Normalizarea Contabilitatii

Cuprinsul lucrarii

Capitolul 1 SCURTA INTRODUCERE IN IFRS. Diferenta IFRS-IAS.

Capitolul 2 STANDARDELE INTERNAȚIONALE DE RAPORTARE FINANCIARĂ (IAS 17)

1. Aspecte generale

Leasingul financiar

Leasing operational

Leasing irevocabil

Operatiunea de leaseback

2. Clasificarea contractelor de leasing

3. Contract de leasing financiar vs. Contract de leasing operational

4. Stimulentele contractului de leasing operational

5. Pretul finantarii:

6. Asigurari:

7. Garanții :

Capitolul 3 COMPARAȚII ÎNTRE PREVEDERILE STANDARDULUI IAS17 ȘI REGLEMENTĂRILE CONTABILE DIN ROMÂNIA (IAS/IFRS vs. RAS)

1. Analiza diferențelor dintre politicile contabile prevăzute de OMFP 3055/2009 și cele solicitate de IFRS și identificarea surselor posibile de retratări în procesul de trecere la IFRS

2. Monografii contabile

Capitolul 4 CONCLUZII

Bibliografie

COORDONATOR: STUDENT:

Lect.univ.dr. DICU Roxana Manuela Rotariu Ciprian

Capitolul 1 SCURTA INTRODUCERE IN IFRS. Diferenta IFRS-IAS.

Consiliul pentru Standarde Internationale de Contabilitate (IASB) cu sediul la Londra si-a inceput activitatea in 2001. Scopul sau este de a elabora un set unic de standarde de contabilitate , globale, care sa solicite informatii transparente si comparabile pentru raportarile financiare pentru obiective generale.

IASB este ales si finantat de Fundatia Comitetului pentru Standarde Internationale de Contabilitate (IASC).

IASB isi publica standardele intr-o serie de lucrari denumite Standarde Internationale de Raportare Finaciara (IFRS-uri).

La inceputul activitatii sale, IASB a adoptat toate standardele publicate de predecesorul sau, Consiliul Comitetului pentru Standarde Internationale de Contabilitate.

Termenul Standarde Internationale de Raportare Financiara cuprinde:

1. IFRS-uri;
2. IAS-uri;
3. Interpretari emise de Comitetul pentru Interpretari Internationale de Raportare Financiara (IFRIC) au de predecesorul sau, Comitetul Permanent pentru Interpretari (SIC)

Conceptele de baza :

• Contabilitate de angajamente : efectele trazactiilor si ale altor evenimente sunt recunoscute atunci cand tranzactiile si evenimentele se produc (si nu pe masura ce numerarul sau echivalentul sau este incasat sau platit ) si sunt inregistrate in evidentele contabile si raportate in situatiile financiare ale perioadelor aferente. Astfel, situatiile financiare intocmite in baza acestui principiu ofera utilizatorilor o imagine atat despre tranzactiile trecute care au determinat incasari sau plati cat si despre obligatiile viitoare de plata in viitor si resursele privind incasarile viitoare.

• Continuitatea activitatii: situatiile financiare sunt intocmite pornind de la ipoteza ca o entitate isi va continua activitatea si in viitorul previzibil.Astfel se presupune ca entitatea nu are nici intentia si nici nevoia de a lichida sau de a-si reduce in mod semnificativ activitatea; in cazul in care se constata aceasta posibilitate ar putea fi nevoie ca situatiile financiare sa fie intocmite pe o baza de evaluare diferita.

IFRS sunt considerate a fi un set de standarde „bazate pe principii”, întrucât stabilesc reguli generale, dar impun și anumite tratamente contabile specifice.

Standardele Internaționale de Raportare Financiară cuprind:

Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) — standarde emise după 2001

Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS) — standarde emise înainte de 2001

Interpretări ale Comitetului Internațional pentru Interpretări privind Raportarea Financiară (IFRIC) — emise după 2001

Interpretări ale Comitetului Permanent pentru Interpretări (SIC) — emise înainte de 2001

Există, de asemenea, și un Cadru General pentru Întocmirea și Prezentarea Situațiilor Financiare, care descrie unele dintre principiile care stau la baza IFRS.

Toate societățile comerciale cotate din UE sunt obligate în prezent să întocmească situații financiare consolidate în conformitate cu IFRS.

Pentru a fi aprobate pentru utilizarea în UE, standardele trebuie să fie avizate de către Comitetul de Reglementare Contabilă (ARC), care este format din reprezentanți ai guvernelor statelor membre și este consiliat de un grup de experți denumit Grupul Consultativ European pentru Raportarea Financiară (EFRAG).

Capitolul 2 STANDARDELE INTERNAȚIONALE DE RAPORTARE FINANCIARĂ (IAS 17)

1. Aspecte generale

Principalul obiectiv al Consiliului pentru Standardele Internaționale de Contabilitate a fost o revizuire limitată pentru a clarifica modul de clasificare al contractelor de leasing imobiliar și pentru a elimina alternativele contabile însituațiile financiare ale locatorilor pentru costurile directe inițiale. Este esențială stabilirea politicilor contabile pentru locatari și locatori corespunzătoare și elementele ce vor fi evidențiate cu privire la contractele de leasing. Acest Standard Internațional de Contabilitate va fi aplicat în contabilitatea tuturor contractelor de leasing cu excepția următoarelor:

– contractul de leasing privind explorarea sau exploatarea mineralelor, a petrolului, gazelor naturale și a altor resurse neregenerabile similare;

– contractele de leasing privind acordarea licenței pentru bunuri ca: filme cinematografice, înregistrări video, piese de teatru, manuscrise, brevet și drepturi de autor;

– proprietățile utilizatorilor care sunt înregistrate drept investiții imobiliare (IAS 40 Investiții imobiliare);

– investițiile imobiliare închiriate de către locatori în baza unui contract de leasing operațional (IAS 40);

– activele biologice deținute de locatori în baza unui contract de leasing financiar (IAS 41, Agricultura);

– activele biologice închiriate de către locatori în baza unui contract de leasing operațional (IAS 41).

Prezentul Standard se aplică acelor contracte care transferă dreptul de utilizare a activelor, chiar dacă, pentru utilizarea sau întreținerea respectivelor bunuri, locatorului i se poate cere efectuarea unor servicii substanțiale.

Acest Standard nu se aplică în cazul contractelor de servicii care nu implică transferul dreptului de utilizare a bunurilor între părțile contractante.

Pentru a înțelege corect aspectele legate de leasing este necesar să definim acestea conform Standardelor.

Definitie:

Leasingul este operațiunea prin care Locatorul/Finanțator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosință asupra unui bun, al cărui proprietar este, celeilalte părți, denumită Locatar/Utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăți periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârșitul perioadei de leasing Locatorul/Finanțatorul se obligă să respecte dreptul de opțiune al Locatarului/Utilizator de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing fără a schimba natura leasingului ori de a înceta raporturile contractuale.

Plățile minime de leasing sunt acele plăți de-a lungul duratei contractului de leasing pe care locatarul va fi sau poate fi obligat să le efectueze, excluzând chiria contingentă, costurile serviciilor și impozitelor pe care locatorul le va plăti și care se vor rambursa acestuia, împreună cu:

– pentru Locatar, orice sume garantate de locatar sau de o parte afiliată locatarului;

– pentru Locator, orice valoare reziduală garantată locatorului fie de către: Locatar, o parte afiliată Locatarului sau o terță parte, fără legătură cu locatorul care este capabilă din punct de vedere financiar să onoreze garanția.

Totuși, dacă locatarul are opțiunea de a cumpăra bunul la un preț estimat a fi suficient de scăzut față de valoarea justă la data la care opțiunea devine exercitabilă încât la începutul contractului de leasing există certitudinea rezonabilă că opțiunea va fi exercitată, atunci plățile minime de leasing include plățile minime exigibile pe durata contractului de leasing până la data anticipate pentru exercitarea opțiunii de cumpărare precum și plata necesară pentru exercitarea acestei opțiuni.

Valoarea justă este suma pentru care ar putea fi tranzacționat un activ sau ar putea fi decontat un pasiv, între părți interesate și în cunoștință de cauză într-o tranzacție desfășurată în condiții normale de concurență.

Durata de viață economică este:

– perioada de-a lungul căreia se estimează că un bun este utilizabil economic de către unul sau mai mulți utilizatori;

– după numărul unităților de producție sau al unităților similare care se estimează a se obține prin utilizarea bunului de către unul sau mai mulți utilizatori.

Durata de viață utilă este perioada estimată care rămâne de la începutul duratei contractului de leasing, fără a fi limitată la acesta, pe parcursul căreia se așteaptă ca beneficiile economice încorporate în bun să fie consumate de către entitate.

Valoarea reziduală garantată este:

– pentru locatar, acea parte a valorii reziduale ce este garantată de locatar sau de o parte afiliată acesteia, valoarea garanției constituind valoarea maximă ce devine plătibilă în orice situație;

– pentru locator, acea parte a valorii reziduale ce este garantată de locatar sau de o terță parte neafiliată locatorului ce este capabilă, din punct de vedere financiar să onoreze obligațiile asumate prin garanție.

Valoare reziduală negarantată reprezintă acea parte din valoarea reziduală a bunului în regim de leasing a cărui realizare de către locator nu este sigură sau este garantată numai de o parte afiliată locatorului.

Investiția brută în leasing este suma:

– plăților minime de leasing de primit de către locator, aferente unui leasing financiar și,

– orice valoare reziduală negarantată acumulată în contul locatorului.

Investiția netă în leasing este investiția brută în leasing actualizată la rata implicită de dobânda din contractele de leasing. Venitul financiar nerealizat reprezintă diferența dintre investiția brută în contractul de leasing și investiția netă în leasing.

Rata implicită a dobânzii din contractul de leasing este rata de actualizare care, la începutul contractului de leasing determină ca valoarea actualizată cumulată a plăților minime de leasing și a valorii reziduale negarantate să fie egală cu suma valorii juste a bunului dat în leasing și oricărui cost direct inițial al locatorului.

Rata dobânzii marginale a locatarului este rata dobânzii pe care locatarul ar trebui să o plătească pentru un leasing similar sau, dacă aceasta nu este determinabilă, rata pe care la începutul contractului de leasing, locatarul ar trebui să o suporte pentru a împrumuta, pentru aceeași perioadă și cu garanție similară, fondurile necesare pentru achiziționarea bunului.

Leasingul financiar, conform Codului fiscal, este operatiunea de leasing care indeplineste una din conditiile urmatoare:

riscurile și beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte;

contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul leasingului către utilizator la momentul expirării contractului;

utilizatorul are opțiunea de a cumpăra bunul la momentul expirării contractului, iar valoarea reziduală exprimată în procente este mai mică sau egală cu diferența dintre durata normală de funcționare maximă și durata contractului de leasing, raportată la durata normală de funcționare maximă, exprimată în procente;

perioada de leasing depășește 75% din durata normală de funcționare maximă a bunului care face obiectul leasingului; în înțelesul acestei definiții, perioada de leasing include orice perioadă pentru care contractul de leasing poate fi prelungit;

valoarea totală a ratelor de leasing, mai puțin cheltuielile accesorii, este mai mare sau egală cu valoarea de intrare a bunului;

In sens restrans un leasing financiar este operațiunea de leasing care transferă substantial toate riscurile și avantajele neprevăzute, aferente dreptului de proprietate asupra activului. Titlul de proprietate poate fi transferat, în cele din urmă, sau nu.

Leasing operațional este operațiunea de leasing ce nu intră în categoria leasingului financiar. Totusi în cazul leasingului operațional, bunul poate fi cumpărat la expirarea contractului de leasing numai in conditia in care Locatarul exprima pe parcursul derularii contractului a opțiunii de cumpărare.

Conform Codului fiscal orice contract de leasing incheiat intre locator si locatar, care transfera locatarului riscurile si beneficiile dreptului de proprietate, mai putin riscul de valorificare a bunului la valoarea reziduala, si care nu indeplineste niciuna dintre conditiile prevazute la pct. 7 lit. b)-e) ; riscul de valorificare a bunului la valoarea reziduala exista atunci cand optiunea de cumparare nu este exercitata la inceputul contractului sau cand contractul de leasing prevede expres restituirea bunului la momentul expirarii contractului;

Leasing irevocabil reprezintă operațiunea de leasing care este revocabilă doar:

– dacă survine un eveniment contingent a cărui producere era puțin probabilă;

– cu permisiunea locatorului;

– în cazul în care locatarul contractează cu același locator un nou leasing privind același bun sau unul echivalent;

– în momentul plății, de către locatar, a unei asemenea sume suplimentare, încât, la începutul contractului de leasing, continuarea lui este certă, într-o măsură rezonabilă.

2. Clasificarea contractelor de leasing

Clasificarea Contractelor de leasing adoptată în acest Standard se bazează pe măsura în care riscurile și avantajele aferente titlului de proprietate al unui bunîn regim de leasing revin locatorului sau locatarului. Riscurile includ posibilitatea de a se înregistra pierderi, ca urmare a unui grad scăzut de utilizare a bunului sau a uzurii morale și a unor variații alevenitului datorate modificării condițiilor economice. Avantajele pot fi reprezentate

de estimarea unei activități profitabile pe durata de viață economică a bunului și a unor câștiguri rezultate din creșterea valorii sau din realizarea valorii reziduale.

Un leasing este considerat ca fiind leasing financiar dacă transferă substanțial toate riscurile și avantajele aferente titlului de proprietate. Un leasing este considerat leasing operațional dacă nu transferă substanțial toate riscurile și avantajele aferente titlului de proprietate.

Deoarece tranzacția dintre locator și locatar se bazează pe un contract de leasing încheiat între cele două părți, este necesară utilizarea unor definiții consecvente. Aplicarea acestor definiții în circumstanțe diferite locatorului și locatarului poate determina ca același leasing să fie clasificat în mod diferit de către aceștia.

Începutul contractului de leasing reprezintă prima dată anterioară datei contractului de leasing și datei angajamentului părților de a respecta principalele prevederi ale contractului de leasing.

Durata contractului de leasing reprezintă perioada de timp irevocabilă pentru care locatorul a contractat bunul în leasing și orice alte termene suplimentare pentru care locatarul are opțiunea de a continua utilizarea bunului în regim de leasing, cu sau fără plată suplimentară, când la începutul contractului de leasing este certă, într-o măsură rezonabilă, exercitarea acestei opțiuni de către locatar.

Clasificarea unui leasing ca leasing financiar sau operațional depinde mai curând de fondul tranzacției decât de forma contractului.

Exemple de situații care individual sau în combinație conduc în mod normal la clasificarea unui leasing ca fiind leasing financiar sunt:

– leasingul transferă locatarului titlul de proprietate asupra bunului până la sfârșitul duratei contractului de leasing;

– locatarul are opțiunea de a cumpăra bunul la un preț estimat a fi suficient de mic în comparație cu valoarea justă la data la care opțiunea devine exercitabilă, astfel încât la începutul contractului de leasing, există în mod rezonabil certitudinea că opțiunea va fi exercitată;

– durata contractului de leasing acoperă, în cea mai mare parte, durata de viață economică a bunului, chiar dacă titlul de proprietate nu este transferat;

– la începutul contractului de leasing valoarea actualizată a plăților minime de leasing este cel puțin egală cu aproape întreaga valoare justă a bunului în regim de leasing;

– bunurile ce constituie obiectul contractului de leasing sunt de natură specială, astfel încât numai locatarul le poate utiliza fără modificări majore;

Aspectele care să indice situații care în mod individual sau corelate pot, de asemenea să conducă la clasificarea unui leasing ca fiind leasing financiar, sunt:

– dacă locatarul poate rezilia contractul de leasing, pierderile locatorului generate de rezilierea contractului revin locatarului;

– câștigurile sau pierderile rezultate din variația valorii juste reziduale sunt în sarcina locatarului/de exemplu sub forma unei reduceri a chiriei echivalentă cu cea mai mare parte a încasărilor din vânzări la sfârșitul contractului de leasing;

– locatorul are capacitatea de a continua leasingul pentru a doua perioadă, la o chirie substanțial mai redusă decât chiria pieței.

Contractele de leasing care au ca obiect terenuri și clădiri sunt clasificate ca leasing operațional sau financiar ca și contractele de leasing care au ca obiect alte bunuri. Totuși, o caracteristică a terenurilor este că acestea au, în mod normal, o durată de viață economică nedefinită și, dacă nu se estimează că locatorului îi va fi transferat titlul de proprietate până la sfârșitul duratei contractului de leasing, atunci locatarului nu-i revin, în mod normal toate riscurile și avantajele aferente titlului de proprietate, caz în care leasingul privind terenul va fi un leasing operațional. O plată făcută la încheierea sau la achiziționarea unui leasing considerat operațional reprezintă plăți de leasing făcute în avans care sunt amortizate pe durata contractului de leasing în concordanță cu graficul de

beneficii oferit.

Elementele teren și clădire ale unui leasing imobiliar sunt luate în considerare separat pentru clasificare. Dacă s-a anticipat că titlurile de proprietate ale ambelor elemente să treacă în posesia locatarului la sfârșitul contractului de leasing, ambele elemente sunt clasificate drept leasing financiar, fie că sunt analizate ca un contract sau ca două contracte de leasing, mai puțin atunci când apare clar din alte trăsături că leasingul nu transferă substanțial toate riscurile și beneficiile aferente dreptului de proprietate a unuia sau ambelor elemente. Atunci când terenul are o viață economică nedeterminată, este normal ca elementul teren să fie clasificat drept leasing operațional, cu excepția situației în care este anticipat ca titlul de proprietate să treacă asupra locatarului la sfârșitul

contractului de leasing în conformitate cu paragrafele 14 „Elementul Clădiri” din IAS 11 este clasificat drept leasing financiar sau operațional.

De câte ori este necesar pentru clasificarea și justificarea leasingului imobiliar, plățile minime de leasing (inclusiv orice plăți în avans însumate) sunt alocate între elementele de clădiri și teren proporțional cu valorile juste relative ale drepturilor de utilizare în sistem leasing ale elementelor de teren și clădiri, la începutul contractului de leasing. Dacă plățile de leasing nu pot fi alocate echitabil între aceste două elemente, întregul leasing este clasificat drept leasing financiar, mai puțin atunci când este clar că ambele elemente sunt de leasing operațional, caz în care întregul leasing este clasificat drept leasing operațional.

Pentru un leasing imobiliar, în care suma ce este inițial recunoscută pentru elementul de teren, în conformitate cu paragraful 20 din IAS 11 este nesemnificativă, terenul și clădirile pot fi tratate ca o singură unitate în scopul clasificării leasingului și clasificate ca leasing financiar sau operațional, în conformitate cu paragrafele sus menționate. În acest caz, durata de viață economică a clădirilor este privită drept durata de viață economică a întregului bun dat în leasing.

Evaluarea separată a elementelor de teren și clădiri nu este necesară atunci când dreptul locatarului atât asupra clădirilor, cât și asupra terenului este clasificat drept investiție imobiliară, în conformitate cu IAS 40 și este adoptat modelul valorii juste. Calcule detaliate sunt necesare pentru această evaluare numai în cazul în care clasificarea unuia sa a ambelor elemente este nesigură.

În conformitate cu IAS 40 este posibil pentru un locatar să clasifice un drept imobiliar deținut în baza unui leasing operațional ca fiind o investiție imobiliară. Dacă acest lucru se întâmplă, dreptul imobiliar este înregistrat la fel ca un leasing financiar și în plus, este folosit modelul valorii juste pentru bunul recunoscut.

Locatarul va continua evidențierea leasingului după leasingul financiar, chiar dacă un eveniment ulterior schimbă natura dreptului imobiliar al locatarului, astfel încât acesta nu mai poate fi clasificat drept investiție imobiliară.

Acesta este cazul dacă, de exemplu, locatarul:

– ocupă proprietatea, care este apoi transferată la proprietatea imobiliară utilizată de posesor la un post presupus ca fiind egal cu valoarea sa justă la data schimbării sau,

– acordă o subînchiriere ce transferă în mare măsură riscurile și beneficiile aferente proprietății dreptului unei terțe părți.

O astfel de subînchiriere este înregistrată de locatar drept leasing financiar către o terță parte, chiar dacă poate fi înregistrată drept leasing operațional de către o terță parte.

3. Contract de leasing financiar vs. Contract de leasing operational

Contract de leasing financiar – orice contract de leasing care îndeplinește cel puțin una dintre următoarele condiții:

a) riscurile și beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte;

b) contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul leasingului către utilizator la momentul expirării contractului;

c) utilizatorul are opțiunea de a cumpăra bunul la momentul expirării contractului, iar valoarea reziduală exprimată în procente este mai mică sau egală cu diferența dintre durata normală de funcționare maximă și durata contractului de leasing, raportată la durata normală de funcționare maximă, exprimată în procente;

d) perioada de leasing depășește 80% din durata normală de funcționare maximă a bunului care face obiectul leasingului; în înțelesul acestei definiții, perioada de leasing include orice perioadă pentru care contractul de leasing poate fi prelungit;

e) valoarea totală a ratelor de leasing, mai puțin cheltuielile accesorii, este mai mare sau egală cu valoarea de intrare a bunului;

Contract de leasing operațional –  orice contract de leasing încheiat între locator și locatar, care transferă locatarului riscurile și beneficiile dreptului de proprietate, mai puțin riscul de valorificare a bunului la valoarea reziduală, și care nu îndeplinește niciuna dintre condițiile prevăzute mai sus de la lit. b) – e); riscul de valorificare a bunului la valoarea reziduală există atunci când opțiunea de cumpărare nu este exercitată la începutul contractului sau când contractul de leasing prevede expres restituirea bunului la momentul expirării contractului;

4. Stimulentele contractului de leasing operational

La negocierea sau la renegocierea unui leasing operațional, locatorul îi poate oferi locatarului anumite stimulente pentru a încheia contractul. Exemple de astfel de stimulente sunt plata unui avans în numerar către locatar sau rambursarea ori asumarea de către locator a costurilor locatarului (cum ar fi costuri de reamplasare, modernizări ale activului în regim de leasing  și costuri aferente unui angajament anterior de contract de leasing al locatarului).

Alternativ, se poate conveni ca, în perioadele inițiale ale duratei contractului de leasing, locatarul să  plătească  o chirie mai mică sau să  nu plătească  deloc.

Toate stimulentele acordate pentru încheierea unui contract de leasing operațional nou sau reînnoit trebuie recunoscute drept parte integrantă  din valoarea netă  a contraprestației convenite pentru utilizarea activului în regim de leasing, indiferent de natura stimulentului, de forma sau de momentul în care se face plata.

Stimulentele dintr‐un leasing operațional se referă la contraprestația pentru utilizarea bunului în sistem de leasing. Costurile suportate de locator drept stimulente pentru încheierea unui nou contract de leasing sau pentru reînnoirea unuia existent nu se consideră ca făcând parte din costurile inițiale care sunt adăugate la valoarea contabilă a activului în sistem de leasing.

De exemplu, în cazul încheierii unui nou contract de leasing pentru care, drept stimulant acordat locatarului pentru participarea la noul contract de leasing, locatorul este de acord să  plătească  costurile de reamplasare ale locatarului, să contribuie la plata unor cheltuieli de amenajare/modernizare efectuate de locatar sau este de acord ca pentru o perioadă să  nu încaseze nicio chirie de la locatar (acordarea unei perioade de grație), atât locatorul, cât  și locatarul vor recunoaște valoarea netă  a contraprestației, de‐a lungul duratei contractului de leasing, utilizând o singură metodă de amortizare.

Locatorul trebuie să  recunoască  valoarea agregată  a costului stimulentelor drept o diminuare a venitului din leasing pe durata contractului de leasing, pe o bază liniară, cu excepția cazului în care o altă bază sistematică este reprezentativă pentru eșalonarea în timp a beneficiului activului în sistem de leasing.

Locatarul trebuie să  recunoască  beneficiul agregat al stimulentelor drept o reducere a cheltuielilor cu chiria pe toată durata contractului de leasing, pe o bază liniară, cu excepția cazului în care oaltă bază sistematică este reprezentativă pentru eșalonarea în timp a beneficiului locatarului rezultat din utilizarea activului în sistem de leasing.

Prevederile referitoare la suportarea liniară a cheltuielilor pe durata contractului se aplică  și în cazul stimulentelor acordate cu ocazia încheierii de contracte de închiriere sau de alte contracte care presupun acordarea de stimulente pentru atragerea chiriașilor.

5. Pretul finantarii:

Pretul platit de Locatar/Utilizator pentru finantarea in leasing include:

comision de management/administrare, calculat la suma totala a operatiunii (valoare bun fara TVA) si perceput de Locator/Finanantator la semnarea contractului de leasing;

dobanda de finantare;

orice alte costuri asociate si comisioane conform prevederilor contractului de leasing, legate in principal de:

asigurarea bunului;

vamuirea, inregistrarea , inscrierea la Arhiva Elecronica a bunului si a contractului de leasing.

alte costuri generate de transferul dreptului de proprietate.

orice alte costuri legate de derularea tranzactiei de leasing.

Sumele se stabilesc in functie de conditiile particulare si se factureaza Utilizatorului in conformitate cu prevederile contractului de leasing.

Pretul tranzactiilor se va stabili in functie de strategia si politica comerciala a Locatorului/Finantatorului in ceea ce priveste finantarea in leasing .

6. Asigurari:

Obligatia asigurarii bunurilor achizitionate in leasing cade in sarcina LOCATORUL, in calitate de proprietar al bunului. Asigurarea este full-casco si RCA – pentru vehicule inmatriculabile – sau asigurarea tip « Toate Riscurile Numite » / « Avarii Accidentale » / « Echipamente Electronice » / Clauza Bunuri Mobile/Imobile » in cazul echipamentelor non-auto, in functie de tipul acestora.

Politele de asigurare se incheie cu fransiza 0% sau exceptional cu fransiza ≤ 10% din suma asigurata. Asigurarea se incheie pe toata durata contractului de leasing, la o suma asigurata egala cu TTI (cu toate taxele incluse) pentru primul an, respectiv TTI minus uzura pentru urmatorii ani, conform grilei Asiguratorului.

Plata ratelor de asigurare este in sarcina Utilizatorului (exceptand situatiile in care contractul de leasing prevede alta clauza in acest sens).

Pe toata perioada contractului de leasing Locatorul va urmari extinderea politei de asigurare si va solicita intocmirea Cartii Verde de catre broker / direct de Utilizator, in cazul autoturismelor care se deplaseaza in strainatate, conform reglementarilor in vigoare. Costurile cad direct in sarcina Utilizatorului. Pentru deplasarea in strainatate cu mijloace de transport finantate in leasing este necesara autorizarea scrisa a Locatorului. In cazul daunelor survenite la echipamentele finantate, deschiderea dosarului de dauna cade in sarcina exclusiva a Utilizatorilor. In acest sens Locatorul va autoriza in scris Utilizatorul.

7. Garanții :

In general, tranzactiile de leasing incheiate, au ca unica garantie bunul finantat. Totusi, in anumite cazuri, valoarea de revanzare/replasare a bunului nu acopera suficient sumele ramase de plata si costurile asociate (risc tehnic).

In scopul reducerii riscului in parametrii rezonabili, o serie de garantii suplimentare pot fi solicitate de catre Locator/Finantator, astfel:

Scrisoare de Garantie Bancara in favoarea Locatorului emisa de banca Finantatorului polite de risc de neplata, incheiate cu asiguratori;

conventii de rascumparare (buy-back) sau de participare la risc incheiate cu furnizorii bunurilor;

alte tipuri de garantii (ex.: depozite colaterale, scrisori de garantie bancara emise de alte banci decat cea a Finantatorului .

Capitolul 3 COMPARAȚII ÎNTRE PREVEDERILE STANDARDULUI IAS17 ȘI REGLEMENTĂRILE CONTABILE DIN ROMÂNIA (IAS/IFRS vs. RAS)

1. Analiza diferențelor dintre politicile contabile prevăzute de OMFP 3055/2009 și cele solicitate de IFRS și identificarea surselor posibile de retratări în procesul de trecere la IFRS

2. Monografii contabile

Capitolul 4 CONCLUZII

Diferentieri intre leasing financiar si leasing operational

În cazul leasingului financiar utilizatorul deduce dobânda, iar în cazul leasingului operațional

locatarul deduce chiria (rata de leasing).

În cazul leasingului financiar utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca proprietar, în timp

ce în cazul leasingului operațional, locatorul are această calitate.

Potrivit legii, la finalul unui contract de leasing operational, clientul/utilizatorul masinii nu poate achizitiona masina de la finantator si trebuie sa o returneze. La finalul unui contract de leasing financiar, in urma achitarii valorii reziduale, clientul devine proprietar al vehiculului.

2. Tratament fiscal privitor la leasingul financiar si la cel operational

Conditiile ce trebuie indeplinite pentru ca un leasing sa fie considerat leasing financiar sau operational, conform prevederilor art.7 din Legea 571/2003 privind Codului fiscal sunt urmatoarele:

 Conform prevederilor legale, in privinta tratamentului fiscal in cazul celor doua tipuri de leasing financiar, este important sa subliniem urmatoarele aspecte:

• reglementarile fiscale prevad limitari fiscale in cazul cheltuielilor legate de vehiculele rutiere motorizate in cadrul carora se disting cheltuieli alocate la nivelul unui vehicul, incluzandu-le de asemenea si pe cele inregistrate in patrimoniul entitatii ca urmare a derularii unui contract de leasing, cum sunt: impozitele locale, asigurarea obligatorie de raspundere civila auto, inspectiile tehnice periodice, rovinieta, chiriile, partea nedeductibila din taxa pe valoarea adaugata, dobanzile, comisioanele, diferentele de curs valutar;

• sub aspectul fiscal, in cazul leasingului financiar, utilizatorul este tratat ca si proprietar, in timp ce în cazul leasingului operational, locatorul are aceasta calitate;

• in cazul amortizarii bunului care face obiectul unui contract de leasing, aceasta se face de catre utilizator in cazul leasingului financiar, si de catre locator in cazul leasingului operational, cheltuielile fiind deductibile, potrivit art. 24 Cod fiscal care trateaza despre amortizarea fiscala;

• utilizatorul poate deduce dobanda in cazul leasingului financiar, iar locatarul poate deduce chiria/rata de leasing in cazul leasingului operational.

BIBLIOGRAFIE

1. ***ORDONANȚĂ nr. 51 din 28 august 1997 (**republicatã**) (*actualizatã*)
privind operațiunile de leasing și societãțile de leasing, completata si modificata prin Legea nr. 90/1998; si rescrisa prin Legea nr. 99/1999,  privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, publicată în Monitorul Oficial nr. 236 din 27 mai 1999, republicată la începutul anului 2000.

***ORDONANTA GUVERNULUI nr. 28 din 2006, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.266/2006.

***LEGE nr. 287 din 6 iulie 2006 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societațile de leasing;

***IAS Standardul International de Contabilitate IAS 17, actualizat;

***Legea contabilității nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 454/18.06.2008, modificată și completată de OUG nr. 37/2011 pentru modificarea și completarea Legii contabilității nr. 82/1991 și pentru modificarea altor acte normative incidente, publicată în Monitorul oficial al României nr. 285/22.04.2011 și de OUG nr.79/2014 pentru modificarea și completarea Legii contabilității nr. 82/1991, publicată în Monitorul oficial al României nr. 902/11.12.2014

9. ***Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal publicat în MOR, Partea I, nr.927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare

10. *** GHID PRACTIC privind imobilizările corporale – tratamentul contabil și fiscal – (actualizat cu OMFP 1802/2014) editat de S&R Accounting Leader SRL

11. ***O.U.G. nr. 117/2010 din 23.10.2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 891/2010, din 30 decembrie 2010

12. ***OMFP nr. 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, publicat în MOR nr. 963 din 30.12.2014;

13. ***Standardele Internaționale de Raportare Financiară. Norme oficiale emise la 1 ianuarie 2011, Partea A, Editura CECCAR, București, 2011.

14. ***REGULAMENTUL (CE) NR. 2238/2004 AL COMISIEI din 29 decembrie 2004 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1725/2003 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește Standardul internațional de raportare financiară (IFRS) nr. 1, Standardele internaționale de contabilitate (IAS) nr. 1-10, 12-17, 19-24, 27-38, 40 și 41 și interpretările Comitetului pentru interpretarea standardelor (SIC) nr. 1-7, 11-14, 18-27 și 30-33;