Norme Și Valori În Educație 30.10.2017 2 [605126]

NORME ȘI V ALORI ÎN
EDUCAȚIE1

I.Despre valori șinorme –aspecte deordin general
II.Comunități șisocietăți ;diferențieri înstructura capitalului social
III.Idealul educațional șifinalitățile educației
IV.Idealul educațional șifecunda contaminare prin imitație2

I.Despre valori și norme
I. 1. Omul –ființă prin excelență valorizatoare
Repere conceptuale
Imperativul kantian :Săfacemînașa modîncâtsăneconsiderăm
semeniiînprimulrând cascopșiniciodată camijloc!
(diferența între scopurile relative ,generate decapacitatea noastră de
„arâvni” imperative relative, întemeiate învalori utilitariste și
scopurile absolute, generate decapacitatea noastră deaierarhiza și
realiza alegeriraționale, deavaloriza imperative absolute,
întemeiate învalorile scop)3

Suntesențialeîntrebările kantiene :4
FIINȚĂ BIO-PSIHO -SOCIO -V ALORIZATOARE
HOMO COGITANS (PASCAL, DESCARTES)
HOMO FABER (BERGSON)
FIINȚĂ ÎNTRUʼ MISTER ȘI PENTRU
REVELARE (BLAGA)Cepotsăștiu?
Cepotsăsper?
Cetrebuie săfac?
Ceesteomul?Maxima atribuită luiSocrate :
„Cunoaște -tepetineînsuți”
atributele esențiale alenaturii umane
FIINȚĂ :
-cognoscibil -rațională
-valorizatoare
-acțională
-socială (zoon politikon)

Etnologia și
antropologia
demonstrează că:•omul nu este singura ființă socială
(existența unor societăți aleunor ființe
considerate inferioare omului, multe
viețuitoare fiind sociale ,nusolitare );
•multe viețuitoare posedă însușiri cepotfi
încadrate înprocesele psihice superioare
precum :intuiția, memoria, diverse grade
deinteligență, afectivitate etc.5

Etnologia și
antropologia
demonstrează că:•majoritatea viețuitoarelor realizează
forme de acțiuni ceau carezultat
confecționarea deadăposturi, procurarea
hranei, apărarea grupului etc.;
•multe animale pot imita omul în
întreprinderile luisau potexprima stări
precum : furia, bucuria, tristețea,
hotărârea, uimirea etc.6

Lumea animală este un univers care ne
uimește prin amploarea manifestărilor indivizilor
ceopopulează :deaceea, generalizările detip
excluziv sunt excesive șineplauzibile .7

a)„Vulpea știe săevite capcana” (Bergson) ;
b)„Prin căsuțele pecare leconfecționează, albina
saupăianjenul facderușine pecelmai bun dintre
arhitecți .Ceea cedeosebește, din capul locului,
albina sau păianjenul celmai iscusit, decelmai
prost dintre arhitecți, este faptul căarhitectul și-a
proiectat înminte imaginea viitoarei construcții” .
MARX8
Să nuanțăm:

9
W. Lapierre :
inovarea șicapacitatea omului deainova
=reperul prin care seidentifică omul în
raporturile cucelelalte viețuitoare .

Care sunt
inferențele înbaza
cărora abordăm
comparativ omul și
viețuitoarele
„inferioare” lui?a)Omul este prin excelență ființă
socială ;înlumea animală există
indivizi eminamente sociali, darși
indivizi eminamente solitari,
spiritul gregar ,cașicelsolitar
manifestându -se în forme și
amplitudini diferite, delaospecie
laalta sau chiar îninteriorul
aceleiași specii ;10

Care sunt
inferențele înbaza
cărora abordăm
comparativ omul și
viețuitoarele
„inferioare” lui?b)Omul este înzestrat culimbaj
articulat, acesta reprezentând,
deopotrivă, un instrument al
gândirii și un mijloc de
comunicare ;animalele comunică
între ele, însă limbajul loreste
unul nearticulat, natural, demulte
oriemoțional ;11

c)Gândirea umană este susținută de
operații și procese precum :
abstractizarea, generalizarea, axio-
matizarea, ierarhizarea, analiza și
sinteza etc.;formele cognitive ale
animalelor sunt cantonate îndeosebi
însenzații, percepții, reprezentări
(preponderent alimentate desimțuri ;
inclusiv viclenia este desorginte
empirică) șidoar încazuri rare deo
„inteligență senzorială” .Animalele
reproduc ,prin diverse forme ale
învățării (bazată pe repetare
succesivă) fragmente decunoaștere,
însă nuaucapacitatea deainova în
cunoaștere .12
Care sunt
inferențele înbaza
cărora abordăm
comparativ omul și
viețuitoarele
„inferioare” lui?

Care sunt
inferențele înbaza
cărora abordăm
comparativ omul și
viețuitoarele
„inferioare” lui?d)Omul este înzestrat cucapacitatea
deaierarhiza șiarealiza alegeri
raționale ,fiind, prin excelență,
ființă valorizatoare :animale seaflă
sub imperiul impulsurilor ;elenu
valorizează .13

Care sunt
inferențele înbaza
cărora abordăm
comparativ omul și
viețuitoarele
„inferioare” lui?e)Natura umană, caexpresie a
identității ființei umane, nueste
nici morală, nici imorală .
Conduitele umane potfiapreciate
drept morale, imorale sau
amorale, înfuncție deunsetde
valori, norme și principii
împărtășite de majoritatea
indivizilor care compun osocietate
/comunitate ;lumea animală este
un univers al amoralului,
comportamentele instinctuale
neputând fiapreciate nici ca
morale, nicicaimorale .14

Oconcluzie intermediară :Atributul exclusiv definitoriu pentru om=
ființă valorizatoare, atribuit ce-ipermite :
►săaleagă ;
►să-șiîntemeieze rațional alegerile,
încondițiile încare fragmentele
lumii nustau peacelași plan din
perspectiva năzuințelor umane
Fragmentele lumii sunt ierarhizate în
funcție depreferințe și:
-dacă nesunt dezirabile –optăm pentru ele
-dacă ne sunt indezirabile –refuzăm
alegerea15

Deobservat dubla semnificație ajudecăților anterioare de
tipconstatativ :
anumite fragmente aleexistenței auvaloare pentru unii
oameni, întimp ceaceleași fragmente nuauvaloare
pentru oameni cualteopțiuni ;
valorizarea esteunproces bipolar :
Dinrelația subiect (valorizator) –obiect (valorizat)
Valorile sunt16
imanente subiectul valorizatorobiectul valorizat
transcendenteși pentru obiect
și pentru subiect

Valorile „ne cheamă” parcă deundeva
dinneant, dintr -ununivers propriu, dar un
univers ceseintersectează cuuniversul
nostru existențial .17

Deci :18
Valoarea nustănici doar înceea ceeprețuit
(obiectul valorizat), nici doar încel ce
prețuiește (subiectul valorizator), nueste nici
purobiectivă ,niciabsolut subiectivă .

Definiție :19
Valoarea este orelație deapreciere a
unor fragmente aleexistenței, inclusiv
acreațiilor umane, în virtutea
corespondenței dintre însușirile lorși
năzuințele umane .

Consecințe :a)Înafara acestei relații între ceidoipoli ai
valorizării, obiectul (care conține latent
însușirile cepot fiprețuite) arrămâne
doar înacest stadiu (de fragment al
existenței), iarsubiectul (cedispune de
valențe prin care prețuiește) arrămâne la
stadiul dedepozitar alunor năzuințe
abstracte ;
b)Așa cum despre realitatea fizico -naturală
nusepoate conchide căeaeste adevărată
saufalsă, morală sauimorală, lafelnuse
poate conchide căeste valoroasă însine
saunu,afirmația saunegația aparținând
exclusiv subiectului valorizator (înabsența
lui,valorizarea arfiunnonsens) .20

Consecințe :c)Fiecare comunitate /societate îșiareun
sistem devalori, izvorâte din procese
succesive devalorizare (șirevalorizare) în
baza unui etalon general :idealul de
comunitate /societate .
d)Valorile sunt ocrotite prin norme .21

Normelereprezintă prescrierea unor conduite pentru indivizi, în
termeni imperativi (onerativi, prohibitivi ),permisivi (inclusiv
supletivi ),stimulativi, definitorii sauderecomandare ,conduite
care sănulezeze valorile pecare leacoperă aceste prescrieri .22
sistemul denorme alunei comunități/societăți
structurat încategorii diverse precum :
norme juridice,
norme morale,
norme religioase,
norme politice,
norme artistice,
norme științifice șidecercetare,
norme (reguli) lingvistice
norme administrative,
norme deeducație etc.Normativitatea socială =

În funcție de
setul devalori pe
care-lprotejează,
normele sunt:23Formale (celmai semnificativ exemplu :
normele juridice)
acoperă valorile ocrotite direct deputerea destat,
statul intervenind prin mijloace coercitive în
situația încare sunt lezate
Viața, integritatea persoanei, suveranitatea,
libertatea persoanei etc.–toate sunt
protejate prin norme care indică drepturi și
obligații corelative

În funcție de
setul devalori pe
care-lprotejează,
normele sunt:24
acoperă seturi devalori împărtășite de
membrii unei comunități/societăți în
temeiul încrederii fiecărui individ în
conținutul valorilor respective, precum
șiaîncrederii reciproce aindivizilor
Constituie capitalul sociallezarea lorconduce laintervenția
altor mecanisme șisauorganisme decât celeetatice precum :
blamul public
stigmatizarea
decredibilizarea
rușinea reintegratoare
canoanele bisericești
exemplaritatea simbolică ș.a.Informale

NOTĂ :25
Atât normele formale, câtșicele informale reprezintă
etaloane deconduită înfuncție decare seobțin indicii
privind ordinea socială .Aceste indicii provin dinanaliza
unor indicatori negativi care măsoară statistic
comportamentele deviante delanormativitatea socială .

Bibliografie
suplimentară :26
Adrian Gorun, Studiu sociologic
asupra Legii 1/2011 .Educația și
comunitatea, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 2013 ,pp.14-21

27II.Comunități șisocietăți
II.1.Conotații
Ceidoitermeni conotații diverse ,atât în
limbajul comun, câtșiînlimbajul unor științe precum
istoria, antropologia, politologia, economia politică,
stasiologia .
Limbajul comun :comunitate =oașezare umană
într-unspațiu determinat (de regulă local );unspațiu
localizat alapartenenței, darșiunspațiu spiritual comun .
Exemple decomunități :catalană, scoțiană, bască,
renaniană, siciliană, musceleană, rovinăreană, gorjeană
etc.

28 Dimensiuni subînțelese alecomunității :
localizarea
stilul deviațăprin definirea unor repere :ex.:laNde
Dunăre, pemalul drept alJiului, în
apropierea Munților Rodnei, laieșirea
dinPasul Tihuța etc.
urban, rural, tradițional, modern, nomad, în
microgrupuri, în macrogrupuri ,autarhic,
relațional etc.

29
apartenența comună
șiconștiința apartenenței
dimensiunile restrânse ale
teritoriului încare seconviețuiește
prioritatea interesului publicrelațiile directe, conștient cristalizate ;
valorile comune, starea de spirit ;
atașamentul față de„locurile natale” etc.
vecinătățile bine conturate, servituțile,
interferențele culturale etc.
cetățenia locală, distincția operațională
între public șiprivat ,obștesc șiindividual

Așadar :30
Sensul dat comunității este acela defragment alunui
spațiu mai larg ocupat degrupuri deoameni ;o
comuniune încare elementul unificator izvorăște din
valorile împărtășite defiecare membru înparte .

Înfuncție degeneza
lor, comunitățile
umane sunt:31
naturale (preexistente statului)„Țara
Moților”, „ȚaraHațegului”, „Țara
Bârsei”, obștile sătești, cetățile,
actualele federate ;comunitățile
lignajere ;
administrative (invenții ale legii,
posterioare statului, unități
administrativ -teritoriale )

Sensul dat totmai mult azicomunităților în
limbajul comun este celdeunități administrativ –
teritoriale, adică celde„construcție” aunor entități
socio -fizico -geografice detipul satelor, comunelor,
arondismentelor, orașelor, municipiilor, județelor,
departamentelor, regiunilor, ținuturilor, raioanelor
etc.cusubdiviziunile lor.32

33
Limbajul comun : societate = grupare de
dimensiuni mai largi depopulație deorigine istorică
comună șiorigine etnică (comună saudiversă), care
ocupă unteritoriu comun, dar dedimensiuni mult
mailargi decât celalcomunității .

34
Percepția lanivelul cunoașterii comune asocietății este una extrem de
diversă confuzii .
Astfel :
a)dacă societatea este indicată dinperspectiva istorică desemnează
conviețuirea oamenilor înanumite epoci (societatea antică, medievală,
modernă, contemporană fiecare abordată înplan universal ,sau pearii
geopolitice/culturale mairestrânse )
b)dacă societatea este indicată prin raportare laaxa național –
internațional desemnează populația aparținătoare unei
națiuni sauomenirea înansamblul ei,adică societatea globală

35
c)dacă societatea indică un anumit specific alactivității
oamenilor desemnează categorii profesionale (Statusuri
de grup) din diferite perioade (societatea educatorilor,
societatea oamenilor deștiință, societatea rezerviștilor etc.)cu
sensul deasocieri constituite însensul unor scopuri particulare .
Șitotforme deasociere sunt societățile comerciale, caritabile .
Încelmai larg sens:societatea caformă deconviețuire a
indivizilor umani .

36
Polisemantismul conceptelor comunitate și societate
afectează înmare măsură șiștiințele sociale ,ceidoitermeni fiind
utilizați cuînțelesuri difuze .
Astfel :istoria utilizează termenul decomunitate umană spre
aindica forme deconviețuire îndiferite epoci :comunitatea
gentilico -tribală, familia, poporul, națiunea .

37
Acestea sunt forme decomunitate umană caracterizate prin
factori unificatori precum :rudenia
limba
teritoriul
viața spirituală
(„factura psihică”)
aparțin unor societăți încadrate înperioade extinse detimp
(epoci) :societatea comunei primitive, sclavagistă, medievală,
modernă etc.

38
II.2.Conotații înlimbajul științific/sistematizat
Termenii sunt mult prea vagi distincțiile dificil de surprins ;
uneori sinonimi .Aceeași abordare poate fidetectată șiînștiințele politice,
diferențierile fiind surprinse îndeosebi prin prisma dimensiunilor (mari
largi pentru societate) șiamplitudinii socializării .
Antropologia șisociologia operează cuacești termeni mult mai riguros .
Introducându -sechiar distincții între societatea umană șidiferite societăți
încare conviețuiesc unele animale .
Distincțiile precise, prin raportare lagenul proxim șidiferențele
specifice .

39
Ferdinand Tőnnies între Gemeinschaft
(comunitate) șiGesellschaft (societate) indică nudoar
particularități, cișiunsens alistoriei umanității ,nudoar aspectele
dediscontinuitate ,cișiconservarea unor atribute, perpetuarea
constantelor .
Prin ceidoitermeni, Tőnnies indică cele două modele deviață
întemeiate în2tipuri deordine socială încare structura capitalului
social diferă .

40
Prin comunitate setul deatribute alsocietății europene rurale,
societate premodernă tipică ceconsta dintr -o„rețea densă derelații
personale bazată aproape întotalitate pelegături derudenie șipe
contactul direct «față înfață» care arelocîntr-unsatmic, închis” ;în
aceste comunități celemaimulte norme norme nescrise, „iar
oamenii erau legați între eiprintr -orețea deinterdependență reciprocă ce
cuprinde toate aspectele vieții, delafamilie șimuncă, până lapuținele
distracții decare sebucurau astfel desocietăți” .
Prin societate „cadrul legilor șialaltor reglementări
Gesellschaft formale cecaracterizau societățile mari,
urbane, industriale”

41
Relațiile sociale suportă schimbări deesență ;ele
sunt „mai formale șiimpersonale”, iar„indivizii nu
contau înaceeași măsură unul pentru altul înprivința
sprijinului reciproc”, fiind mult mai puțin constrânși din
punct devedere moral .

42
Tipul delegături pecare sebazează comunitatea șisocietatea (și
prin care serealizează ordinea socială) este diferit :unul
concentrat într-orelație destatut (contact) șiunul într-orelație
decontract .
primul societățile premoderne
secundul societățile capitaliste moderne

43
Fr.Fukuyama :„Un tată este legat defamilia luisau unlord deșerbii și
servitorii săiprintr -orelație personală care dura toată viața șicare consta dintr -o
multitudine derelații reciproce informale, tacite șiadesea ambigue .Nimeni nuputea
rupe pur șisimplu relația dacă nu-iconvenea ceva .Înschimb, într-osocietate
capitalistă modernă (…)astfel derelații sebazează pe«contract», deexemplu o
înțelegere formală căunangajat vadepune oanumită cantitate demuncă înschimbul
unui anumit salariu dinpartea patronului .Într-uncontract salarial totul esteprecizat
șideaceea statul aredrept executoriu, nuexistă obligații sauîndatoriri străvechi care
săînsoțească plata înschimbul serviciilor” (Fr.Fukuyama, Marea ruptură .Natura
umană șirefacerea ordinii sociale ,p.18).

44
Distincția între relația destatutșirelația decontract esențială din mai
multe motive
a)Indică suportul ontic diferit alacestorrelații :morala ,casetdevalori, normeși
principii pentrurelația destatut ;voința convergentă apărților ,caînțelegere
cuprivire laoprestație anume, pentrurelația decontract .
b)Indică, pedeoparte, caracterul nelimitat alrelației destatut, caracterizvorât
dinindependența exercitării relațieifață depărți(relația fiind unamorală), iar
pedealtă parte, caracterul limitat alrelațieibazată pecontract :oricare dintre
părți opoateîntrerupe oricând) .
c)Indicădouă moduri diferite depercepție aconținutului capitalului social :
capitalul socialîntemeiat înnormeșivalori informale încomunitate șicapitalul
socialîntemeiat înlegiraționale, formale,însocietate .

Școala deazi:comunitate sausocietate?45