom`nivor r[m`nea =i vor dovedi c[ sunt rom`ni prin limba lor, printradi\iile lor, prin obiceiurile lor, prin chipul lor , prin c`ntecele
lor =i chiar prin jocurile lor.
A=a, spre pild[, de vom cerceta aceste din urm[, vom g[si, pe
l`ng[ nenum[ratele dovezi de orgine roman[ a poporului ce

142 Vasile Alecsandri
locuie=te p[m`ntul vechii Dacii, c[ dansurile lui sunt de mare
]nsemn[tate.
Dou[ din aceste mai cu seam[ =i anume; j ocul C[lu=eilor =i Hora
p[streaz[ p`n[ ]n ziua de ast[zi un caracter antic, care r[stoarn[
toate secile preten\ii ale acelora ce se cearc[ a ]ntuneca na\ionalita-tea rom`nilor. J ocul C[lu=eilor este un dans alegoric, care ]nf[\i=ea-
z[ r[pirea sabinelor ; iar Hora este adev[ratul dans roman, chorus ,
=i se joac[ ]n Rom`nia cu aceea=i r`nduial[ coregrafic[ precum
se v[d s[pate ]n marmurile antice, horele vechilor romani!
Fl[c[ii =i fetele, b[rba\ii =i nevestele dintr-un sat sau din mai
multe sate adunate ]ntr-o zi de s[rb[toare, se prind cu to\ii de
m`ini =i fac un cerc larg, care se ]nv`rte=te ]ncet din st`nga ]n
dreapta =i din dreapta ]n st`nga pe m[sura c`ntecului. Aceasta
este hora! joc simplu =i patriarhal! simbol al unirii tuturor ]n o
singur[ familie!
}nl[untrul cercului stau l[utarii, care umbl[ necontenit pe l`ng[
dan\a=i, improviz`nd strofe =[galnice pentru fete, vesele pentru
fl[c[i =i adeseori ating[toare de b[rba\ii ]nsura\i. Aceste improvi-
za\ii trec[toare, care se tip[resc ]n mintea poporului =i r[m`n cu
vreme proprietatea sa poetic[, se numesc iar hore. Ele a\`\[ veseliajocului =i adeseori, dezvelind tainele inimilor, slujesc de misterioa-
s[ co]n\elegere ]ntre acei ce se iubesc.
A=a, de pild[, l[utarul, care este geniul ]nsufle\itor al horei,
trec`nd pe l`ng[ o copil[ din cercul dansului, ]i c`nt[:
Zis-au badea c-a veni
Luna-n cer c`nd s-a ivi1 =.c.l.
Pe urm[, al[tur`ndu-se de badea ]n alt[ parte a cercului, ]i
arat[ m`ndra cu ochiul =i zice ]n treac[t:
S[ te duci, voinice, duci
}n livada cea de nuci,
1 Vezi Zis-au badea . (Not[ de V . Alecsandri.)

143 Muntele de Foc
C[ te-a=teapt[ nu =tiu ce,
+i-i g[si o florice… =.c.l.
Badea =i cu fata se ]nt`lnesc cu ochii; copila se ro=e=te =i cat[-n
jos; voinicul ridic[ capul =i-=i r[suce=te musta\a… iar l[utarul trecemai departe c`nt`nd unui b[rbat:
S[rmanul b[rbatul prost!
Bun odor la cas-o fost.
Orice vede,Nu mai crede… =.c.l.
B[rbatul se m`nie; dan\a=ii r`d cu hohote =i se uit[ la femeia
odorului, l`ng[ care s-a oprit l[utarul zic`nd:
Ilenu\[ de la Piatr[,
Cu percic[ retezat[,De-\i e drag b[rbatul t[u,Ie-i seama c[-i n[t[r[u,+i-i d[-n m`n[ o v[rgu\[,S[ se apere de m`\[…
1
Afar[ de l[utarul care este pl[tit ca s[ c`nte c`te =tie =i c`te
nu =tie, adeseori vreunul din d[n\a=ii horei ]ncepe a rosti ]n
caden\[ versuri potrivite cu vro ]nt`mplare nou[ sau cu starea
inimii lui. Fiecare ]=i c`nt[ dorurile ]n auzul tuturor, c[ci ce are
rom`nul pe inim[ o are =i pe limb[.
Un fl[c[u care-i singur pe fa\a p[m`ntului ]=i revars[ necazul
]n strofa urm[toare:
Frunz[ verde alunic[,
R[u ]i f[r’ de m`ndrulic[!Dar mai r[u f[r’ de nevast[,C[ n-ai unde trage-n gazd[!
Altul, om c[runt, care-i l`ng[ d`nsul, urmeaz[ =irul c`ntecului
pe cuvintele ce se potrivesc cu pofta inimii lui:
1 Vezi Ilenu\a de la Piatra . (Not[ de V . Alecsandri.)

144 Vasile Alecsandri
C`t e omul de b[tr`n,
Tot ar m`nca m[r din s`n!C`t e omul alb la plete,Tot ]i place-a pi=ca fete!
1
Vecinul s[u, Pepelea, taie improviza\ia mo=neagului =i-i r[spun-
de r`z`nd, f[r-a ]ntrerupe aria horei:
De-acum sapa =i lopata,
Iar nu m[rul, iar nu fata,C[ de-acum, \i-ai tr[it traiul,|i-ai m`ncat, badeo, m[laiul!
Dup[ toate aceste pilde se ]n\elege caracterul poeziilor numite
hore. Ele sunt improviza\ii din fug[, cuget[ri rostite ]n versuri ]n
repejunea dansului, dest[inuiri naive ale dorin\elor inimii, p`c`li-
turi =[galnice ]ntre d[n\a=i. Prin urmare, =i forma acestor poezii
este neregulat[ ca ideile improvizatorilor.
Unele hore sunt lungi =i corecte, precum a Zoi\ei, a Ilenu\ei =i
altele; dar cele mai multe sunt scurte de zece, de opt, p`n[ =i de
patru versuri. }n c`t prive=te ]ns[ originalitatea ideilor, frumuse\eaexpresiilor =i calit[\ile lor poetice, oricine poate m[rturisi c[ at`t
horele din Moldova, c`t =i cele din Transilvania, din Bucovina =i din
Valahia sunt vrednice surori ale baladelor. Geniul poporului rom`n,
fie din orice provincie, este pretutindini bogat de poetice comori.
(Bucovina , 1 8 4 9)
III
Spre a completa aceste studii asupra \[rilor noastre =i asupra
poporului rom`n, socot c[ nu este de prisos a ad[uga aici c`teva
fragmente dintr-un cuv`nt ce am \inut la 1848, ]n Paris, dinaintea
unei societ[\i de str[ini filo-rom`ni:
1 Vezi =i Mo= b[tr`n . (Not[ de V . Alecsandri.)

145 Muntele de Foc
Domnilor!
Da\i-mi voie a v[ expune aici un repede tablou de provinciile
Dun[rii locuite de rom`ni. Ca fiu al Rom`niei, m[ propun s[ v[
slujesc de c[l[uz ]n primblarea ce vroi\i a face prin acele \[rmuri
dep[rtate =i a=a pu\in cunoscute ]nc[ de Europa occidental[.
S[ trecem ]n grab[ Germania, Gali\ia =i Bucovina (provincie
m[noas[ pe care Austria a desp[r\it-o de Moldova la 1775 =i a]ncorporat-o imperiului) =i s[ ajungem ]n acele locuri c[rora
locuitorii lor dau numele de Rom`nia, =i pe care str[inii le cheam[
Provincii Danubiene . Acum p[=im Molni\a, p`r`u ce sluje=te de hotar
]ntre Bucovina =i Moldova, =i iat[-ne ]n sf`r=it pe acest col\ de p[m`nt
at`t de necunoscut, ]nc`t mul\i diploma\i =i mul\i vesti\i ]nv[\a\i l-auconfundat c`nd cu p[m`ntul Turciei, c`nd cu p[m`ntul Rusiei.
Iat[-ne ]ntr-o \ar[ cu totul nou[, dar unde vom avea pl[cere a g[si o
mul\ime de cuno=tin\e f[cute de noi ]n c[r\ile Istoriei Romane.
}n s`nul acestor v[i at`t de bogate =i m[noase, pe v`rfurile
acestor mun\i uria=i, pe malurile acestor r`uri limpezie, auzimdeodat[ pronun\`ndu-se nume antice, care de=teapt[ ]n mintea
noastr[ mari suveniruri, =i rapoart[ ]nchipuirea la epoca glorioas[
a }mp[r[\iei Romane: numele lui Traian, Aurelian, Ovidiu, Caraca-la, Septim-Severus etc., ie=ind din gura unui \[ran simplu =i
ne=tiitor! Ochii no=tri ]nt`lnesc pretutindene urmele poporului
Suveran! Iat[: valea lui Traian pe Dun[re, Romanu, Caracal,
Cetatea-Alb[, Gherghina, Ia=ii (Municipium Jassiorum) , Turnul
Severin, B[ile lui Ercul (Mehadia din Banat), Lacul lui Ovidiu (]n
Basarabia, alt[ provincie a Moldovei luat[ de Rusia la 1812). Acest
lac a v[zut adeseori pe Ovidiu primbl`ndu-se pe malurile lui =i
medit`nd poate poemul Metamorfozelor, pe c`nd era exilat ]n
Dacia. Tradi\ia poporal[ spune ]nc[ ]n zilele noastre despre acest
mare poet al vechimii c[ era un frumos b[tr`n cu pletele albe, =ic[ graiul lui dulce curgea ca mierea din buzele sale. Aceste nume
aduc negre=it o ad`nc[ mirare, auzindu-le ]ntr-o \ar[ pierdut[ ca
Moldo-V alahia ]n fundul Europei, =i ca o st`nc[ ]n s`nul m[rii,

146 Vasile Alecsandri
necontenit b[tut[ de valurile a trei neamuri mari, neamurile
german, slav =i otoman. Fire=te dar str[inul ]=i face ]ntrebare, cum
aceste nume romane s-au r[t[cit a=a departe de Roma =i ce furtun[le-a azv`rlit aici? +i atunci el ]=i aduce aminte de luptele romanilor
cu dacii =i de duelul eroic ce a fost ]ntre marele ]mp[rat al Romei,
Traian, =i marele rege al Daciei, Decebal, care s-a otr[vit ]n ziua
c`nd a fost ]nvins! }mi aduce aminte totodat[ c[ multe colonii
romane au venit ca s[ ]mpoporeze aceste \[rmuri pustiite prindesfacerea dacilor, spre a forma cu piepturile lor un zid puternic
]mpotriva n[v[lirilor de barbari. +i astfel, ]ncet-]ncet, adev[rul iese
la lumin[, =i acel adev[r arat[ c[ exist[ ]n lume o Rom`nie, de=i
ea nu figureaz[ pe h[r\ile de geografie!
Vechii romani ]n\eleseser[ bine interesele imperiului lor,
a=ez`nd cele mai viteze legioane ale Italiei ca santinele despre
r[s[rit. Ei =tiau c[ provinciile Daciei erau por\ile naturale pe unde
treceau n[v[lirile popoarelor asiatice asupra Europei, =i pentru
d`n=ii era o chestie de via\[ sau de moarte a=ezarea de garnizoane
tari pe pragul acelor por\i.
Dacia Traian[ se f[cu deci cea mai sigur[ fortificare pentru
Cetatea Cezarilor =i se ]mpotrivi mul\i ani valurilor de barbari care
se zdrobir[ de ea ca de un mal st`ncos. Acum 2000 de ani poporulroman ]n\elesese ceea ce ast[zi Europa civilizat[, Europa ]nv[\at[
nu vroie=te a ]n\elege. +i ]ns[, dup[ 2000 de ani, rolul provinciilor
Danubiene este ]n totul acela=i ca ]n timpul romanilor. Ele se g[sesc
ca ]n vechime expuse la cele ]nt`i loviri a unei puteri n[v[litoare
ce caut[ a se rev[rsa peste Europa.
S[ arunc[m ochii asupra surfe\ei acestor =esuri nem[rginite a
\[rilor rom`ne=ti, =i vom vedea o mul\ime de movile singuratice.
Ce sunt aceste movile? Ele sunt paginile istoriei n[v[lirilor, c[ci
cuprind oseminte de barbari! Fiecare tumulus e un monument al
trecutului ridicat pentru priceperea viitorului, o lec\ie sp[im`n-t[toare pentru popoarele Asiei care \in ochii \inti\i asupra Europei,
=i o prevestire pentru aceasta. Fiecare pare a zice: c[ cerul a destinat
aceast[ \ar[ a fi bulevardul civiliza\iei =i morm`ntul barbarilor!

147 Muntele de Foc
Pe l`ng[ acele movile istorice, g[sim c`mpuri de b[t[lii ale
c[rora nume amintesc luptele eroice sus\inute de poporul rom`n
]mpotriva go\ilor, a hunilor, a turcilor, a t[tarilor, a le=ilor etc. Iat[
Valea-Alb[, poreclit[ astfel de tradi\ie, fiindc[ ]n vreme de jum[ta-
te de veac a fost coperit[ cu osemintele nenum[ratelor mii de turcice cotropiser[ Moldova sub domnia lui +tefan-Vod[: iat[ Dumbr[vile
Ro=ii, arate cu le=ii ]nh[ma\i la juguri; iat[ R[zboienii, C[lug[renii,
Baia, Valea Tutovei, ruinele T`rgovi=tei, ruinele Cet[\ii Neam\ului etc…
De pe zidurile acestei cet[\i Doamna Ruxandra, mama lui +tefan-
Vod[, a refuzat de a deschide por\ile fiiului s[u alungat de o armienumeroas[ de turci, =i i-a poruncit s[ moar[ mai bucuros, dec`t
s[-=i scape via\a cu ru=ine prin mila unei femei! De pe zidurile
acestei cet[\ui, 18 pl[ie=i rom`ni s-au ]mpotrivit mai multe zile
armatei ]ntregi a lui Sobie\ki, riga Poloniei, m`ntuitorul Vienei!
}n toate p[r\ile unde vor alerga ochii, ei vor vedea adev[rul
scris cu litere de s`nge, =i acest adev[r este c[ |[rile Rom`ne=ti
au fost, ]n vechime c`t =i ]n veacurile de mijloc, pragul templului
civiliza\iei, =i c[ poporul rom`n s-a \inut totdeauna cu t[rie ]n
pozi\ia sa de santinel[ a acestui templu.
+i ]ns[! Europa pare c[ nu vrea nici m[car s[ \ie socoteal[ de
tot s`ngele v[rsat pentru ap[rarea ei! Ce-i pas[ Europei de aceast[
\ar[ sl[bit[ prin at`te r[zboaie =i at`te nenorociri! Ce-i pas[ de
na\ionalitatea acelui popor rom`n care vroie=te ast[zi s[ se ridice
din c[derea sa, pentru ca s[-=i ia din nou postul ce Dumnezeu
]nsu=i i-a ]ncredin\at! Acest popor, aceast[ \ar[, merit[ oare de atrage luarea-aminte a Occidentului?
Veni\i cu mine, domnilor, ca s[ cercet[m ]mpreun[ adev[rul
la izvorul s[u, =i sunt ]ncredin\at c[ ]n sf`r=it ve\i zice: Bun[ \ar[!
bun popor!
+i mai ]nt`i s[ trecem Carpa\ii pentru ca s[ ie=im ]n v[i. Ace=ti
mun\i, adev[rate t[rii ]n privirea strategic[, sunt acoperi\i cu
p[duri frumoase ]n care se g[sesc copaci de catarguri c`t de nalte.
Ei cuprind ]n s`nul lor b[i de fier, de pucioas[, de aram[, de argint,

148 Vasile Alecsandri
=i de aur, ]nc[ nedescoperite, =i izvoare minerale pentru vindecarea
boalelor.
V[ile sunt formate de un p[m`nt produc[tor care ar putea
hr[ni o popula\ie ]ntreit[ de aceea care le locuie=te. Ochiul se
r[t[ce=te ]n dep[rtare pe orizonturi albastre care v[desc o clim[s[n[toas[ =i fericit[. El p[trunde ]n lunci pline de v`naturi de tot
soiul; ]nt`lne=te r`uri, iazuri, p`raie pline de pe=ti; livezi frumoase
]nc[rcate cu pomet; colnice cu podgorii care produc vina\e
minunate; =i z[re=te ]n v[zduh roiuri de albine ce fac o miere
alb[ =i parfumat[ ca acea vestit[ a muntelui Himet din Grecia. Pe]ntinsul c`mpiilor pasc turme numeroase de oi =i vite mari care
sunt una din cele mai mari bog[\ii ale \[rii; herghelii de cai voinici;
sate acoperite cu stuh, ]n toat[ simplitatea arhitectural[ a timpuri-
lor patriarhale; ora=e ]n care civiliza\ia se arat[ la tot pasul, ]n forma
caselor, ]n mobilarea lor, ]n hainele locuitorilor, ]n manierele lor, ]ngraiul lor ce a adoptat limba francez[, =i chiar ]n defectele lor. Mai
departe se z[resc frumoase locuin\e de \ar[, albind ]ntre copacii
gr[dinilor =i pe =osele noi, cale=te de Viena, trec`nd cu repejune ]n
fuga cailor de po=t[ =i ]n chiotul s[lbatic al posta=ilor. Ele trec pe
l`ng[ =iruri lungi de care (carru) trase de boi, ca la romani.
C[ci trebuie s[ o m[rturisim. Aceast[ \ar[ este \ara contrastu-
rilor. Deosebitele veacuri sunt aici reprezentate prin deosebitele
clase ale popora\iei. Locuitorul \[ran a r[mas tot acela=i de 2000
de ani =i ]nf[\i=eaz[ antichitatea. Nobilii b[tr`ni (boierii) cu ideile
=i obiceiurile lor feudale, ]nf[\i=eaz[ veacurile de mijloc =i nouagenera\ie, ce a fost crescut[ ]n str[in[tate =i mai cu seam[ ]n
Fran\a, ]nf[\i=eaz[ al XIX veac.
|ara aceasta este dar , precum vede\i, domnilor, destul de
interesant[ a o vizita, =i cuprinde mari sugeturi de studiu pentru
filozofi =i pentru arti=ti. Ea este frumoas[, avut[ =i bine ]nzestrat[de Providen\[ ]n toate privirile. Dar ceea ce a= dori eu ca s[ v[
fac a ]n\elege este farmecul ademenitor al acestor p[r\i ale lumii,
care face pe rom`nii din Moldova s[ zic[ ]n iubirea lor de Patrie:

149 Muntele de Foc
La Moldova cea frumoas[
Via\a-i dulce =i voioas[!L-al Moldovei dulce soareCre=te floare l`ng[ floare!
+i tainica atragere ce au ele pentru inimile str[inilor, ]nc`t rom`nii
din Valahia zic:
D`mbovi\[, ap[ dulce,
Cine bea nu se mai duce!
Astfel este Rom`nia, numit[ de rom`ni gura raiului . S[ cerce-
t[m acum poporul care o locuie=te.
Ce este el? De unde vine? Care e limba sa? Care sunt tradi\iile
lui? Ce trecut a avut? Ce viitor va avea?
Ce este? El ]nsu=i ne va spune ]ntr-o limb[ pe care chiar
d-voastr[, domnilor, o ve\i ]n\elege lesne, c[ci el ne-a gr[i ]n limba
roman[ veche. Iat[-l dinaintea noastr[, ]n costumul s[u jum[tatedac =i jum[tate roman: cu=ma de oaie a dacilor pe cap, =i opincileromane ]n picioare. Iat[-l cu poza sa antic[, cu tipul s[u roman
ce l-a p[strat de 2000 de ani. S[-l ]ntreb[m acum ce este el, =i s[
ascult[m r[spunsul s[u:
„Eu sunt rom`n. }mp[ratul Traian a venit ]n vechime cu mult[
putere de a ]nvins pe daci, locuitorii \[rii acestea. Toat[ avereamea este o cas[, un c`mp, o f`nt`n[, un car, o vac[, doi boi de
jug =i un cal. Am o femeie bun[, frumoas[ =i lucr[toare. Ea nu
las[ furca din m`ini c`t e ziua de lung[, nici nu pierde din ochifiul ce ne-a dat Dumnezeu… etc., etc.“
De ajuns sunt aceste c`teva cuvinte ca s[ v[ dovedeasc[,
domnilor, c[ poporul ce gr[ie=te astfel e de neam latinesc, iar nu
slav precum au ]ndr[znit a o pretinde campionii panslavismului
care s-au ]n=elat a crede c[ na\ionalit[\ile se pot scamota princ`teva note =i manifesturi diplomatice.
De nu v[ ve\i mul\umi ]ns[ cu at`ta, v[ propunem s[ mergem
mai departe cu cercet[rile noastre, spre a descoperi noi dovezi
despre romanismul rom`nilor. Aceste dovezi le vom g[si:

150 Vasile Alecsandri
1. }n obiceiul ospe\iei care s-a p[strat din vechime; ]n respectul
tinerilor pentru b[tr`ni; ]n ceremoniile nun\ilor =i ale ]nmorm`n-
t[rilor etc.
2. }n credin\ele supersti\ioase ale \[ranilor .
3. }n pove=tile poporale ce sunt pline de zeii p[g`nismului,
purt`nd titlul de sfin\i, precum: Sf`nta Vinere (Venus), Sf`nta Joe
(Jove), Sf`nta Miercure (Mercur) etc.
4. }n c`ntecele poporale care pomenesc de ]mp[ra\ii Traian =i
Aurelian.
5. }n tradi\iile istorice ale \[rii.6. }n nevinovata m`ndrie cu care poporul d[ titlul de rom`ni
tuturor eroilor, chiar str[ini de-ar fi.
7. }n plecarea fireasc[ ce are c[tre dulcele far niente ce caracte-
rizeaz[ pe italieni etc., etc., etc.
}mi pare foarte r[u, domnilor , c[ lipsa de materialuri m[
opre=te de a m[ ]ntinde, prec`t a= dori, asupra acestei chestii,
spre a v[ putea da o idee complet[ de toat[ originalitatea obiceiu-
rilor poporului rom`n, de toate comorile de ]nchipuire ce str[lu-
cesc ]n basnele sale, de toat[ poezia armonioas[ ce r[sun[ ]n c`n-
tecele sale =i de ad`nca cumin\ie ce domne=te ]n proverburile sale.
Fie-mi iertat deocamdat[ a v[ spune c`teva noti\e generale
asupra \[rilor noastre:
Rom`nia ]ntreag[ se compune din 6 provincii ce cuprind
aproape la 9 milioane de oameni de acela=i s`nge, de acela=i
nume, de aceea=i limb[ =i care se numesc fra\i. […]
Istoria revolu\iei rom`nilor v[ este cunoscut[ prin gazetele ce
au publicat actele ei. Nu-mi r[m`ne mie a v[ observa dec`t ca s[
nu v[ mira\i c[ glasul patriei voastre a g[sit un r[sunet at`t de
grabnic =i de puternic ]n patria mea, c[ci dintre toate conchetele
Fran\ei, cea mai frumoas[, cea mai trainic[ =i mai ne=tiut[ ded`nsa poate este concheta moral[ a na\iei rom`ne.
(Paris, 1848 )

O PRIMBLARE LA MUN|I
De mult doream a vedea portretul lui Alexandru vod[ L[pu=-
neanul =i, afl`nd c[ se g[sea la m[n[stirea P`ng[ra\i, m[ hot[r`ia face o primblare p`n-acolo. M[ pornii deci ]ntr-o amiaz[ de laPiatra, ]ntov[r[=it de doi tineri poe\i =i de un t`n[r judec[tor, care,av`nd norocire de a nu fi c`t de pu\in poet, se ]ngriji de viitor =ilu[ cu el doi harbuji gro=i ca cei de Bender =i o pung[ mare plin[de tutun. Aceste provizii ne p[rur[ cam de=[n\ate pentru oprimblare de dou[ ceasuri, ]ns[ urma ne ]ncredin\[ c[, ]n privi-rea mul\umirilor trupe=ti, e mult mai priitor de a fi cineva jude-c[tor dec`t amorezul muzelor.
Ne pornir[m pe la sfin\itul soarelui, plini de veselie =i de spe-
rare, =i, gr[m[di\i ca vai de noi! ]ntr-o bri=c[ de Bra=ov, care,urm`nd obiceiului surorilor sale numite bra=ovence, ne scuturaca pe ni=te saci de nuci; dar ce ne p[sa nou[! Lumea ]ntreag[atunci era a noastr[! cerul era at`t de limpede =i de albastru,priveli=tea ]n toate p[r\ile se ar[ta at`t de vesel[ =i m[rea\[, toat[firea ne z`mbea cu un farmec at`t de dulce! Ce ne p[sa nou[!…}n ceasul acela nimeni dintre noi nu =i-ar fi dat locul s[u nici m[carpe un tron, pentru c[, de=i zdruncin[turile bri=tii se ]nmul\eau cuc`t ea se ]nainta pe pietri=ul drumului de pe malul Bistri\ei, cuat`t cre=tea =i mul\umirea noastr[.
Convorbirea noastr[ se putea asem[na f[r[ gre=eal[ cu un
saba= jidovesc: to\i vorbeam deodat[ f[r-a mai a=tepta r[spuns =ito\i ne porneam delaolalt[ la r`s ca ni=te nebuni, unul ]ntr-o not[CUPRINS

152 Vasile Alecsandri
sc`r\`itoare, altul cu un ton de bas-taille1, un al treilea imit`nd
ruladele oarec[rei demoazele v[dane ce are obicei a c`nta prin
adun[ri. Rom`nii ce ]nt`lneam stau ]n drum =i se uitau la noi,
f[c`ndu-=i cruce, iar unii, lu`nd pild[ f[r[ voie, tr`nteau ni=te
hohote de se r[suna c`mpul. Acest lucru ]mi aduse aminte de unprovincial cu frica lui Dumnezeu, care, fiind ]ntrebat la teatru de
ce r`dea mai tare dec`t to\i, de vreme ce nu ]n\elegea nimic, el
r[spunse cu nevinov[\ie c[ r`dea de r`sul celorlal\i =i mai ales
pentru c[ pl[tise zece lei.
Cu toate aceste, fiindc[ tot lucrul ]n lume trebuie s[ aib[ un
sf`r=it, convorbirea noastr[ at`t de fierbinte ]ncepu a sl[bi =i se
pref[cu ]ncet-]ncet ]ntr-un quatuor muzical, vrednic de a ]nc`nta
urechile ]ngere=ti, dac[ nu ar fi avut o deplin[ asem[nare cu un
concert dr[cesc. Unul din noi suspina cu duio=ie o bucat[ dintr-o
simfonie a lui Mozart; altul, mai tare la suflet, ]i r[spundea prinvestitul =i voinicescul c`ntec al lui Bujor: frunz[ verde de n[gar[ ;
al treilea =uiera ca o mierl[ un val\ =f[besc =i al patrulea striga ]n
gura mare corul dracilor din opera Robert diavolul
2. Aceast[
armonie, alc[tuit[ din at`te armonii deosebite, ]nforma un soi de
dihanie muzical[, vrednic[ de ]nsemnat ]n analele cacofoniei.
Din vorb[ ]n vorb[, din hohot ]n hohot =i din c`ntec ]n c`ntec,
ne trezir[m deodat[ ]n mijlocul Bistri\ei. Atunci, ca =i c`nd o pu-
tere nev[zut[ ne-ar fi str`ns de g`t, glasurile noastre se stinser[
=i se f[cu ]ntre noi o ad`nc[ t[cere. C`teva fe\e schimbau fe\e,
c[ci Bistri\a clocotea ]mprejurul nostru, pare c[ ar fi dorit a netrimite ]n fundul ei, ca s[ ne sf`r=im concertul; valurile se izbeau
cu repejune turbat[ asupra ro\ilor =i cl[tinau tr[sura ca cu o m`n[
de uria=; fie=tecare dintre noi se cump[nea ]n toate chipurile
pentru ca s[ nu se pr[vale bri=ca, mai ales c[ malul era cam
departe =i bolovanii din fundul apei cam mari. Cu c`t ]ns[ ne
1 Voce ]ntre bas =i bariton (fr. basse-taille ).
2 Oper[ de mare popularitate de Meyerbeer (1832).

153 Muntele de Foc
]naintam, valurile clocoteau, ro\ile lunecau pe pietre, caii se
speriau, vizitiul ]ndesa cu \ipetele =i cu biciul, =i Bistri\a se suia
mereu! Iar[ noi… noi nici c`ntam, nici r`deam. +tiu ]ns[ c[ atunci
am fi schimbat cu bucurie locurile noastre pe tronuri.
Iat[-ne pe mal dincolo; slav[ Domnului! am sc[pat; pare c[
ne r[sufl[m mai lesne. Ne oprim pu\in ca s[ se r[sufle =i caii =i s[
ne aprindem \ig[rile. Urm[toarea convorbire na=te ]ntre noi:
— M[i, m[i, grozav[-i Bistri\a!
— Repede ap[!
— Fric[ v-a fost?— Fric[? Nicidecum.
— Dar pare c[ era\i schimba\i la fa\[.
— N-ai v[zut bine.
Pas de nu te ]ncrede dup[ aceasta c[ graiul a fost dat omului
ca s[-=i r[st[lm[ceasc[ g`ndul!
Ne pornir[m peste un sfert, arunc`nd c`te o c[ut[tur[ posomo-
r`t[ locului pe unde trecusem, =i ajunser[m ]n cur`nd la alt vad,
mai mic; ]ns[ ]n tot drumul acesta, ce se ]ntinde pe malul drept
al Bistri\ei =i care trece prin satul numit Vaduri, ne-am ar[tat mult
mai cumin\i ]n fapt[ =i ]n vorb[. Fie=tecare gr[ia pe r`nd, povestindc`te o ]nt`mplare trist[ sau grozav[, ]n care apa juca rolul cel
mai ]nsemnat. C`te ]nec[ri am =tiut, toate s-au istorisit cu un talent
deosebit, mai ales c[ suvenirul Bistri\ei era ]nc[ viu.
Acel al doilea vad l-am trecut cu o nep[sare eroic[, fiindc[
acum ne deprinseser[m cu primejdiile. Omul se deprinde cu toatelucrurile ]n lume. Cei mai vesti\i eroi au sim\it un ce care sem[na
cu frica la cele ]nt`i b[t[lii; ]n urmare, ni se poate ierta nelini=tirea
care ne-a cuprins la cea ]nt`i lupt[ a noastr[ cu o ap[ at`t de
]n=el[toare ca Bistri\a, mai ales c[ acea mic[ tulburare nu ne-a
oprit nicidecum de a admira mai t`rziu frumosul =i m[re\ul apusal soarelui. Un entuziasm poetic ne-a p[truns pe to\i, p`n[ =i pe
judec[tor; c[ci priveli=tea era vrednic[ de a ]nc`nta sufletele cele
mai adormite =i vr[jma=ii cei mai aprigi ai naturii. }n dreapta

154 Vasile Alecsandri
noastr[ un lan\ de mun\i, printre care Sc[ricica se ]n[l\a cu m`n-
drie; ]n st`nga alt lan\ de dealuri ]mbr[cate cu tufari s[lbatici; ]n
urm[-ne, ca o straj[ dep[rtat[, Pietricica, ce pare c[ p[ze=te t`rgul
Pietrei, culcat la picioarele ei; ]n fa\a noastr[, un amfiteatru de
al\i mun\i acoperi\i cu brazi nal\i, care se zugr[veau ca o armie]ntreag[ pe cerul ]nfl[c[rat de razele cele de pe urm[ ale soarelui.
Din toate p[r\ile tot ]n[l\imi, =i ]n[l\imi adev[rate, care te fac =i
mai mic dec`t e=ti =i la care trebuie s[ te ui\i cu capul gol, pentru
c[-\i cade c[ciula de la sine=i. Cum s[ nu se mire cineva! Cum s[
nu i se aprind[ ]nchipuirea!
Noi, ]n ciuda celor ce se fac c[ nimic ]n lume nu poate fi destul
de frumos pentru ei, noi, zic, am g[sit o mare mul\umire la privirea
acelor locuri m[re\e =i negre=it am strigat: mari sunt minunile tale,
Doamne ! dac[ nu ne-am fi adus aminte tocmai atunci de un str[in
care, v[z`nd =licul unui logof[t mare, a zis tot acele cuvinte.
Acum amurgise mai de tot, caii obosiser[, =i noi ]ncepuser[m
a sim\i oarecare dureri prin =olduri, c`nd sosir[m la P`ng[ra\i
1.
Preacuviosul egumen acestei vechi m[n[stiri, om verde de trup =i
de suflet, ne primi cu o bucurie =i cu o bun[tate ce ]i c`=tigar[
]ndat[ dragostea =i respectul nostru. De-abia ne a=ezaser[m ]ncas[ pe un pat lung, =i ]ndat[ ni se ]nf[\i=[ un frate purt`nd o
tabl[ ]nc[rcat[ de chisele cu dulce\uri =i de pahare cu ap[ rece.
Atunci, tuspatru am zis ]ntr-un glas: binecuv`ntat s[ fie ]n toate
veacurile acel om ]n\elept care a introdus ]n \ara noastr[ un obicei
at`t de dulce =i r[coritor! Dulce\urile, cafeaua (]n felegene) =iciubucul turcesc alc[tuiesc o treime nedesp[r\it[, care ]n toate
]nt`mpl[rile vie\ii aduce mul\umire trupului =i m`ng`iere sufletului!
1 Aceast[ m[n[stire a fost zidit[ de domnul Alexandru L[pu=neanul spre
pr[znuirea hramului sf. mare mucenic Dimitrie, izvor`torul de mir (anii 1564-1569). Se zice c[ pe locul acela tr[ia un pustnic cuvios =i c[ dup[ sf[tuirealui ar fi zidit L[pu=neanul m[n[stirea P`ng[ra\i, pe care totodat[ a =i ]nzestrat-o cu mult[ avere =i mo=ii; iar pe pustnic l-a f[cut egumen acolo pe toat[via\a [V . A.]

155 Muntele de Foc
Dup[ ce sf`r=ir[m cu toat[ pompa cuvenit[ ceremonia numitei
treimi, ne aduser[m aminte de \elul primbl[rii noastre =i ]ndat[am rugat pe sf.-sa egumenul s[ ne arate portretul lui Alexandruvod[ L[pu=neanul.
— Acea icoan[ — ne r[spunse sf.-sa — a fost ridicat[ de-aici
=i dus[ la m[n[stirea Slatina, ce este zidit[ tot de acel domn.
Cuvintele aceste ]mi pricinuir[ o tulburare ]ntocmai ca =i c`nd
mi-ar fi picat pe cap vreun fes din cele patru care ]mpodobescturnurile Mitropoliei! Vrui s[ vorbesc, ]n zadar!… glasul mi set[iase. Dup[ at`te osteneli =i primejdii, s[-mi v[d deodat[ toat[dorin\a nimicit[! Nu, nu-mi r[m`nea alt[ de f[cut dec`t s[… ies]n cerdac, ca s[ m[ r[coresc.
Cerul era senin; c`teva stele luceau deasupra bisericii =i unele
se iveau printre copacii ce acopereau v`rful mun\ilor. O t[cere]nfrico=at[ domnea ]n toat[ m[n[stirea =i numai din vreme ]nvreme se auzea ]n vale urletul unui c`ine din sat sau \ipetesperioase ale unei bufni\e ascunse ]n r`sipuri. M[ pusei pe g`nduri.C`te idei triste =i vesele trecur[ ]n c`teva minute prin minte-mi!c`te n[luci se ar[tar[ ochilor mei =i se pierdur[ ]n ]ntunericuldep[rt[rii!…
Tovar[=ii mei venir[ dup[ mine ]n cerdac; visul ce m[ ]ng`na
se =terse =i ne duser[m cu to\ii s[ vizit[m chiliile c[lug[rilor.
Ne ]ndreptar[m prin ]ntuneric spre o ferestruic[ de-abia
luminat[ ce se z[rea ]n =irul chiliilor de lemn
1; cu c`t ]ns[ ne apro-
piam de ea, ni se p[rea c[ auzeam un soi de geam[t slab, care sepref[cu la urm[ ]ntr-o psalmodie trist[ =i monoton[. Aprin=i decuriozitate, ne ag[\ar[m ca m`\ele pe o scar[ ce se ]ndoia sc`r\`indsub picioarele noastre =i ne g[sir[m deodat[ cu to\ii ]n=ira\i peun dulap ]ngust ce slujea de cerdac pe dinaintea acelor chilii.
1 La m[n[stirea P`ng[ra\i sunt dou[ r`nduri de chilii: cele din st`nga,
cum intri pe poart[, sunt zidite de piatr[, ]nc[ din vremea domnului A. L[-pu=neanul, ctitorul m[n[stirii; cele din dreapta sunt f[cute de lemn; acestetrebuie s[ fie vechi ca de o sut[ de ani [V. A .]

156 Vasile Alecsandri
Pozi\ia noastr[ era cu at`t mai ciudat[ c[ trebuia s[ c[lc[m prin
]ntuneric, lipindu-ne cu m`inile =i cu trupul de zid, f[r-a =ti unde
punem piciorul; =i dac[ pierdeam c`t de pu\in cump[neala, negre=itc[ am fi f[cut p`n[ jos un salto mortale foarte v[t[m[tor capetelor
noastre; ]n sf`r=it, g[sind o u=[ deschis[ l`ng[ noi, am dat n[val[
]nl[untru, f[r-a mai zice dup[ obicei: blagoslove=te, p[rinte.
C[lug[rul ce =edea ]n acea chilie era un om ca de =aizeci de
ani, cu barba alb[ =i lung[ p`n[ la br`u; el \inea ]ntr-o m`n[ opsaltichie veche =i afumat[, =i ]n cealalt[, o pereche de metanii
de l`n[ neagr[. Fa\a lui br[zduit[ de vreme =i de patimi v[dea ]n
el un suflet ce a fost tulburat de dureri; ]ns[ ]n toat[ persoana lui
era zugr[vit[ o sfin\enie m[rea\[ ce ]i da un aer de profet.
Un pat de sc`nduri acoperit cu o cerg[ roas[, un scaun cu trei
picioare =i o mas[ pe care se vedea o cruce s[pat[ de lemn, dou[
prescuri =i un ceaslov alc[tuiau tot mobilierul acelei chilii luminate
de razele unui mic j[ratic =i ale unei mici lum`n[ri de cear[
galben[. }ns[ lucrul cel mai curios de ]nsemnat ]n acel simplu loca=
era un pistol vechi =i ruginit ce sta sp`nzurat la perete deasuprapatului. }l luai ]n m`n[, m[ uitai la el cu mirare =i nu m[ putui
opri de a r`de, ]ntreb`nd pe c[lug[r dac[ \inea acea arm[ pentru
t`lhari? C[lug[rul se posomor] =i ]mi r[spunse cu glasul schimbat:
— Ba nu, fiule, nu-l \in pentru t`lhari, pentru c[ t`lharii n-au
ce c[uta la mine; dar ]l p[strez ca un lucru ce a pricinuit toat[
nenorocirea vie\ii mele!
Auzind aceste cuvinte, ne-am apropiat to\i de c[lug[r . El ]=i
l[sase capul pe piept, =i dou[ lacrimi ]i curgeau pe obraz. L-amrugat s[ ne t[lm[ceasc[ vorbele lui, =i el, dup[ o scurt[ t[cere, ]=i
scutur[ capul ca s[ alunge ideile triste =i zise:
— Acum or fi mai dou[zeci =i doi de ani, pe vremea c`nd au
intrat turcii ]n Moldova ca s[ dea goan[ volintirilor
1, eu eram
1 Aluzie la evenimentele anului 1821. Ad[ug`nd cei 22 de ani scur=i de
la aceast[ dat[, rezult[ c[ aceast[ „primblare la mun\i“ s-a petrecut ]n toamnaanului 1843.

157 Muntele de Foc

158 Vasile Alecsandri
v`n[tor de munte =i pot zice f[r[ fal[ c[ ]n tot ocolul Bistri\ei nu
se g[sea alt rom`n mai verde =i alt chita= mai sigur dec`t mine.
Atunci s[ m[ fi v[zut c`nd m[ iveam pe v`rful unui munte cu
pletele-n v`nt, cu pieptul gol, cu fa\a rumen[ =i cu durda pe umeri!
To\i care m[ cuno=teau nu m[ chemau altfel dec`t P[una=ul codri-lor, Voinicul voinicilor. Atunci s[ m[ fi v[zut c`nd dam de urma
unui cerb, sau a unui urs, cum s[ream din st`nc[ ]n st`nc[, pe la
guri de pr[p[stii ad`nci; cum intram singur f[r[ fric[ ]n vizunia
fiarelor s[lbatice. Acum ]ns[ nu sunt de nimic[; capul mi s-a f[cut
alb, puterile mi-au sl[bit =i a=tept moartea din zi ]n zi, din ceas ]nceas. Fac[-se-n voia Domnului! C[lug[rul ]=i f[cu cruce. La 1821
eu m[ ]nsurasem =i tr[iam mul\umit de soarta mea. Nevasta-mi
era cea mai frumoas[ femeie de la munte; pare c[ o v[d ]nc[, dup[
at`\ia amari de ani, cu p[rul ei negru ca pana corbului =i lung p`n’
la c[lc`ie, cu ochii s[i muri =i veseli, cu fa\a ei alb[, cu trupul s[unalt =i ml[dios. S[rmana Elenu\[, s[rmana Elenu\[!… cum ]i r`deau
ochii c`nd m[ z[rea pe deal, ]ntorc`ndu-m[ acas[ cu v`natul de-a
umeri! cum alerga ea degrab[ ]nainte-mi ca o pas[re voioas[! c`t
]mi cre=tea mie inima-n piept auzind glasul ei! Dumnezeu s-o ierte,
c[ci bune zile am petrecut c`t am tr[it cu d`nsa.
C[lug[rul, zic`nd aceste, \inti ochii ]n jos =i st[tu pu\in afundat
]n g`nduri; tot trupul lui p[rea ]mpietrit; numai buzele i se mi=cau,
=i, din vreme ]n vreme, pronun\a cu un glas slab: „bune zile, bune
zile“. }n sf`r=it, el se trezi =i s[ri deodat[ pe picioare, tulburat,
aprins; p[rul i se zburlise pe cap, m`inile-i tremurau, mu=chiiobrazului i se ]ncordaser[.
— }ntr-o zi, r[cni c[lug[rul, iat[ c[ m[ ]ntorc acas[ de la v`nat
=i g[sesc casa pustie; caut, strig nevasta… nimeni; ies afar[, m[
duc la vecini s[-i ]ntreb; casele lor, ca =i a mea, erau p[r[site.
Alerg ca un nebun ]n toate p[r\ile, chiui prin munte… muntelesingur ]mi r[spunde. }n sf`r=it, dau peste un biet cioban care ]mi
spune c[ pe la amiaz[ au trecut prin sat o m`n[ de turci. Atunci,
inima m-a pov[\uit, m[ arunc turbat pe urmele cailor, ajung ]ntr-o

159 Muntele de Foc
dumbrav[ pe malul Bistri\ei, =i deodat[ aud r[cnetele nevestei
mele. S[rmana se zb[tea cu desperare ]n bra\ele unui turc nele-
giuit!… }ntr-o clip[, f[r-a =ti ce fac, slobod pu=ca =i v[d p[g`nul
zv`rcolindu-se ]n s`nge. Ceilal\i trei tovar[=i ai lui sar la iartagane,
dar nu le dau vreme, ci m[ izbesc ]ntre ei ca un leu turbat =i facproa=c[ cu stratul pu=tii. Pe care-l ajungeam, era mort! Pare c[-i
v[d tuspatru lungi\i la p[m`nt, unul cu f[lcile str[mutate, altul
cu capul sf[r`mat! Priveam la ei cu o mul\umire crud[, r`deam
ca un nebun =i strigam ]n gura mare: am ucis p[g`nii!… dar m[
]n=elam; to\i nu muriser[; unul din ei era numai ame\it.
Trei zile dup[ acea ]nt`mplare, m[ g[seam cu nevasta ]n c[su\a
mea. Afar[ era un ]ntuneric de nu-\i puteai z[ri m`na; nici o stea
nu str[lucea pe cer =i b[tea un v`nt rece, care =uiera printre
cr[p[turile u=ii. Elenu\a era ]ngrijit[, =i din vreme ]n vreme ]=i
f[cea cruce. Eu ]nsumi m[ sim\eam nelini=tit, c[ci o presim\ireur`cioas[ m[ tulbura. Deodat[, auzii ]n dep[rtare urletul unui
lup =i nechezarea speriat[ a unui cal. Luai degrab[ pu=ca =i vrui
s[ ies, ]ns[ Elenu\a m[ opri, zic`ndu-mi: nu te duce, b[rbate, nu
te duce c[-mi veste=te inima a r[u; nu m[ l[sa singur[. Dar eu n-am
ascultat-o =i am ie=it. Ah! blestemat s[ fie ceasul ]n care am trecutpragul u=ii! c[ci de =edeam acas[ nu mi s-ar fi ]nt`mplat ceea ce
v[ povestesc eu acum.
Dou[ ceasuri am alergat pe c`mpi dup[ glasul lupului, cu do-
rin\[ de a-l g[si; dar cu c`t mergeam spre d`nsul el se dep[rta; ]n
sf`r=it, neg[sindu-l, m-am ]ntors spre cas[. U=a era deschis[, =i ]nl[-untru se auzea un vaiet slab ca de om care moare. Intru =i v[d pe
biata nevast[ lungit[ jos la p[m`nt, plin[ de s`nge =i d`ndu-=i duhul.
Atunci durerea m-a turbat, desperarea m-a f[cut nebun =i nu-mi
aduc alt[ aminte din ceasul acela dec`t cuvintele cele de pe urm[
ale Elenu\ei: De ce nu ai =ezut cu mine, Gheorghe? ]mi ziceas[rmana, c[ poate acum eu n-a= muri. Bine ]\i spuneam c[ inima-mi
prevestea de r[u!… Cum te-ai dus, peste pu\in a intrat aici unul
din acei patru turci care ai ucis, c`nd m-ai sc[pat, s-a uitat la mine

160 Vasile Alecsandri
cu ochi de fiar[ =i f[r[ mil[ a tras cu pistolul ]n mine. Ah!
Gheorghe, de ce nu m-ai ascultat? Acum vezi c[-mi dau sufletul.
R[m`i s[n[tos, dragul meu; nu uita pe Elenu\a.
C[lug[rul pl`ngea =i se bocea ca un copil, povestindu-ne
moartea femeii lui; iar dup[ ce se lini=ti pu\in, el lu[ ]n m`n[
pistolul ce ne mirase at`t de mult =i urm[ a=a:
— L`ng[ trupul Elenu\ei am g[sit pistolul acesta; el a r[pit
via\a nevestei mele, el mi-a r[pit =i norocirea mea! Iat[ de ce ]lp[strez, iar nu pentru t`lhari!
Sf`r=ind, b[tr`nul ie=i iute din chilie; pasurile lui se auzir[
sun`nd pe lespezile din ograd[ =i se pierdur[ ]n dep[rtare. Am
aflat a doua zi c[ el a petrecut noaptea r[t[cind ca o n[luc[ pe
malurile Bistri\ei =.c.l.
Ne ]ntoarser[m m`hni\i =i pe g`nduri la arhondaric, unde ne
a=tepta o mas[ vrednic[ de a ]ndestula ni=te stomacuri de poe\i
=i de judec[tori, care, de c`nd e lumea, sunt cunoscute de fl[m`n-
de =i lacome; =i fiindc[ din nenorocire materialismul
1 ]n[du=[
foarte ades idealismul, priveli=tea acelei mese ne-a ]mpr[=tiat]ndat[ ideile triste =i a trezit ]n noi oarecare g`dilire stomahic[
ce avea mult[ asem[nare cu foamea. Ne-am pus deci boiere=te
]mprejur, am osp[tat frumos =i, f[r[ a mai prelungi cu vorba, ne-amdus la culcat ca ni=te cre=tini ce aveam de g`nd a ne scula
diminea\[ spre a ne ]ntoarce la Piatra. Somnul ]ns[ nu vine lesne
la patru tineri c`nd ei sunt culca\i ]ntr-o singur[ camer[; c[ci afar[
de glumele vesele =i de nebuniile ce au de f[cut ]ntre ei p`n[ a
nu stinge lum`narea, adeseori ceasurile lor trec repede ]n povestiride ]nt`mpl[ri interesante.
Astfel se istorisir[ ]ntre noi urm[toarele anecdote:
TOADER +I M{RINDA. }n satul Mirce=ti de pe Siret era un biet
copil ca de vro 18 ani, f[r[ nici o rud[ care s[ fi avut cea maimic[ grij[ de el; acest b[iat se numea Toader =i slujea de v[car
1 Aici cu ]n\elesul de interese materiale.

161 Muntele de Foc
satului. Toat[ ziua el o petrecea pe c`mpi cu vitele ce ducea la
p[scut, =i seara, c`nd le ]ntorcea ]n sat, s[rmanul copil se culca
unde putea, c`nd ]ntr-un co=er, c`nd ]ntr-un z[mnic p[r[sit, c`nd
sub un copac, c[ci n-avea nici mas[, nici cas[.
Cum se mijea de zi, Toader se scula degrab[, ]=i arunca sumanul
pe umeri =i se ducea ]n c`mp cu fluiera=ul la gur[ =i cu m[ciuca
subsuoar[; acolo, dup[ ce da vitele la iarb[, el se ]ntindea la
p[m`nt =i c`nta din fluier c`te c`ntece =tia; acesta era tot traiul
lui. Singur toat[ ziua =i toat[ noaptea, pentru c[ nici un fl[c[u
din sat nu vroia s[ se amestece cu d`nsul sau, de=i se apropiavreunul de el, o f[cea numai pentru ca s[-l ia ]n r`s. La hore nimeni
nu-l ]ndemna s[ intre ]n joc =i, m[car c[ era cel mai frumos dintre
to\i fl[c[ii, nici o fat[ nu se uita la el, pentru c[ era s[rac, pentru
c[ n-avea c[ma=[ cu alti\e =i p[l[rie cu m[rgele.
}ntr-o zi de prim[var[, cum sta T oader culcat pe iarb[, iat[ c[
vede o fat[ fugind c[tre el, =i dup[ d`nsa o vac[ neagr[ ce o
alunga. C`t pe ce era s[ o ajung[ pe biata copil[, c`t pe ce era s-o
ia ]n coarne, c`nd Toader, s[rind ]ntr-o clip[, se arunc[ cu m[ciuca
]naintea vacii =i o izbi at`t de tare ]n frunte, ]nc`t pe loc ea pic[
ame\it[ jos.
S[rmana fetic[ era mai moart[ de fric[; inima i se b[tea de-i
cutremura pieptul =i de-abia se putea r[sufla. Toader alerg[ iute
la un p`r`u aproape, aduse ap[ rece ]n pumni =i-i stropi fruntea;
]ncet-]ncet, copila se lini=ti =i ]=i veni ]n sim\iri.
}n vremea asta T oader se uita la ea cum era culcat[ pe iarb[
=i sim\i deodat[ c[ se tulbur[ =i c[ i se bate =i lui inima mai tare
dec`t alt[ dat[. Nu se putea dumeri el ce era pricina; ]ns[ nu-=i
putea ]ntoarce ochii de la fat[, =i din vreme ]n vreme ]i venea s[
ofteze f[r[ voie.
Avea dreptate s[ se tulbure bietul T oader, pentru c[ M[rinda
(a=a se numea copila) era cea mai frumoas[ fat[ din sat; ea avea
=aisprezece ani, p[rul negru ca pana corbului =i fa\a alb[ ca
om[tul, guri\a mic[ =i ochii mari, plini de foc; ea mai avea =i un

162 Vasile Alecsandri
trup ml[dios ca o salcie, glasul dulce ca un glas de p[s[ruic[, =i
c`nd se ]mpodobea duminica cu flori pe cap, cu salb[ la g`t, cu
catrin\[ nou[ =i cu c[ma=[ sub\ire cusut[ cu alti\e de fir, toate
fetele se f[ceau slute de ciud[ =i to\i fl[c[ii ]i s[reau ]n cale pentru
ca s[ =uguiasc[ cu ea… Iar c`nd M[rinda juca la hor[, mo=negii]=i tr[geau b[rbile, privind la d`nsa, babele o s[rutau care de care,
iar fl[c[ii se apucau la b[taie, pentru c[ M[rinda juca =i cu trupul,
=i cu inima, =i nici se cuno=tea locul unde c[lca piciorul ei. Avea
dar dreptate Toader s[ nu-=i poat[ ]ntoarce ochii de la d`nsa.
— Cum \i-i, M[rindo?… a zis el peste pu\in. Ea se uit[ la el cu
ni=te ochi ce-l p[trunser[ la inim[ =i-i r[spunse:
— Mai bine acum, T oader. Slav[ Domnului c-ai s[rit de m-ai
sc[pat; c[ci de nu erai pe-aici, acum a= fi moart[.
— S[ fereasc[ Dumnezeu! strig[ T oader, o\[r`ndu-se; mai bine
s[ mor eu… tot nu-s de vro treab[… un biet v[car f[r[ tat[, f[r[mam[; dar tu, M[rindo, tu ai neamuri; pe tine te iubesc to\i
s[tenii; m`ine-poim`ine te-i m[rita… te-i m[rita…
— Nu vreau s[ m[ m[rit a=a degrab[, =i m[car c[ p`n-acum
m-au cerut mul\i, dar nu m-a ]ndemnat inima s-aleg pe nici unul
din ei.
— Nici m[car pe Ion Ghiurca? ]ntreb[ Toader.
— Ion Ghiurca?… +i cine-i Ion Ghiurca de m[ ]ntrebi de el, ca
=i c`nd ar fi F[t-Frumos?… Ce? pentru c[ are mai multe oi =i mai
mul\i boi dec`t al\ii, soco\i c[ numaidec`t trebuie s[-l iau de
b[rbat?
— D-apoi el s-a l[udat c[-\i este drag =i c[ n-are dec`t s[ te
cear[ pentru ca s[ mergi dup[ d`nsul.
— Minciuni a spus, minciuni a spus el. Ion Ghiurca-i un tic[los,
un minciunos.
Zic`nd aceste, copila se scul[ ]n picioare de m`nie =i ochii i se
umplur[ de lacrimi. Toader cu bucuria ]n fa\[ se apropie de d`nsa,
o lu[ de m`n[ =i c[ut[ s[ o ]mpace. Dup[ pu\in[ vreme fata ]ncepu
a r`de =i toate fur[ uitate.

163 Muntele de Foc
Ceasurile trec repede ]ntre doi tineri c`nd ]ncep a sim\i dragoste
unul pentru altul, =i se vede c[ M[rinda =i Toader aveau multe
taine a-=i spune, pentru c[ mai se f[cuse noapte c`nd ei se
]ntoarser[ ]n sat.
A doua zi, M[rinda se trezi cu poft[ de a culege flori, =i se
porni ]ndat[ la c`mp, dar nu =tiu cum se r[t[ci, c[ nimeri iar l`ng[
Toader, =i ]n urmare iar ]nnoptase c`nd au apucat am`ndoi drumul
spre sat.
A tria zi, M[rinda ]=i aduse aminte c[ ]n oarecare loc ]=i
pr[p[dise un cercel =i alerg[ ]ndat[ ca s[-l g[seasc[; ]ns[ nez[rin-du-l nic[ieri, ]i veni ]n cap s[ mearg[ s[ ]ntrebe de el pe Toader.
Toader nu g[sise cercelul, dar propuse M[rindei s[-l caute am`n-
doi prin c`mp; ei l-au c[utat at`t de mult, ]nc`t se f[cuse iar sear[
c`nd au fost ca s[ vie acas[.
A=a, ]n toate zilele T oader =i M[rinda g[seau pricini de a se
]nt`lni. C`t erau ei de ferici\i atunci! cu c`t[ dragoste se uitau
unul la altul! cu c`t[ pl[cere M[rinda asculta pe Toader c`nt`nd
din fluier doina de la munte!… Am`ndoi erau a=a de p[trun=i de
mul\umirea ce gustau, c[ nici nu g`ndeau la vremea viitoare; nu
g`ndeau c[ nimic ]n lume nu e mai nestatornic ca norocul!
}ntr-o zi, Ion Ghiurca, unul din frunta=ii satului, care de mult
c[uta s[ se ]nsoare cu M[rinda, a z[rit pe aceasta ]mpreun[ cu
Toader =i ]ndat[ a alergat ]n sat de a ]n=tiin\at pe p[rin\ii fetei.
„Veni\i, le zise el, de vede\i pe M[rinda cea cuminte cum se dr[-
goste=te cu v[carul satului, ea, care se fudulea cu ceilal\i fl[c[i“.
P[rin\ii M[rindei, ]mpreun[ cu vro c`\iva b[tr`ni s[teni,
c[l[uzi\i de Ghiurca, au alergat cu grab[ =i au v[zut ]n adev[r pe
copil[ culcat[ pe iarb[ l`ng[ Toader .
Din ceasul acela soarta lor ]=i schimb[ fa\a, =i toat[ fericirea lor se
stinse!… M[rinda, oc[r`t[ de tat[l s[u =i de muma sa, fu ]nchis[ zi =inoapte ]n c[mara casei lor, =i Toader fu alungat din sat ca un r[u.
Bietul copil, v[z`nd c[ nu mai avea nici o sperare de a mai
vedea pe draga lui M[rind[, veni la Ia=i =i se scrise la oaste.

164 Vasile Alecsandri
Peste trei luni dup[ silnica ei desp[r\ire, M[rinda, fiind iertat[ de
p[rin\i, se primbla pe marginea luncii care este pe malul Siretului.
Ea era cufundat[ ]n g`nduri triste, c[ci g`ndea, s[rmana, la Toader.
De trei luni nu auzise nimic despre el =i nu =tia ce se f[cuse.
Tocmai atunci o \iganc[ b[tr`n[ =i zdren\[roas[ ie=i din lunc[
=i veni drept la ea cu m`na ]ntins[, zic`ndu-i:
— D[-mi o p[r[lu\[, draga mea, c[ de trei zile n-am m`ncat =i
mor de foame; d[-mi o p[r[lu\[, c[ \i-oi c[uta ]n oglind[ =i \i-oi
spune sor\ii!
M[rinda c[ut[ col\urile n[framei ce purta ]n m`n[, dar v[z`nd
c[ nici unul nu era ]nnodat, dezleg[ salba de la g`t, scoase un
b[nu\ din ea =i ]l dete \igancei.
— Na, bab[, ]i zise ea; dar te rog s[-mi cau\i ]n oglind[ =i s[-mi
spui unde-i iubitul meu, c[ de trei luni nu l-am v[zut.
|iganca scoase ]ndat[ din s`n o cutie mic[ de plumb ce avea
]nl[untru o oglinjoar[, deschise capacul =i, c[t`nd ]n ea, ]ncepu a
desc`nta. Dup[ c`teva minute, ea se ]ntoarse c[tre fat[ =i-i zise
cu glasul tulburat:
— M`ndrul t[u se afl[ acum departe de aici, ]ntr-un t`rg mare,
mare c`t nou[zeci =i nou[ de sate, unde sunt case nalte de domni=i de boieri mari; acolo-i m`ndrul t[u.
— Dar oare soco\i c[ l-oi mai vedea? ]ntreb[ M[rinda.
— O dat[ numai l-]i z[ri, draga mea, =i apoi nu l-]i mai vedea.
— De ce, m[tu=[?
— Pentru c[ s-a pus deodat[ o cea\[ neagr[ deasupra oglinzii,
c`nd m[ uitam ]n ea. Dar de vrei s[ m-ascul\i, fata mea, s[ fugi
de el, s[ nu-i mai ie=i ]n cale.
Zic`nd aceste, b[tr`na se f[cu nev[zut[ ]n lunc[, iar M[rinda
r[mase cu ochii plini de lacrimi. Toat[ ziua ea g`ndi la vorbele
\igancei, f[r-a le putea ]n\elege; toat[ noaptea ea ]ntoarse ]n min-tea ei fel de fel de planuri de ]nt`lnire cu Toader =i ]n sf`r=it hot[r]
a fugi ]n noaptea viitoare de la casa p[rinteasc[ =i a se duce prin
toate t`rgurile pentru ca s[ caute pe iubitul ei.

165 Muntele de Foc
A doua noapte, cum se culcar[ p[rin\ii ei, M[rinda, pun`nd
c`teva lucruri de trebuin\[ ]ntr-un sac mic, ie=i pe furi= din cas[
=i, dup[ ce ]=i f[cu trei cruci, apuc[ drumul spre T`rgu-Frumos.
Cerul era plin de stele =i luna plin[ de lumin[. M[rinda, sprijinit[
de sperarea c[ va vedea ]n cur`nd pe Toader, merse cu un pas repededin sat la lunc[, trecu podul Siretului, lunca Teiu=ului =i p[durea
Strung[i, =i ajunse ]n zori de zi la marginea T`rgului-Frumos.
Acolo ea se opri vro cinci zile, alerg[ prin toate uli\ele, ]ntre-
b`nd despre Toader; ]ns[ toate cercet[rile sale fur[ zadarnice. F[r[
dar a mai pierde vreme, copila se porni spre Ia=i, =i a doua zidiminea\[ capitala Moldovei i se ar[t[ cu toat[ pompa ce o ]mpo-
dobe=te… c`nd o vede cineva de departe.
Mirarea ei a fost mare c`nd a v[zut acea adun[tur[ de case
mari ce se ]nal\[ una deasupra alteia, c`nd a z[rit clopotni\ele
bisericilor =i mai ales c`nd a auzit acel vuiet f[r[ nume, care iesedin s`nul ora=ului ca dintr-o r[sufl[tur[ a iadului.
M[rinda a stat pu\in de s-a p[truns de frumuse\ea panoramei
ce ]nf[\i=eaz[ pozi\ia capitalei noastre =i pe urm[ a intrat ]n ea.
Nu am trebuin\[ s[ mai spun ce v`rtej o apuc[ pe biata copil[
c`nd se v[zu deodat[ ]n uli\ele Ia=ului, ]n mijlocul a sute de oame-ni str[ini, ce treceau pe l`ng[ d`nsa, ]n h[ul acel de r[cnete, de
\ipete, de urlete, de pocnete =i de hodorogiri de tr[suri. Ea, care
nu ie=ise niciodat[ din satul ei, care nici putea s[-=i ]nchipuiasc[
ce este un t`rg mare locuit de mii de oameni, ochii ei se p[ienje-
niser[, urechile-i \iuiau =i inima i se b[tea de spaim[.
Copila mergea dinaintea ei f[r-a =ti unde se ducea =i se uita
necontenit la to\i pe care ]i ]nt`lnea, cu sperare c[ va da cu ochii
de Toader. Ajung`nd la poarta palatului criminalicesc, ea ]nsemn[
o mul\ime de tr[suri =i de persoane pe jos, care se ]ndreptau spre
Copou; se lu[ =i ea dup[ d`nsele =i peste pu\in trecu barieraPodului-V erde =i se g[si ]n c`mpul Copoului.
Acolo, nu departe de Pr[v[rie, erau aduna\i to\i osta=ii de la
cazarm[, ]mbr[ca\i ]n uniforma cea de parad[, =i stau cu to\ii

166 Vasile Alecsandri
]n=ira\i pe linie =i cu armele ]n m`ini. Pedestrimea =i c[l[rimea,
]mp[r\ite ]n deosebite cete, stau gata a purcede pentru ca s[ treac[
pe dinaintea comandan\ilor, =i tot poporul ce ]i privea a=tepta cuner[bdare ca s[ ]nceap[ mar=ul. Deodat[, un glas puternic r[sun[,
d`nd semnalul de pornire: solda\ii puser[ armele la umeri, =i
tobele ]ncepur[ a bate. Pedestra=ii trecur[ cu un pas regulat, =i ]n
urm[-le se ]naintar[ c[l[re\ii, m`ndri, voinici ca ni=te adev[ra\i
rom`ni, \in`nd suli\ele lor nalte, ]n al c[rora v`rf f`lf`iau stegu-=oare jum[tate ro=ii =i jum[tate albastre.
M[rinda, pierdut[ pintre popor , se uita cu mirare =i cu luare-
aminte la solda\i =i deodat[, \ip`nd cu desperare, pic[ la p[m`nt
le=inat[. S[rmana! ea z[rise ]n mijlocul c[l[re\ilor pe Toader, pe
dragul ei!…
C`\iva oameni ce se g[seau l`ng[ d`nsa au s[rit s[-i dea ajutor
=i cu mare greu au adus-o ]n sim\iri; dar ce folos, nenorocita se
trezi nebun[! }n zadar to\i c[utau s-o lini=teasc[ cu vorbe bl`nde;
M[rinda se uita la ei cu ochi s[lbatici =i pe urm[ ]ncepea a r`de
sau sta pu\in de asculta, ca =i c`nd i-ar fi gr[it un glas din alt[lume, =-apoi se apuca z`mbind a juca hora. Aceasta era toat[
nebunia ei. Numai din vreme ]n vreme biata copil[ ]ncepea a
pl`nge =i a se boci, zic`nd: „Ah! Toadere, T oadere, ce-ai f[cut?!“
A=a se sf`r=i dragostea M[rindei =i a lui Toader; a=a se ]mplinir[
prorociile \igancei. Copila muri peste doi ani la Golia, ]n casa
nebunilor, iar Toader niciodat[ n-a =tiut nimic[ din cele ce s-au
]nt`mplat.
O INTRIG{ DE BAL MASCHÉ. Domnul A. este o persoan[ de
spirit, t`n[r ]nc[ =i elegant, de=i ]nsurat. Vorbirea lui e foarte
pl[cut[ =i necontenit pres[rat[ de anecdote vesele, ]nt`mplate lui
]n voiajuri ce a f[cut pe c`nd avea dou[zeci de ani; ]ntr-un cuv`nt,
A. este ]nzestrat cu multe calit[\i; dar fiindc[ nici un om nu-iperfect ]n lume, el are sau, mai bine zic`nd, avea defectul de a se
socoti un diplomat des[v`r=it =i ]n urmare credea c[ nimeni nu-l
putea prinde cu vorba sau cu fapta.

167 Muntele de Foc
Aceast[ idee se ]nr[d[cinase at`t de tare ]n mintea lui, ]nc`t
]ntr-o sear[, b`nd ceai cu femeia lui, t`n[r[ persoan[ de mareiste\ime =i de o minunat[ frumuse\e, a ]ndr[znit a-i zice c[ niciea ]ns[=i nu l-ar putea ]n=ela. Dama i-a r[spuns z`mbind:
— +ti\i, drag[, c[ acest soi de r[m[=ag e totdeauna cam primej-
dios pentru b[rbat?
— Dup[ cum e =i b[rbatul, iubita mea, a zis A. cu un aer de
fanfaronad[.
Femeia lui i-a aruncat o c[ut[tur[ foarte pozna=[ =i, pun`nd
cea=ca de por\elan pe mas[, a ad[ugat serios:
— Au venit la Miculi
1 c`teva =aluri de pre\, dintre care unul
]mi place foarte mult; vrei s[-l punem r[m[=ag?
— Dac[ mi-i ]n=ela, =alul s[ fie al t[u.— Trimit dar s[-l =i aduc[ ]ndat[, pentru c[ sunt sigur[ s[
c`=tig.
— Nu te gr[bi, draga mea; haide\i mai bine la bal masché.— Eu nu pot s[ merg; dar tu ai de g`nd s[ =ezi mult acolo?— C`teva ceasuri.— Adio dar; nu uita s[ spui lui Miculi s[ trimit[ =alul.A. a ie=it r`z`nd din cas[, s-a suit ]n dro=c[ =i a mers la teatru.
Acolo, ]n zadar s-a primblat c`t[va vreme cu sperare c[ va fi poateintrigat de vro masc[; nici una nu s-a apropiat de el s[-i vorbeasc[.}n sf`r=it, ostenit de at`ta zadarnic[ primblare, ]n[du=it de c[lduras[lii, asurzit de \ipetele tr`mbi\elor, s-a hot[r`t a se duce aiure cas[ caute vro petrecere.
Cum ie=ea ]ns[ pe u=[, iat[ c[ un domino bogat =i elegant ]l
opre=te de m`n[ =i-i zice:
— Domnul A. se duce din bal? Se vede c[ sala-i plin[ de
dobitocie ]n ast[-sear[.
1 Negustor vestit ]n Ia=i, pe la 1844, importator de m[rfuri scumpe de la
Lipsca =i din Orient.

168 Vasile Alecsandri
— }n ast[-sear[, ca mai totdeauna, a r[spuns A., c[t`nd cu
luare-aminte la acel domino, dar neput`nd descoperi alt[ dec`t
c[ avea m`ini foarte delicate, picioare foarte mici =i talie foarte
pl[cut[.
— Nu te miri, domnule A., de s[r[cia balurilor noastre, c`nd
le asem[luiezi cu balurile m[scuite din alte \[ri, cu cele de la Paris,
de pild[?
— }n minutul acesta nu pot s[ m[ pl`ng de balul nostru, fiindc[
mi-a prilejuit o ]nt`lnire at`t de pl[cut[ cu o persoan[ de spirit =i
care…
— +i celelalte; m[ rog, las[ complimentele deoparte dac[
dore=ti s[-mi placi.
— Sunt gata a face ce-i porunci; a spune =i minciuni, de vreme
ce m[ opre=ti a spune adev[ruri.
Zic`nd aceste, A. a intrat ]ntr-o lojie cu masca necunoscut[ =i
s-a pus aproape de ea, sper`nd c[ doar va z[ri m[car un semn
care s[-i descopere persoana; dar toate cerc[rile lui au fost
zadarnice. Peste pu\in, dama s-a ]ntors spre el =i i-a zis:
— }n zadar cau\i s[ afli cine sunt; acest lucru nu-l vei =ti
niciodat[.
— Soco\i? Eu, dimprotiv[, sunt sigur c[ te cunosc p`n[ peste
un ceas, mai ales c[ am descoperit p`n-acum…
— Ce-ai descoperit?
— C[ ai spirit, c[ ai un glas de ]nger , c[ ai o talie de silfid[.
— Dac[ n-a= =ti c[ e=ti de mult ]nsurat, a= crede c[ ai ie=it ieri
din Academie; cu toate aceste, bravo, domnule, acum sunt ]ncre-
din\at[ c[ e=ti bun diplomat =i c[ po\i p[trunde secretele cele mai
ad`nci.
— R`de-m[ c`t \i-a pl[cea; numai ]mi spune de e=ti frumoas[,
ca s[ =tiu de trebuie s[ te iubesc din tot sufletul.
— M[ po\i iubi =i mai mult dac[ vrei, pentru c[ ]n adev[r sunt
destul de frumu=ic[.
— +i e=ti m[ritat[?

169 Muntele de Foc
— Sunt =i m[ritat[.
— Mai mult nu vreau s[ aflu; te iubesc acum cu at`t mai fier-
binte cu c`t e=ti mai necunoscut[; misterul acesta m[ ]nc`nt[ =i-
mi aduce aminte de ]nt`lnirile curioase =i de intrigile pl[cute ca-
re nasc =i se desfac ]n carnavalurile Parisului =i ale Italiei. Ce fe-ricire, ce mul\umiri puternice p[trund inimile celor ce se iubesc
numai c`teva ceasuri, f[r-a se cunoa=te =i f[r[ a se vedea. C`t[
frumuse\e, c`t[ poezie revars[ atunci ]nchipuirea noastr[ asupra
fiin\ei necunoscute care ne face s[ gust[m pl[cerile raiului; =i pe urm[
ce suveniruri dulci r[m`n de ne dezmiard[ sufletul necontenit!
— Domnul A., pe c`t ]n\eleg, vrea s[ joace rolul lui Satan l`ng[
Eva.
— F[ ]ncalte =i d-ta ca Eva; ]nduplec[-te la glasul lui.
— Cu o singur[ condi\ie, c[ te-i supune la toate vroin\ele mele.
— Primesc orice condi\ie vei pune.— Haide\i dar s[ ie=im.
— C`t sunt de fericit!…
A., m`ndru ca un p[un umflat ]n pene, a ie=it din lojie cu masca
la bra\ =i s-a suit cu ea ]ntr-o caret[ pe care nu a putut-o bine
deosebi, fiindc[ era foarte ]ntuneric afar[. Tr[sura se porni de lascara teatrului, tocmai pe c`nd orologiul de la Trei-Ierarhi ar trebui
s[ bat[ 12 ceasuri.
— Iubitul meu A., a zis masca, mi-ai f[g[duit s[ te supui la
orice-oi dori…
— Porunce=te.— St[i s[-\i leg ochii.
— Ai dreptate; cu c`t misterul e mai ad`nc, cu at`t pl[cerea e
mai mare.
Masca i-a legat ochii cu batista sa, =i A., ca un cavaler binecres-
cut, i-a s[rutat m`inile de sute de ori. }n vremea asta careta trecuseprin o mul\ime de uli\e, f[c`nd un ]nconjur mare prin deosebite
mahalale; ]ns[ A. nu era ]n stare s[ observe nimic; atunci el era
]ndoit orb, =i de fericire =i din pricina batistei ce-i astupa ochii.

170 Vasile Alecsandri
— Oare ce-o fi f[c`nd acum so\ia d-tale? a zis masca.
— Dar b[rbatul d-tale? a r[spuns A.
+i am`ndoi au ]nceput a r`de c[in`ndu-se unul pe altul cu mii
de vorbe vesele. Deodat[, tr[sura s-a oprit, =i masca, \in`nd de
m`n[ pe norocitul ei amorez, s-a cobor`t =i a intrat cu el ]ntr-osal[ ]ntunecoas[, de unde l-a v`r`t ]n alt[ camer[ f[r[ lumin[;
pe urm[, ]ntr-o a treia, =i ]n sf`r=it s-a oprit zic`ndu-i: „A=teapt[-
m[ aici pu\in, dar s[ nu faci vuiet“, =i a ie=it pe o u=[ ascuns[.
Inima lui A. se b[tea ca ]ntr-un piept de optsprezece ani, s`nge-
le-i clocotea =i ]i venea s[ c`nte de bucurie. Nu au trecut ]ns[ dou[minute, =i masca s-a ]ntors l`ng[ d`nsul, zic`ndu-i cu glasul speriat:
— Pentru numele lui Dumnezeu, nu te mi=ca din loc, c[ suntem
pierdu\i! B[rbatul meu a sosit de la \ar[ ]n lipsa mea; nu te mi=ca
de-aici p`n[ m`ine diminea\[, dac[ m[ iube=ti.
Nenorocitul A. era s[ pice ame\it auzind aceste cuvinte, =i c`nd
a vroit s[ r[spund[ el s-a trezit singur ]n camer[ prin ]ntuneric,
f[r-a =ti unde se g[sea. Atunci l-a apucat o desperare cumplit[.
El, care era s[ guste at`ta fericire ]n bra\ele unei persoane ce-l
fermecase a=a de mult, deodat[ s[ se vad[ pr[dat de toate acele
n[luciri pl[cute! =i pr[dat prin cine?… tocmai printr-un b[rbat!Ideea aceasta mai ales l-a f[cut s[ blesteme pe to\i b[rba\ii din
lume, m[car c[ =i el era din num[rul lor.
Pozi\ia lui era foarte ciudat[; de-ar fi cercat s[ fug[, putea s[
se r[t[ceasc[ prin cas[, s[ dea vrun mobil jos =i s[ trezeasc[
b[rbatul; ]n urmare, s[ se compromiteze. A fost silit dar a se hot[r]s[ a=tepte acolo p`n-a doua zi diminea\[ =i, g[sind aproape de el
o canapea, s-a ]ntins pe ea, zic`nd: fie-n voia soartei!
A trecut un ceas de noapte, dou[, =i bietul amorez nu putea
]nchide ochii; c`nd i se p[rea c[ auzea pasuri pe l`ng[ u=[, c`nd
r`suri ]n camera de l`ng[ el; =i de-abia cu un ceas p`n-a nu semiji de zi, el a adormit, f[c`nd o mie de visuri pozna=e.
A doua zi, t`rziu, c`nd a deschis ochii, A. era s[ nebuneasc[
de mirare, trezindu-se ]n casa lui, =i ]nc[ tocmai l`ng[ salonul de

171 Muntele de Foc
l`ng[ iatacul femeiii lui; fel de fel de idei ]i treceau prin minte,
f[r[ a-=i putea t[lm[ci deosebitele ]nt`mpl[ri ce avuse ]n vreme
de c`teva ceasuri; ]ns[ c`nd a z[rit la picioarele lui o masc[ de
catifea =i o batist[ bo\it[; c`nd a v[zut mai ales =i pe mas[ un =al
nou, atunci =i-a adus aminte de r[m[=agul ce f[cuse cu femeialui =i a ]n\eles c[ acel domino pl[cut =i elegant nu a fost alt[
persoan[ dec`t singur[ ea.
A., v[z`ndu-se ]n=elat cu at`ta iste\ime, a luat =alul ]n m`n[ =i
a intrat ]n iatac; femeia lui era ]nc[ culcat[ =i, cum l-a v[zut, a
]nceput a r`de din toat[ inima.
— Cum ai petrecut ast[ noapte? l-a ]ntrebat ea.
— Am pierdut un =al, dar am c`=tigat o bun[ lec\ie de care
mi-oi aduce aminte c`t oi tr[i.
Nu am trebuin\[ s[ mai adaug c[ pacea s-a ]ncheiat ]ntre
am`ndoi prin o dulce s[rutare.
* * *
— Boieri d-voastr[, zise judec[toriul, de vreme ce ne-am pus
pe povestit, am s[ v[ spun =i eu o anecdot[ judec[toreasc[ foarte
curioas[: Logofe\ia Drept[\ii, ]n pricina c[minarului…
— Destul, destul! strigar[m cu to\ii =i lum`narea se stinse ]n
ciuda judec[torului.
De-abia puseser[m capetele pe perne, de-abia ]ncepuse somnul
a ne fura =i iat[ c[ unul din noi se scoal[ iute, strig[ c`t poate s[
ne trezim, alearg[ prin camer[, aprinde lum`n[rile, face ]n sf`r=it
o zvoan[ at`t de mare, ]nc`t cu to\ii s[rim din paturi, socotind c[
s-a aprins m[n[stirea sau c[ ne calc[ t`lharii.
— Ce este? ]l ]ntreb[m.
El ]ns[ cu o fa\[ lini=tit[ ne pofte=te foarte serios s[ ne aprin-
dem ciubucele =i s[ ne a=ez[m grece=te pe divan. Fie=tecare din
noi, jum[tate speriat, jum[tate r`z`nd, urmeaz[ dup[ poftirea lui;
to\i ne punem ]n r`nd ca ni=te boieri div[ni=ti, =i tulbur[torulatunci, lu`nd un aer de Mirabeau, ne zice:

172 Vasile Alecsandri
— Boieri dumneavoastr[, trebuie s[ v[ m[rturisesc c[ orice
]ntreprindere ne]mplinit[ din partea unui om mi s-a p[rut cea mai
vie dovad[ de sl[biciunea caracterului s[u; ]n urmare noi patru,
care ne-am pus via\a ]n primejdie, ca s[ vedem portretul domnului
Alexandru L[pu=neanul, suntem amenin\a\i de a fi cuprin=i ]ncategoria mai sus pomenitului, adic[ a omului f[r[ caracter , de
vreme ce proiectul nostru a picat ]n ap[ sau, mai bine zic`nd, a
r[mas balt[. De datoria noastr[ este dar a face toate chipurile
spre a sc[pa de o astfel de ru=ine; =i eu v[ propun, onora\i boieri,
s[ ]ntreprindem o fapt[ mult mai ]ndr[znea\[ dec`t cea dint`i,adic[ s[ ne hot[r`m a merge la Ceahl[u, spre a ne ag[\a pe v`rful
lui. Acolo, fiecare va fi liber a improviza fel de fel de ode, elegii
sau alte asemene parascovenii =i bocituri poetice, =i pe urm[ va
putea ]ntrebuin\a tot acea libertate spre a se da de-a rostogolul
p`n[ ]n vale, pentru deplina sa ]ncredin\are c[ p[m`ntul are omare atragere asupra atomilor =i c[ e mult mai lesne a c[dea dec`t
a se ]n[l\a… Cine din d-voastr[ prime=te propunerea mea s[ ridice
m`na.
Opt m`ini deodat[ s-au ridicat ]n aer , =i o salv[ de bateri ]n
palme au adeverit primirea noastr[. Dup[ aceast[ sean\[ parla-mentar[, to\i ne-am dus la culcat =i p`n-a doua zi ne-am ]ng`nat
cu o mul\ime de visuri ciudate. Lucru de ]nsemnat. To\i am visat
apa Bistri\ei!
C`nd se rev[rsau zorile, noi ne =i luaser[m ziua bun[ de la sf.-
sa egumenul, ce ne osp[tase at`t de bine, =i ne ag[\am voio=i pec[rarea ]ngust[ care suie dealul Grohoti=ului. Tr[sura noastr[ se
auzea durduind ]n fundul v[ii pe pietri=ul p`raielor, =i pocnetele
biciului vizitiului r[sunau din st`nc[ ]n st`nc[, din deal ]n deal,
din codru ]n codru, ca ni=te ]mpu=c[turi de pistoale. Noi ]ns[ ne
suiam mereu cu ciubucele de-a umeri, strig`nd, r`z`nd, chiuindprin codru, pocnind ]n frunze, plec`nd crengile aluni=ilor, f[c`nd
nebuniile ce ne treceau prin cap, f[r[ a ne ]ngriji de pr[p[stiile
grozave pe l`ng[ care =erpuia c[r[ru=a. Trebuie ]ns[ s[ m[rturisesc

173 Muntele de Foc
c[ negura ce acoperea muntele ca un v[l v`n[t ne oprea de a
vedea cu ochii primejdia acelui drum. Cu c`t lumina se ivea pe
cer, aburii de prin fundul v[ilor se ridica ]n v[zduh =i da lucrurilor
o privire fantastic[. C`nd =i c`nd, un stejar nalt, r[zb[t`nd p`cla,
ni se ar[ta ca o n[luc[ din alt[ lume, cu bra\ele ]ntinse, cu trupul]nv[luit de un giulgiu alb; =i din vreme ]n vreme c`te un vultur
speriat b[tea din aripi =i se izbea ]n sus, umpl`nd codrul de \ipete
furioase.
De mult mergeam, iar v`rful Grohoti=ului nici c[ se mai z[rea.
— M[i fra\ilor, zise unul din noi, cine din voi are arme cu el?— Eu, r[spunse altul; am un pistol mic.
— +i ce-ai face cu pistolul dac[ ne-ar ie=i un urs ]nainte?
— Auzi ]ntrebare! A= trage ]n el.
Cel dint`i cl[tin[ din cap, zic`nd:
— S[ dea Dumnezeu! dar pare c[ n-a= crede. Mul\i voinici se
arat[ dup[ b[t[lie, dar =i mai mul\i se arat[ ]nainte. Nu r`de\i =i
asculta\i mai bine ceea ce mi-a povestit un mo=neag de la Vrancea;
pe urm[ v[ ve\i ]ncredin\a dac[ ]i vine cuiva ]n g`nd s[ trag[ cu
pistolul sau cu pu=ca, c`nd i se ]nt`mpl[ s[ se g[seasc[ bot la bot
cu un urs care nu ]n\elege de diha, Catrino . Nevasta unui p[durar
se dusese ]ntr-o zi prin codru, s[ culeag[ fragi; cum culegea, biata
femeie aude morn[ind la spatele ei, se ]ntoarce iute, =i ce s[ vad[?
O dihanie fioroas[, un urs grozav de mare ce se ridicase pe dou[
picioare =i da din cele dinainte, ca =i c`nd i-ar fi f[c`nd semn s[
vie ca s[-l s[rute. Femeia nu-=i pierdu cump[tul, ci, r[cnind o dat[din toat[ puterea, ]i arunc[ co=ciugul cu fragi ]n cap. Ursul meu,
ru=inat, se vede, de o primire at`t de rea din partea sexului frumos,
se duse fugind s[-=i ascund[ ru=inea ]n fundul codrilor, =i p[dur[-
ri\a, pe de alt[ parte, ]=i lu[ iute t[lp[=i\a, dup[ cum zice vorba,
=i p`n-acas[ \inu numai o fug[; ]ns[ cum a ajuns a =i picat la patbolnav[ de friguri. C`te babe din sat, toate au desc`ntat-o, au
c[utat-o, dar degeaba, c[ci mergea din zi ]n zi mai r[u; ]n sf`r=it,
o cloan\[ b[tr`n[ o sf[tui s[ se afume cu p[r de urs, zic`nd c[ nu

174 Vasile Alecsandri
era alt chip de sc[pat. A doua zi de cu noapte p[durarul, lu`nd
pu=ca pe spate, se porni ]n codru ca s[-i aduc[ p[r de urs; el se
suia pe o c[r[ru=[ ]ngust[ ca aceasta a noastr[ =i g`ndea ]ntocmai
ceea ce g`ndim noi acum, adic[: cum s[ fac[ =i ce s[ fac[ dac[ s-ar
]nt`lni cu o jiganie m`r`itoate. Tot merg`nd =i g`ndind, iat[ c[ajunge la v`rful dealului, ce era foarte greu de suit, de pild[ ca
piscul pe care ne ag[\[m noi acum, =i cum se urca pe br`nci,
deodat[ se love=te cap ]n cap cu un urs…
— Iaca ursul! a strigat deodat[ cel ce mergea ]naintea noastr[
pe c[rare =i s-a oprit tremur`nd ca o varg[. Acest \ip[t ne-a ]nfiptpe loc, =i ochii no=tri s-au \intit ]nainte asupra unei matahale negre
ce se z[rea de-abia prin p`cl[. Cel ce avea pistolul ]l uit[ frumos
]n buzunar, =i nim[nui nu-i veni ]n g`nd ca s[-l ]ndemne a se
]narma cu el. Din norocire acea grozav[ matahal[ a ]nceput a
=uiera peste pu\in, c[ci nu era alt[ dec`t un rom`n care sta lungitpe iarb[. Mare ru=ine ne-a cuprins atunci pe to\i, afl`nd c[ ne
speriaser[m degeaba =i m[rturisesc cu umilin\[ c[ din galbeni la
fa\[ ce eram, ne-am ]nro=it ca ni=te demoazele de pension.
— Iat[, domnilor , ne-a zis atunci povestitorul, iat[ cum se face
c[-=i uit[ cineva armele-n br`u la vreme de nevoie. Nu mai amtrebuin\[ dar a urma istoria p[durarului.
Acolo era tocmai v`rful Grohoti=ului. Ne-am pus jos s[ ne
odihnim, =i ]n vreme de jum[tate de ceas am stat fa\[ la una din
cele mai frumoase priveli=ti. Razele soarelui ]ncepeau a r[zbate
printre copacii de pe cre=tetul mun\ilor =i dau negurii ce-i cuprin-dea o vopseal[ ro=ietic[; iar ]n fundul v[ilor, unde p`cla era ]nc[
deas[, abia se z[rea, ca printr-un vis, apa Bistri\ei, ce p[rea ca o
dung[ alb[. Acea dung[ se f[cea din minut ]n minut mai lat[ =i
mai limpede; =i, deodat[, c`nd soarele s-a ivit pe cer, umpl`nd
toat[ ]ntinderea de lumin[, deodat[ frumoasa vale a Bistri\ei asticlit ca o panoram[, cu r`ul s[u repede, pe care se coborau vreo
c`teva plute, cu mun\ii nal\i =i tufo=i ce o ]mprejur[, cu satele
sale sem[nate pe costi=e ca ni=te juc[rii =i, ]ntr-un cuv`nt, cu tot

175 Muntele de Foc
farmecul care ]mpodobe=te natura sa m`ndr[ =i s[lbatic[. Nu voi
uita niciodat[ impresia ce am primit la acea minunat[ priveli=te!
Admirarea noastr[ neg[sind cuvinte ca s[ se t[lm[ceasc[, s-au
r[suflat prin vro dou[ duzine de a! =i de o!, care s-au ridicat spre
ceruri ca ni=te imne de laud[.
Multe soiuri de peisaje am v[zut prin deosebite \[ri, dar rare-
ori am ]nt`lnit acea frumuse\e m[rea\[ =i s[lbatic[, prin care se
deosebesc mun\ii Moldovei. Acole p[m`ntul, codrii, st`ncile,
p`raiele sunt ]nc[ ]n starea primitiv[ a naturii =i nic[ieri nu se
v[de=te m`na omului cu prefacerile ei ur`cioase =i prozaice. Lamunte omul este mai simplu, via\a lui este mai ]n lini=te, n[ravurile
sunt mai nevinovate. Munteanu-i curat la suflet, liber la g`nd =i
la vorb[ =i verde de trup ca brazii sub care tr[ie=te. Munteanca-i
nalt[ de boi, alb[, vesel[, sprinten[, istea\[ =i frumoas[. Cum s[
nu-\i bat[ inima de bucurie =i de mul\umire ]n s`nul unor locuriat`t de m[re\e =i de poetice, locuite de un neam de oameni a
c[ror ]nf[\i=are ]\i umple ochii =i sufletul! locuri pline de aducere-
aminte a str[mo=ilor no=tri, de pove=ti fantastice =i mai ales de
doine armonioase!
Multe mici ]nt`mpl[ri am avut p`n-a nu ajunge la Ceahl[u;
dar cadrul acestui articol nu m[ iart[ a le povesti pe toate. Voi
trece dar sub t[cere ]nt`lnirea noastr[ cu o t`n[r[ =i frumoas[
rom`nc[, ce se suia c[lare la munte =i care, auzindu-ne c`nt`nd
un c`ntec vechi:
Ia-m[, leli\[, c[lare,
C[ nu mai pot de picioare,+i nu pot merge pe josC[ mi-i drumul zgrunzuros…
ne r[spunse r`z`nd =i totodat[ c`nt`nd:
Eu, puiule, te-oi luaC`nd a face plopul pere
+i r[chita mic=unele.

176 Vasile Alecsandri
Asemene nu voi pomeni nimic despre nedelicate\ea unui c`rd
de boi de frunte, care, ]nt`lnindu-se cu noi pe podul de la
R[pciune, vroia numaidec`t s[ ne arunce cu coarnele ]n Bistri\[,
sub cuv`nt c[ boii trebuie s[ aib[ pasul asupra boierilor =i feciorilor
de boieri, fiindc[ =i ei au fost feciori de boiieri , =i c[ ast[zi sunt
boi ]ntregi.
Tot asemene voi p[stra cea mai ad`nc[ tain[ asupra unui r[zboi
omeric ce am avut cu ni=te amazoane ]n catrin\e, care culegeau
poame ]ntr-o livad[ =i care, v[z`ndu-ne c[ s[rim peste gard =i c[
ne ]naint[m spre ele ca ni=te zmei, spre a le lua c`teva poame, au]nceput a ne ]mpro=ca cu coarne, r`z`nd =i strig`ndu-ne: „Nu
=ugui\i, domnilor, cu coarnele, c[ vi se pot prinde de frunte“. Noi
am r[spuns cu m[rinimie c[ nu suntem ]nsura\i =i am dat ]nainte
]ntocmai ca un zid de aram[, f[r-a ne ]ngriji de glon\urile =i ghiu-
lelele ce plouau asupra noastr[; zic ghiulele, pentru c[ fetele,v[z`nd eroica noastr[ ]ndr[zneal[, ]ncepuser[ a ad[uga =i mere
pe l`ng[ celelalte mai mici ]mpro=c[turi de care se slujeau ]n
sistemul lor de b[t[lie. Atacul nostru a fost vrednic de admirare,
dar =i ap[rarea fetelor merit[ nu mai pu\ine ur[ri de glorie; =i
g[sesc de datoria mea a m[rturisi c[, dac[ amazoanele noastrenu =i-ar fi m`ntuit proviziile de r[zboi, biruin\a ar fi plecat ]n
partea lor.
Lupta se sf`r=i ]n favorul nostru. Noi, ]ns[, ca ni=te biruitori cu
inim[ m[rea\[, departe de a pune sub robie pe frumoasele du=-
mance, le-am l[udat, le-am m`ng`iat, le-am dat c`te o fr[\easc[s[rutare =i pe urm[ ne-am urmat drumul nostru, f[r[ a fi mai fuduli
dec`t ]nainte, dar mult mai voio=i la suflet, pentru c[ feti\ele:
Erau m`ndre, m`ndruli\e,
Cu flori galbene-n cosi\e,Cu flori ro=ii pe guri\e;+-aveau glas de p[s[ric[,+-aveau ochi de porumbric[,+-aveau suflet de voinic[.

177 Muntele de Foc
M[ voi gr[bi a ajunge la schitul Hangului, pentru dou[ pricini
de c[petenie, adic[: foamea =i osteneala. De dou[ ceasuri de c`nd
ne primblam apostolice=te prin dealuri =i prin v[i, nu ne hr[nisem
dec`t cu priveli=ti poetice =i cu aer curat; aveam deci toat[
dreptatea de a dori o gazd[ bun[ =i o mas[ cre=tineasc[, precumle-am =i g[sit la maica M. Ce folos, ]ns[! c[ci ]n ziua aceea eram
goni\i de o soart[ pozna=[, care avea de g`nd s[ ne prefac[ ]n
antropofagi.
De-abia ]ncepuser[m a ne odihni pu\in, preg[tindu-ne f[lcile
cu sperarea unui bor= c[lug[resc, c`nd iat[, nu =tiu cine se apuc[de pomenit schitul Dur[u, zic`nd c[ se g[sea cale de jum[tate de
ceas numai de locul unde ne aflam, =i noi ]ndat[, ca ni=te nebuni,
uit`nd =i foamea, =i masa ce se g[tea, f[r[ a ne ]ngriji nicidecum
c[ amurgise, ]ndat[, zic, ne =i pornir[m spre Dur[u, cu hot[r`re s[
ne ]ntoarcem mai t`rziu la Hangu. Judec[torul ]ns[, mai cu mintedec`t to\i, r[mase =i ne dovedi ]nc[ o dat[ prin aceast[ fapt[
]n\eleapt[ c[ ]n privirea =tiin\ei mul\umirilor trupe=ti, superioritatea
spiritului judec[toresc asupra celui poetic este net[g[duit[ =i c[
deosebirea ]ntre am`ndou[ este ca de la p[m`nt la cer.
}n vreme de jum[tate de ceas voiajul a fost destul de vesel,
mai ales c[ Ceahl[ul ni se ar[ta ]n toat[ m[rirea lui, ca un uria=
ce =i-ar fi ]ntins capul pe deasupra mun\ilor ca s[ priveasc[ apusul
soarelui. Umbrele se suiser[ treptat, ascunz`nd ]n ]ntuneric
st`ncile mari =i codrii s[lbatici de pe coastele lui, =i numai
Panaghia, st`nca cea piramidal[ de pe cre=tetul s[u, era ]nc[luminat[ de razele aurite ale soarelui. Unul din noi, privind
Ceahl[ul ]n minutul acela, ]l asem[n[ cu un urs negru, purt`nd
pe cap un coif de aur; altul iar, \intindu-=i ochii asupra Panaghiei,
ne \inu un cuv`nt foarte tainic ]n ]n\elesul lui, vroind a g[si
oarecare asem[nare ]ntre ea =i legea cre=tineasc[, care a ie=itdin ]ntunecimea p[g`nismului plin[ de lumina adev[rului…
St`nca se pierdu ]n umbr[ foarte apropo pentru orator. Noi ]ns[
]ncepeam a ne c[i c[ ne porniser[m de la Hangu, fiindc[ noaptea

178 Vasile Alecsandri
se ]ndesa la tot pasul =i c[ de-abia mai puteam cunoa=te drumul
=i bolovanii ce slujeau de pun\i fire=ti pentru trecerea p`raielor.
Nu am trebuin\[ s[ mai adaug c[ ne-am r[t[cit. Lucrul acesta,
de=i cu adev[rat nu ni s-ar fi ]nt`mplat, totu=i l-a= iscodi din capul
meu pentru interesul acestei povestiri; c[ci ]n ziua de ast[zi, oprimblare la mun\i, f[r[ cea mai mic[ r[t[cire, pare ca o c[l[torie
pe marea furtun[ sau ca o nunt[ f[r[ l[utari. Poftesc dar pe
onora\ii cititori, iubitori de adev[r, s[ binevoiasc[ a-=i ]nchipui
trei tineri zdrobi\i de osteneal[, =ov[ind pe la guri de pr[p[stii
ad`nci ca ni=te umbre r[t[cite pe malul Aheronului =i neav`ndalt[ sperare ]naintea ochilor dec`t de a petrece o noapte fl[m`nd[
]n adunarea ur=ilor =i a m`\elor s[lbatice.
Pozi\ia noastr[ era c`t se poate de ur`cioas[; ]ns[ providen\a,
care se ]ngrije=te de soarta celor buni =i nevinova\i, binevoi a ne
socoti =i pe noi din num[rul acestora, =i ne trimise ]ntru ajutorun cioban t`n[r =i voinic, care ne sluji de c[l[uz[ p`n[ la Dur[u.
Ajung`nd ]ns[ acole, soarta ne dete cea de pe urm[ =i mai grozav[
lovitur[. Egumenul se dusese la t`rg, lu`nd =i cheile de la c[mar[!
Am r[mas tr[sni\i pe loc c`nd am aflat aceast[ veste ]nfrico=at[;
=i unul din noi s-a culcat cu fa\a ]n sus, zic`nd c[ a =i murit. Dac[ceream ceva, c[lug[rii ne r[spundeau:
— N-avem nimic, fiilor; noi suntem ni=te s[rmani ce ne \inem
numai cu Domnul.
— N-ave\i m[car o pic[tur[ de vin?
— Nu, fiilor, nici vin, nici m`ng`iere! Prin m`ng`iere c[lug[rii
]n\eleg rachiul.
— +i cu ce v[ hr[ni\i, p[rinte?
— Cu Domnul.
}mi venea s[-i str`ng de g`t ]n numele Domnului. Am stat pu\in
s[ mai prindem la putere =i, vizit`nd din fug[ m[n[stirea, ne-ampornit ]napoi spre Hangu, ]ntov[r[=i\i de un c[lug[r ce-l luasem
s[ ne arate drumul =i care ducea ]n m`n[ un fanar aprins. Tovar[=ii
mei, fiind mai buni de picior dec`t mine, mergeau pe jos ]nainte,

179 Muntele de Foc
c`nt`nd Marseillaise: Allons enfants de la patrie1, iar eu ]i urm[ream
de departe pe un cal f[r[ =a, ce g[sisem la poarta schitului =i care,
nesuferind fr`ul, c[ci era s[lbatic =i iubitor de libertate, se l[sa
s[-l c`rmuiesc de o funie sadea, ce-i legasem de g`t mai mult spre
podoaba lui.
Nu voi uita c`t oi tr[i acea primblare fantastic[ prin ]ntunericul
codrului; toate lucrurile ce ne ]nconjurau luau o privire sperioas[
sub razele luminii fanarului; iar mai ales umbrele noastre, prin
mi=c[rile lor deosebite, produceau o fantasmagorie cumplit[. Ori
]ncotro ne uitam, p[rea c[ se ridic[ ]naintea noastr[ tot uria=i;mii de ar[t[ri treceau iute aproape de noi, fugeau de se ascundeau
]n fundul codrului =i apoi iar se iveau =i iar piereau ]n v[zduh.
Fream[tul frunzelor avea un sunet misterios, care da fiori =i m[
f[cea s[-mi ]nchipuiesc c[ auzeam =oapte jalnice din alt[ lume.
Mai cu seam[ c`nd \ipa ]n dep[rtare vro bufni\[ speriat[, atuncisim\irile mi se exaltau at`t de mult, c[ m[ credeam alungat de
duhuri adev[rate; p[rea c[ le vedeam cum m[ ]ng`nau =i cum
c[utau s[ m[ r[t[ceasc[ ]n s`nul codrului. Se vede c[ foamea are
mult[ ]nr`urire asupra ]nchipuirii; sf[tuiesc deci pe poe\ii no=tri
s[ fac[ diet[ dou[zeci =i patru de ceasuri c`nd or vrea a se apucade vro compunere.
Cum mergeam cu to\ii pe l`ng[ c[lug[r, ascult`nd cu luare-
aminte o istorie de ho\i ce ne povestea, =i pe care, cu ajutorul lui
Dumnezeu, o voi povesti-o =i eu alt[ dat[ cititorilor mei, deodat[
z[rir[m ]naintea noastr[ un foc mic, care se leg[na ]n v[zduh cuo mi=care regulat[ ca o limb[ de clopot. Am ]ntrebat pe c[lug[r
ce putea s[ fie, dar p`n-a nu apuca el a ne r[spunde, ne trezir[m
fa\[-n fa\[ cu un rom`n ce \inea un lemn aprins ]n m`n[ =i pe
care-l cl[tina necontenit dinaintea lui, pentru ca s[ cunoasc[
drumul.
— De unde vii, Gheorghe? ]l ]ntreb[ c[lug[rul.
1 Haide-\i, copii ai patriei. (fr .)

180 Vasile Alecsandri
— De la hora din sat, p[rinte; am c`ntat din cimpoi p`n’ ce-a
]nnoptat bine; =i acum m[ duc la st`n[ ]n deal.
Auzind vorb[ de cimpoi =i de hor[, m-am apropiat de cioban
=i l-am ]ndemnat s[ ne c`nte o doin[; ]ndat[ el =i-a scos cimpoiul
din desagi, l-a umflat, l-a preg[tit =i, rezem`ndu-se de un brad, a]nceput a suna c`ntecul cel mai frumos, cel mai jalnic, cel mai cu
suflet ce am auzit eu pe lume: doina de la munte, acea melodie
curat rom`neasc[, ]n care toat[ inima omului se t[lm[ce=te prin
suspinuri puternice =i prin note dulci =i duioase; doina jalnic[,
care face pe rom`n s[ ofteze f[r[ voie, =i care cuprinde ]n s`nulei un dor tainic, dup[ o fericire pierdut[. Eu, de c`te ori aud doina,
]mi pare c[ aud Moldova pl`ng`nd dup[ gloria sa cea veche.
Dup[ ce sf`r=i, ]l rugai pe cioban s[ c`nte =i din gur[; =i el,
]mpreun`ndu-se cu cimpoiul, ]ncepu, cu un glas limpede =i
puternic, a c`nta urm[toarele versuri pe muzica doinei:
Frunz[ verde de alun[;
Trece voinicul pe lun[+i codrul voios r[sun[.
Trece ho\ul =uier`nd,
Pe c[rare cobor`nd+i din frunze ]mpu=c`nd.
M[i voinice, voinicele,
Ia-\i t[i=ul de pl[sele+i cea durd[ de o\ele,
C[ se primbl[ jos, ]n vale,
Trei desagi plini de parale+i nu le st[ nime-n cale.
Frunzuli\[ de brad mic[,
Iese ho\ul din potic[,F[r[ grij[, f[r[ fric[,

181 Muntele de Foc
+i le zice: „Cale bun[!
Unde merge\i ]mpreun[,Dragii mei, noaptea pe lun[?
Dec`t ]n curtea domneasc[,
Sau ]n punga ciocoiasc[,Mai bine-n cea voiniceasc[.“
Frunz[ verde stejar tare,
Ho\ul intr[-n codrul mare,Cu desagii de-a spinare =.c.l.
Nu am trebuin\[ s[ mai descriu mul\umirea ce ne-a pricinuit
acest concert original la miezul nop\ii, ]n mijlocul unui codru. Totacela ce simte ]n pieptul s[u o inim[ de rom`n m[ va ]n\elege de
la sine=i.
Pu\in mai t`rziu ne g[seam ]mprejurul unei mese mult dorite,
]n schitul Hangului, m`nc`nd ]ntocmai ca lupii din Valahia =i
binecuv`nt`nd osp[\ul cre=tinesc al maicei M. A doua zi de dimi-
nea\[ eram pe drum ]ntorc`ndu-ne la Piatra, fiindc[ judec[torul
ce era cu noi trebuia s[ se afle numaidec`t seara pe scaunuljudec[toriei, pentru ca s[ hot[rasc[ soarta unui ]mpricinat. Ne
]ntoarser[m deci la Piatra ]n bri=ca numitului Temiso-fiu, precum
ar zice oarecine, trudi\i ca vai de noi =i f[c`nd o mie de medit[ri
triste asupra de=ert[ciunii omene=ti =i asupra soartelor rele, care
se amestec[ ]n planurile oamenilor, le ]ncurc[, le ]mpiedic[ =i leprefac dup[ capriciile lor.
Noi ne-am pornit de la Piatra ca s[ vedem portretul domnului
Alexandru L[pu=neanul; ne-am pornit de la P`ng[ra\i cu g`nd s[
ne suim pe Ceahl[u, =i nici un proiect, nici cel[lalt nu l-am putut
]mplini. A=a sunt mai toate proiectele omene=ti, mai ales acele cese ating de voiajuri. Le faci iarna, =i cum r[sare soarele de
prim[var[ se topesc ca om[tul.
(Prop[=irea , 1 8 4 4)

BORSEC
Iarna a venit aduc`ndu-ne cu ea pl[cerile str[lucite ale baluri-
lor, primbl[rile ]n s[nii, concertele ]nc`nt[toare, petrecerileteatrului =i mai ales priveli=tea dr[g[la=[ a focului ]n sobe. Dulcisunt minutele ]n care poetul, culcat pe un jil\ elastic, dinaintea unuij[ratic bogat, ]=i simte trupul p[truns de o pl[cut[ c[ldur[, ]n vremece ]nchipuirea lui plute=te ]n visuri misterioase =i d[ via\[ ]nt`m-pl[rilor trecute. Iarna =i b[tr`ne\ile sunt epocile suvenirelor. C`ndp[m`ntul este acoperit cu z[pad[, omul g`nde=te cu drag la frumoa-sele =i c[lduroasele zile ale verii, la iarba ce ]nvio=ea c`mpii, la frun-zele ce ]mpodobeau p[durile, la cerul albastru, la c`ntecele voioaseale p[s[rilor. Asemene =i nenorocitul ce a ajuns ]n v`rsta b[tr`ne\ilortr[ie=te numai cu aducerea-aminte a anilor tinere\ii sale.
Eu care, slav[ Domnului! sunt ]nc[ departe de a fi ]n num[rul
celor ce jelesc prim[vara vie\ii, g[sesc o mare mul\umire a m[pune seara ]n fa\a sobei =i a privi jocul fantastic al focului. }miplace s[ re]nviez ]n ]nchipuire icoanele dep[rtate ce s-au =tersodat[ cu trecerea zilelor =i s[ le ]nf[\i=ez ca o panoram[ dinainteaochilor mei. Fran\a, Italia, Germania =.c.l. mi se arat[ atunci cutot farmecul de care le ]mpodobesc puterea suvenirelor =i dorul]nc[ mai puternic de a le revedea ]n fiin\[. C`te planuri de fericire,c`te casteluri de Spania ridic ]n ceasul acela! M[ prefac ]ndat[]ntr-un arhitect at`t de m[iestru, c[ m[ mir eu ]nsumi de frumuse-\ile operelor mele; =i cu toate c[ r`d ]n sf`r=it de toate acele nebunii
ce-mi v`j`ie prin minte, dar m[rturisesc c[ m[ simt c`teva minutefericit de ele. Zic c`teva minute numai, c[ci realitatea, cea maiCUPRINS

183 Muntele de Foc
aprig[ du=man[ a ]nchipuirii, vine de se pune necontenit dinaintea
ei =i o ]ntunec[ f[r[ mil[. Visul se =terge, =i inima ]nceteaz[ de abate; coroana cade =i omul r[m`ne aceea ce este. Le masque tom-
be, l’homme reste et le héros s’évanouit !
1
Dar vroiam s[ vorbesc de Borsec, =i v[d c[ m-am ad`ncit ]n
idei filozofice asupra omului. A=a sunt g`ndurile ce se nasc ]n fa\afocului, noaptea, c`nd toat[ lumea odihne=te. O idee aduce pealta =i ]ntr-o clipal[ face jurul p[m`ntului. S[ venim ]ns[ la sugetul
acestui articol.
Numele de Borsec ]mi pricinuie=te totdeauna un amestec de
sim\iri, cu at`t mai curios c[ ele sunt de naturi cu totul str[ine.Dint`i ]mi aduce un soi de fiori reci, care ]mi ]ncre\e=te pielea]ntocmai ca =i c`nd ar fi s[ intru ]ntr-o ap[ cu ghea\[. Pe urm[
m[ desf[teaz[ prin ]nf[\i=area unor figuri ginga=e =i pl[cute =i, ]n
sf`r=it, m[ face s[ r`d din toat[ inima, de oarecare ]nt`mpl[ricomice =i de oarecare ridicole, care au jucat un rol ]nsemnat ]nsocietatea Borsecului din vara trecut[.
Acea societate era ]mp[r\it[ ]n trei clase foarte deosebite prin
manierele lor: 1. Adunarea rom`neasc[, 2. Adunarea ungureasc[
=i 3. Adun[tura armeneasc[. +i fiecare din aceste era subdivizat[iar[=i ]n alte trepte, potrivite dup[ stare =i ranguri; c[ci aristocra-\ia, de=i mult mai poporal[ aici dec`t aiure, din pricina fr[\ieisilite ce leag[ negre=it ]ntre ei vremelnicii locuitori ai b[ilor, dar
tot p[stra oarecare dep[rtare ]ntre ea =i gloat[. Sistemul egalit[\ii,
ce niciodat[ nu va prinde de tot r[d[cin[ pe p[m`nt, are ]ns[acolo o p[rticic[ deloc ne]nsemnat[ unde el domne=te ]n toat[puterea sa. Acel loc se nume=te Lobogo
2 =i este o baie rece ]n care
fierbe necontenit gazul carbonic. +ase oameni pot de-abia s[
]ncap[ ]n el, dar nenoroci\ii! d-ar fi trei ]mp[ra\i =i trei ciubotari,
nu i-ai cunoa=te unii de al\ii, at`t de mult r[ceala apei =i pi=c[turagazului i-ar zg`rci =i i-ar str`mba deopotriv[. Lobogo, dup[
1 Cade masca, r[m`ne omul =i eroul dispare ! (fr .)
2 }n fl[c[ri (magh.).

184 Vasile Alecsandri
definirea unui prieten al meu, este tronul egalit[\ii ]n privirea
fizionomiei ridicole ce c`=tig[ fiecare, c`nd se scald[ ]n el, =iegalitatea este o plant[ ce nu poate ]nflori dec`t ]n ap[ =i mai
ales ]n apa grozavului Lobogo .
Borsecul e un ce care nu se poate numi nici t`rg, nici sat, pentru
c[ n-are nici uli\e, nici magazii, nici locuitori. El este o adun[tur[de vro cincizeci de case de lemn pustii =i are mult[ asem[nare cumu=tele, care stau moarte toat[ iarna, pentru ca s[ ]nvieze ]n
prim[var[. Trei p[r\i ale anului Borsecul este o cu=c[ de=art[, pe
care numai ur=ii din mun\i o viziteaz[ poate; iar cum sose=te lunalui iunie, atunci, ca o persoan[ le=inat[ ce ]=i vine ]n sim\iri, el]ncepe a prinde la suflet sau, mai bine zic`nd, la suflete. Caselese locuiesc ]ncet-]ncet, =i ]n pu\in[ vreme el se transformeaz[ ]ntr-un
t`rgu=or viu =i plin de tot soiul de figuri str[ine. Mun\ii de pe-
mprejur pierd s[lb[t[cimea lor, pentru ca s[ se prefac[ ]n primbl[rimisterioase, =i ]n locul unde c`r`iau cioarele mai ]nainte, acum oband[ de muzican\i de la Cronstat
1 c`nt[ fel de fel de simfonii:
val\uri pentru nem\i, ungureasca pentru maghiari =i T u-mi ziceai
odat[2 pentru rom`ni. Cu toate aceste ]ns[, vai =i amar de
nenorocitul ce are p[catul de a sosi cel ]nt`i ]n Borsec! El aretoat[ vremea a se ]ncredin\a c[ ]n contra opiniei lui Cezar, e multmai bine a fi al doilea ]ntr-o capital[ dec`t cel ]nt`i ]ntr-un sat.
Dar m[ ve\i ]ntreba, poate, cum =i ce fac c[l[torii pentru ca s[
poat[ g[si gazde =i alte neap[rate lucruri pentru vie\uire, de vreme
ce Borsecul este pustiu? La aceast[ ]ntrebare vrednic[ de toat[lauda voi avea onor a r[spunde c[, precum fie=tecare zidire areun ]nger nev[zut care o ocrote=te, asemene =i pomenitul loc are]ngerul s[u ce, ]n contra altor fiin\e scutitoare =i ]naripate, ]l
privegheaz[ de jos, iar nu de sus, fiind locuin\a lui cu c`teva
sute de st`njeni mai ]n vale dec`t Borsecul. Acel zeu binevoitor,ce este vestit prin micul s[u cal, se nume=te dl Verme=. El e
1 Bra=ov.
2 C`ntec pe versurile lui C. A. Rosetti, A cui e vina ? (1839).

185 Muntele de Foc
factotum plenipotent, care ]nchiriaz[ casele =i care ]nlesne=te,
prec`t se poate, mul\umirile bolnavilor, vreau s[ zic, ale persoa-
nelor ce sub pretext de boal[ merg de gust[ borvizul. El e persona-jul cel mai ]nsemnat ]n toat[ vremea b[ilor, =i c`nd trece c[lare
pe dinaintea caselor, nime nu lipse=te de a i se ]nchina. Dup[
acesta, ]n num[rul persoanelor de c[petenie din Borsec, vine vesti-
tul b[rbier Figaro, numit astfel pentru numeroasele me=te=uguri
ce cunoa=te, afar[ de al s[u. El e m`na dreapt[ a dlui Verme= =iare un talent deosebit pentru ca s[ dea foc artificiilor cu care acesta
se ]ndeletnice=te foarte ades. }n urma lui Figaro, ia r`nd comen-
dantul, care este ]ns[rcinat cu paza bunei or`nduieli =i cu siguran-
\a ob=tii, pentru a c[rei ocrotire el are drept ajutor zece \[rani
secui ce poart[ nume de solda\i. +i, ]n sf`r=it, dup[ ace=ti trei, se]n=ir[ str[inii ce vin s[ beie s[n[tate la izvorul t[m[duirii.
C`t pentru doctor, dac[ m[ ve\i ]ntreba, voi avea iar[=i onorul
a r[spunde c[, de=i ar trebui s[ fie ca la alte b[i, aici ]ns[ s-a
socotit de prisos, pentru c[ ori=icine este ]n stare a v[ l[muri chipul
de a face cura. Tot metodul se cuprinde ]n dou[ articole: 1. A beac`t[ ap[ se va putea mai mult[; 2. A lua baie la Lobogo, sau la
+aro=, sau la Elisaveta, sau la Laz[r. Aceste sunt cele patru basinuri
din Borsec. Pute\i alege pe care v-a pl[cea. +aro=ul ]ns[ este or`nduitmai cu seam[ pentru reumatismuri, =i Lobogo pentru sl[b[ciuni.
Str[inul ce merge la Borsec trebuie s[-=i reguleze ceasurile dup[
un nou sistem. Somnorosul este silit a se scula odat[ cu soarele,
=i lene=ul a umbla pe jos p`n[ ce nu mai vede bine. Aceste
]ndatoriri tiranice sunt neap[rate pentru folosul curei. La =ase cea-suri de diminea\[, \ip[tul tr`mbi\ei, miorl[itul clarinetei =i bubui-
tul tobei ]l trag din bra\ele somnului =i f[r[ ]nt`rziere el trebuie
s[ p[r[seasc[ dulcea c[ldur[ a patului, pentru ca s[ mearg[ la
f`nt`n[ s[-=i r[coreasc[ trupul prin b[utura borvizului .
Acea f`nt`n[, ce este izvorul t[m[duirii at`tor patimi, se afl[
]n mijlocul Borsecului =i nu e mai mare dec`t de un cot cvadrat;
ad`ncimea ei poate s[ fie cel mult de doi co\i, dup[ cum m-a
]ncredin\at un negu\itor de postav. Si cu toate aceste, nu numai

186 Vasile Alecsandri
c[ ea ]ndestuleaz[ pe fie=tecare zi sute de stomacuri, dar apoi
totodat[ din s`nul ei se umplu sute =i mii de sticle mari ce se]mpr[=tie ]n lume. Ea este ]ngr[dit[ cu ostre\e de lemn =i are ]n
st`nga un loc ce se nume=te gr[din[, iar ]n dreapta un =opron
lung ce se cheam[ galerie. Am`ndou[ aceste locuri sunt menitespre a sluji de primblare persoanelor care fac cura.
}n adev[r e un spectacol foarte curios a privi pe to\i bolnavii
venind din toate p[r\ile diminea\a la f`nt`n[, cu ochii ]nc[ umfla\i
de somn =i cu paharele lor ]n m`n[. Ei seam[n[ ni=te vinova\i
du=i la locul os`ndei. Pe fa\a lor e zugr[vit[ o ]nfiorare comic[ cese m[re=te cu c`t se apropie mai mult de izvor; dar mai ales c`ndse hot[r[sc a duce la gur[ cel ]nt`i pahar plin de burcut, tabloulce ]nf[\i=eaz[ este vrednic de penelul vestitului Gavarni
1. Mu=chii
obrazului se zg`rcesc, spr`ncenele se ]ncre\esc, ochii se dau peste
cap, buzele se str`ng ca pentru o dulce s[rutare, =i toat[ fizionomiase preface ]ntr-o nevinovat[ =i nepre\uit[ caricatutur[. +i nu socoti\ic[ acole, ca la r[zboi, numai cea ]nt`i cercare e grea. Nu! Apa emai ]nfrico=at[ dec`t focul. Cu c`t spore=te num[rul paharelor, cu
at`t dezgustul cre=te =i, ]n urmare, cu at`t expresia figurii se face
mai ciudat[. Fiind ]ns[ c[ dup[ legile naturii, defectele ob=te=ti nusar ]n ochi a=a de tare ca acele particulare, de aceea =i nenoroci\iice sunt supu=i la b[utura silit[ a burcutului nu se mai ocup[ deridicolul ce se tip[re=te pe fa\a lor. Toate g`ndurile lor \intescdeocamdat[ numai asupra f`nt`nii, =i convorbirea lor asupra apei.
— Bre! da’ r[-i apa ast[zi!
— Nu-mi merge pe g`t nici de fric[.
— Eu mai bucuros a= bea =ampanie.— C`te pahare ai b[ut p`n-acum, mademoazel[?
— Nou[, =i mai am vro trei.
— Cum se poate! dou[sprezece pahare, d-ta care e=ti at`t de
delicat[!…
1 Desenator =i caricaturist francez (1804-1866), cu numele adev[rat
Suplice-Guillaume Chevalier.

187 Muntele de Foc
— Comment trouvez-vous l’eau ce matin, madame la baronne ?1
— T edesdaple !2
Vizita la f`nt`n[ \ine de la =ase p`n[ la opt ceasuri, ]n care vreme
muzica c`nt[ necontenit tot soiul de arii vesele; =i cu c`t razele
soarelui se mai ]nc[lzesc, cu at`t fe\ele bolnavilor se mai ]nsenineaz[.Z`mbetul se ive=te pe buzele lor; =[gile veselitoare zboar[ ]n v[zduh;cavalerii =i damele se formeaz[ ]n grupe, =i convorbirile se fac maiinteresante. Atunci ]ncep criticile ]ntre deosebitele cete; un soi de
r[zboi spiritual na=te pretutindeni, =i locul primbl[rii dinaintea
f`nt`nii este un adev[rat c`mp de b[t[lie, unde mul\i nenoroci\ir[m`n uci=i de s[ge\ile sarcasmului. }ns[, o! tic[lo=ie omeneasc[!Vine o vreme, un minut, unde fie=tecare lupta= din acel r[zboi, p`n[=i cel mai mare erou, se vede silit a p[r[si c`mpul gloriei =i a se face
nev[zut ca un fugar… Grupele se de=ir[, du=m[niile se uit[ =i to\i ]n
sf`r=it se dep[rteaz[ de la f`nt`n[ cu pasuri repezi.
Dup[ cura de ap[, fie=tecare p[tima= se odihne=te vro dou[
ceasuri de chinurile ce a suferit la f`nt`n[. Vai ]ns[ de acea odihn[!Ea seam[n[ cu cea de pe urm[ noapte a unui os`ndit la moarte.
Tot soiul de o\[r`ri ]l cuprind c`nd g`nde=te la baia rece care-l
a=teapt[, =i p`n[ ce scap[ de d`nsa, el este cufundat ]ntr-onecurmat[ nelini=tire, ce se m[re=te sau se mic=oreaz[ de zeceori pe ceas, din pricina nestatorniciei atmosferei. Ochii lui stau\inti\i cu grij[ asupra muntelui numit Capul Popii, ca asupra unui
barometru sigur, =i dac[ vede fruntea acestuia acoperit[ cu aburi,
atunci un fior ]nghe\at ]i trece pin trup, c[ci este ]ncredin\at de aavea v`nt sau ploaie ]n vremea b[ii; iar dac[ cerul e senindeasupra muntelui, un fel de curaj mincinos vine de-l m`ng`ie,d`ndu-i sperare c[ va fi soare c`nd s-a sc[lda. }n sf`r=it, zece
ceasuri =i jum[tate au sunat; el trebuie s[ mearg[ la Lobogo! Se
porne=te cu fa\a schimbat[ =i cu tulburarea ]n suflet!… picioarele]l poart[ cu greu; dar iat[-l c[ a ajuns! Acum merit[ a fi privit.
1 Cum vi se pare apa ]n diminea\a asta, doamn[ baroan[? (fr .)
2 Detestabil[! (Pronun\are german[ a fr. détestable.)

188 Vasile Alecsandri
}ndat[ ce soldatul care e de paz[ a ]nchis u=a b[ii dup[ d`nsul,
un dezgust ]nfrico=at de ap[ se zugr[ve=te ]n ochii lui =i ]i d[ un
aer de om turbat. Toate lucrurile ce-l ]mprejur[ =i care se arat[lui ]i aduc sloiuri de ghea\[ pe spinare. Basinul unde are s[ intre
i se pare o gur[ a iadului; clocotirea gazului ]n ap[ sun[ la urechea
lui ca r`sul demonesc al unui geniu fantastic, =i nenoroci\ii ce-i
vede str`mb`ndu-se ]n Lobogo ]i ]nchipuie=te ca ni=te suflete
muncite de draci. Un amestec grozav de gemete =i de r[cnete seridic[ de la picioarele lui =i merge de se pierde ]n v[zduh, sufl`nd
]n pieptu-i o spaim[ copil[reasc[, care ]i zburle=te p[rul pe cap.
+i mai ales c`nd g`nde=te c[ acea armonie dureroas[ este produs[
prin ]nr`urirea unor suferin\e ce ]nsu=i are s[ p[timeasc[ ]n
cur`nd, atunci soarele chiar se ]ntunec[ pentru d`nsul.
Pentru ori=icare altul tabloul ce ]nf[\i=eaz[ Lobogo plin de
bolnavi ar fi un izvor bogat de petrecere =i de r`s, fiindc[ fie=tecare
din ace=tia joac[ un rol c`t se poate de comic. Unul chiuie=te ca
un posta=; altul miorl[ie=te o arie jalnic[ de la Lucia, h[cuit[ prin
cl[n\[nirea f[lcilor; altul se roag[ italiene=te la soare ca s[ fiemai fierbinte, zic`ndu-i Sore amico
1 ! Un al patrulea se sf[de=te
cu feciorul lui pentru num[rul minutelor; =i to\i ]mpreun[,
tremur`nd, \ip`nd, c`nt`nd, =uier`nd =i v[it`ndu-se, produc untotul ridicol foarte vesel pentru un privitor, dar foarte pu\in ]ncura-
jator pentru p[tima=ul nostru.
Iat[-l ]ns[ dezbr[cat, gata de a se arunca ]n bra\ele groaznicului
Lobogo. Face un pas spre el. . . inima-i bate! mai face unul. . .
ochii i se p[injenesc!… ]nc[ unul . . . picioarele-i sl[besc =i el pic[]n genunchi pe marginea basinului, ca un vinovat ce ar cere iertare.
Un v`nt rece se st`rne=te tocmai acum, lunec[ pe trupul lui =i
prin nepl[cuta lui dezmierdare ]l sile=te a intra mai degrab[ ]n
ap[. La acest semn ur`t, el ]=i ud[ capul iute, se freac[ pe subsuori
=i, oft`nd din greu =i f[c`ndu-=i cruce, se azv`rle ]nainte cu ochii
]nchi=i =i cu din\ii str`n=i. Un trup mai mult mort de fric[ cade =i
1 Prietene soare! (ital.: Sole amico .)

189 Muntele de Foc
se acufund[ ]n ap[; dar deodat[, ]nviat prin frigul de ghea\[ ce-l
cuprinde, acel trup iese afar[ hemesit, speriat, turbat; fuge ca o
ma=in[, d[ din m`ini, sare pe loc, se bate cu palmele pe piele, ca =ic`nd ar alunga ni=te albine de pe d`nsa, =i ]ntr-un cuv`nt d[ toate
semnele de un om scos din minte, p`n[ ce razele soarelui, lini=tindu-i
s`ngele, ]l aduc iar ]n sim\iri. Dar ce folos!… aici ]ncepe un alt =ir
de tic[lo=ii. S[rmanul nu a sc[pat pentru c[ a ie=it din baie, c[ci
un tremur ca de friguri ]l apuc[ ]ndat[ =i ]l opre=te de a se putea]mbr[ca repede, pentru ca s[ se mai ]nc[lzeasc[. Hainele intr[ cu
greu, col\unii se trag pe dos, ciubotele nu vor s[-l ]ncal\e, jiletca se
]mbumbie str`mb =i toate par c[ =i-au dat cuv`nt pentru ca s[-i
prelungeasc[ chinul. Slav[ Domnului! }n sf`r=it s-a g[tit! El se
dep[rteaz[, fugind de Lobogo, =i apuc[ spre mun\ii de pe-mprejur;alearg[ tremur`nd =i g`f`ind ca un g`nsac, p`n[ ce, umpl`ndu-se
de suflet, cade jos de osteneal[ =i de c[ldur[, la r[d[cina unui brad.
Dar cum s-a r[corit, o mul\umire necunoscut[ na=te ]n s`nul
lui; trupul i se u=ureaz[, ideile i se l[muresc, inima-i simte o dulce
pl[cere =i ochii lui, primbl`ndu-se vesel ]mprejur, se opresc cudragoste asupra fragilor pres[ra\i prin iarb[. C`te idei se de=teapt[
atunci ]n minte-i =i c`te pofte ]n pieptu-i! Priveli=tea acelor
milioane de fragi ]i ]nsufl[ gusturi pastorale =i sentimentale. Iat[-lc[ se apuc[ de-i culege =i-i adun[ ]n bucheturi pentru dama care
]l ]nc`nt[. Guri\a lui suspin[ ]n vremea asta un vers de amor; dar
foarte ades tot acea guri\[ m[n`nc[ pe drum bucheturile preg[tite
cu at`ta trud[ pentru fiin\a sl[vit[. O! l[comie omeneasc[!Toat[
diminea\a, precum am spus, de la =ase =i p`n[ la dou[sprezececeasuri, locuitorul vremelnic al Borsecului trece printr-un =ir de
necazuri, de spaime, de suferin\e morale =i trupe=ti; iar cum a
sc[pat de grija f`nt`nii =i a b[ii, ceasurile se fac nesim\ite pentru
d`nsul, =i fiecare din ele ]i aduce o nou[ pl[cere, ca r[splat[ la
cele ce a p[timit mai ]nainte.
Toat[ ziua se trece ]n adun[ri f[r[ preten\ii, ]n convorbiri
prietene=ti, ]n primbl[ri ]nc`nt[toare =i mai ales ]n s`nul acelei
fr[\ii nepre\uite, ce nu se g[se=te aiure dec`t la b[i, =i ]n acea

190 Vasile Alecsandri
lini=te de minte pe care nu o amenin\[ nici necazurile casnice,
acei \`n\ari ]nvenina\i care scurteaz[ via\a unui om sim\itor, nici
=icanurile unei societ[\i supuse etichetei.
La Borsec to\i sunt fra\i, de nu ]n Hristos, dar ]n borviz. Dame =i
cavaleri fac toate chipurile pentru ca s[-=i pricinuiasc[ mul\umire =i,
]n urmare, na=te ]ntre ei o unire, pe care ani ]ntregi nu o pot forma
prin t`rgurile cele mari. C`nd sose=te un str[in, el este ]ndat[ ]mbr[\i=at
cu dragoste, =i de la cea ]nt`i prezentare el are drit s[ trateze pe to\iceilal\i ca =i c`nd i-ar cunoa=te de mult; =i c`nd se porne=te cineva, ce
jelanie pe cei care r[m`n! ce m`hniciune! ce dovezi de iubire ]l
]nt`mpin[ din toate p[r\ile! ]n adev[r, unul din meritele cele de
c[petenie ale Borsecului este de a insufla oamenilor sim\iri omene=ti!
Pu\ine sunt petrecerile de la Borsec, dar tocmai pentru c[ num[rul
lor e mic, pre\ul lor e mare pentru acei care le gust[. Ele se cuprind
mai mult ]n primbl[ri la Sticl[rie, la Cascad[, la Pe=ter[, la St`nci
=.c.l., =i ]n balurile ce se dau de dou[ ori pe s[pt[m`n[, joia =i
duminica; dar fie=tecare din aceste are pl[cerea sa deosebit[.
Pe=tera merit[ mai mult dec`t toate curiozit[\ile Borsecului a
fi vizitat[; dar pentru ca s[ fie v[zut[ ]n toat[ s[lbatica sa
frumuse\e, trebuie ca persoanele ce vor intra ]nl[untrul ei s[ poarte
tor\e. }n acest chip priveli=tea e cu adev[rat minunat[. Lumina,]mpr[=tiindu-se pe pere\ii umezi ai st`ncilor =i r[sfr`ng`ndu-se
pe fe\ele persoanelor, formeaz[ un tablou fantastic, ce te face s[
te crezi ]ntr-o alt[ lume. Umbrele ce se ]ntind ]n toate p[r\ile ca
ni=te uria=i, jocul, mi=c[rile lor repezi =i sp[im`nt[toare ]\i insufl[
un soi de groaz[ ce m[re=te efectul acelei fantasmagorii; =ideosebitele glasuri, unindu-se ]mpreun[ =i g[sind o ]nzecit[ putere
]n ecoul pe=terii, produc un vuiet ce te ]nfioreaz[, un vuiet f[r[
nume ce pare c[ iese dintr-o gur[ a iadului.
Dup[ Pe=tera de care am vorbit, cele mai interesante lucruri
de privit la Borsec sunt balurile. }nchipuie=te-\i o sal[ de lemnf[r[ nici o alt[ decora\ie dec`t ni=te fofeze de brad ]n care ard
vro dou[zeci de lum`n[ri de seu; iar ]nl[untrul ei o societate
alc[tuit[ de tot soiul de neamuri, un amestec de tot felul de toalete:

191 Muntele de Foc
dame rom`nce ]n rochii delicate =i g[tite dup[ modele Parisului;
baroane =i contese ungure=ti ]mbr[cate cu preten\ie, dar f[r[ gust;armence necioplite ]n haine de jup`nese de cas[; =i pe urm[ fel de
fel de frace civile =i militare, unele elegante, dar cele mai multe cu
talii scurte =i cu cozile p`n[ la c[lc`ie. }nchipuie=te-\i, pe deasupra
tuturor acestora, figuri de toat[ f[ptura, de tot calupul, str`mbe,
triste, vesele, mojice=ti, ungure=ti, =v[be=ti, dobitoce=ti; ]ntr-uncuv`nt, o bogat[ galerie de caricaturi, printre care de-abia z[re=ti
c`teva fe\e omene=ti. Acum ]nf[\i=eaz[-\i toate acele fiin\e juc`nd,
s[rind, ]nv`rtindu-se ca ni=te titireze, b[t`nd din pinteni; iscode=te
]n minte-\i suciturile de trup cele mai ciudate, str`mb[rile de obraz
cele mai pozna=e =i a=a vei avea o idee de balurile Borsecului.
+i cu toate aceste, o veselie mare e zugr[vit[ pe fe\ele tuturor .
}n vreme de cinci sau =ase ceasuri to\i joac[ cu pl[cere, petrec cu
mul\umire, =i c`nd vine vremea de a se sparge balul, e mare
p[rerea de r[u ce cuprinde pe to\i iubitorii de dansuri.
Am spus la ]nceputul acestui articol c[ luna lui iunie este pentru
Borsec epoca ]n care el ]ncepe a prinde la suflete!Trebuie dar s[
adaug c[ apropierea lui septembrie este asemene epoca ]n careaceste ]l p[r[sesc. Fie=tecare zi atunci vede pornindu-se c`te unul
sau mai mul\i bolnavi ]ns[n[to=i\i. Societatea se dezbin[ =i
necontenit simte cercul s[u mic=or`ndu-se, p`n[ c`nd cel de pe
urm[ str[in, zic`nd un trist adio locului unde =i-a petrecut vara
at`t de bine, se dep[rteaz[ de el =i ]l p[r[se=te pustiet[\ii. Borseculr[m`ne iar[=i singur, de=ert =i trist ca un morm`nt, p`n[ la vara
viitoare. C`t pentru persoanele care l-au vizitat, ele g`ndesc
totdeauna cu mul\umire la d`nsul, ca la un prieten bun =i iubit.
(Calendarul Foaiei s[te=ti , 1845 )
P. S. Tradi\ia veche spune c[ un cioban ce-=i avea turma de oi ]n
Basarabia, ]mboln[vindu-se de curgere de s`nge pe gur[ =i venind
]n \ara lui, ]n Ardeal, a c[zut l`ng[ izvorul borvizului =i c[, b`nd
ap[ din el, a aflat ]n s`nul lui izvorul t[m[duirii. Astfel s-a f[cut,
din ]nt`mplare, descopirirea apelor minerale de la Borsec.

BALTA-ALB{
(1847)
Dlui I. B[l[ceanu
}ntr-o sear[ din luna trecut[ eram aduna\i mai mul\i prieteni,
to\i lungi\i pe divanuri, dup[ obiceiul oriental, =i ]narma\i deciubuce mari, care produceau o atmosfer[ de fum vrednic[ desala selamlicului a unui pa=[. Afar[ cerul era ]nvelit de nori vine\i,
care se sp[rgeau deasupra Ia=ului, cu g`nd de a-l sp[la de glod =ide p[cate; dar ]n zadar ei ]=i v[rsau sudorile!… Eforia nu ]ncuvi-in\ase proiectul lor!
Printre noi se g[sea un t`n[r zugrav francez, care pentru ]nt`ia
dat[ ie=ise din \ara lui spre a face un voiaj ]n Orient.
— Domnilor , ne zise el, v[ m[rturisesc cu ru=ine c[, p`n-a nu
veni ]n \[rile d-voastr[, nici nu prepuneam c[ se afl[ ]n Europa oMoldavie =i o Valahie. Dar nu m[ pl`ng nicidecum, de vreme ce, caun Columb, am avut pl[cere a descoperi eu ]nsumi aceste frumoasep[r\i ale lumii =i a m[ ]ncredin\a c[, departe de a fi locuite deantropofagi, ele cuprind ]n s`nul lor o societate foarte pl[cut[.
— Domnule, r[spunse unul din noi, nu te ]ncrede a=a lesne ]n
descoperirea d-tale, pentru c[ cine =tie dac[ p`n-]n sf`r=it nu-i fipus ]n frigare =i osp[tat de s[lbaticii acestor \[ri!
— Domnilor, ad[ug[ str[inul r`z`nd, v[ ]n=tiin\ez c[, de-oi mai
=edea multe zile la masa de la tractirul dlui Regensburg, s[lbaticiice-or vroi s[ m[ prefac[ ]n friptur[ nu or g[si pe mine dec`tpielea =i oasele. Cu toate aceste, p`n-a nu m[ face jertfa descope-ririi mele, da\i-mi voie s[ v[ istorisesc =i eu partea cea mai curioas[din c[l[toria mea.CUPRINS

193 Muntele de Foc
Plec`nd din Paris spre a ]ntreprinde un voiaj ]n Orient, lucru
ce, precum =ti\i, s-a f[cut ast[zi de mod[, am ajuns bun s[n[tos
la Viena; =i de aici m-am ]mbarcat pe un vas de vapor cu g`nd dea cobor] Dun[rea p`n-]n Marea Neagr[, f[r-a m[ opri nic[ieri.
Cred c[ nu e nici unul din d-voastr[ care s[ nu fi f[cut voiajul
Dun[rii =i s[ nu se fi mirat ca mine de s[lbatica frumuse\e a
malurilor acestui r`u ]ntre Banat =i Serbia. E de prisos dar s[ v[
mai vorbesc de acei mun\i plini de pe=teri ad`nci =i ]nveli\i cup[duri vechi, precum =i de Por\ile-de-Fier, =i de Turnul-Severinului,
=i de r[m[=i\ele podului lui Traian.
Voi m[rturisi ]ns[ c[, cu c`t m[ dep[rtam de centrul Europei
=i m[ apropiam de \[rile d-voastr[, curiozitatea mea cre=tea. }n
toate p[r\ile vedeam o alt[ lume, pe care nici o visasem. Din toatep[r\ile auzeam r[sun`nd pe podul vaporului cuvintele: valah,
Valahia =i, ]n ne=tiin\a mea vrednic[ de veacul de aur, nu ]n\ele-
geam ce ]nsemnau acele enigme, pentru c[ eu eram ]ncredin\at
c[, de la grani\a nem\easc[ =i p`n[ ]n Marea Neagr[, se ]ntindea
numai Turcia Europei.
}n sf`r=it c[pitanul, ce vorbea pu\in fran\uze=te, ]mi t[lm[ci
c[ p[m`ntul ce se vedea de-a st`nga noastr[ se numea Valahia =i
c[ era locuit de un neam de oameni cu totul str[ini de na\iaotoman[!… S[ v[ spun mirarea mea la aceast[ descoperire e peste
putin\[! At`ta numai voi m[rturisi c[, de a= fi avut atunci sub
m`n[ pe profesorul meu de geografie, l-a= fi aruncat ]n Dun[re!
Din ceasul acela m[ sim\ii cuprins de un dor nem[rginit de
=tiin\[ =i hot[r`i a studia cu de-am[nuntul aceast[ \ar[ necunos-cut[ mie =i acel neam de oameni at`t de nou pentru mine. }n
urmare, \ineam necontenit privirile mele pironite pe malul st`ng
al Dun[rii, cu sperare de a z[ri ceva care s[-mi ]nmul\easc[
cuno=tin\ele asupra Valahiei; dar se vede c[ aceast[ provincie vroia
s[ m[ pedepseasc[, c[ci ea nu-mi ar[ta alt[ dec`t =esuri pustii cese uneau cu cerul ]n dep[rtare.
Din vreme ]n vreme ]ns[ z[ream c`te o fiin\[ r[t[cit[ pe acele
c`mpii f[r[ margini sau c`te o adun[tur[ de bordeie coperite cu

194 Vasile Alecsandri
stuh; dar nu puteam ]n\elege de departe dac[ acea fiin\[ era om
=i dac[ acele locuin\e primitive formau un sat. }mi ]nchipuiam
deci Valahia ca un soi de pustiu v`nturat de c`rduri de fiare
s[lbatice =i de oameni pribegi ca ]n s`nul Africii… R`de\i, domni-
lor? dar bun e Dumnezeu! m-oi ]nt`lni eu vreodat[ cu profesorulmeu de geografie!
Oprindu-se vaporul la Br[ila, m[ hot[r`i a m[ cobor] pe uscat
=i a ]ntrerupe c[l[toria mea ]n Orient, pentru de a m[ r[t[ci c`t[va
vreme ]n c`mpiile Valahiei. Speram s[ intru ]ntr-o via\[ nou[ =i
plin[ de ]nt`mpl[ri originale. M[ preg[team a-mi ap[ra zilele]mpotriva fiarelor primejdioase =i a cetelor de ho\i ce g`ndeam
c[ a= ]nt`lni ]n calea mea. }mi ]nc[rcai deci pistoalele =i s[rii din
corabie pe p[m`nt, cu g`nd de a r[sturna jos pe cel ]nt`i valah ce
s-ar ]nainta spre mine… Nici unul din oamenii aduna\i pe mal nu
m[ b[g[ ]n seam[, =i, ]n loc de du=mani, m[ trezii fa\[-n fa\[ cuconsulul francez din Br[ila, care, cunosc`ndu-m[ de compatriot,
m[ pofti la d`nsul acas[.
La consulat se aflau aduna\i mai mul\i str[ini care vorbeau cu
mare entuziasm de o balt[ f[c[toare de minuni ce se descoperise
]n Valahia, de vro c`\iva ani, =i care se numea Balta-Alb[.
Dup[ zisa acelor prieteni ai domnului consul, peste zece mii
de oameni se g[seau acum ]mprejurul acelei b[l\i =i se lecuiau,
v[z`ndu-i cu ochii, de tot soiul de patimi. }n acel izvor de t[m[-
duire orbii c`=tigau vederile, surzii auzul, ologii picioarele, b[tr`nii
puterile! =.c.l.
Cum auzii pomenind de o asemene minune, rugai pe dl consul
s[-mi ]nlesneasc[ vreun chip de a m[ duce ]ndat[ la Balta-Alb[, =i,
peste o jum[tate de ceas, un arn[ut intr[ ]n salon vestindu-mi c[
tr[sura era gata. }mi luai un sac de drum =i m[ cobor`i iute ]n uli\[.
C`nd acole, ce s[ v[d?… }n loc de malpost sau de diligen\[, o
cutioar[ plin[ de f`n, pe patru ro\i de lemn cu spi\ele stricate.
Patru cai mici, numai oasele =i pielea, pe care erau s[pate urme
ad`nci de bici, =i un om s[lbatic, b[rbos, zdren\[ros =i ]narmat

195 Muntele de Foc
cu un harapnic lung de un st`njen!… Acesta era echipajul meu!
R[m[sei ]ncremenit la o a=a de ciudat[ priveli=te, dar consulul ce
se cobor`se dup[ mine ]ncepu a r`de =i, ]ncredin\`ndu-m[ c[ acela
era chipul de a c[l[tori ]n Valahia, m[ ]ndemn[ a m[ sui ]n c[ru\[.
— N-ai grij[, ad[ug[ el; cu tr[sura aceasta primitiv[ =i cu caii
ace=tia care seam[n[ mai mult a ni=te m`\e postite vei face un
drum de care \i-i aduce aminte c`t vei tr[i. |ine-te bine, ]ns[!
Primii aceste sfaturi ca o glum[ din partea compatriotului meu
=i, cl[tin`nd din cap, drept semn de ]ndoial[, m[ aruncai ]n cutie,
strig`nd la posta=: allons1!
Deodat[ c[ru\a fugi de sub mine ca un =arpe! iar eu, f[c`nd ]n
aer o tumb[ nea=teptat[, m[ trezii pe pavea. Ce se ]nt`mplase?
nu =tiu. At`ta numai ]mi aduc aminte c[, ]n vreme c`t m-am sculat
din colb, ame\it =i zdruncinat, echipajul meu se f[cuse nev[zut.
Consulul ]=i \inea =oldurile de r`s, =i oamenii din uli\[, care
fuseser[ fa\[ la aceast[ ]nt`mplare comic[, ziceau hohotind:
neam\o dracoli .
Peste zece minute c[ru\a veni ]napoi ca s[ m[ ia de a doua
oar[. Posta=ul se zbuciuma de r`s pe cal; iar eu, astfel eram de
tulburat, ]nc`t mi se p[rea c[ =i ro\ile r`deau sc`r\`ind de mine!
M[ urcai ]n sf`r=it de iznoav[ pe cuibul acel de f`n; dar ast[
dat[ m[ apucai cu m`inile \eap[n de c[ru\[: Allons .
— Alon, domnule ! strig[ posta=ul =i, ]n\epenindu-se ]n sc[ri =i
chiuind ca un furios, =i pocnind grozav din harapnic, el porni ca
o bomb[.
Ce s[ v[ spun, domnilor?… De c`nd sunt nu mi-am ]nchipuit
o alergare a=a de infernal[, un lucru at`t de original!
}ntr-un nor de colb ce zbura pe fa\a p[m`ntului, caii alergau
ca =i c`nd ar fi intrat dracul ]ntr-]n=ii; c[ru\a fugea ]nc`t nu mai
avea vreme s[ sc`r\`ie; ro\ile se alungau, s[lt`nd din hopuri ]nhopuri =i azv`rlindu-m[ ]n sus ca pe o minge; surugiul \ipa, vorbea,
1 Haidem! ( fr .).

196 Vasile Alecsandri
pocnea de asurzea c`mpii; iar eu… dac[ mi-ar fi fost cu putin\[
s[ m[ las cu m`na de tr[sur[ =i s-o bag ]n buzunarul cu pistoalele,
a= fi intrat ]ntr-un p[cat, negre=it. Un v`rtej grozav m[ cuprinsese
]n s`nul acelui steplechasse1 diavolesc; ochii ]mi ie=eau din cap,
creierii mi se cl[tinau ca o ap[ ]ntr-o garaf[, =oldurile m[ dureau,din\ii ]mi cl[n\[neau, urechile ]mi \iuiau; =i de c`te ori m[ v[itam
la vreun hop mai ad`nc, de c`te ori strigam: ai, ai! posta=ul ]mi
r[spundea: hai, hai, domnule! =i b[tea caii din nou, =i chiuia ]nc[
mai s[lbatic, =i c[ru\a fugea ]nc[ mai iute, =i eu ame\eam ]nc[
mai tare.
Deodat[, cum ne coboram pe o costi=[, =[ua=ul se poticni; roata
de dinainte se izbi de el ]n repejune =i se sf[r`m[ pe loc; iar c[ru\a,
r[sturn`ndu-se cu mine =i l[s`ndu-m[ lat ]n mijlocul drumului,
l`ng[ bietul cal ce-=i sclintise piciorul, fugi ]nainte la vale, cu trei
cai, cu trei ro\i =i cu posta=ul aninat ca un scai de coama l[tu-ra=ului.
Aceast[ de pe urm[ ]nt`mplare m[ f[cu s[ blestem impresiile
de voiaj din Valahia. Dou[ spr[v[lituri ]ntr-o zi, f[r[ a socoti tot
colbul ce ]nghi\isem, durerile ce c`=tigasem ]n tot trupul =i mai ales
perspectiva ce-mi r[m`nea de a sta pe jos, singur, ]n c`mpiile acelepustii! Toate aceste ]mprejur[ri m[ aduseser[ ]ntr-o astfel de furie,
c[ a= fi m`ncat atunci cu mare mul\umire carne de valah!
Stam ]n drum l`ng[ nenorocitul =[ua= care z[cea la p[m`nt =i
m[ g`ndeam ce o s[ m[ fac, ]ncotro s[-mi ]ndreptez picioarele?
pentru c[ de jur ]mprejurul meu nu z[ream alt[ dec`t =esurigoale!… C`nd m[ trezii iar[=i cu posta=ul l`ng[ mine. El nu p[\ise
nimic, pentru c[, precum v-am spus, se aninase de coama l[tura=u-
lui c`nd i se poticnise calul.
C[tam la d`nsul, ]ntreb`ndu-l prin semne ce avea de g`nd s[
fac[? dar el, bodog[nind din gur[ ca un urs sup[rat =i ap[s`ndu-=i c[ciula pe ochi cu m`nie, se descinse de br`u, leg[ cu el spi\ele
1 Curs[ cu obstacole (engl. steeple-chase ).

197 Muntele de Foc
ro\ii celei stricate =i o a=ez[ la locul ei; pe urm[, sco\`nd =aua din
spinarea calului celui c[zut, o puse pe l[tura= =i, mai ad[ug`nd
vro c`teva noduri la fr`nghiile ce slujeau de hamuri, ]nc[lec[ =i-mi
f[cu semn s[ m[ sui ]n c[ru\[.
Ce puteam s[ fac?… M[ urcai de iznoav[, cu capul plecat ca
un os`ndit la moarte ce s-ar sui pe carul ghilotinei, =i pornii iar[=i
]n fuga mare, de=i c[ru\a nu mai avea dec`t trei ro\i =i jum[tate,
de=i posta=ul nu mai avea de b[tut cu harapnicul dec`t trei cai,
adic[ doi ]nainte =i unul la oi=te, pe care el era c[lare. C`t pentru
nenorocitul dobitoc ce-=i sclintise piciorul, el r[mase singur ]nurma noastr[, neav`nd alt[ m`ng`iere dec`t cuvintele ce-i zise
posta=ul c`nd se desp[r\i de d`nsul, adic[: m`nca-te-ar lup !
Soarele acum asfin\ise, =i luna ]mpreun[ cu stelele se ar[taser[
pe cer, ]ntocmai ca ni=te privitori pe b[ncile unui teatru. Mi se
p[rea c[ toate planetele se uitau cu ochii str[lucitori la mine =iasistau la episodul voiajului meu ca la cea mai pozna=[ comedie
de pe fa\a p[m`ntului. +i astfel ]mi vuia capul din pricina zdrun-
cin[rilor ce sufeream, c[ mi se p[rea c[ aud din vreme ]n vreme
un hohot lung =i r[sun[tor deasupra capului meu!
Cu toate aceste, t`rziu, pe la vro zece ceasuri de noapte, am
ajuns pe malurile unei b[l\i late, care sticlea ca o tabla de argint
la razele lunii. Posta=ul m[ ]ntreb[ prin semne unde s[ m[ duc[?
Eu, care credeam c[ Balta-Alb[ era numele unui t`rg, precum
Marienbad, sau Ems, sau Baden, ]i r[spunsei: à Balta-Alba . +i
m[rturisesc c[ ]n acest r[spuns erau cuprinse toate sper[rile mele:sperarea de a sc[pa de salturile mortale ale c[ru\ei; sperarea de
a m`nca un biftec la tractir =i mai ales dulcea sperare de a m[
odihni o noapte ]ntreag[ pe un pat elastic =.c.l. Uitasem acum c[
m[ g[seam ]ntr-o parte a lumii ]n care, cu c`teva ceasuri mai
]nainte, visasem lupte cu s[lbatici =i cu fiare r[pitoare.
}nc[ o fug[ bun[ de cal =i am sosit ]ntr-un sat alc[tuit de
bordeie coperite cu stuh =i coronate de cuiburi de cocost`rci.
Forma bizar[ a acelor locuin\e, printre care se ]n[l\a o mul\ime

198 Vasile Alecsandri
de cumpene de f`nt`ni, ca ni=te g`turi de cocoare uria=e; urletul
c`inilor ce alergau pe sub garduri; cioc[nitul berzelor care-=i dau
capul pe spate la razele lunii =i, ]ntr-un cuv`nt, amestecul acela
de umbr[ =i de lumin[, care da lucrurilor o privire fantastic[, m[
f[cur[ s[ m[ cred ]n alt[ lume. C`nd m[ trezii ]ns[ din acea uimirepl[cut[, m[ v[zui singur ]n mijlocul unei pie\e neregulate =i pline
de spini. Posta=ul ]mi desc[rcase bagajul l`ng[ mine =i se f[cuse
nev[zut cu c[ru\[ cu tot.
}nchipui\i-v[, domnilor, pozi\ia mea. Str[in, ]ntr-un col\ de
p[m`nt necunoscut mie, r[t[cit ]ntr-un sat unde nu se z[rea nici\ipenie de om, ]nconjurat de vro dou[zeci de c`ini, care vroiau
numaidec`t s[ afle ce gust are carnea de francez, ne=tiind nici
limba, nici obiceiurile locului! }nchipui\i-v[ toate aceste ]mpre-
jur[ri pe capul unui om =i m[ ve\i crede lesne dac[ v-oi spune c[
admirarea poetic[ ce m[ cuprinsese deocamdat[ se pref[cu ]ntr-ogrij[, var[ primar[ cu spaima.
Fiind ]ns[ cu \elul meu, venind la Balta-Alb[, nu era de a petre-
ce noaptea ]n convorbire sufleteasc[ cu stelele, ]mi f[cui drum cu
b[\ul printre claia de c`ini ce ]mi a\inea calea =i m[ hot[r`i a-mi
c[uta, eu singur, vreo ospe\ie. Pornii deci prin sat, \in`ndu-mi saculde drum ]ntr-o m`n[ =i av`nd drept tov[r[=ie un escadron de c`ini,
ce-mi ar[tau din\ii lor ascu\i\i, ca dovad[ de pl[cerea ce ar fi avut
a-i ]nfige ]n mine.
Un ceas ]ntreg am umblat ca o n[luc[ printre gardurile satului,
c`nd s[rind peste o vac[ culcat[ ]n mijlocul uli\ei, c`nd trezindvreun coco= adormit, care s[rea speriat de pe gard pe cas[, c`nd
]mpiedic`ndu-m[ de jugul unui car l[sat ]n drum, c`nd ferindu-m[
de a pica ]ntr-o f`nt`n[, pentru c[ am p[catul de a nu vedea prea
bine noaptea. Dar ]n zadar! nici una din acele case nu avea
]nf[\i=are de tractir; =i, dup[ o lung[ primblare, r[m[sei ]ncredin-\at c[ ceea ce c[utam nu se afla ]n Balta-Alb[!
„Diable ! ziceam ]n mine, se vede c[ sunt os`ndit a ]mplini, ]n
ast[ noapte, rolul lui Acteon din mitologie!“ +i de ciud[ ]ncepusem

199 Muntele de Foc
a-mi desc[rca m`nia asupra c`inilor, ce se obr[zniceau mai mult
]n privirea persoanei mele, c`nd deodat[ z[rii o calea=c[, cu =ase
cai =i ]ntov[r[=it[ de un c[l[re\ care venea ]n partea mea.
Abia avui vreme de a m[ da ]n l[turi, =i echipajul =i omul cel
c[lare trecur[ ca un fulger pe l`ng[ mine, l[s`nd ]n v[zduh c`tevanote armonioase de glasuri femeie=ti =i c`teva fragmente de o
vesel[ convorbire, ce m[ p[trunser[ de mirare =i de bucurie…
Acele cuvinte ce auzisem ]n treac[tul tr[surii erau franceze!
Ah, domnilor! nu poate cineva s[-=i ]nchipuiasc[ fericirea ce
umple inima unui om r[t[cit ]ntr-o \ar[ str[in[, c`nd el audedeodat[ limba patriei sale!… Eu am nebunit c`nd am auzit f[r[
veste: ah, c’est charmant! c’est adorable! c’est original! =i, ]n
exaltarea mea, am ]nceput a alerga dup[ calea=c[, r[cnind:
arrêtez!
1.
Echipajul nu se opri, dar cavalerul se ]ntoarse ]napoi =i, aler-
g`nd spre mine, strig[: qui appele2?
— Un compatriote , ]i r[spunsei, un français!
Cavalerul se apropie.
— Ce pofte=ti? m[ ]ntreb[ el.
— Iubite compatriotule, ]i zisei, fiindc[ Dumnezeu a binevoit
ca s[ ne ]nt`lnim ]n fundul Europei =i ]ntr-un pustiu ca acesta,
]ndreapt[-m[, te rog, la vreun tractir, pentru c[ de vro dou[
ceasuri, de c`nd am sosit aici, nu am ]nt`lnit alt[ zidire ]nsufle\it[
dec`t c`inii de care m[ vezi ]nconjurat.
— Domnule, nu am onor a fi compatriotul d-tale =i totodat[
nu pot s[ te duc la tractir, dup[ cum dore=ti, pentru c[ nu s-a
ridicat nici unul p`n-acum la Balta-Alb[; dar dac[ vrei s[ g[zdui-
e=ti ]ntr-o cas[ \[r[neasc[, ca toat[ lumea, pot s[ te slujesc.
— Cum nu, domnule? }\i voi r[m`nea prea recunosc[tor , mai
ales c[ m-am s[turat de stele.
1 Opri\i ( fr .).
2 Cine strig[? ( fr .).

200 Vasile Alecsandri
T`n[rul cavaler puse atunci m`inile la gur[ ]n form[ de tromb[
=i strig[: str[jer ! La r[cnetul lui c`inii l[trar[ din toate p[r\ile,
cocost`rcii speria\i cioc[nir[ ]n toate cuiburile =i un om se ivi de
dup[ un gard; dar ce om! o matahal[ nalt[, groas[, sp[toas[,
b[rboas[, fioroas[!
Acea n[luc[, ]narmat[ cu un ciomag cu care ar fi turtit un
buhai, ]=i scoase c[ciula dinaintea noastr[ =i ascult[ poruncilec[l[re\ului cu un aer de supunere, arunc`nd din vreme ]n vreme
o c[ut[tur[ s[lbatic[ ]n partea mea.
Ce vorbeau am`ndoi ]mpreun[? Ce puneau ei la cale pentru
mine? Nu =tiu; dar c[ut[turile posomor`te ale str[jerului de=tep-
tar[ ]n inima mea oarecare sim\iri de ]ndoial[ =i m[ silir[ a b[gam`na ]n buzunarul cu pistoalele.
Peste c`teva minute, c[l[re\ul ]mi zise: „Domnule, alt[ cas[
neocupat[ nu se afl[ acum aici dec`t bordeiul acestui str[jer; mergi
cu d`nsul =i noapte bun[“. Dup[ aceste, el se ]nchin[ z`mbind,
repezi calul ]n galop =i se dep[rt[ ]n c`mpii, f[r[ a-mi da m[carvreme de a-i mul\umi.
Iat[-m[-s de a doua oar[ ]ntr-o pozi\ie destul de critic[; fa\[-n
fa\[ cu un soi de uria= ]ngrozitor, care c[ta la mine, pare c[ ar fivroit s[ m[ ]nghit[ dintr-o ]mbuc[tur[. Dar nu-mi pierdui cump[-
tul ast[ dat[, c[ci, f[c`nd dou[ pasuri ]nd[r[t, m[ pusei ]ntr-o
poz[ teatral[ =i-l m[surai cu ochii de c`teva ori, vroind a-l face
s[ ]n\eleag[ c[ nu-mi era fric[ de d`nsul. El, ]ns[, neb[g`nd ]n
seam[ pantomima ce f[ceam, se porni cu mare lini=te c[tre casalui, zic`ndu-mi ca posta=ul: hai, domnule !
Hai, domnule ! ]i r[spunsei d`rz =i cu un glas pe care c[utam a-l
face c`t se putea mai gros =i m[ dusei pe urma lui. Ajunser[m
cur`nd la un bordei a c[rui descriere nu voi face-o, pentru c[,
dint`i, mi-ar fi peste putin\[, =i, al doilea, fiindc[ pentru d-voastr[ea ar fi de prisos. C`t ]n privirea impresiilor ce-mi f[cu acea
locuin\[ primitiv[ vi le pot lesne t[lm[ci, fiindc[ =i acum p[strez
suvenire proaspete de ele. +i spre dovad[ v[ rog, domnilor, s[privi\i semnul ro= care ]mi decoreaz[ fruntea.

201 Muntele de Foc
Aceast[ impresie am primit-o c`nd am intrat ]nl[untrul casei
str[jerului. U=a fiind prea jos =i fruntea mea prea sus, am`ndou[
s-au ciocnit ca dou[ bile pe un biliard, f[c`nd un carambol, care,prin efectul s[u retrograd, m-a trimis s[ cad ]n ograd[, cu zece
pasuri ]n urm[.
Ame\it de aceast[ lovire nea=teptat[, am intrat =ov[ind ]n
singura camer[ ce alc[tuia apartamentul str[jerului =i, b`jb`ind
pin ]ntuneric, m-am aruncat cu desperare pe singurul pat ce-islujea de mobile; dar ]ndat[ am =i r[cnit a=a de tare, ]nc`t str[jerul
a alergat l`ng[ mine, speriat =i cu un t[ciune aprins ]n m`n[…
}mi sf[r`masem toate ciolanele din trup, c[ci patul era de lemn,
f[r[ a=ternut, f[r[ perne, f[r[ nimic!
Str[jerul, ]ns[, ]n\eleg`nd pricina v[it[rilor mele, ]ncepu a r`de
ca un urs, zic`nd: nu-i nimic, nu-i nimic , aduse din tind[ un \ol =i
o cerg[, pe care le a=ternu pe sc`ndurile patului. Pe urm[ ie=i din
cas[, ad[ug`nd iar: „ Neam\o dracoli !“ =i se dep[rt[ ]n sat. El ]=i
f[cuse datoria de gazd[, ]mi dase tot ce avea: cas[, pat, a=ternut
=i noapte bun[ ! Ce-mi trebuia mai mult?
Aceast[ de pe urm[ g`ndire =i mai ales truda ce p[\isem toat[
ziua m[ f[cur[ s[ m[ lini=tesc peste c`teva minute; =i dar, ]narm`n-
du-m[ cu r[bdare, st`lcit, fl[m`nd, nec[jit, ]mi a=ezai sacul devoiaj drept pern[ =i m[ culcai ]ncet, ca =i c`nd a= fi fost de sticl[.
Un somn ad`nc m[ =i cuprinse ]ndat[ =i m[ pref[cu ]ntr-un butuc
p`n-a doua zi.
Diminea\a, pe la opt ceasuri, m[ trezii ]ntr-un vuiet ]nfrico=at,
]ntr-o harhalaie infernal[ de sunete, de clopote de cai, de pocnetede bice =i de r[cnete de oameni! Ce putea fi acel zgomot!… Casele
ardeau? Sau o band[ de s[lbatici du=mani daser[ n[val[ ]n sat?
Jum[tate speriat =i buim[cit de somn, ie=ii iute afar[, cu
pistoalele ]n m`ini; dar ]n loc de cele ce g`ndeam, v[zui, plin de
mirare, vro treizeci de tr[suri de toat[ forma: bri=te, bra=ovence,carete, cale=ti, toate ]nh[mate cu c`te patru, =ase sau opt cai, =i
toate ]ndrept`ndu-se, ]n fuga mare, c[tre o balt[, ce sticlea
departe la razele soarelui.

202 Vasile Alecsandri
Acea balt[ era izvorul minunilor de care auzisem vorbind la
Br[ila cu at`ta entuziasm! M[ pornii =i eu ]ndat[ pe urma tr[su-
rilor, f[r[ a =ti l[murit ce f[ceam, pentru c[ de c`nd pusesem pi-
ciorul pe p[m`ntul Valahiei, ]mi pierdusem de tot =irul ideilor.
+i asta nu trebuie s[ v[ mire, domnilor , dac[ v[ ve\i aduce
aminte prin c`te sim\iri deosebite =i ]mpotrivitoare trecusem eu
]n vreme de c`teva ceasuri. Judeca\i chiar singuri.
Intru ]n V alahia ca ]ntr-o \ar[ pustie, =i deodat[ aud vorbind
de o societate de zece mii de suflete adunate la ni=te b[i, aproape
de Br[ila. Aceast[ aflare m[ sile=te s[-mi schimb ideea =i s[ credc[ Valahia ar putea fi o \ar[ mai civilizat[ de vreme ce are b[i
care trag at`ta lume la d`nsele. }ns[ c[ru\a po=tei =i ]nt`mpl[rile
nepl[cute ce ]nt`mpin pe drum =i ]n satul de la Balta-Alb[ m[ fac
a m[ ]ntoarce iar[=i la ideea mea cea dint`i =i, ]n urmare, m[
culc cu ]ncredin\area c[ m[ g[sesc ]ntr-o \ar[ s[lbatic[. }nchipui\i-v[ dar ce revolu\ie s-a f[cut ]n creierii mei c`nd a doua zi
diminea\[ am v[zut o mul\ime de cale=ti europene=ti pline de
figuri europene=ti =i de toalete europene=ti! Nu puteam crede c[
eram treaz =i m[ socoteam a fi fa\[ la vreo fantasmagorie neprce-
put[; fantasmagorie cu at`t mai curioas[ c[ ]mi ]nf[\i=a tot soiulde contraste, precum: baloane de Viena cu ]nh[m[turi necunos-
cute pe la noi; p[l[rii de Fran\a cu =lice orientale; fracuri cu
anterie; toalete pariziene cu costume str[ine =i originale. Mai
ad[uga\i la aceste pocnetele =i r[cnetele posta=ilor, mi=carea a
treizeci de tr[suri ce se ]ntreceau pe c`mp, mul\imea cailor]nh[ma\i la d`nsele, clopo\eii ce sunau la g`tul lor =i, ]n sf`r=it,
efectul nout[\ii acestor lucruri ]n ochii unui str[in, =-a=a v[ ve\i
putea lesne ]nchipui expresia comic[ a figurii mele ]n fa\a unui
spectacol at`t de nea=teptat.
M[ pornii, precum v-am spus, pe urma tr[surilor, cu presim\ire
de a ]nt`lni ]n drumul meu alte noi minuni; =i, ]n adev[r, acea
presim\ire nu m[ ]n=el[; c[ci lucrurile ce v[zui m[ aruncar[ ]ntr-o
mirare =i mai ad`nc[!

203 Muntele de Foc
Pe marginea unei b[l\i late z[rii deodat[ un soi de t`rg ce nu
era t`rg, un soi de b`lci ce nu era b`lci; o adun[tur[ extraordinar[,
o ]n=irare neregulat[ de corturi, de c[su\e de sc`nduri, de vizunii,
f[cute ]n rogojini, de bra=ovence, de cai, de boi, de oameni, care
formau de departe una din priveli=tile cele mai originale de pefa\a p[m`ntului. L`ng[ o cutie de sc`nduri, unde bogatul tr[gea
ciubuc, se cl[tina de v`nt o =atr[ de \oluri rupte, ]n care s[racul
se p`rlea la soare. Aproape de aceasta, se ridica o cu=c[ de rogojini
lipit[ de o bra=oveanc[ ce slujea de camer[ de culcat. Mai ]ncolo,
un car mare, coperit de un l[icer, figura ca un palat cu dou[r`nduri, c[ci la r`ndul de sus, adic[ ]n car, stau gr[m[di\i o femeie
cu trei copii, iar la r`ndul de jos, adic[ sub car, g[zduia b[rbatul,
]mpreun[ cu un c`ine, =.c.l.
Ce s[ v[ spun, domnilor , ]n sf`r=it? Nu cred s[ fie alt spectacol
]n lume care s[-mi poat[ face o impresie mai mare dec`t aceeace mi-a pricinuit privirea acelui t`rg nou, care la cel mai mic v`nt
era ]n primejdie de a se preface ]n ruine. Pe de o parte tic[lo=ia
sa pitoreasc[, pe de alt[ parte luxul echipajelor ce alergau pe malul
b[l\ii; acel amestec de toate contrastele m[ silea s[ m[ cred c`nd
]ntr-o insul[ din Oceania, c`nd ]ntr-o capital[ a Europei, =i prinurmare nu =tiam cu siguran\[ dac[ acele ce vedeam erau un vis
al ]nchipuirii mele sau lucruri ]n fiin\[.
M[ ]naintam chiar ca o ma=in[ printre toate acele minuni,
oprindu-m[ c`teodat[ speriat ]n fa\a unor trupuri de oameni
lungite goale pe marginea drumului =i m`njite cu glod din capp`n-]n picioare. Mi se p[rea c[ acele trupuri, culcate la soare, erau
le=uri de mor\i, dar m[ ]ncredin\ai pe urm[ c[ acei nenoroci\i
erau p[tima=i ce ]nadins se ungeau cu glodul din balta cea mai
vindec[toare.
Balta era plin[ de sc[ld[tori =i vuia de r[cnete =i de r`suri.
To\i, din toate p[r\ile, b[rba\i =i femei, veneau de se aruncau ]n
ap[, la un loc, cu o nep[sare vrednic[ de timpurile cele mai
nevinovate ale lumii =i cu o veselie ce m[ ]ndemn[ =i pe mine a

204 Vasile Alecsandri
lua o baie. Intrai deci ]n balt[ =i m[ ]naintai cale de vro dou[
sute de pa=i, c[lc`nd printr-un glod negru =i unsuros, ]n care m[
cufundam p`n[ ]n genunchi la fie=tecare pas.
Cum m[ dep[rtam de mal, deodat[ m[ trezii ]ntre patru femei,
care, ]ntocmai ca ni=te naiade, erau coperite numai cu v[lulcristalin al apei!… E de prisos s[ adaug c[ m[ dep[rtai iute de
ele, ru=inat =i cer`ndu-le pardon .
„Maladroit !
1 ziceam ]n mine, se vede c[ am intrat tocmai ]n
locul de sc[ldare hot[r`t pentru sexul frumos!“ +i apucai ]n st`nga,
cu g`nd de a ie=i din hotarele ]mp[r[\iei femeie=ti; dar ]n cur`ndm[ g[sii iar[=i fa\[-n fa\[ cu vro trei sirene albe =i vesele ce se
]mpro=cau una pe alta cu ap[. De iznoav[ fugii ]napoi ru=inat, de
iznoav[ cerui pardon =i apucai ]n dreapta, ne=tiind ]ncotro m[
]ndreptam, pentru c[ r[sfr`ngerea soarelui pe suprafa\a b[l\ii m[
orbise de tot.
}mprejurul meu auzeam fel de fel de glasuri, unele b[rb[te=ti,
altele dulci =i armonioase, care c`ntau melodii str[ine pe cuvinte
necunoscute mie; =i cu c`t p[=eam ]nainte, m[ ]nt`lneam cu fiin\e
de sexul frumos sau cu fiin\e de sexul nefrumos; =i cu c`t f[ceam
acele ]nt`lniri apropiate, r[m`neam ]ncredin\at de starea s[lbatic[a Valahiei, pentru c[ numai ]ntr-o \ar[ s[lbatic[ puteam vedea
acel amestec nevinovat de sexuri.
Dar ]n vreme ce m[ ad`nceam at`t ]n balt[, c`t =i ]n g`nduri,
r[masei deodat[ ]ncremenit pe loc, c[ci auzii l`ng[ mine o
convorbire francez[!
Trei tineri ce z[rii aproape vorbeau ]mpreun[: unul purt`nd o
cealma de glod pe cap, altul av`nd o masc[ iar[=i de glod pe obraz
=i al treilea f[c`ndu-=i pe piept o jiletc[ tot de glod.
— Aflat-a\i — zise unul — cele de pe urm[ minuni ale b[l\ii?…
O dam[ de la Moldova, care de doi ani nu se putea sluji nicidecumde m`na sa cea dreapt[, dup[ ce a luat vro treizeci de b[i, a f[cut
1 Ne]ndem`natic! ( fr .).

205 Muntele de Foc
ast[zi cruce cu ]ns[=i m`na de care p[timea. Asemene, doi surzi
au c`=tigat auzul, =i un fecior al meu, ce era plin de r[ni peste tot
trupul, s-a vindecat de isprav[ prin ]ntrebuin\area glodului acestei
b[l\i!
— Nu e de mirare — r[spunse altul — c[ci balta ]n care ne
g[sim este adev[ratul izvor al t[m[duirii… Dar nu =ti\i ce ]nt`lnire
curioas[ am f[cut ast[-noapte ]n satul Balta-Alb[, dup[ ce m-am
desp[r\it de voi? Cum treceam c[lare prin sat, aud deodat[
strig`nd: arrêtez, arrêtez ! =i z[resc un om alerg`nd ]n partea mea.
Ce era, un biet str[in, un francez, care sosise de un ceas acolo =icare de un ceas se primbla pe uli\e, ]nconjurat de o claie de c`ini,
c[ut`nd un tractir.
La aceste cuvinte ale t`n[rului, m[ apropiai de d`nsul, plin de
bucurie, =i-i zisei, apuc`ndu-l de m`n[: „Eu sunt, domnul meu,
acel str[in de care \i-a fost mil[ ast[-noapte =i sunt recunosc[torsoartei c[ te ]nt`lnesc de a doua oar[ pentru ca s[-\i mul\umesc!“
Nu am trebuin\[, domnilor, s[ v[ mai adaug c[ acei trei tineri
m[ primir[ ]ndat[ ]n societatea lor =i c[, prin manierele lor
pl[cute, m[ silir[ a m[ crede ]n Valahia iar[=i ca ]ntr-o \ar[
civilizat[.
Ie=ind din balt[ tuspatru, ne duser[m s[ vizit[m cu de-am[-
nuntul curiozit[\ile a=ezate de-a lungul malului =i, ]n vreme ce
treceam pe dinaintea lor, unul din tovar[=i mi le t[lm[cea, r`z`nd:
— Iat[, domnule, zicea el, o lume nou[, vrednic[ de a de=tepta
]nchipuirea d-tale de artist. Iat[ un t`rg de c`teva mii de suflete,un t`rg ce s-a ]nfiin\at ]n c`teva zile =i care peste c`teva s[pt[m`ni
se va =terge de pe fa\a p[m`ntului, ]ntocmai ca Babilona, ca Niniva
=.c.l.; un t`rg ]n care nici o tain[ casnic[ nu se poate ascunde,
din pricina lipsei zidurilor, a u=ilor =i a ferestrelor; un t`rg, ]n
sf`r=it, cu totul necunoscut Europei, dar ]n care civiliza\ia ei estereprezentat[ prin magaziile de sc`nduri a dou[ mar=ande de
mode! Iat[ o lume ce ]n ochii d-tale pare a fi s[lbatic[, dar care
are soiul ei de civiliza\ie deosebit[. Aici ne g[sim ]n ]mp[r[\ia

206 Vasile Alecsandri
contrastelor celor mai originale; aici luxul =i s[r[cia, durerea =i
veselia, ideile noi =i ideile vechi, costumele Europei =i costumele
rom`ne=ti, toate sunt unite la un loc, sunt mestecate la un loc =i
produc un efect ne]nchipuit at`t ochilor, c`t =i min\ii; aici…
— Aici, ad[ug[ altul, privirea se ]ndestuleaz[, dar stomacul
r[m`ne de=ert! Haide\i mai bine aiure s[ =edem la mas[.
}ndat[ ne =i suir[m ]ntr-o dro=c[ cu =ase cai =i ]n cur`nd
ajunser[m ]n satul Balta-Alb[, la o cas[ \[r[neasc[. Camera ]n
care intrar[m era tot a=a de mic[ =i de bine mobilat[ ca aceea a
str[jerului meu.
— Domnilor, zise r`z`nd st[p`nul vremelnic al acelei case, v[
poftesc s[ fi\i cu cea mai mare luare-aminte ]n privirea mobilelor =i
a oglinzilor ce acoper[ pere\ii… Cu ast[ condi\ie v[ poftesc la mas[!
+i, zic`nd aceste, el ]ntinse jos la p[m`nt o rogojin[, puse ]n
mijloc o m[su\[ rotund[ cu picioarele scurte, arunc[ pe d`nsapatru =ervete =i patru linguri de lemn =i ne ]ndemn[ pe to\i s[ ne
a=ez[m turce=te ]mprejurul mesei. Pe urm[ b[tu ]n palme =i trei
slugi intrar[ aduc`nd, unul o tabla cu p`ine alb[, al doilea un
castron cu bor=, iar al treilea c`teva butelci de Bordeaux.
— Domnilor — ne zise iar t`n[rul ce ne osp[ta — fiindc[
paharele sunt de prisos ]n satul acesta, fiecare din noi s[ se ]nar-
meze cu o butelc[ =i s[ fac[ cu ea ce va socoti de cuviin\[ spre a-=i
stinge setea.
Noi urmar[m ]ndat[ sfatul acesta =i ne puser[m a m`nca din
castron, cu o fr[\ie oriental[ vrednic[ de foamea noastr[. Dup[bor=, feciorii aduser[ alte bucate, care ]mi pl[cur[ mult, de=i ]mi
erau cu totul necunoscute.
Nu voi uita niciodat[ acea mas[ original[, =i pozi\ia noastr[ la
p[m`nt, =i veselia ce a domnit ]ntre noi p`n[ la sf`r=it, =i r[cnetele
\iganilor l[utari ce c`ntau la u=[, =i entuziasmul cu care tovar[=iimei au purtat un toast Fran\ei, =i dansurile na\ionale ce au jucat
ei, =i d[rnicia lor c[tre l[utari, =i luptele ]n glum[ ce s-au iscat
]ntre noi dup[ mas[ =i care au \inut p`n[ la cinci ceasuri.

207 Muntele de Foc
}nspre sear[ ne duser[m c[l[ri iar[=i pe malul b[l\ii, cu g`nd
de a face o primblare cu vaporul! }n\elege\i prea bine, domnilor,
c[ ideea unui vapor pe Balta-Alb[ era ]n stare s[-mi aduc[ o mirare
nem[rginit[; dar c`nd z[rii ma=ina ce purta un nume at`t de
falnic, ]ncepui a r`de ca un nebun. Vaporul B[l\ii-Albe era o plut[de grinzi, av`nd un cort mare drept coperi= =i dou[ ro\i mici de
moar[ aninate pe laturile ei. Acele ro\i, care ]i meritaser[ numele
de vapor, erau ]nv`rtite ]n ap[ de patru oameni =i, prin mi=carea
lor, purta ]ncet pluta pomenit[ pe fa\a b[l\ii.
Ne suir[m pe d`nsa vro treizeci de persoane, dame =i cavaleri,
precum =i o band[ de l[utari \igani =i, p`n[ la opt ceasuri de sear[,
f[cur[m o primblare sentimental[ sub razele lunii ce se ridicase
]n cer. Damele se cam temeau de furtuni =i alte ]nt`mpl[ri ale
navig[rii, dar cavalerii care stau pe l`ng[ dumnealor le f[cur[
jur[m`nt de a le sc[pa ]not din orice primejdie, =i a=a ne ]ntoarse-r[m la mal teferi, voio=i =i gata de a merge la balul ce se da ]n
satul Balta-Alb[.
Acel bal, care era menit spre a-mi r[sturna toate ideile mele
asupra st[rii s[lbatice a Valahiei, m[ aduse ]ntr-o ]nc`ntare
nea=teptat[! Peste dou[ sute de persoane adunate ]ntr-o sal[ mare,ce purta nume de Cazino, alc[tuiau o societate cu totul europe-
neasc[ at`t prin toaletele lor pl[cute, c`t =i prin ale lor maniere
civilizate. V[ las dar s[ g`ndi\i, domnilor, ce impresie ]mi f[cu
acea adunare, mie care eram ]nc[ asurzit de strig[rile furioase
ale posta=ului din Br[ila, mie care eram ]nc[ st`lcit de patul caseistr[jerului, mie, ]n sf`r=it, care asistasem la scenele din t`rgul
a=ezat pe malul b[l\ii! Dar, mai cu seam[, c`nd f[cui cuno=tin\[
cu c`teva dame rom`nce tinere =i frumoase =i c`nd le auzii pe
toate vorbind limba francez[ ]ntocmai ca ni=te pariziene, crede\i-
m[ c[ m[ socotii ]n palatul ]nc`ntat al unui vr[jitor.
Ochii damelor at`t de fermec[tori, z`mbetele lor gra\ioase,
glasurile lor dulci, taliile lor bine f[cute =i care se mi=cau repede
]n figurile contradansului sau treceau ca fantasme albe ]n v`rtejul

208 Vasile Alecsandri
valsului; acel amestec de flori, de toalete scumpe, de lumini =i de
muzic[ m[ ]mb[taser[ at`t de mult, ]nc`t uitasem de tot c[ m[
aflam ]n fundul Europei, pe marginea Orientului. +i c`nd se sf`r=i
balul =i c`nd ie=ii din sal[ =i m[ g[sii iar[=i ]ntr-un c`mp pustiu,
nu m[ putui opri de a zice cu cea mai ad`nc[ ]ncredin\are: „}nadev[r, V alahia este o \ar[ plin[ de minuni! una din \[rile care
sunt descrise ]n Halima!“
Dup[ vro dou[ ceasuri, ]mi luai adio de la prietenii mei de
balt[ =i m[ pornii spre Gala\i ]ntr-o bri=c[ jidoveasc[, cu g`nd de
a m[ sui ]n vaporul |arigradului. L[sai satul ]n urma mea =i m[afundai ]n c`mpii, dup[ ce ]nt`lnii ]n cale-mi vro dou[ companii
de cavaleri =i de dame, ce se primblau cu l[utari pe lun[.
Iat[, domnilor , istoria voiajului meu la Balta-Alb[. }n 24 de
ceasuri am v[zut at`te lucruri nepotrivite, at`tea contraste origina-
le, c[ nu =tiu nici acum dac[ V alahia este o parte a lumii civilizatesau de este o provincie s[lbatic[! Dumneavoastr[, domnilor, care
m[ ]ncredin\a\i c[ nu-i nici o deosebire ]ntre Valahia =i Moldova,
pute\i s[-mi t[lm[ci\i aceast[ problem[.
(Calendarul Albinei , 1848)

C{L{TORIE }N AFRICA
De la Biaritz la Gibraltar
Dlui l. Alecsandri
Iubite frate ! —De 12 ani acum, de c`nd c[l[toresc prin deosebi-
tele p[r\i ale lumii, tu m[ urm[re=ti cu ochii =i cu sufletul. Dulceaiubire de fra\i, care ne leag[ ]mpreun[, na=te ]n inima ta o grij[tainic[ asupra soartei mele de c[l[tor, soart[ expus[ la tot soiulde ]nt`mpl[ri, =i adeseori de pericole. De aceea preocuparea meacea mai necontenit[ este de a-\i scrie din toate col\urile p[m`ntuluiunde m[ aflu, pentru ca s[-\i dau semn de via\[ =i s[ te ]ndemn afi lini=tit ]n privirea mea, c[ci este un Dumnezeu priitor pentruc[l[tori. Eu acum am sosit la Gibraltar, aceast[ st`nc[ uria=[acoperit[ cu tunuri engleze=ti; =i peste c`teva ore plec la Maroc,spre a vizita ]n grab[ coastele Africii, p`n-a nu intra ]n Spania.De vroie=ti a cunoa=te cum am f[cut drumul p`n[ aici, ]\i trimitjurnalul meu de c[l[torie. Adio; ia-\i copili\a pe bra\e =i spune-ic[ mo=ul ei are s[-i aduc[ de juc[rie pe sultanul de Maroc.
(Gibraltar , 1853 )
I
TOVAR{+UL MEU DE DRUM
M[ aflam de o lun[ la Biari\, ora= mic, pierdut ]n fundul golfului
de Gasconia, pe \[rmurile Oceanului, =i ]mi petreceam zilele ]ntr-onecurmat[ pl[cere. De la fereastra salonului meu, ochii mei seprimblau f[r[ sa\iu, c`nd pe albastra =i mult m[rea\a ]ntindere am[rii, c`nd pe tainica nem[rginire a cerului. }nchipuirea mea,CUPRINS

210 Vasile Alecsandri
urm`nd zborul ochilor, se leg[na pe v`rful argintiu al valurilor =i,
lunec`nd p`n[ ]n fundul orizontului, mergea adeseori de se oprea,
ca o pas[re c[l[toare, pe catargele cor[biilor ce treceau ]n dep[r-
tare. C`te voiajuri pl[cute am f[cut astfel! c`te \[rmuri frumoase
am vizitat, f[r[ a m[ mi=ca de pe jil\!
C`nd r[s[rea soarele =i ]ntindea un v[l de aur pe fa\a oceanului,
m[ coboram degrab[ pe malul nisipos =i m[ aruncam ]n valuri.
R[coarea lor m[ p[trundea =i ]mi cauza o mul\umire nespus[;
mi=carea lor m[ leg[na ca pe un copil ]n bra\ele mamei sale. }ns[,
de=i c`teodat[ ]mi treceau pe deasupra capului valuri mari =i m[f[ceau s[ ]nghit f[r[ voie ap[ amar[ =i s[rat[, de=i alt[ dat[ ele,
zdrobindu-se chiar ]n pieptul meu, ]mi fr`ngeau =alele =i m[ dau
peste cap, aceste mici ]nt`mpl[ri ad[ugau o nou[ mul\umire
petrecerii mele de ]not[tor.
}ntr-o zi, ]ns[, marea fiind lini=tit[ =i limpede, m[ dep[rtai de
mal mai mult dec`t obi=nuit, ]not`nd pe spinare f[r[ a vedea
]ncotro m[ ]ndreptam, c[ci ochii mei, \inti\i pe bolta cereasc[,
admirau formele fantastice ale norilor.
Deodat[ capul meu se ciocni de un alt cap ce venea spre mal,
=i carambolul fu at`t de tare, ]nc`t m[ cufundai ame\it, p`n[ ceatinsei fundul. Fiind ]ns[ c[ nu aveam gust nicidecum de a
r[m`nea acolo, m[ izbii puternic ]n sus, =i ]ntr-o clipal[ p[rui ]n
fa\a apei, boldind ochii de jur ]mprejur cu oarecare spaim[. Atunci
v[zui chiar ling[ mine, ie=ind din mare, capul cu care m[ ciocni-
sem =i care era dreapta proprietate a unui t`n[r englez.
Ne uitar[m unul la altul cu mult[ mirare =i pu\in[ m`nie =i,
]nchin`ndu-ne apoi ca ]ntr-un salon, legar[m o convorbire foarte
interesant[ ]ntre noi:
— Frumos carambol am f[cut ]mpreun[! Oceanul a slujit de
biliard =i capetele noastre de bile.
— O! ies.
— T e-am lovit tare?
— O! ies.

211 Muntele de Foc
— }mi pare foarte r[u. Te-ai cufundat ad`nc?
— O! ies, p`n[ ]n fund.
— Ca =i mine; =i ai ]nghi\it ceva ap[ s[rat[ ?— O! ies, ca vro dou[ litre.
— +i eu nu mai pu\in. E=ti englez, domnule?
— O! ies; dar d-ta ?
— Rom`n!
— De la Roma?— Ba de la Moldova.
— Hau!
Trebuie s[ fac aici o observare. }n convorbirea englezilor
cuv`ntul afirmativ O! ies! (a=a) =i exclamarea hau! joac[ un rol
foarte mare; ele corespund cu caracteristicul ]h] =i cu pozna=ul
elei al rom`nilor.
Dup[ aceast[ scurt[ convorbire, englezul =i eu plecar[m c[tre mal,
]not`nd unul l`ng[ altul, =i, p`n-a nu ajunge, tovar[=ul meu zise:
— M-am sc[ldat ast[-prim[var[ la Cadix ]n Marea Mediteran[
=i m-am ]necat de dou[ ori…
— +i n-ai murit nici o dat[?
— Nu.
— Bravo! E=ti tare la via\[.Englezul meu ]ncepu a r`de cu mul\umire =i m[ ]ntreb[ de
cuno=team Cadix?
— Nu-l cunosc ]nc[, ]i r[spunsei; dar am de g`nd a pleca din
Biari\ peste trei zile, pentru ca s[ ]ntreprind un voiaj ]n Spania.
— Hau!… Ai de g`nd s[ mergi ]n Spania?
— Dar; am de mult dorin\a de a vedea aceast[ \ar[ plin[ de
minuni.
Englezul se opri pu\in, ]not`nd ]n loc, =i ]mi zise:
— Domnule, am f[cut cuno=tin\[ ]mpreun[ prin un chip
neobi=nuit, lovindu-ne ]n capete =i ]nec`ndu-ne pe jum[tate, p`n-anu ne vedea la fa\[. Toate aceste ]mprejur[ri m[ fac a dori
cuno=tin\a d-tale mai de-aproape =i m[ ]ndeamn[ a te ruga s[-mi
dai voie ca s[ te ]ntov[r[=esc ]n c[l[toria d-tale.

212 Vasile Alecsandri
Aceast[ propunere nea=teptat[ m[ f[cu =i pe mine s[ m[ opresc
]n loc =i s[ arunc un hau englezesc.
— Bine, domnule, ]i zisei, nu este o lun[ de c`nd ai vizitat
Spania, =i acum vrei iar s[ ]ncepi acest voiaj ?
— O! ies! dac[ m[ prime=ti ca tovar[= de drum.
— T e primesc cu mare mul\umire.— C`nd plec[m?— La 18 a lunii, adic[ peste trei zile.— +i unde ne ]nt`lnim ]n ziua plec[rii?— }n Baiona, pe Pia\a de Arme.— Prea bine; adio.— A revedere.Iat[ cum se ]nt`mpl[ de-mi g[sii un tovar[= de c[l[torie tocmai
]n fundul Oceanului.
II
MALPOSTA
A treia zi dup[ aceast[ ]nt`mplare, ]mi luai ziua bun[ de la
b[tr`nul marinar care m[ g[zduise ]n vreme de patru s[pt[m`nila Biari\ =i, zic`nd adio m[re\ului Ocean, plecai la Baiona, undeajunsei dup[ o or[ de cale. Fiind ]ns[ c[ mai aveam vreme dea=teptat p`n[ la plecarea malpostei, o ]ntrebuin\ai primbl`ndu-m[prin ora=, cu g`nd de a g[si pe noul meu tovar[= de c[l[torie.
De la ciocnirea capetelor noastre ]n s`nul m[rii, nu mai dasem
cu ochii de el =i, prin urmare, dac[ n-a= fi =tiut c`t e de serioas[parola unui englez, a= fi considerat propunerea lui de a m[]ntov[r[=i ]n Spania ca o propunere f[cut[ ]n ap[ =i c[zut[ ]n balt[.}n cur`nd ]ns[ ]l z[rii pe pia\a teatrului, a=ezat la o mas[ dinainteaunei frumoase cafenele =i b`nd un grog
1 fierbinte. El m[ a=tepta
1 B[utur[ specific englezeasc[, f[cut[ din ap[ fierbinte, zah[r, l[m`ie =i
alcool.CUPRINS

213 Muntele de Foc
]n costumul s[u de turist, costum demn de ]nsemnat prin mul\imea
buzunarelor =i prin m[rimea bumbilor.
Cum m[ z[ri, englezul ]mi dete un gud morning1 =i m[ str`nse
de m`n[ cu o amicie care ]mi sclinti degetele.
— Unde mergem mai ]nt`i? ]l ]ntrebai.
— La Tuluza, ca s[ vizit[m vestitul Capitol.
— +i de la Tuluza?
— La Nima, ca s[ vedem ruinele romane.— +i ]n sf`r=it?
— La Marsilia, ca s[ ne ]mbarc[m pentru Spania.
— Foarte bine; ]ns[ nu soco\i c-ar fi mai simplu, fiindc[ ne
g[sim pe marginea Spaniei, s[ intr[m ]ndat[ pe p[m`ntul ei?
— Cu adev[rat ar fi mult mai simplu; dar nu-mi place s[ fac
ca toat[ lumea. Iat[ planul ce propun: de la Marsilia mergem de
vizit[m toat[ coasta Spaniei: Barcelona, Valencia, Cartagena,
Malaga etc., p`n[ la Gibraltar. De aici ne ]ndrept[m spre Cadix, =i
de la Cadix ]ncepem adev[ratul nostru voiaj ]n Spania, vizit`nd:
Sevilia, Cordova =i Grenada. Pe urm[ ajungem la Madrid, unde neoprim c`t[ vreme ne-a pl[cea, p`n[ a ne ]ntoarce ]n Fran\a. Acest
plan ]l socot mai nimerit; ]ns[ dac[ voie=ti ca s[ trecem ]ndat[
mun\ii Pirinei, eu sunt gata s[ te urmez ori pe unde vei merge.
— Planul d-tale este prea bun =i ]mi place, cu at`t mai mult c[
eu am obicei a c[l[tori f[r[ mar=-rut[ hot[r`t[ de ]nainte, ci numai
dup[ ]ndemnurile fanteziei mele. Haide\i dar pe la Marsilia, =i s[
ne fie c[l[toria fericit[!
— Ol rait
2 r[spunde tovar[=ul meu. +i am`ndoi veseli, sprinteni
ca ni=te =colari ]n vacan\[, ne ducem la biroul malpostei, ne suim
]n tr[sur[ =i plec[m din Baiona pe la 11 ore.
Caii pornesc ca ni=te zmei, pavelele r[sun[ sub copitele lor , =i
]n cur`nd ambele ora=e Baiona =i Saint-Esprit, desp[r\ite prin r`ul
Adur, r[m`n ]n urma noastr[ cu fortific[rile lor pline de tunuri.
1 Buna diminea\a (engl.: good morning).
2 Bine (engl.: all right).

214 Vasile Alecsandri
Dintre toate modurile de c[l[torit, cel mai pl[cut =i mai comod
este f[r[ ]ndoial[ malposta; =i dintre toate voiajurile din Europa,
unul din cele mai frumoase este voiajul de la Baiona la Tuluza, ]n
departamentul numit Bas-Pirinei.
Malposta nu prime=te dec`t doi c[l[tori, fiind menit[ a duce
coresponden\ele cu cea mai mare repejune; ea face tot drumul ]n
fuga cailor, zi =i noapte, f[r[ a se opri nic[ieri mai mult de cinci
minute. C[l[torii trebuie dar s[ se ]ngrijeasc[ a lua cu ei provizii,
c[ci altminteri ar fi expu=i a r[m`nea nem`nca\i =i neb[u\i de
24 ore ]ntregi, ]mprejurare critic[, ce este foarte v[t[m[toare entu-ziasmului.
+oseaua trece de-a lungul mun\ilor Pirinei, ]n mijlocul unui
=ir necurmat de gr[dini frumoase, de livezi ]mbel=ugate =i de
c`mpii r[corite prin r`urile Adur =i Gava. Ori ]ncotro se ]ndreapt[
ochiul, ]nt`lne=te priveli=ti romantice, casteluri noi =i elegante,parcuri pline de o vesel[ verdea\[, ]n vreme ce fundul orizontului
este cuprins de minunata panoram[ a Pirineilor. Adaug[ pe l`ng[
aceste o clim[ pl[cut[, un cer limpede =i albastru, o =osea curat[,
o tr[sur[ comod[ ]nh[mat[ cu cinci zmei voinici =i o inim[ voioas[
de c[l[tor. Ce poate dori un om mai mult pentru ca s[ fie mul\umit=i s[ uite toate necazurile vie\ii?
Tovar[=ul meu p[rea p[truns de o ad`nc[ mul\umire sufle-
teasc[ =i ]ncepuse a c`nta o arie englezeasc[ foarte original[, de=i
pu\in armonioas[. Caii, speria\i, se vede, de acel c`ntec, alergau
c`t ce puteau; ro\ile zburau pe pietri=ul luciu al =oselei; clopo\eiianina\i de gurile hamurilor zuruiau vesel; posta=ul pocnea din
bici necontenit =i glumea cu toate nevestele ce ]nt`lnea pe drum;
copacii de pe marginea so=elei fugeau ]n urma noastr[ ca o armie
pus[ ]n risip[; iar noi, lungi\i pe perinele tr[surii, fumam cu
pl[cere =i priveam prin fumul albastru al \igaretelor c`mpiile =imun\ii care p[reau c[ se ]nv`rteau ]mprejurul nostru.
Dup[ pu\in[ t[cere, tovar[=ul meu =i eu ne uitar[m mai cu
luare-aminte unul la altul, cu g`nd de a face o cuno=tin\[ mai de

215 Muntele de Foc
aproape =i, dup[ un examen des[v`r=it de vro cinci minute,
r[m`n`nd mul\umi\i de fizionomiile noastre, ]ncepur[m a gr[i:
— Minunat ]nceput de c[l[torie! Nici cald, nici frig, nici colb,
nici glod. Cum e mai bine.
— Cu adev[rat; =i pe l`ng[ aceste avantajuri, adaug[ c[ trecem
prin una din cele mai frumoase p[r\i ale Fran\ei, sub un cer
limpede =i albastru care se ]ntinde deasupra noastr[ ca o bolt[
de smarald.
— E=ti poet, domnul meu?
— C`teodat[… c`nd vreau s[ uit lumea; dar d-ta ?— +i eu c`nt din vreme ]n vreme, ]ns[ nu din lir[, ci din
tr`mbi\[.
— Pl[cut instrument!
— }\i place?
— Foarte mult… de departe.— T e cred. +tii pentru ce am ]nv[\at a suna din tr`mbi\[?
— Pentru ca s[ alungi splinul
1, poate?
— Ai ghicit. Sunt acum doi ani de c`nd m[ apucase aceast[
boal[ grozav[, care aduce pe om ]ncet-]ncet la desperare
=i ]l face s[ doreasc[ a sc[pa de via\[ prin orice chip. Splinul
]mi ab[tuse sufletul. }mi ]ntunecase mintea, ]mi adusese dezgust
de toate pl[cerile lumii =i, ]ntr-un cuv`nt, m[ ]mpinsese chiar pe
marginea morm`ntului, c[ci hot[r`sem a m[ ]mpu=ca.
— +i cum \i-ai schimbat hot[r`rea?
— ]n minutul ]n care era s[ m[ trimit pe ceea lume; c`nd era
s[ trag coco=ul pistolului ]ndreptat spre fruntea mea, am auzit
deodat[ o tr`mbi\[ sun`nd o bucat[ jalnic[ din opera Lucia a lui
Donizetti; ]ns[ ]ntr-un chip astfel de ciudat, ]nc`t m-a umflat r`sul
ca pe un nebun =i mi-a r[corit splinul.
— +i drept recuno=tin\[ pentru acest instrument care \i-a sc[pat
via\a, ai hot[r`t s[ te faci trompeta=?
1 Splinul, boala ur`tului de care englezii p[timesc mult ]n \ara lor [V. A .]

216 Vasile Alecsandri
— Dar; =i de atunci ]mbuc tr`mbi\e =i rup urechile celor ce m[
ascult[, de c`te ori vine de m[ cearc[ ur`tul.
— Cred c[ nu-i avea nevoie s[ faci muzic[ c`t vom fi ]mpreun[.
Englezul ]ncepu a r`de =i ]mi f[g[dui c[ m-a scuti de acea
pl[cere ]n toat[ vremea c`t vom c[l[tori am`ndoi. Eu ]l ]ncredin\aiasemene din parte-mi c[ nu-i voi citi nici o poezie, =i astfel ne
f[cur[m cei mai buni amici din lume. Dup[ ]ncheierea acestui
tratat intre noi, aprinser[m dou[ \ig[ri rumene de Havana, care
ne f[cur[ s[ g`ndim fire=te la ciubucul turcesc =i, prin urmare, la
voiajurile ]n Orient.
— Fost-ai ]n Asia? m[ ]ntreb[ englezul.
— Am fost cu un compatriot al d-tale, sir Dicson.
— Dicson? doctorul Dicson.
— Dar; un t`n[r foarte pl[cut, adev[rat gentlman, nalt, pur-
t`nd ochelari.
— Ochelari de aur?
— }ntocmai; ]l cuno=ti?
— Cunosc o persoan[ asemene precum zici, dar se nume=te
Covlei… Nu-i el.
— Acest Dicson era mare amator de cafea turceasc[ =i cuno=tea
toate cafenelele cele mai vestite de pe Bosfor, at`t din partea
Europei, c`t =i de pe malurile Asiei; ]ns[ ]mi m[rturisea c[ nimeni
]n lume nu =tia s[ fac[ cafea mai bun[ dec`t dervi=ul Abdalah-
Osman, pe care ]l ]nt`lnise el ]n drumul ce duce la Brusa. Dicson
f[g[duise dervi=ului s[-i trimit[ o pereche de metanii de calembec,drept mul\umire pentru minunatul felegean de cafea ce gustase
la el; dar nu g[sise ]nc[ nici un prilej ca s[-=i ]mplineasc[ f[g[du-
in\a. Afl`nd ]n sf`r=it c[ eu era s[ m[ pornesc de la Constantinopol
ca s[ merg la Brusa, ]mi ]ncredin\[ perechea de metanii =i m[
rug[ ca s[ o dau din parte-i lui Abdalah-Osman, dac[ l-a= ]nt`lnicumva ]n c[l[toria mea.
— +i l-ai g[sit?
— L-am g[sit.

217 Muntele de Foc
— Cum, unde =i c`nd?
— La anul 1845, ]ntre Ghemlic =i Brusa, ]n Asia. Plecasem din
Constantinopol pe un vapor turcesc, cu g`nd de a merge s[ vizitez
Brusa, vechea capital[ a Imperiului Otoman, vestit[ prin num[rul
minarelelor ce se ]nal\[ din s`nul ei ca l[ncile unei armii de uria=i,precum =i prin frumoasele materii de m[tase lucrate ]n fabricile
sale. Debarc`nd la Ghemlic, sat mic de pe malul asiatic al M[rii
de Marmara, tovar[=ii mei =i eu ne suir[m pe cai =i luar[m drumul
Brusei.
C[rarea ce duce la acest ora=, b[tut[ de copitele cailor =i ale
c[milelor, trece peste c`mpii =i colnice acoperite cu o iarb[
s[lbatic[ =i mirositoare, =i c[l[torul este expus, ]n vreme de =ase
ore, la razele arz[toare ale unui soare de foc, ce ]l coace chiar ca
pe un ou ]n pielea lui.
Fe\ele noastre se ro=iser[ ca ni=te rodii coapte =i ni se p[rea c[
aveam fiecare c`te un bo\ de iasc[ ]n g`t. Setea ne muncea f[r[
mil[ =i ne silea s[ r[cnim turce=te: aman ! c`nd din norocire
sosir[m la mijloc de cale, pe malul unui mic p`r`u. C`\iva paltini
mari =i frunzo=i formau un verde oazis chiar l`ng[ c[rare =i
]mpr[=tiau o umbr[ dr[g[la=[ ]mprejurul lor. }\i po\i ]nchipuibucuria noastr[!
Ne cobor`m ]ndat[ de pe cai =i d[m n[val[ la izvor; dar p`n-a
nu apuca a bea, un b[tr`n ce sta culcat sub copaci alearg[ spre
noi =i ne opre=te de a face o asemene nebunie, c[ci, osteni\i =i
]nfierb`nta\i cum ne g[seam de pe drum, ne-am fi ]mboln[vit peloc de ]nghi\eam c`t de pu\in[ ap[ rece. El ne sf[tuie=te s[ ne
odihnim mai ]nt`i vro cinci minute la umbr[ =i ne pofte=te pe ni=te
rogojini curate care ]i serveau lui de pat.
Bun[tatea ]ntip[rit[ pe fa\a acestui om ne ]ndeamn[ a primi
invitarea lui, =i dar, f[r[ ]nt`rziere, ne =i lungim sub paltini,a=tept`nd cu ner[bdare ]nvoirea lui, pentru ca s[ sorbim dintr-o
du=c[ p`r`ul ]ntreg. Fiecare secund[ ne pare un an, fiecare minut,
un secol! }n sf`r=it cinci minute se ]mplinesc!… S[lt[m ]n picioare

218 Vasile Alecsandri
cu ochii \inti\i spre izvor; dar iat[ c[ b[tr`nul dervi= ni se ]nf[\i-
=eaz[ cu o cutie de rahatlocum =i cu o tabla de pahare cu ap[.
Evalah! I=alah! Ma=alah!… }ntr-o clipal[ cutia =i paharele sunt
de=arte, setea noastr[ stins[, =i mul\umirea noastr[ cu at`t mai
mare c[ b[tr`nul ne aduce ]ndat[ pe o alt[ tabla mai mic[ c`tevafelegene de cafea; dar ce cafea! o minune de cafea, pl[cut[,
parfumat[, demn[ de un sultan! Fiecare pic[tur[ cuprindea o
comoar[ de mul\umiri necunoscute; credeam c[ sorbeam raiul
lui Mohamed topit ]n felegeanuri.
Numai un singur om pe lume era ]n stare s[ fac[ asemene
cafea, =i acel om trebuia s[ fie Abdalah-Osman de care ]mi vorbise
Dicson la Constantinopol. Adres`ndu-m[ deci la dervi=ul b[tr`n,
]l ]ntrebai:
— Nu e=ti d-ta Abdalah-Osman?
— Benim
1, r[spunse dervi=ul.
— Cuno=ti pe Dicson-Bei?
— Eve2.
— Dac[ e=ti Abdalah-Osman =i cuno=ti pe Dicson-Bei, iat[ o
pereche de metanii de calembec ce m-a ]ns[rcinat amicul nostru
ca s[ \i le aduc, ca un suvenir pentru minunata cafea ce a b[ut lad-ta. Zic`nd acestea, am dat metaniile b[tr`nului Abdalah-Osman;
iar el ]=i dezmierd[ barba cu o ad`nc[ uimire =i ]mi f[cu trei
temenele, ]n vreme ce ]nc[lecam pentru ca s[-mi urmez drumul
la Brusa.
Englezul meu m[ asculta cu mare luare-aminte =i, deodat[,
lovind tare cu pumnul ]n tr[sur[, f[cu jur[m`nt ca s[ mearg[ la
anul viitor ]n Asia =i s[ se opreasc[ la jum[tate cale a Brusei,
pentru ca s[ guste cafeaua vestit[ a lui Abdalah-Osman. Nu =tiu
de mai exist[ ]nc[ acel pustnic cuvios, care de mai mul\i ani acum
vie\uia singur pe malul unui p`r`u necunoscut din Asia =i care
1 Eu sunt (turc.).
2 Da (turc.).

219 Muntele de Foc
avea de mul\umire a da tuturor c[l[torilor rahatlocum, ap[
proasp[t[ =i cafea gratis; dar ce =tiu de sigur este c[, dac[ el nu s-a
dus ]nc[ s[-=i primeasc[ r[splata cuvenit[ ]n raiul lui Mohamed,
negre=it are s[ fac[ cuno=tin\[ cu englezul meu la anul viitor.
}n vreme ce istoriseam aceast[ anecdot[, soarele se cobora spre
apus ]ntr-un ocean de fl[c[ri, =i razele lui str[b[teau ca ni=te s[ge\i
de aur printre frunzele copacilor. Mun\ii Pirinei se ]nveleau treptat
cu o mantie ro=ietic[, iar v`rfurile lor, acoperite de om[t, p[reau
]ncununate cu diademuri str[lucitoare. Umbrele se luptau cu
lumina =i se ridicau pe poalele dealurilor; cerul limpede =i transpa-rent se ]ntindea deasupra noastr[ ca un v[l sub\ire =i alb[striu,
prin care se z[rea, ca prin vis, lucirea argintie a c`torva stele. Un
singur nor, ce avea forma unui vultur uria=, se ]ndrepta spre
culmea mun\ilor =i p[rea c[ zbura c[tre cuibul s[u, ascuns ]n
naltele st`nci ale Pirineilor. Era acum momentul tainic c`nd toat[natura se preg[te=te pentru odihna nop\ii; ora ]n care sufletul se
p[trunde de o dulce melancolie =i se ]nal\[ pe plaiurile cere=ti de
merge s[ se ]nchine lui Dumnezeu.
Englezul meu scoase dintr-un buzunar un fes ro= ]mpestri\at
cu felurite cus[turi =i, acoperindu-=i capul, se ]nfund[ ]n col\ulcale=tii, unde ]ncepu cur`nd a hor[i. Eu ]ns[, care cu greu pot s[
adorm la drum, c[zui pe g`nduri =i, ]n dulcele leag[n al malpostei,
m[ repezii p`n[ la Moldova.
}mi rev[zui \ara, familia, amicii cu o duioas[ b[taie de inim[
=i, supus farmecului acelei dulci reverii, m[ sim\ii r[t[cind ]nlumea dr[g[la=[ a suvenirelor… }ns[ un hop al tr[surii m[ trezi
din acel vis frumos l`ng[ tovar[=ul meu de drum, ce avea un aer
de mandarin chinezesc sub fesul \uguiat ce ]i c[dea pe nas.
Acum umbrele nop\ii acoperiser[ p[m`ntul, =i copacii se z[reau
ca fantasme din alt[ lume ce se alungau pe c`mpi, p`n[ ce sepierdeau ]n ]ntunericul dep[rt[rii. Mii de stele str[luceau pe bolta
cereasc[; unele c[deau de-a lungul cerului, l[s`nd o urm[ argintie
dup[ d`nsele; altele se oglindeau ]n apa Adurului; altele p[reau

220 Vasile Alecsandri
c[ lunec[ ca ni=te mari brilianturi pe om[tul din v`rfurile Piri-neilor.
Tot era ]n lume tainic =i ad`nc-p[trunz[tor; iar ]n t[cerea
cumplit[ a naturii, ]n nemi=carea obiectelor ce ne ]nconjurau, repe-junea malpostei sem[na ]ndoit[, tropotul cailor =i sunetul zurg[-l[ilor aveau ceva fantastic. Fanarele tr[surii aruncau ]naintea lor,pe =osea, o pat[ lung[ de lumin[, ]n care caii se z[reau c[lc`nd ]npicioare umbrele lor ce se ]ncol[ceau sub d`n=ii ca ni=te balauri negri.
}mi ]nchipuiam c[ m[ aflam ]n ]mp[r[\ia fantasmelor, r[pit
de carul unui geniu de noapte =i urm[rit de h`r`itul grozav alunor balauri nev[zu\i. }ns[ luna se ridic[ ]ncet pe margineaorizontului, =i, la ginga=a sa lumin[, fantasmagoria pieri ]ntr-oclip[. Umbrele fioroase se f[cur[ nev[zute, balaurii intrar[ ]np[m`nt, =i cruntul lor h`r`it se pref[cu ]n nevinovatul hor[it alenglezului ce dormea c`t =apte la spatele mele.
De-ar putea cineva s[ stenografieze toate g`ndurile care trec
prin mintea omului ]ntr-o noapte frumoas[ de c[l[torie, arproduce volume ]ntregi de idei ]nalte =i de prostii. Spre zori deziu[, somnul veni s[-mi ]nchid[ ochii. Adormii ca un fericit, pentruca s[ visez pe Alexandru Macedon juc`nd parola cu Papur[-vod[.A doua zi m[ trezii ]n Tuluza.
III
TULUZA, NIMA, MARSILIA
E un spectacol foarte curios pentru un c[l[tor de a asista la
de=teptarea unui ora= =i de a-l surprinde ]n toalet[ de noapte.
Cum ]ncepe ziua a se ivi, ora=ul ]ncepe a bui de ni=te sunete
surde =i dep[rtate, care ]ncet-]ncet se tot m[resc ca fluxul m[rii.Ici-colea, se arat[ c`te un om de-abia de=teptat din somn =i caretrece repede =i dispare ca o stahie ]n umbra deas[ a str[zilor. Unde
CUPRINS

221 Muntele de Foc
=i unde c`te o fereastr[ sau c`te o u=[ de magazie descoper[ forme
omene=ti ]nvelite ]n halaturi =i ]ncoronate cu scufii de noapte; iar cu
c`t lumina cre=te, str[zile se umplu de suflete ca un mare furnicar.
Toate casele dau drumul afar[ unui num[r de locuitori care
se r[sp`ndesc prin ora= =i, lucru demn de ]nsemnat! deodat[, ca=i c`nd ar fi ie=ind din p[m`nt, se ]nainteaz[ din toate p[r\ile
mul\ime de vite, de c[ru\e =i de oameni ]nc[rca\i cu provizii.
Atunci vuietul se preface ]n zgomot; mii de glasuri, mii de r[cnete
se ridic[ ]n v[zduh, unindu-se cu tropotul cailor =i cu durduitul
carelor pe paveaua ora=ului. Unii strig[ marfa ce au de v`ndut,al\ii se sf[desc pentru pre\ =i to\i delaolalt[ ascu\esc glasurile lor;
iar mai ales dac[ ]n acel v[lm[=ag vine de se adauge =i r[getul
m[garilor ]nc[rca\i cu panere pline de legume; dac[ ]n vremea
acestui concert asurzitor se ]nt`mpl[ s[ treac[ pe uli\e un regiment
de solda\i condu=i de sunetul darabanelor, apoi nu-\i r[m`ne altade f[cut dec`t s[-\i astupi urechile =i s[ ]mpungi de fug[ ]n lume.
De la ferestrele otelului ]n care m[ oprisem =i care se afl[ pe
pia\a Capitolului, am asistat la un asemene spectacol. Acea pia\[
mare, din pustie ce era c`nd sosir[m ]n Tuluza, se acoperi ]n
cur`nd cu sute de panere pline de provizii =i cu o popora\ie]ntreag[ de precupe\i veni\i de la \ar[. Un ocean de verde\uri se
]ntindea sub ochii no=tri, =i gr[mezi nalte de ou[ se ridicau ]n
mai multe punturi ale pie\ei, ca ni=te st`nci de marmur[ alb[;
dar peste dou[ ore, ou[ =i verde\uri, p[s[ri =i poame, ]ntr-un
cuv`nt, toate acele provizii se f[cur[ nev[zute, c[ci sute deservitoare =i de buc[tari se aruncaser[ asupra lor ca un nor de
l[custe pe un lan de gr`u verde.
Englezul meu privea aceast[ scen[ cu o nespus[ melancolie
omeneasc[! Cea dint`i grij[ a omului, cea mai neap[rat[ nevoie
a acestei fiin\e, ce se crede de neam ]ngeresc, este a se ]ndopa caoricare alt dobitoc. Stomacul este tiranul omenirii!
Eu f[ceam alt soi de observ[ri mult mai pu\in filozofice, dar
totu=i ]ntrist[toare. Privind m[rimea pie\ei =i regula care prezida

222 Vasile Alecsandri
la v`nzarea proviziilor zilnice ale ora=ului, ]mi aduceam aminte
de medeanul glodos al Sf`ntului Spiridon din la=i, unde, c`nd vezi
carnea zv`rlit[ pe t[r[bi =i poamele ascunse ]ntr-un nor negru de
mu=te, ]\i vine s[ te hot[r[=ti a muri de foame!
V estitul Capitol al Tuluzei nu r[spunde nicidecum la ideea ce
na=te numele lui, c[ci, departe de a avea vro asem[nare cu
monumentele romane, el este un simplu palat ca toate palaturile
moderne =i serve=te de curte judec[toreasc[. }n s`nul s[u g`g`ie=te
claia vorbare\[ a avoca\ilor, de diminea\[ =i p`n-]n sear[. Avoca\ii
din Capitolul Tuluzei \in locul g`=telor care au sc[pat CapitolulRomei.
Tuluza e un ora= destul de mare =i frumos, a=ezat pe malul
Garonei. Numele acestui r`u este foarte cunoscut ]n Fran\a, c[ci
locuitorii de pe malurile lui au reputa\ia de a fi palavragii. Gascon
sau copil al Garonei ]nsemneaz[ fanfaron. Cu toate acestea,Garona e un r`u m[re\ =i are destul[ ap[ pentru ca s[-=i poat[
sp[la copiii de asemene pat[.
}n alergarea noastr[ prin ora=, d[m f[r[ veste de o alee larg[
de copaci, care este locul favorit de primblare al tuluzenilor. }n
cap[tul ei, asist[m la ridicarea statuii lui Paul Riket, pl[nuitorulcanalului de Langedoque, ce une=te Oceanul cu Marea Mediteran[.
Ferice de acei care, ]ntr-o \ar[ ca Fran\a, c`=tig[ recuno=tin\a
na\iei; numele lor este ]nscris pe marmur[ =i pe bronz, ca un titlu
de glorie pentru patria lor. C`nd oare rom`nii vor ]ndeplini datoria
lor de a ridica statui acelor eroi care, prin faptele lor m[re\e, auadus str[lucire neamului rom`nesc?
Plec[m din Tuluza pe la amiaz[, =i a doua zi, la 6 ore diminea\a,
sosim buni teferi la Montpellier, de unde, f[r-a pierde vreme, ne
]ndrept[m spre Nima cu drumul de fier, trec`nd pe la Arlu =i
Boquer, dou[ ora=e vestite ]n Fran\a, cel ]nt`i prin frumuse\eafemeilor =i cel al doilea prin frumuse\ea iarmaroacelor.
Nima a fost ]n timpul domnirii romanilor ]n Galia un ora= mare,
frumos =i ]mpodobit cu o mul\ime de monumente ce ]i meritaser[

223 Muntele de Foc
falnicul nume de a doua Rom[. Patru secole ]ntregi Nima a ]nflorit
sub ocrotirea ]mp[ra\ilor: Cezar August, Agripa, Caius =i Lucius
Cezar, Traian =i Adrian; dar numeroasele n[v[liri de barbari, ]n
al V-lea secol, =i luptele cr`ncene cu vandalii =i cu vizigo\ii, precum
=i chiar cu maurii, care biruiser[ Spania, au despoiat-o de toateaverile sale.
Un =ir de crai barbari, precum: Enric, Alaric, Almaric, Teodoric,
Hilderic, veni\i de la miaz[zi, =i al\ii veni\i despre miaz[noapte,
precum: Zama, Ambiza, Abderam, Iusif, Amozoz etc., au c[zut
asupra ei ca un c`rd de lupi fl[m`nzi =i au ruinat-o de tot.
E un lucru surprinz[tor cum s-au mai putut p[stra ruinele ce
se v[d ]n ziua de ast[zi =i care servesc de martori ai m[rimii, ai
puterii =i ai geniului romanilor. Priveli=tea acelor gigantice r[m[=i\e
ale unei civiliza\ii pierdute umple sufletul de o ad`nc[ admirare
=i ]l face a se ]nchina dinaintea m[re\ei umbre a trecutului.
Mare popor a fost acela care a l[sat ]n urm[-i asemene mari =i
glorioase monumente!… +i ]n ochii mei el are un prestigiu mult
mai ademenitor, c[ci se numea poporul roman. C`t de puternici
au fost p[rin\ii! c`t de c[zu\i sunt cobor`torii lor!
De-o durere f[r[ margini al meu suflet e p[truns
C`nd g`ndesc ce-am fost odat[ =i-n ce stare am ajuns!
Monumente uria=e! martori de-un m[re\ trecut!
Pl`ng, jelesc cu-am[r[ciune a rom`nilor c[dere,
}ns[ sufletu-mi e m`ndru la a voastr[ revedere,
C`nd m[sor eu ]n[l\imea de la care am c[zut!
Dintre toate monumentele romane din Nima cele mai demne
de ]nsemnat sunt:
Arenele. — Amfiteatrul rotund, lucrat ]n piatr[ s[pat[, =i care
servea pentru spectacole publice. El putea s[ cuprind[ ]n s`nul
s[u 40.000 de privitori =i este cel mai bine p[strat dintre toate
Colizeele vechi.

224 Vasile Alecsandri
Casa cvadrat[. — Templu ornat cu coloane elegante =i cu
s[p[turi minunate; o capodoper[ de arhitectur[ antic[.
Turnul Magnus, T emplul Dianei, B[ile Romane. — Cel dint`i,
a=ezat pe culmea unui deal ce domne=te asupra ora=ului, iar[
celelalte dou[, afl[toare ]n cap[tul gr[dinii publice. Toate merit[de a veni cineva c`t de departe spre a le vizita.
S[v`r=ind vizitarea ora=ului Nima, ne suim iar[ ]n vagoanele
drumului-de-fier =i, dup[ o c[l[torie de 6 ore prin c`mpiile
Proven\iei, sosim noaptea la Marsilia =i tragem la otelul „Colo-
niilor“.
Marsilia este portul cel mai ]nsemnat al Fran\ei =i chiar al doilea
ora= dup[ Paris. C`teva str[zi ale sale, =i mai cu seam[ acea numit[
Canebiera, sunt demne de a figura ]n capital[. Marsiliezii se f[lesc
at`t de mult de ora=ul lor, c[ zic: „Dac[ Parisul ar avea o Canebier[,
ar fi o mic[ Marsilie“. Adev[rul este c[, dac[ Parisul ar avea portulMarsiliei, ar fi cel ]nt`i ora= din lume, sub toate privirile.
Oric`t de pompoas[ este preten\ia marsiliezilor, trebuie s[
m[rturisim c[ ora=ul lor este frumos, ]nsufle\it =i foarte vesel. Miile
de cor[bii ce intr[ =i ies din porturile lui ]i dau o mi=care comer-
cial[ din cele mai importante =i ]i aduc o popora\ie de treac[tfoarte curioas[. C[l[torul ce se primbl[ pe cheiurile portului =i ]n
str[zi apropiate de mare ]nt`lne=te tipuri de tot soiul, costumuri
din toate \[rile =i aude r[sun`nd la urechile sale toate limbile de
pe fa\a p[m`ntului.
}n Marsilia are cineva prilej =i de-a face avere prin comer\, =i
de a o cheltui ]n petreceri, c[ci el poate g[si ]n s`nul ei toate
]nlesnirile unei vie\uiri de lux =i de pl[cere. Primbl[rile sunt
frumoase, mai cu seam[ acea numit[ Prado, care se ]ntinde p`n[
la malul m[rii, trec`nd prin un =ir de gr[dini =i de case de var[
foarte pl[cute. Teatrele sunt bune; cafenelele ornate dup[ modelulcelor din Paris, =i magaziile pline de marf[ parizian[.
C`t pentru mine, primblarea mea favorit[ era pe marginea
portului, unde mergeam ]n toate zilele de priveam, ore ]ntregi,

225 Muntele de Foc
formele diverse ale cor[biilor =i lucrul marinarilor ce ]nc[rcau sau
desc[rcau m[rfuri. Fiecare din ele ]nf[\i=a ]nchipuirii mele \[rmu-
rile de unde venise =i m[ f[cea s[ visez la acele locuri necunoscute
mie. L`ng[ un vas din India se ]n[l\au catargurile unei corvete
americane; aproape de un vapor englez se leg[na o corabie spanio-leasc[; mai departe flutura pavilionul norvegian, l`ng[ pavilionul
rom`n: =i toate la un loc alc[tuiau un soi de hart[ geografic[ ce
]mi atr[gea privirile cu o putere magnetic[ =i ]mi insufla tainice
dorin\e de a urma zborul lor pe valurile m[rii. Mai cu seam[ o
mare corabie francez[, nou[, sprinten[ =i cochet[ ca o siren[, ]mifermeca min\ile prin forma ei u=oar[ =i elegant[. Ea era gata a
pleca la Ceilan, raiul Indiei!… La Ceilan!… M[ mir, z[u, cum de
m[ aflu ]nc[ ]n Europa!
Planul nostru era de a vizita toat[ coasta Spaniei =i de a ne
]mbarca pe unul din vapoarele ce fac voiajul ]ntre Marsilia =iLisabona, trec`nd pe la Barcelona, Valencia, Almeria, Alicanta,
Malaga =i Gibraltar; dar fiindc[ nu se afla nici unul din acele
vapoare ]n port, nevoind a pierde vro 15 zile, a=tept`nd ]n Marsilia,
ne hot[r`r[m a pleca de-a dreptul la Gibraltar, pe vaporul englez
„Livorno“, comandat de c[pitanul Campbel.
A=a, la 23 septembrie, amicul meu =i eu, sprinteni, veseli =i cu
p[l[rii de Panama pe urechi, luar[m o barc[ care ne duse la vapor
prin un dedal de cor[bii. Acest vas era ]nc[rcat cu poloboace de
pucioas[ =i cu balerci de rachiu, dou[ materiale aprinz[toare, care,
de-ar fi luat foc ]n mijlocul m[rii, am fi ars ]ntr-o clipal[ =i ne-amfi stins de pe fa\a p[m`ntului! Din aceast[ cauz[, vro dou[ familii
spaniole, ce erau s[ plece cu noi, r[maser[ la Marsilia, prefer`nd
a a=tepta alt vapor mai sigur.
— Ce hot[r[=ti? m[ ]ntreb[ englezul meu, c`nd ne suir[m pe
„Livorno“. Mergem cu vaporul acesta?
— Mergem; de-a lua foc corabia, nu vom avea lips[ de ap[.
— Care vrea s[ zic[, de-om sc[pa de foc, nu vom sc[pa de
ap[. Foarte bine; hai, ]ntr-un noroc.

226 Vasile Alecsandri
— Hai, c[ci norocul \ine cu cei nebuni.Pe la 6 ore dup[ amiaz[, c[pitanul se suie pe puntea de l`ng[
hornul ma=inii =i ]ncepe a da ordin de plecare, ]ndat[ marinariitrag ancora; ma=ina se pune ]n mi=care, =i c`rmaciul se a=eaz[ laroata c`rmei. C[pitanul Campbel strig[ ol rait ! =i corabia, supus[
puterii aburilor, lunec[ pe nesim\ite ]ntre celelalte vase gr[m[dite]n port; ea ajunge ]n cur`nd la gura portului, fortificat[ cu dou[cet[\i pline de tunuri, iese =i se ]ndreapt[ spre orizontul nem[r-ginit, l[s`nd ]n urm[-i o lung[ coloan[ de fum negru.
Adio, Fran\[ iubit[!… M[ dep[rtez de tine =i D-zeu =tie de te-oi
mai vedea, c[ci ma=ina vaporului poate s[ se sparg[ de vro st`nc[ascuns[ sub valuri; c[ci pucioasa =i spirtul pot s[ ieie foc… =i,oricum s-ar ]nt`mpla, marea st[ gata s[ ne ]nghit[. Dar, ]ntr-unnoroc! fie ce-a fi!… A revedere! Fran\[ frumoas[ =i multiubit[!
IV
PE MARE
De multe ori am c[l[torit pe mare =i de c`te ori m-am dep[rtat
de marginea p[m`ntului am sim\it ]n inima mea de=tept`ndu-seun dor fierbinte de familie =i de patrie. }n cele dint`i momenteale plec[rii, m[ cuprinde o jale ad`nc[ ce ]mi aduce descurajare]n suflet =i o presim\ire dureroas[ ce m[ face a crede c[ nu voimai vedea \[rmurile =i fiin\ele iubite mie, dar ]n cur`nd v`ntulr[coritor al m[rii, leg[narea molatic[ a cor[biei =i ]ntindereaorizontului ]mi schimb[ =irul ideilor =i ]mi insufl[ o mul\umirenespus[. Atunci ]mi pare c[ m[ prefac ]ntr-o nou[ fiin\[, c[ toateputerile-mi suflete=ti se m[resc =i c[ m[ aflu ]n adev[ratul elemental naturii mele.
Nem[rginirile cerului =i ale m[rii ]ntre care m[ g[sesc dau aripi
]nchipuirii mele =i o ]ndeamn[ s[ se r[t[ceasc[ ]n spa\iile lor.Atunci, ca o pas[re voioas[, ea se ]nal\[ ]n seninul cerului, zboar[CUPRINS

227 Muntele de Foc
peste hotarele orizontului, se cufund[ ]n noianul m[rilor =i cearc[
a descoperi ]n dep[rtare plaiuri necunoscute =i a p[trunde taineleascunse ]n s`nul valurilor.
Rare mul\umiri ]n lume pot fi de m[sura acelei nepre\uite
mul\umiri ce gust la ]nceputul c[l[toriilor pe mare, c`nd m[ simtaruncat afar[ din calea obi=nuit[ a vie\ii!
Vaporul se ]nainteaz[ cu repejune spre apus =i ]n urm[-i \[rmu-
rile Fran\ei, ora=ul Marsilia =i castelul de If, ce se ridic[ pe o
]n[l\ime aproape de el, par a se cufunda treptat ]n mare. Nu se
mai z[re=te ]n fundul orizontului dec`t un nor lung =i ]ngust, carese face nev[zut. Soarele se culc[ ca o bomb[ ]nfl[c[rat[, ce arc[dea =i s-ar stinge ]n valuri; razele lui lunec[ pe fa\a apei =i seretrag, l[s`nd lumea ]n st[p`nirea nop\ii. }n cur`nd stelele se arat[
ca o ninsoare de diamanturi, =i marea, pierdut[ ]n ]ntuneric, ia o
privire ]ngrozitoare.
Mii de g`nduri m[ ]mpresoar[ ]n timpul amurgului, c`nd
natura-ntreag[ se acoper[ cu o hain[ fantastic[; mii de visuri vinde m[ ]ng`n[ cu-ale lor poetice ademeniri, =i, printre g`nduri =i
printre visuri, \ara mea se arat[ mie ca o mam[ iubitoare ce m[
cheam[ la s`nul ei.
O! \ar[ iubit[, o! raiul meu drag,
Oriunde voi merge, prin lume pribeag,De scumpa-\i icoan[ eu sunt ]nso\it,De glasul t[u dulce sunt ginga= uimit.
M[ primblu singur pe podul vaporului, cump[nindu-mi pasurile
dup[ leg[narea lui =i petrec`nd ]n minte-mi toate scenele intere-sante ale vie\ii mele de c[l[tor: scene vesele din Fran\a, scene
poetice din Italia, scene pitore=ti din Orient, care alc[tuiesc
albumul suvenirelor mele. +i acea primblare singuratic[ s-ar
prelungi poate p`n-]n zori, dac[ glasul lui sir Angel, tovar[=ul meu
de drum, nu m-ar de=tepta din vis.
M[ cobor ]n salon, unde c[pitanul m[ a=teapt[ cu un vas de
punci ]nfl[c[rat pe mas[.

228 Vasile Alecsandri
— Vin[ l`ng[ mine, ]mi zice sir Campbel; vin[, domnul meu,
s[ bem ]mpreun[ ]n fericirea voiajului nostru. Domnul Angel mi-a
istorisit cum a\i f[cut cuno=tin\[ b`nd ap[ s[rat[… Eu doresc s[leg[m cuno=tin\[ b`nd punci.
— Acest chip de a face cuno=tin\[ este mult mai pl[cut dec`t cel[lalt,
domnule c[pitan, =i vreau s[-\i probez c[ =tiu a-l pre\ui. Zic`nd acestea,
m[ pun pe un scaun l`ng[ c[pitanul, care, ]narmat cu o lingur[ de
argint, a\`\[ para romului cu un talent de om foarte ispitit ]n asemine]ndeletnicire. Angel se a=eaz[ ]n fa\[ cu mine =i arunc[ din vreme ]n
vreme gale=e c[ut[turi asupra b[uturii ce se preg[te=te.
— +ti\i — ne ]ntreab[ el — care ar fi cea mai minunat[ =i mai
m[rea\[ priveli=te din lume?
— Care?— Priveli=tea oceanului ]ntreg schimbat ]ntr-un vas nem[rginit
de punci ]nfl[c[rat.
— Cu adev[rat! r[spunde Campbel. Ideea d-tale ]mi aduce
aminte de serbarea unei nun\i din India, ]n ora=ul Singapur. Lordul
E…, care este avut c`t =apte milionari, se ]nsurase cu fata unuinabab =i, ]n noaptea nun\ii lui, el pref[cuse toate bazinurile din
gr[dina palatului s[u ]n vase de punci. Cine n-a v[zut acea
lumina\ie fantastic[, n-a v[zut nimic[! To\i locuitorii din Singapurau ]nchinat ]n noaptea aceea pentru fericirea tinerilor c[s[tori\i,
=i nici unul nu s-a putut ]ntoarce acas[ teaf[r .
— }mi aduc =i eu aminte de o lumina\ie fantastic[ ]n soiul acelei
de care vorbe=ti, domnule c[pitan. Am v[zut-o ]n Italia, pe v`rful
mun\ilor Apenini; ]ns[ asta-i o istorie lung[, =i punciul d-tale nune iart[ de a pierde vremea ]n povestiri.
— Din contra; punciul se ]mbun[t[\e=te prin farmecul conver-
sa\iei. Spune dar istoria d-tale, domnule, c[ci nou[, marinarilor,
nimic nu ne face mai mare pl[cere dec`t povestirea ]nt`mpl[rilor
de c[l[torii, ]ncepe, =i v[ promit c[ voi povesti =i eu o ]nt`mplarefoarte comic[ ce a avut o mare ]nr`urire asupra vie\ii mele =i a
fost chiar cauza ce m-a ]ndemnat a ]mbr[\i=a cariera de marinar.
— Iat[ dar c[ ]ncep:

229 Muntele de Foc
MUNTELE DE FOC
}ntr-amurgul unei frumoase zile de var[ din anul 1839, amicii
mei C… N, N… D1 =i eu coboram ]ncet mun\ii Apenini care despart
Toscana de v[ile Lombardiei. Un v`nt u=or se ridicase, =i pl[cutalui dezmierdare ne trezea din apatia ]n care ne cufundase c[lduranesuferit[ a atmosferei. Toate sim\urile noastre se ]nvio=eau sub]nr`urirea acelui v`nt r[coritor. Natura ni se p[rea mai vesel[,seninul cerului mai limpede, c`nt[rile p[s[rilor mai dulci! P[reac[ ni se ridicase de pe ochi un v[l ]ntunecos =i de pe inim[ ogreutate ap[s[toare. }ntr-un cuv`nt, apusul soarelui ne f[cu s[gust[m una din acele tainice mul\umiri ale sufletului, at`t deputernice la v`rst[ de 19 ani, ]nc`t mintea plute=te ]n mii de visuriaurite =i ]nchipuirea se exalt[ p`n[ a crede c[ aude cete de ]ngeriserb`nd sf`r=itul zilei pe harpe de aur.
}n cur`nd am ajuns la satul Petra-Mala, ce se g[se=te ]ntre
Giogo, muntele cel mai nalt al lan\ului de Apenini ce petrecusem,=i Filigare, hotarele Toscanei. C`nd am intrat ]n sat, noaptea c[zuse=i stelele sclipeau vesel pe bolta cereasc[.
Veturinul nostru, adic[ st[p`nul =i totodat[ vizitiul tr[surii cu
care plecasem de la Floren\a, ne duse la cea mai bun[ locant[;iar proprietarul acesteia, sinior Antonio, ne primi cu toat[ ceremo-nia m[gulitoare care a\`\[ =i m[re=te galantomia c[l[torilor.Complimentele =i titlurile de alte\[ cu care ne stropi el, c`nd ne-
am pogor`t din tr[sur[, ne ]nduplecar[ cu totul ]n favorul lui; iarc`nd, dup[ o plecat[ ]nchin[ciune, el ne lu[ de subsuori ca s[ nesuie la r`ndul ]nt`i, atunci sinior Antonio c`=tig[ toat[ ]ncrederea=i toat[ simpatia noastr[, dou[ nobile sentimente de care el f[cuabuz, ]nc[rc`ndu-ne gros la socoteal[ a doua zi! Noi am pl[titf[r[ a-i face vro observare c`t de mic[, fiindc[ fusesem trata\i dealte\[, dar ne-am decis de atunci a ne pogor] singuri din tr[sur[
1 C.N., N.D. sunt: Costache Negri =i Nicolae Docan.CUPRINS

230 Vasile Alecsandri
=i a ne sui sc[rile locantelor f[r[ ajutor, c[ci mai aveam ]nc[ de
]nt`lnit mul\i siniori Antonio ]n drumul nostru p`n[ la Moldova.
La mas[, locantierul ne vorbi despre un vulcan ce s-ar fi afl`nd
]n apropierea satului =i pe care locuitorii din Petra-Mala ]l numeau
Monte di Fo (Munte de Foc). Ne-am hot[r`t ]ndat[ de a-l vizita,
=i sinior Antonio, gata la poruncile noastre, ne-a =i g[sit pe la
vecinii lui trei zmei cu urechile lungi, ]n=eua\i =i ]nfr`ua\i, precum
se cuvenea la ni=te alte\e.
Ne suir[m c[lare f[r[ ]nt`rziere, =i caravana noastr[ se porni
la pas, c`rmuit[ fiind de sinior Antonio =i urm[rit[ de vro doi
copila=i din sat, care, \ip`nd =i s[rind cu picioarele goale pe pietrele
str[zilor, z[d[rau zmeii no=tri cu vergi sub\iri; ]ns[ ace=tia, f[r’a-i
b[ga ]n seam[, ]=i urmau drumul foarte lini=ti\i, ]ntocmai ca ni=tefilozofi ce ar fi trec`nd cu fruntea senin[ printre necazurile lumii!
C[rarea ce duce la Muntele de Foc =erpuie=te printre st`nci
f[r`mate =i pe maluri de r`pi ad`nci; =i fiindc[ str[inii s-ar putea
primejdui pe jos, locuitorii din Petra-Mala =i mai ales sinior
Antonio au pentru trebuin\a c[l[torilor locomotive sigure, ce senumesc m[gari ]n limba veche =i asini ]n cea nou[. Acest animal
este trebuitor locuitorilor de munte ca =i c[mila arabilor . Bl`nd,
supus la glasul st[p`nului, el ]l duce ]n spinare pe v`rfurile celemai nalte ale st`ncilor, pe gurile celor mai ad`nci pr[p[stii, f[r[
a-l pune vreodat[ ]n pericol. R[bdarea lui nem[rginit[, caracterul
s[u flegmatic =i cump[nirea pasurilor sale sunt calit[\i cunoscute
=i care ar face din el o fiin\[ perfect[, dac[ el nu s-ar abate
c`teodat[ la un n[rav omenesc, la ]nd[r[tnicie! Cu toate acestea,]ns[, marele poet al vechimii, Homer, l-a comparat cu Aiax, unul
din cei mai viteji eroi ai poemului Iliadei , =i Delille, poetul francez
care a tradus pe Virgiliu =i pe Milton, a f[cut portretul m[garului]n versuri foarte m[gulitoare, zic`nd printre altele c[:
„Il sert de Bucéphale a la beauté peureuse!“ 1
1 „Serve=te de Bucefal frumuse\ii tem[toare!“ (fr.)

231 Muntele de Foc
C`\i oameni trec pe fa\a p[m`ntului f[r-a merita de a fi
asem[na\i cu Aiax =i cu Bucefal!
Cu c`t ne dep[rtam de sat, greut[\ile drumului se ]nmul\eau,
]ns[ bucefalii no=tri ]=i cump[neau mersul cu un tact vrednic de
laud[; la fiecare pas ei pip[iau drumul cu copitele, f[r-a se ]ngrijide pietrele care fugeau sub picioarele lor =i care se duceau de-a
dura ]n fundul pr[p[stiilor. }n zadar sinior Antonio ]i ]ndemna cu
glasul, =i copiii din urm[ cu vergile!… ei dau numai din urechi,
iar din pas nu ie=eau! }n fine, dup[ o cale acrobatic[ prin tot soiul
de r[t[c[nii, ne-am g[sit deodat[ l`ng[ vulcan.
Acest Munte de Foc este unul din fenomenele cele mai curioase
ale naturii! Pe o suprafa\[ de trei st`njeni cvadra\i ard mii de limbi
de foc ce seam[n[ a ie=i din p[m`nt, pe mii de \evi sub\iri; =i,
lucru de ]nsemnat! acele p[ri nu se ridic[ mai mult dec`t de o
palm[ =i au toate ]nsu=irile parei acestui punci, care arde acumdinaintea noastr[, colorul =i chiar parfumul ei; astfel, ]nc`t de ar
sta cineva ]mpotriva v`ntului =i ar r[sufla duhoarea acelui foc, ]n
cur`nd s-ar ]mb[ta.
Ne puser[m cu to\ii ]mprejurul acestui vulcan; ne aprinser[m
\igaretele la para lui, =i unul din noi ]ncepu a gr[i cu siniorAntonio:
— Ce crezi d-ta de focul acesta, siniore ?
— Eu? r[spunse Antonio, cred ceea ce zic b[tr`nii din Petra-
Mala.
—+i ce zic ei?— C[ Muntele de Foc trebuie s[ fie vro r[sufl[tur[ a iadului.
La cuv`ntul de iad, sinior Antonio ]=i f[cu cruce.
— Foarte bine; dar ce dovad[ ave\i c[ iadul se afl[ tocmai sub
mun\ii Apeninilor?
— Probe avem multe: l
0 c[ pe la miezul nop\ii se aud pe-aici
glasuri de cucuveici =i gemete grozave, care par c[ ies din fundul
p[m`ntului; 2-lea, c[ padre Bertolomo =i-a ars barba =i spr`ncenele
chiar aici unde =edem noi.

232 Vasile Alecsandri
— Care padre Bertolomo?… Ce i s-a ]nt`mplat?
— El este un c[lug[r capu\in de la Verona, care, ca =i d-voastr[,
nu credea c[ Muntele de Foc este hornul iadului, ci din contrasocotea c[ ar fi cuprinz`nd comori nesf`r=ite… }ntr-o noapte, iat[-l
c[ vine singur aici =i, a\`\at de demonul l[comiei, se apuc[ de
s[pat. Sap[ el, sap[ mereu de cu sear[ =i p`n[ pe la miezul nop\ii;
iar Satan ]l las[ de se munce=te p`n[ ce face o groap[ ad`nc[ c`t
un stat de om. Atunci Duhul-r[ului d[ drumul focului din iad, =is[rmanul padre Bertolomo se vede deodat[ cuprins de par[!
Strig[, se zbucium[, cearc[ s[ ias[… ]n zadar! Focul ]l ]nv[luie=te
din toate p[r\ile =i ]i arde =i hainele, =i barba, =i spr`ncenele. Din
norocire, un c[l[tor, trec`nd pe acolo, aude r[cnetele capu\inului,
alearg[ =i ]l scap[, c[ci altminteri Satan ]l pref[cea ]n friptur[pentru osp[\ul dracilor.
Zic`nd acestea, sinior Antonio ]=i mai f[cu o cruce, iar copila=ii
a=eza\i pe l`ng[ el ziser[ cu spaim[: Santa Maria!
— Dac[ voie=ti numaidec`t, sinior Antonio, s[ dai ]n seama
lui Satan p`rlirea lui padre Bertolomo… fie! spune-mi ]ns[, demult s-a ivit acest foc pe munte ?
— Ivirea lui se \ine de o ]nt`mplare ce mi-a istorisit bunul meu,
care =i el o =tia de la bunul s[u, Dumnezeu s[ le ierte p[catele!
— Amin!
Sinior Antonio tu=i de trei ori, ]=i drese glasul =i ne spuse
urm[toarea legend[. }n vreme ce para vulcanului r[sp`ndea
lumini fantastice pe v`rfurile st`ncilor de pe-mprejur.
— Pe c`nd Vene\ia se bucura de avu\iile =i de libertatea sa,
Petro Foscari era unul din cei mai nobili =i mai ]nsemna\i patricieni
din Lombardo-Vene\ia. Veniturile sale de milionar, pozi\ia =i
numele lui ]l puneau ]n cea ]nt`i linie din societ[\ile aristocratice;
dar pe c`t soarta ]l ]nzestrase cu tot ce poate contribui la fericirea
unui om, pe at`ta natura ]l tratase f[r[ mil[, d`ndu-i o figur[ur`cioas[, doi ochi mici care p[trundeau cu r[utate, ni=te buze
vinete =i sub\iri, ce sem[nau vopsite cu venin, =i o pieli\[ zb`rcit[
ce b[tea ]n dou[ flori, ]n galben =i ]n verde.

233 Muntele de Foc
Aceast[ nedreptate a naturii avu o fatal[ ]nr`urire asupra
contelui Foscari. Toate pl[cerile lumii erau am[r`te pentru d`nsul
prin ideea slu\eniei sale. Nu avea, s[rmanul! nici un minut de
lini=te, c[ci, oriunde mergea, i se p[rea c[ aude ]n vorbele altora
aluzii crude asupra nenorocirii sale. Dac[ intra ]ntr-un salon =ida cu ochii de vro oglind[, ideile sale se tulburau; el ]=i ]nchipuia
c[ st[p`nul casei ar fi a=ezat ]nadins oglinda ]n locul acela, pentru
ca s[-i aduc[ aminte de asem[narea lui cu un strigoi r[t[cit printre
cei vii. Dac[ vreo dam[ z`mbea tocmai c`nd el se apropia de
d`nsa, Petro ]=i mu=ca buzele de m`nie =i \intea asupra nenorociteidame o c[ut[tur[ grozav[ ce o ]nfiora; iar dac[ ]mpingea p[catul
pe un b[rbat s[-i zic[ m[car un cuv`nt c`t de pu\in ating[tor,
atunci stiletul s[u c[uta ]ndat[ r[zbunare ]n v[rsare de s`nge.
To\i se fereau de el ca de un ciumat; to\i se dau ]n l[turi c`nd
]l vedeau; convorbirile se ]ntrerupeau; veseliile se stingeau.Apropierea ]nfrico=atului Bravo din Vene\ia nu producea un efect
at`t de resping[tor, precum ivirea contelui Foscari!
El ]nsemna toate scenele t[cute ce se petreceau ]mprejurul lui,
=i mizantropia sa cre=tea ]n propor\ie cu ura ce insufla el societ[\ii
vene\iene. }ntr-un cuv`nt, nenorocitul conte ajunsese a se ur] chiarpe sine=i =i a fi nesuferit nu numai str[inilor, dar chiar lui ]nsu=i.
}ntr-o zi, contele Foscari z[ri la o primblare de gondole, ]n
Canalul de Judeca, pe fata duc[i Orloni, ce sosise numai de trei
zile de la Neapoli, =i frumuse\ea ei ]l ]nnebuni. Din minutul acela
el o iubi ca pe o madon[! o iubi mai mult ]nc[… ca pe un chipfrumos! el, care =i-ar fi dat toate comorile, toat[ noble\ea, toat[
str[lucirea numelui s[u pentru un chip frumos! Din minutul acela
el sim\i un nou =ir de suferin\e necunoscute lui p`n[ atunci:
sperarea ]n=el[toare =i gelozia crud[! ]ns[, ca un om ce p`n-]n
ora de pe urm[ tot se m[gule=te c[ va sc[pa de moarte, conteleuita ades nenorocirea lui =i se l[sa a fi ademenit de cele mai
dr[g[la=e n[luciri, c[ci era ve=nic ]ng`nat de glasul sufletului s[u,
ce ]i vorbea de Leti\ia, fiica duc[i.

234 Vasile Alecsandri
Cum se ]ntinser[ umbrele nop\ii pe canalurile V ene\iei, contele
Foscari se sui ]ntr-o gondol[ =i se duse sub ferestrele palatului
Leti\iei. Nefericitul! }=i pusese ]n g`nd s[ dea o serenad[ tinerei
ducese =i s[-i r[peasc[ sufletul prin farmecul glasului s[u, c[ci
am uitat a v[ spune, domnilor, ridicolul cel mai mare al bietuluiconte. El se credea a fi muzic des[v`r=it =i ]=i ]nchipuia c[ are un
glas ]ngeresc, c`nd, dimpotriv[, avea un glas de motan r[gu=it.
Apuc`nd dar o mandolin[ ]n m`ini =i ridic`ndu-=i ochii spre
balconul Leti\iei, unde se z[rea o umbr[, el ]ncepu a miorl[i o
barcarol[ vene\ian[ foarte cunoscut[ pe atunci ]n Vene\ia:
Marea-i lin[
Ca z`mbirea-ti+i senin[.Ca privirea-tiVin[, vin[F[r[ fric[S[ te primbl-]n luntrea mic[ =.c.l.
Nu sf`r=i bine versul de pe urm[ al barcarolei, =i pe balcon se
ivi o alt[ umbr[ mai mare, care, plec`ndu-se pe canal, ]mpreun[
finalul c`ntecului cu un hohot de r`s r[sun[tor!… B Mandolina
c[zu din m`inile contelui, glasul i se t[ie pe loc, =i el r[mase ca
un om tr[snit de fulger, ]n vreme ce umbrele am`ndou[ din balcon
se f[cur[ nev[zute.
— Amalteo! Amalteo! strig[ deodat[ contele, amenin\`nd
balconul de=ert cu stiletul s[u; Amalteo! r`s-ai tu de mine, dar
te-oi face eu s[ pl`ngi amar!
Rostind aceast[ amenin\are ]n turbarea ce-l cuprinsese, neno-
rocitul conte pic[ obosit pe perinele gondolei =i se dep[rt[ de acelloc, f[c`nd =i desf[c`nd o sut[ de planuri de r[zbunare asupra
lui Amalteo. Cine era ]ns[ acest Amalteo?
Amalteo Peroni se tr[gea din una din cele mai mari familii din
Neapoli; t`n[r, frumos, elegant =i bogat, el venise de vro dou[
luni ]n Vene\ia =i se f[cuse favoritul tuturor damelor prin delicate-

235 Muntele de Foc
\ea purt[rii sale, prin gustul distins ce prezida la toate faptele lui
=i prin o ging[=ie copil[reasc[, de care era ]ntip[rit[ natura sa
delicat[. El era iubit de multe patriciene, pe c`t nobile pe at`tfrumoase, dar mai cu seam[ era iubit de fata duc[i Orloni, care ]l
cunoscuse la Neapoli.
Asemene Amalteo admira multe frumuse\i vene\iene, dar mai
cu deosebire el adora pe Leti\ia, c[ci Leti\ia le ]ntrecea pe toate
cu minunile ]ngere=tii sale figuri =i cu ]nc`nt[rile spiritului s[u.To\i str[inii ]i priveau pe am`ndoi cu o mul\umire adev[rat[ =i ]i
admirau, a=tept`nd ziua nun\ii lor ce era s[ se fac[ ]n cur`nd.
Contele Foscari singur le purta pizm[ =i c[uta mijloace de a
d[r`ma fericirea lor!
A doua zi dup[ scena balconului, el se duse la palatul duc[i
Orloni =i, suind sc[rile cu repejune, se g[si deodat[ fa\[-n fa\[ cu
Leti\ia, ]n cel ]nt`i salon. La vederea lui, t`n[ra copil[ ]ng[lbeni,
tremur`nd de spaim[; iar contele Foscari, pierz`ndu-=i min\ile,
se arunc[ ]n genunchi dinaintea ei, cu m`inile ]ntinse spre d`nsa.
— Leti\io, Leti\io, ]i zise, ia stiletul =i m[ ucide, c[ci f[r[ tine
via\a-i o pedeaps[ nesuferit[… Toate chinurile iadului le simt ]n
sufletul meu de c`nd te iubesc, c[ci te iubesc cu desperare, cu
gelozie, cu nebunie…
Cum declama ]ns[ aceste cuvinte de=[n\ate, o m`n[ str[in[ se
]naint[ pe deasupra lui =i ]i puse ]n fa\[ o oglind[ mic[.
Contele se v[zu ]ntr-]nsa cu tot ridicolul pozi\iei sale, ]=i
]ntoarse iute capul =i z[ri pe Amalteo! }nfuriat la vederea rivalului
s[u, el r[cni ca un tigru r[nit =i se izbi crunt asupra lui. T`n[rulc[zu jos, str[puns de stiletul contelui, iar contele, din ziua aceea,
se f[cu nev[zut din Vene\ia.
Un an dup[ aceast[ ]nt`mplare, pe locul unde arde acum focul
ce vede\i aici chiar, erau a=eza\i vro doisprezece ho\i ]narma\i din
cap p`n-]n picioare. To\i stau gr[m[di\i ]mprejurul c[pitanului lor,Marco Brojio, care de o bucat[ de vreme ]mpr[=tia spaim[ ]n toat[
partea aceasta a mun\ilor Apenini =i ]n v[ile ]mbel=ugate ale
Lombardiei.

236 Vasile Alecsandri
Nu era pe atunci vorb[ ]n toat[ Italia dec`t despre sume\iile =i
cruzimile lui Marco Brojio. Unii ziceau c[ el era nalt c`t un brad
de munte, c[ avea bra\e groase de uria= =i o barb[ neagr[ ce ]i
acoperea obrazul ]ntreg; al\ii spuneau c[ el era mic de stat, cu
ochi de veveri\[, cu buzele sub\iri =i galbene, cu p[rul ro= ca parafocului. Iar de=i opiniile asupra acestui ho\ vestit erau deosebite,
nime nu-i pomenea numele f[r[ a-=i face cruce!
}n noaptea ajunului de Cr[ciun, Marco Brojio, precum am spus,
sta lungit cu tovar[=ii lui pe iarba verde ce acoperea locul din
care acum ies limbi de foc. Nori negri se ]ntinseser[ pe ceruri,aduc`nd groaz[ =i ]mpr[=tiind o ]ntunecime cumplit[ ]n lume;
tunetul vuia din vreme ]n vreme ]n partea mun\ilor despre Giogo;
iar fulgerele se alungau pe fa\a norilor ca ni=te s[ge\i ]nfl[c[rate
=i acopereau codrii, mun\ii, pr[p[stiile cu o lumin[ fantastic[.
O mare furtun[ se preg[tea!… Dar Marco Brojio p[rea c[ nici
]nsemna amenin\[rile cerului. El r[spundea la tot tunetul prin un
r[cnet ]ngrozitor =i de=erta c`te o cup[ de vin de Monte-Fiasconi ]n
onorul fiec[rui fulger. Fizionomia sa lua o expresie mai diavoleasc[,
cu c`t furtuna lua o ]ntindere mai mare; =i cu c`t v`ntul v`j`ia mai
fioros, cu at`t glasul ho\ului r[suna mai puternic prin mun\i, c`nt`nda=a:
„Vars[-n cupa mea de aur
Acest vin ce desf[teaz[+i m-aprinde, m[ turbeaz[,Precum s`ngele pe taur!
Vars[, vars[ tot aice,
+i c`nd eu destul voi zice,Pe-al meu cap tr[snetul pice!
Be\i, voinici! p`n[ la moarte!
+i-n ceas vesel de pl[cere,S[ uit[m orice durere,Orice chin al relei soarte!

237 Muntele de Foc
Be\i, copii, to\i dup[ mine,
+i-nchina\i cupele plineL-a fulgerelor lumine!
Cerul tun[ =i r[stun[,
Mun\ii url[, Satan r`de;Iadul acum se deschide+i cu noi c`nt[-mpreun[!
V`ntul geme, v`j`ie=te,
Lumea-ntreag[ se-ngroze=te,Inima-mi salt[ =i cre=te!
Tremure-se tot ]n lume
C`t va fierbe s`nge-n mine!Fac[-=i cruce =i s[-nchineCel ce-aude de-al meu nume!
Eu sunt Brojio…“ s.c.l.
C`ntecul ho\ului fu ]ntrerupt prin sosirea grabnic[ a unui om
]nvelit ]ntr-o manta neagr[ =i care, oprindu-se dinaintea lui Marco
Brojio, ]i zise:
— Sinior c[pitane! tovar[=ii care sunt r`ndui\i la p`nd[ pe
drumul despre Jiogo au oprit o caret[ ]nh[mat[ cu =ase cai.
— +i ]n caret[ nu era nimeni ? ]ntreb[ Brojio.
— Ba se g[seau ]nl[untru un cavaler =i o dam[.
— +i unde sunt ?
— Iat[ c[-i aduc tovar[=ii dinaintea exelen\ei voastre. La noi,
]n Italia (ad[ug[ sinior Antonio), titlul de exelen\[ se d[ f[r[
osebire la to\i acei care au mijloace de a pl[ti asemene titluri.
Aici, oricare om bine ]mbr[cat are drept la numire de exelen\[,
=i, mai ales pentru mine, tot c[l[torul care trage la locanta mea.
}l socotesc de alte\[… Dar s[ ne ]ntoarcem la Marco Brojio.
}n cur`nd se auzi ]n apropiere un vuiet de mai multe pasuri =i
de arme, =i =ase ho\i se ivir[ ca ni=te fantasme din ]ntuneric,

238 Vasile Alecsandri
aduc`nd ]n fa\a c[pitanului pe nenoroci\ii care c[zuser[ ]n m`inile
lor. Un fulger atunci lumin[ cerul, =i Marco Brojio cunoscu pe
Amalteo Peroni =i pe frumoasa Leti\ia.
Ho\ul s[ri ca un leu pe picioare, \inti asupra tinerilor ochii s[i
pref[cu\i ]n dou[ limbi de foc =i se porni deodat[ la un r`sspasmodic, care ]i zbuciuma tot trupul =i da figurii lui o expresie
de fiar[ s[lbatic[. Amalteo =i Leti\ia se \ineau str`n=i unul de altul,
cuprin=i de groaz[ =i de cumplite presim\iri.
— Ha! strig[ ]n sf`r=it Brojio, cu un glas de alt[ lume; Satan
v-a adus ]n ghearele mele!… Momentul r[zbun[rii a sosit pentrumine!
+i iar ]l apuc[ acel r`s nebunesc at`t de grozav , ]nc`t hohotele
sale, r[sun`nd prin codrii mun\ilor, ]nfiora chiar pe tovar[=ii lui.
— Amalteo Peroni! zise ho\ul turbat, ]\i aduci aminte de o
noapte la Vene\ia, c`nd, de pe balconul Leti\iei Orloni, ai ]ndr[znita r[spunde cu un r`s batjocoritor la o serenad[ ce se da tinerei
ducese?
Amalteo Peroni! }\i aduci aminte de oglinda ce ai ]ndr[znit a
pune sub ochii contelui Petro Foscari, c`nd el sta ]n genunchi
dinaintea Leti\iei Orloni?
Atunci ai primit o dreapt[ r[spl[tire, sp[l`nd cu s`ngele
obr[znicia ta; dar se vede c[ moartea n-a voit atunci de tine; se
vede c[ soarta ]\i p[stra alte chinuri, un sf`r=it mai aspru, de vreme
ce te-a adus iar[=i ]n fa\a mea!
— Dar cine e=ti tu? ]ntreb[ Amalteo tulburat.— Cine sunt eu?… Eu sunt contele Petro Foscari!… Eu, c[pitanul
ho\ilor cu care vie\uiesc acum sub numele de Marco Brojio; eu,
care mi-am p[r[sit familia, pozi\ia =i patria, pentru ca s[ m[
r[zbun asupra oamenilor ce m-au adus ]n desperare… +tii tu,
Amalteo, ce te a=teapt[? Nu socoti c[ vreau s[-\i ridic via\a,nu!…Vreau s[ te fac a suferi toate muncile iadului, privind pe
Leti\ia ta jertfit[ ho\ilor ce r`d acum de tine, f[r[ mil[, precum ai
r`s tu de mine.

239 Muntele de Foc
— Tic[losule! strig[ Amalteo. Cine din voi a pune m`na pe
Leti\ia, ]l ]ntind mort la picioarele ei.
— Ucide-m[ dar pe mine mai ]nt`i, dac[ po\i!… r[spunse
contele Foscari, repezindu-se ca s[ r[peasc[ pe Leti\ia din bra\elelui Amalteo; dar nu apuc[ a face un pas =i c[zu tr[snit de un fulgerceresc! Tot muntele se cutremur[!… =i de atunci se aprinse pelocul acesta focul ce vede\i.
Astfel se m`ntui \ara de un ho\ care nu visa dec`t omoruri;
a=a sc[par[ Amalteo =i Leti\ia de prigonirile contelui Foscari. Deaceea =i credem noi, locuitorii din Petra-Mala, c[ locul unde afost fulgerat Marco Brojio =i din care ies acum mii de limbi de focnu poate fi alta dec`t o r[sufl[tur[ a iadului!
Sf`r=ind aceast[ anecdot[, ]nchin un p[h[rel de punci c[pitanu-
lui Campbel, ce m[ ascultase cu mare luare-aminte, =i adaug:Punciul d-tale e de minune! ]ns[ un lucru ]i lipse=te pentru ca s[fie perfect.
— Care lucru? ]ntreb[ Campbel.— Povestirea ]nt`mpl[rii comice care a fost cauza c[ te-ai f[cut
marinar.
— Dac[ dori\i a o cunoa=te… eu sunt gata a v[ o spune, mai
ales c[ nici nu avem altceva de f[cut mai interesant ]n ast[ sear[.Marea-i lin[; vaporul merge bine; punciul e fierbinte. Ol rait!…Iat[ ce mi s-a ]nt`mplat cu vro dou[zeci de ani mai ]nainte.
CEL }NT~I PAS }N LUME
Aveam 19 ani c`nd ie=ii din Universitatea de la Oxford, unde
petrecusem multe nop\i vis`nd pl[cerile lumii =i descriind ]nversuri ]nfocate nes[\ioasele dorin\e ce m[ munceau. Eram,precum =ti\i, domnilor, la acea v`rst[ de n[luciri aurite =i deprezum\ie f[r[ margini, v`rst[ ]n care omul, ]nc[ necopt, esteexpus la o sut[ =i o mie de ]nt`mpl[ri de tot soiul, triste sau vesele,poetice sau ridicole.CUPRINS

240 Vasile Alecsandri
Iar de sunte\i curio=i a avea o idee de persoana mea la acea
epoc[… ]nchipui\i-v[ un butuc uscat, ]nfipt pe al\i doi butuci
cioturo=i, ce purtau prin contraband[ numire de picioare: ad[uga\i
de o parte =i de alta ale trupului dou[ bra\e lungi, care se leg[nau
=i b[l[b[neau ]n toate p[r\ile; pune\i pe umerii lui un lucru rotundsub nume de cap, cu p[rul lins pe t`mple, cu urechile stacojii =i
cu plete ]n floarea morcovului degerat… =i astfel ve\i avea portretul
daghereotip al c[pitanului Campbel, ce are acum pl[cere de a
c[l[tori cu d-voastr[. De atunci m-am schimbat mult… dar atunci
mai aveam =i nenorocirea de a fi nepotul unui mo=, care prinsl[biciunea lui de rud[ preg[ti o crud[ lovire amor-propriului meu.
El era cel mai bun =i cel mai onorabil om din lume, dar avea
un defect grozav! M[ iubea cu o a=a de mare orbire, ]nc`t m[
socotea un geniu ca lord Byron =i frumos ca un Adonis. La orice
cuv`nt rosteam, mo=ul meu c[dea ]n admirare nem[rginit[ =i m[]ncredin\a c[ numele meu era menit a face epoc[ ]n secolul acesta;
el mai ad[uga c[ toate inimile femeie=ti din Englitera, precum =i
de pe continent aveau a se ]nfl[c[ra =i a se topi dup[ mine.
}ntr-o diminea\[, iubitul meu mo= intr[ ]n apartamentul meu
cu un aer misterios.
— Campbel! ]mi zise el, bucur[-te! Ai f[cut f[r[ =tire o conchet[!…
— Cum?… ]ntrebai plin de mirare =i de m`ndrie.
— Ai aprins sufletul frumoasei ledi V .
— Ce zici? Ledi V . nu m-a v[zut niciodat[.
— Dac[ nu te-a v[zut cu ochii capului, te-a v[zut cu ochii
sufletului! zise b[tr`nul cu o z`mbire triumfal[.
— Nu te ]n\eleg bine, iubitul meu mo=.
— Vreau s[ zic c[ a citit minunatele produceri ale geniului
t[u, =i acum ea viseaz[ cu dragoste la autorul lor.
— Bine, dragul meu unchi=or , de unde =i p`n[ unde poeziile
mele au ajuns ]n m`inile frumoasei ledi V . ?
— Eu i le-am dat!
— Dac[-i a=a… spune-mi, te rog, cum ai aflat c[ ea m[ iube=te?

241 Muntele de Foc
— Nu vreau s[-\i spun alta dec`t s[ te g[te=ti ca s[ mergem
desear[ ]n adunarea ce ledi V . a hot[r`t ]nadins s[ dea ast[zi,
pentru ca s[ aib[ prilej de a face cuno=tin\a ta.
Zic`nd acestea, mo=ul meu ie=i de la mine, arunc`ndu-mi o
c[ut[tur[ expresiv[, care voia s[ zic[: O! scumpul meu Campbel!
ai s[ ]ntreci =i pe Lovelas1, =i pe Don Juan, =i pe to\i cei mai vesti\i
biruitori de inimi femeie=ti! Nu am nevoie s[ v[ descriu sim\irile
diverse ce se de=teptar[ ]n mine la o veste at`t de interesant[;voi spune numai c[, prin un efect comic al m`ndriei ce m[
cuprinsese, spr`ncenele mi se ridicaser[ de dou[ degete, capul
mi se plec[ ]napoi pe spate =i, ]n aceast[ pozi\ie maiestoas[, to\i
ceilal\i oameni mi se p[reau pitici.
— De vreme ce sunt iubit de o ledi at`t de nobil[ =i frumoas[
(]mi ziceam cu mul\umire), se ]n\elege c[ sunt demn de a fi iubit;
=i dac[ sunt demn de a insufla a=a pasiune, se ]n\elege c[ negre=it
am multe =i mari merite personale!
}n adev[r , ledi V . avea pentru mine, p`n-a nu m[ cunoa=te, o
admirare ce s-ar fi putut lesne schimba ]ntr-un amor ]nfl[c[rat.Romantismul v[rsat cu ]mbel=ugare ]n versurile mele =i, mai ales,
laudele ce-i f[cuse mo=ul meu de persoana mea exaltaser[ ]nchipu-
irea sa. Ea ]mi adresa ]n tain[ cele mai dr[g[la=e visuri alesufletului s[u, c[ci sufletul ei m[ ]mpodobise cu toate darurile
cere=ti. Pentru ledi V ., eu trebuia s[ fiu o fiin\[ fraged[, cu p[rul
aurit, cu ochii alba=tri ca cerul Italiei, cu fa\a palid[ =i melancolic[,
=i z[u! nu sunt sigur c[ nu i-am ap[rut c`teodat[ sub forma unui
]nger ]naripat =i zbur`nd pin v[zduh cu o lir[ de aur ]n m`n[.
Amorul e un zugrav ce are mania s[ fac[ portreturi mincinoase.
Ledi V . fusese m[ritat[, la vr`st[ de 16 ani, cu un om care putea
s[-i fie tat[ =i care o nenorocise, c`t au tr[it, prin caracterul s[u aspru
=i nemul\umitor. Ea ]nc[ nu se ]ndulcise de fericirile lumii, =i inima
sa, ]nsetat[ de dragoste, era ca o floare lipsit[ de c[ldura soarelui…
1 Lovelace, erou al romanului epistolar Clarisse Harlowe de Samuel
Richardson (1689-1761).

242 Vasile Alecsandri
Aceast[ figur[ de retoric[ e veche, domnilor, de c`nd retorica…
dar ceea ce-i mai adev[rat =i dec`t d`nsa este c[ ledi V . era de ominunat[ frumuse\e =i c[, de=i au trecut 20 de ani de atunci, totu=i]mi aduc aminte de ea cu o dulce b[taie de inim[. Domnilor!…cine vrea s[ ]nchine cu mine ]n s[n[tatea frumoasei ledi V .?
Zic`nd aceste, c[pitanul Campbel ridic[ p[h[relul s[u de punci
=i, salut`ndu-ne dup[ moda englezeasc[, ]l de=art[ =i apoi urmeaz[a=a cu povestirea:
Cum veni seara, m[ ]mbr[cai cu haine noi, dup[ cum se purtau
pe atunci. }mi pusei un frac cu cozile lungi p`n[ la c[lc`ie;pantaloni str`m\i =i scur\i p`n[ la glezne! jiletc[ galben[ cu florilate, cusute pe ea; guler crohmolit =i v`rtos, care ]mi g`dilaurechile; =i, ascunz`ndu-mi m`inile ]ntr-o pereche de m[nu=i verzi,m[ pornii cu mo=ul meu spre otelul ledii V .
P`n[ atunci nu fusesem niciodat[ ]n adun[ri mari, =i m[car
c[ mo=ul se extazia dinaintea toaletei mele, eram tulburat f[r[voie. Mul\umirea =i sperarea m[gulitoare ce sim\eam, g`ndindc[ aveam a m[ ]nf[\i=a unei persoane care m[ iubea, erau ameste-cate cu o presim\ire ne]n\eleas[, ce amor\ea s[lt[rile bucurieimele; =i ideea de a m[ g[si ]ntr-o societate numeroas[, compus[de cele mai elegante dame din Londra =i din cei mai fa=ionabili
1
gentelmeni, ]mi cauza o sfial[ foarte nesuferit[. Nu =tiam cumtrebuia s[ m[ prezent st[p`nei casei =i ce s[-i zic c`nd m-a reco-manda mo=ul meu.
Prin urmare, ]mi ]nchipuii un dialog ]ntre ledi V . =i mine =i
alc[tuii ]n minte-mi o sut[ de ]ntreb[ri =i de r[spunsuri nimerite,]nc`t, sosind la otelul acestei dame, suii sc[rile cu hot[r`re de a-irosti fraza urm[toare: Ladi! de mult c[utam prilej de a aveanorocire =i onor a fi recomandat unei persoane at`t de distinse,ale c[rei ]nalte sim\iri se unesc cu o frumuse\e rar[ =i poetic[,
1 Elegant, monden (engl.: fashionable).

243 Muntele de Foc
pentru ca s[ compuie un ]nger r[t[cit pe fa\a p[m`ntului spre
fericirea omenirii!…
Acest compliment de colegian era menit, dup[ socotin\a mea,
s[ produc[ un efect minunat, c[ci, la v`rsta de 19 ani, noi credem
c[ meritul unui compliment st[ ]n lungimea lui.
C`nd se deschiser[ u=ile salonului, m[ apuc[ un soi de ame\ea-
l[, care m[ f[cu s[ r[m`n ]nfipt pe prag. Salonul era plin de
lumin[, de flori, de cordele, de diamanturi, de z`mbete fermec[-
toare =i de figuri vesele =i pl[cute, care cu toate ]notau ]n acel
fluid magnetic ce plute=te ]n atmosfera unui bal. Ledi V . se g[sea]n fund pe o canapea de stof[ argintie; trebuia dar s[ trec prin tot
salonul, pentru ca s[ m[ apropii de ea =i s[-i fiu prezentat. Atunci
sim\ii toate ]ncheieturile mele sl[bind, ca =i c`nd m-ar fi p[truns
o sc`nteie electric[; a= fi iubit mai bine s[ trec printre gloan\ele a
dou[ armii du=mane dec`t prin mijlocul grupelor de dame =i decavaleri ]mpr[=tiate ]n dreapta =i ]n st`nga.
Nimic nu este mai greu pentru un t`n[r de 19 ani dec`t de a
se prezenta bine ]ntr-un salon =i a ]nainta cu un pas sigur, f[r[ a
da motive de observ[ri ironice persoanelor str[ine. Dac[ se
]nt`mpl[ s[ fie ne]ndr[zne\, amar de el!… ii pierdut. Uimirea luise face ]ntr-o clip[ subiectul favorit de luare ]n r`s al tuturor celor
ce n-au dec`t un spirit r`z[tor. }nchipui\i-v[ dar ]n ce pozi\ie fals[
m[ g[seam eu: sem[nam cu un lup ]ntr-o claie de z[vozi.
Mo=ul meu m[ lu[ de m`n[, m[ trase dup[ el de-a lungul
salonului =i, adres`ndu-se ledii V ., m[ prezent[ el dup[ toateformele uzitate. Frumoasa ledi V . se ]ng[lbeni, auzind numele meu,
=i ]mi zise cu glas tremur[tor:
— Sir Campbel, sunt prea fericit[ de a primi ]n adunarea mea
un t`n[r poet de un talent a=a de frumos ca al d-tale.
La aceste cuvinte m[ tulburai cu totul; salonul ]ncepu a se
]nv`rti ]mprejurul meu =i ]mi aduc aminte c[ r[m[sei cu trupul
plecat ]nainte, cu ochii \inti\i pe parchet =i mormor[sind din buze
c`teva cuvinte din complimentul ce preg[tisem. „Ledi! sim\irile

244 Vasile Alecsandri
trupe=ti =i frumuse\ea ]nalt[… care m-au f[cut… s[ doresc de mult[
vreme… pentru fericirea omenirii… de a m[ ]nf[\i=a… alc[tuiescun ]nger…“
Nu putui zice mai departe, c[ci s`ngele mi se suise ]n cap =i
]mi \iuiau urechile grozav . Mo=ul meu m[ trase de cozile fracului=i ]mi =opti ca s[-mi ridic capul. Tocmai atunci ledi V . se camplecase ]nainte pentru ca s[ dea ni=te ordine unui lacheu ceadusese o tabla cu limonad[. C`nd vrui s[ urmez sfatul mo=uluimeu, lovii cu nasul ]n fruntea frumoasei ledi V ., =i o lovii astfel detare, ]nc`t s[rmana femeie c[zu pe canapea, jum[tate ame\it[.
Aceast[ trist[ ]nt`mplare adun[ ]ndat[ pe to\i l`ng[ ledi V . =i
m[ f[cu s[ salt ]napoi cu ]nfiorare, ca un om ce, din gre=eal[, arfi ]mpins pe altul ]ntr-o pr[pastie. Din nenorocire, lacheul cutablaua de limonad[ se g[sea tocmai din dosul meu, =i mi=careamea ]l lovi peste m`ini. Paharele atunci ]ncepur[ a juca polca, as[ri ]n sus, a se r[sturna z`ng[nind, =i multe din ele se v[rsar[ perochiile damelor!
Era s[ nebunesc!… din toate p[r\ile se ridicau \ipete =i plouau
oc[ri asupr[-mi; damele nu =tiau cum vor =terge petele de limo-nad[ de pe toaletele lor =i se uitau la mine cu ochi de panterefurioase, cavalerii p[reau gata s[ se arunce ca s[ m[ sf`=ie; mo=ulmeu, s[rmanul! alerga de la unii la al\ii, cer`nd iertare pentrugre=eala mea, =i numai ledi V . sem[na p[truns[ de mil[ pentrupozi\ia mea at`t de critic[!
C`t pentru mine, turbat de ru=ine, m[ aruncai ca un nebun
printre dame =i cavaleri ]mping`nd pe to\i, c[lc`ndu-i pe picioaref[r-a mai cere pardon, m[ tr`ntii cu desperare pe un jil\, ]n col\ulsalonului, dar r[s[rii ]ndat[ cu ]nfiorare, c[ci sim\isem cevaplesnind pe jil\ =i d`nd un sunet jalnic.
Ghici\i, domnilor , ce era?… Buc[\ile zdrobite ale unei ghitare,
pe care m[ tr`ntisem f[r[ a o z[ri. Nenorocitul instrument staacum l[\it ca o turt[, cu toate strunele sale rupte!

245 Muntele de Foc
Dac[ a\i v[zut vreodat[ un chip de idiot, v[ pute\i imagina
aerul dobitocit ce se tip[ri pe fa\a mea la acea priveli=te. Toate
sim\irile, toate ideile m[ p[r[siser[; m[ pref[cui ]n statuie.
Salonul vuia de hohote a\`\ate prin luarea ]n r`s a adun[rii.
— Iat[ un poet plin de melodie! zicea un t`n[r gentelmen,
ar[t`ndu-m[ la dame.
— }ns[ el pare a fi foarte desperat, ad[uga altul, c[ci a rupt
strunele lirei sale.
— +i chiar lira sa a zdrobit-o sub picioare! Damele r`deau de
le=inau, iar eu, p[c[tosul! primeam ]n t[cere acele tr[snete pecapul meu, c[ci m[ credeam bun de sp`nzur[toare. Bietul mo=ul
meu, ro= ca o sfecl[ =i =terg`ndu-=i fruntea, sta deoparte, cufundat
]ntr-o posomor`t[ meditare. Numai nobila ledi V . nu r`dea, ci c[uta
s[ potoleasc[ ]mpro=carea acelor sarcasme; ]ns[ neput`nd reu=i
prin rug[minte, ea se apropie de mine, m[ lu[ de m`n[ =i zisecavalerilor: Domnilor! iau pe sir Campbel sub protec\ia mea!
}mi venea s[ m[ arunc ]n genunchi dinaintea ei, dar ea m[
opri prin o c[ut[tur[ rece, care ]mi ]nghe\[ inima. Nu voi uita
niciodat[ acea c[ut[tur[, ]n care era scris[ soarta mea! Ea ]mi
ar[t[ o prefacere cumplit[ ]n sim\irile frumoasei ledi. S[rmana!…}=i pierduse, ]ntr-o clip[, toate n[lucirile cele mai ]nc`nt[toare
asupra mea, =i acum poate c[ se ru=ina de sl[biciunea ce avusese
pentru un colegian ridicol.
Mo=ul meu, ]n\eleg`nd acea schimbare ]n ideile ei, f[cea toate
chipurile ca s[ redob`ndesc favorul ce pierdusem; =i, c`nd lini=tease restatornici ]n salon, el c[ut[ ]n mai multe r`nduri s[ aduc[
vorba asupra poeziei, sper`nd c[ poate voi fi rugat de a rosti
versuri de ale mele, dar ]n zadar! Societatea gr[ia despre cea de
pe urm[ oper[ a lui Rossini.
— Apropo, strig[ mo=ul meu, cunoa=te\i roman\a cea mai nou[
a lui Auber
1?
1 Daniel-François Auber (1782—1871), compozitor francez.

246 Vasile Alecsandri
— Care? ]ntrebar[ damele.
— O roman\[ foarte frumoas[, r[spunse b[tr`nul, =i foarte
sentimental[. Nepotul meu o c`nt[ prea bine, =i dac[ voi\i s-oasculta\i…
La aceast[ propunere, damele =i cavalerii c[utar[ unii la al\ii
cu un aer ironic =i, voind negre=it s[ mai aib[ motiv de r`s, m[
rugar[ ca s[ binevoiesc a-i ]nc`nta prin glasul meu. Eu blestemam
]n mine ideea mo=ului meu, dar n-avui ce m[ face, c[ci o dam[m[ lu[ de m`n[ ca pe un copil =i m[ duse la piano, f[g[duindu-mi
s[ m[ acompanieze chiar ]ns[=i.
Dup[ multe b[t[i de inim[, m[ hot[r`i s[ ]ncep =i deschisei o
gur[ larg[ pentru ca s[ atac notele ]n plin. O! prigonire a soartei!…
O! fatalitate grozav[!… Tocmai atunci o musc[ r[t[cit[ se speriade sunetul clavirului =i, n[v[lind chior`= ]n gur[-mi, se opri
b`z`ind ]n g`t!
V[ las s[ g`ndi\i r`sul adun[rii, desperarea mo=ului meu =i
dispre\ul scris ]n ochii ledii V . Iar eu, domnilor, cuprins de nebunie,
m[ aruncai cu capul gol afar[ din salon. C`t[ vreme am alergatpe uli\ele Londrei =i pe malurile Tamizei, nu =tiu; dar, c`nd se
f[cu ziu[, m[ trezii pe podul unei cor[bii ce pleca la India!… Astfel
am ]nceput c[l[toriile mele pe mare, =i de atunci n-am mai v[zutnici pe mo=ul meu, nici pe frumoasa ledi V .
Cine =tie care ar fi fost soarta mea pe lume dac[ nasul meu n-
ar fi f[cut carambol cu fruntea unei dame elegante; dac[ nu
v[rsam o tabla cu pahare de limonad[ pe toaletele unei adun[ri
]ntregi; dac[ nu turteam un instrument menit a ]mpreuna c`ntecede amor =i dac[ o musc[ chioar[ nu =i-ar fi ales loc de sc[pare ]n
g`tul meu!… De nu mi s-ar fi ]nt`mplat toate aceste catastrofe, poate
ca nu a= fi ajuns c[pitan al vaporului ce comandez =i n-a= avea
acum pl[cere de a v[ umplea paharele cu m`na mea… Dar frumoasa
ledi V . unde s[ fie acum?… Oriunde s-ar g[si, ]n lumea aceasta sau]n ceea lume, domnilor, beau ]nc[ o dat[ ]n suvenirul ei!

247 Muntele de Foc
* * *
Povestirea nenorocirilor c[pitanului Campbel ne f[cu mult s[
r`dem, =i convorbirea noastr[, a\`\at[ prin pl[cuta ]nr`urire a
punciului, se prelungi p`n[ la dou[ ore dup[ miezul nop\ii. Cutoate acestea, a doua zi, noi eram pe podul vaporului la r[s[ritul
soarelui, r[sufl`nd aerul ]nvietor al dimine\ii =i privind ]n dreapta
noastr[ malurile Spaniei. Marea limpede =i albastr[ se ]ntindea
p`n[ la poalele mun\ilor ce se ]n=ir[ de-a lungul orizontului, de
la marginea Fran\ei =i p`n[ la hotarele Portugaliei. Ea oglindeaseninul cerului, =i iluzia era at`t de mare, ]nc`t ni se p[rea c[
pluteam ]ntre dou[ ceruri.
}n c[l[toriile pe mare, unde pasurile omului sunt m[rginite ]n
lungimea podului cor[biei, unde ochii lui nu ]nt`lnesc de jur
]mprejur dec`t ]ntinderea pustie a valurilor; unde toat[ via\a econcentrat[ pe ni=te sc`nduri plutitoare =i numai prin ele este
desp[r\it[ de pr[pastia ]ngrozitoare a m[rii… acolo cea mai mic[
]nt`mplare este interesant[ =i atrage luare-aminte. R[s[ritul voios alsoarelui, cor[biile ce se z[resc trec`nd ]n dep[rtare cu p`nzele lor
albind ]n lumin[, lucrul marinarilor ac[\a\i pe funiile catargurilor,
jocul pe=tilor ]n fa\a apei, sosirea unei p[s[ruici r[t[cite ce se opre=te
pu\in pe v`rful catargului, c`nt[ dr[g[la= =i apoi se face nev[zut[ ]n
v[zduh… toate aceste incidenturi dob`ndesc o mare importan\[ ]nochii c[l[torului, c[ci ele rup monotonia zilelor. Pe mare omul devine
un copil, c[ruia lucrul cel mai ne]nsemnat produce mirare =i prileju-
ie=te o nevinovat[ petrecere. Din aceast[ cauz[ mai toate jurnalele
c[l[torilor pe mare cuprind acelea=i ]nsemn[ri, de pild[:
24 sept. — Soarele se ridic[ m[re\ din s`nul valurilor =i, razele
lui poleind orizontul cu o linie str[lucitoare, marea limpede =i
albastr[ pare ca un smarald ]ncadrat ]ntr-un inel de aur.
Un v`nt r[coritor ]ncepe a sufla: ]ntinderea m[rii se acoper[
de lungi =iruri de valuri ce se ]nainteaz[ asupra cor[biei ca o armie
du=man[; dar corabia, ]nsufle\it[ prin geniul omului, d[ n[val[printre movilele de ap[, se ]nal\[ pe v`rfurile lor, se clatin[ ]n v[zduh
=i apoi, lunec`nd cu repejune, pare a se ad`nci ]n fundul pr[p[stiilor.

248 Vasile Alecsandri
Mi=carea vaporului ]mi produse deocamdat[ un efect displ[cut;
m[ simt pu\in ame\it =i de-abia pot s[-mi cump[nesc pasul pe pod.
Un arap de la Fez, care c[l[tore=te cu noi, p[time=te de boala
m[rii =i se vaiet[, invoc`nd pe Allah! M[ apropii de el =i ]l ]ntreb
turce=te: Chief ioc?… El se m`nie =i ]mi ]ntoarce spatele.
Angel r`de cu c[pitanul Campbel, cerc`nd a juca polca ]n
cl[tinarea cor[biei, ]n vreme ce marinarii, ac[\a\i pe funiile
catargurilor =i leg[na\i ]n v[zduh, desfac p`nzele.
Spre sear[, v`ntul contene=te, marea se lini=te=te, =i c`nd stelele
r[sar, ele se prev[d pe fa\a apei ca ]ntr-o oglind[. Un fenomenfoarte curios se produce ]n ]ntunecimea nop\ii: mii de globuri lumi-
noase str[lucesc ]mprejurul vaporului, ie=ind din valuri =i disp[-
r`nd ]n brazda larg[ =i spumegat[ ce l[s[m ]n urma noastr[. Acel
fenomen, net[lm[cit p`n[ acum, se nume=te: fosforescen\a m[rii.
25 sept . — Zi frumoas[; marea albastr[; orizont luminos.
Mul\ime de cor[bii se z[resc ]n dep[rtare, unele merg`nd spre
r[s[rit, altele spre apus; unele av`nd forma de p[s[ri uria=e cu
aripile ]ntinse, altele sem[n`nd cu ni=te catedrale.
Z[rim insula Ivice de-a st`nga noastr[, =i, pe la 8 ore, trecem
]ntre insulele Baleare =i coastele Spaniei, ]n fata capului San-Martin =i ]n canalul Balearelor.
Cu c`t ne apropiem de capul San-Martin, malurile se arat[ mai
vederat ]n limpezimea atmosferei. Un lan\ de mun\i goi =i ar=i de
soare ]nchide orizontul de-a dreapta noastr[ =i se confund[ ]n
dep[rtare cu norii cerului.
C`teva p[s[rele vin de ne viziteaz[. Arapul cearc[ s[ prind[
una din ele, suindu-se ca o m`\[ pe sc[rile de fr`nghie care
sp`nzur[ de-a lungul catargurilor; dar, ajung`nd la jum[tatea
sc[rii, pierde cump[tul =i r[m`ne aninat ]n v[zduh, deasupra
valurilor, vreo cinci minute. Angel =i c[pitanul pun r[m[=ag c[ ac[dea =i c[ n-a c[dea… dar, ]n sf`r=it, bietul Haji-Ab-el-Rahma-
Lahlo ]=i adun[ toate puterile ]n desperarea sa =i scap[ din pozi\ia
primejdioas[ ]n care se g[sea. Angel a pr[p[dit r[m[=agul, adic[

249 Muntele de Foc
doua butelci de =ampanie, =i ne pofte=te ca s[ le de=ert[m ]n
s[n[tatea arapului.
26 sept. — Podul cor[biei, sp[lat cu s[pun =i grijit, luce=te ca
parchetul ceruit al unui salon; bronzurile =i al[murile de la cutiabusolei str[lucesc ]n razele soarelui ca buc[\i de aur.
Mul\ime de goelanzi (p[s[ri de mare) zboar[ pe deasupra
valurilor =i deodat[ se azv`rl ]n ele cu repejune =i apoi ies cupe=ti=ori ]n pliscuri. Aripile lor mi=cate ]n albastrul m[rii par ca ospum[ argintie.
V aporul las[ ]n urm[-i o brazd[ verde, iar ]mprejuru-i plutesc
pete albe de spume care seam[n[ cu vinele marmorelor.
Un curcan b[tr`n, menit de a fi pref[cut ]n friptur[, iese din
cu=c[, =i, pentru ca s[ scape de foc, se azv`rle ]n ap[! }l vedemplutind pe valuri, =i, dup[ o lupt[ eroic[ de c`teva minute,s[rmanul! cufund`ndu-se ]n noianul m[rii, ne aminteaz[ tristaimagine a lui Leandru. O mare jale cuprinde tot vaporul la opriveli=te at`t de dramatic[! iar mai cu seam[ buc[tarul nostrur[m`ne desperat peste m[sur[!
27 sept. —Pe la 8 ore diminea\a, o minunat[ panoram[ se
]nf[\i=eaz[ ochilor no=tri. La lumina aurit[ a soarelui z[rim, ]ndreapta, \[rmurile Andaluziei, ]n fa\[, st`nca m[rea\[ a Gibralta-rului, =i ]n st`nga, mun\ii Africii, dintre care cel mai ]nalt senume=te ar[pe=te: Jvelmussa
1. Spectacol maiestuos! Dou[ conti-
nente, Europa civilizat[ =i Africa s[lbatic[, desp[r\ite prin canalulde Gibraltar, =i dou[ m[ri, Oceanul =i Mediterana, unite prinacela=i canal ]ntr-o tainic[ ]nso\ire. Mun\ii Spaniei =i ai Marocului,form`nd ]n fundul orizontului un m[re\ amfiteatru, seam[n[ a fimartorii uria=i ai acelei ]nso\iri.
St`nca Gibraltarului ni se arat[ ]ncins[ cu un br`u de nori
trandafirii, ]n vreme ce cre=tetul ei alb se scald[ ]n seninul albastru
1 Mun\ii Rif-Atlas din Africa, ]n fa\a Gibraltarului.

250 Vasile Alecsandri
al cerului, =i poalele sale ]n alb[strimea valurilor. Ea seam[n[, de
departe, cu un leu gigantic culcat pe labele sale la picioarele
Spaniei.
Peste dou[ ore de o plutire nesim\it[, trecem l`ng[ capul
Europa, pe care este ridicat un far, =i intr[m ]n baia Gibraltarului,ce se ]ndoaie ca un arc, format de mun\i ar=i de soare =i de capurile
Europa =i Cabruta.
V aporul se ]nainteaz[ de-a lungul fortific[rilor engleze ridicate
pe maluri, =i ]n cur`nd sose=te =i arunc[ ancora dinaintea ora=ului
Gibraltar, ]n fa\[ cu t`rgul Algesiras, ce albe=te dincolo de baie,pe coasta Spaniei.
Ne cobor`m ]ntr-o barc[ =i, trec`nd prin o mul\ime de cor[bii
venite din toate p[r\ile lumii, sosim la mal =i s[rim pe cheiuri, ]n
mijlocul hamalilor lungi\i la soare. Trecem pe sub dou[ por\i de
cetate =i intr[m voio=i ]n ora=, dup[ ]ndeplinirea formalit[\iipa=apoartelor.
}nt`lnim un mare corp-de-gardie de sco\i, ]n ]mbr[c[mintea
lor neispr[vit[, adic[ purt`nd c[ciuli mari cu pene negre, spen\ere
ro=ii, fuste scurte de materie ]n dungi, ghetre, =i alta nimic[ .
Apuc[m strada mare a ora=ului, ce are cu totul fizionomia ora=elorengleze =i, ]n fine, sosim la locanta numit[ Club house (clob hauz)
pe pia\a Commercial Square .
Ferestrele salonului meu se deschideau asupra m[rii =i asupra
\[rmurilor Africii =i, de c`nd sosisem la locant[, nu m[ puteam
s[tura de priveli=tea minunat[ ce se desf[=ura ]n fa\a mea.
— La ce g`nde=ti? m[ ]ntreb[ Angel.
— G`ndesc c[ Africa e foarte aproape, c[ Marocul ne ]ntinde
bra\ele =i c[ mare gre=eal[ am face s[ trecem al[ture f[r’a-l b[ga
]n seam[.
— Au!… vrei s[ mergem la Maroc?
— Astfel de mult o doresc, c[ de-ar fi vro barc[ gata de plecat,
a= purcede chiar ast[zi.
— Este un vapor francez care merge la Tanger .

251 Muntele de Foc
— C`nd?— Peste trei ore.— Hai dar cu el =i vom vizita Gibraltarul la ]ntoarcerea noastr[.— Bucuros; eu merg =i ]n Hina, dac[ vrei.— Poate s[ d[m o rait[ =i pe acolo, mai t`rziu; dar acum
deodat[, hai s[ vedem marocanii de-aproape.
— Ol rait! strig[ Angel cu bucurie, s[rind ca un copil pin cas[.
+i ]n adev[r, peste pu\ine ore, ne ]mbarcam am`ndoi pe vaporulfrancez „Honfleur“, care face c[l[torii regulate ]ntre Gibraltar =iTanger
1.
TANGER +I MAROC2
(1853)
}n ziua de l octombrie 1853, amicul meu Angel =i eu, purt`nd
fiecare c`te un sac de voiaj ]n m`n[, ie=im veseli din otelul englezClub house , ce se ridica pe pia\a central[ din ora=ul Gibraltar , =i
ne cobor`m la port. O barc[ sprinten[ ne duce prin mul\ime decor[bii la vaporul francez „Honfleur“, care pleac[ ]n cur`nd, l[s`nd]n urm[-i st`nca uria=[ a Gibraltarului, =i se ]ndreapt[ spre\[rmurile Africii. Ie=i\i din golf, intr[m ]n canalul larg care une=temarea Mediteran[ cu Oceanul =i trecem pe l`ng[ Tarifa, ora= vechia=ezat pe coasta Spaniei dinaintea c[rui r[sare din valuri o insul[fortificat[. V`ntul sufl[ puternic, marea-i tulburat[ =i spumeg[-toare, cerul e limpede ca o bolt[ de lapis-lazzuli . }nt`lnim mai
multe vase f[c`nd bordaje, pentru a naviga contra curentului =i av`ntului; una din ele lunec[ al[turea cu vaporul =i marinarii
1 N. B. Aceast[ prim[ parte a uvragiului a fost scrisa ]n 1855 =i publicat[
]n Rom`nia literar[ [V. A .].
2 De=i acest capitol din C[l[torie ]n Africa se afl[, ]n ed. 1876, la sf`r=itul
istorisirii, noi ]l plas[m aici, pentru ca cititorii sa poat[ urm[ri c[l[toria ]ndesf[=urarea ei ]n timp.CUPRINS

252 Vasile Alecsandri
ac[\a\i pe catarguri ne salut[ ]n treac[t cu strig[te voioase, la care
noi r[spundem prin ur[ri de c[l[torie bun[.
Nimic mai fantastic =i mai interesant dec`t aceste rapizi
]ntrez[riri de oameni necunoscu\i =i acele preschimb[ri de cuvinte
amicale pe ]ntinderea m[rilor!
Mai departe, o barc[ mare, venind despre T arifa, abordeaz[
vaporul nostru =i ne aduce o familie ]ntreag[ de evrei, compus[
de tat[l, dou[ fete mari, un copil de vro cinci ani =i un t`n[r ca
de 25 ani. B[tr`nul poart[ pe umeri un cap mic c`t o portocal[
de Malta; ]ns[ acest cap ce ar putea servi de minge copilului, esteornat cu un nas lung coroiat, cu ochi de vulpe =i cu buze sub\iri
care se mi=c[ ne]ncetat.
C[pitanul vaporului pretinde c[ evreul calcul[ dob`nda ce ar
lua pe valurile m[rii, dac[ ar putea s[ le dea ]n ]mprumut lui
Dumnezeu!
Fata cea mai mare e nalt[, neagr[, uscat[ =i are o fizionomie
de c[mil[. Copilul seam[n[ cu o maimu\[ speriat[, iar t`n[rul
este ]mbobocit ]n v`rful nasului cu un negel monstruos, ce aduce
mult cu trompa elefantului. Acest mic curios pare a fi ]nzestrat cu
o mare sim\ire, c[ci at`t prin coloritul, c`t =i prin diferitele salemi=c[ri el dest[inuie=te tot ce se petrece ]n sufletul st[p`nului s[u.
}n mijlocul acestei menajerii evreie=ti, copila cea mai t`n[r[
str[luce=te ]ns[ ca o minune. Frumoas[, z`mbitoare, vesel[, ea
produce o dulce impresie asupra tuturor c[l[torilor. Angel, cuprins
de uimire, se apropie ]n grab[ de aceast[ fiin\[ dr[g[la=[, r[t[cit[printre dih[nii, =i ]ncepe a-i gr[i cu mult[ simpatie. Copila ]i
r[spunde gra\ios, iar negelul d[ semne de o gelozie furioas[,
vopsindu-se c`nd ]n galben, c`nd ]n verde, c`nd ]n p[tl[giniu.
Monstruozitate! nelegiuire! lucru de nepovestit =i de necrezut!
Evreul trombagiu este logodnicul copilei ]nc`nt[toare!!!
Cu toate acestea, vaporul leg[nat de valuri ]nainteaz[ rapid
intre mun\ii Africii, acoperi\i cu verdea\[, =i acei ai Spaniei, ar=i
de soare. C`\iva delfini se joac[ ]mprejurul lui, s[rind pe fa\a apei

253 Muntele de Foc
=i rostogolindu-se ]n fund; ei ne ]ntov[r[=esc astfel p`n[ ]n baia
Tangerului, unde sosim dup[ patru ore de o minunat[ preumblare.
Ora=ul Tanger, numit de arabi Tangia, prezint[ un tablou foarte
original prin cl[dirile sale albe, care se ridic[ treptat pe coastele
a dou[ culmi apropiate. }mprejuru-i se ]n=ir[ un br`u de ziduri
nalte cu metereze ruinate; iar ]n mijlocul lui se ]nal\[ dou[ mina-
rele p[trate, a c[ror c[r[mizi sm[l\uite formeaz[ felurite arabes-
curi. Toate casele sunt coronate cu terase, pe care locuitorii petrecnop\ile de var[, =i din dep[rtare ele ]nf[\i=eaz[ aspectul unei sc[ri
gigantice lipit[ de coasta culmilor. Albea\a pere\ilor =i lipsa de
ferestre produc o uniformitate care ar osteni vederea, dac[ acea
uniformitate nu ar fi ]ntrerupt[ prin c`\iva copaci, prin coloritul
minarelelor =i prin locuin\ele consulilor Europei, vopsite ]n galben,v`n[t, pembe =i verde.
}ndat[ ce arunc[m ancora, z[rim venind de la mal un lung
caic condus de vro zece arabi cu picioarele =i bra\ele goale. El se
apropie de vapor, s[lt`nd pe v`rfurile valurilor, iar arabii dau
n[val[ la pod ca o ceat[ de pira\i, pentru ca s[ ]nha\e at`t pec[l[tori c`t =i bagajul lor =i s[-i coboare ]n caic. Opera\ie grea,
periculoas[ =i sp[im`nt[toare; c[ci barca se clatin[ grozav, acum
ridic`ndu-se mai sus de podul vaporului, acum disp[r`nd ]n fundulunei ad`nci pr[p[stii.
}n momentul de a se decide ca s[ coboare scara vaporului,
evreul cel b[tr`n, cuprins de un tremur spasmodic, ]ncepe a
murmura mai iute din buze, calcul`nd negre=it folosul ce i-ar
aduce suma de groaz[ ce are ]n suflet, dac[ ar putea s[ o specu-leze. Copilul cel mic sare pe umerii lui, str`mb`ndu-se la noi, =i
deodat[ am`ndoi lunec[ =i cad de-a rostogolul ]n fundul caicului;
atunci trombaciul logodit, cu un devotament demn de o soart[
mai bun[, se repede ca s[ dea ajutor celor c[zu\i; ]ns[ pornirea
lui nefiind bine cump[nit[, el se duce de-a dreptul al[turea cucaicul, ]n mare, unde se cufund[ \ip`nd. Pe loc doi marinari
francezi se arunc[ dup[ d`nsul, ]l pescuiesc ]n grab[ =i-l urc[ pe
caic, buim[cit de spaim[ =i botezat ]n salamur[.

254 Vasile Alecsandri
La aceast[ privire un r[cnet r[sun[ pe pod, un r[cnet de ad`nc[
desperare! Ne ]ntoarcem iute =i vedem le=in`nd fata cea mai mare
]n bra\ele surorii sale! O dram[ tainic[ =i profund[ se desf[=oar[
atunci ]n ochii no=tri, un mister sufletesc se descoper[… C[mila e
]namorat[ de elefant, viitorul ei cumnat!…
Pe c`nd aceste scene se petrec pe vapor, o alt[ barc[ sose=te
de la mal ca s[ ieie c[l[tori, dar nemaig[sind nimica de ]nh[\at,
arabii ambelor caice se apuc[ la ceart[, \ip`nd, gesticul`nd, s[rind
peste b[nci, amenin\`ndu-se cu lope\ile =i expun`ndu-ne astfel
de a fi r[sturna\i ]n ap[. Angel pierde r[bdarea sa de englez, sem`nie, boxeaz[ ]n dreapta, boxeaz[ ]n st`nga =i, ]n fine, arabii
no=tri, sp[im`nta\i de pumnii lui, se pun la v`sle. Caicul pleac[
spre mal, ]ns[ la o distan\[ de 30 pa=i departe de el se opre=te,
c[ci au dat de fund; iat[-ne pe un banc de nisip! Arabii sar iute
]n mare =i ne iau ]n c`rc[ pe umerii lor.
Angel, v[z`nd c[ nu se poate cufunda mai mult dec`t p`n[ la
genunchi, propune copilei celei frumoase ca s[ o poarte pe bra\ele
sale, =i, f[r’ a mai a=tepta r[spuns, el o ridic[ pe sus, intr[ ]n valuri
=i, fericit de a str`nge la piept un odor at`t de pre\ios, el p[=e=te
falnic prin ap[ ca un Cesar triumf[tor. Noi cu to\ii c[l[ri pe spatelearabilor, ]i facem un cortegiu demn de nobila =i cavalereasca sa
purtare.
Aceast[ c[l[rie maritim[ ]mi aminte=te versurile urm[toare ale
unui poet romantic din =coala bucure=tean[:
Tr[iasc[ libertatea! Eu vreau s[ merg c[lare
Pe c`mpul lui Filaret, pe mun\i =i chiar pe mare… etc.
Debarcarea noastr[ pe p[m`ntul Africii este ]nt`mpinat[ de o
popula\ie ]ntreag[, compus[ de arabi ]nveli\i cu burnuse strem\e-roase, de copii cu capetele rase, care lucesc la soare ca ni=te tingiri
spoite, =i de evrei ce se furi=eaz[ prin gloat[, domina\i de fric[ =i
de setea c`=tigului. To\i ne ]nconjoar[ pe mal, privesc la noi cu o
curiozitate comic[, =i ne gr[iesc delaolalt[, unii ar[be=te, al\ii

255 Muntele de Foc
spaniole=te, f[r’ a se ]ngriji dac[ ]i ]n\elegem sau ba. Angel =i eu
le r[spundem serios engleze=te =i rom`ne=te, =i astfel re]nnoim
scena confuziei limbilor din turnul Babelului, scen[ ce s-ar fi
prelungit mult, dac[ dragomanul Consulatului Britanic nu ar fi
venit s[ ]ntrerup[ interesanta noastr[ conversare.
}n fine, facem o intrare triumfal[ ]n ora=, trec`nd pe sub o
poart[ cam d[r`mat[ a cet[\ii, =i apuc[m a ne sui pe o hudi\[
r[u pavat[, dar foarte gunoioas[, care face zigzaguri ]ntre dou[
ziduri goale. Aceast[ strad[ ]ngust[ une=te portul cu centrul
ora=ului, prin urmare ea este mai important[ dec`t toate celelalte.}n ea ]nt`lnim o mul\ime de indigeni pe jos sau c[l[ri pe m[gari,
cobor`nd la vale =i strig`nd: balac! balac! adic[: feri\i! feri\i! =i ]n
adev[r ne ferim iute de d`n=ii, lipindu-ne de pere\i; c[ci fe\ele
lor palide, ochii lor sc`nteietori, b[rbile lor zburlite, trupurile lor
uscate, mi=c[rile lor de=[n\ate, graiul lor r[gu=it =i strem\ele lorce-i descoper[ mai mult dec`t ]i acoper[, produc o impresie
resping[toare. Ici-colea, dinaintea unei u=i ce se deschide ]n zid
sau la col\ul unei hudi\e, vedem c`te un nenorocit culcat pe pavea
]ntr-o nemi=care de cadavru sau =ez`nd ghemuit, cu capul pe
genunchi =i ochii \inti\i pe v`rfurile babu=ilor s[i.
— Cum ]\i pare Tangerul? m[ ]ntreab[ Angel.
— Curios =i extraordinar! ]i r[spund. Lipsa de ferestre ]n pere\ii
str[zilor =i lipsa de coperi=uri pe case m[ fac sa cred c[ am intrat
]ntr-un ora= ars de un foc mare, zguduit de vreun cutremur =i
care acum ad[poste=te ]n ruinele sale v[ruite o popula\ie ]ntreag[de bolnavi =i de sminti\i. C`\i indigeni am ]nt`lnit p`n-acum au
un aer de suferin\[ =i de mizerie care atrist[; nu am z[rit ]nc[ o
singur[ figur[ voioas[…
— +i eu nici o pereche de babu=i ]ntregi! adaug[ tovar[=ul meu,
oft`nd cu jale… Dup[ o alergare fantastic[ prin o ]nc`lcitur[ dehudi\ie str`mte, sosim la locanta numit[ „English family hotel“ =i
\inut[ de o v[duv[ englez[, mistress Ashton. Casa e curat[,
camerele r[coroase =i mobilate cu crivaturi de fier, ascunse sub

256 Vasile Alecsandri
muschitere de gaz[; sc[rile, precum =i parchetele camerelor, sunt
pl[cuite cu faenz[ sm[l\at[, care ]nvesele=te vederea =i \ine
r[coare. Salonul este ornat cu un piano vechi =i h`rbuit, ce pare
a fi oftigat de dorul Europei. }l g[sim ocupat de dou[ domni=oare
palide, fetele doamnei Ashton, care, ]mb[tr`nind ]n singur[tate,se sting s[rmanele de dorul europenilor. Flori exotice =i uscate de
soarele Africii, fiin\e predestinate a tr[i =i a muri ]n haine de
vestale, ele poart[ zulufi ce at`rn[ de-a lungul obrajilor, de-a
lungul g`tului =i de-a lungul s`nului p`n[ la stomac. Ochii lor de
un azur sp[l[cit privesc cu melancolie prin ferestrele salonuluimun\ii ce se-nal\[ dincolo de baia Tangerului =i marea ce se ]ntinde
spre \[rmurile Spaniei, dar ]n zadar! Tot ]n zadar!… nici o umbr[
de mire nu se z[re=te ]n fundul orizontului!…
C`nd intr[m ]n acel sanctuar de durere virginal[, ambele
fecioare se scoal[ deodat[, ca prin efectul unui resort mecanic,se ]nchin[ maiestuos =i p[r[sesc salonul ca ni=te n[luci ]nsp[i-
m`ntate.
Printre curiozit[\ile acestei locante mai descoperim un servitor
arab, care-=i ]nchipuie=te c[ =tie engleze=te ca lord Byron, c`nd
jargonul s[u se compune din c`teva cuvinte spaniole, portugheze=i turce=ti; un papagal care de diminea\[ p`n[-n sear[ repet[
frazele: hau du iu du, ai lov iu
1, ]nv[\ate de la st[p`nele lui, precum
=i mille tonères2, deprinse negre=it de la vrun c[l[tor francez, =i ]n
fine dou[ june servitoare sprintene, frumu=ele, cu ochii mari
africani, cu p[rul negru nepiept[nat =i cu pielea aurit[ de razelesoarelui. Ele r`d vesel de c`te ori Angel cearc[ a glumi cu d`nsele,
=i astfel ne arat[ =iragurile lor de din\i albi =i ascu\i\i. Amicul meu,
]nc`ntat, declar[ c[ nimic nu ]nvesele=te mai mult inima omului
ca nechezatul unui cal de soi =i ca r`sul armonios al unei copile
de 16 ani.
1 „Ce mai faci, te iubesc“ (engl: how do you do, I lave you).
2 O mie de tunete (fr .).

257 Muntele de Foc
Cu toate acestea, poeticul Angel ordon[ lui Hamed, servitorul
otelului, ca s[ preg[teasc[ dejunul =i s[-i aduc[ jambon, beeftea-
curi, cartofi, stilton, porter etc., adic[ tot ce constituie hrana unuienglez prozaic. Pr`nzul fiind gata, osp[t[m cu acea poft[ de
m`ncat ce dau c[l[toriile pe mare, =i apoi ne suim pe terasa locan-
tei pentru ca s[ bem cafeaua =i s[ ne facem chieful .
Cine a gustat via\a oriental[ =tie c[ chieful este partea cea mai
important[ a vie\ii; deci aprinz`ndu-ne \ig[rile =i a=ez`ndu-ne pejil\uri americane ]n form[ de leag[n, d[m drumul ochilor s[
r[t[ceasc[ pe ]mprejurimile Tangerului =i l[s[m ]nchipuirea s[
zboare ]n lumea fanteziei. Sub picioarele noastre se cobor p`n[
la malul m[rii terasele caselor ar[be=ti, ca ni=te gr[dini gigantice
superpuse treptat; iar ]n dep[rtare str[luce=te baia, acoperit[ cuspume argintii, =i ]n mijlocul ei se leag[n[ vaporul „Honfleur“.
— Cuno=ti istoria T angerului? m[ ]ntreab[ Angel.
— Iat-o ]n scurt, ]i r[spund. Acest ora= a fost fondat la o epoc[
necunoscut[; el a trecut sub domnirea romanilor =i a go\ilor; iar
la ]nceputul secolului al VIII a c[zut ]n m`inile arabilor. La anul1471 au venit portughezii care l-au ocupat p`n[ la 1662; pe urm[
englezii l-au st[p`nit ]n curs de 22 de ani; ]ns[ fiind sup[ra\i de
necontenitele atacuri ale maurilor, ei s-au retras =i l-au p[r[sitsultanului de Maroc.
— Compatrio\ii mei nu s-au ar[tat oameni practici ]n cazul
acesta, observ[ Angel, arunc`ndu-=i \igara cu m`nie.
— Pentru ce?
— Pentru c[ lucrul luat nu se d[ ]nd[r[t.— Frumos princip! dar fie, s[ urm[m cursul istoriei. }n 6 august
1844, Tangerul a fost bombardat de flota francez[, sub comanda
prin\ului de Joinville, din cauza protegerei ce sultanul de Maroc,
Mulei-Abder-Raman, da pe ascuns califului Abd-el-Cader, care
atunci se g[sea ]n lupt[ cu Fran\a pentru ap[rarea Algeriei.
— Atunci negre=it s-a d[r`mat o parte din zidurile cet[\ii?
— Ai ghicit: prin urmare, haidem s[ facem o preumblare ]n
ora= p`n-a nu se culca soarele.

258 Vasile Alecsandri
}ntov[r[=i\i de Hamed ne ducem prin un labirint de str[zi
]nguste s[ vizit[m… nu saraiuri m[re\e =i aurite, nu gr[dini feerice
cu basmuri de marmur[, nu minunile halimalei orientale, dar o
pia\[ mic[ ce se g[se=te ]n centrul ora=ului =i care prezint[ un
tablou viu de via\[ ar[beasc[.
Pe aceast[ pia\[ se ]n=ir[ dou[ r`nduri de dughene, adic[ de
vizunii str`mte, scobite ]n ziduri, unde stau negustorii cu picioarele
crucite =i cu metanii de calembec ]n m`n[. Ar[mii la fa\[ =i usca\i
la trup, ei apar ]n umbr[ ca ni=te mumii dezgropate; fizionomia
lor p[streaz[ o nemi=care absolut[, c`t nu trece nimic pe l`ng[d`n=ii; dar cum se ive=te un str[in ]n dep[rtare, ochii lor se aprind
ca j[raticul =i gurile lor ]narmate cu din\i lungi ]ncep a striga:
agiaragel, agiaragel ! Setea c`=tigului ]nvie acele ma=ini acoperite
cu piele zv`ntat[ la soare =i le comunic[ ni=te mi=c[ri at`t de
de=[n\ate, ni=te gesticul[ri at`t de hr[pitoare, ]nc`t ]\i vine a tecrede ]ntr-o menajerie de orangutani. }n centrul pie\ei stau ]ntinse
c`teva rogojini, pe care sunt aruncate gr[mezi de curmale putrede,
de harbuji necop\i, de smochine de India =i de alune negre ca
p[m`ntul. Mul\ime de arabi, de berberi, de negri =i de evrei se ceart[,
se ]mping, de la acele tic[loase merinde, ce zac ]ntr-un roi de mu=te;iar de-a lungul pie\ei doi santuni alearg[ s[rind =i amenin\`nd pe
to\i trec[torii cu v`rful l[ncilor ce poart[ ]n m`n[; un al treilea st[ la
soare tremur`nd =i zbier`nd ca o capr[, un al patrulea se d[ de-a
tumba, zdrobindu-=i trupul de pietrele pavelei ]n onorul lui Mohamed,
=i un al cincilea strig[ toat[ ziua cuvintele: Sahailic mlihi , ]mpreu-
n`ndu-=i glasul cu sunetul unei cobze cu dou[ strune, numit[
ghiumbrea . Toate acestea se petrec pe un loc ]ncadrat cu pere\i goi,
f[r[ ferestre, f[r[ u=i =i unde soarele Africii vars[ torente de foc.
Dezgusta\i de spectacolul pie\ei, ne dep[rt[m, apuc`nd pe o
strad[ care duce afar[ din ora=. L`ng[ poarta pe care trecem se]ntinde un c`mp, pe care se face t`rg (sauc) de dou[ ori pe
s[pt[m`n[ =i unde sosesc caravanele dinl[untrul Africii; iar
al[turea, de-a lungul zidului cet[\ii, p[m`ntul r[sun[ sub picioare,

259 Muntele de Foc
fiind scobit cu gropi ad`nci, ]n care arabii p[streaz[ gr`ul. Hamed
ne arat[ ]n treac[t una din acele gropi p[r[sit[ =i pr[bu=it[, care
a servit odinioar[ de morm`nt la sute de tidve de evrei, decapita\i
pentru pl[cerea nu =tiu c[rui sultan de la Fez. Capetele au fost
r[scump[rate de neamurile acelor nenoroci\i =i duse ]n cimitirulevreiesc, iar groapa a r[mas ca o pomenire ]ngrozitoare, cu care
=i ast[zi ]nc[ ]nsp[im`nt[ pe str[nepo\ii lui Abraham.
De atunci poate israeli\ii marocani au adoptat urm[toarea
zical[ spaniol[:
„Con los Moros plomo o plata.“
}ns[ ne]ndr[znind s[ arunce plumb ]n capul arabilor, ei dau
bani pentru ca s[ cumpere dreptul de a fi tiraniza\i pe p[m`ntulAfricii. }n adev[r ei pun toat[ silin\a de a nu se desp[r\i de idolul
lor, aurul, =i dezvelesc un geniu rar ]ntru ap[rarea lui; ]ns[
barbaria indigenilor face adeseori crunte razzia ]n colonia israelit[.
Cu c`t un evreu e mai bogat, cu at`t el caut[ s[-=i dea o aparen\[mai s[rac[; cu c`t el ar putea s[ tr[iasc[ mai bine, cu at`t seos`nde=te la o via\[ de lipsuri =i de mizerie; c[ci de cum se na=te
=i p`n[ ce moare el e dominat de o groaz[ ne]ncetat[. Sim\irile
care nu adorm niciodat[ ]n sufletul lui sunt spaima =i zg`rcenia;prin urmare, c`nd ]nt`lne=ti un evreu ]n hudi\ele Tangerului, ]lvezi trec`nd ca o umbr[ de-a lungul pere\ilor, cu ochiul p`ndaci,cu urechea dreas[, cu inima-n din\i, ca un om ce ar fi comis o
crim[ =i s-ar teme de a fi recunoscut. Obligat de a-=i scoate babu=ii
c`nd trece pe l`ng[ o geamie, el ]i \ine totdeauna ]n m`n[, at`tde economie c`t =i de fric[, tem`ndu-se ca vuietul pa=ilor s[i s[atrag[ luarea aminte a vreunui arab mahmur =i s[-i aduc[ maltra-t[ri, sau mai cu seam[ pagub[!
Evreul din Tanger , precum =i acel din toate ora=ele Africii, este
fiin\a cea mai ]ngrijit[ din lume; pentru el chiar umbra unei p[s[ritrec[toare este un motiv de spaim[! El nu gr[ie=te, ci =opte=te,nu r`de, ci z`mbe=te, nu calc[, ci lunec[ pe p[m`nt, c[ci nu are

260 Vasile Alecsandri
curajul fiin\ei sale; ve=nic prigonit, ve=nic umilit, el ]=i r[zbun[
]ns[ prin viclenie, specul`nd lenea ap[s[torilor s[i =i parvenind]ncet, ]ncet a monopoliza tot comer\ul ora=elor.
}n zadar arabii ]i dispre\uiesc =i-i ]nchid noaptea ]ntr-un cvartal
deosebit, ca pe ni=te vite ]n ocol; ]n zadar ]i prad[ =i-i m[cel[rescdin timp ]n timp; cobor`torii lui Solomon pleac[ capul cu r[bdare=i re]ncep traficul lor, f[r-a avea de scop nici ]mbun[t[\irea soartei,nici luminarea neamului lor, ci numai =i numai str`ngerea de aur!Prin urmare ei se g[sesc ]nc[ ]ntr-un grad de supersti\ie ridicol[,confund`nd pe Moisi cu Cabala =i pe profe\i cu rabinii.
Un c[l[tor francez, dnul Charles Didier , zice: „Prejudiciile cele
mai nebune sunt pentru evrei articole de lege =i de credin\[, =ichiar c`ntecele sublime ale psalmistului sunt traduse ]n ni=teharhalaie at`t de monstruoase, ]nc`t ascult`ndu-le crede cinevac[ aude s[lbaticii din Oceania url`nd =i zbier`nd ]mprejurulfeti=elor la care se ]nchin[“.
+i ]ns[ femeile lor sunt frumoase, precum au trebuit s[ fie Agar,
Iudita, regina de Saba =i toate poeticele figuri din istoria antic[ aevreilor. Nalte, albe, gra\ioase, ele reprezint[ tipul adev[ratelorfiice ale R[s[ritului. Talia lor ml[dioas[ =i elegant[ ca trestia verdemi=cat[ de boarea dimine\ii, p[rul lor stufos =i luciu formeaz[ om`ndr[ cunun[ pe frunte; ochii lor negri =i lung[re\i ard ca oflac[r[ misterioas[; z`mbirea lor are un farmec atr[g[tor careuime=te inima, m`inile lor fragede =i albe \in cheia fericirilorraiului, dup[ o expresie ar[beasc[.
Cum se face dar c[ evreii, cu asemenea frumo=i tovar[=i de
vie\uire, s[ nu aib[ cele mai nobile sim\iri? cum de nu li se ]nal\[sufletul, =i nu li se preface caracterul ]n compania acelor fiin\e]nc`nt[toare? Mister psihologic ne]n\eles!! Departe de a primi]nr`urirea cereasc[ a frumuse\ii, evreii le-au comunicat ei dincontra m`r=avele lor instincte, =i ast[zi str[nepoatele reginei deSaba ]ntind m`inile cu l[comie, pentru ca s[ culeag[ aurul oriunde

261 Muntele de Foc
l-ar g[si. Angel le nume=te Schillve ]n rochii, de=i el le apre\uie=te
mult, foarte mult.
La ]ntoarcerea noastr[ ]n ora= avem prilej a ne convinge de
acest trist adev[r, ]ntr`nd ]n mai multe case evreie=ti.
Aceste locuin\e se compun de o tind[, care d[ ]ntr-o curte mic[
parchetat[ cu c[r[mizi sm[l\uite. }n curte se deschid c`teva
camere ]ntunecoase, care servesc de buc[t[rie, sp[l[torie, salon
etc.; iar pe dinaintea camerelor se ]ntinde o galerie cu coloane,
unde familia petrece ziua =i nop\ile de var[.
Evreii din Maroc gr[iesc spaniole=te, fiind originari din Spania,
de unde au fost izgoni\i la diferite epoci. Ei poart[ anterie de
postav ]nchis cu nasturi mul\i =i rotunzi, br`ie de m[tase =i chitii
negre. C`t pentru femei, cele mai s[race sunt ]mbr[cate cu rochii
de cit =i legate la cap cu tulpane simple; iar cele bogate au un
costum mult mai elegant, br`iele lor fiind de fir, leg[turile capuluide m[tase =i rochiile lor de stofe grele cu broderii de aur; aceste
haine ]ns[ ies la iveal[ numai ]n zile de s[rb[tori mari.
Mai ]n toate saloanele unde intr[m, avem pl[cerea de a vedea
dou[ sau trei femei, unele mai frumoase dec`t altele, care ne
primesc foarte gra\ios, privesc la noi cu ochi gale=i, ne dauz`mbirile lor cele mai dulci, =i apoi mi=c`nd buzele ca ni=te frunze
de flori trandafirii… ne cer parale! Grecii vechi aveau ]ntre
dumnezeiri pe Afrodita fermec[toare; evreii de ast[zi au pe
Afrodita cer=etoare!
Noaptea cade f[r[ veste =i ne surprinde pe hudi\e, c[ci ]n Africa
amurgul este necunoscut; ne ]ntoarcem deci la locant[, ]nc`nta\i
de ideea ce am avut de a veni la Tanger =i promi\`ndu-ne de a
vizita a doua zi castelul ce domineaz[ ora=ul, precum =i Alczarul,
adic[ palatul sultanilor de Maroc. La otel suntem primi\i cu
demonstr[ri foarte expresive din partea papagalului, care neasigur[ c[ ne iube=te, repet`nd: ai lov iu, miile tonères ! =i dar uimi\i
de aceast[ declarare de amor, ne suim iar[=i pe teras[, pentru ca
s[ asist[m la r[s[ritul lunii.

262 Vasile Alecsandri
Palida f[clie a umbrelor se ridic[ ]n orizont cu numerosul s[u
cortegiu de stele, ]ntocmai ca o regin[ str[lucit[ ]n mijlocul cur\ii
sale de dame elegante. Ea r[sp`nde=te pe mun\ii Africii =i ai
Spaniei un v[l luminos =i fantastic; iar pe s`nul m[rii ]ntinde o
punte de aur, care une=te orizontul dep[rtat cu malul pe care neg[sim. O dulce r[coreal[ adie ]mprejurul nostru =i ne ]mbat[ de
pl[cere, f[c`nd a crede c[ pe l`ng[ noi f`lf`ie aripile nev[zute
ale geniilor de noapte.
— Ascult[! ]mi zice Angel, apuc`ndu-m[ de bra\.
— Ce?— N-auzi pe valuri glasul armonios al copilei celei frumoase
din vapor?
— Visezi, amice, ]i r[spund. E glasul unui marinar francez.
— Dar nu z[re=ti o barc[ ]n razele lunii?
— Ba z[resc.— +i ]n barc[ nu vezi o umbr[ de femeie?
— V[d doi marinari care v`slesc; dar chiar a=a s[ fie cum zici,
crezi c[ o femeie ar ]ndr[zni s[ fac[ serenad[ ]n baia Tangerului?
mai cu seam[ o israelit[?
— Ea-i!… strig[ Angel f[r[ a asculta observ[rile mele =i,
strig`nd, el dispare pentru c`teva minute; apoi se ]ntoarce iar pe
teras[, aduc`nd instrumentul s[u favorit, cornetul de argint.
— Ce vrei s[ faci? ]l ]ntreb cu mirare.
— Vreau s[ dau un concert marocanilor =i s[ r[spund gra\ioasei
cantatri\e din caic.
Dominat de aceast[ idee fix[, Angel ]ncepe a suna din cornet
o arie din Lucia , neauzit[ ]nc[ de urechile africane. Notele jalnice
=i melodioase se r[sp`ndesc ]n tot ora=ul, f[c`nd pe arabi a-=i
]nchipui c[ aud trompeta lui Anael. Ca prin un efect magic, toate
terasele caselor se acoper[ cu oameni, care, c`nd se mi=c[ speria\i,c`nd se opresc ]nm[rmuri\i. }nse=i vestalele doamnei Ashton,
atrase de farmecul armoniei, apar la lun[ l`ng[ noi, ]ntocmai ca
fantasmele care ies din morminte ]n scena m[n[stirii din opera

263 Muntele de Foc
lui Meyerbeer, Robert diavolul . Ele stau ]n extaz, suspin`nd ad`nc
=i exprim`nd uimirea lor prin cl[tinarea zulufilor =i prin un haao
foarte prelungit.
Succesul artistului este deplin; un ora= ]ntreg ]l ascult[, dou[
vestale ]l admir[ =i chiar junele servitoare din locant[, Asterica =iLunica, ghemuite ]ntr-un col\ al otelului, arat[ la lumina stelelor
m[rg[ritarii ce poart[ ]n locul din\ilor.
Pe la o or[ dup[ miezul nop\ii, Angel, finind concertul =i
primind aplauzele noastre, ]=i ia adio de la umbrele teraselor, prin
c`teva note care imit[ foarte bine cucurigul coco=ilor; apoi necobor`m cu to\ii ]n salon, ne zicem noapte bun[ ]n diferite limbi
=i ne retragem ]n camerele noastre de culcat.
— Good night, my dear Alecsandri.
— Good night, dear Angel.
— Are you sleepy?
1
— Oh, yes! Noapte bun[ =i somn dulce!
A doua zi Hamed vine de ne treze=te =i cu un aer serios de
lord ne zice spaniole=te: buen dies, seniores , crez`nd c[ ne d[ ziua
bun[ engleze=te, pe urm[ el ne propune s[ ne ]ntov[r[=easc[ la
Alczar. Cererea lui e ]ncuviin\at[ cu majoritatea absolut[ avoturilor, =i ]ndat[ dup[ dejun plec[m tustrei, Hamed ]nainte =i
noi dup[ el. Re]ncepem dar o bab[-oarb[ prin ]nc`lcirea hudi\elor
ora=ului =i ]n fine ne suim pe culmea coronat[ de ruinele vechiului
castel ce domin[ Tangerul.
Pozi\ia lui e foarte frumoas[ =i ]nlesne=te ochilor un zbor ]ntins
pe un orizont nem[rginit. }n dep[rtare se arat[ ca ni=te nouri
mun\ii Andaluziei =i st`nca Gibraltarului; ]n dreapta se ]nal\[
mun\ii Africii =i se z[re=te drumul care duce la Fez, capitala
Marocului; la picioarele noastre str[luce=te ]n soare marea,
br[zduit[ de cor[bii, =i albe=te ora=ul Tanger cu casele sale cubice.C`\iva arbori, c`\iva butuci de vie, c`teva mald[ri de stuh verde,
1 |i-e somn? (engl.)

264 Vasile Alecsandri
precum =i vopselele caselor consulare, completeaz[ acest tablou
]nvestit cu diferite culori. Dup[ un lung repaus =i o lung[ admirare
a priveli=tii, intr[m ]n castel prin o poart[ d[r`mat[ =i apoi ]n
curtea Alczarului, ]nconjurat[ cu ziduri nalte =i metereze. Palatul
sultanilor de Maroc se ridic[ ]n st`nga cur\ii; trecem pe din dosullui, apuc[m prin ni=te hrube ]ntunecoase =i deodat[ ne g[sim ]ntr-un
patio , salon mare, descoperit, pavat cu pl[ci de c[r[mizi sm[l-
\uite =i ornat pe laturile lui cu coloane de marmur[ alb[. Aceste
coloane formeaz[ de jur ]mprejur galerii, ]n care se deschid u=ile
mai multor camere s[pate ]n stil mauresc. Tot geniul oriental searat[ ]n frumuse\ea bol\ilor de lemn scobit =i ]n fantezia arabes-
curilor de pe pere\ii acelor camere.
Vizit`nd cu de-am[runtul r`ndul de jos al palatului, ne suim
la cel de deasupra pe sc[ri sm[l\uite, ca s[ vedem haremul a=ezat
deasupra m[rii. C`te mistere, c`te suspine ]nfocate, c`te daruritainice, c`te scene dramatice au avut fiin\[ odinioar[, ]n aceast[
]nchisoare str[lucit[! C`te minuni de frumuse\i au ve=tezit acolo!
c`te suflete june =i amoroase s-au stins ca stelele cerului; c`\i ochi
dr[g[la=i au zburat de sus pe ]ntinsul valurilor =i al orizontului,
urm[rind un vis pl[cut, o sperare ]n=el[toare!
}n s`nul acestui pustiu palat ]nchipuirea se exalt[ =i recheam[
trecutul str[lucit, pentru ca s[ piard[ din vedere mizeria timpului
de fa\[; ea ]ntrevede pe acei mauri cavalere=ti, care au domnit ]n
Andaluzia =i au zidit geamia cu sute de coloane din Cordova,
Alczarul =i Giralda din Sevilia =i mai cu seam[ Alhambra dinGrenada, trei minuni de arhitectur[ feeric[. Iar c`nd de la m[re\ul
tablou al trecutului, ochii se cobor pe litoralul Africii de ast[zi, ce
v[d ei oare? V[d sate mizerabile =i ora=e compuse de hudi\e
stricate =i pline de gunoi; […]
Guvernatorii ora=elor , pa=ii, sunt tirani absolu\i; iar sultanul
de la Fez este considerat ca umbra lui Allah! El tr[ie=te ]nchis ]n
saraiul s[u ca un zeu misterios, la al c[rui nume to\i tremur[ =i
se ]nchin[. Rareori acest personaj se arat[ ]n public, =i c`nd se

265 Muntele de Foc
]nt`mpl[ ca el s[ fac[ vreo scurt[ c[l[torie sau s[-=i schimbe
re=edin\a, iat[ cortegiul ce-l ]nso\e=te:
1) }n capul cortegiului un escadron de mauri ai gardei ]mp[-
r[te=ti.
2) Doi c[l[re\i purt`nd haine scumpe =i l[nci otr[vite.3) Sultanul cu manta alb[ =i cu cealma verde.
4) Sclavii care agit[ ap[r[tori pe l`ng[ sultanul, pentru r[cori-
rea atmosferei.
5) Patru func\ionari mari ai statului, purt`nd: cel ]nt`i cortelul,
cel al doilea ornicul, cel al treilea lancea =i cel d-al patrulea sabiasultanului.
6) Mini=trii.
7) Medicii.
8) Doi imami, preo\i cu semnele rangului lor .
9) Doi ofi\eri mari ai imperiului.10) Patru c[l[i, av`nd denumirile caracteristice de: intendentul,
biciuitorul, ]n\ep[torul =i despintec[torul. Mai mul\i sclavi duc
instrumente de moarte dinaintea lor.
11) Garda neagr[ cu s[biile goale ]n m`ini, precedat[ de
muzic[.
12) Dou[ escadroane de gard[ maur[.
13) Dou[ baterii de artilerie u=oar[, purtat[ pe spinare de
c[mile.
14) Sclavii, servitorii =i femeile.
Femeile ]n urma cortegiului, ca unele ce nu au nici o ]nsemn[-
tate ]n ochii marocanilor!
Un asemenea ceremonial grotesc nu exprim[ oare ]ndestul
starea de barbarie ]n care se g[se=te aceast[ parte a Africii?… +i
dac[ Marocul megie=it cu Europa prezint[ acest spectacol, ]n ce
grad de s[lb[t[cie trebuie s[ zac[ popoarele din[ntrul continen-tului Africii?
Sub impresia acestor g`nduri, Angel =i eu p[r[sim Alczarul,
destinat a c[dea ]n ruine cu toate monumentele mahomedane, =i

266 Vasile Alecsandri
ne cobor`m ]n ora=. La col\ul unei str[zi ne ]mpiedic[m de o
rogojin[ ]ntins[ pe pavea, l`ng[ o scobitur[ f[cut[ ]ntr-un zid
d[r`mat =i menit[ de a servi de cafenea. Pe rogojin[ stau ghemui\i
c`\iva arabi ]nveli\i ]n burnuze rupte =i un turc mai alb la fa\[ =i
mai curat ]mbr[cat dec`t tovar[=ii lui.
Cum ]l z[resc ]ncep a-i debita toate cuvintele c`te le ]nv[\asem
]n diferitele mele preumbl[ri prin Orient; iar el, l[s`nd s[ m[
]ncurc ]n hoj ghioldum, safa ghioldum, efendi1, ]mi replic[ fran\u-
ze=te:
— Bonjour , monsieur; voulez-vous prendre une tasse de café?1
Cuprins de mirare, ]l ]ntreb de este francez.
— Ba nu, ]mi r[spunde el r`z`nd: eu sunt turc de la Algeria =i
am servit ]n regimentul2 de zuavi.
— Cum te nume=ti?
— Hagi-Mustafa-Ben-Aali-Cuniali.— Ai c[l[torit ]n[untrul Marocului?
— Am fost de trei ori la Fez.
— Po\i s[ ne ]ntov[r[=e=ti ca dragoman ]ntr-o preumblare ce
vroim s[ facem prin mun\ii Uadras?
— Bucuros; c`nd plec[m?— }n cur`nd; ocup[-te s[ ne g[se=ti cai, s[ ne preg[te=ti provizii
de drum =i s[ ceri de la pa=a un soldat vrednic care s[ vie cu noi.
— Toate vor fi gata pe poim`ine. Acum poftim c`te o cafea.
Invitarea cordial[ a lui Hagi-Mustafa ne decide a lua loc pe
rogojin[. Angel cearc[ a-=i cruci picioarele, pentru a imita pe arabi,]ns[ nu reu=eaz[ dec`t a c[dea r[sturnat pe spate. }n timpul acesta
sosesc, alerg`nd, vro patru b[ie\i ca s[ ne cear[ c`te un felu, ban
prost de aram[. Mustafa le arunc[ c`teva de aceste monede, care
devin pe loc un motiv de r[zboi; b[ie\ii se reped ca s[ le culeag[
de pe jos, se ]mping, se ]njur[ =i se apuc[ la b[taie; dar ce b[taie?
1 Bun sosit, bun sosit, domnule (turc.).
2 Bun[ ziua, domnule; dori\i o cea=c[ de cafea? (fr.)

267 Muntele de Foc
B[taie de berbeci! Retr[g`ndu-se ]nd[r[t cu trei-patru pa=i, ei se
arunc[ unii asupra altora =i se ciocnesc cap ]n cap cu o pornire
furioas[; tidvele r[sun[ grozav, dar nu se sf[r`m[; c[ci ele fiindrase =i expuse necontenit la soare =i la ploaie, dob`ndesc o t[rie
extraordinar[. Pentru un felu, fiecare b[iat din Tanger e ]n stare
s[ strice pe capul s[u o c[r[mid[ de cele mai groase =i mai bine
arse. C`te capete de europeni ar zdrobi el pentru o sum[ de 20
de franci? Angel caut[ s[ rezolve acest problem de statistic[ =ig[se=te cifra colosal[ de 9 876 543 210 (?).
Osteni\i de preumblarea noastr[ pedestr[, ne ]ntoarcem la otel,
unde ne iese ]nainte dr[g[la=a Asterica =i ne spune cu un aer cam
]ng[imat c[ st[p`nele ei, domni=oarele Ashton, ar fi prea recu-
nosc[toare, dac[ am vroi s[ le d[m un concert seara ]n salon.
— Nu numai un concert, dar =i un bal, r[spunde Angel,
dezmierd`nd b[rbia copilei care se dep[rteaz[ vesel[; apoi el m[
]ntreab[ dac[ =tiu s[ c`nt din piano?
— Nici o not[, ]i r[spund.
— Prea bine, replic[ el, desear[ ]i improviza un vals.De pe la 9 ore, salonul fiind iluminat a giorno, domini=oarele
Ashton intr[ ]n el, urm[rite de Lunica =i de Asterica. Vestalele s-au
pref[cut ]n silfide, ]mbr[cate cu rochii albe de tiul, str`nse la mijloccu cordele albastre =i ]ncoronate cu ghirlande de flori false. Cea
mai mare poart[ subsuoar[ un album, iar sora ei aduce pe um[r
papagalul Ghioali, care-i ciugulea urechea dreapt[ =i-i zice cu
dragoste I love you, mille tonères, senorita . Junele servante, piep-
t[nate ast[ dat[, \in ]n m`ini dairele =i merg de se pun jos ]ntr-uncol\ al salonului, =optind =i chicotind ]ntre ele, ca dou[ maimu\e
gra\ioase.
Concertul ]ncepe! Angel execut[ din cornet mai multe arii din
operele lui Rossini =i Meyerbeer; apoi, deodat[ =i f[r[ nici o
tranzi\ie, sun[ o polc[ zburdalnic[. }n auzul acestor note vesele,ochii vestalelor se aprind, figurile lor se ilumineaz[ =i piepturilelor suspin[ c`te un haaaao lung =i ]nduio=at. S[rmanele! de cinci
ani erau postite de pl[cerile dansului.

268 Vasile Alecsandri
Dorul exprimat prin acea exclamare ie=it[ din fundul inimii
m[ p[trunde ad`nc; comp[timirea ]mi d[ curajul devotamentului=i m[ ]ndeamn[ s[ fac ]nceputul balului. Ambele vestale sar per`nd ]n salon, abandon`nd bra\elor mele talia lor virginal[ =i]mb[t`ndu-se de pl[cerea polcii, p`n[ ce m[ obosesc ca pe un calde po=t[. Angel ]nsu=i nu mai are destul[ suflare ]n piept pentruca s[ continue func\ia de orhestr[ =i, prin urmare, el m[ roag[ s[m[ pun la piano asigur`nd pe nobilele d[n\uitoare c[ a= fi unartist de mare talent. Un nou haaao r[sun[ ]n salon; o nou[
comp[timire m[ cuprinde, =i dar f[r’a mai sta la ]ndoial[ deschidvechiul piano.
O! geniu al armoniei! tu, care ai inspirat pe Mozart, pe Weber,
pe Bellini, pe Meyerbeer, pe Rossini =i mai cu seam[ pe Strauss,]ndreapt[ degetele mele pe tu=ele clavirului, pentru ca s[ improvi-zez un vals necunoscut ]nc[ ]n analele muzicii instrumentale!!Dup[ aceast[ invocare ]ntind m`inile =i las s[ cad[ ]ntr-un norocpe buc[\elele de filde= ]ng[lbenit… Ce monstruozitate cacofonic[produc ]n timp de jum[tate de or[, nu se poate spune; ]ns[ =tiuc[ Angel a profitat de aceste acorduri s[lbatice, pentru ca s[]nv`rteasc[ fericitele vestale ]n v`rtejul unui vals fantastic.
Balul \ine tot astfel p`n[ dincolo de miezul nop\ii, animat
ne]ntrerupt =i condus, c`nd de sonurile metalice ale cornetului,c`nd de sunetele discordante ale clavirului. }nse=i Asterica =iLunica iau parte la aceast[ petrecere improvizat[, d[n\uind]mpreun[ un soi de pas original, jum[tate spaniol, jum[tatear[besc, o mimic[ ]n care =oldurile lor se leag[n[ =i se ml[die cuo mi=care foarte expresiv[ =i voluptoas[. }nsu=i Ghioali d[ semnede o mare mul\umire, r`z`nd cu hohot, b[t`nd din aripi =idebit`nd un nou vocabular de cuvinte poliglote precum: Very vel…
1
Coco… joli, joli, cocorico, sacrebleu!
1 Foarte bine (engl.: very well ).

269 Muntele de Foc
}n fine se aduce ceaiul!… picioarele se ast`mp[r[, =i limbile
intr[ ]n dans la r`ndul lor. Timidele vestale au re]ntinerit, ele devin
comunicative, gra\ioase, =i dup[ o convorbire interesant[ asupra
\[rii mele, ca asupra unei insule necunoscute din Oceania, ele m[
roag[ s[ scriu ]n albumul lor c`teva versuri rom`ne.
— Ce soi de poezie dori\i? le ]ntreb.
— O roman\[! ]mi r[spund am`ndou[.
— Bucuros! }ns[ v[ m[rturisesc c[ zbucium[rile balului nostru au
cam speriat muza =i c[ mi-a fi greu de a o g[si, ne=tiind unde s-a ascuns.
— Cocorico!… replic[ papagalul.
Nemaiput`nd nimica r[spunde la un asemenea puternic argu–
ment, deschid albumul =i compun urm[toarele strofe:
ROMAN|{ TRIST{ DUP{ UN BAL VESEL
}mi place pe mare sa fiu leg[nat;
}mi place prin lume s-alerg ne-ncetat,Sa vad \[ri =i oameni, =i mun\i =i c`mpii,
+i albe de=erturi, =i m[ri alb[strii.
Departe de \[rmul acel ]nflorit
Pe care m-a=teapt[ un ]nger iubit,Ca valul de spume eu sunt c[l[tor
+i ve=nic m[-ng`n[ al patriei dor.
V[zut-am Europa cu-a sale minuni,
+i Asia Mic[. +i marea-n furtuni;}n Africa neagr[ venit-am acum
+i peste tropicuri doresc s[-mi fac drum;
Dar c`t de departe voi fi pribegit
De \[rmul poetic ]n care-s iubit,Ca valul de spume, s[rman c[l[tor,
Ah! ve=nic m[-ng`n[ al patriei dor!

270 Vasile Alecsandri
Dup[ mine, Angel scrie c`teva versuri engleze, pe care le-am
tradus c`t se poate mai literal, pentru a p[stra originalitatea
improviz[rii amicului meu. Iat[-le:
Ce-i mai pl[cut dec`t un bal?
Un cal!
+i cal =i bal, te duc ]n zbor
U=or!
Ferice de cine-i condus
Pe sus
L`ng[ un s`n alb =i tinerel!…
… Angel !
* * *
3 octombrie. Aceast[ zi este ]ntreag[ consacrat[ domnului
Reade, viceconsul englez din Tanger, care vine s[ ne viziteze dup[dejun =i ne invit[ la mas[, promi\`ndu-ne vestitul cuscusu , m`nca-
rea favorit[ a indigenilor africani.
Reade este un t`n[r de o ]nf[\i=are bl`nd[, ]ns[ melancolic[.
+ederea lui de patru ani ]n Maroc i-a ]nv[luit fa\a cu o umbr[ detriste\e; spleenul, aceast[ boal[ englez[, cunoscut[ la noi subnumele de ur`t, a p[truns ]n sufletul lui ca un vierme ascuns,
care-l roade pe nesim\ite. Pentru el zilele sunt de o lungimedesperatoare, =i lumea-i un de=ert f[r[ umbr[, f[r[ flori, f[r[ nicio atragere. }n starea moral[ ]n care a ajuns bietul Reade, se vedepe fiecare zi ad`ncindu-se ]ntr-un neant care ]i seac[ facult[\ile;ideile sale =i-au ]ngreuiat zborul, graiul s[u e tr[g[nat ca o pl`n-gere monoton[, =i toate frazele lui sunt punctate cu suspinuri =icu c[sc[ri, care te adorm ]nceti=or =i te fac s[ intri cu ochii jum[-tate deschi=i ]n lumea visurilor. Dac[ am crede ]n metampsihoz[,am putea afirma f[r[ ]ndoial[ c[ sufletul lui Reade a locuit ]ntr-unmac, p`n-a nu se r[t[ci ]n trupul lui de om. }n timp de patru anitraiul s[u a fost o lung[, lung[, lung[ c[scare ce i-a diformat f[lcile=i i-a dat o aparen\[ de mastodont. S[rmanul! singura lui distrac\iepe p[m`ntul barbar al Africii a fost v`natul; nu ]ns[ v`natul la

271 Muntele de Foc
lei, la tigri, la hiene, la elefan\i, dar un v`nat comic =i original,
v`natul la m`\e! ]naintea sosirii lui Reade ]n Tanger , acest ora=
foia de motani ro=i =i de m`\e albe, vinete, negre =i chiar albastre,care, bucur`ndu-se de o libertate absolut[, s[reau de pe o cas[
pe alta, miorl[ind de amor ]n ]ntunericul nop\ilor. Arabii adormeau
cu mul\umire ]n acel miaut general, =i fiecare din ei avea satisfa-
cerea de a recunoa=te notele motanului s[u favorit ]n concertul
general. Fatalitate! fatalitate! de trei ori fatalitate! acea starefericit[ trebuia s[ ]nceteze. Decretul prin care maiestatea-sa regina
Victoria numi pe Reade viceconsul la Tanger fu verdictul de moarte
a neamului felin din acest ora=:
Consulul vine, p[=e=te pe al Africii p[m`nt
+-a lui Raton semin\ie se coboar[ ]n morm`nt!
Pu=c[, pistoale, la\uri, capcane, m[ciuci, arcuri, p`n[ =i hapuri
de p`ine otr[vite, toate instrumentele de ucidere au fost ]ntrebuin-\ate de ne]mp[catul Reade spre st`rpirea animalelor miorl[itoare.+i ce este mai grozav ]nc[!… Acest Nemrod britanic a avutcruzimea s[ deprind[ a imita chiar suspinele cele mai amoroaseale motanilor cu scop de a ]n=ela pe naivele pisici =i de a le atrageastfel ]n cursele lui. C`te nenorocite ginga=e de inim[ au fost jertfaacestei stratageme perfide =i ademenitoare!… C`te drame tainices-au petrecut prin ]ntunericul uli\elor Tangerului!
Hecatombe ]ntregi au fost sacrificate ]n patru ani de nop\i, =i
ast[zi pieile victimelor, dubite, t[iate, cusute cu m[iestrie, ]mbr[c[mobilele c[l[ului ce le-a scurtat via\a.
Pe fiecare divan este ]ntins un covor de piei, form`nd desene
variate, ]mprejurul unui medalion, unde zace blana ]ntreag[ a unuifrumos motan. Taburetele sunt acoperite cu adev[rate mozaicuridin buc[\ile de bl[ni; c[ci Reade este un artist de ]nt`iul ordin. Ela trimis la expozi\ia de la Londra un tapet, product al v`natuluis[u =i lucrat de el ]nsu=i, care a fost admirat de o lume ]ntreag[,=i ast[zi acest cap d-oper[ de bl[n[rie figureaz[, de nu m[ ]n=el,]n salonul Clubului de v`n[tori.

272 Vasile Alecsandri
Iat[ personajul curios ]n a c[rui companie aveam s[ petrecem
ziua. Tot ce dorim este ca el s[ nu aib[ vreo distrac\ie, ]n timp c`t
vom fi ]mpreun[, =i s[ nu-=i ]nchipuiasc[ c[ suntem motani!
Ne ducem dar mai ]nt`i de-i vizit[m casa, un adev[rat muzeu
de arme orientale, de obiecte de marochin cusute cu fir, denarghilele ar[be=ti, de felegeane lucrate ]n filigram[, de din\i de
elefant, de pene de stru\ etc. =i mai ales de toate variet[\ile de
piei de m`\e, ]ntinse pe pere\i. Acea cas[ este de stil mauresc, cu
u=i ]n ogive sculptate, ca acele din Alczar , =i cu o curte mic[ ]n
mijlocul ei. De jur ]mprejurul acestui salon descoperit se ]n=ir[coloane de marmur[ ce formeaz[ o galerie cu balcon deasupra;
toate camerele se deschid pe balcon =i primesc lumina din curtea
interioar[.
P[=ind pragul acelui cafarnaum, suntem saluta\i de nechezatul
puternic al unui arm[sar roib, favoritul lui Reade ce are privilegiulde a locui ]n salon. Ochii lui mari =i inteligen\i, n[rile sale largi =i
trandafirii, picioarele lui sub\irele =i nervoase, coarda lui pletoas[,
neast`mp[rul s[u s[lbatic =i totodat[ bl`nde\ea lui sub m`na
omului sunt probe vederate de s`ngele ar[besc ce curge ]n vinele
lui. +i ]n adev[r, Boabdil este un fiu curat al Africii, n[scut dincolode de=ertul de Sahara.
— Iat[, ne zice Reade, singurul meu amic ]n ast[ \ar[ bleste-
mat[. Boadbil este sufletul meu =i nu l-a= schimba chiar pe tronul
sultanului de Maroc.
Nobilul arm[sar pare c[ a ]n\eles cuvintele st[p`nului s[u, c[ci
el r[spunde prin o nechezare vesel[ =i r[sun[toare.
— Mai am ]nc[ doi cai frumo=i, adaug[ Reade.
— Unde? ]ntreab[ Angel, ]n camera d-tale de culcat?
— Ba nu; Boadbil singur are dreptul de a =edea ]n apartamentul
meu; ceilal\i sunt ]ntr-un grajd al[turea cu casa. Vroi\i s[-i vede\i?
— Bucuro=i! r[spundem Angel =i eu.
Ceilal\i doi arm[sari, unul alb =i altul negru, sunt de aceea=i
talie ca Boadbil, bine potrivi\i, vioi, sprinteni, cai de lux, care s-ar

273 Muntele de Foc
pl[ti scump ]n Europa. Reade ordon[ lui Aali, seizul ce-i grije=te,
ca s[ puie =eile pe d`n=ii.
Acest Aali tr[ie=te zi =i noapte ]n grajd, ]n compania cailor =i a
trei =acali domestici\i; el a vizitat Fran\a =i Englitera, cu prilejul
trimiterii unor cai ar[pe=ti regelui Ludovic-Filip =i reginei Victoria,de c[tre sultanul de la Fez. Aali a v[zut productele geniului
european; a fost purtat pe la teatre, pe la gr[dini, prin muzee
etc., =i s-a ]ntors ]n patria sa, dup[ o absen\[ de patru luni. Negre=it
c[ acest om trebuie s[ fi primit o impresie mare ]n sufletul lui,
g[sindu-se deodat[ ]n centrul luminilor; el, care p`n[ atuncivie\uise ]n ]ntunericul barbariei; mintea lui a fi luat o dezvoltare
fericit[ la razele civiliza\iei.
— Ce impresie \i-a f[cut Europa? ]l ]ntreb.
— O grozav[ durere de cap! ]mi r[spunde Aali.
— +i alt[ nimic ?— +i dorin\a de a m[ ]ntoarce la Maroc.
— Ca s[ fii seiz?…
— Dar; ca s[-mi petrec via\a cu Hafir =i cu Aslan, numele cailor.
lat[ efectul ce produc minunile secolului nostru asupra natu-
rilor musulmane; o mare durere de cap! R[spunsul lui Aali ]miaduce aminte de un ambasador turc care asista la o oper[ din
Paris ]nt`ia oar[:
— Cum v-a pl[cut, exelen\[? ]l ]ntreab[ ministrul afacerilor
str[ine.
— Frumos, prea frumos! r[spunse ambasadorul; pe urm[,
]ntorc`ndu-se c[tre secretarul lui, ]i zise oft`nd: unde-i caraghiosul
nostru!!…
}n cur`nd caii sunt gata; ]nc[lec[m tustrei. Reade pe Boabdil,
Anghel pe Aslan =i eu pe Hafir =i plec[m urm[ri\i de =acali ca de
ni=te c`ini. Paveaua suna sub copitele arm[sarilor, ora=ul r[sunade nechezatul lor, iar noi, ca cei trei Crai de la R[s[rit, trecem
m`ndri prin str`mtoarea hudi\elor =i ie=im din cetate. Fugarii
no=tri, v[z`ndu-se la largul lor, se ]ncordeaz[, se aprind, mu=c[

274 Vasile Alecsandri
z[bala =i privesc orizontul cu mare neast`mp[r. Ei se fr[m`nt[ ]n
loc, zburd[, salt[ din tuspatru picioarele ]n v[zduh ca ni=te mingi
elastice; nu mai e chip de a-i st[p`ni; trebuie s[ le l[s[m fr`iele.
— Avay! strig[ Reade, =i Boabdil se izbe=te ca un vultur. Aslan
=i Hafir deschid n[rile, aspir[ puternic aerul viu al m[rii =i pleac[]ntr-un zbor.
Alalah! cai ar[pe=ti!
Alalah! cai voinice=ti!Cum mi=cau copiteleCa =oimii aripele.
(Balada lui Serb s[rac)
Dup[ o alergare de zece minute pe malul nisipos al m[rii, ne
]ntoarcem =i ne ]ndrept[m spre un deal acoperit cu m[slini,
smochini, cactu=i, palmieri, fistici etc., din a c[rui v`rf se arat[ opriveli=te minunat[. Calea ce urm[m e m[rginit[ cu cactu=i =i cutrestii ]nverzite =i trece al[turea cu morm`ntul unui santun. C`teva
femei, ]nvelite ]n burnusuri albe =i ascunse la fa\[, stau ]n nemi=-
care l`ng[ acel Marabu ; ele apar ca ni=te statui.
Nu departe de Tanger se g[se=te capul Spartel, vechiul Ampelu-
nium; el prive=te Marea ]ntunecimilor, Bahr-el-Dholva dup[ cum
arabii numesc oceanul. Acest promontoriu se coboar[ ]n valuri
ca un zid de st`nc[ =i este scobit cu multe pe=teri, dintre care ceamai spa\ioas[ era odinioar[ consacrat[ lui Ercules.
Odihnim caii la umbra unui mare arbor ce ]ncunun[ capul
Spartei, ascult[m mugetul b[tr`nului ocean, fum[m c`te o \igaret[
]n onorul coloanelor lui Ercules, =i apoi, zic`nd adio acelui m[re\
spectacol al naturii, lu[m drumul c[tre ora=. Reade ]ns[ neconduce pe o alt[ parte a muntelui, pentru ca s[ trecem pe lagr[dinile consulului Europei. El are mai cu seam[ interes a seabate la gr[dina consulului de Suedia; c[ci prin acele de portocali,
de al[m`i, de lauri, de crini ro=ii str[luce=te un crin alb =i dr[g[la=
cu ochii alba=tri, cu p[rul auriu =i cu dulcele nume de miss Lucy,fiica consulului.

275 Muntele de Foc
O! tain[ a inimii omene=ti! Fie un om c`t de barbar , fie c`t de
crunt, fie ]n stare de a ucide cu nep[sare o poporime ]ntreag[ de
motani, destul e ca s[ ]nt`lneasc[ ]n cale-i o copil[ cu prim[vara
pe frunte, pentru ca sufletul lui s[ se ]mbl`nzeasc[, pentru ca
asprimea caracterului s[u s[ dispar[! Reade, care a f[cut s[tremure o lume ]ntreag[ de m`\e, tremur[ acum dinaintea frumoa-
sei miss Lucy!!
Pe la cinci ore suntem sosi\i la casa noului nostru amic =i ne
punem la mas[ foarte bine dispu=i a osp[ta dup[ preumblarea ce
am f[cut. V estitul cuscusu apare pe un blid de argint, adus fiind
]n triumf de ]nsu=i Aali. Aceast[ m`ncare ar[peasc[ e f[cut[ cu
un soi de gris[ fiart[ cu legume =i cu carne de pas[re sau miel;
gustul ei nu e r[u, ]ns[ Angel declar[ c[ se ]mpac[ mai bucuros
cu rosbeeful =i cu friptura de fazan.
De gustibus non disputandum!Dup[ fructe se a=eaz[ o alt[ fa\[ de mas[ =i se aduce un paner
cu diferite vinuri str[ine =i un pachet de \ig[ri havane. Acum ]nce-
pe adev[rata petrecere, butelcile se de=art[ pe r`nd, \ig[rile se
consum[, produc`nd un nour albiu, =i mesenii se afund[ ]n convor-
biri variate, p`n[ ce, ame\i\i, ei cad sub mas[.
— }n s[n[tatea dumneavoastr[! zice Reade, ridic`nd un pahar
de Malaga.
— }n s[n[tatea frumoasei miss Lucy! r[spunde Angel.
— }n s[n[tatea lui Boabdil! adaug eu.
— }n s[n[tatea reginei de Englitera! re]ncepe Reade.— }n s[n[tatea viceconsulului care o reprezint[ la Tanger!
— }n memoria numeroaselor victime ale c[ror piei dubite se
]n=ir[ aici pe pere\i ca literele de foc ce au tulburat festinul lui
Baltazar!
— }n s[n[tatea lui Baltazar! etc., etc., etc.Toasturile se succed cu r[pejune, lu`nd forme din ce ]n ce mai
bizare. Angel ]ntr-o pornire entuziast[ ajunge p`n-a striga: ]n
s[n[tatea s[n[t[\ilor! }nchipuirea ia aripi, limbile se dezleag[,

276 Vasile Alecsandri
inimile se dest[inuiesc; to\i gr[im delaolalt[, f[c`nd observ[ri
judicioase asupra cailor ar[pe=ti, asupra frumuse\ii evreicelor din
Tanger , asupra politicii Fran\ei =i a Engliterei, asupra comodit[\ii
babu=ilor orientali etc. Dup[ aceste vin la r`nd anecdotele comice,
apoi povestirile scandaloase =i, ]n fine, fiecare spune ce-i treceprin minte, f[r[ a mai da ascultare altuia. Astfel Angel, cu ochii
sc`nteietori =i cu fa\a ro=ietic[, istorise=te incidentele celei din
urm[ alerg[ri de cai de la Epsom
1, Reade, palid, cu fruntea pe
m`n[ =i cu genele plecate, ne m[rturise=te tragic c[ adeseori, ]n
t[cerea nop\ii, un grozav concert de miorl[ituri se de=teapt[ ]ncugetul s[u ]nsp[im`ntat. Eu descriu o ]nt`mplare curioas[ din
voiajul meu ]n Asia.
Iat[ un specimen de acel trio vorbare\.
E U: Scumpii mei amici!…
READE (]ntinz`ndu-mi m`na) : O yes , amici… scumpii mei
amici…
ANGEL (de=ert`nd un pahar de =ampanie) : }n s[n[tatea amiciei!…
E U: Asculta\i ceea ce mi s-a ]nt`mplat ]n Asia…
Angel: }n ziua alerg[rii de cai de la Epsom am avut un noroc
nea=teptat… ]nchipui\i-v[… Ai fost vreodat[ la Epsom? }nchipui\i-v[ ca ]n ziua aceea sir Arthur Holvay a pierdut zece mii livre
sterline.
E U: La anul 1845 sau 46 am fost s[ vizitez vechea capital[ a
Imperiului Otoman. Cunoa=te\i Brusa cu numeroasele sale geamii,
cu b[ile sale antice, cu p[durea sa de aguzi? Nu o cunoa=te\i?prea bine! Aveam doi companioni, doi tineri belgi, cu care am
mers de la Brusa, cale de patru zile ]nl[untrul Asiei, trec`nd prin
v[i romantice, prin p[duri umbroase =i prin sate mizerabile de
musulmani.
READE : O! yes , mizerabile!… parc[ le v[d expir`nd sub ochii
mei.
1 Or[=el ]n Anglia, vestit pentru cursele de cai.

277 Muntele de Foc
E U: Satele ?
READE : Ba, m`\ele… m`\ele!
ANGEL : P este patru sute de mii erau fa\[ la acel spectacol.
READE (tres[rind) : 400. 000 de m`\e?
ANGEL : B a , d e spectatori, c[ci era s[ alerge celebrul cal Plum
al lordului Derby; tribunele erau ]nghesuite cu ladies =i cu gentle-
mani purt`nd ochene. Mii de tr[suri stau ]n=irate de-a lungul
ipodromului, =i mii de amatori cu butelci de =ampanie sau de pale-
ale ]n m`ini a=teptau ]nceputul alerg[rii.
READE (ad`ncit ]n g`nduri) : O! yes! alergau s[rmanele ca
s[ scape de moarte, dar m[ciuca mea le ajungea din fug[ =i le
oprea pe loc!
E U: Timpul ]ns[ nepermi\`ndu-ne a ]nainta mai mult ]n fundul
Asiei, am hot[r`t a ne ]ntoarce la Ghemlic, ora= mic de pe malul
M[rii de Marmara, spre a ne sui pe vaporul ce duce la Constanti-nopol. Revenind deci la Brusa, am tocmit cai odihni\i =i am plecat
spre Ghemlic. Drumul sau, mai nimerit zic`nd, c[rarea ce une=te
aceste dou[ localit[\i trece peste c`mpii goale =i pustii; iar spre
paza c[l[torilor este a=ezat pe o culme un pichet de albanezi, ]nar-
ma\i cu =u=anele =i iatagane. }nf[\i=area lor ]ns[ e prea ho\easc[pentru ca s[ inspire cea mai mic[ garan\ie ]n contra ho\ilor… C[tre
sear[ auzim ]n urma noastr[ un tropot rapid de cai =i ]n cur`nd
suntem ajun=i de un curier turcesc pe care-l ]ntov[r[=e=te un cavas
]nc[rcat de arme. Ei veneau ]n fuga mare, c[ci astfel se face
serviciul po=tei ]n Imperiul Otoman.
READE (melancolic) : Mai cu seam[ una! o pisic[ alb[! ea se
g[sea de-abia ]n prim[vara vie\ii! gra\ioas[, dezmierd[toare,
crescut[ negre=it pe bra\ele unei frumoase copile din harem… oh!
horror! horror! horror! iat[ pielea ei… iat-o colo ]n covorul cel
din fa\[.
ANGEL : Deodat[ bariera ipodromului se deschide…
E U: Caii no=tri, auzind acel tropot, mi=c[ urechile, prind z[bala
]n din\i =i se pun pe fug[… Ce fug[!

278 Vasile Alecsandri
ANGEL : Deodat[ bariera se deschide…
E U: C`mpul p[rea c[ se ]ntoarce ]mprejurul nostru, aerul v`j`ia
pe la urechi; a= fi jurat c[ un v`rtej ne luase pe aripile sale…
ANGEL : Deodat[ bariera se deschide!… 14 alerg[tori ies ]n
aren[, purt`nd pe spinarea lor jochei ]mbr[ca\i cu jiletce de diferiteculori. Hurra! to\i pleac[ ]ntocmai ca un c`rd de grauri; 400.000
spectatori \intesc ochii lor la d`n=ii =i fiecare urm[re=te cu sufletul
calul pentru care a pariat.
READE (]ntunecat) : Astfel, sufletul meu le urm[re=te ]n lumea
fantastic[ a umbrelor, o! fiin\[ inocent[!…
E U: }ns[ chingile de la =aua mea sl[bindu-se, mi-am oprit calul,
l[s`nd pe tovar[=ii mei s[-=i urmeze drumul ]nainte. Aproape de
locul unde m[ g[seam, era un izvor limpede; mi-am r[corit
obrazul, mi-am ad[pat calul, l-am ]nchingat bine =i m-am suit pe
el; dar c`nd am aruncat ochii pe c`mp, n-am mai z[rit pe nimeni,companionii mei =i curierul disp[ruser[ ]n orizontul ]ntunecat!…
}nchipui\i-v[ pozi\ia mea critic[; eram singur , pierdut ]n c`mpiile
Asiei, f[r[ =tiin\[ de limba turceasc[, ca s[ m[ pot explica, f[r[
arme, ca s[ m[ pot ap[ra… Ce s[ fac?
ANGEL (cu entuziasm) : Hura! hura! hura!
READE (cu durere) : Alas! alas! alas!
E U: Lumina sc[dea; p[m`ntul ]ncepea a se ]nveli cu acea
culoare fantastic[, care d[ obiectelor forme ]nsp[im`nt[toare…
Nu-mi r[m`nea timp de pierdut… Reped deci calul pe o movil[
apropiat[ =i din v`rful ei ]mi fac ochii roat[ ]mprejurul orizontului.Vivat! }n dep[rtare z[resc ni=te umbre ce mi se par a fi un grup
de c[l[re\i; inima mi se ]nvesele=te =i prinde la curaj. Ei sunt!
tovar[=ii mei!… o fug[ bun[ de cal, =i-i ajung! Calul m[ ]n\elege,
pleac[, =i ]n c`teva minute sose=te, nu l`ng[ amicii mei, ci l`ng[
o caravan[ de opt c[mile poposite; c`\iva turcomani stau ]ntin=ipe iarb[ al[turea cu ele =i se preg[teau de somn; ]ns[, cum m[
v[d, ei sar ]n picioare, se apropie de mine, =i cel din frunte pune
m`na pe z[bala calului. Eu str`ng fr`ul, cu st`nga, iar cu dreapta

279 Muntele de Foc
trag o varg[ de nerv de bou peste capul turcomanului, =i pe loc
reped calul ]nd[r[pt. Ho\ii, furio=i de a sc[pa o prad[ sigur[ din
gheare, se iau la fug[ dup[ mine, r[cnind, ]njur`nd, desc[rc`nd
vro dou[ pistoale: ]ns[ eu fiind c[lare =i ei pe jos, dispar lesne
din ochii lor!
READE : E a ]ns[ nu dispare din con=tiin\[… nu dispare de pe
perete! Iat-o pe covor… colo, ca o ve=nic[ mustrare!… O!… God!
ANGEL : Hip, hip, hura! Caii se ]ntrec ]n zbor ca r`ndunelele.
Unii r[m`n ]n urm[, al\ii fug ]nainte a\`\a\i de aplauzele privito-
rilor. Jiletcile jocheilor str[lucesc ]n aren[ ca ni=te fluturi colora\i;to\i alearg[ cu inim[ =i se apropie de barier[… O lume ]ntreag[
st[ ]n uimire, care cal va sosi mai ]nt`i ? That is the question!
READE : Oh, yes! T o be or not to be, that is the question!….
Miaau. Oh! Shakespeare!
E U: }n fine, m[ opresc!… Acum noaptea c[zuse, mii de stele
clipeau deasupra mea; ]ns[ misterioasa lor lumin[ nu-mi ar[ta
nici un drum b[tut ]n pustietatea acelor c`mpii… La asemenea
cazuri cea mai nimerit[ m[sur[ este s[ te ]ncrezi instinctului
animalelor. Am l[sat deci fr`ul pe g`tul calului =i pe loc inteligentul
meu tovar[=, mirosind aerul, pleac[ ]ncet prin ]ntuneric =i dup[o or[ m[ scoate chiar la malul M[rii de Marmara.
ANGEL : Doi se afl[ ]n frunte: Plum =i Ghipsi! ]nc[ zece pa=i
=i ]nving[torul va face a se pierde =i a se c`=tiga r[m[=aguri de
milioane de shelingi ]n toat[ Englitera, ]nc[ cinci pa=i, ]nc[ trei,
]nc[ doi, ]nc[ unul… Hura! Plum iese ]naintea lui Ghipsi cu olungime de patru degete; Plum este triumf[torul! 400.000 de
glasuri se ridic[ ]n v[zduh cu entuziasm, =i mii de butelci se
de=art[ ]n onorul lui! Hura! }n s[n[tatea lui Plum!
E U: La poalele acelui mal foarte nalt, valurile se leg[nau
molatic, cu un vuiet surd; pe suprafa\a lor razele stelelor presar[sc`ntei argintii, iar ]n dreapta mea se z[reau luminile caselor din
Ghemlic. Calul se apropie de muchia malului, ]ntinde un picior,
cearc[ p[m`ntul cu copita, =i apoi ]ncepe a se cobor] ]ncet pe o

280 Vasile Alecsandri
c[r[ru=[ de capre. Voiaj sp[im`nt[tor =i periculos!… Mi se p[rea
c[ la fiecare pas o s[ c[dem ]mpreun[ de-a lungul st`ncilor, p`n[
]n fundul pr[p[stiei. Inima tremura ]n mine, pieptu-mi se r[sufla
greu, ochii se p[injeneau… Deodat[….
ANGEL : C`t pentru mine…
READE (cu ochii ]nchi=i) : Oh! miss Lucy!
E U: Deodat[ m[ trezesc cu calu-n valuri! El sosise devale =i
apucase pe nisip ]n direc\ia Ghemlicului; ]ns[ prin unele locuri
era silit s[ treac[ prin ap[.; c[ci marea se ]ntindea p`n[ sub mal.
}n fine am intrat teaf[r ]n ora= =i am g[sit pe tinerii belgi lungi\ipe taraba unei cafenele, foarte ]ngriji\i de soarta mea =i m`ng`in-
du-se cu dou[ narghilele turce=ti.
ANGEL : C`t pentru mine, Plum mi-a adus o mie de livre
sterline, c`=tigate de la amicul meu Arthur Holvay , Hip, hip! ]n
s[n[tatea lui Arthur!
READE (lunec`nd de pe scaun sub mas[) : Miss Lucy! miss Lucy!
Miaaau!!!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Astfel se m`ntui convorbirea noastr[! Un orologiu ascuns bate
dou[ ore dup[ miezul nop\ii. Angel, ridic`nd fa\a de mas[ =i
adres`ndu-se la Reade, ]i zice cu glas uimit: „Adio, scumpuleamice!… Umbrele victimelor tale s[ te lase ]n pace, =i frumoasa
miss Lucy s[-\i r[spl[teasc[ cu amorul ei ]ngeresc momentele de
pl[cere ce tu ne-ai f[cut s[ petrecem ]n casa ta, noi, c[l[tori r[t[ci\i
pe \[rmurile Africii… Adio!“
Dup[ aceast[ poetic[ =i c[lduroas[ improvizare, Angel =i eu
ne ]ntoarcem la locant[, b`jb`ind prin ]ntunericul hudi\elor, ne
culc[m obosi\i, =i p`n[ ]n zori ne lupt[m ]n vis cu motanii uci=i
de Reade. Somnul nostru ]ns[ nu \inu mult, c[ci trebui s[ ne
scul[m =i s[ plec[m. Hagi-Mustafa-Ben-Aali-Cuniali, ]ntov[r[=it
de un soldat marocan, aduce caii sub ferestrele noastre, doi pentrunoi, doi pentru ei, =i unul pentru panerele cu merinde. Totul fiind

281 Muntele de Foc
deci gata de pornire, ne cobor`m ]n strad[, str`ngem m`iniledomni=oarelor Ashton, d[m c`te un b[nu\ spaniol de aur Lunic[i=i Asteric[i, ne ]nchin[m papagalului Dgiali =i ]nc[lec[m.
Iat[-ne ie=i\i din Tanger!… Africa cu misterele sale se ]ntinde
dinaintea noastr[. Dumnezeu =tie ce ]nt`mpl[ri ne a=teapt[! Fie]ntr-un noroc =i cale bun[!!!
DE LA T ANGER LA TETUAN PRIN MUN|II UADRAS
5 octombrie 1853. — }n pl[cuta r[coreal[ a dimine\ii, bine
dispu=i at`t oameni c`t =i dobitoace, ne cobor`m de-a lungulzidurilor ora=ului Tanger p`n[ la malul m[rii =i ne juc[m caii peun covor de nisip galben, ce se ]ntinde sub copitele lor; apoi, l[s`ndMediterana ]n st`nga =i ora=ul ]n urma noastr[, apuc[m drumulspre Tetuan. Acest drum sau, mai bine zic`nd, aceast[ c[rare duceprin locuri sterpe, ]n care apar ici-colea c`teva mici ogoare dep[pu=oi. Singura vegeta\ie ce se prezint[ ochilor consist[ ]n ni=tetufe de palmieri pitici, ce acoper[ colnicele =i unde nu se audenici o ciripire de pas[re. C[ldura cre=te la tot minutul, ea devinetot mai arz[toare, f[r[ ca s[ ]nt`lnim vreun ad[post de umbr[, =isetea ]ncepe a ne munci, f[r[ ca s[ z[rim c`t de mic izvor]mprejurul nostru. Chin nesuferit, ce se m[re=te de c`te ori neapropiem de patul unui p`r`u, care se anun\[ de departe prin=irurile de lauri ]nflori\i =i de rodieri crescu\i pe malurile lui. P`r`ule sec, =i ca d`nsul sperarea noastr[ seac[!… Trebuie s[ ne mul\u-mim numai cu ghirlandele de flori ro=ii ce culegem de pe crengilelaurilor =i cu care ne ]ncunun[m fruntea. Chiar sub ar=i\a cea maimare a zilelor de var[ florile au ]n s`nul lor o r[coreal[ ]nvietoarefoarte pl[cut[.
La st`nga noastr[, ]n dep[rtare, vedem dou[ sate ar[pe=ti,
a=ezate pe coastele colnicelor; casele lor sunt acoperite cu stuh =ilivezile ]ngr[dite cu cactu=i mari. Ele au o asem[nare curioas[ cuCUPRINS

282 Vasile Alecsandri
acele din \ara de jos a Moldovei. Un al treilea sat se ive=te ]n calea
noastr[ pe la 11 ore… Trebuie s[ trecem prin el, =i dup[ recoman-
da\ia dragomanului nostru, Hagi Mustafa-Ben-Aali-Cuniali, s[ nufacem nici un zgomot pentru ca s[ nu atragem aten\ia arabilor;
]ns[ de-abia intr[m ]n el =i Angel, tovar[=ul meu de voiaj, ]mbu-
c`nd cornetul s[u de argint, sun[ o fanfar[ r[sun[toare. Pe loc
to\i locuitorii caselor ies ]n grab[ cu somnul ]n ochi =i, indigna\i
de sume\ia unor ghiauri ca noi, ]ncep a ne batjocori =i a ne amenin-\a cu pumnii; femeile stupesc =i copiii arunc[ pietre dup[ noi.
F[r[ prezen\a soldatului pa=ei din T anger ce ne ]ntov[r[=e=te,
nu cred c[ am sc[pa teferi din mijlocul acestei hoarde de barbari;
dar la glasul poruncitor al soldatului, arabii reintr[ ]n bordeiele
lor ca ni=te c`ini ]nfuria\i, =i noi ne dep[rt[m r`z`nd de figurasperiat[ a dragomanului.
— Hagi-Mustafa, ]i zic, ce face\i c`nd v[ e sete prin pustiurile
acestea?
— Ducem dorul apei =i pronun\[m de trei ori numele lui Allah!
r[spunde Mustafa.
— Eu, de=i nu sunt mohametan, a= invoca de =ase ori pe
profetul vostru, dac[ a= fi ]ncredin\at c[ mi-ar scoate acum ]n cale
un izvor de ap[ rece.
— G`ndul omului e ]n m`na lui Allah! replic[ dragomanul. }n
cur`nd o s[ ajungem la izvorul C[milelor, =i acolo ne vom potoli
focul din piept.
— Well! well! strig[ Angel cu bucurie, auzind aceast[ bun[
veste, =i d[ pinteni calului. Noi imit[m exemplul s[u =i iat[-nealerg`nd pe aripile sper[rii p`n[ ce sosim la acel multvestit =i
multdorit izvor… Caii se opresc de la sine, noi desc[lec[m =i ne
punem a c[uta cuibul apei… dar unde-i?
Nu vedem dec`t un loc glodos =i c[lcat de dobitoace, iar c`t
despre ap[, g[sim ceva negru, cald =i puturos, care chifte=te ]nurmele copitelor.
Cu toat[ setea ce ne arde, nu avem curaj a ]nghi\i acel noroi
apos, ci ne mul\umim numai a uda batiste ]n el =i a le lipi de

283 Muntele de Foc
obraz cu partea nem`njit[. R[sufl`nd apoi prin p`nza sub\ire,
aspir[m un aer umed care ne r[core=te pu\in. Hagi-Mustafa =i
soldatul, mai experimenta\i ]ns[ dec`t noi, intr[ cu picioarele goale
]n glod =i stau neclinti\i c`teva minute; pe urma ies la uscat,
jur`ndu-se pe Allah c[ li s-a stins focul setei.
}n vreme ce ne ded[m la aceast[ opera\ie, sosesc trei arabi
strem\ero=i, dar ]narma\i cu =u=anele lungi =i merg de se tupil[
]n umbra unui copac de m[slini. Ochii =i fizionomia lor sunt
ho\e=ti; c[ut[turile lor, \intite asupra noastr[ cu o expresie
hainoas[, ne dau a ]n\elege c[ ei ar avea mare poft[ s[ ne prade=i chiar s[ ne ucid[, par dessus le marche
1, dar c[ sunt st`njeni\i
de prezen\a soldatului pa=ei din Tanger….
}n adev[r , un european s[tul de via\[ nu poate g[si mai bun
mijloc de a sc[pa de d`nsa dec`t cerc`nd a c[l[tori singur ]n
imperiul Marocului. El e sigur de a-=i procura uciga=i de bun[voie,chiar la marginile ora=elor. Cu toate acestea, Angel, apropiindu-
se de arabi, scoate un revolver, trage ]n aer =ase desc[rc[turi, ]=i
preg[te=te din nou arma =i se duce de ]ncalec[, f[c`nd un semn
de adio arabilor; iar ace=tia, holb`nd ochii asupra revolverului
cu o groaz[ vederat[, se gr[besc a p[r[si locul =i a se face nev[zu\i]n tufari.
— Mare gre=eal[ c[ \i-ai ar[tat revolverul! observ[ Hagi-
Mustafa.
— Pentru ce?
— Pentru c[ ai trezit ]n ei pofta de a-l c[p[ta cu orice pre\,
chiar cu pre\ul vie\ii d-tale.
— Vie s[-=i cerce norocul, dac[ li s-au ur`t zilele! r[spunde
amicul meu cu nep[sare; apoi, deschiz`nd un cortel, se al[tur[
de mine =i f[r[ a mai ]nt`rzia plec[m ]n direc\ia mun\ilor Uadras.
Soarele vars[ du=e de foc pe capul nostru, pasul cailor se
leneve=te, iar Hagi-Mustafa =i soldatul cu fes nalt de postav ro=
1 Pe deasupra (fr .).

284 Vasile Alecsandri
pe cap ]ncep a c`nta sotto voce manele algeriene. Acum e amiaz[!
plantele ]=i beau umbra, =i natura ]ntreag[ ]noat[, obosit[, intr-unocean de lumin[ ]nfl[c[rat[… Angel m[ asigur[ c[-=i simte creierii
fierb`nd =i chiar clocotind ]n tidva capului; eu m[ lupt cu un
bulg[r de iasc[ ce-mi st[ ]n g`t, =i am`ndoi ne c[ptu=im cortelurile
pe din[untru cu toate fulardele ce posed[m, dar ]n zadar!… Razele
soarelui p[trund prin stof[ =i se ]nfig ]n pielea noastr[ ca ni=teace ro=ite ]n foc. Supliciul e demn de vechii inchizitori ai Spaniei!…
=i ]ns[ dinaintea cailor alearg[ pe jos un pui de arab, ca de
doisprezece ani, anume Ali, cu capul gol =i ras!… Cre=tetul lui
sticle=te ca o oglind[, =i el nu se t`nguie=te de fierbin\eala soarelui.
— +tii la ce m[ g`ndesc? ]mi zice Angel.— La ce?
— }mi propun s[ iau cu mine ]n Europa =i s[ duc ]n Englitera
pe arabul acest mic.
— Vrei poate s[-l ]nfiezi?
— Ba, vreau s[ m[ serv de tidva lui str[lucitoare la v`nat de
cioc`rlii
1.
Ideea lui Angel e destul de comic[, =i ]n alte timpuri m-ar face
s[ r`d, dar acum ea nu parvine a ]mpr[=tia melancolia ]n care m-acufundat c[ldura atmosferei, melancolie ce se m[re=te la tot pasul,
]n auzul unui glas dep[rtat de p[stor nomad, care c`nt[ o com-
pl`ngere lung[ =i monoton[ pe cuvintele imma, imma, malli, malli!
(mama mea, soarta mea!).
Pe la o or[ dup[ amiaz[ ]ncepem a intra ]n mun\ii Uadras, pe
un drum pres[rat cu bolovani ca albia unui =uvoi de munte. Caii
poticnesc urc`ndu-se printre pietre =i se r[sufl[ greu; noi ca =i
d`n=ii suferim de lipsa de aer =i ne coacem ]n piele, c[ci acum ne
g[sim expu=i =i la focul soarelui =i la fierbin\eala pietrelor. Ni se
1 Cioc`rliile sunt atrase de tot ce luce=te, =i astfel devin jertfa v`n[torului
care ]ntrebuin\eaz[ oglinzi pentru a le atrage din aer, unde ele se-nal\[ciripind [V. A .].

285 Muntele de Foc
pare ]n acest h[uga= st`ncos c[ trecem prin o flac[r[ nev[zut[,
dar ]n fine sosim la una din culmile dealului, =i aici abord[m o
p[dure de m[slini, de carubi, de lauri =i de rodieri.
Un ufff! colosal iese din piepturile noastre.
Fericire nea=teptat[, surpriz[ ]nc`nt[toare!… Iat[ umbr[
dr[gala=[, iat[ mu=chi verde la tulpina copacilor, iat[ =i un izvor!
]mp[ratul izvoarelor!… un p`r`u ]ntreg de ap[ rece =i cristalin[,ce curge din mijlocul unor st`nci cu o cl[bucire vesel[ =i mult
armonioas[.
A desc[leca, a ne repezi la izvor , a ne b[ga obrajii ]n ap[ e
treab[ de un minut; ]ns[ Hagi-Mustafa ne roag[ s[ nu bem ]ndat[,
fiind ]nc[ prea ]nfierb`nta\i. Urm[m sfatul lui; dar dup[ c`tevascurte momente ne punem a ]nghi\i izvorul, servindu-ne drept
pahar de o scoar\[ de plut[ g[sit[ pe st`nc[. Angel e ]ns[ de p[rere
c[ apa-i mult mai bun[ c`nd e sorbit[ cu gura din p`r`u =i r`vne=te
botul cailor.
Dup[ aceast[ adev[rat[ orgie de ap[, ne ]ntindem pe mu=chi,
sub un m[slin cu frunze sm[l\uite =i d[m ordin dragomanului s[
ne aduc[ merindele… }n fa\a noastr[ se ridic[ mun\i s[lbatici,
care se pr[jesc la soare de la ]nceputul lumii; iar al[ture cu noi,
pe coasta unei st`nci, se mi=c[ un =arpe lung, pe care ]l oche=te
de sus un vultur ce zboar[ ]n cercuri deasupra lui. Reptilul arepete negre =i galbene; ochii lui aprin=i str[lucesc ]ntocmai ca doi
rubini =i se ]ndreapt[ c`nd spre noi, c`nd ]n aer c[tre vultur. El
pare c[ presimte un dublu pericol =i se ]ncordeaz[, preg[tindu-se
de lupt[. La vederea lui eu r[m`n fascinat, ]ncremenit, ]nfiorat!…
Fac aceast[ m[rturisire f[r[ nici o ru=ine, c[ci totdeauna =erpii,
ca =i lingu=itorii sau alte animale t`r`toare, mi-au produs o impre-
sie de profund dezgust; Angel ]ns[, ]n calitatea sa de englez fiind
mai flegmatic, apuc[ degrab[ =u=aneua soldatului, se apropie de
st`nc[, chite=te, trage… =i reptilul, lovit de glonte la cap, se ridic[
drept ca o suli\[, apoi cade mort =i r[m`ne aninat de col\ul uneipietre.

286 Vasile Alecsandri
Ali se repede ]n fug[, se aca\[ pe st`nc[ ]ntocmai ca o momi\[,
dar c`nd s[ puie m`na pe trupul =arpelui, vulturul trece ca un
fulger pe l`ng[ el, ]l love=te cu aripa =i se dep[rtateaz[ peste
dealuri cu =arpele ]n plisc… Angel e furios contra ho\ului ]naripat
ce i-a pr[dat v`natul, Ali pl`nge de ciud[, Hagi-Mustafa d[ semnede mirare, iar eu, \in`nd parte Vulturului, m[ pun la mas[, adic[
m[ a=ez turce=te l`ng[ proviziile gr[m[dite pe mu=chiul verde.
O p`ine alb[, doi pui de g[in[ rumeni, un ca=caval de Holanda
=i dou[ butelci de Xeres compun un festin care ar seduce chiar pe
vestitul m`nc[u Balthazar, dac[ acest rege gastronom ar fi postitca noi din faptul zilei p`n[ dup[ amiaz[. Cu at`t mai mult
spectacolul ziselor obiecte de hran[ atrage pe Angel cu o putere
magnetic[ =i-l face a uita =i pe vultur, =i pe =arpe, =i pe toate
celelalte animale de pe fa\a p[m`ntului… El vine, ]nha\[ un pui,
destup[ o butelc[ =i o pune la gur[, zic`nd:
— All right!… ]n s[n[tatea =arpelui!
Apoi se a=eaz[ pe osp[tat cu o poft[ ce se comunic[ la to\i. Nu
se aude ]n curs de un cart de or[ dec`t un cl[n\[nit de m[sele ]n
mare activitate, =i… proviziile dispar f[r[ a fi urmate de vreun
desert, precum se obi=nuie=te la mese mari.
Ne r[m`ne ]ns[ cheful \igaretelor =i murmurul veselitor al
izvorului. }n Africa nu poate fi mai dulce simfonie dec`t =optirea
apei!… Deci, lungi\i pe spate, cu ochii r[t[cind pe albastrul cerului,
ne facem digestia, fum`nd tutun de Latakie =i privind ]n aer
spiralele fumului parfumat.
— Cum ]\i place traiul acest oriental? m[ ]ntreab[ Angel.
— }mi place de minune! R[coarea umbrei =i c`ntecul izvorului
m[ adorm, ]i r[spund c[sc`nd.
— Pe mine m-au =i adormit! replic[ amicul meu cu glas
tr[g[nat, =i pe loc acel glas se schimb[ ]ntr-un hor[it r[sun[tor.
Dup[ o dulce odihn[, Hagi-Mustafa ne treze=te =i, caii fiind
bine hr[ni\i, bine ad[pa\i, plec[m la deal pe o c[rare misterioas[
ce =erpuie=te printre copaci. C[ldura e mare, lipsa de aer preface

287 Muntele de Foc
p[durea ]ntr-o baie turceasc[; dar ]ncalte suntem feri\i de s[geta-
rea periculoas[ a razelor soarelui, ]nt`lnim mai multe caravane
de c[mile =i mul\i arabi ]nc[leca\i pe m[gari, ]ns[ observ[m c[
bipezii au o aparen\[ mai animal[ dec`t patrupezii. }n fiecare din
ei presim\im un du=man dispus a ne ataca, =i dar, f[r[ a ne r[zle\iunul de altul, continu[m drumul nostru cu mare luare-aminte =i
cu revolverele ]n m`n[. Trei ore ]ntregi urc[m dealul ]n pasul cailor
=i, ]n sf`r=it, sosim pe v`rful lui, unde g[sim o funda (caravan-serai).
Aceast[ cas[ de ad[post consist[ ]ntr-o curte p[trat[ =i ]nchis[
cu ziduri nalte, v[ruite. Pe din[untru se ]n=ir[ galerii boltite dejur ]mprejur, iar l`ng[ poart[ c`teva magazii ]ntunecoase =i
]ncuiate cu u=i tari. Ograda e destinat[ pentru dobitoace, galeriile
pentru oameni =i magaziile pentru m[rfuri; ]ns[ magazii, ograd[
=i galerii sunt ]ntr-un grad de necur[\enie at`t de mare ]nc`t nu
avem curajul a deveni m[car pentru un moment oaspe\ii fund[i.Toate soiurile de vermine foiesc ]n acest loca= de ospitalitate =i
a=teapt[ cu ner[bdare pe nenoroci\ii c[l[tori, pentru ca s[ le fac[
o primire plin[ de dragoste =i de usturime. Suntem deci obliga\i
a ne decide sau s[ urm[m calea ]nainte p`n[ la Tetuan, sau s[
petrecem noaptea sub copaci al[ture cu funda. }ns[ caii suntobosi\i =i nu ne r[m`ne destul timp p`n[ la asfin\itul soarelui
pentru ca s[ ajungem la por\ile acelui ora=. Ele se ]nchid pe la
=apte ore =i, odat[ ]nchise, nimeni nu mai poate s[ intre sau s[
ias[, p[zitorii lor av`nd obicei a le p[r[si pe seama Profetului =i
a se duce la cafenea… Pentru adep\ii Islamului, Mohamed e unpersonaj foarte comod. El e ]ns[rcinat a ]ndeplini tot ce un
mahometan dore=te =i tot ce lenea =i fanatismul ]l opresc de a
face pentru sine sau pentru al\ii. Noi ]ns[, necredincio=ii, av`nd
mai pu\in[ confien\[ ]n bun[voin\a Profetului =i nea=tept`nd de
la el serviciul de Oberkellner , ne alegem singuri locul unde o s[
petrecem noaptea.
Un mare =i frumos carub, ale c[rui crengi compun o bolt[
minunat[, ne prime=te la tulpina lui, pe un pat de mu=chi molatic.

288 Vasile Alecsandri
Acolo ]ntindem mantalele, a=ez[m sacii no=tri de voiaj, cu destinare
pentru ei de a ne servi de saltele =i de perine. Hagi-Mustafa,
soldatul =i Ali se grupeaz[ aproape sub un m[slin =i adun[vreascuri pentru foc, av`nd de g`nd a veghea toat[ noaptea =i a-=i
alunga somnul prin o serie ne]ntrerupt[ de cafele =i de narghi-
lele. Ei ]=i examineaz[ armele, re]nnoiesc praful ]n tig[i\ele pu=ti-
lor =i ale pistoalelor, ]=i =terg iataganele =i ne ]ndeamn[ s[ dormim
lini=ti\i p`n[ a doua zi.
Angel propune ca s[ d[m putere somnului! Deci ]ncepem a-l
hr[ni cu felii gustoase de rostbeaf rece, a-l ]ndulci cu o cutie de
curmale =i a-l ad[pa cu vin de Xeres. Pe urm[ ]n timp de o or[ ]i
preg[tim o u=oar[ mistuire prin o primblare pl[cut[ ]mprejurul
fund[i, sc[ld`ndu-l ]n lumina amurgului =i ]nveselindu-l cuimaginea salv[rii sale din ghearele milioanelor de jig[nii mu=c[-
toare =i sug[toare ce se a\in la p`nd[ ]n caravanserai. }n sf`r=it,
mergem cu mul\umire ]n camera noastr[ , camer[ f[r[ pere\i, ]n
adev[r, dar curat[, bine aerisit[ =i foarte confortabil[, de=i cam
primitiv[ ]n soiul ei, de=i cam expus[ la vizite nocturne de =erpi,de arabi =i de alte lighioi nu mai pu\in displ[cute.
Acolo, rezema\i pe coate, ]ncepem o lung[ convorbire asupra
o mie =i unul de subiecte, ating`ndu-le numai din treac[t, cu aceau=urin\[ caracteristic[ a persoanelor care =tiu toate f[r[ a =ti nimic
=i, din vorb[ ]n vorb[, abord[m ]n domeniul limbii ar[pe=ti.
— Am ]nv[\at pe de rost — zice Angel — mai multe cuvinte
cu care am s[ m[ f[lesc ]n clubul meu din Londra =i s[ c`=tig un
renume de orientalist profund… ca unii din cunoscu\ii mei.
— +i eu— ]i r[spund — am f[cut o mic[ provizie de vorbe
curioase =i grele de pronun\at, care ar putea servi la un joc favorit
al copiilor din \ara mea, joc ce se nume=te: fr`nturi de limb[ . A=a,
de exemplu: l’mra — femeia, n’sa — femeile, l’hobz — p`inea,
l’ma — apa, l’hlib — laptele, l’ham — carnea, l’hmar — m[garul,
l’jmel — c[mila, jbel — munte, j’ben — ca=caval, \’ben — pai etc.
Acum, dac[ vrei, ]\i propun un r[m[=ag.
— Care?

289 Muntele de Foc
— Zece livre sterling dac[ vei pronun\a de trei ori de-a r`ndul
repede =i f[r[ a gre=i fraza urm[toare: „Lmransalhobzlmalhli-
blhamlhmarljmeljbeljben\ben“1.
Angel cearc[, dar ]l apuc[ tusea =i se opre=te, zic`nd:
— Goddam! ai ales cuvinte care dau oftic[; dar eu am deprins
]ncalte fraze de care s[ m[ pot servi ]n compania damelor. A=a,
c`nd voi ]nt`lni o hurie din raiul lui Mohamed, fie chiar ]n
saloanele din Londra, ]i voi zice:
— Lella, doamn[, sau Ben\, domni=oar[, n’zi=eba n’h[b`c, e=ti
frumoas[, te iubesc. — Eia n’\ia=co lzuj, hai s[ facem amor
]mpreun[. — Rac c[lbi, nafsi, [mri, e=ti inima mea, sufletul meu,
via\a mea. — And[c ras mziana, ai cap frumos — aininzr[c, ochi
alba=tri — fum enuar , gur[ de floare — snen bid, din\i albi —
=aar cal, p[r negru. — Rac sems, kmar , njium, e=ti soare, lun[,
stele. — M’buz id`c, m’buz fum[c, m’buz ain`c, ]\i s[rut m`inile,
guri\a, ochii. Pe l`ng[ aceste fraze armonice, mai p[strez ]n
arsenalul meu de seducere dou[ versuri compuse de ]nsu=i Ali,
ginerele lui Mohamed:
Hateni aman\illa,
Lella M[\coli=illa!
Adic[: iube=te-m[, te rog, doamn[, =i nu zice ba!
Disertarea noastr[ limbistic[ ne aduce pe nesim\ite ]ntr-o
somnolen\[, care ]n r[coarea nop\ii, sub sc`nteierea stelelor, are
o dulcime p[trunz[toare. Genele se apropie, dar p`n[ a nu se
]nchide, z[resc prin ele jocul luminii focului pe frunzele copacilor
=i pe figurile p[zitorilor no=tri. Ei stau grupa\i ]mprejurul vreascuri-lor ]nfl[c[rate =i foarte ades ]ntorc capul pentru ca s[ examineze
fundul ]ntunecos al p[durii. Caii mai departe adorm ]ncet pe
picioare =i apar ]n umbr[ cu propor\ii colosale. Din c`nd ]n c`nd
r[sun[ ]n apropiere \ip[tul misterios al unei p[s[ri de noapte…
1 Alecsandri a=eaz[, de fapt, unul dup[ altul, f[r[ nici o leg[tur[ ]ntre
ele, cuvintele explicate mai ]nainte.

290 Vasile Alecsandri
Mpsaahir Iella! psaalhir sidi!
Noapte bun[, doamn[! noapte bun[, domnule!
6 octombrie. — Cine va putea s[ explice misterul form[rii
visurilor =i tainica lor corela\ie cu lumea exterioar[?… Cine ]miva spune cum =i pentru ce cornetul lui Angel, ]n diminea\a de 6oct., a jucat pentru mine rolul trompetei cere=ti la judecata ceade pe urm[? }n faptul acestei zile memorabile, m[ visam pe v`rfulunei coloane nalte c`t jum[tatea sc[rii lui Iacob =i care se g[searidicat[ chiar ]n mijlocul v[ii Iosafatului. Priveam de jur ]mprejurulmeu un ocean nem[rginit de valuri omene=ti ce ie=eau din p[m`nt]n giulgiuri albe, cre=teau =i se ]naintau spre coloan[. Mi=carealor, de=i mi=care de umbre, producea un zgomot de furtun[,dominat prin sunetul metalic al unei colosale trompete ascunse]n cer… Deodat[ lumina se ]ntunec[! Un vultur monstruos trecu]n dreptul soarelui, se repezi c[tre mine, m[ lovi cu aripa =i sedep[rt[ ]n fundul orizontului.
Atunci, cu o repejune ame\itoare, ]ncepui a c[dea, execut`nd
]n v[zduh o serie de tumbe pe notele fanfarei ]ngere=ti ce r[sunadeasupra mea… Cad mereu, cad de-a v[l[tucul, f[r[ a m[ puteaopri, nici de a pica, nici de a m[sura cu ochii distan\a ce m[desp[r\ea de p[m`nt, nici de a-mi ]nchipui halul deplorabil ]ncare o s[ m[ g[sesc, dup[ ce m-oi zdrobi de vreo st`nc[. }n sf`r=it,sosesc la cap[tul acelui voiaj aerian, deschid ochii speriat, =i cev[d l`ng[ mine?… V[d pe Angel sun`nd din cornet o tarantel[napolitan[! Mai departe z[resc pe Hagi-Mustafa =i pe soldatulpa=ei alerg`nd pe dup[ copaci, ca =i c`nd s-ar fi jucat de-a baba-oarba =i c[ut`nd un lucru pierdut.
— Ce este, Angel? ]ntreb pe amicul meu.— Nimic important, ]mi r[spunde el. Ast[-noapte ne-au vizitat
ni=te pickpockets
1 arabi =i au furat panerele cu provizii.
1 Ho\i de buzunare (engl.).

291 Muntele de Foc
— Ce spui, frate?… =i alta n-au furat?… au l[sat caii neatin=i?
— Prive=te! iat[ bucefalii no=tri ]n complet. Ei ne fac semn din
urechi ca s[ profit[m de r[coarea dimine\ii, pentru ca s[ ne
continu[m voiajul.
Mul\umi\i de nobila discre\ie a ho\ilor, care au binevoit a
respecta caii =i persoanele noastre, plec[m p`n-a nu r[s[ri soarele,
m`ng`ind pe Hagi-Mustafa, pe soldat =i chiar pe Ali de ru=inea
ce au p[\it… S[rmanii! au vegheat o mare parte a nop\ii; ]ns[
despre ziu[ au fost ]nvin=i de somn =i s-au l[sat , dup[ cum zice
rom`nul. T`lharii, p`ndaci, au profitat de somnul lor =i acum eibeau vin de Xeres ]n s[n[tatea noastr[ =i ]n ciuda Profetului… S[
le fie de bine!… Ne dep[rt[m de funda =i mai cu seam[ de
furnicarul ei, ca s[ ne urc[m pe v`rful altui deal apropiat; iar c`nd
ajungem acolo, ne oprim extazia\i de m[re\ul spectacol ce se
prezint[ admir[rii noastre. Soarele apare splendid, acoperind deo lumin[ feeric[ lan\ul mun\ilor Uadras, valea desf[=urat[ de la
poalele lor p`n[ la ora=ul Tetuan, =i ]n orizont marea albastr[,
m[rginit[ de mun\ii Spaniei. Verdea\a codrilor , zidurile albe ale
Tetuanului, st`ncile ro=ii de pe cre=tetul dealurilor, alb[strimea
cerului =i a Mediteranei, toate contopindu-se ]n focul soarelui,produc un tablou de o rar[ frumuse\e. Noi ne sim\im uimi\i =i ne
]nclin[m cu smerenie dinaintea minunilor puterii creatoare; iar
Hagi-Mustafa, soldatul =i Ali cad ]n genunchi =i cu fa\a la r[s[rit
fac rug[ciunea lor de diminea\[. Angel, ad`nc impresionat, st[
c`teva minute ]n t[cere, apoi strig[ cu glas puternic: „Orbi! orbi!=i de trei ori orbi acei ce nu cred ]n Dumnezeu!“
La Allah, illa Allah u M’hamed Rasul Allah!
1 exclam[ totodat[
arabii no=tri, scul`ndu-se ]n picioare.
Astfel, ]nc`nta\i de splendoarea panoramei, anima\i de o tainic[
mul\umire sufleteasc[, plini de via\[ =i de s[n[tate, relu[m caleaspre Tetuan. Ora=ul str[luce=te ]n distan\[ de 5 ore =i nu ]n zadar
1 Dumnezeu este mare =i Mohamed e profetul s[u [V. A .].

292 Vasile Alecsandri
arabii ]l numesc |taun, cuv`nt sinonim de cochet[ , c[ci el atrage
de departe =i te ]n=al[ prin efectul mirajului… Ne cobor`m pe sub
crengile unor m[slini b[tr`ni, ale c[ror frunze au o culoare verde-
]nchis[, =i ]nt`lnim din nou =iruri de c[mile ]nc[rcate cu teancuri
grele. Nalte =i flegmatice, ele sunt conduse de berberi cu picioarelegoale p`n[ la genunchi, ar[mii, sprinteni =i care necontenit scot
pe g`t \ipete r[gu=ite =i s[lbatice, sub cuv`nt de a ]ndemna mahalii
patrupezi. Ace=tia ]ns[ p[=esc lini=tit, mi=c`nd ]n caden\[ picioa-
rele lor lungi =i noduroase, iar ochii lor exprim[ o mirare naiv[…
Pare c[ ei se ]ntreab[ ]n g`ndul lor pentru ce cornacii lor ]=i dauat`ta osteneal[ ca s[ imiteze r[getul m[garilor? C`teva femei,
r[zle\ite printre caravane =i ]nvelite ]n feregele rupte, ]=i ascund
fe\ele ]ndat[ ce dau cu ochii de noi, =i, dup[ ce trec mai departe,
ele ]ntorc capul pentru ca s[ stupeasc[ pe urma noastr[. O
gra\iozitate a sexului frumos din Maroc!
C[ldura =i setea, sora ei, ]ncep iar a face parte din cortegiul
nostru; ]ns[=i foamea ]ncepe a ne aduce aminte c[ suntem lipsi\i
de provizii; dar geniul binevoitor care privegheaz[ asupra noastr[
nu ne p[r[se=te la nevoie. El ne scoate ]n cale pe un berber a=ezat
la umbr[ cu un paner de poam[ coarn[. Cump[r[m panerul at`tpentru fericirea negustorului, c`t =i mai cu seam[ pentru potolirea
setei ce ne munce=te.
Dup[ o or[ pomenitul geniu are bun[tate a ne duce ]n prezen\a
unei familii complete de englezi, care sunt ocupa\i a face dejun
pe iarb[. E familia lui sir Arthur Isquare, ce vine de la Fez, capitalaMarocului, =i se compune de =ase persoane; l) sir Arthur, 2)
mistress Caroline (pronun\[ Carlain ), 3) dou[ misses, fete mari
=i lungi, 4) doi John-Bull scur\i, fra\ii lor… to\i ]mbr[ca\i curat,
sp[la\i, piept[na\i, ca =i c`nd ar fi ie=i\i acum din cabinetele lor
de toalet[; =i ]ns[! … de opt zile sunt pe drum. Dou[zeci de solda\iale=i ]i ]ntov[r[=esc, av`nd ordin de la sultanul ca s[-i apere de
orice pericol, s[ le procure orice ar dori; c[ci la caz contrar ]i
a=teapt[ o desc[p[\`nare general[!… =i aceasta, pentru c[ sir

293 Muntele de Foc
Arthur Isquare este consulul gra\ioasei sale maiest[\i, regina
Engliterei, pentru c[ mistress Carlain este so\ia consulului =i pentru
c[ cele dou[ misses =i cu fra\ii lor sunt copiii consulului =i ai
consulesei.
Cel mai puternic talisman pentru un european ]n imperiul
Marocului este de a fi inghiliz .
Amabila familie, cum ne vede =i recunoa=te ]n noi gentlemeni
europeni, ne prime=te cu vii demonstr[ri de bucurie =i ne invit[ a
lua parte la dejun. Noi, f[r[ a mai a=tepta o a doua invitare, ne
a=ez[m al[ture cu tinerele misses =i d[m ordin lui Hagi-Mustafaca s[ aduc[ panerul cu poam[ pentru desert. Mul\umire nespus[!…
Copilele, demne fiici ale Evei, se arunc[ asupra panerului cu
sperare de a g[si mere, dar neg[sind dec`t struguri, se m`ng`ie
r`z`nd cu bobi\ele lor aurite. }n sf`r=it, dup[ un osp[\ foarte
confortabil =i dup[ ceaiul final luat ]n porcelane chineze (ceai ]ncodrii Africii!), ne dep[rtam, preschimb`nd c[r\ile noastre de
vizit[ =i d`ndu-ne rendez-vous la Nagazaki, ]n Iapon, unde sir
Arthur Isquare a fost numit consul de cur`nd. P`n[ a nu pleca
]ns[, Angel intoneaz[ pe cornet imnul na\ional englez: God save
the queen!
1 =i familia ]ntreag[ ]l acompaniaz[ din gur[ cu entu-
ziasm. Arabii ]ns[ cred c[ au nebunit!
Astfel, restaura\i =i recunosc[tori geniului nostru protector,
cobor`m vesel mun\ii Uadras. Apropiindu-ne de vale, auzim
dincolo de un colnic ce ne mai desparte de ea un zgomot mare
de r[cnete, de tropote =i de ]mpu=c[turi!…
}ntr-o fug[ parvenim pe cre=tetul colnicului =i de aici asist[m
la o fantezie executat[ de vro sut[ de arabi ]nc[leca\i pe ageri
arm[sari. Hagi-Mustafa ne spune c[ e un gum de buidiri, locuitori
din mun\ii ce se ]nal\[ ]n dreapta noastr[.
Arabii, ]nveli\i ]n burnusuri albe de l`n[, sunt ]mp[r\i\i ]n dou[
cete, care se izbesc una ]n contra alteia ]n repejunea cailor, se
1 Dumnezeu s-o apere pe regin[! (engl.) .

294 Vasile Alecsandri
chitesc din fug[ cu =u=anele lungi, trag, se dep[rteaz[, ]nc[rc`nd
din nou armele lor, f[r[ a se opri; apoi se ]ntorc de iau parte la
acest simulacru de r[zboi. Unii ]nv`rtesc =u=anelele pe deasupra
capului, sco\`nd din g`t chiote furioase =i dau foc printre urechile
cailor; al\ii, simul`nd o goan[ din partea du=manilor, se culc[ pecoarda arm[sarilor =i a=a pleca\i, ]mpu=c[ ]n urma lor; al\ii, mai
dibaci, arunc[ armele lor ]nainte ca ni=te djeriduri =i, anin`ndu-se
cu m`na st`ng[ de coam[, se pleac[ p`n[ la p[m`nt de le culeg
de jos…
Nimic mai curios, mai interesant, mai b[rb[tesc dec`t acest
joc r[zboinic. Nimic mai pitoresc dec`t alergarea cailor ]nspuma\i,
f`lf`irea burnuselor ]n v[zduh, lucirea armelor ]n focul soarelui.
Nimic mai s[lbatic, mai ]nfior[tor dec`t r[cnetele lupt[torilor,
sc`r=nirea din\ilor =i ]ncruntarea ochilor ]n acel amestec de oameni
]ndr[zne\i =i de falnici arm[sari!
Angel nu-=i poate st[p`ni entuziasmul =i g[se=te apropo s[ sune
o arie militar[… Pe loc zece arabi, deta=`ndu-se din gum, se reped
spre noi, ne ]nconjoar[ =i ne poruncesc s[ mergem cu d`n=ii. }n
zadar Hagi-Mustafa =i soldatul intervin, cerc`nd a le explica ]n
gura mare c[ suntem inghilizi… etc., trebuie s[ ne supunem voin\eibuidirilor!… Ne supunem dar f[r[ mai mult[ ]mprotivire =i,
cobor`nd colnicul, ne ducem la un cort de p`sl[, unde se afl[
=eicul, adic[ =eful gumului… O! surpriz[ nea=teptat[! +eicul este
]nsu=i Hagi-Ab-el-Rahman-Lahlo, tovar[=ul nostru de c[l[torie
dintre Marsilia =i Gibraltar, pe corabia c[pitanului Campbel!
El se bucur[ v[z`ndu-ne, pune m`na la piept =i la cap, ne
prime=te cu formula oriental[ de bun[ sosire =i ne invit[ l`ng[
d`nsul. Abia am reu=it a ne cruci picioarele, a=ez`ndu-ne pe covor,
=i ]ndat[ cortul se umple de arabii cei mai ]nsemna\i din acest
gum. Ei ne privesc pe noi cu demnitate, noi pe d`n=ii cu admirare;c[ci unii au figuri foarte expresive =i ochi de vulturi. Ni se aduc
cafele =i narghilele, apoi un harbuz mare =i ro= ca s`ngele, care
se ]mparte ]ntre to\i, =i, ]n sf`r=it, dup[ o jum[tate de or[ ne este

295 Muntele de Foc
permis a p[r[si cortul; ]ns[ p`n-a nu ne desp[r\i, Hagi-Ab-el-
Rahman-Lahlo, voind s[ ne dea o prob[ de ]nv[\[tur[ =i de stim[,
scrie ]n portofoliul meu numele lui cu litere arabe. Eu ]i fac prezento c[limar[ de voiaj =i o duzin[ de condeie de metal aurit, care ]i
produc o nespus[ mul\umire, c[ci =eicul este poet.
Ie=ind ]n c`mp, Hagi-Ab-el-Rahman-Lahlo d[ ordin s[-i aduc[
arm[sarul favorit, El Rb`a, un fugar de patru ani, sub\irel ]n
picioare, negru la p[r, cu n[rile largi =i trandafirii, cu ochiiinteligen\i, cu urechi mici, o minune demn[ de a fi expus[ ]ntr-un
salon, sub glob de cristal, pe un c[min de marmur[. At`t e de
frumos c[ nu ne putem s[tura de a-l admira; iar =eicul m`ndru,
netezindu-=i barba, ]ncepe a declama cu emfaz[ urm[toarea
poezie compus[ de d`nsul =i pe care ne-o traduce dragomanulnostru:
EL RB~A1
(Calul de patru ani)
Ah! a ]nc[leca un rb`a =i a-l repezi la fug[
+i a se r[zbuna ]nainte de a dispare!A ]nc[leca un rb`a =i a-l str`nge cu genunchii,
+i a str`nge fr`u-n m`n[, =i a cerca adresa lui,
+i a vedea toate cetele adunate la un singur cuv`nt, Din Modenia p`n[ la Barka!…
Un rb`a care-=i schimb[ p[rul
+i zboar[ cu zborul p[s[rii de frunte!..+i a vedea pu=ca plin[ str[lucind, a auzi z`nghetul s[biilor ,A vedea pe cei ce =i-au pierdut averile reg[sindu-=i averile!…
Un rb`a ce nu =tie nimic,
Care nu =tie ce este obstacolul…+i a vedea revenind libertatea de alt[dat[ +i a zv`rli scorpia la c`ini!
1 „Uelli ierkeb a`ber rb`a u djikka
U khales dinho Rbil maitekka“… etc., etc., etc. [V. A .].

296 Vasile Alecsandri
Un rb`a ]n=euat,
Care s[ fug[ cu fuga unei gazele,+i s[ ard[ ]n dorul de a m[sura spa\iul pe p[m`nt!Tat[l s[u e din plaiul Tellului, =i mum[-sa e Zerka!!
Un rb`a viclean ca o vulpe,
Care s[ =tie a-=i prinde prada cum ]nha\[ c`inele carnea!Care s[ treac[ peste ziduri ca o ghiuleaIzbit[ de un tun ]nc[rcat cu o oca de praf!…
Un rb`a din Maui,
Care s[ zboare zborul vulturului cu gheare albastre,Care ]n puterea alerg[rii s[-=i sfarme potcoavele!+i s[ fac[ a s[ri sc`ntei din izvorul lor!
R[sar[ fulgerul din izvorul s[u!…
Din \ara Barka p`n[ la mun\ii Targuna,Curg[ ploi de potop pe p[m`ntul ]ngrozit,
+i cine a sem[nat o ur[, culeag[ o sut[!…
}n vreme ce =eicul declam[ acest imn, ceilal\i arabi stau pe-
mprejurul calului, ]l netezesc pe coaps[, ]l dezmiard[ ca pe un
copil, =i nobilul animal r[spunde prin vesele nechezuri…
Pentru un arab nu e nimic pe lume mai pre\ios dec`t un cal bun
=i frumos. El tr[ie=te cu d`nsul ]n adev[rat[ fr[\ie, ]l \ine sub cortul
lui ca pe un membru al familiei sale =i ]mparte cu el hrana =i apa.
Arabul judec[ pe om dup[ tovar[=ul lui. Arabul zice:
„Arat[-mi calul t[u ca s[-\i spun cine e=ti tu!“, precum francezul
zice „Dis-moi qui tu hantes, je te dirai qui tu es“1.
Proverbul arab e mult mai caracteristic, mult mai poetic dec`t
cel francez.
}n sf`r=it, ne lu[m adio de la Hagi-Ab-el-Rahman-Lahlo, =i la
trei ore dup[ amiaz[ ajungem la malul unui r`u numit Busfella,
pe care se zide=te acum un pod de piatr[ =i c[r[mid[ foarte curios.
1 Spune-mi cu cine te ]nso\e=ti, ca s[-ti spun cine e=ti (fr .).

297 Muntele de Foc
Boltele lui nu sunt rotunde ca acele din Europa, ci ]n form[ de
litera V r[sturnat[ cu unghiul ]n sus =i se reazem[ pe picioare
masive, ornate cu coloane. La mijlocul lui, acest pod se ridic[]ntocmai ca o spinare de c[mil[ pentru ]nlesnirea curgerii apelor
]n lunile de ploaie. Vreo patruzeci de arabi lucreaz[ la el sub ar=i\a
soarelui, jum[tate goi =i b[ga\i ]n ap[ p`n[ la genunchi. Ei r`d,
gr[iesc ca ni=te surzi =i fac un zgomot straniu ce seam[n[ de
departe cu l[tratul unei claie de dul[i.
Caii no=tri apuc[ prin r`u =i se opresc ]n mijlocul lui ca s[ se
adape. Mul\umirea lor se traduce prin sfor[iri de n[ri =i mai ales
prin o tendin\[ vederat[ de a se culca ]n ap[ cu c[l[re\i cu tot,
dar ]i oprim de a-=i ]mplini pofta =i ie=im la celalt mal. Aici m[
]nt`mpin[ un negru nalt, gros, sp[tos, p[ros, cumplit de ur`cios,care ]mi cere tohan, tutun, apoi ]mi mul\ume=te r`njindu-se grozav
=i s[rind ca un orangutan.
Drumul nostru se dirige pe malul st`ng al acestui r`u, l[s`nd
]n dreapta Mun\ii Buidirilor, ]mbr[ca\i cu p[duri =i corona\i cu
st`nci. Pe coastele lor c`teva sate albesc ca ni=te gr[mezi demarmur[; iar c`mpia ce ne desparte de ei, ars[, pustie, lipsit[ de
viet[\i, are un aspect trist =i monoton. +i ]ns[! ar putea deveni o
vale verde =i fertil[ sub m`na unei colonii de agricultori harnici.Arabii se mul\umesc a cultiva numai pu\in p[pu=oi, ov[s =i bob,
dup[ metodul cel mai primitiv. }n sf`r=it, ne apropiem de |taun;
pe la 5 ore, ocolind satul Samsa, pierdut ]ntre gr[dini la poalele
unor st`nci ro=ii, trecem de-a lungul unui ap[duc ruinat, ce vars[
o coloana de ap[ ]n mijlocul drumului, =i sosim la zidurile ora=ului.
Intr[m ]n el pe o poart[ larg[, la care stau de paz[ cinci solda\i
adormi\i, =i ne ]ndrept[m c[tre o a doua poart[, pe un drum r[u
pavat ce =ov[ie=te intre ziduri =i o livad[ de aguzi. Iat[-ne acum
pe o pia\[ colburoas[, ]nconjurat[ cu pere\i nal\i, v[rui\i =i
borteli\i, ici-cole, de ferestre cu gratii de fier. S-ar crede cineva ]nograda unor temni\i mizerabile! }n dreapta se ]n=ir[ vreo dou[zecide bol\i ]ntunecate, unde arabii f[uresc arme. Goi p`n[ la br`u, eiapar ca ni=te ciclopi ]n mijlocul sc`nteilor ce sar de sub ciocanul lor.

298 Vasile Alecsandri
}n fundul pie\ei se deschid alte dou[ por\i, una ]n partea
ora=ului locuit de mahometani =i cealalt[ ]n mahalaua evreilor,
soi de ghetto misterios, ce formeaz[ un ora= ]ntreg =i separat; c[ci
el ad[poste=te peste 4 000 de suflete. Cre=tinilor nu le este permis
a trece noaptea ]n foburgul ar[pesc; ei sunt dar obliga\i a se refugia]n acel evreiesc; prin urmare, ne ducem ]n ghetto la casa lui
Solomon Nahon, care serv[ de locant[. Trecem pe o strad[ ]nghe-
suit[ de lume, adic[ de jidani nesp[la\i =i strem\ero=i, care fabric[
=ireturi de m[tase, ceaprazuri sau broderii de fir pe piele de Maroc.
Ei ]=i ]ntrerup lucrul la vederea noastr[, alearg[ din toate p[r\ile,ne ]nconjoar[ =i ne propun diverse obiecte de v`ndut. Cei mai
]ndr[zne\i opresc caii no=tri, ne s[rut[ genunchii, rug`ndu-ne s[
nu cump[r[m de la al\ii, ci numai de la ei. }nghesuiala devine
prea mare, dar e cur`nd ]mpr[=tiat[ de g`rbaciul soldatului, =i
astfel desc[lec[m la pragul u=ii lui Nahon.
Aici ne desp[r\im cu destul[ regretare de tovar[=ii no=tri Hagi-
Mustafa, soldatul =i Ali, care, fiind pl[ti\i bine =i bine trata\i, ne
adresar[ ur[ri de fericire, dorindu-ne mai cu seam[ favoarea de
a bea cafea pe ceea lume ]n sala de Selam a profetului Mahomed.
Solomon Nahon, evreu cunoscut ]n tot imperiul Marocului, om
de o fizionomie pl[cut[ =i demn[, lucru rar printre cobor`torii
lui Avraam, ne introduce cu ceremonie ]n casa lui. Dup[ ce ne
afund[m ]ntr-un pasaj ]ntunecos, ie=im deodat[ ]ntr-o curte
luminat[, pl[cuit[ cu mozaic de faian\[ =i ]nconjurat[ de camere
f[r[ ferestre. Nevasta lui Nahon ne prime=te cu m[gulitoarecomplimente de bun[ sosire, apoi d[ ordin unei june servitoare
s[ ne duc[ ]n apartamentul destinat pentru c[l[torii de ]nalt[
distingere . Apartamentul ]ns[ se compune numai de o singur[
camer[, situat[ la r`ndul de sus, =i se deschide pe o galerie ce
domineaz[ ograda. Str[inul asist[ astfel vr`nd-nevr`nd, la toateocupa\iile patriarhale ale familiei lui Nahon =i f[r[ osteneal[ poate
s[ fac[ un studiu etnografic, compar`nd traiul evreilor actuali cu
acel antic.

299 Muntele de Foc
De-abia instala\i, ni se aduce pr`nzul compus de ciorb[ de
g[in[, de g[in[ cu orez, de g[in[ cu nohot =i de g[in[ fript[, patru
g[ini sc[pate negre=it din corabia lui Noe, judec`ndu-le dup[
v`rsta lor. Noi ne lupt[m cu ele ]n puterea din\ilor , =i pentru a le
mistui, ne ocup[m cu descifrarea unor autografe curioase dintr-unalbum expus pe o m[su\[ mauresc[. }n el c[l[torii ]nscriu numele
lor, precum =i diversele lor impresii. Iat[ c`teva din ele:
„Dac[ Halimaua pomene=te de somptuozitatea festinelor orien-
tale, noi declar[m c[ am aflat acea somptuozitate ]n locanta jup`-
nului Solomon Nahon“.
„Dnul August B. recomand[ mai cu deosebire adev[ra\ilor
gastronomi oarecare ciorb[ de pui, al c[rei suvenir ]i va fi tot-
deauna pl[cut =i scump !“
„Dnul Coquauz m[rturise=te c[ ]n aceast[ locant[ nu a fost despoiat
a=a precum spera s[ fie ]n casa unui adorator al vi\elului de aur!“
— „Dnii C. =i X. g[sesc c[ juna servitoare, Clara, e gr[su\[,
frumu=ic[, alb[ =i melancolic[. Ea-i logodit[ cu un portughez
refugiat la Tetuan, c[ci Clara e cre=tin[. Cununia ei se afl[
]nt`rziat[ din cauza lipsei de 50 franci pentru completarea zestrei
sale. Dnii C. =i X. o recomand[ generozit[\ii c[l[torilor, mai cuseam[ c[ ea posed[ un glas foarte armonios =i cunoa=te multe
c`ntece arabe, portugheze =i chiar ebraice…“
Etc., etc., etc.
Aceast[ de pe urm[ noti\[ atrage aten\ia noastr[, =i fiindc[
suntem cam osteni\i, ne decidem a l[sa pe a doua zi vizitareaora=ului =i a petrece seara la locant[. Soarele asfin\ise, p[r[sind
cerul ]n st[p`nirea lunii. Jum[tatea ogr[zii e pierdut[ ]n umbr[
=i jum[tate acoperit[ de o palid[ lumin[. Familia lui Nahon, cul-
cat[ pe rogojini, se bucur[ de r[coarea nop\ii ]n fa\[ cu galeria
noastr[. Ora=ul pare adormit, nici o l[trare de c`ine =i nici un\ip[t de om nu se aude ]n vecin[tate sau ]n dep[rtare. Deci gentila
Clara, rugat[ de noi, ]=i aduce o ghiumbre, se pune pe un covor ]n
galerie =i ne ]nc`nt[ p`n[ la miezul nop\ii cu glasul ei melodios…

300 Vasile Alecsandri
7 octombrie. — Logodnicul Clarei se nume=te don Pedro
Camoens y Guypuscoa =i pretinde c[ se coboar[ din familia marelui
poet al Portugaliei, nemuritorul autor al Luziadelor . Genealogia
lui poate s[ fie cam problematic[, dar ceea ce este necontestabil
e c[ don P edro s-a cobor`t din ]n[l\imea familiei sale p`n[ la
Presidio de la Ceuta1 unde a fost ]nchis timp de doi ani =i de unde
a sc[pat cu cinci al\i nobili cabaleros, uciga=i de meserie. Via\a
lui e un adev[rat roman, o odisee plin[ de ]nt`mpl[ri extra-
ordinare, de pericole, de lupte =i de mizerii, =i ]ns[ el nu are mai
mult de 30 de ani!… Oache=, de o fizionomie energic[, bine pro-por\ionat, ager la minte, me=ter la vorb[, lui nu i-a fost greu de a
captiva inima Clarei, =i Clara, orfan[ din copil[rie, s[tul[ a tr[i
printre evrei, s-a gr[bit s[-i dea toat[ dragostea ei. }n sperare de
a deveni dona Camoens y Guypuscoa.
Cununia lor se va celebra ]n cur`nd =i poate c[ din aceast[
]nso\ire vor r[s[ri ml[di\e mai demne de numele ce vor mo=teni.
Don Pedro ne propune s[ fie ciceronul nostru ]n ora=ul Tetuan;
noi ]l accept[m cu mul\umire, de=i suntem informa\i prin Solomon
Nahon c[ el ar avea pe cuget moartea unui vame= din Cadix, care
cercase a contraria obiceiurile sale de contrabandist. }ns[ asemenecrime nu sunt considerate ca fapte infamante ]n fericitele \[ri ale
Portugaliei =i ale Spaniei, =i ]nc[ mai pu\in pe \[rmurile Africii.
Don Pedro apare ]n ochii no=tri ca o victim[ interesant[ a soartei,
=i numele ce-l poart[ ]l acoper[ de un prestigiu care pledeaz[
puternic ]n favoarea lui.
Astfel p[zitorul palatului Alhambra din Grenada este un
condamnat pe via\[ la muncile publice!… iar[=i o victim[ a
asprimii legilor!… ]ns[ opinia public[ l-a disculpat de mult, c[ci
1 Ceuta — ora= de pe coasta septentrional[ a Africii, ]n fa\[ cu Gibraltarul; el
apar\ine Spaniei =i are fortific[ri solide; 200 locuitori; loc de exil =i de ]nchisoarepentru criminali. Al[turi cu ora=ul se ridic[ un munte numit ]n vechime Abyla,care cu muntele Calpe din Spania formau Coloanele lui Ercul [V. A .].

301 Muntele de Foc
el n-a ucis dec`t un simplu gendarm! Considera\ia de care se
bucur[ acest asasin l-a ridicat la postul onorabil de p[zitor al
Alhambrei. El conduce pe vizitator printre minunile acestui palat
feeric, =i, gra\ie amabilit[\ii lui, fiecare str[in poate s[ dezlipeasc[
din perete c`te o plac[ de f[ian\[ vopsit[ =i s[ comit[ astfel unact de vandalism pentru cinci franci.
Deci, ]ntov[r[=i\i de don Pedro, mergem s[ ]ndeplinim datoria
noastr[ de turi=ti. Dint`i ]ncepem cu foburgul evreiesc traversat
de str[zi pavate =i drepte, ]ns[ foarte gunoioase. Casele sunt cu
dou[ r`nduri, judec`ndu-le dup[ ]n[l\imea pere\ilor, dar fa\adelelor sau, mai bine zic`nd, dosurile lor (c[ci ele par c[ ]ntorc dosul
la str[zi) nu arat[ dec`t ziduri goale, v[ruite =i slu\ite prin
ferestruici cu gratii de fier. Pe laturile lor se deschid ni=te bizunii
str`mte =i ]ntunecoase, sub nume de dughene, iar pe deasupra,
din distan\[ ]n distan\[, se v[d suspendate ]n v[zduh arcade depiatr[ pentru ]nt[rirea pere\ilor. Peste 4 000 de evrei locuiesc =i
se plodesc ]n acest ghetto, domina\i zi =i noapte de groaza arabilor,
umili\i sub dispre\ul lor =i deznatura\i prin supersti\iile ridicole
ale unui fanatism secular. Ei sunt tolera\i numai ziua s[ circuleze
afar[ din furnicarul lor; iar cum asfin\e=te soarele, s[rmanii! sunt]nchi=i ca ni=te vite ]n ocol. Un arab, ce poart[ numele de Ih`d-
Capu-Ba=a, se a\ine pe pragul ghettoului, =i la un semnal dat prin
o desc[rc[tur[ de tun, el ]ntoarce cheia ]n broasc[… Evreimea-i
]ntemni\at[ p`n[ a doua zi!
Partea ora=ului ce apar\ine arabilor se compune de str[zi
]nguste, ]nc`lcite =i tot a=a de ne]ngrijite ca =i acele din ghetto.
Poporimea ]ns[, ]n num[r de 10 000, are o ]nf[\i=are mai pu\in
s[lbatic[ dec`t acea din Tanger; c[ci Tetuanul e mai mare, mai
industrial =i mai comercial. }n el se fabric[ arme scumpe, m[t[-
s[rii, obiecte de piele galben[ =i ro=ie, cunoscut[ ]n Europa subnumele de marochin, cusuturi m[iestre de fir pe catifea, mozaicuri
de farfurie, l[zi de lemn zugr[vite, etajere cu colonete sub\iri,
destul de artistic lucrate, p[l[rii mari de paie pentru arabii

302 Vasile Alecsandri
din[untrul Africii… etc. Prin urmare, bazarul e plin de m[rfuri
variate =i are cu ce s[ ]ndestuleze curiozitatea vizitatorilor.
Angel e ]nc`ntat! el ar vrea s[ cumpere tot bazarul; =i ]n adev[r
]=i gole=te punga pe tapeturi, pe babu=i, pe iatagane, pe narghilele
arabe, pe teasuri de aram[ cizelate cu arabescuri minunate…form`nd astfel un teanc colosal pe umerii lui don Pedro… }ns[
obiectul care ]l transport[ de bucurie este o m`n[ mic[ de filde=,
cu unghiile fine =i aninat[ de o varg[ de abanos. Acest obiect de
art[, sculptat cu mult[ m[iestrie, are o menire stranie, dar cu totul
oriental[, =i Angel sper[ c[ va ob\ine mare succes ]n Londra…Arabii ]l ]ntrebuin\eaz[ pentru ca s[-=i scarpine spinarea!
Dup[ bazar , curiozit[\ile cele mai importante sunt pa=a =i
Kasba, saraiul lui. Don Pedro ne duce prin un soi de labirint de
hudi\e =i ne d[ de =tire c[ to\i str[inii sunt obliga\i de a se prezenta
=i a se ]nchina dinaintea pa=ei… Bucuros! Angel =i eu suntemner[bd[tori de a vedea fa\a lui Hagi-Ahmet-el-Hedet, favoritul
sultanului de Maroc, acestui puternic subtiran, care face a tremura
necontenit 15 000 de oameni, locuitorii Tetuanului.
Sosim ]n cur`nd la o cas[ mare f[r[ ferestre =i cu totul lipsit[
de orice aparen\[ de palat. Poarta ei se deschide sub o bolt[mobilat[ cu lai\e de piatr[, ]n fa\[ cu o bizunie misterioas[ de
zaraf, ce se tupil[ peste drum ca un cuib de fiar[ p`nditoare. C`\iva
solda\i, purt`nd pe cap fesuri nalte =i ]n m`n[ nevre groase de
bou, stau lungi\i pe rogojini de-a lungul pere\ilor Kasbei!
Don Pedro, v[z`nd mirarea noastr[, ne d[ urm[toarele expli-
c[ri: fiecare ]mpricinat din Tetuan sau de primprejur se g[se=te
expus ]ntr-o parantez[ format[ pe de o parte de ghearele zarafului
=i pe cealalt[ parte de g`rbacele solda\ilor. El e \inut a se prezenta
pa=ei cu m`na plin[; prin urmare, trebuie mai ]nt`i s[ treac[ prin
bizunia lui Ben-Aali, bancherul autorit[\ii; c[ci la caz contrar e
sigur de a sim\i nevrele sale puse ]n contact cu acele de bou…
Iat[ cum se aplic[ dreptatea ]n ora=ele imperiului Marocului.
Metodul e simplu, franc, productiv; el ar putea fi adoptat =i aiure!

303 Muntele de Foc
Ast[zi e tocmai zi de t`rg pentru pa=a , dup[ expresia pitoreasc[
a lui don Pedro; adic[ ast[zi favoritul sultanului \ine taraba
drept[\ii deschis[!… =i ]n adev[r g[sim pe Hagi-Ahmet-el-Hedet
tron`nd sub bolta por\ii saraiului. El =ade turce=te pe o lai\[, cu
m`na st`ng[ juc`nd metanii =i cu dreapta sc[rpin`ndu-=i t[lpilegoale…
L`ng[ d`nsul st[ ghemuit un b[tr`n ce scrie te=cherele pe
genunchi, dup[ maniera oriental[, =i mai departe se \ine drept
un negru colosal, buzat, cu ochi albi =i cu sabia ]n m`n[.
Hagi-Ahmet-el-Hedet pare a avea peste 50 de ani. Smolit,
zb`rcit =i g`rbovit, el se bucur[ de o asem[nare perfect[ cu l[ie=ii
din Moldova; iar c`nd gr[ie=te ]n limba lui, el imiteaz[ ]n perfec\ie
l[tratul unui =acal. Noi ne ]nchin[m lui, de=i ]n g`ndul meu ]l
tratez de cioroi, =i el, z`mbind gra\ios cu o r`njire de hien[, ne
]ntreab[ spaniole=te: ce c[ut[m ]n Africa?
Don Pedro r[spunde pentru noi c[ suntem nobili englezi care
am venit la Tetuan ]n primblare.
— }n primblare? f[r[ nici o afacere de nego\? replic[ pa=a,
\intind asupra noastr[ ni=te ochi m[run\i, dar vicleni.
— F[r[! zice don Pedro.Pa=a, cuprins de mirare, scoate pe g`t o exclamare r[sucit[, se
]ntoarce c[tre b[tr`nul de al[turi =i ]i spune c`teva cuvinte
cl[n\[nitoare. Chetibul ne prive=te pu\in cu dispre\, ridic[ din
umeri =i se apuc[ de scris te=cherele. Apoi Hagi-Ahmet-el-Hedet
]ntreab[ dac[ ducem lips[ de ap[ ]n \ara noastr[.
— Din contra, r[spunde ciceronul, acolo sunt r`uri mari, p`raie
vii, f`nt`ni, ci=mele =i vin mult.
— La Allah! ei au ap[ la d`n=ii, ap[ cu ]ndestulare, =i ei vin la
noi, ]n \ara setei! Mari nebuni!
Dup[ acest compliment, suntem invita\i s[-i vizit[m palatul =i
da\i pe seama negrului celui buzat, cu ochii albi =i cu sabia goal[.
Trecem dar pe sub poart[ =i intr[m ]n[untru, adic[ ]ntr-o curte
]ncadrat[ de galerii cu coloane foarte curioase, fiind ele ]mbr[cate

304 Vasile Alecsandri
]n mozaicuri de faien\[. }n mijlocul cur\ii o f`nt`n[ cu ap[ tulbure,
comoara Kasbei! Ne suim la r`ndul de sus =i parcur[m mai multe
camere spa\ioase, dar goale =i f[r[ nici un ornament. Tot pare
pustiu! Sub galerii ]ns[ vro 20 de jidani ]ncarc[ ]n l[zi mari
prezenturile ce pa=a este ]ndatorit a trimite pe tot anul sultanuluila Fez, prezenturi luate gratis din foburgul evreilor.
Negrul cel buzat, cu ochii albi =i cu sabia tot goal[, ne coboar[
]n fine pe o scar[ misterioas[, ]n gr[dina saraiului.
Nou[ decep\ie! }n loc de iarb[, prund =i nisip fierbinte; ]n loc
de copaci, st`lpi de lemn boi\i ro= =i destina\i pentru un cort…M[ ]n=el… Un singur cop[cel de iasomie zace trist ca un ofticos
]nsetat pe ruinele unui bazin f[r[ ap[. El mai are dou[ flori
ve=tede, pe care negrul cel buzat etc. le rupe =i ni le prezint[
cer`nd bac=i= cu un aer amenin\[tor.
„Oare preumblatu-s-a vreodat[ ]n aceast[ gr[din[ una din acele
cad`ne frumoase, care devin hurii pe ceea lume? Oare sc[ldatu-s-a
]n acest bazin vreo fiic[ a Orientului, lumin`nd cristalul apei cu
albimea formelor sale rotunde? Oare acest mic arbor de iasomie
fost-a martorul unor visuri de amor ]n t[cerea nop\ilor , sub razele
melancolice ale lunii? Oare petrecutu-s-a vreo dram[ s`ngeroas[]n s`nul acestor ziduri p[r[site?“ etc.
Aceste ]ntreb[ri ce ne adres[m unul altuia, Angel =i eu, sunt
]ntrerupte deodat[ prin ni=te \ipete de usturime ce r[sun[ la
poart[. Ne gr[bim a ie=i din gr[din[ =i vedem ]n mijlocul str[zii
pe un nenorocit evreu, lungit la p[m`nt =i m[surat de-a lungulspin[rii cu patru nevre de bou. S[rmanul! Uitase de a trece prin
bizunia zarafului, p`n[ a nu se ar[ta ]n ochii pa=ei!… Pa=a r`dea…
=i sorbea cafea!
Ne dep[rt[m ]n grab[ de acest spectacol ]nfior[tor … pentru ca
s[ d[m peste altul =i mai crunt! }n vecin[tatea Kasbei este un locsterp unde se opresc caravanele ce vin de la Fez, plin de gunoiuri,
de st`rvuri =i de c`ini. Atmosfera e ]mpu\it[ de miasme fetide =i
con\ine germenii tuturor boalelor ciuma=e… Av`nd a trece pe

305 Muntele de Foc
laturea acelei pie\e, pentru ca s[ mergem ]n partea nordic[ a
ora=ului, z[rim ]n mijlocul ei patru pari nal\i, purt`nd fiecare ]n
v`rful lui c`te un cap de om. O potaie de c`ini sta ]mprejurul
parilor =i privea cu poft[ la acele capete s`ngeroase; unii urlau,
al\ii s[reau pe pari =i al\ii lingeau nisipul ]n care erau ]nfip\i!
O rece ]nfiorare se strecura prin s`nul nostru la aceast[
gre\oas[ priveli=te… Fugim ]ngrozi\i departe de acest loc blestemat
=i afl[m de la don Pedro c[ desc[p[\`na\ii au fost ni=te ho\i vajnici
din mun\ii Uadras. Ei uciseser[, cu 15 zile mai ]nainte, pe doi
negu\itori portughezi, care c[l[toreau f[r[ a fi ]ntov[r[=i\i desolda\i. Cine =tie dac[ cei trei arabi care ne-au ]nt`mpinat la
izvorul C[milelor nu f[ceau parte din banda ho\ilor prin=i =i
executa\i?
}n urma acestor impresii, Angel =i eu ne sim\im dezgusta\i de
Tetuan, s[tui de Africa =i decidem a ne ]ntoarce ]n Europa c`tmai cur`nd; ]ns[ afl[m de la ciceronul nostru c[ de-abia peste 12
zile are s[ treac[ un vapor pe l`ng[ \[rmul unde ne g[sim. Angel,
furios de a fi obligat a prelungi at`t de mult =ederea lui ]ntre arabi
=i evrei, ]ntreab[ pe don Pedro dac[ nu este de v`ndut vreo barc[,
fiind decis a trece canalul Gibraltarului chiar =i ]ntr-o pirog[ des[lbatici. Propunere extravagant[, la care ]n\eleptul portughez
r[spunde c[ este o feluc[ a unui amic al lui, c[pitanul Andrea
Spadacelli, care o s[ plece a treia zi c[tre \[rmurile Spaniei =i ne
]ndeamn[ a ne ]n\elege cu d`nsul. Accept[m! +i dup[ ce ]nsereaz[,
ne ducem prin str[zile ]ntunecoase ale ghettoului la locuin\ac[pitanului.
Locuin\a lui e ]ntr-o hrub[ subteran[, care seam[n[ cu un
g`rlici de pivni\[ p[r[sit[!
}mprejurul unei mese ]nc[rcate cu pahare cioc`rtite =i cu butelci
de=arte, la lumina unei l[mpi care r[sp`nde=te mai mult fum dec`traze =i ]n umezeala puturoas[ a acelei bol\i, cinci oameni stau pe
scaune desperecheate… zic oameni, pentru ca s[ nu zic bandi\i.
Unul e spaniol, unul din insulele Baleare, unul maltez, unul de la

306 Vasile Alecsandri
Zanta, =i c[pitanul genovez; ]ns[ to\i au ]ntip[rit[ pe fe\ele lor
acea expresie de v`ntur[-lume, de sp`nzura\i sc[pa\i din =treang,
care sunt ve=nic ]n lupt[ cu legile omenirii; ei formeaz[ un grup
pitoresc =i de mult[ originalitate pentru un pictor; ]ns[ pentru
noi, care nu =tim a desena m[car un simplu nas, f[r[ a-i da formaunei cazmale, ei apar ]n ochii no=tri ca ni=te bolnavi ce p[timesc
de nostalgia crimei.
C[pitanul Spadacelli, a c[rui figur[ ascu\it[ seam[n[ cu o
bard[, intr[ la ]nvoial[ cu noi =i ne ]nchiriaz[ feluca, de=i a mai
]nchiriat-o cu o zi mai ]nainte unei familii de evrei. Apoi ne cerearvun[, promi\`ndu-ne c[ va pleca negre=it a treia zi, pe orice
timp, fie marea lini=tit[ sau furtunoas[. Deci mul\umi\i de aceast[
tocmeal[, ne gr[bim a p[r[si b`rlogul c[pitanului =i ne ]ntoarcem
la locant[.
Gra\ioasa Clara ne a=tepta ]n galerie. O rug[m s[ ne mai c`nte
ce-a =ti, pentru ca s[ ]mpr[=tie cu glasul ei impresiile triste ce am
cules ]n vizitarea ora=ului, =i ea, sco\`nd acorduri sonore din
ghiumbrea, c`nt[ urm[toarele poezii arabe:
HAAB ENN|A
Haab enn\a mtel el Gamra
Tobah’a ib`t =`ghi.La ghers fih] tamraLa aïn tidjri suaghi.Djr`li bahal dhib a`mraAt=an lu met baghi!
EL HABB
El Habb la ua= bes sif,
La ua=i bel ghanzeria.Khiar el habb idji ]l el kifLetnin ]l ferd nia.AMORUL UNEI FEMEI
Amorul femeii e ca luna,
Cine-o urm[re=te adoarme ostenit.E un cop[cel care nu produce curmale;E un izvor care nu formeaz[ p`r`u.S-a ]nt`mplat cu mine ca =acalului de Amra,}nsetat =i mort de sete!
AMORUL
Amorul nu se c`=tig[ prin sabie,
Nu se c`=tig[ prin viclenie.Cel mai bun amor vine din capriciu.
Am`ndoi au aceea=i soart[!

307 Muntele de Foc
C~NTEC
Compus de o t`n[r[ fat[ din neamul Metelilor , al c[rei iubit fusese ucis
]ntr-o razzie.
Ia khil selem ba= rahukhtuli ?
B`ma udju tghiblu, Gululi?Fikum=’ men’hô N]ui?Fikum=’ men’hô ierkeb eddernaui ?Fikums’ men’hô sedr’hô ]l re\as ilauriSeddekt ]lih habbi u u\uli ?O! cavaleri ce reveni\i teferi !
Cum ]mi reveni\i?
Cu ce obraz v[ prezenta\i mie ?
R[spunde\i.
Este vreunul printre voi care s[
voiasc[ a m[ r[zbuna?
Este vreunul printre voi care s[
=tie a pune piciorul ]n scar[?
Este vreunul printre voi al c[rui
piept s[ resping[ gloan\ele?
Aceluia voi prodiga amorul =i
s[rut[rile mele.
8 octombrie. — Zi de odihn[, consacrat[ coresponden\ei. Angel
scrie urm[toarea circular[ ]n mai multe exemplare, destinate
amicilor lui din Englitera:
„Poim`ine plec din T etuan. Un c[pitan de feluc[, anume Spada-
celli, fost pirat de meserie, s-a tocmit cu mine ca s[ m[ duc[ laGibraltar. Dac[, din ]nt`mplare, el m-ar ucide, sau dac[ m[ voi ]neca
]n canalul ce desparte Europa de Africa, cred c[ ai da o prob[ de
mare iste\ime de spirit nea=tept`ndu-m[ ]n zadar…
Amicul t[u SHERRY ANGEL “
— C[rui curier ai de g`nd s[ ]ncredin\ezi aceste circulare? ]l
]ntreb… c[ci serviciul po=tal nu este ]nc[ organizat ]n imperiul
Marocului.
— Am de g`nd s[ le \in ]n portofoliu p`n[ la Gibraltar!… ]mi
r[spunde amicul meu cu s`nge rece.
— Minunat[ idee! R[spunsul t[u naiv ]mi aduce aminte de un
r[va= trimis de la Moldova ]n Fran\a, cu adresa: Fiului meu iubit…

308 Vasile Alecsandri
la Paris!… Peste o lun[ se prezint[ un t`n[r la biroul po=tei =i zice
]mpiegatului francez: Domnule, nu cumva a venit o scrisoare de la
tat[l meu? — Cum nu!? r[spunse ]mpiegatul r`z`nd: Numai
p[rintele unui fiu ca d-ta a putut fi ]n stare s[-ti scrie sub o asemenea
adres[. Iat[ r[va=ul!
Angel r`de cu hohot, dup[ obiceiul lui, ]nc`t sperie copiii lui
Nahon, apoi replic[:
— Alt[ naivitate!… }n anul 1846 plecasem din Englitera, f[r[
a spune p[rin\ilor mei ]n care parte a lumii voiam s[ c[l[toresc.
Av`nd un mare interes de a sta dou[ luni de zile ]n Vene\ia =i aface ca s[ mi se piard[ urma, vorbisem cu fratele meu, ce se afla
]n Paris, s[ vesteasc[ amicilor no=tri c[ eu a= fi dus ]n Egipt; iar
]n privin\a coresponden\ei, ne pusesem la cale ]mpreun[ ca s[-i
trimit lui scrisorile mele cu data din Alexandria sau din Cairo.
Fratele meu avea a le expedia apoi la Londra p[rintelui meu, cascrisori aduse de un c[l[tor sosit din Egipt… Astfel s-a =i urmat;
]ns[ ]nchipuie=te-\i mirarea mea primind deodat[ chiar ]n Vene\ia
r[spunsurile tat[lui meu!… Ele ]ncepeau a=a: Am citit cu bucurie
r[va=ele tale din Cairo, scrise ]n Vene\ia etc.
Un amic al s[u m[ ]nt`lnise ]ntr-o zi pe Rialto =i ]l ]n=tiin\ase
de prezen\a mea incognito ]n Vene\ia!
— Alt[ istorie! adaug eu; ]ns[ aceasta are ceva miraculos, ]n
care hazardul joac[ un rol extraordinar!… La anul 1838 un amic
al meu, venit de cur`nd la Paris ca s[-=i fac[ studiile, ]mi zice
]ntr-o diminea\[ de toamn[:
— Plec m`ine la America.
Eu, crez`nd c[ glume=te, ]i r[spund: c[l[torie bun[!
— S[-mi scrii, adaug[ el.
— Bucuros, dar cum =i unde?
— Prin po=t[ =i ]n America… adio!+i ]n adev[r el plec[ a doua zi… Trei luni ]n urm[, f[c`nd
cuno=tin\[ cu un c[pitan de corabie, dnul Langlois, care avea a
se duce la Filadelfia, ]l ]ntrebai dac[ voie=te a se ]ns[rcina cu un

309 Muntele de Foc
r[va=. C[pitanul primi =i, r`z`nd, b[g[ ]n buzunar scrisoarea mea
adresat[: Domnului Eugenie Alk… }n America!
Dup[ un an, g[sindu-m[ la Ia=i, v[d pe amicul meu d`nd busta
]n camera mea. El ]mi sare ]n bra\e, strig`nd: „Am primit-o!“
— Ce ai primit?— Scrisoarea ta… Iat-o!
Iau r[va=ul =i constat c[ e ]ntocmai acel ]ncredin\at c[pitanului
Langlois. Mirarea mea nu se poate exprima.
— Dar cum s-a ]nt`mplat de \i-a c[zut la m`n[ aceast[ scrisoare
f[r[ adres[, ]n fundul lumii?
— Iat[ cum! r[spunde Alk… a=ez`ndu-se pe canapea: Dup[
multe alerg[ri prin Statele Unite, ajunsesem la Filadelfia =i ]n timp
de =ase s[pt[m`ni m[ duceam ]n toate zilele la po=t[ ca s[ caut
scrisori, de=i nu a=teptam nimic; c[ci ]n str[in[tate dorul de a
primi ve=ti de acas[ devine o monomanie. }n toate zilele m[]nt`lneam dinaintea biroului cu un necunoscut care, ca =i mine,
c[uta ]n z[dar r[va=e din Europa. Decep\ia noastr[ comun[ fu
un motiv natural de a face cuno=tin\[ ]mpreun[ =i de a ne pl`nge
de neglijen\a amicilor no=tri.
— De unde a=tep\i d-ta scrisori?… m[ ]ntreab[ ]ntr-o zi acest
str[in, ie=ind cu mine de la po=t[.
— De la Moldova, ]i r[spund.
— Cum? replic[ el, oprindu-se ]n loc. E=ti rom`n?
— Dar, domnule.
— Nu cumva te nume=ti Eugenie Alk…?— Tocmai.
— Iat[ dar o scrisoare pentru d-ta! +i zic`nd aceste cuvinte,
dnul Langlois scoate din portofoliu =i-mi d[ r[va=ul t[u… Era s[
cad ]n mijlocul str[zii ame\it, ca de dambla!…
Angel, nevr`nd s[ r[m`ie ]n urm[ de mine cu anecdotele
extraordinare, ]mi nareaz[ o ]nt`mplare foarte bizar[ a unui curier
trimis din Englitera ]n India. Eu cerc a-l ]ntrece prin un roman
]nchipuit, el ]=i fr[m`nt[ mintea ca s[ iscodeasc[ o minciun[

310 Vasile Alecsandri
gogonat[, =i astfel o ducem, at`t ]n camer[, c`t =i pe strad[, ]ntr-un
=ir ne]ntrerupt de pove=ti.
Spre sear[ don Pedro y Guypuscoa vine de ne propune ca s[
asist[m la un bal de nunt[ evreiasc[. Ne pogor`m =i vedem strada
plin[ de lume. O mul\ime de evrei, b[rba\i, femei =i copii, culum`n[ri aprinse ]n m`n[, trec ]n procesie, preceda\i de o orches-
tr[; dar ce orchestr[!… o vioar[, dou[ tobe mici ]n form[ de c[u=e,
acoperite cu piele de m[gar, =i mai multe dairele vopsite ]n verde.
Muzican\ii produc o cacofonie s[lbatic[, evreii c`nt[ un soi de
psalmodie tr[g[nat[, copiii sar \ip`nd sau se dau de-a roata, =ivreo trei femei, ]narmate cu badanale, merg de v[ruiesc pragurile
tuturor caselor din strad[, precum =i pere\ii casei unde s-a f[cut
nunta cu o zi mai ]nainte. }n fine to\i intr[ =i se ticsesc ]ntr-o
camer[, =i balul ]ncepe:
Din grupul nevestelor se deta=eaz[ pe r`nd c`te una, vine ]n
mijlocul spectatorilor =i, ]ntorc`ndu-se ]n loc, se r[\oie=te, se
=olde=te, ]=i fr`nge =alele, ridic[ bra\ele ]n sus =i d[ ochii peste
cap; pe urm[ se retrage obosit[, l[s`nd r`ndul alteia, care o imi-
teaz[ cu aceea=i lips[ de gra\ie.
Iar ]n vreme ce d[n\uitoarele se zbucium[ astfel, invita\ii se
apropie de ele, se fac a aduna bani ]n perii lor =i arunc[ c`te o
moned[ de aram[ ]ntr-un talger. Ni se spune c[ aceast[ colect[ e
destinat[ muzican\ilor =i a=a trebuie s[ fie; c[ci harhalaia lor
cacofonic[ cre=te treptat In propor\ie cu colecta. Dup[ dan\ se
aduce o masa cu tablale pline de nuci uscate, de turte az[mii =ide dulce\uri de harbuz. To\i gust[ din ele =i beau c`te un p[h[ru\
de rachiu ]n fericirea =i plodirea tinerilor c[s[tori\i. […]
Nemaiav`nd a petrece dec`t o noapte ]n Tetuan, Angel se pune
a studia arii arabe =i a le executa pe cornet; iar eu m[ ocup de
coordonarea unui mic vocabular romano-marocan. Acest rod=tiin\ific al voiajului meu pe \[rmurile septentrionale din Africa ]l
dedic compatrio\ilor mei, av`nd deplina convingere c[ ei nu-=i
vor bate capul cu d`nsul.

311 Muntele de Foc
}ns[ unele cuvinte din el, le supun spiritului investigator, critic
=i analitic al sapien\ilor filologi, etimologi=ti =i lingvistici, care
negre=it se vor servi de ele, pentru ca s[ probeze c[ arabii marocani
se trag din str[mo=ii no=tri romani, de exemplu:
Lella, sinonim de lelea rom`n[, precum Nena-Saïb din India a
fost Nenea Saïb .
Ard, p[m`nt , a=a numit pentru c[ arde focul vulcanic ]n s`nul lui.
Phar , marea. — Ce este oceanul dec`t un vas imens, un pahar
plin de saramur[?
Ras, capul. — Arabii ]=i rad capul; ergo: fiecare poart[ pe umeri
un cap-ras .
Fum, gura. — Arabii fumeaz[ necontenit, gura lor e numai fum.
Nif, nas. — Cuv`nt de origine latin[, din care francezii au
format verbul renifler , adic[ a trage pe nas.
Enuar , floare. — Sub clima Africii plantele ]nfloresc ]n luna
enuar, ienuar , ianuar. Numele florii caracterizeaz[ timpul ]nfloririi.
Lira, flaut. — Cuv`nt latinisim!
Ih`d; jidov. — adic[ e h`d, ur`cios etc.
M’buz, s[rutat. — Lipire de buze, ]mbuzare… Arabii s[rut[ mult
mai etimologic dec`t noi rom`nii etc., etc.
9 octombrie. — Pe la 10 ore, don Pedro ne aduce doi cai
frumo=i, care umplu cartierul de nechezuri =i de tropote de copite
pe pavea… Ne lu[m adio de la familia lui Salomon Nahon =i l[s[m
pe gentila Clara fericit[ de completarea zestrei sale. Angel scrienumele noastre pe albumul locantei =i adaug[ un distih ]n versuri
engleze=ti, pe care eu le traduc al[ture ]n limba rom`n[:
Am v[zut ]n Tetuan
Un hagiu despot, \igan,Patru capete t[iate+i g`rbace pentru spate!…Deci ]n grab[, fug de el,Subsemnatul, eu, Angel!

312 Vasile Alecsandri
Ie=ind din ora=, apuc[m pe un =es nisipos, m[rginit ]n st`nga
de colnice acoperite cu livezi =i cu tufe de cactu=i colosali, iar ]n
dreapta, ap[rat de mun\ii Beni-hasan, mun\i de form[ bizar[ =i]nveli\i cu p[duri. }n fa\a noastr[ sticle=te la soare marea albastr[
=i lin[, ca un lac de smarald lichid. Ea ne atrage cu farmecul ei
misterios… O fug[ de cal, =i iat[-ne la vam[, adic[ la o hardughie
ruinat[ =i ]nghesuit[ de cai, de m[gari […] =i de alte multe lighioi.
Aceast[ companie pu\in sociabil[ ne oblig[ a c[uta un refugiusub un copac, pe malul unui r`u ce curge aproape, r`ul Uad
Mar\in, ca s[ a=tept[m barca ce ne va duce la feluca lui Spadacelli.
Dincolo de ap[ stau culcate pe genunchi vro zece c[mile, rume-
g`nd ]n lini=te; mai departe, trec ]n zbor un c`rd de p[s[ri de
mare, ce se ]ntorc de la pescuit =i se duc s[ se odihneasc[ ]n cuibu-rile lor. Un vultur colosal se rote=te deasupra noastr[, la o ]n[l\ime
unde apare de-abia c`t un porumbel. Pe=tii se alung[ pe sub mal
=i prin mi=c[rile lor ne fac a uita c[ a=tept[m de mai multe ore.
}n fine, barca sose=te, ne suim ]n ea =i, arunc`nd o ultim[ privi-
re asupra panoramei de primprejurul nostru, observ`nd c[ de aiciora=ul Tetuan are aspectul unui =ioi de ziduri albe, ce s-ar pogor]
]ntre dou[ dealuri, ]ncepem a luneca pe nesim\ite ]n cursul apei.
R`ul Uad-Mar\in ne duce lin p`n[ la v[rs[tura lui ]n mare, =imarea ne prime=te cu bl`nde\e.
Un orizont larg =i limpede se deschide ]n calea noastr[; pare
c[ r[sufl[m mai u=or, cu c`t ne dep[rt[m de \[rmurile barbare
ale Africii… Zece lovituri bune de v`sle =i abord[m feluca, adic[
o mic[ cor[bioar[ ce nu are dec`t un catarg. Iat[-ne acum pe pod,]n prezen\a c[pitanului Spadacelli =i a tovar[=ilor lui, care ne
primesc f[r[ nici o demonstrare de mul\umire, dar ce ne surprinde
mult este c[ reg[sim acolo pe evreul cel cu muc de curcan pe nas
=i pe juna evreic[ frumoas[, care f[cuser[ voiajul cu noi de la
Tarifa p`n[ la Tanger . Ei se cununaser[ la Tetuan =i se duceauacum s[ se a=eze la Algesiras, ]n fa\[ cu Gibraltarul. Feluca era
]nchiriat[ de d`n=ii, prin urmaj, ]nghesuit[ de boccelele lor cu
zestre, m[rfuri =i obiecte de menaj, p`n[ =i cu=ti pline de g[ini.

313 Muntele de Foc
Angel se bucur[ mult re]nt`lnind pe gra\ioasa Rahila =i devine
pe loc cavalerul ei servant. El ]i promite s[ o scoat[ ]not p`n[ la
marginea Spaniei, dac[ ar face naufragiu feluca lui Spadacelli;
]ns[ adaug[ c[ pe b[rbatul ei l-ar l[sa bucuros ]n seama pe=tilor
amatori de carne cu=er. Rahila se ro=e=te pu\in, dar ]n fine r`de =ipare c[ nu descuviin\eaz[ sim\irea egoist[ a lui Angel. C`t pentru
jup`nul Manas, gelozia lui de ]nsur[\el e ]n[du=it[ prin grija ce-l
domin[ ]n privirea boccelelor.
Pe la asfin\itul soarelui feluca ]ntinde dou[ p`nze triunghiulare,
ca o pas[re care-=i deschide aripile =i se ]ndreapt[ de-a lungulmalurilor spre Capul Negru. V`ntul sufl[ destul de tare =i-i d[ o
mi=care destul de rapid[. Ea trece al[ture cu un fort vechi, rotund,
=i se apropie de Insula Porumbilor . Mii de hulubi =i-au ales
domiciliul pe aceast[ st`nc[ ]ngust[ =i nelocuit[, ]ns[ ades vizitat[
de ofi\erii garnizoanei din Gibraltar, care iubesc v`natul… }n fa\[cu Capul Negru, v`ntul cade, iar feluca se leag[n[ molatic ]ntre
fosforescen\a m[rii =i fosforescen\a stelelor. Luna r[sare pe
cre=tetul mun\ilor Africii, ]ntocmai ca un monolit ]nfocat =i azv`rlit
]n v[zduh de un vulcan. Noaptea e lin[, cald[, poetic[ =i ]ndemn[-
toare de visuri pl[cute. To\i pasagerii stau pe pod, unii fum`nd,al\ii c`nt`nd ]ncet, al\ii =optind, fiecare aleg`ndu-=i tovar[=ul sau
tovar[=ii s[i: c[pitanul Spadacelli cu oamenii lui l`ng[ c`rm[,
Angel cu Rahila ]n cap[tul felucii, iar jup`nul Manas cu boccelele
lui aproape de catarg. Din timp ]n timp \ipete de p[s[ri leg[nate
pe valuri surprind auzul =i de=teapt[ cotcod[citul g[inilor din cu=ti.
Din distan\[ ]n distan\[, pe maluri, clipe=te c`te-o lumin[
misterioas[. Una din ele arat[ st`nca de care s-a zdrobit o corabie
francez[ ]n s[pt[m`na trecut[; iar celelalte sunt focuri ]mprejurul
c[rora se a\in la p`nd[ arabi care tr[iesc din prada vaselor
naufragiate.
Dincolo de Capul Negru v`ntul se st`rne=te din nou, ]ns[ ast[
dat[ cu furie; r[coarea nop\ii devine p[trunz[toare, luna se
ascunde dup[ un nour lung, marea se ]ncre\e=te =i feluca salt[ ca

314 Vasile Alecsandri
o strecheat[, lu`nd direc\ia spre ora=ul Ceuta, ce apare ca o
fantasm[ prin ]ntuneric. Pasagerii se ghemuiesc de-a lungul
podului, Spadacelli =i marinarii lui alearg[, r[cnesc, se ]njur[ ]n
toate dialectele neolatine, sub pretext de a schimba pozi\ia
p`nzelor, g[inile \ip[, ca =i c`nd le-ar fi apucat istericale, iarjup`nul Manas se vaiet[ de stomac, f[r[ a se preocupa de soarta
Rahilei… =i a lui Angel. Am`ndoi au disp[rut!… Unde?… C[zut-au
]n mare?…
Eu m[ pogor sub pod =i m[ ]ntind pe o p[tur[ de bob uscat,
care, urm`nd plec[rile felucii, curge ca o ap[ =i se gr[m[de=tec`nd pe-o lature, c`nd pe cealalt[ a cor[bioarei, str[mut`nd cu
ele teancurile de m[rfuri ale jup`nului Manas. La lumina unei
mici l[mpi m[ afund ]n visuri, reamintind diversele incidente ale
primbl[rii mele pe litoralul Marocului, apoi g`ndirea mea zboar[
la Moldova, ]n mijlocul persoanelor legate de mine cu tainicelelan\uri ale iubirii.
Leg[narea felucii m[ aduce pe nesim\ite ]ntr-o somnolen\[
u=oar[, prin care aud dou[ glasuri =optind ]n tain[. Unul zicea:
— Cum g`nde=ti, Antonio?… Manas e bogat?
— Foarte bogat, r[spundea cel[lalt, toat[ marfa din feluc[ e a lui.— +tii una, Antonio?
— Dac[ l-am arunca ]n mare pe jidan, cu tot neamul lui, marfa
ar r[m`nea a noastr[,
— M-am g`ndit =i eu la asta, ]ns[…
— Ce ]ns[?…— Englezii cei doi ne stinghiresc.
(N.B. Acei englezi erau Angel =i eu.)
— Corpo di Bacho! … De n-ar fi ei ]n feluc[, bun[ treab[ am
face =i nimeni n-ar =ti nimic[.
— Sangue de la Madona!. .. Din cauza lor pierdem o comoar[
]ntreag[!
Aceast[ conversa\ie m[ de=teapt[, ]ns[ un sim\[m`nt de
curiozitate m[ face a simula c[ dorm. Privind printre gene, v[d

315 Muntele de Foc
pe doi dintre tovar[=ii lui Spadacelli ghemui\i ]ntre boccele. Ei se
]ncearc[ a le deschide, pentru ca s[ fure obiecte din ele; dar
neizbutind =i tem`ndu-se de a fi surprin=i, se apuc[ de o alt[opera\ie. Lu`nd fire de bob uscat, le t[ciuneaz[ la focul l[mpii, =i
cu ace=ti c[rbuni zugr[vesc tot soiul de cruci pe ]nvelitorile
teancurilor; apoi, s[v`r=ind aceast[ lucrare artistic[, ei se duc pe
pod, r`z`nd =i zic`nd: s[ vezi m`ine diminea\[ ce str`mb[turi
are s[ fac[ Manas, c`nd =i-a vedea averea cre=tinat[!
Gluma acestor doi asasini m[ treze=te =i-mi alung[ somnul.
Ies pe pod =i z[resc ]n st`nga un deal nalt cu ora=ul Ceuta ]n poale.
E miezul nop\ii! ora=ul doarme, pasagerii dorm, g[inile dorm,
chiar jup`nul Manas st[ lungit l`ng[ cu=c[ =i hor[ie=te ame\it de
boala m[rii, ]ns[ Angel =i cu Rahila nu apar nic[ieri. Negre=it =iei dorm acum ]n fundul m[rii.
De-aici feluca, zg`l\`it[ ca de friguri, c`rne=te ]n dreapta, av`nd
a traversa canalul de Gibraltar =i a se feri de numeroasele cor[bii
ce trec din Mediteran[ ]n ocean =i viceversa. Pericolul e mare,
ne]ncetat, c[ci la tot momentul suntem amenin\a\i de a vedea unvapor sau o corabie cu trei catarge trec`nd peste noi =i trimi\`ndu-ne
]n lumea staco=ilor!… Dar, ]n fine, geniul protector care ne-a sc[pat
din m`na arabilor ne scap[ =i de aceast[ ru=ine.
Peste c`teva ore de o naviga\ie grea =i tulburat[, r[sare ]n ochii
no=tri st`nca m[rea\[ a Gibraltarului, cu farul ei aprins ]n frunte.
Ne mai lupt[m c`tva timp cu valurile =i cu v`ntul ce ne ]mpotri-
vesc, =i odat[ cu faptul zilei intr[m ]n port… Hosanna! iat[-ne iar
]n Europa civilizat[!
Feluca lasa ancora ]n mijlocul unei flote ]ntregi de vase de
r[zboi =i de nego\; to\i pasagerii se trezesc ]n mul\umire; ]nsu=i
Angel mi se arat[, ie=ind de nu =tiu unde… ]ns[=i dr[g[la=a Rahila
apare trandafirie ca raza dimine\ii…
Iar c`t pentru jup`nul Manas, ]n vreme ce amicul meu =i eu
debarc[m din feluc[, ]l auzim sco\`nd \ipete de curcan =uierat la
vederea crucilor zugr[vite pe marfa lui! Dec`t semnul crucii, el
ar fi preferat mai bine coarnele dracului!

316 Vasile Alecsandri
Post-scriptum . — Dup[ voiajul nostru ]n imperiul Marocului =i
dup[ vizitarea st`ncii Gibraltarului, unde ]n loc de vegeta\ie cresc
tunuri, 800 de tunuri, ne decidem a intra ]n Spania. Lu`nd dar
adio de la amicii no=tri din garnizoana Gibraltarului, bravii ofi\eri
Ingham, Hancooke =i Derey , cu care am f[cut minunate primbl[riIa Algesiras =i la San-Rocco, dou[ ora=e mici spaniole din vecin[tate,
ne ]mbarc[m pentru Cadix pe vaporul francez „Pericles“.
Iat[ itinerarul acestei noi =i mult interesante c[l[torii:
De la Cadix la Seviglia, pe r`ul Guadalquivir .
De la Seviglia la Cordova, ]n diligen\[ ]nh[mat[ cu 12 cat`ri.De la Cordova la Baylen =i Grenada.
De la Grenada la Jaen, Val-de-Penas, Aranjuez, Madrid.
De la Madrid ]n Fran\a, prin Biscaia.
}ns[ acest voiaj ]l voi descrie pentru petrecerea amicilor mei,
c`nd a binevoi condeiul s[ mai alerge pe h`rtie, cum am alergateu vesel =i bine dispus ]n patria lui Cid-Campeador =i a lui Don
Quichotte.

C~NTECE DE STEA +I POVESTEA VORBEI
DE ANTON PANN
Exist[ la noi o carte foarte pre\ioas[ =i de o mare ]nsemn[tate,
un adev[rat tezaur de spiritul =i de ]n\elepciunea poporului rom`n;=i ]ns[ acea carte, necunoscut[ de acei care ar trebui s[ o cunoasc[,zace lep[dat[ ]n fundul libr[riilor!
Ca =i d`nsa, autorul ei, pierdut ]n umbr[, a fost pe timpul lui
victima superbiei ignorante, =i chiar ast[zi, c`nd societatea noastr[s-a democratizat, ast[zi, c`nd oamenii litera\i =i-au dob`ndit unloc la soare, numele lui Anton Pann de=teapt[ mai mult imagineaunui psalt de stran[, dec`t suvenirul unui poet.
Cine a fost Anton Pann?— Un simplu c`nt[re\ de biseric[, iat[ ce r[spund indiferen\ii!— Ce a scris Anton Pann ?— Spitalul amorului , iat[ ce r[spund ignoran\ii!
E timpul dar a spune adev[rul =i a face lumin[ pe morm`ntul
unui om de merit, care ]n cursul vie\ii sale modeste a scris f[r[ a seg`ndi la recompens[, =i a cules, coordonat, publicat Proverburile
noastre, acele cuget[ri ie=ite din cumin\ia rom`nului, sub forme concise=i originale, acele aforisme n[scute la =coala experien\ei seculare, aceleadev[ruri
de prin lume adunate=i iar[=i la lume date.
Ne pare mult r[u c[ nu posed[m noti\e biografice asupra
dasc[lului Anton Pann, pentru ca s[ le public[m aici; c[ci tot ce
prive=te via\a unui autor este interesant. Ne lipse=te asemene listacomplet[ a scrierilor sale =i nu putem ]n=ira deocamdat[ dec`tCUPRINS

318 Vasile Alecsandri
urm[toarele, pe care ni le aducem aminte. L[s[m dar altora, mai
bine informa\i, mul\umirea =i datoria de a umplea aceast[ lacun[.
Anton Pann a publicat un poem ]n mai multe tomuri, tradus din
limba greceasc[ ]n versuri rom`ne=ti, sub titlul de Erotocrit.
— N[zdr[v[niile lui Nastratin Hogea. — O =ez[toare la \ar[, tablou viu de obiceiuri c`mpene=ti, ]n
care sunt diverse hore poporale.
— C`ntece de stea , sau versuri ce se c`nt[ ]n seara na=terii
Domnului Cristos, cu un adaus de c`ntece morale =i de note
bizantine de muzic[, numite glasuri.
— Spitalul amorului, colec\ie de c`ntece de lume =i de c`teva
hore =i balade poporale.
— C`nt[torul be\iei =i via\a be\ivului poc[it.
— Povestea vorbei, sau culegere de zicale rom`ne=ti (3 tom.
1)
}n toate aceste volumuri =i bro=uri autorul d[ probe de un
spirit adev[rat rom`nesc, de cuno=tin\a deplin[ a limbii poporului
=i de o mare facilitate de versificare, =i chiar unele pasaje din
bro=ura c`ntecelor de stea au meritul lor. A=a, ]n c`ntarea a XIX
g[sim r[stignirea lui Cristos:
Atunci iuzii l-au luat,
L-au b[tut, palme i-au dat,Cu spini l-au ]ncununat,+i ]n obraz i-au scuipat.De haine l-au dezbr[cat,Cu crucea l-au ]nc[rcat,+i merg`nd l-au r[stignit,Cu cuine l-au pironit,Cu o\et l-au ad[pat,Fiere i-au dat de gustat!+i sufletul c`nd =i-a datUn osta= a alergat,
1 Afar[ de acestea a mai publicat Epitaful sau Prohodul Domnului nostru
Iisus Cristos , Proschin[torul sau ]nchin[torul sfintelor locuri =i Doxastarul [V. A].

319 Muntele de Foc
Cu suli\a l-a ]mpuns.
S`nge =i ap[ au curs!Aceste cerul v[z`nd+i p[m`ntul ner[bd`nd,Din temelii s-a cl[tinat,Soarele a ]nnegrit,
Pietrele s-au despicat! etc.}n c`ntarea XX, care urmeaz[, g[sim
o descriere a iadului, precum se vede zugr[vit ]n pridvoarele unorbiserici vechi:
V[zui balaur c[sc`nd
+i din gur[ foc v[rs`nd,
Curg`nd ca un r[u ]ntins
}nfl[c[rat =i nestins.V[zui popi mul\i eretici
Cu dasc[li =i gr[m[tici
Arunca\i cu capu-n jos
}n focul cel fl[c[ros,
+i draci ]i ]mpingeau,
Cu suli\i ]i ]mpungeau.
V[zui ]mp[ra\i tirani,De g`turi cu bolovani.
}n v[paia cea de foc
Draci b[t`ndu-=i de ei joc.
V[zui negustori ]n r`nd
Care-n=el =i lips[ v`nd,Unii cu m[suri de g`t
Se t`nguiau am[r`t;
Al\ii cu c`ntare-n nas
Se v[itau cu mare glas,
Al\ii cu foarfeci =i cot}i ducea para ]not.
V[zui =i muieri ]n munci
Care-=i leap[d[-a lor prunci
Sau f[r[ mil[ =i dor
}n p`ntece ]i omor.V[zui arz`nd ]n vulvori

320 Vasile Alecsandri
Boga\i ne]ndur[tori
Care tot s-au veselit+i s[raci n-au miluit!… etc.
Dup[ aceast[ descriere a iadului, vine ca un contrast veselitor
tabloul raiului:
V[zui raiul cel frumos,
Ca soarele luminos,+i mese ]ntinse de r`nd,Pe ele f[clii arz`nd;Iar ]mprejur drep\ii stau+i bucurie gustau.V[zui sfin\i prea lumino=i,Apostoli =i cuvio=i+i cete de mucenici,De tineri, b[tr`ni =i mici.V[zui =i sfinte muieriPetrec`nd ]n m`ng`ieriCu cununi de diamant+i podoabe de briliant}mpreun[ d[n\uind+i pe Dumnezeu sl[vind.
}n adausul de c`nt[ri morale se afl[ unele strofe luminate de
razele poeziei. }n c`ntarea III Prim[vara:
Ah! iat[ a sosit iar[
Frumoasa prim[var[Cu flori =i cu verdea\[+i plin[ de bl`ndea\[Precum noi o dorim.. . . . . . . . . . . . .Dumbrava-nr[murat[Ce fuse scuturat[Acum ]ntinere=te+i frunza se m`ndre=teCl[tindu-se de v`nt.. . . . . . . . . . . . .

321 Muntele de Foc
Prin pomi, prin r[murele
St`nd fel de p[s[releCu bucurie mareR[sun’ dulce c`ntareCu toate melodind.. . . . . . . . . . . . .
}n c`ntarea IV : Via\a omului:
Omul este ca iarba,
Zilele ca o floareCa timpul trec[toare…A=a va ]nflori!…C`nd e ]n tinere\e.Se afl[-n prim[var[… etc.C`nd e ]n b[rb[\ie}n toamn[ se ive=te… etc.C`nd e ]n b[tr`ne\eAtunci intr[ ]n iarn[,C`nd nori ]ncep s[ cearn[+i se-n[lbe=te tot.Ca floarea cea uscat[,+i-n seam[ neb[gat[.Se pierde sub z[pad[Ca =i c`nd n-a mai fost…Astfel dar este omulDe orice stare-n lume,Aib[ ori=ice nume,Astfel e trec[tor.C`t s[ se osteneasc[Slav[ s[ dob`ndeasc[,Zadarnice sunt toate,C[ci este muritor!
}n c`ntarea VIII: Dragostea:
Ca dragostea mai scump nume
Nu e pe acest p[m`nt.Ea-i ]mp[r[teas[-n lume,

322 Vasile Alecsandri
Ei toate supuse s`nt.
Dragostea ]n orice cas[St[ ca o floare pe mas[+i z`mbe=te tutoror … etc.
}n c`ntarea X: Pustnicul:
Am l[sat m[rire, lume,
Am l[sat lux =i palat,Am l[sat =i rang =i nume+i-n pustiu m-am dep[rtat,Unde amu\ita st`nc[+i nesim\itorul cr`ng,La-ntristarea cea ad`nc[Nu pot auzi c`nd pl`ng.Unde v`nturile sun[Prerump`nd al meu suspin+i-l duc ca o jertf[ bun[C[tre cel c[rui m[-nchin… etc.
Dup[ aceste c`teva exemple se poate cunoa=te natura sim\irilor,
precum =i stilul lui Anton Pann; iar din toate operele sale, ceamai important[ este Povestea vorbei , la care el a trebuit s[ consacre
mai mul\i ani de lucrare; c[ci pe l`ng[ proverburi a ad[ugat multeanecdote poporale, scrise ]n versuri care se leag[ str`ns ]ntre ele.Trei volumuri formeaz[ acea minunat[ colec\ie, ce se poate cudrept cuv`nt numi Filozofia poporului rom`n. Ele cuprind =iruri
lungi de zicale, unele, ]n mic num[r, traduse din limbi str[ine,iar cele mai multe culese din gura poporului nostru, =i acele =irurisunt coordonate cu inteligen\[; c[ci de=i num[rul lor e conside-rabil, nu exist[ nici o confuzie ]ntre d`nsele. Astfel, de pild[, ]ntr-un=ir g[sim toate proverburile relative la fric[ sau la vitejie , ]n altul
acele ce se raport[ la nerozie…etc. =i de fiecare sunt lipite anecdoteoriginale, povestite cu destul talent.
S[ r[sfoim acele trei volumuri ale lui Anton Pann =i, de vom
alege ce-i mai caracteristic ]n fiecare =ir de proverburi, vom

323 Muntele de Foc
compune o comoar[ de cuget[ri, care ne va face m`ndri de
profunda cumin\ie a neamului rom`nesc […]1
Aceste extrageri din Povestea vorbei sunt de natur[ a convinge
c[ ]n adev[r uvragiul lui Anton Pann este o oper[ na\ional[ deun foarte mare pre\, at`t pentru noi, c`t =i chiar pentru filologiistr[ini; iar judec`nd dup[ varietatea anecdotelor ad[ugate pel`ng[ proverburi, precum =i dup[ felul celorlalte publica\ii, adic[:N[zdr[v[niile lui Nastratin Hogea, Mo= alb sau O =ez[toare la \ar[,
Spitalul amorului, C`nt[torul be\iei, C`ntece de stea etc., venim a
crede c[ Anton Pann cuno=tea cu des[v`r=ire datinile na\ionale,c[ el era v`r`t deplin ]n pielea rom`nului, =i c[ mintea lui era ocomoar[ de c`ntece, de cimilituri, de p[c[lituri =i de istorioarede tot soiul. El a fost negre=it un om ce =tia multe, =i care =tia a lespune; un tip de rom`n vesel, glume\, spirituos, p[c[litor, c`nt[re\,povestitor, o carte plin[ din scoar\[-n scoar\[, un P[cal[ literat,bun de gur[, bun de petrecere, precum le pl[cea p[rin\ilor no=tri.
Asemene oameni sunt cronici ]n picioare, ei cunosc pe de rost
Alexandria =i Arghir , cunosc sute de pove=ti poporale pline de
minciuni frumoase =i mii de anecdote asupra \iganilor, asupraevreilor, asupra nem\ilor, asupra ru=ilor , asupra s`rbilor, asupraungurilor, asupra turcilor, asupra grecilor, ]ntr-un cuv`nt, asupratuturor neamurilor str[ine cu care a avut a face rom`nul. Eivorbesc de Ieana Cos`nzana , de F[t-Frumos , de Sfarm[-Piatr[,
de Str`mb[-Lemne , de Statu-Palm[-Barb[-Cot , de zmei, de balauri ,
de pajuri , de cai n[zdr[vani , de Sf`nta Joe , de Sf`nta Miercuri , de
Sf`nta Vinere , de Mama p[durii, de stihii , de stafii , de strigoi , de
moroi , de tricolici , de v`rcolaci , de carul lui Sf. llie , de dr[ciile lui
Pepelea , ca =i c`nd ar fi copil[rit ]n acea lume fantastic[ creat[ de
]nchipuirea poporului.
1 Exemplific[rile din opera lui Anton Pann, foarte numeroase, nu le
reproducem aici.

324 Vasile Alecsandri
}ns[ din nenorocire asemene oameni devin din zi ]n zi mai
rari; ei dispar sub nivelul uniform al civiliza\iei =i sub n[v[lirea
preocup[rilor timpului de fa\[.
Dac[ Anton Pann ar mai fi tr[it, el singur ar fi fost ]n stare s[
scrie poemul na\ional al lui Pepelea, acest tip poporal de spiritulglume\ al rom`nului; el singur ar fi putut s[ a=tearn[ ]n versuri
u=oare nenum[ratele p[c[lituri dintre P[cal[ =i T`ndal[; ]ns[ el
=i-a dus veselia pe cea lume, l[s`nd ]n urm[ un monument
nepieritor: Povestea vorbei!
}n Panteonul literar al Rom`niei, imaginea lui Anton Pann
poart[ un sigil caracteristic =i mult interesant! Ea ne apare cu
]n\elepciunea filozofic[ a str[mo=ilor pe frunte =i cu r`sul mali\ios
al lui Pepelea pe buze.
(Mircesti, ianuarie 1872 )

UN EPISOD DIN ANUL 1848
}ncercarea de r[scoal[ din ziua de 28 martie 1848, care avu
]n Ia=i o nereu=ire at`t de trist[, gra\ie unor =efi buni de gur[ =imai buni ]nc[ de fug[, a obligat pe mul\i tineri din Moldova,victime entuziasmului patriotic, a se des\[ra, pentru ca s[ scapede persecut[rile unui guvern cuprins de spaim[.
Unul din ei, pe care-l vom numi Vali, era mai cu deosebire
amenin\at de a resim\i efectul acelei spaime domne=ti, ce setraducea ]n acte de cruzime, ]ns[ el parveni a se refugia ]n mun\iiHangului. Visul s[u, ]n urma evenimentelor din capital[, nu \inteala mai pu\in dec`t la de=teptarea poporimii muntene, pe care elvoia s[ o reverse ca un torent asupra tronului. Vis naiv al unei]nchipuiri de poet!
Acel tron devenise ]n adev[r un simplu scaun rusesc, dup[ zisul
mul\imii; dar prestigiul s[u nu se stinsese ]nc[ de tot ]n ochii \[rii;c[ci \ara z[cea ]n amor\ire =i ]ntuneric.
V ali, sosind la Hang, dup[ multe greut[\i, g[si ]n curtea casei
boiere=ti o adun[tur[ de vro dou[ sute de rom`ni ]narma\i cutopoare, cu l[nci, cu coase =i cu pu=ti; inima lui s[lta de bucuriela acel spectacol nea=teptat: „Iat[, zise el ]n sine, ]nceputulrealiz[rii visului meu!“
Prin\ul C., proprietarul Hangului, ]nt`mpin[ pe Vali cu ]mbr[\i-
=[ri =i-l rug[ s[ fac[ un cuv`nt elocvent \[ranilor, pentru ca s[-i]nflac[re =i s[-i preg[teasc[ de lupt[; t`n[rul refugiat primi cumul\umire sacra misie de orator revolu\ionar =i, dup[ obiceiulCUPRINS

326 Vasile Alecsandri
oratorilor, ]=i drese glasul mai ]nt`i, c[ut`nd a produce note
vibrante care s[ p[trund[ ad`nc ]n sufletele ascult[torilor.
Era ]nspre sear[, pe c`nd natura pare c[ e ]n a=teptare de un
eveniment misterios; soarele, cobor`ndu-se dup[ cre=tetul mun\i-
lor, p[rea c[ regreteaz[ de a nu putea asista la o scen[ at`t denou[ ]n plaiurile Carpa\ilor; iar c`teva raze r[zle\ite printre brazi
se ]ncol[ceau pe crengi ca ni=te =erpi de aur. }n vale vuia Bistri\a
pe patul de bolovani, =i pe c[r[rile de pe coastele dealurilor se
z[reau =iruri de pl[ie=i urc`ndu-se spre curte la chemarea unui
bucium.
|[ranii formaser[ un rond mare, ]n mijlocul c[ruia intrase Vali.
Exaltat =i uimit, junele nostru erou admira tipurile frumoase =i
caracteristice de care se vedea ]nconjurat; ]n fiecare pl[ie= el privea
pe un demn pogor`tor din vitezele legioane ale lui Traian, pe un
adev[rat str[nepot de-al vitejilor lui +tefan-vod[! El improviz[ darun discurs colorat de poezia iluziilor sale, gr[ind de Patrie, de
glorie, de libertate, de egalitate, de fraternitate, de virtu\ile
str[mo=ilor, de viitorul m[re\ al Rom`niei etc.; apoi, vroind s[
]ncheie prin o perora\ie aprinz[toare, el se adres[ de-a dreptul la
\[rani, zic`ndu-le:
— A\i aflat ce s-a ]nt`mplat la Ia=i?
— Am aflat, r[spunse un v`n[tor nalt =i sp[tos, anume Cre\u;
cic[ vod[ a prins pe ciocoi =i le-ar fi tras o sf`nt[ b[taie… cum s-ar
zice, b[taia p[pu=oiului. Bie\ii ciocoi!… nu le-a fi fost pe ]ndem`n[.
Un hohot r[sun[tor se ridic[ =i f[cu ]ntr-o clip[ jurul rondului.
Vali se mira mult de acest vis produs prin ideea suferin\elor
boiere=ti, ]ns[ judec`nd c[ vestea ]nt`mpl[rilor din Ia=i ar fi ajuns
desfigurat[ ]n s`nul mun\ilor, el ]ntreprinse a face istoricul zilei
de 28 martie, sub culori vii =i ]nfior[toare. El spuse ]n cuvinte
bine alese cum feciorii de boieri, indigna\i de abuzurile guvernului,se ]ntrunir[ cu g`nd de a cere de la domn vindecarea suferin\elor
\[rii, ]mbun[t[\irea st[rii claselor de jos; respectarea drept[\ii
fiec[rui om; egalitatea pentru to\i dinaintea legii, desfiin\area

327 Muntele de Foc
privilegiilor; libertatea g`ndirii =i a presei etc.; cum guvernul
trimise ]n contra lor mai multe sute de solda\i ame\i\i de b[uturispirtoase =i o ceat[ de arn[u\i deghiza\i ]n haine militare; cumnenoroci\ii amici ai poporului fur[ ]n=ela\i cu promiteri false,prin=i, lega\i, zdrobi\i de straturile pu=tilor, t`r`\i de p[r de-alungul str[zilor =i ]nchi=i ]n cazarm[ ca ni=te f[c[tori de rele; cumbandele arn[u\ilor luaser[ cu prad[ ora=ul, n[v[lind noaptea princasele oamenilor sub pretext de a c[uta revoltan\i, =i fur`nd arme,argint[rii, tot ce le c[dea ]n m`n[; cum lumea se ]nsp[im`ntase,crez`ndu-se ]n timpul ienicerilor =i cum, ]n fine, adev[ra\ii patrio\ierau desemna\i a fi victimele r[zbun[rii domne=ti. Vali se ]n[l\asela culmea elocven\ei =i spera a produce o impresie… ]ns[ un omc[runt ]l ]ntrerupse, ]ntreb`ndu-l:
— Pentru ce s-au r[sculat boierii?— Pentru ca s[ scape \ara de o domnie tiran[ =i degradat[…— Hum! Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor! replic[
b[tr`nul, cl[tin`nd din cap.
Oratorul r[mase ]ncremenit!Necomp[timirea \[ranilor pentru soarta boierilor ]i smulse de
pe ochi un v[l ce-i ascunsese adev[rul p`n-atunci, tristul adev[rc[ distan\a social[ dintre clasa privilegiat[ =i popor dezvoltase ]ninima poporului o indiferen\[ absolut[ ]n privirea boierilor =i c[abuzurile impiega\ilor f[cuser[ pe rom`ni a stigmatiza cu poreclainsult[toare de ciocoi pe to\i acei care nu erau din r`ndul lor.
V ali ]ncepu a se cam ]ndoi de concursul gloatelor la realizarea
dorin\elor sale =i, sub ]ndemnul am[r`rii ce-i inundase inima, elera acum s[ apostrofeze pe \[rani ]ntr-un mod violent: O! voi,
nedemni urma=i ai lui Traian, str[nepo\i degenera\i ai lui +tefancel Mare!… voi!… c`nd deodat[ un str[in ap[ru c[lare ]n curte,
aduc`nd o scrisoare de la Piatra.
Prin\ul C. se retrase deoparte cu amicii lui =i le citi scrisoarea.
To\i se ]ntristar[ =i c[zur[ pe g`nduri, c[ci, printre multe alte ve=ti

328 Vasile Alecsandri
rele, corespondentul mai ad[uga: c[ poli\ia din Ia=i ar fi arestat
un mare num[r de persoane pe care le supunea la torturi ]n ]ntu-
nericul ]nchisorilor, c[ o seam[ de tineri ar fi fost expedui\i spre
Dun[re ]n c[ru\e de po=t[, iar c[ sosind ]n p[durea de la Poieni,
nu departe de Ia=i, ar fi fost uci=i de arn[u\ii care-i escortau; ]nfine, c[ unul din =efii mili\iei, prin\ul G., plecase la mun\i cu un
regiment de solda\i =i cu o ceat[ numeroas[ de slujitori pentru ca
s[ calce Hangul ]n ajunul }nvierii etc.
+tirile aceste provenite din izvor sigur , ca toate ve=tile ce se
nasc =i se ]mpr[=tie ]n timpi de tulbur[ri, erau de natur[ a inspira]ngrijire. Prin\ul C. form[ ]ndat[ cu amicii s[i un soi de consiliu
de r[zboi pentru a chibzui mijloacele de ]mpotrivire =i de ap[rare.
Unul dintre membrii acelui consiliu propuse a merge cu \[ranii
devale, pe malul Bistri\ei =i a se a\inea la capra podului de la
R[pciune pentru a opri trecerea du=manului; un al doilea, unindu-secu acest plan, ad[ug[ cu pruden\[ c[ ar fi destul de nimerit s[ se
d[r`me chiar podul.
Un al treilea, mai fantezist, opin[ de a se ]nainta p`n[ pe
culmea Dealului Doamnei =i acolo de a a=eza pu=ca=i prin copacii
de pe marginile drumului, pentru a ploua de sus cu gloan\e ]ncapetele solda\ilor, ]ns[ un al patrulea pretinse c[ nu ar fi o mi=care
strategic[ de a alerga ]naintea pericolului cu o m`n[ de oameni
r[u ]narma\i =i nedeprin=i cu r[zboaiele, prin urmare, el g[si mult
mai avantajos de a sta locului pe piscul unde era cl[dit[ casa
boiereasc[, fiind aceast[ pozi\ie foarte greu de luat cu asalt.
De fa\[ la acest consiliu r[zboinic se afla =i un vechi ienicer ,
anume Mehmed-aga, care f[cea de c`\iva ani nego\ de cherestea;
el asculta serios toate opiniile, cump[ni toate planurile, apoi, lu`nd
cuv`ntul, zise cu un accent turcesc destul de comic:
— Boieri, dumneavoastr[! S[ mergem la pod, la R[pciune, bun
este; ama dac[ du=manul trece Bistri\a pe aiurea =i ne ]nconjur[
pe la spate, noi ne g[sim deodat[ ]ntre foc =i ap[, =i asta r[u este!…
S[ ne suim pe Dealul Doamnei =i acolo s[ ne ag[\[m ca momi\ele

329 Muntele de Foc
prin copaci, bun este, ama dac[ du=manul d[ foc p[durii, noi
suntem frip\i, =i asta r[u este!… s[ st[m aici pe loc ]nchi=i ]n curte,
pe v`rful piscului, bun este, ama la r[zboi omul se-nfierb`nt[, are
sete, trebuie ap[ la d`nsul. Aici ap[ nu-i! ci=mea nu-i! aici ap[ se
aduce cu sacaua din vale!… Ce facem noi dac[ du=manii ne taieizvoarele? C`nd a ]ncepe focul, bumba, bumba, bumba, cum
stingem setea la noi? Foc la pu=c[, foc la piept, foc la g`t, asta
r[u este!! Eu cred c[ am nimeri mai bine dac[ ne-am retrage mai
]n fundul mun\ilor, ]n schitul Hangului, unde sunt ziduri, unde
sunt patru turnuri =i unde ap[ este. Acolo st[m la meterez =i]mpu=c[m tot ]n plin, bumba, bumba, bumba, ha!
Planul lui Mehmed-aga, de=i expus astfel ]ntr-un mod original,
p[ru cel mai cuminte =i fu adoptat ]n unanimitate. Deci se ordon[
preg[tirile necesare pentru retragerea pe a doua zi la schitul
Hangului, iar spre paza nop\ii se a=ezar[ sentinele pe la diferitelocuri ]nvecinate cu casa, se trimiser[ zece pu=ca=i c[l[ri la cap[tul
podului de la R[pciune =i se ]mp[r\i merinde la oamenii aduna\i
]n curte.
Acum noaptea se l[\ise ca un v[l negru cusut cu diamanturi; o
lun[ plin[ poleia valurile Bistri\ei =i ]mbr[case mun\ii cu o draperiefantastic[ de lumin[. Rom`nii aprinseser[ mai multe focuri ]n
curte =i se grupaser[ cete, cete ]mprejur, gr[ind, povestind,
glumind =i r`z`nd de p[c[liturile ce-=i adresau dup[ obiceiul lor.
Vali se primbla printre grupe, raport`ndu-se cu g`ndul la timpurile
acele de b[rb[\ie, unde poporul nostru era dedat cu via\a r[zboini-c[. Adeseori el cercase a-=i imagina o tab[r[ de osta=i rom`ni, pe
timpul lui +tefan, =i o convorbire dintre acei oameni tari care
tr[iau ]n fr[\ie cu moartea =i care ]=i o\eliser[ natura ]n focul
luptelor necurmate. }mb[tat de poezia mun\ilor =i a nop\ii, r[pit
de aripile n[lucirii afar[ din domeniul realit[\ii, el crezu unmoment c[-=i vede visul cu ochii. I se p[ru c[ exist[ cu patru secole
]n urm[, c[ se g[sea ]n ajunul b[t[liei de la Valea-Alb[ =i asculta,
uimit, =oaptele de pe-mprejurul focurilor. Iat[ ce auzi:

330 Vasile Alecsandri
— M[i fl[c[i! ]n\eles-a\i voi ce ne-a spus boierul cel fugit de la Ia=i?
— Ba c`t h`ciu; el gr[ia p[s[re=te.
— Cic[ s[ ne ducem ca s[ alung[m pe vod[ pentru c[ vod[ a
prins pe boieri umbl`nd cu m`\a-n sac =i i-a pus la pedeaps[.
— Ce-avem noi cu boierii? Ei ne ciom[gesc pe noi, vod[ pe
d`n=ii, parte dreapt[.
— B[taia-i din rai!
— Dar dac[ ar veni oamenii st[p`nirii ca s[ ne calce ]n locurile
noastre?
— Pentru ce s[ vie, f`rtate?— Pentru ca s[ ne ia seama de ce ne-am adunat cu arme la
curte.
— Le-om spune c[ ne-a poruncit st[p`nul.
— Dar dac[ nu s-ar mul\umi cu at`ta =-ar c[ta s[ ne fac[ vreo
daun[?
— Atunci i-om ciom[gi =i noi pe d`n=ii!
La acest r[spuns simplu, dar cuprinz[tor puse a c`nta:
Mult mi-e drag, mult mi-e drag
Fr[\iorul de ciomag,}n du=mani cu el m[ bag+i le trag, =i le trag… etc., etc.
V ali se de=tept[ din visu-i =i se apropie de grupele damelor C.
ie=ite ]n balcon. Aici se vorbea de o reprezentare ce se dase pe
teatrul din Ia=i ]n folosul s[racilor =i de talentul cu care persoanele
din societatea aristocrat[ jucaser[ rolurile lor. Frumoasa princes[Olga, sora prin\ului C., rugat[ de to\i , c`nt[ un cuplet vesel dintr-un
vodevil francez, Le poste d’honneur , iar Vali, inspirat de armonia
glasului, improviz[ un sonet, plin de poezia cea mai delicat[. Din
nenorocire, el nu de g`ndi a-l pune pe h`rtie =i p`n[ a doua zi ]l
uit[; ]ns[ junele improvizator se m`ng`ia de pierderea acelui cap-d-oper[, observ`nd c[ mai bine e pentru un poet s[-=i uite singur
versurile, dec`t s[ le uite lumea.

331 Muntele de Foc
A doua zi un lung =ir de cale=ti cu dame elegante, de bri=te cu
servitori, de care cu merinde, de \[rani pe jos =i de c`\iva c[l[re\i
care precedau cortegiul, se ]ndrumau pe valea ce duce la Ceahl[u,
trec`nd pe la schitul Hangului.
Acest schit, odinioar[ ad[post de c[lug[ri\e, era acum p[r[sit
=i ]ncepea a se degrada. Ca toate m[n[stirile vechi, ascunse ]ntre
mun\i, era ]nt[rit cu ziduri nalte =i cu patru turnuri ridicate pe la
unghiuri. Unul din aceste turnuri, sub care se deschidea poarta,
servea de clopotni\[. }nl[untrul zidurilor se g[sea o biseric[ mic[
de piatr[ =i c`teva chilii prin care =uiera v`ntul pustiet[\ii. Iarbacrescuse mare ]n ograd[ =i acoperise lespezile mormintelor de pe-
mprejurul bisericii; c`teva cruci de lemn z[ceau r[sturnate, prin
buruieni, ca o trist[ m[rturie de p[r[sire.
Ajung`nd ]n acest loc singuratic, pe care moartea pusese acum
st[p`nire =i care inspira sufletului o ad`nc[ triste\e, damele sead[postir[ ]ntr-o chilie, iar b[rba\ii se ocupar[ cu preg[tirile de
ap[rare. Mahmed-aga fu ]ns[rcinat s[ dezvolteze =i s[ puie ]n
practic[ toate cuno=tin\ele sale de strategie, ca unul ce, ]n calitatea
sa de ienicer, trebuia s[ fie deprins cu luarea =i cu ap[rarea
cet[\ilor. El a=ez[ ]ndat[ c`te opt pu=ca=i ]n fiecare turn, puse jur]mprejurul schitului sentinele de=tepte, alese vreo zece pl[ie=i
voinici de-i post[ ca o avangard[ la 200 pa=i departe de ziduri, la
marginea unui rediu de movile prin care trecea drumul, iar gloata
]narmat[ cu l[nci =i cu topoare el o ]n=ir[ pe din[untru, de-a lungul
zidului d[r`mat ce era ]n fa\[ cu rediul.
— C`nd s-a ivi du=manul, zise el \[ranilor, =i a da asalt
schitului, voi s[-l ]mpro=ca\i cu bolovani. Asta artilerie este!
Ziua ]ntreag[ se petrecu ]n a=teptare. Un nou r[va=, din izvor
sigur , aduse vestea sigur[ c[ o armat[ numeroas[ ar fi plecat din
t`rgul Pietrei, c[ ar fi =i ]nceput a sui Dealul Doamnei. Un omnecunoscut se oprise c`teva minute la poarta schitului, l[s`nd ]n
m`na unui pl[ie= un sac mic plin de praf =i se dep[rtase repede
spre Dur[u. Un cioban, cobor`ndu-se din v`rful mun\ilor, pretin-

332 Vasile Alecsandri
dea c[ z[rise ]n dep[rtare str[lucind ceva care sem[na cu pu=tile
solda\ilor. Aerul era plin de ve=ti ]ngrijitoare, ]ns[ lini=tea cea mai
perfect[ se ar[ta pe fe\ele rom`nilor; ei p[reau a nu avea con=tiin\a
pericolului ce-amenin\a =i continuau glumele lor ca ]n ajunul unei
s[rb[tori.
Cu c`t ]ns[ lumina sc[dea, cu c`t umbrele serii se ]ntindeau
pe v[i, o umbr[ de seriozitate acoperi frun\ile Hanganilor, c[ci
amurgul aduce spiritul medit[rii pe aripile sale. Amurgul e pragul
nop\ii, anun\[torul nop\ii, anun\[torul misterelor ]ntunericului,
balaurul ce ]nsp[im`nt[ soarele =i-l face a se retrage ]n grab[, cutoat[ pompa lui de raze aurite =i veselitoare.
}nc[ o clip[ =i cerul se ]ntunec[, =i mun\ii luar[ forme fantas-
tice, =i codrii ]ncepur[ a r[suna de ni=te urlete bizare. Toate
buhnele =i cucuveicile se trezir[ ]ntre ruine, chem`ndu-se cu \ipete
]nfior[toare. |[ranii ]=i f[cur[ cruce.
— Semn r[u, observ[ unul.
— Semn de moarte! ad[ug[ altul.
Tocmai atunci se ridic[ ]n v[zduh =i urletul lung al unui c`ine,
afar[ din ziduri.
— M[i, alunga\i haita ceea, strig[ un pu=ca= din clopotni\[.
Nu auzi\i cum url[ a mor\iu?
C`\iva fl[c[i se alungar[ dup[ c`ine, arunc`nd cu pietre dup[
d`nsul, ]ns[ c`inele fugea pe-mprejurul schitului =i iar se oprea =i
iar urla cu jale.
— Al cui e c`inele? ]ntreb[ prin\ul C.Nu sf`r=i bine ]ntrebarea =i deodat[ se auzi o ]mpu=c[tur[ ]ntr-una
din chilii. Prin\ul C. =i amicii lui alergar[ iute la acea chilie =i g[sir[
]mpl`ntat ]n s`nge pe un biet leah care, voind s[-=i descarce arma,
se r[nise cumplit. Nenorocitul expir[ dup[ o jum[tate de or[.
C`inele ce urlase at`t de jalnic era al lui, el presim\ise moartea
st[p`nului s[u!
Aceast[ nenorocit[ ]nt`mplare produse o impresie descura-
jatoare ]n spirite.

333 Muntele de Foc
— S[rmanul om! ziceau \[ranii; cum a murit de grabnic
departe de \ara lui, f[r[ ]mp[rt[=anie, f[r[ lum`nare!
— R[u ]nceput! Cine =tie dac[ n-om pieri =i noi tot astfel!
— Ce sunte\i pro=ti! spuse Cre\ul cu glas puternic. Nu vede\i
voi c[ urletul c`inelui =i vaietul cucuveicilor au fost o prevestirepentru bietul leah? Primejdia ce zbura prin v[zduh s-a strecurat
ca fulgerul pe capul lui.
— Bine zice Cre\ul; ad[ug[ Udrea b[tr`nul. Ne facem spaim[
degeaba, ca ni=te copii; cui a fost scris s[ moar[ a murit. Dumne-
zeu s[-l ierte!
— Amin! ziser[ cu to\ii.
— Ian vezi dracul! observ[ cimpoierul; leahul tot cu cap; el a
r[posat spre ]nviere cu n[dejde ca s[ re]nvie dintre mor\i la miezul
nop\ii, odat[ cu Domnul Hristos.
— T aci, afurisitule, strig[ Cre\ul indignat, nu te atinge de cele
sfinte c[-\i sf[rm capul cu ghioaga.
— +tii una, m[i Cre\ule? replic[ cimpoierul; de mureai tu ]n
locul leahului, mi-a= fi durat un cimpoi nou cu pielea ta… Numai
asta-i dracu c[ o fi sunat a dogit.
|[ranii r`ser[ cu hohot la aceast[ observare, dar r`sul lor fu
curmat prin sunetul clopotului care cheam[ pe cre=tini la biseric[.
Un preot de la schitul Dur[ului deschisese altarul p[r[sit =i
]ncepuse celebrarea serviciului divin. }n cur`nd biserica se umplu
de credincio=i veni\i ca s[ asiste la sacrul mister al ]nvierii
Domnului.
}n fa\[ cu altarul se ]nchina venerabila prin\es[ C., ]nconjurat[
de numeroasa ei familie; ]n strane, culca\i pe mici saltele, dormeau
trei copila=i ca ni=te ]ngeri, obosi\i de calea dep[rtat[ a cerului,
iar fundul bisericii era ocupat de \[rani pierdu\i ]n umbr[.
T[cerea ad`nc[ ce domnea ]n loca=ul dumnezeiesc avea un
caracter misterios, cu at`t mai impozant c[ din vreme ]n vreme
era ]ntrerupt[ prin strig[tele sentinelelor din afar[. Toate capetele
stau plecate, toate sufletele stau p[trunse de uimirea dulce a

334 Vasile Alecsandri
rug[ciunii, toate g`ndurile ]=i luaser[ zborul c[tre plaiurile cere=ti.
Deodat[ altarul se deschise!… preotul ap[ru pe prag cu sf. cruce
]n m`n[ =i glasul s[u r[sun[tor vesti ]ndeplinirea marelui mister.
— Hristos a ]nviat!
— Adev[rat a ]nviat! strigar[ cu bucurie to\i cre=tinii.Pe loc biserica se lumin[ ca prin un efect magic =i prezent[ un
spectacol de un caracter cu totul nou. Prin\esele aprindeau
z`mbind, una de la alta, lum`n[ri de cear[ alb[ =i poleit[, iar din
mijlocul bisericii =i p`n[ ]n fund mul\ime de pl[ie=i, rezema\i pe
armele lor, \ineau cu m`na st`ng[ lum`n[rile mici de cear[galben[. Figurile lor expresive, pletele lor lungi, costumul lor
pitoresc, topoarele, l[ncile, pu=tile ce str[luceau printre ei,
compuneau un tablou demn de penelul unui mare artist.
Serviciul era acum pe la sf`r=it, c`nd unul din p[zitorii turnuri-
lor veni ]n grab[ de spuse c[ s-ar fi auzit ]mpu=c[turi ]n direc\iaHangului. La aceast[ veste se f[cu o mi=care zgomotoas[ ]n
biseric[; \[ranii ie=ir[ zic`nd: Vine du=manul, pe lupt[ de-acum,
b[ie\i! Femeile se retraser[ ]n altar ca ]ntr-o cetate ap[rat[ de
]nsu=i Dumnezeu, iar prin\ul C. cu amicii lui se oprir[ ]n pridvor
ca s[ ]mpart[ praf =i plumbi la pu=ca=i.
Aici se petrecu o scen[ sp[im`nt[toare! Praful era ]ntr-o lad[
neagr[ ]n care el se ]mpr[=tiase; Vali, ]ngenuncheat dinaintea l[zii
deschise =i ]nconjurat de pl[ie=i care se ]ndesau =i se plecau
deasupra ei cu lum`n[rile aprinse, le da pe r`nd fiec[rui c`te o
m`n[ de praf, zic`ndu-le:
— Tot ]n plin s[ trage\i, copii! f[r[ a se g`ndi nici el, nici ei, la
pericolul ce-i amenin\[. O singur[ sc`nteie c[zut[ dintr-o lum`na-
re ar fi zv`rlit ]n nouri =i biseric[, =i oameni.
— Mare noroc a avut la voi! observ[ Mehmed-aga dup[ ce se
termin[ ]mp[r\irea.
— Pentru ce, efendi? ]ntreb[ Vali.
— Pentru c[ norocul e frate cu nebunii, r[spunse ienicerul
]ndrept`ndu-se spre poart[.

335 Muntele de Foc
Prin\ul C. se urc[ ]n clopotni\[ =i auzi ]n dep[rtare un vuiet de
]mpu=c[turi ce p[rea a se tot apropia; el ordon[ ]ndat[ unui c[l[re\ca s[ se repead[ spre Hangu =i s[ aduc[ =tire de ce se petrecea
acolo. C[l[re\ul plec[ ]n fug[ =i se f[cu nev[zut ]n ]ntunericul
rediului de molidvi. Totodat[ Vali, ]ntov[r[=it de doi pl[ie=i, seduse ca s[ cerceteze sentinele pe-mprejurul zidurilor. Ie=ind din
schit, el se ]ndrept[ spre locul unde Mehmed-aga a=ezase avan-
garda, ]ns[ nu g[si pe nimeni ]n calea lui.
— S-au speriat tic[lo=ii =i au fugit! zise el ]n gura mare.
— Cine au fugit? ]ntreb[ un glas din marginea rediului.— Pu=ca=ii r`ndui\i aici de paz[.
— Noi? replicar[ mai mul\i oameni culca\i sub copaci; noi s[ fugim!
— Voi sunte\i? De ce v-a\i retras aici?
— Ne-am dat la umbr[, r[spunse unul scul`ndu-se, pentru c[
b[tea luna ]n plin pe locul unde ne pusese jup`nul Mehmed =iam chitit a=a c[ de-a fi s[ vie du=manul el ne-ar fi luat la ochi ca
pe ni=te ra\e de balt[, c`nd noi n-am fi v[zut ]n cine s[ tragem;
mai bine s[ fim noi ]n umbr[ =i el ]n lumin[.
— Bine, dar de ce v-a\i preg[tit de somn?
— Ba nu; ne-am lipit urechea de p[m`nt ca s[ auzim de
departe pasurile solda\ilor.
— +i a\i auzit ceva?
— Dar; ni=te r[cnete surde =i c`teva lovituri de pu=c[. Poate
c[ s-au luat la har\[ cu slujitorii cei zece pl[ie=i trimi=i de ieri la
capra podului de la R[pciune.
— Se poate… ]ns[ s[ =ti\i c[ dac[ s-or ]nainta solda\ii p`n[
aici s[ v[ retrage\i ]nl[untrul schitului.
— Ne-om retrage dup[ ce ne-om desc[rca flintele ]n ei ca s[
le mai r[corim.
— R[m`ne\i cu bine, fl[c[i!
— De bine s[ auzim, cucoane!
Vali se dep[rt[ mul\umit =i ajung`nd l`ng[ turnul despre p`r`ul
Hangului g[si acolo pe Cre\u rezemat ]ntr-o ghioag[ monstruoas[de stejar.

336 Vasile Alecsandri
— Ce faci aici, Cre\ule? ]l ]ntreb[.
— Stau de starj[, cucoane.
— Singur , singurel?
— Ba cu ast[ ghioag[.
— De ce n-ai luat mai bine o pu=c[?— Ce s[ fac cu ea? s[ trag o dat[ =-apoi s[-mi pierd vremea cu
]nc[rcatul?… Mai de folos mi-e ghioaga; c`t m[ ]ntorc ]ntr-un
picior, sf[r`m c`te cinci tidve cu o lovitur[.
— Bravo, Cre\ule, e=ti un voinic!… dar spune-mi: ai auzit ceva
spre Hangu?
— Auzit ni=te ]mpu=c[turi.
— +i ce crezi s[ fie?
— +tiu eu?… ]ns[ prec`t m[ duce mintea, nu cred s[ vie
du=manul ca s[ ne calce chiar acum.
— Pentru ce?— Pentru c[ doar nu-i el tocmai a=a de prost ca s[-=i ]nchipuias-
c[ c[-l a=tept[m cu colaci calzi. +i lui i-e grij[ ca =i nou[, mai
mult ]nc[ dec`t nou[, unde =i-ar putea g[si pe dracul… De-a fi
s[-=i cerce norocul, el o s[ vie pe furi= ]n faptul zilei, c`nd om fi
cu to\ii obosi\i de osteneal[ =i de somn; astfel se v`neaz[ coco=iide munte.
— Dar dac[ or veni, ce-i zice?
— De venit poate s[ vie, iar de ]ntors nu =tiu cum s-or ]ntoarce.
V ali l[s[ ]n urm[-i pe voinicul pl[ie= =uier`nd o doin[, =i, dup[
ce f[cu jurul schitului, se ]ntoarse la poart[ unde g[si pe prin\ulC., pe amicii lui =i pe Mehmed.
— T o\i oamenii sunt la posturile lor , zise el.
— +i cum le st[ inima? ]ntreb[ prin\ul.
— Bine de tot.
— Aferim! strig[ ienicerul sucindu-=i musta\a.Timpul ]ns[ trecea =i c[l[re\ul trimis nu se mai ]ntorcea; v`ntul
de noapte aducea din c`nd ]n c`nd vuiete de larm[ care deveneau
]ngrozitoare =i nedumerirea da pericolului nev[zut propor\ii

337 Muntele de Foc
uria=e. Un al doilea c[l[re\ fu repezit pe drumul Hangului, dar
nici acesta nu se ]ntoarse.
— Ce li s-a ]nt`mplat oare? se ]ntrebau cu to\ii.
— I-o fi ucis solda\ii!
— Asculta\i! zise V ali.To\i t[cur[; acum acea larm[ se ]nainta cu repejune, fiind
format[ de r[cnete, de pocnete, de tropote de cai ]nmul\ite prin
sonoritatea v[ilor.
Un pu=ca= din avangard[ alerg[ spre poart[, r[cnind: Iat[-i
c[ vin! iat[-i c[ vin!
— Gata sunte\i, copii? strig[ C. la \[rani.
— Gata! r[spunser[ sute de glasuri =i, ]n adev[r , sub razele
lunii se ivir[ la ferestrele turnurilor cete de pl[ie=i cu pu=tile
]ntinse, iar pe ruinele zidului d[r`mat se ]n=irar[ ca ni=te umbre
oamenii ]narma\i cu topoare =i cu l[nci. Prin\ul C., Vali =i prieteniilor ]=i preg[tiser[ armele, Mehmed-aga ]=i scoase iataganul din
seleaf zic`nd: La Allah, illa Allah, u Mhamed rasul Allah!
Apoi se f[cu o t[cere de morm`nt, o t[cere ]n s`nul c[reia tot
omul ]=i auzea b[t[ile inimii. Larma r[suna acum la vecin[tatea
schitului; ea p[trunsese ]n rediul de molidvi; ]nc[ pu\ine minute=i du=manul avea s[ apar[… Deodat[ vro zece ]mpu=c[turi vuir[
]ntre copaci, urmate de r[cnete s[lbatice =i pe loc se ivi pe mar-
ginea rediului… un cupeu ]nh[mat cu opt po=talioni =i ]nconjurat
de un p`lc de c[l[re\i!
Era o cumnat[ a prin\ului C.! Acea dam[ venea de la Piatra =i,
neg[sind pe nimeni la curtea de la Hangu, ea luase pe l`ng[
tr[sura ei pl[ie=ii posta\i la capra podului de la R[pciune, =i to\i
ace=ti oameni ]mpreun[ cu c[l[re\ii trimi=i de la schit, vr`nd s[
celebreze serbarea }nvierii, chiuir[ =i ]mpu=car[ tot drumul.
Chiotele lor =i ale surugiilor , pocnetele armelor =i ale harapni-
celor, tropotul cailor pe prundi= produser[ larma ce de dou[ ore
\inea ]n uimire pe ap[r[torii schitului, ap[r[tori imaginari, c[ci toate
ve=tile sosite de la Piatra erau false, fiind provenite din izvor sigur .

338 Vasile Alecsandri
Astfel se termin[ lupta ne]nceput[ de sub poala Ceahl[ului!
Noaptea ]ntreag[ se petrecu ]n veselie =i c`nt[ri. Cimpoierul mai
cu seam[ avu mare succes prin c`ntecul urm[tor:
+TEFAN +I CODRUL
+tefan-vod[ r[t[cit
Intr[-n codrul ]nfrunzit.Codru-i zice: Domn viteaz!}\i curg lacrimi pe obraz.— Dar! ]mi pl`ng osta=ii meiMor\i, lupt`nd ca ni=te zmei!
Codrul zise: Dragul meu,
M`ng`ie sufletul t[u,C[ din brazii mei trufa=iFace-\i-oi voinici osta=i!..— F[! r[spunse mult voiosDomnul nostru inimos.
Codrul puse a vui,
Brazii a-=i ]nsufle\i;Pe loc brazii mari =i miciSe schimbar[ ]n voinici+i spre domn se-nainta:— S[ tr[ie=ti, m[ria ta!
1
A doua zi boierii =i \[ranii se ]ntoarser[ la satul Hangului.
Schitul r[mase iar ]n p[r[sire, av`nd un morm`nt mai mult, un
morm`nt pe care sta un biet c`ine pl`ng`nd!…
1 Vezi +tefan-vod[ =i codrul . (Not[ de V . Alecsandri)

APRECIERI
Poate c[ cea mai durabil[ parte a operei lui Alecsandri este aceea ]n
proz[. Scutit de risip[ de silabe =i de obliga\ia gravit[\ii lirice, scriitorul ]=irevars[, slobod de a divaga, toate darurile: umor, pictur[, ]nlesnire oriental[de povestitor. El n-are inven\ie, de aceea ]n substan\[ toate nara\iunile salesunt jurnale de c[l[torie. Genul era la mod[ atunci, ilustrat de Chateaubriand=i de Lamartine. Dar lui Alecsandri ]i lipse=te sentimentul geografic, mareaevocare romantic[. Ochiul lui e al unui desenator pasionat de detalii inedite,al unui reporter superior, care surprinde exoticul f[r[ a transfigura. C[l[toriilelui urmeaz[ spiritul acelora ale lui Al. Dumas, foarte gustate atunci, imitatede Ed. About. C[l[torul are o predispozi\ie statornic[, de categoria spirituluicritic, de a nota grotescul =i pestri\ul, f[r[ a strica impresia de studiu atabloului, o preten\ie de „humour“ flegmatic.
George C{LINESCU, I storia literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent.
Edi\ia a doua rev[zut[ =i ad[ugit[. Editura Minerva, Bucure=ti, 1986, p.317.Ceea ce dore=te foarte deseori s[ pun[ ]n lumin[ V . Alecsandri este felul
fantastic ]n care ]i apar peisajele =i aspectele generale ale naturii. Cuvintele„fantastic“, „fantasm[“ etc. revin necontenit ]n scrisul s[u. Umbrele nop\ii sez[resc ca „fantasme din alt[ lume“. }n timpul c[l[toriei cu diligen\a „tropotulcailor =i sunetul zurg[l[ilor aveau ceva fantastic“. Autorul are impresia c[ seg[se=te ]n „]mp[r[\ia fantasmelor“. }n timpul apusului „natura-ntreag[ seacoper[ cu o hain[ fantastic[“. Luna r[sp`nde=te asupra peisajului „un v[lluminos =i fantastic“ (…). Aceast[ stilizare ]n fantastic a at`tora din ]nf[\i=[rilepe care le observ[ dovede=te ]n ce m[sur[ sim\ul de observa\ie colaboreaz[cu fantezia ]n descrierile lui Alecsandri.
T udor VIANU, Arta prozatorilor rom`ni , Casa de editur[ Litera, Chi=in[u,
1997, p. 75.CUPRINS

340 Vasile Alecsandri
Ca =i poezia =i teatrul, proza lui Alecsandri se def[=ur[ pe cele dou[ direc\ii
ale epocii ]n care a scris (1840-1880), romantismul =i clasicismul (…). }nnuvela de debut, Buchetiera de la Floren\a, publicat[ sub titlul Suvenire dinItalia ]n primul num[r al revistei „Dacia literar[“, descoperim aproape toatecaracterele prozei lui Alecsandri =i anume: subiectivitatea (raportareacontinu[ la propria persoan[), observa\ia naturii exterioare, gustul pentrusenza\ional sau anecdot[, darul povestirii, dar =i lipsa inven\iei epice,sentimentalismul unit cu ironia =i umorul, predilec\ia pentru pitoresc =i exotic,aspectul general memorialistic de jurnal.
Al. PIRU, Analize =i sinteze critice , Ed. Scrisul rom`nesc , Craiova, 1973, p.
42, 43.
Proza lui Alecsandri trece drept partea cea mai viabil[ a literaturii sale,
]n sensul c[ se deschide cititorilor de ast[zi chiar peste considerentele istoricecare pot conferi anumitor texte un interes ce amestec[ preocup[rile de =tiin\[cu bun[voin\a estetic[ specioas[. +i cumva este drept s[ fie a=a dac[ neg`ndim c[ proza aceasta suport[ at`t lecturile par\iale, ca poezia „barduluide la Mirce=ti“, c`t =i una global[, ca dramele =i comediile. Se ascunde ceva]n ]mprejurarea c[ nuvelele hiperromantice sunt incon=tiente =i lipsite deseriozitate epic[, precum Buchetiera de la Floren\a (1840). Deoarece Alexcsan-
dri este un povestitor ce-=i c`=tig[ lectorii prin deranjarea aristocratic[, picantsuperficial[, l[s`nd pe cititorul de profesie discret ascuns ]n frazele corectelegante, integrate unui discurs de o acurate\e diletantic[, ]n=el[toare cu folos.Lui ]i place s[ fie ascultat, f[r[ s[ abuzeze de artificii preten\ioase ale oralit[\ii:pitorescul material, tematic se acoper[ de o fin[ p`nz[ transparent[ de ironiecare nu e dec`t humor bl`nd, ]nc`ntare la aspectele lumii =i ale vie\ii. Elpetrece cuviincios, ca un patriot epicurian, la vederea naturii umane =i fizice(Istoria unui galben, Ia=ii ]n 1844, Un salon din Ia=i, O primblare la mun\i,Borsec, Balta-Alb[, Porojan) , mizeriile =i frumuse\ile, regretul =i ]nduio=area
desfoliindu-se de la conturul minu\ios f[r[ pedanterie la grotesc. Bun[tatea=i dragostea curat[ de via\[ ]i ]nnobileaz[ stilul, d`ndu-i acea eleva\ieseniorial[ de ins cult, foarte deprins cu ]n\elepciunile ]nlesnitei existen\e demo=ier f[r[ voca\ie acaparatoare. Iubitor de priveli=ti str[mo=e=ti, curios fa\[de suflete=tile reverbera\ii ale firii, dar =i pasionat c[l[tor, amator de exotismepolicrome ne]mpov[r[toare, cump[nind descrierea Spaniei =i a Africii arabe]n balan\a anecdoticii sub\iri, cosmopolit sedus de aventuri suportabile, cu
„dulci“ primejdii, doritor de tov[r[=ii rememorante, chiar excentrice ]n limitele

341 Muntele de Foc
agreabilului, ]ns[ mai cu seam[ civilizat convenabile, Alecsandri se preumbl[
parc[ uneori ]ntr-o patrie =i alteori ]ntr-o str[in[tate cu fa\[ de Halima laic[,domestic[: miracolul s-a ]nlocuit cu neprev[zutul, cu pl[cerea itinerariilorfortuite.
I. NEGOI|ESCU, Istoria literaturii rom`ne, Editura Minerva , Bucure=ti,
1991, p. 89-90.
Proza literar[ a lui Alecsandri debuteaz[ cu Buchetiera de la Floren\a ,
din1840, juvenila povestire romantic[, ]mbibat[ de miresmele peisajuluiitalian, =i sf`r=e=te cu ultima fil[ de coresponden\[, ce-nchide, ca-ntr-opre\ioas[ arhiv[, paginile cele mai diverse =i mai vii ale biografiei sale. Maispontan[, mult, cum e =i firesc, dec`t poezia cu ne]nduratele ei canoane,proza literar[ a lui Alecsandri e c`nd plin[ de farmec descriptiv, c`nd denota\iile realiste trecute prin filtrul satirei u=oare, =i c`nd de accentele celeimai autentice confesiuni. Un studiu al limbii literare la Alecsandri trebuie s[purcead[… de la chiar aceast[ tinereasc[ Buchetier[ de la Floren\a , f[r[ de
care evolu\ia „spiritual[, poetic[ =i de stilist“ a lui Alecsandri nu poate fi]n\eleas[. (…) }n Buchetiera de la Floren\a sunt concentrate toate semin\ele
temelor =i motivelor ulterioare.
PERPESSICIUS, Alte men\iuni de istoriografie literar[ =i folclor (II). 1958-
1962. Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1964, p. 44.
Rom`nii =i poezia lor (1849-1850)… constituie, din numeroase puncte
de vedere, ]n cadrul ansamblului scrierilor lui Alecsandri, o adev[rat[ cupol[central[ a crea\iei sale ]n proz[. (…) Rom`nii =i poezia lor este poate unica
sa bucat[ ]n proz[, ]n care nota de umor sau ironie este cu totul absent[.Dar, ]n afar[ de aceasta, tot ce este esen\ial ]n Alecsandri vibreaz[ intens ]npaginile acestea, consacrate \[ranului rom`n =i crea\iei lui artistice – cea dint`iscriere mai temeinic[ pe aceste teme din literatura noastr[, de o a=a mareconsisten\[, de un a=a puternic r[sunet, c[ ea reprezint[ o incontestabil[uria=[ piatr[ de hotar nu numai ]n dezvoltarea folcloristicii la noi, dar =i ]ncre=terea aten\iei pentru \[ran ]n literatura noastr[, dac[ nu cumva chiar ]ngenere ]n |ara noastr[.
G. C. NICOLESCU, Proza lui Alecsandri. – }n cartea: Alecsandri, Proz[ .
Editura pentru literatur[ , Bucure=ti, 1966, p. X, XI.

342 Vasile Alecsandri
…Povestirea lui Alecsandri (Istoria unui galben) e o c[lduroas[ pledoarie
pentru desfiin\area =erbiei \iganilor, pentru egalitatea ]n drepturi a oamenilor=i pentru demnitatea uman[. Pe fundalul gotesc al unei societ[\i ]napoiate,
unde tortura =i batjocurirea celor mai mici de c[tre cei mai mari e ]ndrept[\it[
secole de-a r`ndul de obiceiurile p[m`ntului, figurile tinerilor \igani =erbi
Nedelcu =i Zamfira apar zugr[vite contrastant ]n culori romantice. Pentru a
reliefa =i mai mult contrastul social revolt[tor, scriitorul mic=oreaz[ comictrufia =i l[comia boiereasc[. }n felul acesta ideea fundamental[ a povestiri
se contureaz[ impresionant de puternic. Cu toate c[ satira exagereaz[
lucrurile, ea presupune o concepere realist[ a vie\ii. Istoria unui galben
deschide calea literaturii realiste. Dialogul viu =i plin de seva vorbirii populare
constituie elementul principal realist din aceast[ oper[.
Vasile COROBAN, Romanul moldovenesc contemporan , Editura Cartea
moldoveneasc[ , Chi=in[u, 1969, p. 86.