Noi Abordari ale Basmului Pentru Valorificarea Valentelor Sale

Motto:

”Basmul poate fi privit ca specie care folosește cel mai mult poezia vieții. Așadar, basmul este poezia dorințelor împlinite, funcția lui împlinindu-se ca evadare din îngrădirile realității cotidiene.”

Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu- ”Folclor literar românesc”

CUPRINS

CAPITOLUL 1. BASMUL POPULAR. BASMUL CULT. REPERE TEORETICE

BASMUL DE-A LUNGUL TIMPULUI………………………………….pag.4-5

1.2 DEFINIREA, CLASIFICAREA ȘI CARACTERISTICILE BASMULUI…pag.6-10

1.3 BASMUL POPULAR / BASMUL CULT………………………………….pag.10-12

CAPITOLUL 2. PARTICULARITĂȚI PSIHOLOGICE ALE COPILULUI PREȘCOLAR

2.1 DEZVOLTAREA FIZICĂ A COPILULUI PREȘCOLAR………………pag.13-14

2.2 DEZVOLTAREA PSIHICĂ A COPILULUI PREȘCOLAR…………….pag.14-25

2.3 DEZVOLTAREA VORBIRII ȘI IMPLICAȚIILE EI ÎN FORMAREA VIITOAREI PERSONALITĂȚI A PREȘCOLARULUI……………………………………pag25-31.

CAPITOLUL 3. FOLOSIREA BASMULUI ÎN ACTIVITĂȚILE DE EDUCARE A LIMBAJULUI. ABORDĂRI ACTUALE

3.1 MOMENTUL INTRODUCERII BASMULUI……………………………pag.32-34

3.2 MIJLOACE DE REALIZARE A ACTIVITĂȚII ÎN PREDAREA BASMELOR…… ……pag.34-37.

CAPITOLUL 4. CERCETARE PEDAGOGICĂ-”NOI ABORDĂRI ALE BASMULUI PENTRU VALORIFICAREA VALENȚELOR SALE”

4.1 CERCETARE PEDAGOGICĂ. REPERE TEORETICE ………..pag.38-39

4.2 TIPURI DE CERCETARE PEDAGOGICĂ………………………pag.39-41

4.3 METODE DE CERCETARE………………………………………pag42-49

4.4 IPOTEZA DE LUCRU…………………………………………….pag.49-50

4.5 DESCRIEREA EȘANTIONULUI…………………………………pag.51-53

4.6 OBIECTIVELE CERCETĂRII……………………………………pag.54

4.7 DESFĂȘURAREA CERCETĂRII………………………………..pag.55-59

CAPITOLUL 5. INSTRUMENTE DE EVALUARE A NIVELULUI VOCABULARULUI

COPILULUI

5.1. EVALUAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR ……………….pag100-102

5.2. METODE ȘI INSTRUMENTE DE EVALUARE……………………pag102-113

CONCLUZII………………………………………………………………..pag.114-115

ANEXE……………………………………………………………………..pag.116-119

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………….pag120-121

CAPITOLUL 1.

BASMUL POPULAR . BASMUL CULT. REPERE TEORETICE

BASMUL DE-A LUNGUL TIMPULUI

”Basmul este o operă de creație literară cu o geneză specială, o oglindire a vieții în moduri fabuloase…” așa își începe George Călinescu importantul său stiu ”Estetica basmului” în care abordează problematica basmului.

Prima culegere de basme apărută în literatura europeană a fost realizată de Frații Grimm sub denumirea de ”Povești pentru copii și familie” care a apărut în anul 1812. Autorii și-au propus să scoată la lumină o autentică operă literară, accentuând cu fidelitate toate creațiile culese.

Această colecție de basme a fost socotită ca fiind cartea ce îi face fericiți pe copii, dar și cea mai de seamă lucrare pe care o are literatura de acest gen.

Basmul a avut de-a lungul secolelor o circulație orală neegalată cu alte specii și genuri folclorice, fiind atestat încă din antichitatea îndepărtată. În acest sens documentele dezvăluie faptul că faraonul Keops, iar mai târziu Alexandru cel Mare iubeau basmele și aveau tocmiți povestitori în mod special pentru clipele de răgaz.

Nu există popor care să nu aibă basmele lui originale, cu motive și teme proprii.

Literatura noastră populară face dovada unei originaliății de neegalat, nu numai în lirică, ci și în domeniul eposului popular, îndeosebi în basm, atât prin bogăția repertoriului, cât și prin motivele și temele inedite.

Basmele românești sunt consemnate în scris destul de târziu. Cronicarii au făcut referiri la basmele populare pe care le intitulează ”basme”, în legendele istorice privind întemeierea Munteniei și a Moldovei de către Radu Negru și Dragoș-Vodă.

Întemeietorii școlii mitologice în interpretarea basmelor, frații Wilhem și Iacob Grimm, au influențat alcătuirea primelor colecții de basme românești, acestea fiind culese și publicate în jurul anilor 1850. În anul 1845, frații Arthur și Albert Schott au prezentat, prin volumul ”Basme Vlahice”, 43 de narațiuni populare (basme) culese de la românii din Banat.

Interesul pentru basmele românești este legat de numele lui Nicolae Filimon, care publică în ”Țăranul român” (1862) primul basm din Muntenia, spune cititorilor de atunci și de ce nu și de acum: ” Poporul român este dotat de la natură cu impresiuni poetice sublime, cu spirit satiric…

Noi dăm lectorilor noștri acest basm investit în stilul și limbajul cel simplu al țăranului român și credem că mulți din junii noștrii literanți… se vor grăbi a forma colecțiuni de povești și cântece populare, care sunt de mare necesitate pentru istoria și literatura limbei române.”

Petre Ispirescu publică și el la vremea aceea primele basme (”Basme și povești”), el continuând să culeagă basme și de aceea poate fi socotit un deschizător de drumuri în domeniul basmului românesc.Alături de Petre Ispirescu numeroși culegători s-au străduit să adune și să tipărească comoara basmelor și poveștilor populare românești. Dintre aceștia amintesc pe: I.C. Fundescu, I Pop Reteganul etc.

În a doua jumătate a secolului trecut când mișcarea romantică ia amploare și când urmând îndemnul lui M. Kogalniceanu din ”Introducție” la ”Dacia literară” scriitorii studiază în mod deosebit literatura populară, basmul va fi abordat de marii clasici ai literaturii române, care nu fac operă de folcloriști, ci au ca scop să îmbogățească literatura cultă cu o nouă specie. Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L Caragiale, I. Slavici pornind de la basme, prelucrându-le și adăugând marele lor talent și o viziune artistică pe care le-au întors poporului ca un prinos adus geniului creator din care au izvorât.

Literatura universală a produs și ea numeroși culegători și crestori ca: Ch. Perrault, Frații Grimm, H.Ch.Anderson, A. S. Puskin, Antoine de Saint-Exupery.

Cunoscute tuturor popoarelor lumii, venind deci, din timpuri foarte îndepărtate dintr-o lume ”ce gândea în basme și vorbea în poezii” (M.Eminescu), aceste ”povești cu pajuri și zmei” (G.Coșbuc) numite în chip obișnuit basme , ”basme fantastice, basme feerice” (V.Alecsandri), se caracterizează, înainte de orice, printr-un fir epic, propriu, printr-o structură narativă specifică, reductibilă, în ultimă instanță la un model unic.

Urmărind culegerile si creațiile marilor culegători și creatori de basme, putem aminti cuvintele lui George Călinescu ”Basmul e un gen vast, depășind cu mult romanul, fiind mitologie, etică, știință, observție morală etc. Caracteristica lui este că eroii nu sunt numai oamenii, ci și anumite ființe himere, animale… Ființele neomenești din basm au psihologia si sociologia lor misterioasă. Când dintr-o narațiune lipsesc acești eroi himerici, n-avem de-a face cu un basm.”

1.2 DEFINIREA, CLASIFICAREA ȘI CARACTERISTICILE BASMULUI

Basmul, ca specie a genului epic în proză, are o vastă răspândire, dar și însemnătate prin problematica pe care o ridică. Numele de ”basm” vine din slavonă ”basni” ce înseamnă născocire.

Basmul este definit în literatura de specialitate ca ” Specie a genului epic, narațiune în proză îndeosebi, și mai puțin în versuri, în cuprinsul căreia, cu ajutorul unor mijloace tradiționale se povestesc întâmplări fantastice, puse pe seama unor personaje sau forțe supranaturale, din domeniul irealului.”. Tot basmul mai este definit ca ” Specie a genului epic în proză, rar în versuri, de mare întindere, cu răspândire mondială, BASMUL are ca notă caracteristică prezența, în desfășurarea epică, a întâmplărilor fantastice la care participă personaje cu însușiri supranatu-rale, reprezentând binele și răul, ca în final acesta din urmă să fie învins. Basmul se manifestă cu o structură schematizată, în general respectată.”

Termenul de basm e aproape sinonim cu cel de poveste, deși supranaturalul lipsește din conținutul poveștilor. Basmul mai poate fi definit ca o poveste, o narațiune cu caracter supranatural, cu personaje și fapte fantastice, la care participă unele forțe supranaturale.

V.I. Propp arată că basmul ia naștere atunci când subiectul și actul ca atare al povestirii se desprind de ritual cu alte cuvinte ”când unui subiect magic, sacru, i se da o interpretare profană”. În basm există numeroase elemente tradiționale- motive, subiecte sau eroi. Dacă putem vorbi de motive sau subiecte tradiționale, de eroi tradiționali, când ne referim la forma propriu-zisă a basmului, trebuie să avem în vedere faptul că limba este, în primul rând, purtătoarea stilului unui anumit povestitor.

Deci elementele tradiționale ale basmului (motive, tipuri de subiecte, tipuri de eroi) sunt elemente ale specificității (stilului) basmului în general, ca fenomen (gen) folcloric, în timp ce limba constituie unul dintre elementele principale de manifestare a stilului individual.

V.I.Propp în ” Rădăcinile istorice ale basmului” stabilește că din punct de vedere morfo-logic basmul ca gen este o ”narațiune” care cuprinde ”un număr limitat de funcții (31)” dispuse în serie într-o ”ordine predictabilă”. Aceste funcții sunt grupate în jurul personajelor care săvâr-șesc diverse fapte , deci funcțiile personajelor sunt variabile în timp ce acțiunea este constantă. Tot în basme identificăm și elemente semnificative care au funcție proprie ce se derulează între ele și care dincolo de aspectul concret al subiectelor constituie tiparele, modelele cu care operează genul. Funcțiile stabilite de Propp, decurg în chip firesc una din alta într-o secvență logică și nu se exclud. În compoziția basmelor, povestitorul nu poate schimba succesiunea funcțiilor care se orânduiesc logic dar are libertatea de a omite sau include anumite funcții ducând la crearea de noi variante sau chiar noi tipuri.

In basm predomină narațiunea în desfășurarea acțiunii, dar narațiunea nu exclude in totali-tate lirismul, acesta potențând anumite momente ale basmului.Fiind o narațiune puternic tipizată, în care schema e dusă până la ultimile ei trăsături în tendința de a căpăta valențe cât mai univer- sale. Acțiunea și personajele sunt în așa măsură schematizate, încât se pot potrivi în locuri cât mai diferite. Dar oricât schematismul și sterotipia ar fi note tipice în folclor, basmul rămâne o operă literară care nu ia ființă reală decât prin personaje.

Formulele narative specifice (de început, mediane și finale), reliefează raportul dintre narator și ascultători/cititori și atitudinea acestora față de mesaj. Formulele inițiale atrag atenția asupra caracterului imaginar al întâmplărilor ce urmează a fi relatate (”A fost odată ca nicioda- tă”), cele mediane asigură continuitatea comunicării prin solicitarea sau verificarea atenției ascultătorilor/cititorilor, iar cele finale îl readuc pe ascultător/cititor la realitatea cotidiană, smulgându-l din lumea mirifică a basmului, marcându-se astfel sfârșitul întâmplărilor într-o atmosferă de voioșie, de optimism.

În afara formulelor introductive de genul ”A fost odată ca niciodată..”, basmul începe printr-o ”prejudiciere sau vătămare ori prin dorința de a poseda un lucru râvnit”. Protagonistul este trimis în căutarea acestuia înfruntându-se cu forțele răului și este ajutat de diverse personaje care-i oferă ajutor năzdrăvan.

Tema generală a basmului este lupta dintre bine și rău, adevăr și miciunăce întăresc convin- gerea conform căreia omul este capabil să cunoască și să supună natura, să clădească o lume a binelui și a dreptății pe pământ. Sub aspect etic, prin lumea pe care o creează, basmul contribuie la impunerea unor idei și norme morale, sancționând cu asprime abaterile de la moralitate.

Așadar, mobilul care a generat basmul ca specie literară a avut drept scop imple- mentarea unui model al orânduirii vieții pe pământ- cel bun sa fie recompensat iar cel rău pedepsit.

În basm, obiectele și numerele au valoare simbolică. De exemplu: podul semnifică trecerea în lumea cealaltă, de la un model de existență la altul, de la imaturitate la maturitate, peștera este un loc al renașterii și al regenerării, coborârea în infern permite eroului să experimenteze moartea inițiatică și reluarea vieții. Cele mai cunoscute teme ale basmului sunt: gemenii uciși, părinții fără copii, dorința neîmplinită etc.

Temele și motivele au o circulație foarte largă, influențându-se, contopindu-se, fenomenul fiind denumit ”contaminație”. Dintre motivele cel mai des întâlnite amintim:

-mama vitregă – ”Fata babei și fata moșneagului” de Ion Creangă; ”Albă ca zăpada și cei șapte pitici”, ”Cenușăreasa”, ” Cerbulețul” și ”Naramza cea frumoasă” de Frații Grimm

-eliberarea astrelor – ”Greuceanu” de Petre Ispirescu, ”Drăgan Cenușă”

-existența umană limitată în timp – ”Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”

-împlinirea unui legământ – ” Prâslea cel voinic și merele de aur” de Petre Ispirescu

-iubirea – ”Fata din Dafin”

-interdicția – ”Scufița Roșie”

In basme apar motive și simboluri universale: apa vie, apa moartă, oglinda, cifrele magice (3, 7, 9) , calul năzdrăvan, personaje arhetipale (Bătrânul înțelept, Fecioara, Sfânta, Prințul).

Basmul fiind cea mai veche formă de transformare a realității, realitate în cuprinsul căreia se oglindește prăpastia dintre ea (realitate) și vis, marchează momentul declanșării conflictului dintre om si natură ”între ceea ce este și ceea ce rămâne interzis minții sale”. Folosind sursa legendelor și lumea mitului, basmul și-a construit tipare fundamentale și un limbaj artistic specific. Prin schema sa compozițională basmul îl transpune pe ascultător într-o lume fabuloasă unde eroul luptă împotriva întruchipărilor fantastice ajutat de tovarășii năzdrăvani. Această transpunere se face cu ajutorul formulelor inițiale și finale ce încadrează discursul narativ. Trecerea eroilor prin desfășurarea narațiunii este ascendentă: omul învinge zmeii, balaurii, uriașii. Ascultătorul/cititorul participă la ezitări, la succesiunea episoadelor. Ca multe alte specii, basmul nu este doar literatură ci și sinteză culturală.

Personajele întâlnite în basm: unele reprezintă binele (voinicul, Făt-Frumos, Ileana Cosânzeana, Sf. Vineri etc.), altele simbolizează răul (Zmeul, Scorpiile, Baba cea rea, Muma pădurii, Balaurul etc.). Personajul pozitiv este înzestrat cu toate darurile: frumusețe fizică și morală, istețime, nu pretinde vreo recompensă, iese din dimensiunile umanului (din momentul când trece în aventură); originea sa ține de extreme: ori este fiu de rege, ori are origine obscură, încețoșată; preferă lupta dreaptă. Personajul negativ este totalmente opus voinicului: are totul urât, și fizicul și sufletul

O primă clasificare a basmelor:

-basme fantastice: elementul principal este miraculosul

-basme etico-mitice: numeroase fapte ale eroilor și anumite învățăminte morale.

-basme religioase: pe lângă eroi cunoscuți iau parte duhuri necurate, Sfinți, Dumnezeu etc.

-basme glumețe: lipsește fantasticul dar predomină umorul

După gradul de cunoaștere a autorului:

-basme populare: care întrunesc trăsăturile literaturii folclorice (au caracter anonim, oral, etc.)

-basme culte: a) în proză: ”Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă; ”Făt-Frumos din lacrimă” de Mihai Eminescu etc

b) în versuri: ”Călin nebunul” de Mihai Eminescu;

În funcție de dominanta lor compozițională basmele pot fi clasificate în trei mari categorii:

1. Basme propriu-zise: în care dominanta compozițională rămâne fantasticul și supranatu-ralul.

2. Basme alegorice: în care dominanta compozițională este alegoria- transmiterea unor însușiri umane unor animale sau obiecte

3. Basme novelistice: în care dominanta compozițională are mai puțin prezent elementul fantastic.

1. Basme propriu-zise:

”Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă este o operă de deosebită valoare artistică, în care îmbinarea elementelor reale și fantastice pune în valoare ideea e bază a basmului: victoria binelui și dreptății împotriva răului și nedreptății. Acest basm poate fi integrat în categoria basmelor propriu-zise

2. Basmele alegorice:

În aceste basme domină compozițional procedeul alegoriei, putem observa că autorii transferă unele acțiuni umane în sfera luminii vegetale, animale sau a obiectelor. Basmele alegorice care au ca eroi personajele animale, reliefează prin actiunile lor trasaturi fundamentale, caracteristici dominante ale animalelor pe care le reprezintă (urși, vulpi, iepuri etc) contopite cu ale oamenilor pe care de fapt îi reprezintă în conținutul faptic al basmelor: vulpea este șireată și lacomă; lupul este lacom; iepurele este lăudăros, fricos și pus pe fugă; ursul este greoi în mișcari și reacții; capra reprezintă hărnicia, istețimea. ” Punguța cu doi bani” de Ion Creangă poate fi integrat în categoria basmelor alegorice.

3. Basmul nuvelistic:

Posedă în dominanta compozițională mai puține elemente fantastice, supranaturale. ”Soacra cu trei nurori” de Ion Creangă este un exemplu de basm nuvelistic. Având o compoziție mai greoaie, acest basm nu este prezentat copiilor preșcolari.

O astfel de clasificare se poate face și basmelor din literatura universală:

1.Din categoria basmelor propriu-zise face parte și ”Frățior și surioară” de Frații Grimm. Subiectul acestui basm este o îmbinare despre supranatural, fantastic și lupta dintre bine și rău. Motivul mamei vitrege este în acest basm mobilul declanșării narațiunii.

2.Basmul alegoric, aparținând literaturii universale poate fi reprezentat prin creația lui Ch.Perrault ” Motanul încălțat”. Calitățile deosebite, fantastice, cu care autorul l-a înzestrat dau un farmec aparte și un conținut plăcut basmului. Ca structură și stil, aceste basme sunt scurte și simple, acțiunea și desfășurarea lor abundă în dialog.

3.Basmul nuvelistic- în aceste basme miraculosul lipsește, inteligența este îmbinată cu viclenia iar întinderea acțiunii este inegală, în unele basme este urmărit eroul din copilărie până la căsătorie pe când altele cuprind un episod restrâns.

1.3 BASMUL POPULAR / BASMUL CULT

Basmul, atât cel popular cât și cel cult, aparține genului epic, de obicei în proză, cu personaje cu atribute supranaturale ce trec prin întâmplări fantastice, în final forțele Binelui învingându-le pe cele ale Răului. Această creație de mare întindere prezintă fabulosul și feericul prin supradimensionarea trăsăturilor fizice ale personajelor și a acțiunilor acestora, printr-o viziune specifică asupra lumii înfățișate în bipolaritatea ei.

Basmul popular exprimă viziunea întregii colectivități reprezentate de autorul anonim, având așadar, caracter colectiv. Fraza lui este simplă, de obicei realizată prin coordonare, cu un șir narativ specific oralității, cu o afluență de verbe care sugerează o înlănțuire de acțiuni. Inserția proverbelor și a zicătorilor în desfășurarea epică ține de înclinația povestitorului popular spre eticismul viziunii. Dativul etic, al afectivității și al participării povestitorului la narațiune, repetițiile verbale care au aspect hiperbolic,sterotipiile din fiecare secvență narativă, dialogul închipuit al povestitorului cu un auditoriu reprezintă caracteristici stilistice ale basmului popular care, în esență, este o interpretare fabuloasă a realității.

La polul opus se află basmul cult care exprimă viziunea proprie a scriitorului, viziune ce este determinată de orientarea lui filozofică și de concepția sa asupra folclorului, de orientarea propriei creații, de amprenta stilistică, dar și de momentul istorico-literar în care este redactată opera. În ciuda acestor modificări apărute, basmul cult incă prezintă unele elemente de oralitate, cum ar fi formulele de început, mediane și finale, dar acestea își pierd din semnificație datorită lipsei caracterului oral, sincretic și a celui colectiv.

Aceste diferențe se pot observa și la nivelul perspectivei narative și a tipului de narator. În vreme ce basmul popular are un narator omniscient, cel cult deși păstrează nartorul omniscient, alternează perspectiva uniscienta cu cea auctorială. Din punctul de vedere al modurilor de expu-nere, deși predomină narațiunea, în cazul basmului cult apar, de asemenea descrierea și dialogul mai des decât în basmul popular. Descrierea naturală și portretul apar rar, ele având un aspect neutru, povestitorul popular recurgând la epitetele generale, la comparațiile și personificările obișnuite dar fără particularități stilistice anume. În schimb, dialogul prezintă un aspect îngrijit cu mari implicații în dinamica acțiunii în ambele cazuri.

Principala caracteristică a basmului popular este constituită de stereotipii. Astfel, perso-najele (eroi, donatori și ajutoare), chiar dacă diferite, prezintă acealași caracteristici fundamenta-le, conturate precis de către acțiune, a cărei desfășurare se încadrează de asemenea întru-un tipar: eroul pleacă la drum cu un scop, se confruntă cu forțele răului, urmând ca în cele din urmă să iși ducă la bun sfârșit misiunea cu ajutorul personajelor ajutătoare.

În ceea ce privește basmul cult, povestitorul nu limitează doar la creerea unor stereotipii, ci se implică în acțiune, îi oferă o viziune descriptivă ori chiar dramaturgică. Autorul participă afec-tiv în cadrul acțiunii , o comentează din punct de vedere moral și adaugă atenție detaliilor. De asemenea, spre deosebire de basmul popular, în care protagonistul reprezintă cel mai înalt ideal, dreptatea și adevărul, dominat de o singură trăsătură de caracter și constituind în acest fel forța binelui, basmul cult, înfățișează parcurgerea unui drum inițiatic de către erou, un erou complex, ce nu poate fi așezat într-o categorie.

Personajele basmului popular ( reale sau fabuloase ) nu sunt individualizate, sunt simple; protagonistii sunt arhetipuri ale perfectiunii morale si fizice, fiind caracterizati prin antiteza cu personajele negative, totodată dominate de o singură trasătură de bază. Ele sunt simbolice, reprezentănd calități și defecte general-umane, fiind niște modele de moralitate ale poporului român, acesta punând la loc de cinste dreptatea, onestitatea, înțelepciunea, curajul și întrajutorarea. Pornind de la aceste idei, basmul prezintă lumea în antiteză: binele și răul, întu -nericul și lumina, pozitiv și negativ. Finalul basmului, aduce biruința binelui, o nunta ca noua întemeiere, cu aspecte feerice. Noțiunile de morală populară se dezvăluie prin acțiunile hiper-bolizate ale personajelor, prin profilul lor moral, cu precădere al eroului.

În cazul basmului cult, personajele sunt dinamice, evoluează, ele trec printr-un drum inițiatic pentru a-și atinge scopurile. Personajele își evidențiază complexitatea prin neîncadrarea într-o schemă previzibilă, ele evoluează, autorul permite accesul cititorilor la psihologia acestora, astfel el creează o individualizare a lor. Eroul are calități, dar nu excepționale ca cel în basmul popular: generozitate, curaj, spirit de lider etc.

Atât în basmul cult cât și în cel popular, dacă sunt raportate la erou, personajele basmelor se împart în: răufăcători și personaje ajutătoare. Ele îndeplinesc anumite funcții, adică au un rol bine stabilit în ceea ce privește efectele acțiunilor lor asupra firului narativ. Pornind de la aceste funcții, basmele au un model structural, care implică o situație inițială, un echilibru inițial, un eveniment sau evenimente care deregleză acel echilibru și o acțiune reparatorie, de refacere a acelui echilibru.

Temele, motivele și stereotipiile basmelor populare capătă un specific local și tempo-ral, povestitorul popular fiind un exponent al unui spațiu socio-cultural, al unei colectivități păstratoare de tradiții, datini și obiceiuri dar care este în acelși timp inovatoare. Aceste inovații sunt prezente în basme aparțin creativității ce vine odată cu colectivitatea și sunt o formă de expresie a specificului național.

Basmul cult împletește în structura sa, diferite motive folclorice: legătura om natură, om-viețuitoare, motivul animalului credincios, cifrele magice etc. Acestea fiind orecum comple-tate prin adăugarea de aspecte psihologice, morale și caricaturale, aspecte care au rolul de oferi o introspecție în mintea personajului, o însuflețire a lui.

În ambele cazuri, aceste motive sunt susținute de lipsa timpului și a spațiului, ce dă senzația unei alte lumi. Dominată de elemente fabuloase, această lume este concepută în coor-donatele unui univers fantastic, opusă așadar cotidianului și reprezintă o modalitate de evadare din rutina zilnică într-o lume în care totul este posibil. Din punct de vedere etic, prin această lume creată, basmul contribuie la promovarea acelor valori și norme morale, impunând un exemplu demn de urmat.

CAPITOLUL 2.

PARTICULARITĂȚI PSIHOLOGICE ALE COPILULUI PREȘCOLAR

O sarcină importantă îi revine educatoarei, în vederea îndrumării penrmanente a copii-lor în scopul cunosșterii de către aceștia a cât mai multe creații literare, constă în cunoașterea stadiilor de dezvoltare a preșcolarului, a psihologiei vârstei și respectarea principiului accesibi-lității.

Dezvoltarea psihicului copilului are loc în strânsă legătură cu dezvoltarea întregului său organism și în primul rând a sistemului nervos.

În prezentarea particularităților de vârstă ale copiilor preșcolari se disting două categorii:

-particularitățile dezvoltării fizice

-particularitățile dezvoltarii psihice

2.1 PARTICULARITĂȚILE DEZVOLTĂRII FIZICE

În vederea creării condițiilor de dezvoltare și creștere, pentru organizarea vieții copilului în grădiniță, trebuie respectate particularitățile anatomo-fiziologice ale vârstei.

De aceea cunoșterea și respectarea particularităților dezvoltării fizice are un rol deosebit în procesul de educație.

Vorbind despre particularitățile aparatului locomotor, la această vârstă, putem face referiri la principalele particularități ale sistemului osos, ale sistemului muscular și ale mișcărilor copiilor preșcolari.

Deoarece procesul de osificare este în curs și nu se termină în timpul perioadei preșcolare, trebuie luate în considerare următoarele aspecte:

– să se acorde o atenție deosebită ținutei corecte a copiilor în timpul activităților și jocurilor;

– sporirea atenției asupra poziției coloanei vertebrale în timpul activităților, deoarece adoptarea unei poziții greșite ,o perioadă mai lungă de timp,poate duce la variate deformări ale coloanei vertebrale și anume : cifoză, lordoză, scolioză;

– adoptarea unor poziții pe timp prelungit, duc la obosirea corpului copilului și influențează negativ forma scheletului (poziție: drepți, repaos, în picioare, culcat)

Dezvoltarea fizică se bazează nu numai pe particularitățile sistemului osos, ci mai ales pe acelea ale sistemului muscular, de care acesta este legat.

Sistemul muscular este mai slab dezvoltat la copii, mușchii copiilor sunt mai slabi, rezistența lor este mai mică.

În dezvoltarea diferitelor grupe de mușchi se observă la copii o dezvoltare inegală între mușchii mari și cei mici. Mușchii mari sunt mai dezvoltați decât cei mici.

Lipsa de maturizare în dezvoltarea mușchilor se poate observa în coordonarea slabă a lor, datorită carenței de precizie și promptitudine a reacțiilor aparatului locomotor.

Particularitățile sistemului muscular și osos se reflectă în mișcările copiilor .

Calitatea și complexitatea mișcărilor se reflectă astfel:

copiii nu pot să-și coordoneze mișcările (execută mișcări în plus, mișcări dezordonate);

lipsesc în timpul execuției anumitor mișcări diferite calități ca: precizia, corectitudinea, siguranța, abilitatea;

După cum se știe, activitatea întregului organism este coordonată de sistemul nervos. Din această cauză, analiza particularităților sistemului nervos se leagă de aceea a particularităților psihice.

2.2 PARTICULARITĂȚILE DEZVOLTĂRII PSIHICE

Se poate observa în perioada preșcolară o mai puternică dezvoltare a proceselor psihice aparținând primului sistem de semnalizare (senzații, percepții, reprezentări), dar pe măsura dezvoltării psihice apare în prim-plan cel de-al doilea sistem de semnalizare.

La vârsta preșcolară mică (3-4 ani), copilul face cunoștință cu fenomenele lumii înconjurătoare prin intermediul senzațiilor și percepțiilor. Noțiunile însușite au un profund conținut concret.

Datorită gândirii sale concret-intuitive, copilul operează cu materialul furnizat de senzații și percepții.

Particularitățile dezvoltării psihice se pot caracteriza prin:

caracterul concret al proceselor psihice;

influența emoțiilor;

rapiditatea apariției și dezvoltării proceselor psihice;

mare mobilitate a proceselor psihice;

puternica legătură între dezvoltarea psihicului și jocul copiilor

În continuare prezentăm particularități ale principalelor procese psihice.

Senzațiile- sunt procese psihice de reflectare a însușirilor separate ale obiectelor și fenomenelor lumii materiale, care acționează direct asupra organelor de simț.

Percepțiile- sunt forme de reflectare a obiectelor și fenomenelor în totalitatea însușirilor lor.

Sprijinindu-se de cunoștințele de psihologie a copilului și de experiența didactică, educatoarea trebuie să țină seama de particularitățile senzațiilor și percepțiilor ca:

lipsa de diferențiere a nuanțelor și amănuntelor;

conținutul sărac și vag al percepțiilor;

lipsa de claritate și precizie;

caracterul nesistematic al percepțiilor;

legătura senzațiilor și percepțiilor cu activitatea copiilor;

rolul important al senzațiilor și percepțiilor în procesul de cunoaștere al copilului preșcolar.

O particularitate fundamentală a senzațiilor la copii o constituie slaba posibilitate de diferențirere a nuanțelor, de multe ori chiar și a culorilor fundamentale între ele.

Același lucru se poate întâmpla și în distingerea diferitelor mirosuri, gusturi, forme.

Această particularitate se oglindește în conținutul sărac și vag al percepțiilor copiilor preșcolari.

Predominarea primului sistem de semnalizare și slaba posibilitate de sistematizare, provoacă parcepțiile să aibă un caracter dezorganizat, întâmplător, insuficient de clar și precis.

Datorită acestor caracteristici, educatoarei îi revine rolul de a adânci caracterul conștient al percepției, deoarece percepția, la această vârstă, se realizează mai greu.

În atenția educatoarei nu trebuie să stea numai percepția obiectelor ci și percepția limbajului. Nu trebuie pierdut din vedere faptul că deficiențele auzului fonematic se pot răsfrânge asupra dezvoltării limbajului și prin acesta și asupra dezvoltării gândirii, ținând cont de strânsa legătură dintre gândire și limbaj.

Pentru dezvoltarea eficientă a senzațiilor este necesară dirijarea copilului prin cuvânt. În scopul realizării legăturii între percepție și explicația verbală, este necesar să se indice copilului pe materialul intuitiv utilizat, elementul despre care se vorbește.

Acest ajutor dat percepției copilului este necesar deoarece copiii preșcolari nu reușesc încă să-și canalizeze percepția în funcție de sarcina dată, ei sărind cu ușurință de la un amănunt la altul.

Formarea reprezentărilor la copii nu este o simplă întipărire a imaginii obiectului perceput, ci este un proces complex în care un rol important îl are limbajul, ca mijloc, de percepere exactă a ceea ce este esențial la obiect.

Particularitățile vorbirii copilului preșcolar sunt legate de cele ale gândirii, limbajul determinând prin conținutul său trecerea de la planul concret la planul abstract, specific cunoașterii prin intermediul gândirii.

În observarea trăsăturilor specifice limbajului copilului preșcolar, urmărim câteva aspecte:

Pronununțarea

Vocabularul

Structura gramaticală

Coerența

Expresivitatea

La vârsta preșcolară, datorită legăturii strânse între activitatea practică pe care o desfășoară copilul și situația concretă de realizare a comunicării, se poate spune despre limbaj că are un caracter activ.

Pronunția copilului preșcolar este defectuasă. El pronunță defectuos unele sunete, înlocuiește consoanele greu de prununțat cu sunete mai ușor de pronunțat (înlocuirea lui ”r” cu ”l”- ”rochie”-”lochie”)

Deoarece copilul nu poate pronunța clar și precis sunetele, având o dicție imperfectă, apar ”defectele de vorbire” ca:

Pelticia (dislalia);

Nazalizarea (rinolalia);

Bâlbâiala

Pelticia este tulburarea vorbirii care scoate în evidență pronunțarea incorectă a diferitelor

foneme, aceasta se manifestă prin absența totală sau denaturarea unor sunete.

Cea mai frecventă formă de pelticie este sigmatismul, care influențează pronunțarea denaturată a sunetelor siflante și sibilante (s, z, ț, ș, j)

Nu de neglijat, în vederea corectării, sunt și celelalte forme de pelticie:

-rotacismul (care constă în omiterea sunetului ”r”- ”rață”-”ață”)

-pararotacismul (înclocuirea lui ”r” cu ”l”-”rață”-”lață”)

-lamdacismul (omiterea totală a sunetului ”l”-”lampă”-”ampă”)

-paralambdacismul (înlocuirea sunetului ”l”-”lampă”-”uampă”)

Cauzele care determină apariția pelticiei sunt variate,uneori rezultă din întârzierea dezvoltării aspectului fonetic al limbajului.In acest caz o importanță deosebită a are educația făcută de educatoare în ceea ce privește corectarea vorbirii copiilor.

Sunt cazuri când pelticia are și caracter patologic, fiind provocată de tulburări ale activității creierului sau defecte ale aparatului vorbirii.

Nazalizarea se manifestă prin alternarea timbrului vocii și a articulației majorității sunetelor.

Datorită prezenței excesive sau insuficiente a cavității nazale în procesul vorbirii, apare

-rinuolalia deschisă (sunetele dobândesc o rezonanță nazală- ”m” și ”n”)

-rinuolalia închisă (accesul sunetelor în cavitatea nazală este închis- sunetele ”m” și „n” sunt pronunțate ”b” și ”d”)

Bâlbâiala este tulburarea mai gravă a limbajului care se caracterizează prin faptul că vorbirea cursivă este întreruptă de repetarea diferitelor sunete,silabe,sau printr-o împiedicare bruscă a pronunțării lor la începutul sau la mijlocul cuvintelor și frazelor.

Cauzele care generează apariția acestei tulburări de vorbire sunt: traumele psihice (sperieturi), infecții, șocuri nervoase etc.

Bâlbâiala se asociază cu anumite stări psihice negative: izolarea, timiditatea, închiderea în sine.

În vederea înlăturării acestei tulburări de vorbire, în afară de tratamentul prescris de logoped, se impun și măsuri educative care să combată stările psihice negative și să redea copilului încrederea în forțele proprii.

În afara aplicării exercițiilor speciale, cuprinse în programă, în vederea corectării defectelor de vorbire, vorbirea corectă, expresivă a educatoarei, constituie un mijloc important de educare a limbajului și corectare a vorbirii.

Îmbogățirea vocabularului se realizează în primul rând preluând cuvinte ce reprezintă: substantive, verbe, adjective, pronume, numerale, iar în cele din urmă, folosind cuvintele de legătură-prepoziții, conjuncții.

Copilul preșcolar nu folosește în mod activ toate cuvintele pe care le înțelege, ceea ce duce la existența unui vocabular activ și unul pasiv, pe care educatoarea, prin diferite mijoace, trebuie să îl activeze.

Problema influențării directe a limbajului se pune nu numai sub aspectul îmbogățirii vocabularului, ca număr de cuvinte, ci în special din punctul de vedere al aspectului stilistic al vorbirii copilului și a modului lui de folosire.

Deși mulți copii au o vorbire coerentă, corectă, se poate observa că uneori se strecoară în vorbirea lor unele erori în structura gramaticală a vorbirii.

Exprimarea preșcolarului este presărată cu dezacorduri, copilul realizează cu mare greutate acordul gen și număr.

În vorbire, copilul folosește puțin, chiar rar, forma dativului și a genitivului.

În exprimarea copiilor predomină timpul prezent, și numai după ce a acumulat o experiență mai bogată, copilul folosește în vorbire timpul trecut și mai apoi viitorul.

Construcția frazei, din punctul de vedere al corectitudinii gramaticale are multe imperfecțiuni la această vârstă preșcolară.

Structura gramaticală a vorbirii copilului, se reflectă și în coerența vorbirii. La început copilul preșcolar are tendința de a răspunde monosilabic, mai târziu se pune problema realizării unei legături între cuvinte și abia după aceea se poate vorbi de realizarea unei legături între propoziții.

În privința expresivității vorbirii se poate spune că la această vârstă există posibilitatea unei vorbiri expresive și spontane în procesul de comunicare cu ceilalți.

Mai puțin se pun în valoare aceste calități, posibilități, atunci când copilul redă textul unei poezii sau al unei povestiri.

Copilul preșcolar nu știe să folosească pauzele, nuanțarea vocii, rărirea sau accelerarea ritmului.

Intonația variată în timpul vorbirii realizează: mirarea, consternarea, omagiul, încurajearea, ordinul, etc.

”Intonația face ca fraza să fie corectă, adaptată situației și intenției, sporește, reduce sau deviază sensul comunicării”

Limbajul oral dispune și de alte mijloace de expresivitate, în afara vorbirii,acestea sunt: gesturile, mimica.

Respectarea acestor particularități de către educatoare și folosirea celor mai potrivite metode și procedee, vor duce la dezvoltarea gândirii și vorbirii copiilor, ceea ce constituie unul din aspectele principale ale procesului instructiv-educativ.

Perioada preșcolară constituie momentul de dezvoltare a gândirii din senzațiile și percepțiile obișnuite, în strânsă legătură cu dezvoltarea limbajului.

Din acest motiv, gândirea poate fi definită astfel: ”gândirea este reflectare generalizată și mijlocită în conștiința omului a obiectelor și fenomenelor și a raporturilor dintre ele”

În gândire se reflectă însușiurile generale și esențiale ale obiectelor și fenomenelor, ca și relațiile dintre ele.

Gândirea se exprimă cu ajutorul limbii, ceea ce este general în obiecte și fenomene poate fi gândit numai prin mijlocirea cuvântului.

Dacă la vârsta de 3-4 ani, gândirea este puternic legată de primul sistem de semnalizare, la vârsta de 5-6 ani dezvoltarea gândirii se sprijină mai ales pe cel de-al doilea sistem de semnalizare.

Pe măsura însușirii limbii și a formelor gramaticale ale vorbirii, gândirea copilului se transformă într-un proces independent de reflectare generalizată, de cunoaștere mijlocită, a realității sub formă de noțiuni, de judecăți și raționamente.

Sub aspectul operațiilor principale ale gândirii, se pot spune următoarele:

Procesul de analiză și sinteză este puternic dezvoltat, iar copilul îl folosește numai în acțiuni concrete, practice, el neavând experiența necesară pentru a -l folosi și pe plan abstractual.

”Uzând de capacitatea discriminativă și reconstituativă a actelor de analiză și sinteză intelectivă, omul, de la cea mai fragedă vârstă se raportează la lumea concretă, astfel încât el să stabilească asemănări și deosebiri între obiecte, fenomene, situații.”

Comparația, stă la baza procesului de cunoaștere în scopul determinării asemănărilor și deosebirilor, în funcție de criteriile date (culoare, formă, utilitate…)”

Pentru a putea realiza o comparație după un criteriu dat, este necesar ca preșcolarul să apeleze la normele logicii.

Dacă analiza, sinteza, comparația se pot realiza cu ușurință, nu același lucru îl putem spune despre abstractizare și generalizare, deoarece posibilitățile copiilor, pe acest plan, sunt mai slab dezvoltate.Generalizarea și abstractizarea sunt operații ale gândirii ,stâns legate între ele.

Abstractizarea, este o operție specifică gândirii. Selectivitatea acestei operații, este maximă deoarece în abstractizare, analiza intelectivă ajunge într-un stadiu superior.

Generalizarea este operația gândirii unei predominante sinteze.

Noțiunile constau într-o condensare selectivă sau integrare de informații despre însușirile generale și esențiale ale anumitor clase de obiecte, fenomene, relații.

Experimentele arată că la preșcolarii mici se constată un început de formare a noțiunilor.

Cuvântul, este forma de exprimare a noțiunilor, cu ajutorul său se desprinde ceea ce este comun și esențial, la obiecte diferite.

Desprinderea însușirilor și trăsăturilor cerute în anumite situații, necesită o puternică antrenare a analizei și sintezei.

Preșcolarul mare este capabil să realizeze generalizarea logică, care stă la baza formării noțiunilor, dar pentru aceasta este necesară însușirea cuvintelor corespunzătoare, necesară întelegerii și însușirii noțiunilor.

După cum știm între gândire și limbaj exită o strânsă legătură, de aceea dacă posibilitățile de comunicare verbală sunt reduse, nici gândirea copilului nu se poate dezvolta.

Dacă senzațiile și percepțiile, reflectă nemijlocit obiectele și fenomenele, în momentul folosirii analizatorilor, memoria reflectă experiența acumulată anterior.

Astfel, ” memoria etse o modalitate specifică de reflectare a realității obiective, ea constă pe de o parte în întipărirea, fixarea și păstrarea în conștiință iar pe de altă parte, în reactualizarea sub formă de recunoaștere și reproducere a ceea ce am perceput, am gândit, am făcut, am simțit înainte.”

Memoria este o funcție a creierului, funcție care constă în reflectarea realității obiective pe baza experienței anterioare.

Printre particularitățile esențiale ale memoriei sunt socotite și caracterul ei intuitiv, plastic, concret.

După cum știm, din experiență, copiii memorează cu mai multă ușurință, păstrează pe timp îndelungat și reproduc cu mai multă fidelitate, atunci când cerința către ei este susținută de material ilustrativ (ilustrații, siluete etc.).

Dacă anumite fapte, aspecte, sunt prezentate într-un mod plăcut copilului, folosind aspectul plastic al materialuluo, copiii își întipăresc mai bine în memorie, aspectele prezentate.

Treptat copiii sunt capabili să realizeze o bună memorare fără să mai fie nevoie să fie susținută de material concret- intuitiv, dotat cu calități plastice. Dezvoltarea limbajului exercită o puternică influență asupra creșterii volumului memoriei.

Este necesară exersarea procesului de memorarea și reproducere: denumirea obiectelor, descrierea cu cuvinte proprii a obiectelor și fenomenelor, povestirea unor întâmplări, învățarea unor poezii etc.

În urma studiilor făcute s-a constatat că memoria are caracter macanic și logic.

La baza memoriei mecanice se află relații care se reflectă la nivelul primului sistem de semnalizare, datorită experienței sale reduse și dezvoltării insuficiente a proceselor de analiză și sinteză.

Memoria logică a preșcolarului este strâns legată de materialul de memorat (natură, structură, dificultate), dezvoltarea limbajului și cultivarea memoriei.

Ceea ce copilul memorează ușor și păstrează pe timp îndelungat și are o mare influență emotivă, poate fi numită memorie involuntară.

Capacitatea de a memora voluntar apare la copii la vârsta între 4-5 ani și este strâns legată de evoluția celui de-al doilea sistem de semnalizare.

La vârsta preșcolară se constituie elementele memoriei voluntare, prin intermediul diferitelor mijloace și procedee de memorare, un loc important ocupând repetiția.

Senzațiile și percepțiile și reprezentările memoriei sunt procese psihice prin care lumea înconjurătoare este reflectată în conștiința omului, în mod obiectiv.

Elaborarea unor noi imagini despre obiecte și fenomene, pe baza reprezentărilor anterioare, acumulate, poate fi socotită imaginație.

”Imaginația se definește ca proces cognitiv complex de elaborare a unor imagini și proiecte noi pe baza combinării și transformării datelor experienței anterioare.”

Evoluția imaginației se realizează cu ajutorul unor activități desfășurate în timpul jocului, învățării, muncii, sub influența comunicării verbale directe a copilului cu alți copii sau cu adulții.

La vârsta preșcolară experiența copilului se îmbogățește, se lărgește sfera reprezentărilor, iar gândirea și limbajul se extind.

Fiind un proces foarte complex, imaginația se desfășoară în forme variate, dar ele mai cunoscute sunt: a) imaginația involuntară

b) imaginația voluntară

a) Forma involuntară a imaginației la această vârstă este pasivă și se evidențiază mai mult în locuri și desene.

b) forma voluntară a imaginației, are un caracter imitativ, cu implicarea unor elemente ale imaginației reproductive (copilul transferă pe plan mintal funcțiile specifice unui obiect, și le atribuie unui alt obiect)

În procesul comunicării verbale cu cei din jur, imaginația copilului mic suferă o reală dezvoltare.

Ei sunt captivați și fermecați de conținutul basmelor și povestirilor. De aceea, basmele și povestirile contribuie substanțial la dezvolatrea imaginației reproductive și creatoare.

Basmele au o puternică influență asupra dezvoltării imaginației, iar motivația poate fi făcută ținând cont de faptul ca în basm, fantasticul se împletește cu elementele reale.

Preșcolarii mici acceptă cu mai mare ușurință conținutul basmului, datorită lipsei de experință, ei crezând ca acest lucru corespunde realității.

Odată cu înaintarea copilului în vârstă se dezvoltă această atitudine critică față de conținutul basmului.

El începe să distingă fictivul de real.

Ca urmare a schimbărilor intervenite în această perioadă de legătură cu cele două sisteme de semnalizare, se pot constata următoarele aspecte:

-reprezentările sunt mai bine diferențiate;

-gândirea copilului devine intuitiv-imaginativă;

-crește volumul vocabularului;

-se realizează o bună precizare a conținutului semantic al cuvintelor.

”Dacă spunem că gândirea este necesară dar nu suficientă pentru creație, același lucru poate fi spus și despre iamginație.

Fără gândire se poate ușor aluneca în eroare. Gândirea este cea care fundamentează, verifică și evaluează rezultatele imaginației.”

După cum se știe, ființa umană este în permanență înconjurată de obiecte, dar în conștiința sa se reflectă clar numai o parte din ele.

Putem spune că omul are mare putere de selectare în reflectarea realității, iar obiectele reflectate sunt în centrul atenției sale, adică atrag atenția.

Atenția poate fi definită ca fiind orientarea și coordonarea activității psihice asupra unor obiecte și fenomene care, sunt reflectate mai clar și mai deplin.

În funție de activitatea psihică se disting doua aspecte ale atenției:

Involuntară

Voluntară

a) Atenția involuntară se caracterizează prin faptul că omul nu își propune să fie atent și nu face nici un efort în acest sens, scop, în anumite situații.

Se poate spune că atenția involuntară este stimulată de însușiri ale obiectelor și fenomenelor care au o anumită legătură cu trebuințele sau interesele personale.

b) Atenția voluntară, presupune orientarea și concentrarea activității psihice, a efortului voluntar, se realizează pe baza unor sarcini formulate prin cuvânt.

La vârsta preșcolară, stabilitatea atenției involuntare este destul de mare, în timp ce stabilitatea voluntară este mai redusă. Aceasta se datorează slabei dezvoltări a atenției voluntare. Astfel, copiilor le poate fi ușor distrasă atenția de la o sarcină deja trasată, sub influența unor noi stimuli mai puternici.

Stabilitatea atenției copiilor, poate fi influențată de starea afectivă, de interesul pe care îl prezintă prin activitate, de natura experienței pe care o are în legătură cu situația propusă.Stabilitatea atențieivariază mult de la un copil la altul.

Atenția preșcolarilor nu se poate menține la fel de concentrată tot timpul executării unor activități, mai ales obligatorii, de aceea se impune utilizarea diferitelor procedee, cu scopul de a mări perioada de stabilitate a atenției.

Educatoarea are sarcina să contribuie activ, prin orice mijloace, la dezvoltarea atenției copiilor.

Reflectarea realității, în planul dezvoltării psihice, se realizează și prin modul în care trăiește anumite situații din punct de vedere emoțional și sentimental.

”Emoțiile și sentimentele reflectă relația dintre om și obiectele sau situațiile care le-au provocat.”

În funcție de relația ce rezultă dintr-o anumită situație și om, sentimentele pot avea caracter pozitiv sau negativ.

Este ușor de înteles că sitauțiile ce contribuie la succesul, afirmarea, realizarea, obiectivelor propuse, provoacă sentimente pozitive.

În schimb, situațiile care provoacă nemulțumiri, insuccese, stări de durere, generează sentimentele, dispozițiile, pasiunile.

Emoțiile au un profund caracter reflex-necondiționat, deci pot fi definite ca procese afective elementare.

Sentimentele sunt un rezultat al procesului educației și exercită mare influență asupra emoțiilor.

Se poate spune că sentimentele reflectă relațiile complexe dintre om și mediu cât și mediul social.

În perioada preșcolară se dezvoltă sentimentele morale, intelectuale estetice, sub influența educației și activității.

Sentimentele morale sunt reprezentate de:

-sentimentul rușinii, care este prezent la vârsta de 3 ani și apare atunci când copilul este mustrat pentru anumite fapte comise.

-sentimentul de mulțumire se exteriorizează prin stări de bucurie, fericire, în urma unor laude aduse unor fapte, acțiuni desfășurate.

-sentimentul de prietenie se manifestă mai ales la preșcolarii mari, se formează pe baza preferințelor copiilor și are un caracter relativ stabil și selectiv.

-sentimentul colectivismului se dezvoltă inițial în joc, prin învățarea faptului de a se supune unor reguli, împărțirea în mod egal a jucăriilor, a rolurilor mai interesante.

Copilul trăiește puternic acest sentiment atunci când în urma unei activități executate cu tot colectivul, acesta a reușit, iar o parte a reușitei se datorează și participării lui.

Sentimentele intelectuale (curiozitate, mirare, îndoială) se manifestă atunci când curiozitatea cunoașterii este satisfăcută copiilor. Aceste sentimente se dezvoltă sub influența adulților.

Sentimentele estetice (admirație, extaz) constau în satisfacția pe care o simte copilul atunci când vede sau manipulează obiecte frumoase, când ascultă muzică, când ia contact cu personajele din basm. Ele apar în procesul reflectării frumosului din viață, natură, societate.

Sentimentele morale (patriotismul, datoria) reflectă atitudinea față de bine sau rău, față de conduita personală sau a celor din jur.

Este important să se înțeleagă faptul că un rol important în cunoașterea copilului îl are și depistarea și cunoașterea personalității sale.

Termenul de personalitate implică și evaluări privind calitățile, rolurile și statutele de care dispune o persoană.

Diferențierile temperamentale au fost explicate prin prisma particularităților anatomo-fiziologice.

În funcție de aceste particularități se disting patru tipuri de temperament coleric, sangvin, flegmatic, melancolic.

Temperamentul coleric oglindește tipul puternic, neechilibrat, excitabil, agresiv, activ.

Temperamentul sangvinic este puternic, echilibrat, hazliu, sociabil, mobil.

Temperamentul flegmatic este îngândurat, pasiv, temperat, controlat.

Temperamentul melancolic este liniștit, nesociabil, rezervat, sobru, întristat.

Omul este o ființă sociabilă, el nu poate trăi singur, izolat, rupt de ceilalți oameni. Se spune despre om că stabilește în permanență relații cu cei din jur, acționează împreună cu ei.

Pentru a ajunge la înțelegerea acestor situații create și realizate în cadrul relațiilor interumane, este nevoie de a cunoaște individul sub aspectul evoluției sale psiho-fizice, în funcție de vârstă, mediul natural dar și cel social.

2.3. DEZVOLTAREA VORBIRII ȘI IMPLICAȚIILE EI ÎN FORMAREA VIITOAREI PERSONALITĂȚI A PREȘCOLARULUI

Activitatea instructiv-educativă desfășurată în grădiniță timp de trei ani, trebuie să înarmeze copiii cu instrumentele de cunoaștere- adică noțiunile de bază necesare dezvoltării lor intelectuale- și cu metodele de lurcru indispensabile dezăvârșirii ulterioare a personalității lor.

Educația intelectuală este determinată de anumite stadii de dezvoltare psihică a copiilor, dar și de măiestria pedagogică a educatoarelor, de mijloacele și metodele folosite.

Dintre mijloacele educative cu o eficiență sporită în cadrul educației intelectuale se situează mai ales dezvoltarea vorbirii și a comunicării. Prin sarcinile ei specifice, dezvo ltarea vorbirii, oferă copiilor posibilitatea dobândirii unui bagaj de cunoștințe ca și cultivarea capacității de comunicare, adaptate la diferite situații și parteneri.

Dezvoltarea vorbirii se realizează gradat fiind influențată de lărgirea relațiilro verbale cu cei din jur precum și de curiozitatea de cunoaștere a copiilor. Jean Piaget arată că dezvoltarea mintală a copilului este strâns legată de dezvoltarea sa lingvistică.

Cu ajutorul cuvântului copilul își exprimă gândurile, sentimentele și nevoile, denumește lucruri și fenomene, însușiri ale acestora ca și legăturile dintre ele. Acest fapt asigură posibilitatea trecerii treptate de la perceperea obiectelor către imaginea lor intuitivă (reprezentarea) și de la aceasta către noțiune, către gândirea despre obiect. Pe măsură ce copilul rezolvă cu ajutorul cuvântului problemele puse în fața sa îl învățăm să se străduiască mintal să găsească un răspun; se contribuie astfel la dezvoltarea concomitentă a gândirii și limbajului, la creșterea capacității de cunoaștere, la dezvoltarea vocabularului și la mărirea posibilităților de exprimare. Se remarcă legătura dintre gândire și limbaj- fără a cultiva limbajul și fără a dezvolta funcțiile sale comunicative, gândirea cursivă, logică, nu se poate dezvolta.

În cadrul activităților pe domenii experiențiale și activităților la alegere desfășurate în grădiniță, educatoarele au datoria de a exersa actul vorbirii preșcolarului, compensând în acest mod unele carențe cu care aceștia vin din familie.

Prin mijlocirea limbajului transmitem copiilor mesaje ce trebuie recepționate și memorate. Pentru recepționarea lor corectă mesajele trebuie să îndeplinească anumite condiții:

-să fie formulate clar;

-să fie concise și concrete;

Aceste mesaje verbale permit copiilor exprimarea și comunicarea ideilor și sentimentelor. Motivarea mesajului verbal transmis, calitatea gramaticală a acestuia și dialogul înlătură producerea unui handicap verbal și intelectual. Ilustrez importanța celor afirmate prin pasajul: ”Spuneți copiilor dumneavoastră lucruri interesante și nu vă mai strâmbați, copilărindu-vă, ca răsplată vă veți auzi copilul folosind un limbaj bogat, poetic iar intelectul i se va dezvolta.”

Comunicarea eficientă se află într-un raport dialectic și cu integrarea socială a copiilor. Prin experiența viații colective din grădiniță, deși libertatatea copilului este dirijată, acesta întâlnește adesea mai puține constrângeri decât în mediul familial și se exprimă cu mai multă încredere și naturalețe.

Izolat de colectiv creația copilului este folosită personal și nu are sens decât pentru el. În grup, creația dobândește un sens mai larg pentru că el poate comunica cu semenii lui.

Cunoscut fiind faptul că, fiecare moment, orice întâmplare este trăită intens afectiv de preșcolar dezvoltarea vorbirii contribuie din plin la socializarea afectivă. Emotivitatea pronunțată a copiilor se răsfrânge asupra tuturor proceselor psihicer. Memorarea și exprimarea se face cu mai multă ușurință atunci când se apelează la cunoștințe care au creat surse de emoții, iar dezvoltarea vorbirii le oferă din plin prin creațiile literare (basme, povești, povestiri, poezii, etc.)

Cunoașterea directă și indirectă a lumii înconjurătoare cu ajutorul cuvântului (limbii) și sb conducerea educatoarei, contribuie la modelarea încetul cu încetul a profilului moral al copilului. Pentru a trăi în mod real sentimente ca: milă, respect, adevăr, copilul trebuie să înțeleagă valorile morale respective- respect, adevăr- lucru care se realizează ușor prin cuvânt în general și în special prin cuvântul cuprins în creațiile literare, în tot ce se cheamă- literatură pentru copii. Se produce ceea ce Jean Piaget numește ”decentrarea” copilului, trecerea de la ”Ego” spre ”Alter”, de la elementul subiectiv (egocentric) spre alter de la elementul subiectiv (egocentric) spre cel obiectiv.

Cu ajutorul cuvântului preșcolarul cunoaște ce e bine, ce e rău, ce este permis și ce nu este permis, se încurajează faptele bune și se condamnă faptele rele (negative).

Cuvântul influențează profilul moral al copilului și formează atitudinea pozitivă a acestuia față de tot ce-l înconjoară.

Dezvoltarea vorbirii constituie deci un instrument de bază în formarea trăsăturilor morale ale copilului, un mijloc de educație morală.

Activitățile de dezvoltare a vorbirii dezvăluie copilului frumosul, îl învață să-l sesizeze, să-l simtă și să-l respecte, basmele, poeziile, ghicitorile- contribuie la înțelegerea de către copii a frumuseții limbii, la uitilizarea în vorbirea lor a expresiilor care le-a plăcut și i-a impresionat mai mult.

Educatoarea alături de ceilalți factori educaționali, are datoria de a păstra și cultiva limba noastră românească: ”bunul spiritual suprem al întregului popor” , ”zestrea de la moși-strămoși…. comoara gândirii omenești în genere”.

Despre ”datoria sacră de a păstra și cultiva limba pe care o știm din leagăn, pe care o vorbim în chip natural și firesc” ne vorbește Al. Philipide.

Cunoșterea și folosirea corectă de către copii a limbii române, a acestui tezaur inepuizabil, este un preces care se realizează în mod sistematic prin practica vorbirii, prin activitățile desfășurate în grădiniță. În mod firesc și necesar, copilul trebuie să dobândească capacitatea de a comunica cu cei din jur, de a formula în mod inteligibil cerințele, de a exprima bucuriile și necazurile. Cuvântul începe să aibă un rol important în viața copilului. Gândirea datorează mult acelor exersări și structuri operaționale, pe care le presupune însușirea limbajului, întrucât limbajul, întrucât limbajul este instrumentul, suportul, indispensabil progresului gândirii.

”În genere limbajul fixează experiența cognitivă și organizează activitatea”

Transformările calitative din activitatea de cunoaștere a preșcolarului, accentuează gradul de participare a conștiinței. Copilul conștientizează conținutul celor însușite, gândește asupra celor observate. Creșterea volumului de cunoștințe înseamnă și creșterea numoărului de legături nervoase temporare prin adăugarea, de noi legături care să se asocieze cu urmele lăsate de impresiile vechi. Aceste transformări sunt legate desigur de dezvoltarea limbajului copilului care înregistrează modificări cantitative importante.

Vorbirea copiilor de vârstă preșcolară se caracterizează printr-o serie de trăsături specifice cu nuanțe chiar de la o etapă la alta, trăsături ce țin de particularitățile aparatului fono-motor și auditiv, ca și particularitățile gândirii.

La vârsta preșcolară, în mod normal, trebuie să se înregistreze unele perfecționări în ceea ce privește continuarea procesului de asimilare a structurii sonore a limbajului. Datorită particularităților aparatului fonator, al analizatorului verbo-motor și auditiv pronunția preșcolarului mic nu este încă perfectă.

Astfel, la vârsta de 3 ani mulți copii nu diferențiază bine consoanele lichide (r și l), consoanele s, z, ș, j și semivocalele.

Pentru această grupă de vârstă programa prevede legat de dezvoltarea laturii fonetice a limbii următoarele obiective:

”-exersarea aparatului fono-articular urmărind dezvoltarea mișcărilor de articulare a fiecărui sunet;

-dezvoltarea auzului foneomatic pentru perceperea corectă a sunetelor;

-asimilarea compoziției sonore a cuvintelor;

-formarea deprinderii de articulare și pronunțare corectă a sunetelor și diferențierea acestora;”

Către vârsta de 5 ani (grupa mijlocie) numărul sunetelor incorect pronunțate scade considerabil, iar obiectivele programei vizează acum ”perfecționarea” laturii fonetice a limbajului, în sensul pronunțării cu claritatea, exactitate și siguranță a sunetelor și grupurilor de sunete. Se are în vedere depistarea și corectarea unor defecte de pronunție.

La 6 ani (grupa mare) aproape toți copiii pronunță corect până și cele mai dificile sunete (vibranta r și șuierătoarea ș). Trebuie subliniat că asimilarea compoziției sonore a cuvintelor reprezintă un moment important în desfășurarea limbajului, ceea ce permite copilului să se descurce în raporturile complexe ale formulelor gramaticale.

Percepând auditiv fiecare sunet din cuvânt, analizând comopoziția fonetică a cuvintelor, preșcolarul mare are posibilitatea pregătirii necesare pentru învățarea citit-scrsului în școală.

Vorbind despre importanța vocabularului, Theodor Hristea afirmă că ”bogăția unei limbi este dată de bogăția și variatatea vocabularului, că schimbările care au loc în societatea se reflectă nemijlocit în vocabular”.

Un alt motiv pentru care este necesar să acordăm mai mare atenție dezvoltării vocabularului este de natură stilistică. Lexicul este aspectul cel mai specific al fiecărui stil funcțional.

Se știe că, încă de la vârsta preșcolară, copilul stăpânește în linii mari, sistemul gramatical al limbii pe care o vorbește, însă achiziționarea de cuvinte noi și folosirea lor corectă rămâne un deziderat al întregii vieți.

Astfel, dacă de la 3 ani, vocabularul copilului numără circa 800-1000 de cuvinte, la 4 ani numărul acestora se dubleză (1600-2000); la 5 ani ajunge la 300 de cuvinte iar la 6 ani se ridică la peste 3500 de cuvinte. Cu toată relativitatea lor aceste cifre scot în evidență faptul că în condiții normale de educație, copilul își însușește în esență lexicul de bază al limbii materne, deci fondul principal de cuvinte. Odată cu asimilarea fondului lexical, copilul își însușește și semnificația cuvintelor, adică noțiunile care se schimbă, se imbogățește, se precizează treptat pe măsura acumulării experienței și a perfecționării operațiilor gândirii.

În vederea asimilării conștiente a cuvintelor copilul trebuie ajutat să înțeleagă sensul fiecărui cuvânt și al fiecărei propoziții.

Ascultând basme, copilul descoperă sensurile noi pe care le capătă cuvintele în context, descoperă așa cum afirma Tudor Arghezi ”cuvinte fulgi, cuvinte aer, cuvinte metal”.

În dezvoltarea limbajului copilului însușirea structurii gramaticale a limbii materne, reprezintă o problemă de cea mai mare importanță.

În condițiile de viață și educație corespunzătoare, la sfârșitul preșcolarității, copilul stăpânește formulele gramaticale de bază ale limbii materne și în general le folosește corect în vorbirea sa.

La grupele mici și mijlocii se constată dezacorduri între substantive în cazul genitiv și dativ, precum și nefolosirea corectă a verbelor la timpurile necesare, schimbarea formei după persoană și număr. Cauza dezacordului o constituie uneori preluarea formei pe care a întrebuințat-o antevorbitorul, fără a o mai adapta în vederea construirii unei replici corecte. Exemplu Și fata moșului i-a spălat pe copii. După aia și-a dat să mănânce la copii”. Dacă limbajul este unul defectuos, copilul continuă să facă dezacorduri.

Limbajul copilului preșcolar prezintă particularități și în ceea ce privește topica (modificarea în ordinea firească a cuvintelor în propoziții și a propozițiilor în frază). Modificările topice provin fie din ”ordinea firească a gândurilor copilului”, ordine influențată de o gândire insuficiet organizată și care urmărește imaginile în ordinea aparițiilor lor, fie din intervenția motivelor din gândire. Exemplu ” Și lupul a căzut în foc și… ajutor! Striga.”

Formele pronominale sunt folosite în general corect. Unii copii greșesc folosind forma pronominală specifică persoanei a-III-a plural. Preșcolarii mici nu sesizează ușor formele pentru singular-plural, feminin și masculin.

Pe la 5-6 ani putem vorbi de însușirea corectă a unor structuri gramaticale, de posibilitatea construirii propozițiilor și chiar a frazelor mai lungi. În repovestiri unde copilul încearcă să reproducă structurile folosite de educatoare frazele devin mai bine închegate.

În general, vârstei preșcolare îi sunt caracteristice frazele legate prin conjuncția ”și”.

Aglomerația de conjuncții copulative dă impresia că vorbirea copilului preșcolar este continuă, în realitate, însă, vorbirea are în mare parte un caracter fragmentar.

Grădinița poate și trebuie să contribuie la dezvoltarea vorbirii copiilor în vederea pregătirii procesului de învățare din școală.

Formarea, la copii, a unei conduite verbale constă în:

-dezvoltarea și îmbunătățirea vocabularului;

-învățarea corectă a cuvintelor;

-formarea deprinderii de vorbalizare a experineței proprii;

-dezvoltarea capacității de a relata unele întâmplări în legătură cu fiecare moment trăit;

-cultivarea aptitudinilor de a vorbi frumos, de a folosi expresii, construcții lingvistice originale, nuanțate;

Strădania educatoarelor este canalizată spre realizarea acestor obiective ale educării limbajului ca obiect distinct (clasele I și a-II- a) reprezintă un climat necesar adaptării copilului preșcolar, la activitatea școlară.

Sarcina învățătoarelor de la clasa pregătitoare și clasa I este de a prelua și de a realiza continuitatea acțiunii, asigurând complexitatea stadială a exercițiilor și activităților potrivit obiectivelor programelor și particularităților dezvoltării ontogenetice a subiecților. Dificultățile sunt sporite de necesitatea învingerii așa-numitului ”prim prag” al trecerii de la o anumită activitate dominantă specifică perioadei preșcolare-jocul- la o altă activitate dominantă caracteristică vârstei școlare respectiv-învățătura.

Tatiana Slama Cazacu supune uneoi critici îndreptățite inadecvarea la scop a unor procedee folosite în ora de dezvoltare a vorbirii din planul de învățământ al clasei I care ”împreună cu întregul sistem de instruire mecanizată la alte materii fac în dese cazuri, ca micul școlar să înceapă să se exprima ca un robot, cu dese scurt-circuite în funcționare, iar acasă, sau în recreație, ori în stradă să încerce să se elibereze de o povară la care nu poate adera, recurgând la conduite compensatorii de exprimare antinormă, eventual la expresii pitoricești”.

Se impune deci o colaborare sistematică și permanentă cu educatoarele pentru cunoașterea și folosirea metodelor și procedeelor atât comune cât și specifice pentru a asigura o reală progresie a dezvoltării intelectuale și o pregătire adecvată copiilor.

Conceptul de continuitate se referă la întregul ansamblu de activități dirijate pe care le desfășoară elevul clasei I. Este necesară asigurarea continuității între activitatea specifică celor două etape din dezvoltarea copiilor pe linia cultivării vocabularului îndeosebi în orele de dezvoltare a vorbirii.

Așa cum arată ”Psihologia preșcolară” la sfârșitul preșcolarității un copil cunoaște 3000-3500 de cuvinte, copilul începe să depășească faza limbajului situativ și a limitelor experienței senzoriale dezvoltându-și capacitatea de a folosi limbajul contextual și intensificarea funcției intelectuale. Astfel, se crează copiilor condiții de exersare a vorbirii în accepția lui Jean Rostand:

”A învăța să vorbești, înseamnă a învăța să joci o serie de roluri și apoi să le interpretezi în funcție de cerințe, comportări, simtâminte personale”.

CAPITOLUL 3.

FOLOSIREA BASMULUI ÎN ACTIVITĂȚILE DE EDUCARE A LIMBAJULUI. ABORDĂRI ACTUALE

3.1 MOMENTUL INTRODUCERII BASMULUI

Basmele și poveștile noatre sunt de o frumusețe de netăgăduit, prin imaginația scânteietoare, prin eroii săi caracteristici, prin limba colorată și formule bogate, alcătuiesc niște comori de frumuseți, ocupând un loc de frunte între toate celelalte creații similare europene. (D.D Pătrășcanu, 1969- ”Despre poveștile noastre, art reprodus în ”Elogiul folclorului românesc” Editura Didactică pentru literatură București pag. 254)

Dintotdeauna basmul a contribuit și va contribui la formarea profilului moral al omului, la dezvoltarea avuției cunoașterii umane. Predarea basmului la preșcolari, descoperirea semnificației acțiunilor eroului principal propus ca model și a frumuseții morale a acestuia, oferă educatoarei nelimitate posibilități de a acționa asupra caracterului și imaginației preșco-larilor.

În activitățile de educare a limbajului alături de memorizări, lecturi după imagini, convorbiri, jocuri didactice, povestirile și repovestirile, constituie un mijloc (și ocupă un loc im-portant în grădiniță la nielul celor trei grupe de vârstă) prin care putem transmite valorile etice și estetice ale literaturii pentru copii, preșcolarilor.

În primul rând am ținut seama ,în toate acțiunile întreprinse,de particularitățile vârstă ale copiilor și de experiența lor de viață.În același timp am ținut seama și de specificul formării noțiunilor și sentimentelor la această vârstă. De asemenea, am ținut seama de faptul că fiecare preșcolar are propriul ritm de asimilare, depozitare, redare, expunere, formare și dezvol-tare. Pentru a evidenția rolul literaturii pentru copii la vârsta preșcolară , ne gândim în primul rând la ce cunoștințe poate dobândi copilul la această vârstă, prin contactul cu expresia literară, mai ales la posibilitățile și nevoile ”literare” ale preșcolarilor.

Sunt deosebit de importante modalitățile de realizare a activităților cu acest conținut educativ pentru ca mesajul etic al basmelor și poveștilor să ajungă la conștiința pre-școlarului.

Ca o cerință psihologică importantă , am urmărit să asigur acestor activități un cadru intim și totodată misterios, adecvat prin expresivitate, ritm, mimică, așa fel încât mesajul etic transmis copiilor să producă un ecou afectiv puternic, pe măsura sufletului copilului și a sensibilității minții lui.

Doar astfel bunătatea,cinstea,curajul,demnitatea,,într-un cuvânt toate calitățile morale ale personajelor prezentate în basm, vor trezi copiilor nu numai sentimentul de respect, admirație,dragoste,prețuire, ci și dorința de a deveni chiar ei harnici,curajoși precum eroul în-drăgit.

Căutând să aplic în practică metodele și procedeele cele mai adecvate,ținta fiind atingerea scopului propus inițial și anume acela de a mă apropia de mintea și sufletul preșcola-rilor ,atrăgându-i și trezindu-le interesul pentru activitatea respectivă.Și astfel în prezentarea fap-telor am apelat la afectivitatea și imaginația preșcolarilor (la această vârstă fiind deosebit de puternice) care îi fac să trăiască, ca fiind aievea,întâmplările basmelor .

Am selectat o varietate de basme,povești (atât cele precizate de programa activi-tăților instructiv-educative ,cât și cele considerate de mine ca fiind adecvate grupelor de vârstă, deci îndeplinind condițiile psihologice, estetice, educative cerute de metodologia preșcolară) atât din literatura română cât și cea universală.

În planificarea acestor basme am ținut cont de locul lor în planificarea calendari-stică.În momentul planificării acestor activități am urmărit ca la această dată preșcolarii să aibă formate reprezentările la care face apel textul narat;să aibă suficiente cunoștințe care să le per-mită perceperea acestuia fără dificultăți prea mari.Pentru a-și atinge scopul, este necesar ca activitățile de povestire (modalitatea principală de prezentare a basmului ) să fie pregătite pre-mergător de alte acivități și anume:lecturi după imagini,vizionare DVD,diafilme,etc.

Am urmărit să fac o legătură între basme și toate celelalte activități ținute în gră-diniță și le-am planificat în consecință.Bazându-mă pe cunoștințele dobândite de preșcolari la un moment dat, am reușit să obțin rezultate îmbucurătoare în receptarea de către aceștia a mesajului etic al basmului.

De asemenea, pentru ca mesajul etic să-și atingă scopul,am planificat activitatea de povestire la mijlocul săptămânii înaintea celorlalte activități pe domenii experiențiale, deoa-rece curba efortului este maximă.Povestirea cere un efort maxim susținut, o mare concentrare a atenției preșcolarului , deci acesta trebuie să fie odihnit,pentru a putea fi atent la înlănțuirea logică a ideilor.În caz contrar iși vor însuși superficial povestirea și nu va fi atins scopul activi-tății respective.

Premergător expunerii textului copiilor, am căutat să-l citesc cu atenție,explicând în context cuvintele și expresiile necunoscute,am urmărit să-l adaptez posibilităților de înțelege-re a preșcolarilor.

Pasul următor a fost întocmirea unor ”schițe de proiect” unde am inclus în mod obligatoriu succesiunea episoadelor narate; pasajele care trebuiau narate pentru a le reproduce cât mai fidel (descrieri din natură, dialoguri, versuri etc.); am notat expresii literare pe care urma să le introduc în vorbirea copiilor . În predarea textului am decurs la eliminarea acelor elemente fantastice care depășesc posibilitățile de percepere și înțelegere ale copiilor.

Am folosit un material didactic deosebit de atrăgător pentru copii: planșe atractiv colorate, jetoane, siluete (pentru teatrul de masă), măști confecționate împreună cu preșcolarii, teatrul de păpuși, casetofon, calculator, care să îndepinească toate cerințele pedagogice.

Un factor important care aduce o contribuție la succesul activității de predare a basmului este învătarea( memorarea aproape fidelă )a texului basmului eliminând astfel folo-sirea cărții în timpul activității de expunere, sau a bilețelului, deoarece aceste ezitări ar fi produs dezordine în grupă, distragerea atenției preșcolarilor, ducând la nerealizarea scopului inițial propus.

3.2 MIJLOACE DE REALIZARE A ACTIVITĂȚII ÎN PREDAREA BASMULUI

Noile teorii ale învățării trag un semnal de alarmă asupra excesului de informații în domeniul învățământului , de asemenea, semnalează necesitatea orientării spre latura forma-tivă în practica școlară.

Este necesar ca noi educatorii ”să cultivăm creativitatea copilului care astfel poate deveni un receptor avizat al mesajului artistic. Ei trebuie să apeleze simultan la gândirea logică a copilului și la procesele sale psihice, solicitând întreaga sa capacitate de receptare, pentru a-l determina să surprindă îsubstanța operei literare prin descifrarea codului artistic.”

Știința literaturii nu a găsit până acum o unică metodă de investigare a operei literare și de cooperare cu preșcolarii. De aceea, noi dascălii, avem datoria de a alege cu mult discernământ, metodele adecvate respectivei teme , a tipului de activitate (transmitere de cuno-ștințe, consolidare, verificare și sistematizare…) deoarece nu avem la dispoziție o metodă tip, o ”rețetă” pentru descoperirea mesajului artistic.

Noi dispunem de ” o metodă cadru, în realitate un mare număr de metode pe care le poate utiliza (educatorul), după caz, în funcție de natura și întinderea operei, de scopul lecției, de capacitatea de înțelegere a elevilor.”

De-a lungul anilor, în activitatea mea la grupă am utilizat diverse modalități de predare a basmului la toate cele trei grupe de vârstă.

a) Povestirea

Reprezintă mijlocul cel mai plăcut, eficient atât pentru preșcolari cât și pentru educatoare, de a trasmite conținutul unui basm. Această metodă am folosit-o mai ales în activită-țile de redare, de transmitere de cunoștințe (de fapt povestirea o folosim în toate momentele zilei) Povestirea am însoțit-o uneori de imagini, care constituie un mijloc foarte atrăgător de fixare a principalelor secvențe ale basmelor sau poveștilor. Ilustrațiile au fost întotdeauna de calitate și le-am descoperit copiilor pe măsură ce am narat conținutul basmului, pentru a nu-i lăsa pe aceștia să-și imagineze eronat eroii. Imaginile trezesc interesul preșcolarilor pentru basme, le captează atenția. Uneori în locul planșelor tradiționale, am utilizat siluetele personajelor (acolo unde bas-mul permite) care aveau lipite pe spate benzi magnetice și puteau fi ușor puse pe tabla magne-tică. Am folosit astfel de siluete la povești ca: ”Căsuța din oală”, ”Mănușa”, ”Ridichea uriașă”, ”Scufița roșie”.

b) Repovestirea

Reprezintă modalitatea prin care am fixat basmul predat în memoria preșco-larilor. Dacă la grupa mică repovestirea este făcută de către cadrul didactic, în cadrul activităților pe domenii experiențiale, la grupele mijlocii (semestrul al II-lea) și mari am realizat-o împreună cu preșcolarii atât în cadrul activităților pe domenii experiențiale cât și în cadrul activităților liber alese. Imaginile, siluetele care sintetizează principalele episoade ale basmului, rămân expuse în sala de grupă, la îndemâna preșcolarilor pentru ca și dimineața următoare să-și povestească din nou unul altuia conținutul. În acest sens am organizat la centrul ”Joc de rol” un joc de creație de-osebit de plăcut pentru copii, numit ”De-a educatoarea”, desfășurat pe grupuri mici de copii, am cerut preșcolarilor să propună o educatoare în timp ce le-am sugerat tema jocului ”Să povestim basmul”. Copilul educatoare conduce jocul antrenând în discutarea imaginilor prezentate toți membrii grupului respectiv.

În cadrul repovestirilor, am lăsat copiilor libertatea de exprimare a conținutului basmului pentru a putea urmări modul în care și l-au însușit: înlănțuirea logică a acțiunilor, lim-ba, expresivitatea cu care expun, dacă folosesc dialoguri acolo unde este cazul, cu ce intonații, dacă și-au introdus în vocabular și utilizează expresiile nou transmise prin intermediul basmului.

Am observat, că preșcolarii au tendința de a trece relativ ușor peste episoadele acțiunii basmului deoarece se grăbesc. Motiv pentru care am insistat întotdeauna ca repovestirea să se facă cât mai amănunțit, să fie subliniată și latura educativă a basmului, trăsăturile morale definitorii ale personajelor. Am insistat ca expunerea să fie facută în propoziții scurte.

c) Dramatizarea

Este un mijloc de fixare a conținutului basmelor. În desfășurarea ei am evitat să pun copiii să memoreze rolurile, i-am lăsat să se exprime liber dezvoltându-le astfel imaginația, spiritul de inițiativă. Dramatizările sunt deosebit de plăcute copiilor și contribuie la dezvoltarea aptitudinilor de a interpreta cât mai bine anumite personaje,precum si la dezvoltarea simțului artistic. Premergător dramatizării am împărțit doar rolurile, pentru ca toți preșcolarii să participe, având grijă ca la rolurile principale să participe cât mai mulți copii. Prin dramatizări am fixat și mai bine conținutul basmului, urmărind să dezvolt creativitatea și imaginația copiilor (astfel la grupele mici și mijlocii am dramatizat: Ridichea uriașă, Căsuța din oală, Scufița roșie etc.). Costumele și decorurile folosite nu au fost pretențioase, au fost realizate împreună cu copiii (măști de tot felul: lup, urs, școarece, câine, pisică, etc.)

Am constatat că dramatizarea are o influență deosebită asupra preșcolarului, produce emoții pozitive, determinându-l să participe afectiv la acțiunea personajului și să se identifice cu personajul, toate acestea ducând la fixarea conținutului basmului.

d) Jocul didactic

Combină elementele instructive cu activitatea de joc, care bucură copilul. El ne ajută să organizăm activitățile în forme cât mai plăcute, atrăgătoare, accesibile și de o vădită eficiență.

Jocul didactic l-am folosit ca mijloc de verificare și sistematizare de cunoștințe a conținutului basmului, de apreciere a caracterelor unor personaje, a modului de comportare, a categoriilor de personaje cărora le aparțin. L-am folosit la grupa mare la sfârșitul semestrului al II lea decoarece acum copiii și-au însușit un număr mare de basme, povești, și-au format reprezentări, noțiuni clare și mai bogate despre lumea oamenilor, lumea animală, despre viață în general.

Astfel am realizat împreună cu copiii mai maulte jocuri didactice cum ar fi:

”Fata babei și fata moșneagului”- având ca sarcină didactică identificarea cât mai rapidă a formu-lelor greșite în ceea ce privește acțiunea personajului, succesiunea personajelor, a folosirii dialo-gului.

”Mă cunoști?”- recunoașterea personajelor cunoscute și indicarea însușirilor lor.

”Televizorul”- recunoașterea și denumirea poveștii după ilustrații, reprezentând personajele.

Toate aceste jocuri didactice au plăcut copiilor, le-au captat atenția și astfel mi-am atins scopul propus.

e) Problematizarea

Presupune nu numai efort dar și spontaneitate și ingeniozitate în construcția și re-zolvarea problemelor prin cele mai variate și mai diferite procedee. Repovestirea-problematizată am realizat-o la nivelul grupelor ( mijlocie, mare) în cadrul unor jocuri, unde preșcolarii sunt puși în situația ca prn efort colectiv, întrajutorarea să soluționeze o problemă. Prin astfel de re-prezentări am urmărit să realizez o dezvoltare eficientă a forțelor intelectuale și în același timp formarea atitudinii sociale educative a copiilor.

Astfel în cadrul acestor atribuții am repartizat fiecărui grup o imagine ce conținea, redat intuitiv, un moment dintr-o poveste. Această scenă inducea și o eroare. De exemplu un grup a primit o imagine din povestea ”Scufița Roșie” și anume momentul în care fetița întâlnește în pădure lupul.

În imagine s-a introdus ca element ”vulpea”. Tot astfel am procedat și cu povestea ”Punguța cu doi bani”, ”Iedul cu trei capre”, ”Fata babei și fata moșneagului” etc. Sarcina fiecă-rui grup era de a recunoaște povestea și personajul eroare, de a discuta momentul surprins și de o numi pe reprezententantul grupei să dea răspunsul. Copiii au răspuns cu ușurință la erorile în fiecare scenă prezentată.

Utilizând toate aceste mijloace de realizare am urmărit următoarele: să dezvolt copiilor spiritul de inițiativă, de independență în acțiune (în alegerea temelor din poveștile cu-noscute), să educ atât capacitatea copiilor de a reda prin joc trăsăturile care definesc un personaj, prin sublinierea trăsăturilor pozitive de caracter,dar să și dezvolt expresivitatea exprimării, să formez obișnuința copiilor de a subordona interesele personale celor colective, să aprofundăm mesajul etic.

CAPITOLUL 4.

CERCETARE PEDAGOGICĂ ”NOI ABORDĂRI ALE BASMULUI PENTRU VALORIFICAREA VALENȚELOR SALE”

4.1. REPERE TEORETICE

Cercetarea științifică este un domeniu prioritar, care asigură dezvoltarea științifică și pe această bază, optimizarea și dezvoltarea fiecărui domeniu social, în pas cu exigențele și nece-sitățile contemporane.

Cercetarea științifică reprezintă o investire pentru progresul pe termen lung, pentru dezvoltarea durabilă. Ea trebuie realizată numai în scopul progresului umanității, a binelui, ca o dimensiune etică a dezvoltării sociale.

Dezvoltarea, științei pedagogiei și cea a învâțământului sunt dinamizate de cerce-tarea pedagogică. Dezvoltarea științei pedagogice și nemijlocit a învățământului este legată de cercetarea pedagogică. Cercetarea în domeniul pedagogiei este efectuată de cercetători profesi-oniști, dar ea poate fi realizată și de cadrele didactice de la toate nivelurile de învățământ, preo-cupate în aceeași măsură de asigurarea organizării și desfășurării eficiente a activității educative și de investigare a fenomenelor pedagogice în vederea optimizării lor, a introducerii și realizării inovațiilor în învățământ. Cercetarea pedagogică poate îmbrăca forme variate, de la simpla ob-servare dirijată la experimente de tip formativ, de la administrarea unui chestionar la organizarea unor investigații cu instrumente standardizate. La întrebarea: ”Ce este cercetarea pedagogică?” se pot găsi câteva răspunsuri în manualele de pedagogie:

-cercetarea pedagogică este o ”o investigație delimitată, precisă ca temă, la o întrebare restrânsă ivită în procesul perfecționării muncii de învățare, de educație și care presupune să se afle un răspuns cert, temeinic, argumentat științific la întrebare”

-cercetarea pedagogică este ”o strategie desfășurată în scopul surprinderii unor relații noi între componentele acțiunii educaționale și ale elaborării, pe această bază, a unor soluții optime ale problemelor pe care le ridică procesul educativ, în conformitate cu exigențele sociale și cu logică internă a desfășurării lui”

Cercetarea pedagogică și-a adus o contribuție importantă, inovatoare, în dezvol-tarea pedagogiei ca știință, la descomperirea și elaborarea legilor educației, funcțiilor, laturilor și conținuturilor educației și învățământului, precum și la elaborarea strategiilor cerute de dezvol-tarea, modernizarea, și perfecționarea continuă a învățământului și educației. Cercetarea peda-gogică reprezintă un factor esențial dinamizator al transformării revoluționare continue a edu-cației și învățământului.

Specificul cercetării pedagogice decurge din natura și complexitatea fenomenelor educaționale:

-cercetarea fenomenului educativ trebuie să aibă un caracter prospectiv, adică să vizeze dezvol-tarea personalității preșcolarului în perspectiva cerințelor dezvoltării sociale, să proiecteze tipul de personalitate necesar în viață;

-cercetarea pedagogică trebuie să fie continuu ameliorativă, adică ea trebuie să ducă, prin inter-vențiile sale modelatoare, la optimizarea activității de educare a preșcolarilor, la sporirea eficinței actului pedagogic corect;

-trebuie să aibă un caracter interdisciplinar, dat fiind și complexitatea fenomenului investigat;

-prezintă aspecte specifice sub raportul etapelor de desfășurarea și al metodelor de cercetare;

Cercetarea pedagogică răspunde unor întrebări pe care practica educativă le ridică neîncetat iar răspunsurile obținute sunt explicații și sugestii pentru îmbunătățirea și amelirarea procesului instructiv-educativ.

Cercetarea pedagogică este necesară în perfecționarea procesului de învățământ pentru ca teoria psihologică, să fie aplicată variat de la grupă la grupă, de la copil la copil și atunci sunt necesare procedee specifice de rezolvare.

În concluzie putem spune că cercetarea pedagogică are ca obiectiv de investigație fenomenul educativ în toată complexitatea sa și din acest punct de vedere, are caracter prospectiv adică, vizează dezvoltarea personalității copilului în perspectiva exigențelor dezvoltării sociale și proiectează tipul de personalitate necesar în viață.

4.2. TIPURI DE CERCETARE PEDAGOGICĂ

Rolul cercetării pedagogice constă în: interpretarea, explicarea, generalizarea și inovarea fenomenului educațional prin schimbări de structură sau prin introducerea de noi me-todologii mai eficiente.

Cercetarea pedagogică este o acțiune de observare și investigarea, pe baza căreia cunoaștem, ameliorăm sau inovăm fenomenul educațional.

Nu toate fenomele educaționale pot fi supuse unei experimentări riguroase (for-marea sentimentelor morale).

Inovarea în învățământ se realizează atât prin generalizarea experineței avansate, cât și prin experimentare.

Practica educativă constituie, pentru cercetător, o sursă de cunoaștere un mijloc de experimentare de verificare a ipotezelor și de generalizare a experienței pozitive.

În ”Tratat de pedagogie” de Ion Bontaș întâlnim următoarele tipuri de cercetare:

-Cercetarea pedagogică fundamentală (de dezvoltare, de perspectivă) este chemată să abordeze (investigheze) problemele educative cu caracter teoretic pe termen lung, în viitor. Acest tip de cercetare concepe și proiectează educația, învățământul,grădinița și școala viitorului.

-Cercetarea pedagogică aplicativă trebuie să rezolve problemele educației curente, imediate, pe termen relativ scurt, în stânsă legătură cu reforma învățământului, asigurându-i restructurarea, modernizarea și perfecționarea în condițiile societății contemporane.

În practica cercetării se disting următoarele forme principale:

-cercetarea fundamentală (de dezvoltare, de perspectivă) care ”explorează probleme generale cu obiectiv prioritar teoretic, fără afirmarea unui scop practic imadiat”. Ea abordează problemele educative cu caracter teoretic pe termen lung, în viitor. Cercetarea pedagogică fundamentală concepe și proiectează educația, învățământul, școala viitorului.

-cercetare pedagogică aplicativă- crae este legată de viața practică și cerințele ei imediate; ea trebuie să rezolve problemele educației curente, imediate, pe termen relativ scurt, în stânsă legătură cu reforma învățământului.

Dumitru Muster specifică în ”Metodologia cercetării în educație și învățământ”, într-o ordine a nivelurilor, privită de la general spre particular, următoarele tipuri de cercetare:

1. Cercetare fundamentală: care ”explorează problemele generale cu obiectiv prioritar teoretic, fără afirmarea unui scop practic imediat”.

2. Cercetare aplicativă: care semnifică legătura nemijlocită de viață practică, găsirea unei apli-cații imediate: este ”scopul principal și imediat”. Dar după complexitate, putem distinge mai multe forme ”de cercetări aplicative”:

a) cercetare orientată (cea mai generală): care își propune să pornească de la o anumită situa-ție dată spre un obiectiv mai general.

b) cercetare aplicată propriu-zis (mai restrânsă în complexitatea): care se concretizează asupra unei probleme concrete delimitate (ca mijloc de învățământ, programa unei discipline privită mai larg); este ”studiul sistematic al cunoștințelor, metodelor, tehnicilor și instrumentelor, cu obiec-tive precis formulate.”.

c) cercetare dezvoltatoare (cea mai concretă): care vizează perfecționarea muncii educative curente ”completarea cu idei noi”

3. Cercetare constativă: care urmărește cunoașterea și descrierea amănunțită a unei anume situa-ții, a unui anume proces educativ.

4. Cercetare ameriolativă: care își propune să verifice eficiența unor inovații presupuse utile perfecționării rendamentului activității educative.

5. Cercetare interdisciplinară: care se aplică unor aspecte de graniță, dintre pedagogie pe de o parte și pe de altă parte, științele proceselor psihice și sociale sau discipinele-obiecte din planul de învățământ

6. Cercetare multidisciplinară (pluridisciplinară): care se referă la numărul și specialitatea unei teme pe care o pretinde abordarea unei teme.

În funcție de scopul și complexitatea problematicii abordate:

-cercetări teoretico-fundamentale:aceste tipuri de cercetare deschid orizonturi noi asupra feno-menului educațional

-cercetări practic-aplicative:aceste tipuri de cercetare abordează o problematică mai redusă și urmăresc să contribuie la îmbunătățirea modalităților concrete de acțiune.

În funcție de metodologia adoptată:

-cercetări observaționale (neexperimentale);

-cercetări experimentale;

Între aceste tipologii de cercetare nu există o delimitare netă, ele se întrepătrund și se completează reciproc.

O altă clasificare a cercetării pedagogice:

-cercetare fundamentală și aplicativă

-cercetare observațională sau experimentală

-cercetare spontană sau științifică

Am desfășurat o cercetare de următorul tip: cercetare pedagogică experimentală.

4.3. METODE DE CERCETARE

Metodologia cercetării pedagogice constituie totalitatea tehnicilor,metodelor, proce-deelor,instrumentelor de investigare, de culegere , de prelucrare și interpretare a datelor experi-mentale ale realității educaționale supuse atenției cercetătorului.În cercetare pedagogică multe metode sunt împrumutate din alte științe socio-umane ( sociologie, psihologie, cibernetică, medi-cină )fiind adaptate fenomenului educațional.Altele sunt caracteristice științelor educației: anali-za produselor activității, analiza documentelor școlare, probele docimologice, etc.

În literatura de specialitate întâlnim mai multe definiții ale metodelor de cercetare pedagogică.

O primă definiție a metodelor de cercetare pedagogică: ”calea pe care se ajunge la obținerea unor rezultate noi, menite să contribuie la optimizarea actului educațional”

O altă definiție a metodelor de cercetare pedagogică: ”modul de cercetare, sistemul de reguli și principii de cunoștere și transformare a realității obiective.” (S. Chelcea)

A) METODE DE COLECTARE A DATELOR CERCETĂRII

Ioan Cerghit clasifică metodele de colectare a datelor în funcție de :

numărul optim de persoane investgate pentru a ajunge la obținerea unor date suficiente pentru realizarea concluziilor relevante teoretic;

modalitatea de controlare a variabilelor de către cercetător,mai precis de intervenție în procesul de derulare a evenimentelor pedagogice.

În momentul în care numărul de persoane este oarecum mic, iar intervenția cecetătorului în controlul variației specifice a variabilelor propuse este mai mare ,metodele de colectare a datelor sunt” metode intensive” În această categorie sunt incluse: observația, experimentul, convor-birea sau interviul,metoda de analiză a produselor activității preșcolarilor.

Creșterea mărimii eșantionului de persoane investigate și probabilitatea mai mică a controlului variației variabilelor propuse atrage utilizarea unor metode de colectare a datelor numite ”metode extensive” . În această categorie sunt incluse : chestionarul și studiul panel.

Observația este utilizată pe scară largă pentru investigarea și culegerea datelor experi-mentale.Este o metodă de investigație directă și constă în urmărirea atentă, sistematică ,pe baza unui plan foarte bine realizat. Observația activității și comportamentului copiilor în timpul activităților alese, activităților pe domenii experiențiale, afară la joacă, sau în mediul familial și aduce informații prețioase despre personalitatea în formare a copilului preșcolar, despre nivelul cunoașterii, despre aptitudini, trăsături de caracter, temperament, creativitate, voință, afectivitate etc.

Deoarece nu presupune aparatură, instrumente costisitoare, fiind simplu de abordat, având ca cerințe: spirit de observație și un protocol (caiet cu rubrici stabilite înainte de începerea obser-vării) precum și capacitatea cercetătorului de a interpreta rezultatele observației; observația ca metodă de cercetare este des utilizată în cercetarea pedagogică.

După gradul de implicare a cercetătorului în domeniul supus cercetării, observația poate fi :

– participativă, în momentul în care observatorul devine membru al grupului și participă la organizarea și desfășurarea evenimentelor pedagogice fără a lăsa impresia că le studiază;

-neparticipativă,în momentul în care observatorul nu își ascunde propria identitate de cercetător.

Observarea directă a activității și comportamentului copiilor preșcolari, prilej cu care educatoarea înregistrează elemente relevante necesare formulării unor aprecieri prin raporturi la obiectivele instruciv-educative.

Experimentul este cea mai importantă metodă de cercetare, este o metodă de inves-tigație directă, are un carcater inovator, definită ca o ”observație provocată” ce constă în pro-ducerea ori schimbarea voită a unor evenimente sau procese educaționale în scopul de a le ob-serva, măsura și evalua prin control sistematic factorii care le determină, le influențează sau interacționează cu modul lor de manifestare. Considerată ca fiind cea mai precisă metodă de cercetare deoarece:

-presupune realizarea unei structuri a relațiilor dintre variabilele în forma modelului experi-mental în funcție de: modalitatea de grupare a subiectelor cercetați; rolul diferitelor grupuri de persoane investigate; se cunosc mai multe grupuri experimentale.

-se bazează pe o strategie precisă de lucru privind: premisele cercetării, ipotezele formulate, variabilele formulate.

În experimente se aleg două eșantioane: un eșantion (grup) experimental pe care se acționează, (se introduce o modificare, o îmbunătățire a metodei sau a unui nou conținut, de exemplu) și un grup de control (în care nu se intervine experimental, ci servește doar ca martor, ca termen de comparație cu cel experimental)

Variabilele unui expermient pot fi: independente (notate cu ”x” care generează influențe sau determină schimbări în ”y”) și dependente (atunci când trebuie explicată, variabila lor fiind notată cu ”y”).

În modelul experimental, în afara variabilelor independente și dependente, asupra variabilei dependente își exercită influența și alte variabile exterioare acestora. În concluzie modelul experimental trebuie să fie proiectat astfel încât să reducă aproape la minimum inter-venția unor surse exterioare de influențare a variației variabilei dependente.

Formele experimentului pedagogic:

– de laborator

– natural

În pedagogie se utilizează cel mai des experimentul natural datorită avantajului de concentrare a evenimentelor pedagogice în condiție naturală.

Există mai multe metode experimentale deja standardizate și utilizate în cercetare:

a) Metode factoriale- se caracterizează prin testarea unei sercini independente, păstrând constant grupul de subiecți.

b) Metode pe grupuri corelate- constau în măsurarea coeficientului sistematic de variație a variabilei dependente influențat de corelația dintre grupurile analizate, incluse în model cu funcție de variabilă independentă.

Convorbirea este o metodă a cercetării directe cu ajutorul căreia se discută în mod intenționat cu subiecții și factorii educativi pentru obținerea unor date în legătură du desfășurarea procesului instructiv-educativ. Această metodă se desfășoară pe baza unui plan și a unor întrebări elaborate dinainte. Convorbirea poate îmbrăca forma unui interviu atunci când se desfășoară cu o singură persoană și se referă la o singură temă.

Am verificat prin alte metode dacă rezultatele obținute prin metoda convorbirii sunt exacte.

Metodele folosite pentru verificarea rezultatealor:

Explozia stelară- fiind o metodă de stimulare a creativității, oferă copiilor o modalitate de relaxare și se bazează pe formularea de întrebări pentru rezolvarea de probleme și noi descoperiri.

Această metodă poate avea următoarele obiective:

Formularea de întrebări și realiazarea de conexiuni între ideile descoperite de copiii grupului prin interacțiune și individual pentru rezolvarea unei probleme.

Dezvoltarea și stimularea creativității individuale și de grup și exprimarea liberă.

Copiii stau în semicerc, propun problema de rezolvat urmând ca pe steaua mare să se dezeneze sau să se scrie ideea centrală.

Pe celelalte cinci steluțe se scrie câte cinci steluțe se scrie câte o intrebare de tipul: Ce? Cine? Unde? De ce? Când? Și cei cinci copii din grupă extrag câte o întrebare.

Fiecare copil din cei cinci își alege câte 4 colegi orgabizându-se astfel în cinci grupuri care cooperează în formularea întrebărilor.

Când timpul expiră, copiii revin în semicerc în jurul stelei mari și formulează întrebări-le, fie individual, fie de un reprezentant al grupului. Copiii celorlalte grupuri răspund la întebări ori elaborează întrebări noi. Sunt apreciate întrebările copiilor, efortul lor de a formula întrebări corecte precum și modul de colaborare și interacțiune.

Bula dublă- ușor de aplicat, este o metodă de predare învățare. Grupează asemănările și deosebirile dintre două obiecte, fenomene, idei concepte etc. Este reprezentat grafic de două cercuri mari, în fiecrae dintre ele se află câte o imagine care denumește subiectul abordat.

De cercurile mari se află relaționate cu ajutorul liniilor alte cercuri mici, situate între cercurile mari în care se notează asemănările iar în cercurile mici se notează caracteristi- cile fiecărui termen, partcularitățile ori deosebirile.

Diagrama Venn- este o metodă de fixare, consolidare și evaluare a cunoștințelor. Este o metodă interactivă și poate fi folosită în activitățile de observare, povestire, convorbiri.

Interviul vizează în special aspectele referitoare la activitatea și opiniile celui in-tervievat și constă în stabilirea unei relații de tipul ”față în față”, persoana intervievată răspun-de la întrebările necesare pentru scopul cercetării.

Există două tipuri de interviu:

Interviul structurat curprinde: realizarea schemei de intervievare (succesiunea și constru-irea întrebărilor) și a ghidului de interviu (folosit doar de investigator pentru a-și dirija comportamentul, pentru a focaliza întrebările pentru o problemă sau alta, pentru a realiza relația de intervievare etc.)

Interviul nestructurat: fiind mai flexibil, se reduce la rezolvarea problemei ce va fi discu-tată și la unele indicații generale de dirijare a discuției pentru a deveni cât mai spontană, are mai mult o funcție exploratorie.

Chestionarul, frecvent utilizat în cercetarea pedagogică și constă într-o suită de întrebări ordonate după criterii metodologice, logice și psihologice. Criteriile de ordonare și sistematizare a întrebărilor precum și definirea clară, precisă și anticipativă a lor sunt cerințe importante pentru alcătuirea unui chestionar. Dacă aceste cerințe sunt îndeplinite, chestionarul poate fi utiliziat pentru atingerea unor scopuri descriptive sau anumerative și analitice sau relaționale.

În prima variantă, prin chestionar se restrâng date de caracterizare a populației școlare sau a instituțiilor educative.

Chestionarele analitice studiază exploatarea relațiilor dintre variabilele definite de diferitele întrebări. Se începe cu precizarea unui punct de vedere teoretic, a unor ipoteze și obiec-tive ale cercetării, apoi se trece la alcătuirea chestionarului și la aplicarea sa în cercetare pentru culegerea de date, care apoi vor fi utilizate pentru reconstrucția modelului ipotetic propus.

Întrebările pot fi:

Întrebări închise- deoarece cuprind un număr fix de alternative de răspuns, permit persoa-nei chestionate să aleagă o singură variantă de răspuns considerată ca reprezentativă pen-tru opinia sa.

Acest tip de întrebări solicită răspunsuri de genul: DA, NU, NU ȘTIU sau răspunsuri mai nuanțate: FOARTE MULT, MULT, PUȚIN, DELOC ori ÎNTOTDEAUNA, DE CELE MAI MULTE ORI, UNEORI, NICIODATĂ.

Se consideră că tipul acesta de întrebări prezintă avantajul : obținerii de date structurate ce pot fi ușor prelucrate; asigurării unei uniformități a măsurării.

Dezavantajele constau în: necunoașterea exactă a datelor ce structurează o opinie; sugera-rea răspunsului; necunoașterea rațiunii de alegerea a unei alternative sau a alteia de răs-puns.

Întrebări deschise- spre deosebire de întrebările închise,acest tip de întrebări prezintă avantajul că lasă libertatea de a formula răspunsul în maniera dorită.

Ca dezavantaj amintim: sunt mai greu de prelucrat statistic, dacă se adresează unei populații cu variabilitate mai mare a opiniilor.

Întrebări cu răspunsuri la alegere- cuprind răspunsuri posibile la o întrebare de tip deschis, răspunsuri sub formă de evantai.

Pentru a fi aplicat cu succes, chestionarul trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

-întrebările să corespundă cu tema și ipoteza cercetării, să nu fie vagi ori prea complexe

-să fie formulate clar, să ceară răspunsuri scurte

-să respecte particularitățile subiecților.

Totuși,valoarea rezultatelor obținute pentru chestionare este limitată și trebuie completată cu rezultatele cercetărilor de tip intensiv.

Studiul documentelor școlare: este o metodă de investigare indirectă, iar specificul acestei metode îl constituie faptul că datele nu sunt obținute direct din” procesul educațional sau de la subiecți ci dintr-o serie de documente școlare, care reflectă în scris, conținutul educației; procesul desfășurat sau rezultatele muncii tineretului studios și a factorilor educativi”

Documentele care oferă date pentru analiză sunt: programele și manualele școlare, planurile de învățământ, planurile de muncă ale factorilor educativi, cataloagele de note, tezele, proiectele elevilor, (a lucrărilor, a activităților creative, a fișelor de evaluare, a fișei de observa-re, a fișei psihopedagogice- în cazul grădiniței)

Metoda studiului de caz cuprinde:

-prezentarea cazului

-analiza cazului

-propunerea de soluții și testarea acestora

-aplicarea soluțiilor mai eficiente

Brainstorming-ul, asaltul de idei, este o metodă de căutări și creații individuale, precum și de confruntare și omologare a ideilor, soluțiilor descoperite în grup. Ea este atât o me-todă de studiu , de învățare cât și o metodă de investigație științifică, de creativitate.

Temele și problemele complexe alese pentru cercetare, pot fi abordate și rezolvate prin metoda asaltului de idei, îmbinate cu alte metode de cercetare cum sunt: studiul de caz, dez-baterea etc.

Pentru ca o cercetare să tindă spre rezultate cât mai bune, este necesară cumbina-rea a două sau mai multe metode de colectare a datelor.

Combinarea metodelor depinde de: scopul cercetării, dimensiunile eșantionului, modul de prelucrare a datelor. Există unele alternative mai cunoscute: observația să preceadă experimentul, chestionarul să fie completat de interviu ori studiu de caz,analiza de conținut să fie asociată cu interviul și observația, etc.

B) METODE DE MĂSURARE A DATELOR

Măsurarea cuprinde două secvențe complementare:

-stabilirea eșantionului

-precizarea procedeului de comparare a eșantionului cu mărimea ce trebuie măsurată.

Formele de măsurare cele mai utilizate sunt:

-numărarea (înregistrarea)- constă în consemnarea prezenței sau absenței unei particularități obiective în comportament:

Ex. numărarea răspunsurilor corecte sau greșite

-clasificarea sau ordonarea- constă în ordonarea crescătoare sau descrescătoare a subiecților investigați.

-compararea (raporatea)- ”constă în raportarea mărimii ce urmează a fi măsurată la mărimea teoretică sau la mărimea totală”

C) METODE DE PRELUCRARE A DATELOR

Ca metode de prelucrare se utilizează cele matematice, statistice, informatice și cele de reprezentare grafică, pentru vizualizarea rapidă și comparativă (diagrame, grafice, postere etc.)

Din grupul metodelor grafice fac parte :

”a) diagramele- ”forme de reprezentare a situațiilor numerice prin constructții geometrice”. Ele pot fi: iniare, poligonale, circulare etc.

b) o categorie aparte a metodelor grafice este ”curba clopot” (Gauss-Laplace) care indică distri-buția normală a frecvențelor și ”ogiva” lui Galton”

Metoda de prelucrare a datelor constă în ordonarea, sistematizarea și corelarea da-telor empirice în scopul de a fundamenta o decizie privind semnificațiile statistice ale acestor date în raport cu ipoteza sau modelul ipotetic propus. Deci rezultatele obținute în urma prelu-crării datelor prin aceste metode urmează a fi interpretate pentru a se ajunge la explicații și la soluții de optimizare a activității instructiv-educative.

Deși metodele de colectare a datelor și tehnicile de prelucrare a acestora sunt foarte utile ele nu pot exclude imaginația cercetătorului manifestată în interpretarea datelor, în analiza lor teoretică. Cercetătorul va dobândi experiența necesară decât dacă aplică repetat și compară eficiența utilizării diferitelor metode de cercetare.

Toate metodele prezentate accentuează ideea că cercetarea pedagogică poate fi definită ca ”o investigație delimitată, precisă ca temă la întrebare restrânsă ivită în procesul perfecționării muncii de învățare, de educație și care presupune să se afle un răspuns cert, temeinic, argumentat științific la întrebare”

Important este să alegem metodele care servesc scopului cercetării, nu preju-diciază rezultatul, nu influențează negativ subiecții, care pot aduce un plus de cunoaștere și ameliorare în activitatea didactică.

În cercetarea mea am folosit următoarele metode: observația directă, convor-birea, chestionarul, metoda testelor, experimentul, metode de prelucrare și interpretare a datelor.

4.4 IPOTEZA DE LUCRU

Ipoteza de lucru poate fi definită ca o presupunere sau o predicție privind desfă-șurarea în perspectivă a unui proces sau fenomen educațional, conceput și proiectat în condiții naturale sau provocate, cu scopul de a obține date teoretice și a unor rezultate practice noi, meni-te să ducă atât la îmbogățirea tezaurului științific al pedagogiei, cât și la optimizarea fenomenului sau procesului educațional studiat.

Specificul cercetării pedagogice este faptul că presupunerile pe care le implică ipoteza trebuie să ne asigure că în urma cercetării rezultatele formative la care vom ajunge nu sunt inferioare situaiei în care activitatea instructiv-educativă s-ar fi desfășurat în mod tradi-țional.

Ipoteza dirijează procesele de culegere, ordonare, sistematizare și înțelegere a datelor observabile și progresul cunoașterii teoretice.De asemenea, are funcția de a prezice, cu un anumit grad de probabilitate, relațiile stabilite într-un context dat.

Elaborarea unei ipoteze eficiente trebuie să respecte următoarele condiții:

-formularea ipotezei să se facă în conformitate cu realitatea studiată

– înglobarea unei sfere mai largi de fenomene în afara celor studiate, pentru a putea face compa-rații și delimitări adecvate și asigurarea verificării ipotezei

Există doua procedee de verificare a unei ipoteze:
-verificarea directă este posibilă atunci când toate procedeele, obiectele sau relațiile la care se referă pot fi observate și analizate în manevra inducției complete. Acest procedeu de verificarea este aplicat foarte rar în cercetarea pedagogică

-verificarea indirectă se realizează în două etape:

analizarea ipotezei generale și desprinderea unei concluzii în vederea specificării unui număr cât mai mare de propoziții empirice, al căror adevăr ori neadevar se determină în mod direct;

verificarea directă a consecințelor sau a propozițiilor empirice prin observație sau expe-rimentare.

Ipoteza implică întrebarea la care se caută răspuns prin cercetarea care urmează să se desfășoare.

Termenii în care se elaborează o ipoteză științifică, nu sunt direct observabili, ci vizează fapte teoretice abstracte.Putem spune că ipoteza extinde cadrul de referință empirică, ajutându-ne atât să interpretăm experiențele dispersate, cât și să le înțelegem, să le amplificăm,să le integrăm.

Odată stabilită ipoteza, se încearcă, prin folosirea unui ansamblu de metode să se demon-streze valabilitatea presupunerilor noastre.

În cercetarea mea am demonstrat următoarea ipoteză: „Dacă folosim la grădiniță basme accesibile copiilor și atractive pentru ei,vom contribui la formarea deprinderilor de exprimare.”

4.5 DESCRIEREA EȘANTIONULUI

Activitățile pe care le-am desfășurat în cadrul cercetării au fost cu două grupe de copii cu vârste cuprinse între 5 și 6 ani, într-o grădiniță situată într-un cartier modest aflat într-o zonă mărginașă a capitalei,unde locuiesc oameni modești.

Din punct de vedere al vârstei cele două grupe sunt omogene, au în componență câte 20 de copii, toți cu un grad de dezvoltare normal vârstei atât fizic cât și intelectual . Preșcolarii celor două grupe provin din familii cu un nivel scăzut de pregătire , doar câțiva părinți au studii supe-rioare.

Studiul experimental s-a desfășurat pe cele două grupe, pe toată perioada anului școlar 2013-2014, acestea au avut următoarea distribuție.

Grupa A- reprezintă eșantionul experimental, alcătuit din 20 de preșcolari din care 12 sunt fete

și 8 sunt băieți.

Grupa B- reprezintă eșantionul de control, alcătuit din 20 de preșcolari din care 10 sunt fete și

10 sunt băieți.

Doi copii provin din familii monoparentale; un copil este lăsat în grija bunicilor de către părin-ții plecați în străinătate..În ciuda acestor dificultăți, preșcolarii se înțeleg destul de bine între ei, manifestând spirit de cooperare atunci când este cazul, își sprijină colegii în momentele de difi-cultate.

Preșcolarii participă activ la programul instructiv-educativ, sunt receptivi și manifestă interes pentru activități, iar în momentul în cae sunt îndrumați sau corectați se comportă cores-punzător situației.

Deși la începutul anului școlar rezultatele nu au fost impresionante,pe parcurs, pre-școlarii au demonstrat că își îmbogățesc cunoștințele și își îmbunătățesc performanțele, dovedind perseverență, fluență, imaginație, otiginalitate într-un cuvânt creativitate.Datorită mesajelor etice desprinse din basme, preșcolarii au dovedit că pot coopera în vederea îndeplinirii unei sarcini comune, dar că pot susține și o competiție în care nu toți au rezultate remarcabile , nu toți au dus la final o sarcină, au fost sprijiniți de educatoare, familie pentru ca preșcolarul să nu se simtă exclus sau discriminat.

Pentru a nu crea stări de disconfort și pentru buna desfășurare a demersului didactic în care suntem implicați_educatoare-copii-părinți_ca educatoare ,ca om, în primul rând și ca edu-catoare , adopt o atitudine plină de empatie atât în relațiile cu preșcolarii cât și în cele cu părinții.

Pornind de la particularitățile de vârstă ale grupei mari , putem spune că aceasta ofe-ră reale posibilități de a lucra diversificat , volumul cunoștințelor despre lume se îmbogățește simțitor , întreaga dezvoltare psihică a preșcolarilor se produce într-un ritm alert deoarece acesta devine , din ce în ce mai mult , preocupat de realitatea externă.

Deoarece la grupa mare se dezvoltă foarte mult vocabularul și se amplifică puterile imaginative și creatoare ale preșcolarului, am luat decizia de a introduce basmul înactivitățile integrate.

Pentru a obține rezultate cât mai bune noul curriculum propune o planificare a con-ținuturilor ținând cont de metoda proiectelor.

Metoda proiectelor , ca nouă abordare educțională, pune în centru activitățile educa-tive cu caracter integrat și abordarea complexă a conținuturilor. Astfel procesul educațional de-vine creativ, complex, interdisciplinar, stimulându-i pe copii în vederea asimilării informațiilor.

Predarea integrată a cunoștințelor este o strategie modernă de organizare și desfășurare a conținuturilor , iar conceptul de activitate integrată se referă la acea activitate în care se folo-sește metoda de predare-învățare a cunoștințelor îmbinând diverse domenii .

Integrarea se va face prin împletirea într-un scenariu bine închegat a conținuturilor corespunzătoare celor două domanii experiențiale sau arii curiculare implicate. Evident , conți-nuturile propuse au subiect comun ce urmează a fi cercetat și elucidat în urma parcurgerii acestora și a obiectivelor propuse.

Pentru a realiza o activitate integrată, educatoarea trebuie să stabilească foarte clar obiectivele și conținuturile activităților zilnice pentru a realiza un scenariu al zilei.De asemenea, cadrul didactic va avea în vedere să repartizeze sarcinile activităților zilnice la fiecare centru de interes pentru a face posibilă realizarea obiectivelor propuse la fiecare activitate.

Programul zilei reprezintă un întrg, cu o organizare și structurare a conținuturilor me-nite să elimine departajarea pe discipline; întregul program se desfășoară prin joc, dar nu va fi un joc întâmplător, ci un joc organizat, unde preșcolarul are prilejul să exploreze medii diferite și să îndeplinească sarcini individuale sau pe grupuri mici.

În literatura de specialitate se specifică faptul că acest tip de activități oferă mai multă libertate de exprimare atât pentru preșcolar cât și pentru cadrul didactic .

Folosind activitățile integrate în organizarea programului instructiv-educativ, primii beneficiari sunt copiii care :

au mai multă libertate în acțiune

beneficiază de învățare activă

participă la procurarea materialelor și devin responsabili

capătă încredere în propriile forțe și devin capabili să îndeplinească sarcinile alese de ei sau încredințate lor

își pot alege centrul de interes unde vor să lucreze

își dezvoltă competențe precum creativitatea, capacitatea de a comunica, lucrul în echipă

La rândul său educatoarea:

reușește să cunoască mai bine copilul

implică alți factori în actul educațional pentru a ajunge la reușită

În cazul activităților integrate, interdisciplinarea conturează caracterul voluntar al celor mai multe dintre procesele psihice, pe măsură ce interesele se lărgesc, apar o serie de posibilități de nuanțare a vocabularului.

Datorită acestui fapt, este necesar să pornim de la premisa că în grădiniță, încă de mici preșcolarii trebuie să fie încurajați să-și exprime cu ușurință gândurile, dorințele, să redea în mod cursiv și inteligibil un basm, o poveste, o întâmplare trăită ori imaginată, deci să-și fixeze cele mai importante noțiuni de vocabular.

Introducerea basmului în activitățile integrate, permite abordarea elementelor de vocabular în diferite contexte, datorate legăturilor cu celelalte domenii experiențiale și ajută atât la nuanțarea cât și la fixarea lui. Basmul îl introduce într-o adevărată sărbătoare a limbajului, îl inițiază în viața colectivității, îl ajută să descopere și să înțelelagă legile elementare ale vieții sociale, să construiască un univers în care irealul devine real, imposibilul devine posibil.

În concluzie abordarea integrată este o îmbinare a conținuturilor într-o formă atractivă, flexibilă, conducând activitatea copilului spre investigare, documentare, cercetare și aplicarea practică a celor învățate.

4.6 OBIECTIVELE CERCETĂRII

În grădiniță, cercetarea pedagogică, caută să descopere cele mai potrivite metode, mijloace, căi prin care copilul să-și dezvolte în primul rând comunicarea orală, să-și formeze unele deprinderi, să-și dezvolte anumite capacități, că-și descopere anunumite aptitudini, să se descopere pe sine prin intermediul basmului.

1. Dezvoltarea exprimării orale, înțelegerea și utlizarea corectă a semnificațiilor structurilor verbale orale:

În cadrul acestui obiectiv cadru vorbim de următoarul obiectiv de referință:

copilul va putea să participe la activitățile de grup, inclusiv la activitățile de joc, atât ca vorbitor cât și ca auditor.

2. Educarea unei exprimări verbale corecte gramatical:

În cadrul acestui obiectiv cadru vorbim de următoarul obiectiv de referință:

copilul va putea să utilizeze un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical

3. Dezvoltarea creativității și expresivității limbajului oral:

În cadrul acestui obiectiv cadru vorbim de următoarele obiective de referință:

copilul va putea să recepteze un text care i se citește ori i se povestește, înțelegând intuitiv caracteristicile expresive, estetice, morale ale acestuia

să creeze el însuși (cu ajutor) structuri verbale, rime, ghicitori, povestiri, mici dramatizări, utilizând intuitiv elementele expresive.

4.7. DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

4.7.1 ETAPELE REALIZĂRII CERCETĂRII

Etapa inițială (constatativă, pretest): se utilizează jocuri integrate de educare a limbajului,fișă chestionar de muncă independentă, pentru cunoașterea stadiului de dezvoltare a limbajului preșcolarilor și al defectelor de vorbire.

Etapa formativă (cvasiexperimentală): se utilizează activități integrate, în care unul dintre domenile experiențiale este ”Domeniul Limbă și comunicare”, care să rezolve sarcinile și obiectivele formulate.

Etapa finală (de verificare, posttest): preșcolarii au fost supuși acelorași probe, dar cu o dificultate crescută.

4.7.2. ETAPA INIȚIALĂ (CONSTATATIVĂ, PRETEST)

Evaluarea inițiaă a constituit punctul de plecare în strategia didactică. În urma acestei evaluări s-a putut face o analiză și înregistra rezultatele obținute de preșcolari. Testele de evaluare inițială reflectă nivelul limbajului și al comunicării la copiii de grupă mare.

Probele au fost aplicate la fiecare grupă în parte ,s-au desfășurat oral și cu suport intuitiv.

Pentru această etapă mi-am propus următoarele obiective

O1- Să paritcipe la activitățile de grup, inclusiv la activitățile de joc, atât ca vorbitor, cât și ca auditor.

Întreabă și răspunde la întrebări

Ia parte și inițiază dialoguri cu colegii

Discută cu educatoarea despre subiecte cunoscute

O2- Să utilizeze un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical.

Alcătuiește o propoziție simplă despre un anumit obiect

Reprezintă grafic propoziția

Sesizează greșelile gramaticale precum și situațiile create de utilizarea, cu bună știință, a acestora.

O3- Să recepteze un tex care i se citește ori i se povestește, înțelegând în mod intuitiv caracteristicile expresive, estetice, morale ale acestuia

Se exprimă corent pentru a se face înțeles

Povestește un basm utilizând calitățile expresive ale libajului oral

Realizează jocuri de rol pornind de la textul unui basm, utilizând vorbirea dialogată

O4- Să creeze el însuși (cu ajutor) structuri verbale, povestiri, minidramatizări, utilizând în mod intuitiv elementele expresive

Completează mai departe

Hai să facem o poveste

Continuă povestea dincolo de finalul ei

În cadrul centrului „Bibliotecă” am aplicat o fișă chestionar de muncă independentă,iar în cadrul centrului ”Joc de rol” cu subiecte din viața cotidiană și subiecte din basme ,am observat compor-tamentul și limbajul copiilor, expresiile și dialogurile folosite.

Fișă de muncă independentă

Timp de lucru : 10 min

Tema fișei: ”Chestionar pentru calitatea și cantitatea vocabularului”

Cerința fișei: ”Arată și denumește obiectele din fișă”

Modalitatea de lucru:-am distribuit preșcolarilor fișa de lucru

-am lăsat timp copiilor de percepere a fișei

Explicarea fișei: am spus copiilor că vor fi solicitați să arate și să denumească desenele de pe fișă

Concluzii la fișă:

-în urma aplicării fișei de muncă independentă pe un număr de 20 de copii am constatat următoarele:

* la fondul principal de cuvinte au răspuns corect- Grup A-20 de copii

-Grup B-20 de copii

*la neologisme au răspuns corect- Grup A-18 copii

-Grup B-17 copii

*la cuvinte populare au răspuns corect – Grup A-17 copii

-Grup B-16 copii

Fondul principal de cuvinte:

Neologisme:

Arhaisme:

(imagini preluate de pe site-ul –Imagini de colorat)

PREZENTAREA JOCURILOR ÎN ETAPA PRETEST

1. DLC. ”Iezii pleacă în excursie„-joc didactic

DȘ.”Ne pregătim pentru excursie„(cunoașterea mediului)

Scopul activității:

-verificarea pronunției corecte a sunetelor limbii române(consoane aflate in diferite poziții în cuvinte)

-stabilirea de categorii

Sarcina didactică:

-recunoașterea și denumirea unor obiecte necesare în excursie;

-diferențierea acestor obiecte de altele care nu se folosesc în excursie.

Regulile jocului:

-educatoarea arată un jeton,imaginea de pe jeton va fi recunoscută de către copilul numit .

-copilul din fața celui întrebat de educatoare va spune la ce folosește

-Răspunsul corect este aplaudat

Elemente de joc:

-surpriza,mânuirea materialului,aplauze.

Material didactic.

-jetoane cu obiecte folosite în excursie,plicuri

Desfășurarea jocului:

Preșcolarii sunt împărțiți în două echipe așezate față în față.Copiii sunt anunțați că cei trei iezi din povestea…(preșcolarii spun în cor titlul poveștii ”Capra cu trei iezi„) vor să plece în excursie dar nu știu ce le este necesar pentru a pleca.Se anunță denumirea jocului.După explicarea și demonstrarea jocului împreună cu copiii, se trece la executarea jocului.Educatoarea ia un jeton îl arată unui copil.Obiectul este recunoscut de către acesta și denumit.copilul din fața lui spune la ce folosește (.jetoane folosite : rucsac,termos,lanternă,termometru,baston de munte,etc.)

Exemplu: ”Acesta este un rucsac„ „În el iezii își vor pune hainele„

Variante:

A. Copiii primesc plicuri în care se află jetoane cu imagini ale obiectelor necesare iezilor pentru a pleca în excursie, altele decât cele denumite anterior de copii.Aceleași ilustrații le are și educatoarea.

Se arată un jeton și preșcolarul care are unul la fel,denumește imaginea, spune la ce folosește. Copilul percepe, compară și verbalizează.Generalizarea se realizează prin clasificarea obiectelor pe o masă în: obiecte de toaletă, de îmbrăcăminte,etc.

B. Copiii ascultă grupuri de cuvinte spuse de educatoare și bat din palme când aud denumirea obiectelor necesare în excursie., spun ce s-a strecurat greșit în grup .

Exemplu: rucsac,lanternă, dulap ,chibrituri.

În timpul enumerării cuvintelor se face o pauză mai mare pentru ca toți copiii să sesizeze răspunsul corect și să bată din palme.

În încheierea activității se vor face aprecieri asupra participării copiilor la joc și se vor sublinia cu ajutorul lor regulile de comportare civilizată pe care trebuie să le respecte cei trei iezi în excursie.,mai ales în relațiile cu celelalte personaje din povești cu care vor călători.

2.DLC.”Animale din povești„-joc didactic

DȘ. ”Graiul animalelor„

Scopul activității:

-sesizarea greșelilor gramaticale sau a contradicțiilor dintr-un enunț;

-dezvoltarea capacității de a face legături între onomatopee , mișcare și animalele din poveștile cunoscute

Sarcina didactică:

-recunoașterea animalelor și reproducerea onomatopeelor corespunzătoare glasului acestora

(a mișcărilor specifice acolo unde este cazul)

Regulille jocului:

-se va da preșcolarilor câte un jeton cu imaginea unui animal din poveștile cunoscute,apoi se pune întrebarea ”Cum vorbește?„

-preșcolarul care primește jetonul imită glasul animalului respectiv și formulează o propoziție

-la semnalul educatoarei, toți copiii imită glasul animalului și execută mișcările acestuia.

Elemente de joc:

-surpriza,aplauze,mânuirea materialului, ghicitori.

Material didactic:

-jetoane cu animale din poveștile cunoscute:iezii,capra,lupul,ursul,vulpea,câinele,pisica,șoricelul, cocoșul,găina,gâsca,vaca,etc.

-ecusoane cu animale

Desfășurarea jocului:

Educatoarea alege un jeton pe care este desenat un animal din povești,îl dă unui preșcolar și îl întreabă pe acesta”Cum vorbește?„

Preșcolarul numit va imita glasul animalului respectiv, va formula o propoziție, fără a preciza însă denumirea animalului.Ceilalți preșcolari vor recunoaște și denumi animalul,vor spune din ce poveste a venit,apoi vor imita glasul lui și vor executa mișcările specifice acelui animal(unde este cazul)

Se va urmări ca fiecare prșcolar să reproducă onomatopee și să formuleze o propoziție corectă din punct de vedere gramatical.

Variante:

A. Educatoarea propune copiilor diferite enunțuri cu onomatopee în care sunt strecurate greșeli gramaticale.

Preșcolarii ascultă enunțurile apoi aleg de pe masă jetonul cu animalul al cărui glas l-au auzit, sesizează greșeala din enunț și formulează propoziția corectă din punct de vedere gramatical.

Exemplu:Miau,miau miorlăiau pisica.

Ham,ham lătrau câinele.

B.Preșcolarii sunt puși să formuleze propoziții, cu animalele din poveștile cunoscute,care să ascundă greșeli gramaticale.

3.DLC. ”Completează ce lipsește„

DPM.”Prinde mingea„

Scopul activității:

-verificarea deprinderii de a se exprima în propoziții corecte din punct de vedere gramatical

-dezvoltarea gândirii,limbajului,atenției

Sarcina didactică:

-găsirea cuvintelor potrivite pentru completarea propoziției date

Elemente de joc:

-întrecerea,prinderea mingii,completarea propoziției,aplauze,recompense

-copiii sunt împărțiți în două echipe,după ecusonul potrivit.Fiecare preșcolar după ce primește mingeade la educatoare caută cuvântul potrivit pentru compeletarea propoziției date.Toate răspunsurile corecte sunt răsplătite cu buline individuale și cu aplauze.

Material didactic:imagini cu scene din povești cunoscute,jetoane cu personaje din povești,minge,ecusoane,buline.

Desfășurarea jocului:

Educatoarea prezintă copiilor imagini din povestea ”Punguța cu doi bani„ și le spune copiilor că povestea nu este completă.Propune copiilor să continue ei povestirea.Cadrul didactic va citi povestea și se va opri acolo unde va trebui să completeze,va arunca mingea unui copil,iar acesta va trebui să competeze propoziția cu cuvântul potrivit.

Exemplu:

Era odată un moș și o …….

Moșul avea un……

Baba avea o …..

Găina babei făcea….

Moșul îi cere babei ……

Baba îl refuză pe ….

Moșul îl bate pe ….

Cocoșul găsește o…..

Jocul continuă până răspund toți copiii.

Variantă:

Se prezintă copiilor jetoane cu personaje din povești cunoscute.Educatoarea formulează o propoziție incompletă și cere copiilor care au primit mingea , să completeze propoziția. Preșcolarul vizat prinde mingea și răspunde ,dacă a răspuns corect,primește o bulină.Jocul continuă până răspund toți preșcolarii,fiind aleși alternativ reprezentanți din ambele echipe.

Exemplu:

Iezii cei mari erau…..(obraznici)

Iedul cel mic era….(cuminte,ascultător)

Lupul era…(lacom,flămând)

Capra era …(supărată)

Se încearcă să se imprime jocului un ritm vioi.La final sunt numărate bulinele primite de fiecare echipă.Câștigă echipa care are mai multe buline.

4.DLC.”Basme încurcate”

DEC.”Măști pentru carnaval”-pictură

Scopul activității:

Verificarea însușirii conținutului poveștilor învățate;

Dezvoltarea atenției voluntare și a gândirii logice;

Dezvoltarea capacității de exprimare orală corectă;

Obiective operaționale:

Să sesizeze acțiunea sau personajele intercalate greșit în basm;

Să redea cât mai corect textul poveștii așa cum este prezentat în varianta autorului;

Să corecteze propozițiile redate greșit de educatoare, asociind nume, caracteristicile sau faptele reale ale personajelor.

Sarcina didactică:

Sesizarea și corectarea greșelilor făcute intenționat în redarea conținutului unor basme.

Regulile jocului:

Copiii opresc redarea întâmplărilor prin expresia ”Ați amestecat basmele!”.

Copiii corectează greșelile motivând fiecare modificare.

Material didactic:

Tablouri cu imagini din povești cunoscute și personaje ce aparțin narațiunii respective (numărul de tablouri diferă în funcție de grupă, și de nivelul acesteia).

Desfășurarea jocului:

Se afișează o scenă dintr-un basm, se precizează titlul și personajele basmului prezentat. Educatoarea redă conținutul unui basm sau dialogul dintre două personaje, introducând elemente dintr-un alt basm.

În acel moment copiii trebuie să oprească educatoarea spunând ”Ați amestecat basmele!”.

Ei motivează de ce au intervenit, prezentând basmul și personajele care au fost ameste-cate. Se va cere copiilor să continue basmul sau să redea dialogul dintre personaje așa cum este în realitate.

Ex: 1. Tabloul cu cocoșul în fața casei boierești. ”…. apoi iese teafăr și de acolo, fuga la fereastra boierului și începe a trânti cu ciocul în geamuri și a zice”.

”Trei iezi cucuieți

Mamei ușa descuieți

Că mama v-aduce vouă”

Ex: 2. Tabloul cu baba și moșul din ”Punguța cu doi bani” Moșul: ”Dă-mi și mie, măi babă, niște ouă că tare mi-e poftă”! Baba: ”Ia mai pune-ți pofta în cui ! Dacă vrei ouă… du-te și-ți moaie coada-n baltă și ai să vezi ce de pește ai să prinzi”.

Variantă:

Le voi spune propoziții adevărate sau false despre personaje sau fapte ale acestora iar copiii vor recunoaște în care dintre ele am încercat să-i păcălesc.

”Scufița Roșie a fost mâncată de lup”

”Iedul cu trei lupi a fost păcălit de capră”

”Găinușa cea moțată l-a cărat pe cocoșel în trăsură”

”Vulpea i-a furat coliba iepurașului”

5. DLC.: ”Un basm modern”

DEC.: ”Căsuțe modelate”

Scopul activității:

Dezvoltarea gândirii, meoriei, capacității de sinteză, asociere și selecție, a limbajului oral utilizând elemente expresive.

Dezvoltarea coordonării oculo-motoare.

Sarcina didactică:

Continuarea poveștii în sitația nou creată, utilizând în mod intuitiv elemente expresive

Alcătuirea unei machete cu ajutorul căsuțelor modelate.

Regula jocului:

Preșcolarul desemnat de educatoare extrage cu ochii închiși dintr-un săculeț un jeton pe care se află un personaj dintr-o poveste. Copilul recunoaște personajul, denumește povestea, așează eroul în alte timpuri modificând povestea,;copiii răspund în ordinea așezării pe scăunele.

Desfășurarea jocului:

Preșcolarul desemnat de educatoare extrage cu ochii închiși dintr-un săculeț un jeton pe care se află un personaj dintr-o poveste. Copilul recunoaște personajul, denu-mește povestea, așează eroul în alte timpuri modificând povestea Apoi dă jetonul altui coleg care continuă prin enunțarea unor propoziții înlănțuite logic.

Preșcolarii se completează unul ce celălalt răspunzând la întrebările: cine?, unde era?, ce făcea?, ce spunea?, ce spuneau celalți?, cum s-a terminat?

În etapa următoare copiii modelează căsuțe adaptate la timpul în care a ajuns eroul din poveste.

REZULTATELE COPIILOR ÎN ETAPA PRETEST

GRUPA MARE ”A”

Copii care au răspuns corect

Copii care nu au răspuns corect

REZULTATELE COPIILOR ÎN ETAPA PRETEST

GRUPA MARE ”B”

Copii care au răspuns corect

Copii care nu au răspuns corect

REZULTATE COMPARATIVE ÎN ETAPA PRETEST

GRUPA MARE ”A”-GRUPA MARE ”B”

REPREZENTAREA GRAFICĂ ÎN ETAPA PRETEST

4.7.3. ETAPA CVASIEXPERIMENTALĂ

Obiectivele și itemii propuși pentru această etapă:

O1- Să paritcipe la activitățile de grup, inclusiv la activitățile de joc, atât ca vorbitor, cât și ca auditor.

Ascultă ce i se spune și apoi își spune părerea

Întrebuințează regulile unui dialog

Descoperă greșelile strecurate într-un enunț

O2- Să utilizeze un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical.

Alcătuiește propoziții cu un anumit număr de cuvinte

Reprezintă grafic propoziția formulată

Găsește diminutive, sinonime, antonime pentru anumite substantive

O3- Să recepteze un text care i se citește ori i se povestește, înțelegând în mod intuitiv caracteristicile expresive, estetice, morale ale acestuia

Utilizează cuvinte noi în contexte adecvate

Povestește un basm, utilizând calitățile expresive ale limbajului oral și ale celui corporal în transmiterea unor idei și sentimente

Realizează mini-dramatizări pornind de la textul unui basm utilizând intonația, nuanțarea vocii etc.

O4- Să creeze el însuși (cu ajutor) structuri verbale, povestiri, minidramatizări, utilizând în mod intuitiv elementele expresive

Ce aș face dacă aș fi..?

Salata de basme

Basme colective

În cadrul acestei etape cvasiexperimentale am ales basme, accesibilie copiilor, repre-zentative, atât din creația românească cât și din creația universală.Am încercat prin munca la clasă să realizez nu numai o îmbogățire a cunoștințelor etice și estetice, prin intermediul bas-melor, ci am urmărit ca prin folosirea cuvântului și a imaginiii artistice să-i familiarizez cu structura limbii, cu bogăția cuvintelor sale, cu frumusețea și expresivitatea ei.

Basmul implică îmbogățirea vocabularului,cuvântul îl ajută pe copil în mod real, scurtându-i drumul spre cunoaștere, trezindu-i dorința de cunoaștere, de a descoperi, de a descifra și înțelege, de a simți, după care să poată emite judecăți exprimate în plan verbal și ulterior comportamental.

În alegerea basmelor m-am oprit la următoarele trăsături etice: bunătate, hărnicie, dragostea pentru cei din jur, respectarea adevărului, să asculte de afaturile adulților.

Copiilor din eșantionul experimental le-am prezentat imagini din basm în cadrul acti-vităților liber alese, apoi le-am prezentat basmul concomitent cu prezentarea imaginilor, iar celor din eșantionul de control le-am prezentat imaginile în cadrul centrului ”Bibliotecă” și apoi bas-mul fără imagini în cadrul activităților din domeniul Limba și comunicare..Repovestirile basme-lor la eșantionul de control s-au realizat fără a folosi activitățile integrate, iar pentru eșantionul experimental s-au realizat în cadrul activităților integrate.

PREZENTAREA ACTIVITĂȚILOR INTEGRATE ÎN ETAPA CVASIEXPERIMENTALĂ

1. DLC.: ”Unde am greșit?”

DPM.: ”Prinde mingea”

Scopul activității:

Însușirea pronunției corecte a cuvintelor

Consolidarea deprinderii de a despărți cuvinte în silabe

Sarcina didactică:

Găsirea greșelilor în pronunțarea unor cuvinte și despărțirea lor în silabe

Regulile jocului:

Educatoarea pronunță greșit un cuvânt și aruncă mingea unui preșcolar

Preșcolarul care a primit mingea răspunde pronunțând corect cuvântul

Elemente de joc:

Mânuirea materialului, ghicirea, surpriza, prinderea și aruncarea mingii, aplauze

Material didactic:

Calculator, jetoane cu obiecte și personaje din basme (punguță, ilic, ied, lup, capră, cocoș, trăsură etc.) tablă magnetică.

Desfășurarea jocului:

Preșcolarii sunt așezați în semicerc. Educatoarea pronunță greșit un cuvânt și aruncă mingea unui copil. Copilul prinde mingea, pronunță corect cuvântul rspectiv, îl desparte în silabe. Ceilalți copii îl aplaudă dacă răspunde corect ori îl corectează dacă a greșit.

Se continuă jocul prin antrenarea tuturor copiilor în prinderea mingii. Se vor face greșeli de omisiune sau de adăugare a unor sunete.

Variantă:

Copiii ascultă la calculator propoziții simple în care vor fi unul sau două cuvinte pronun-țate greșit. Preșcolarul numit vine la tablă, alege jetonul cu imaginea cuvântului greșit, așează jetonul pe tabla magnetică, enunță propoziția pronunțând corect și clar cuvintele, iar apoi des-parte în silabe cuvintele respective.

Ex: Punguța cu doi bane

2. DLC: ”Fata babei și fata moșneagului” (povestirea educatoarei)

DEC: ”Personajul preferat”-desen

Scopul activității:

Dezvoltarea capacității copiilor de a asculta cu atenție, de a se concentra asupra subiectului basmului și de a reda momente din conținutul poveștii

Educarea gustului estetic prin redarea unei teme date

Obiecte operaționale:

Să numească titlul și autorul basmului ”Fata babei și fata moșneagului” de Ion Creangă

Să redea succesiunea întâmplărilor prezentate pe baza imaginilor și a întrebărilor adresate, respectând ordinea cronologică.

Să folosească în contexte noi cuvintele și expresiile învățate

Să redea prin desen o scenă din basm

Să finalizeze lucrarea

Metode și procedee:

Povestirea, conversația, expunerea, explicația, dialogul, exercițiul

Materialul didactic:

Imagini pentru redarea momentelor principale ale basmului, o păpușă ”fata moșnegului”, creioane colorate, foi de desen, tablă magnetică.

3. Pentru valorificarea activității de povestire urmărind dezvoltarea creativității în plan verbal am desfășurat următorul joc-exercițiu, la centrul ”Bibliotecă”. L-am denumit ”Cuvinte înșirate”.

Bibliotecă-.Joc exercițiu:”Cuvinte înșirate”

Scopul activității:

Dezvoltarea deprinderii de a alcătui cu ușurință propoziții

Educarea fluidității expresionale

Sarcina didactică:

Alcătuirea de propoziții

Regula jocului:

Copiii răspund în ordinea așezării pe scăunele

Desfășurarea jocului:

Începutul propoziției este sugerat de imaginea unui cuvânt din poveste.

Ex: ”Moșneagul…”

„Moșneagul avea..”

„Moșneagul avea o fată…”

”Moșneagul avea o fată frumoasă…„

Fiecare cuvânt a fost reprezentat la tablă printr-o linie orizontală.

Copiii au fost interesați să lungească cât mai mult propoziția, iar înțelegerea rapidă a algoritmului a conferit jocului un caracter dinamic.

4. Tot pentru valorificarea activității de povestire ”Fata babei și fata moșneafului” în etapa de repovestire am realizat un joc exercițiu.

DLC.: ”Fata babei și fata moșneagului”-repovestire

DOS: ”Părul din poveste”- activitate practică.

Scopul activității:

Verificarea cunoștințelor despre evenimente, episoade, personaje și fapte din povești

Dezvoltarea creativității în plan verbal și estetic.

Sarcina didactică:

Alcătuirea de propoziții

Regula jocului:

Respectarea strictă a rândului în ordinea așezării pe scaune

Elemente de joc: aplauze,mișcarea

Materialul didactic: planșele cu momentele basmului, foarfece, lipici, hârtie glasată, carbon.

Desfășurarea jocului:

Copii au fost împărțiți în două grupuri. Un grup a fost așezat la centrul ”Artă” unde se desfășoară activitatea practică, iar cel de-al doilea grup a fost așezat la sectorul ”Bibliotecă” unde s-a desfășurat jocul-exercițiu în activitatea de educare a limbajului.

Primul grup de la centrul ”Artă” a avut de realizat lucrarea ”Pomul din poveste”- întâlnit de cele două fete în etapa inițială,apoi vor afișa la panou lucrările.

La centrul ”Bibliotecă” cu cel de-al doilea grup am realizat jocul ”Galaxia pro-pozițiilor”. Am explicat copiilor că fiecare va trebui să spună o propoziție care să fie legată ca înțeles de cea spusă de coleg. Atrăgându-le atenția să nu folosească prea multe cuvinte. Începutul a fost cam greoi, dar am reușit să trecem prin toate episoadele povestirii realizând astfel un rezu-mat. Fiecare propoziție enunțată a fost reprezentată la tablă prin linie continuă. Am oferit copiilor ajutor punând întrebări de sprijin, pentru o mai bună înțelegere a raportării la propoziția anteri-oară.

Pe măsura derulării exercițiului copiii au devenit tot mai captivați de respec-tarea firului logic. Repovestirea a avut aproximativ această formă:

” A fost odată un moșneag. Moșul avea o fată. Baba avea și ea o fată. Fata moș-neagului era frumoasă. Mai era și harnică și bună la inimă. Fata babei era urâtă. Ea era mereu nemulțumită. Fata babei și mama vitregă se purtau urât..”

Etapa a II a jocului

Cele două grupuri vor schimba centrele de interes. Astfel grupul 2 va lucra la centrul ”Artă” ”Părul din poveste”- dar cel întâlnit de fata moșneagului pe drumul de întoarcere.

La centrul ”Bibliotecă” se va derula jocul exercițiu pe aceeași temă, cu primul grup.

Repovestirea celui de-al doilea grup a avut oarecum aceeași formă cu cea a primului grup.

Grupul de la centrul ”Artă” expune lucrările realizate cu tema ”Părul din poveste” întâlnit de fata moșneagului pe drumul de întoarcere.

Se alătură cele două panouri cu lucrările. Pe primul panou am afișat o față tristă, iar pe al doilea panou o față veselă sugerând tristețea/bucuria pomului din basm.

La sfârșitul activității am întrebat copiii pe care panou trebuie așezate siluetele celor două fete, au răspuns în cor că fata moșneagului trebuie așezată pe panoul cu fața veselă,iar fata babei pe panoul cu fața tristă.

Acest joc cultivă fluența ideațională.

5.După activitatea de povestire am aplicat un chestionar care a cuprins patru întrebări simple prin formă și conținut, pentru a fi înțelese de copii.Răspunsurile au fost notate.

Chestionarul a cuprins următoarele întrebări:1.De cine ți-a plăcut? 2. De ce ți-a placut? 3. De cine nu ți-a plăcut? 4. De ce nu ți-a plăcut?

În cadrul centrului ”Joc de rol” am observat în momentul repartizării rolurilor că preșcolarii s-au oferit cu multă ușurință să interpreteze rolurile personajelor pozitive și mai greu să interpreteze rolurile personajelor negative (baba, fata babei etc.). Motivul invocat: doreau să fie buni ca moșneagul, fata moșneagului etc. Această ezitare în alegerea rolurilor mi-a dovedit că am reușit să scot în evidență și să-i determin pe copii să fie buni ca fata moșneagului: (anexă-grafic cu motivația alegerii personajul pozitiv;anexă-grafic cu motivația respingerii personafului negativ -etapa I)

6. Folosindu-mă de tema clasică a basmelor și anume: fata bună, harnică și cuminte oropsită de mama vitregă, pentru cultivarea în rândul preșcolarilor a trăsăturii morale-hărnicie- întâlnită la personajele principale din basmele selecționate: ”Fata babei și fata moșnegului” de I. Creangă, ”Cenușăreasa” de Frații Grimm, ”Albă ca zăpada și cei șapte pitici” de Frații Grimm.

După predarea acestor basme am realizat o repovestire selectivă pentru evidențierea hărniciei personajelor principale.

DLC.Repovesire:”Fata babei și fata moșneagului„

„Cenușăreasa”

”Albă ca zăpada și cei șapte pitici”

DPM.” Ștafeta hărniciei„

Scopul activității:

Dezvoltarea capacităților intelectuale cu valoare operațional-formativă (memoria, atenția, operativitatea specifică gândirii)

Exersarea deprinderilor motrice însușite anterior.

Desfășurarea activității:

Pe tabla magnetică sunt prezentate, prin descoperire, desene semnificative și siluete din cele trei basme selecționate.Am dirijat atenția copiilor spre personajul principal din basmul „Fata babei și fata moșneagului” de Ion Creangă ca fiind exemplul cel mai bun de hărnicie, bunătate, modestie.

Pentru a scoate în evidență trăsăturile morale ale fetei moșului, am cerut preșcolarilor să stabilească unde și în ce împrejurări, personajul dezvăluie calitățile sale.Alegerea acestor împrejurări a fost înlesnită de faptul că basmul a fost construit pe un pararelism contrastant, fapt care m-a ajutat să îndrum copiii să indice succesiv aspectele pozitive și negative.

Am cerut copiilor să compare cele două personaje ,subliniind faptul că hărnicia este unul din bunurile cele mai de preț ale omului,datorită căreia acesta devine mai bun.

Folosind textul am caracterizat în antiteză cele două personaje

Fiind harnică, fata moșului este răsplătită după merit

Cu ajutorul caracterizării antitetice a personajelor, pe cale intuitiv-operațională, am condus preșcolarii spre înțelegerea tonului moralizator al basmului: cei harnici și cinstiți sunt răsplătiți după faptele lor iar cei leneși devin de fapt victime ale propriei lor nesăbuințe.

Pentru basmele ”Cenușăreasa” și ”Albă ca zăpada și cei șapte pitici” am cerut copiilor să redea doar episoadele finale- desprinzând modul cum au fost răsplătite personajele.

Ca metodă am utilizat metoda descoperirii. Am pus accentul pe investigație, pe căutarea de către copii a unor adevăruri care să ilustreze trăsătura morală, hărnicia.

În partea a doua a actvității se va desfășura jocul sportiv, ” Ștafeta hărniciei” pentru a le ajuta pe cele trei fete: fata moșnegului, Cenușăreasa, Albă ca zăpada să adune cartofii din gră-dină.

7.Datorită modului de expunere a textelor literare, folosind mijloace accesibile copiilor, am putut trezi la aceștia dorința de a semăna cu cele trei fete harnice.Preșcolarii au fost îndemnați să pună în practică ,în cadrul activităților alese la centrul ”Joc de rol” ,aspecte întâlnite în basme, referitoare la hărnicie. Urmărind jocul lor am observat că au reținut esențialul, ei efectuând și verbalizând diferite munci cu plăcere.După ce am observat că preșcolarii și-au însușit conținutul basmelor, alese în scopul educării trăsăturii etice ”hărnicie” am considerat a fi oportun să aplic preșcolarilor o fișă de muncă independentă prin intermediul căreia să verific însușirea de către aceștia a celor predate de mine.

FIȘĂ DE MUNCĂ INDEPENDENTĂ

Timp de lucru: 10 min

Tema fișei: Personaje din basme-verificare

Cerința fișei:Răspunde la intrebările puse pentru a stabili care sunt personajele harnice și care

sunt leneșe

Modalitatea de lucru:-am dat copiilor fișe,toate au același conținut

-am lăsat timp de gândire pentru a recunoaște din ce basme sunt personajele

Întrebările propuse au fost următoarele.:

-Din ce basme sunt personajele?

-Care din cele două personaje era harnic și care era leneș?De ce considerați așa?

-Cu ce personaj doriți să semănați?De ce?

Concluzii la fișă:fișa a fost aplicată la un număr de 20 de copii

-în urma aplicării fișei am constatat că au răspuns corect 18 copii

-copiii au răspuns corect și au redat exact momentul solicitat

8.Educarea sincerității am realizat-o tot cu ajutorul basmului, deoarece tendința de a minți este frecventă la preșcolari.

Pentru dezvoltarea acestei trăsături morale am ales basmele: ”Sarea în bucate” de P. Ispirescu și ”Fata babei și fata moșneagului” din cel de-al doilea basm am analizat-o pe fata babei care nu a fost sinceră, i-a mințit pe părinți că ea a tors fusele din coș. I-am făcut să înțeleagă că pentru minciună nu ești apreciat, iar minciuna asociată cu îngâmfarea și lenea duc la pierderea prietenilor adevărați, apoi i-am întrebat pe copii dacă suntem de acord cu minciuna, iar iar ei au raspuns ”nu”.

DLC: ”Povești cu tâlc”-repovestire

DEC: ”Adevărul și minciuna”- desen

Scopul activității:

Consolidarea cunoștințelor copiilor cu privire la personajele și poveștile învățate.

Dezvoltarea creativității/ expresivității verbale și prin desen; a fluenței și originalității în vorbire și gândire

Obiective operaționale:

Să recunoască basme și personaje, pe baza unor imagini, jetoane, replici, folosite sau pe baza descrierii făcute de educatoare

Să folosească în repovestire expresii și cuvinte întâlnite în textul literar: ex.„să-mi lai copilașii”, ”chelăreasă”

Să folosească ton, mimică și gesturi adecvate în vederea redării momentelor cerute, din basm

Să rezolve corect și independent sarcina fișei propuse

Să realizeze prin desen portretele Adevărului/Minciunii

Să prezinte cele două personaje

Desfășurarea activității:

Educatoarea anunță tema activității care constă în amintirea conținutului unor basme învățate (se amintesc basmele: ”Fata babei și fata moșneagului”; ”Cenușăreasa”; ”Sarea în bucate”) Participarea la această activitate este condiționată de realizarea tabloului ”Adevărul și minciuna”la centrul”Artă”. Copiii realizează tablourile apoi se deplasează la centrul ”Bibliotecă” unde se va desfășura activitatea de repovestire. Grupa este împărțită în trei grupuri, câte un grup pentru fiecare basm. Utilizând ca metodă povestirea, problematizarea, conversația în repovestirea basmelor, se vor realiza următoarele momente:

a) drumul parcurs de fata moșului introducând elemente din alte basme, s-a folosit un tablou cu elemente detașabile.

b) vizionarea unei imagini la calculator din basmul ”Cenușăreasa”- copiii repovestesc momentul dinaintea imaginii și de după imaginea proiectată.

c) audierea la casetofon a unui fragment din basmul ”Sarea în bucate” și copiii vor continua de povestit prin intermediul dramatizării.

Fixarea momentelor propuse din cele trei basme, a personajelor și caracterizarea acestora, utilizând trăsăturile morale și etice, prin metodele conversației, exercițiului și proble-matizării, se poate face după rotirea celor trei grupuri pentru a da răspunsuri legate de alt basm, decât cel din etapa inițială.

Evaluarea activității se face prin rezolvarea unei fișe care are următoarea cerință:

”Încercuiește cu roșu personajele care sunt sincere”

Încheierea activității se face prin aprecierea participării la activitate și prin realizarea unei expoziții cu tablourile realizate unde se va desfășura o scurtă convorbire despre lucrările copiilor.

În ziua următoare am observat copiii în cadrul jocurilor de la centrul ”Joc de rol„ (anexe-grafice cu motivația alegerii / respingerii eroilor pozitivi//negativi etapa a-II- a)

9) În momentul predării basmelor am obișnuit copiii, ca fiecărei formule: de început să-i corespundă culoarea roșie; mediane sau magice să-i corespundă culoarea galbenă; finale să-i corespundă culoarea verde. Pentru a constata însușirea acestor formule am aranjat la centrul ”Bibliotecă” pe un raft la o înălțime potrivită, cărți cu coperți colorate astfel încât să corespundă formulelor basmelor. Raftul cu cărți a stârnit un viu interes în rândul preșcolarrilor deoarece ei au reușit să facă instantaneu legătura între culorile prezentate pe paletă în momentul predării basmului și culorile coperților de carte din bibliotecă.

Folosind acest procedeu am luat din raft o carte cu coperți roșii și am stabilit faptul că în momentul în care voi expune basme, culoarea roșie reprezintă formula de început. Am cerut apoi preșcolarilor să-mi dea exemple de formule de început ale basmelor, am specificat că acest lucru se va desfășura sub formă de concurs iar ca regulă am precizat că nu vor fi luate în considerare răspunsurile care se repetă.

Prezentând preșcolarilor cartea cu corți de culoare galbenă, prin analogie cu culoarea prezentată în momentul predării basmelor, am verificat modul de însușire a formulelor mediane care subliniază principalele momente ale acțiunii dar și dacă ei și-au însușit unele formule magice.

Formulele mediane însușite de preșcolari au fost cu predilecție cele în versuri:

”Oglindă, oglinjoară

Cine-i cea mai frumoasă din țară?”

(Albă- ca –Zăpada )

Prezentând copiilor cartea cu coperți verzi corespunzătoare formulelor finale, am cerut copiilor să dea exemple de formule finale.

Pentru verificarea însușirii fomrulelor de început, mediane și de încheiere am realizat la sectorul ”Bibliotecă” joc-exercițiu cu tema ”Așază în ordinea desășurării evenimentelor”: ”Prâslea cel voinic și merele de aur”; ”Albă- ca -Zăpada ” și ”Motanul încălțat”.

Ca material didactic folosit în desfășurarea jocului-exercițiu am folosit: cartoane colorate roșii, galbene, verzi pentru fiecare basm în parte și imagini (din cele trei basme) care corespundeau formulelor de început, mediane și finale.

Desfășurarea activității:

Am cerut celor trei grupuri grupuri să coloreze imaginile și să le așeze pe cartoanele colorate în funcție de formulă: inițială, mediană, finală; fiecare grup a precizat formulele redate de imagini. Preșcolarii din cele trei grupuri au colaborat la îndeplinirea sarcinii de joc.

Am constatat că:

Preșcolarii și-au însușit o gamă largă de formule introductive începând cu tradiționala ”A fost odată ca niciodată că de n-ar fi, nu s-ar povesti” până la redarea formulelor de proză ritmată cu numeroase elemente de umor cum ar fi ”când se băteau urșii în coadă”, ”când lupii se sărutau cu mieii”.

Preșcolarii și-au însușit și unele formule magice prezente în basme pe care ei le utilizează ca formule mediane.

Cea mai utilizată formulă finală a fost cu caracter distractiv ”Și-am încălecat pe-o căpșună și v-am spus o mare și gogonată minciună”

Imaginile artistice oferite de utilizarea și recunoașterea acestor formule înfrumusețează limba, comunică evenimente și ordonează ideatic gândirea preșcolarilor.

Însușirea numeroaselor formule de basm a făcut ca ele să treacă în limba vorbită de preșcolari îmbogățind limba cu expresii foarte plastice.

”Biblioteca” organizată astfel a avut un rol deosebit în verificarea însușirii formulelor, momentele în care ele pot fi aplicate în povestirea basmului și cel mai important- oferă posibilitatea corectării vorbirii și exprimării.

4.7.4. ETAPA FINALĂ (POSTTEST)

Pentru această etapă am aplicat preșcolarilor aceleași probe, cu o dificultate crescută față de etapa a II-a.

Și în această etapă, pentru fiecare obiectiv mi-am propus o serie de itemi.

O1- Să paritcipe la activitățile de grup, inclusiv la activitățile de joc, atât ca vorbitor, cât și ca auditor.

Utilizează cuvinte și expresii noi în cadrul jocurilor

Vorbește pe un ton moderat

Sugerează ce este de făcut mai departe într-o activitate,/într-un joc.

O2- Să utilizeze un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical.

Alcătuiește o propoziție simplă/dezvoltată utilizând corect acordul dintre subiect și predicat

Corectează greșelile de exprimare ale colegilor

Găsește diminutive, sinonime, antonime pentru anumite substantive

O3- Să recepteze un text care i se citește ori i se povestește, înțelegând în mod intuitiv caracteristicile expresive, estetice, morale ale acestuia

Recunoaște personajele și basmul din care fac parte

Descurcă basmele

Călătorie în lumea basmelor

O4- Să creeze el însuși (cu ajutor) structuri verbale, povestiri, minidramatizări, utilizând în mod intuitiv elementele expresive

Continuă basmul dincolo de finalul lui

Eroii ajung în alte basme

”A fost odată..”

PREZENTAREA ACTIVITĂȚILOR ÎN ETAPA FINALĂ

1. Centrul- Joc de rol- ”Rolul preferat”

Observând cu atenție jocul copiilor mi-am dat seama că preșcolarii preferă să interpreteze personajul pozitiv, personajul care se impune prin frumusețe morală,dar nu refuză rolul personajului negativ din dorința de a pune în scenă întrega acțiune / o secvență din basm.În interpretarea rolurilor personajelor pozitive redau dialogul corect și cât mai complet, iar peste rolurile personajelor negative trec foarte repede.

Am constatat că în interpretarea rolurilor preșcolarii au folosit foarte multe cuvinte și expresii din basme.

Dar cum în majoritatea basmelor eroul principal este eroul pozitiv, înzestrat cu cele mai multe și mai frumoase calități, este firesc ca în joc preșcolarii să prefere acest rol. În joc au posibilitatea să gândească, să simtă, să acționeze întocmai ca eroul îndrăgit.

Copiii grupelor mari au ajuns să desprindă nuanțele sufletești, au început să-și apropie tot mai mult noținile morale, să le definească. Acest lucru l-am observat și din gingășia, dar mai ales plinătatea cu care realizează unele scene din basme.

În jocul ”De-a Cenușăreasa” un grup de fetițe reprezintă porumbițele. Când mama vitregă și fiicele ei ” pleacă la balul prințului”, porumbițele se îndreaptă ”în zbor„ către Cenușăreasă. ”Zborul” (mișcarea ritmică a brațelor) este lin, ușor, apoi ele se așază în jurul Cenușăresei, o mângâie, o ajută. Scena este apreciată de toți participanții la joc.

Cu același interes sunt realizate unele momente din basmul ”Albă –ca- Zăpada ”. De exemplu scena în care piticii ”scot aurul din munte”. Prșcolarii execută în grup diferite mișcări: imită loviturile de ciocan și sunetele produse de acestea: poc!poc! se odihnesc, apoi reiau „munca”. Ori scenele în care cei șapte pitici se întorc voioși acasă după o zi de muncă. Unul după altul, merg cu pas vioi, cântând:

„Noi suntem pitici,

Piticii voinici,

Piticii bărboșii,

Cu scufițe roșii…”

Am observat că deși împrumută tonul și mimica personajului negativ pe care-l întruchipează la un moment dat, aceste scene sunt slab reprezentate, copiii le închipuie formal, doar pentru a respecta textul povestirii.

Dacă vreun copil omite sau greșește replici este imediat corectat de ceilalți participanți la joc.

2. Am ales câteva basme grupate în jurul momentului mamei vitrege: ”Fata babei și fata moșneagului” de Ion Creangă; ”Albă- ca -Zăpada ”; ”Cenușăreasa” de Frații Grimm. Pentru fiecare basm am realizat imagini reprezentative 6-8 imagini din fiecare basm.

DEC: ”Imagini din basme„-pictură

ALA2: „Săculețul cu basme”- teatru de masă

Scopul activității:

Verificarea cunoștințelor copiilor cu privire la personajele și basmele învățate

Crearea unui tonus afectiv necesar întreținerii dispoziției, determinărea copiilor de a comunica în activitate, de a stabili relații afective între partenerii de joc.

Obiective operaționale:

Să picteze imaginile din basme folosind culorile adecvate

Să lucreze curat și îngrijit

Să adopte o poziție corectă pe parcursul activității

Să redea conținutul basmului într-o succesiune logică a întâmplărilor

Să caracterizeze succint personajele principale

Să motiveze de ce le apreciează pe unele și le dezaprobă pe altele

Să desprindă mesajul artistic, etic și estetic al basmului

Materialul didactic:

Săculețe cu jetoane din basme tot atâtea câte grupuri de copii și basme sunt. În fiecare săculeț se află toate personajele dintr-un basm. Personajele sunt prezentate pe jetoane în mod asemănător cu cărțile de joc.

Organizarea activității:

În împărțirea celor trei grupuri voi avea în vedere să existe o componență egală de forțe: spirit de observație, independență și spontaneitate în gândire, povestire cursivă, capacitate de concentrare, atenție distributivă.

Regula jocului:

Conducătorul jocului va trage din săculeț un jeton pe care nu-l va arăta celorlalți copii;va imita prin gesturi personajul de pe jetonul său;ultimul preșcolar care povestește va ațeza jetoa-nele în ordinea intrării personajelor în acțiune și va sublinia un episod.

Elemente de joc:

Surpriza,așteptarea,semnalul,întrecerea,menținerea tensiunii emoționale.-„Cine va deține rolul eroului principal?”

Desfășurarea jocului:

Conducătorul jocului solicită vecinului din dreapta,să extragă un jeton și să procedeze conform regulilor jocului. Jocul continuă în aceeași ordine până când conducătorul de joc ia un jeton. Înainte de a arăta jetonul, preșcolarii imită pe rând, prin, gesturi, personajel pe care-l au pe jeton. Se întorc jetoanele cu fața în sus. Cel care a tras primul, spune cu glas scăzut, de exemplu ”…eu sunt Cenușăreasa, dar înaintea mea a mai fost cineva. Cine răspunde?”. Răspunde preșco-larul care deține jetonul cu personajul cu care începe basmul.

Dacă nu deține nimeni personajul cu care începe basmul, copilul din dreapta primului povestitor mai trage un jeton și dacă nu este nici acum personajul căutat lasă jetonul și continuă următorul. Dacă a gasit ce-i trebuie, se introduce în poveste până când personajului său îi trebuie un nou partener. După ce toate personajele au intrat în acțiune și s-a realizat unitatea basmului, ultimul copil are sarcina să așeze personajele în ordinea în care ele intră în acțiunea basmului și să repovestească un episod.

La sfărșitul activității preșcolarii așază imaginile pictate în ordinea desfășurării acțiunii realizând astfel repovestirea celor trei basme.

Rolul educatoarei:

În timpul jocului, am observat copiii, comportamentul lor, limbajul folosit, răspunsurile lor, utilizarea formulelor, fluența de idei, creativitatea, folosirea figurilor de stil.

3. DLC.: ”Recunoașterea basmului”-joc didactic

DȘ.: ”Rezolvare de probleme”

Scopul activității:

Dezvoltarea creativității și expresivității limbajului oral

Educarea unei exprimări verbale corecte din punct de vedere gramatical.

Obiective operaționale:

Să recunoască personajele prezentate și poveștile din care acestea fac parte

Să formuleze propoziții corecte din punct de vedere gramatical

Să reprezinte grafic propozițiile și cuvintele

Să recunoască sunetul inițial al cucuvântului dat

Să despartă cuvântul în silabe

Să precizeze diminutivul pentru cuvântul dat

Să rezolve probleme simple după ilustrații

Să efectueze operații de adunare și scădere cu 1 și 2 unități

Metode și procedee: converația, explicația, observația, problematizarea, Venn, jocul.

Materiale didactice: imagini cu personaje din basmele cunoscute, siluete ale personajelor.

Regulile jocului:

educatoarea descoperă o imagine

preșcolarul numit de educatoare răspunde la întrebarea formulată de aceasta

Elemente de joc: surprinza, aplauze, ghicirea

Desfășurarea jocului:

Preșcolarii sunt așezați în semicerc. Pe masă într-un coșuleț sunt flori de două culori: roșii și galbene- astfel încât copiii care extrag flori roșii formează echipa Scufiței Roșii, iar cei care extrag flori galbene formează echipa Albei-ca-Zăpada. Astfel jocul se desfășoară pe două echipe.

Prezint copiilor sarcina de lucru și regulile jocului. Un copil dintr-o grupă vine și extrage o imagine pe care o arată și colegilor săi apoi trece la alocul său. Pe baza acestei imagini adresez o serie de întrebări. Echipa care răspunde corect primește o floare. Câștigă echipa cu cele mai multe flori.

Executarea jocului de probă:

Prima imagine o reprezintă pe Scufița Roșie:

Din ce basm face parte imaginea?

Ce adună Scufița roșie? (flori)

Cu ce sunet începe cuvântul flori?

Cui vrea să le dăruiască?

Câte silabe are cuvântul bunică?

Alcătuiți o propoziție cu cuvântul bunică. Câte cuvinte conține propoziția? (Se reprezintă grafic la tablă)

Să alintăm cuvântul floare-floricică

Problemă: Scufița Roșie dorește să afle câte flori a cules. Să mergem la panou pentru a o ajuta

Scufița Roșie a cules 6 flori. A mai găsit una. Câte flori a adunat?

Se realizează operația de adunare: 6+1=7

Exacutarea jocului de către copii:

A-II-a imagine- ”Albă-ca-Zăpada”

Din ce basm face parte imaginea?

Unde a ajuns Albă-ca-Zăpada după ce a fost izgonită de mama vitregă?

Câte silabe are cuvântul pitic?

Cu ce sunet începe cuvântul pitic?

Alcătuiți o propoziție cu cuvântul pitic. Câte cuvinte conține propoziția? (Se reprezintă grafic propoziția la tablă folosind metoda analitico-sintetică)

Să alintăm cuvântul casă-căsuță

Problemă: Din cei șapte pitici,unul a rămas în mină.Câți pitici s-au ântors acasă?

Se realizează operația de scădere.7-1=6

A-III-a imagine (un ied)- ”Capra cu trei iezi”

Din ce basm face parte imaginea?

Cine era ascuns după casă?

Câte silabe are cuvântul lup?

Cu ce sunet începe cuvântul lup?

Alcătuiți o propoziție cu cuvântul lup.Câte cuvinte are propoziția?(Se reprezintă grafic propoziția la tablă folosind metoda analitico-sintetică)

Să alintăm cuvântul ied-ieduț

Problemă: Doi iezi se joacă în curte, mai vin doi iezi.Câți iezi se joacă în curte?

Se realizează operația de adunare:2+2=4

A-IV-a imagine ( pantof)-„Cenușăreasa”

Din ce basm face parte imaginea?

Ce a pierdut Cenușăreasa când a fugit de la bal?

Câte silabe are cuvântul pantof?

Cuce sunet începe cuvântul pantof?

Alcătuiți o propoziție cu cuvântul pantof. Câte cuvinte are propoziția?(Se reprezintă grafic propoziția la tablă folosind metoda analitico-sintetică)

Să alintăm cuvântul pantof.-pantofior

Problemă: La bal dansau nouă prințese,au plecat două prințese.Câte prințese au rămas la bal?

Se realizează operația de scădere:9-2=7

A-V-a imagine (împăratul)-”Sarea în bucate”

Din ce basm face parte imaginea?

Unde a pus prințesa sare?

Câte silabe are cuvântul bucate?

Cu ce sunet începe cuvântul bucate?

Alcătuiți o propoziție cu cuvântul bucate. Câte cuvinte are propoziția?(Se reprezintă grafic propoziția la tablă folosind metoda analitico-sintetică)

Să alintăm cuvântul mâncare-mâncărică

Problemă: La masa împăratului erau opt meseni,s-au mai așezat încă doi meseni.Câți meseni

erau la masa împăratului?

Se realizează operația de adunare: 8+2=10

A-VI-a imagine (motanul)-”Motanul încălțat”

Din ce basm face parte imaginea?

Ce i-a lăsat morarul moștenire fiului cel mic?

Câte silabe are cuvântul motan?

Cu ce sunet începe cuvântul motan?

Alcătuiți o propoziție cu cuvântul motan. Câte cuvinte are propoziția?(Se reprezintă grafic propoziția la tablă folosind metoda analitico-sintetică)

Să alintăm cuvântul motan-motănel

Problemă: Motanul a prins opt iepuri,doi i-a dus împăratului.Câți iepuri i-au rămas?

Se realizează operația de scădere:8-2=6

A-VII-a imagine(fata moșneagului)-”Fata babei și fata moșneagului”

Din ce basm face parte imaginea?

De la cine a primit fata moșului lada?

Câte silabe are cuvântul duminică?

Cu ce sunet începe cuvântul duminică?

Alcătuiți o propoziție cu cuvântul duminică. Câte cuvinte are propoziția? (se reprezintă grafic propoziția la tablă folosind metoda analitico-sintetică)

Să alintăm cuvântul fată-fetiță

Problemă: Sfânta duminică avea în pod 6 lăzi. Dacă fata moșneagului a primit o ladă, câte lăzi au rămas?

Se realizează operația de scădere: 6-1=5

A-VIII-a imagine (mărul de aur)- ”Prâslea cel voinic și merele de aur”

Din ce basm face parte imaginea?

Ce i-a promis Prâslea că-i aduce tatălui său?

Câte silabe are cuvântul măr?

Cu ce sunet începe cuvântul măr?

Alcătuiți o propoziție cu cuvântul măr. Câte cuvinte are propoziția? (se reprezintă grafic propoziția la tablă folosind metoda analitico-sintetică)

Să alintăm cuvântul măr

Problemă: În pom se aflau 10 mere. Prâslea a cules 2. Câte mere au rămas în pom?

Se realizează operația de scădere: 10-2=8

Variantă

-Ce s-ar fi întâmplat dacă regina ar fi iubit-o pe Albă-ca-Zăpada?

-Ce s-ar fi întâmplat dacă iedul cel mare ar fi știut Karate și s-ar fi luptat cu lupul?

-Ce s-ar fi întâmplat dacă Cenușăreasa ar fi mers la bal cu surorile ei?

-Ce s-ar fi întâmplat dacă prințesa din ”Sarea-în bucate” nu ar fi fost alungată de către tatăl ei?

-Ce s-ar fi întâmplat dacă morarul ar fi lăsat fiului cel mic o vacă și nu un motan nazdrăvan?

-Ce s-ar fi îmtâmplat dacă fata babei ar fi foat harnică?

4. DLC.: ”Ce spun eu și ce spui tu?”-joc didactic

DPM.: ”Prinde mingea”

Scopul activității:

Verificarea deprinderii de a găsi cuvinte ce denumesc antonime

Sarcina didactică:

Găsirea antonimelor astfel încât să se realizeze corect acordul gramatical pentru substantivele la singular și plural.

Elemente de joc: mânuirea materialului, aplauze

Material didactic: planșe, jetoane, minge

Desfășurarea jocului:

Pe un panou sunt expuse imagini. Educatoarea alege o imagine, o denumește și le cere copiilor să găsească perechea opusă acesteia.

Ex: Eu spun om scund ,tu ce spui?

Eu spun om înalt

Se împarte grupa în două echipe, primul copil din echipă adresează întrebări legate de imaginile de pe panou, aruncă mingea primului copil din cealaltă echipă, acesta primește mingea și răspunde formulând propoziții cu opusul obiectului pe care l-a denumit și invers.

Variantă

Educatoarea spune un cuvânt iar copilul care a primit mingea trebuie să găsească opusul cuvântului dat.

FIȘĂ DE MUNCĂ INDEPENDENTĂ

Se dă fișa cu următoarea sarcină: Denumește imaginile de mai jos și formează perechi între imaginile cu sens contrar.

(imagini preluate de pe site-ul –Imagini de colorat)

5. DLC.: ”Basme încurcate”- joc didactic

DEC.: ”Măști pentru carnaval”- pictură

Scopul activității:

Verificarea conținutului basmelor învățate

Dezvoltarea atenției voluntare și a gândirii logice

Obiective operaționale:

Să recunoască ce acțiuni sau personaje au fost intercalate greșit în basm

Să redea cât mai corect textul basmului așa cum este prezentat în varianta autorului

Să corecteze propozițiile redate greșit de educatoare, asociind nume, caracteristicile sau faptele reale ale personajelor.

Sarcina didactică:

Sesizarea și corectarea greșelilor făcute intenționat în redarea conținutului unui basm.

Regula jocului:

Preșcolarii opresc redarea întâmplărilor prin expresia ”Ați amestecat basmele” și coreactează greșelile motivând fiecare modificare .

Material didactic:

Tablouri cu imagini din basme cunoscute și personaje ce aparțin narațiunii repactive.

Desfășurarea jocului:

Copiii sunt împărțiți în patru grupuri așezate la măsuțe. Fiecare grup primește câte 3 imagini dintr-o poveste iar cea de-a patra imagine este din alt basm.

Copiii recunosc imaginea greșită; un reprezentant din grupă spune titlul basmului și arată imaginea greșită care s-a strecurat.

Fiecare grup își revendică imaginea care s-a rătăcit în alte basme.

Variantă

A) Se afișează o scenă din primul basm și împreună cu primul grup se precizează titlul și personajele (Fata babei și fata moșneagului).

Educatoarea redă conținutul basmului introducând elemente din alt basm

Imaginea I

”Fata babei era slută, leneșă, țâfnoasă și rea la inimă, dar, pentru că era fata mamei întreba oglinda:

-Oglindă, oglinjoară,

Cine-i cea mai frumoasă din țară?”

În acel moment preșcolarii intervin; motivează de ce au întrerupt acțiunea, prezentând basmul și personajele care au fost amestecate.

Imaginea a- II-a

”Fata moșului ajunse la casa Sfintei Duminică și primește în dar de la aceasta un măr”

În acel moment preșcolarii intervin; motivează de ce au întrerupt acțiunea, prezentând basmul și personajele care au fost amestecate.

B) Se afișează o scenă din cel de-al doilea basm; ”Albă-ca-Zăpada„ și împreună cu cel de-al doilea grup se precizează titlul și personajele.

Educatoarea redă conținutul basmului introducând elemente din alt basm.

Imaginea I

Împărăteasa cosea la geam și se gândea ”ce n-aș da să am un copil alb ca zăpada și care să-mi spună.-Te iubesc ca sarea în bucate”

În acel moment preșcolarii intervin ”Ați amestecat poveștile”; prezintă povestea și personajele care eu fost amestecate. Continuă fragmentul din poveste.

Imaginea a-II-a

”Fata babei intră în căsuță unde toate lucrurile erau mititele, dar atât de gingașe sclipind de mizerie, că-ți era mai mare dragul să le privești”

În acel moment preșcolarii intervin ”Ați amestecat poveștile”; prezintă povestea și personajele care eu fost amestecate. Continuă fragmentul din poveste.

Se trece la centrul ”Artă” „ unde se vor picta măști pentru carnavalul personajelor din basme.

În încheiere se vor face aprecieri asupra activității copiilor.

6.DLC.:”Alte întâmplări ale fetei babei și fetei moșului”-joc didactic

DOS.„Brățări magice”-activitate practică

Scop:

-determinarea nivelului de dezvoltare a imaginației alături de cea a limbajului

Sarcina didactică:

-formularea unor propoziții care să fie legate ca înțeles de cea de dinainte

Regula jocului:

-copiii răspund în ordinea așezării pe scăunele,la semnalul clopoțelului.

Material didactic:imagini din basmul ”Fata babei și fata moșneagului„ siluete cu personaje din basm

Elemente de joc:mânuirea materialului,aplauze

Desfășurarea jocului.

Educatoarea le prezintă copiilor scena în care fata moșului ajun ge la Sfânta Duminică și îi anun-ță pe copii că astăzi vom schimba basmul începând cu acea secvență.Cerința este ca cele două fete să se înțeleagă.Copilul indicat de educatoare formulează o propoziție despre. acțiunea din imagine,în momentul în care aude clopoțelul se oprește și continuă cel de lângă el.

”După ce a terminat toată treaba ,fata moșului a cerut ca Sfanta Duminică să-i îndeplinească o dorință: să facă o vrajă ca sora și mama vitregă să devină bune.Sfânta Duminică i-a dat fetei o baghetă fermecată cu care dacă atinge pe cineva rău, acesta va deveni bun.Fata moșului a plecat spre casăPe drum se întâlnește cu sora vitregă.O atinge cu bagheta magică și fata babei devine bună.Fata babei o îmbrățișează pe fata moșului și merg împreună spre casă. Împreună mănâncă pâinea pe care le-a dat-o cuptorul.Împreună scot apa din fântână.Împreună culeg pere și pun în coș pentru a le duce părinților…..Și-au trăit fericiți ca toate familiile fericita până la adânci bătrâ-neți”

Variantă.

”Pe drumul de întoarcere fata mosului se întâlnește cu mama vitregă..”

Se trece la centrul artă unde copiii vor realiza ”Braățări magice” pentru cele două fette. Preșcolarii vor înșira mărgele și vor expune lucrările la panou.

În încheierea activității se vor face aprecieri asupra modului de exprimare al copiilorși asupra comportamentului acestora în cadrul celor două activități.

7.DLC:”A fost odată..”-joc didactic

DPM. ”Balul eroilor de basm”-dans

Scop:

-verificarea nivelului de dezvoltare al imaginației creatoare,a însușirii formulelor inițiale,mediane și finale din basme

-executarea corectă a pașilor de vals

Sarcina didactică:

-formularea unor propoziții care să fie legate ca înțeles de cea de dinainte

Regula jocului:

-copilul atins cu bagheta fermecată de către educatoare începe să povestească,spune formula inițilă legată de imaginea prezentată de către educatoare.Se oprește la auzul următoarelor versuri.

”Un tăciune șși-un cărbune,

Taci copile nu mai spune.”

Continuă răspund în ordinea așezării pe scăunele ,la auzul versurilor

”Un tăciune și-un cărbune,

Spune măi copile spune”

Dacă răspunsul este formulat corect din punct de vedere gramatical,la sfârșit se deschide ușa dintre primele două imagini.

Elemente de joc:

-recitarea,surpriza,aplauze

Material didactic:

-imagine cu prințese la bal,imagine cu prinți la bal,imagine cu prinți și prințese la bal,bagheta,între cele trei imaginise află câte o ușă.

Desfășurarea jocului:

Grupa este împărțită în trei echipe.Educatoarea descoperă prima imagine cu prințesele la bal,iar copilul atins cu bagheta fermecată trebuie să începă povestirea basmului prin enunțarea unei for-mule inițiale,este oprit de educatoare prin recitarea versurilor.copilul următor contină basmul prin formularea unei propoziții legate logic de cea de dinainte.Se deschide prima ușă și se trece la cea de-a doua echipă care își începe povestirea prin enunțarea unei formule mediane.după ce toți copiii din cea de-a doua echipă au formulat câte o propoziție,se deschide cea de-a doua ușă dintre imagini și continuă povestirea cea de-a treia echipă.,care își încheie povestirea prin utili-zarea unei formule finale.

Variantă

Prima imagine este cea în care prinții dansau la bal împreună cu prințesele.Se urmaărește bogăția vocabularului,creativitatea,exprimarea corectă,înlănțuirea logică a propoaițiilor,utilizarea formu-lelor de început,mediane,finale.

Se merge în sala de bal unde copiii vor dansa în pași de vals.

Încheierea activității se face prin aprecieri aduse copiilor asupra creativității lor și a comporta-mentului din cele două activități.

(anexa-grafic privind utilizarea formulelor din basme)

REZULTATELE COPIILOR ÎN ETAPA POSTTEST

GRUPA MARE ”A”

Copii care au răspuns corect

Copii care nu au răspuns corect

REZULTATELE COPIILOR ÎN ETAPA POSTTEST

GRUPA MARE ”B”

Copii care au răspuns corect

Copii care nu au răspuns corect

GRUPA MARE ”A”-GRUPA MARE ”B”

REPREZENTAREA GRAFICĂ ÎN ETAPA PRETEST

CAPITOLUL 5.

INSTRUMENTE DE EVALUARE A NIVELULUI VOCABULARULUI COPILULUI

5.1. EVALUAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Activitatea instructiv-educativă reprezintă îmbinarea procesului de predare, învățare și evalualuare, fiecare în parte constituie acțiuni și operații specifice, iar ansamblul lor configurează mecanismele proprii procesului instructiv-educativ, unitatea acestuia.

Evaluarea constituie nu numai o acțiune inclusă în demersul educativ, dar și un atribut al conducerii acestei activități, menită să realizeze cunoașterea și aprecierea schimbărilor produse la copii în toate planurile personalității.

Evaluarea performanțelor în învățământul preșcolar nu este obligatorie (Curriculum pentru învățământ ptimar și preșcolar.Marin Manolescu), iar principalele forme de evaluare : inițială, continuă și sumativă se aplică în toate grădinițele ,dar în mod diferențiat.

Evaluarea trebuie să fie continuă, permanentă și completă. Experiența demonstrează că o evaluare sistematică are efecte pozitive asupra performanței copiilor, aprecierile pozitive fiind stimulări încurajatorii, pentru preșcolari.

Probele de evaluare inițială se concentreză pe identificarea nivelului de dezvoltare cognitivă a copilului, a intereselor sale de cunoaștere, a bagajului de cunoștințe,dar și a deprin-derilor deținute.

Evaluarea (continuă)formativă este măsura cea mai eficientă a acțiunii educative, reprezentând rezultatul obținut în cadrul procesului educativ-formativ. Printr-o astfel de eva-luare verificăm o parte esențială din cunoștințele cele mai importante dobândite de copii în urma actului de învățare. Evaluarea formativă asigură respectarea pincipiului accesibilității și continuității ..

Pentru o acțiune de evaluare a randamentului învățământului preșcolar și a conți-nutului acestuia, în special obiectivele pedagogice reprezintă cheia de boltă a întregii strategii de măsurare și apreciere a rezultatelor și în funcție de acestea, de ameliorare a conținutului educației. Realizarea obiectivelor propuse, constituie obiectul demersului de evaluare, prin care se realizează, de fapt, măsurarea și aprecierea nu numai a rezultatelor procesului didactic, ci, indirect și valoarea conținuturilor acestuia și a mijloacelor folosite.

Dacă metoda este cea care creionează întregul demers evaluativ (începând cu stabilirea obiectivelor evaluării și continuând cu realizarea și aplicarea adecvată a instrumentelor de evaluare cu ajutorul cărora se pot obține infomații necesare pentru scopul propus) instrumentele de evaluare sunt părți integrante ale metodei,prin care se concretizează măsurarea cunoștințelor și deprinderilor copiilor.O evaluare eficientă se bazează pe utilizarea a cât mai multor categorii de instrumente de evaluare.

TESTUL-este principalul instrument al evaluării

MATRICEA(tabelul de specificații)-este un instrument utilizat în proiectarea testelor

SARCINILE EVALUĂRII :

1-Delimitarea nivelului inițial de pregătire a preșcolarilor ;

2-Stabilirea calității și volumului de cunoștințe dobândite pe o anumită perioadă de instruire, a lipsurilor existente în pregătirea copiilor ;

3-Proiectarea strategiei didactice la situația concretă a grupei în vederea atingerii obiectivelor propuse;

4-Incurajarea copiilor prin aprecieri asupra modului de însușire a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor;

5-Informarea părinților în legătură cu progresul/regresul copiilor, ca premise pentru o cola-borare mai strânsă cu grădinița în soluționarea problemelor de interes comun.

METODE ȘI INSTRUMENTE DE EVALUARE FOLOSITE:

1. Testele, sub formă de itemi, concepute ca probe orale, asigură un grad mare de obiectivitate precum și posibilitatea de a realiza într-un timp mai scurt evaluarea unui volum mare de cunoștințe, priceperi și deprinderi ;

2. Verificarea orală prin jocul didactic este una din metodele care vizează cantitatea și calitatea cunoștințelor în raport cu obiectivele unui capitol / mai multor capitole din programă. Jocul didactic are o importanță destul de mare în ansamblul metodelor de evaluare utilizate de către educatoare, cu condiția ca organizarea și desfășurarea lor să fie bine proiectată pentru a nu defavoriza copiii prin întrebări și acțiuni neclare.

Răspunsurile orale ale copiilor nu permit o evaluare analitică, chiar dacă sunt justifi-cate. De aceea este necesar ca în activitatea de evaluare să se utilizeze metode de evaluare individuală, obiectivate în răspunsurile scrise ale preșcolarilor.

3. Fișele la care ne referim realizează deseori o diferențiere a învățării și evaluării până la individualizare.

Fișele individuale devin un mijloc important prin care se testează ritmul de lucru al preșcolarilor, nivelul de pregătire,calitatea lucrărilor, goluri în volumul de cunoștințe, nivelul de dezvoltare intelectuală al fiecărui preșcolar în parte.

În cele ce urmează vor fi reprezentate câteva repere de evaluare a activității preșcolarului în cadrul dezvoltării limbajului și a comunicării orale.

5.2. PROBE DE EVALUARE

PROBĂ PENTRU DENUMIREA UNOR ACȚIUNI SPECIFICE

Scopul: Se verifică bogăția vocabularului prin cunoașterea cuvintelor care denumesc acțiuni specifice.

Tehnica aplicării : se formulează propoziții cu cuvintele date, cerându-se copilului să răspundă la întrebarea : ”Ce faci cu… ?” , ”Ce face… ?” (”Cum face… ?”)

Instructaj : ”Gândește-te și răspunde ce faci cu… ?”

La grupa mică : – paharul, creionul, ochii, gura, (ce faci cu…. ?)

– doctorul,vânzătoarea,polițistul(ce face… ?)

La grupa mijlocie :-cuțitul,pensula,urechile,mâna(ce faci cu… ?)

-educatoarea,aviatorul,grădinarul(ce face …?)

La grupa mare:-evantaiul,telecomanda,telul(ce faci cu…?)

-învățătoarea,cosmonautul,marinarul(ce face… ?)

-câinele,vaca,trenul,albina(cum face…/)

Notarea: Se apreciază fiecare răspuns corect cu 1 punct.Cu cei care obțin mai puțin de jumătate din punctaj se reia testarea.

PROBA DE OPERAȚII CU NOȚIUNI OPUSE

Scopul : Se verifică capacitatea de a defini noțiuni prin contrast cu ajutorul a două operații : analogii prin opoziție și indicarea opusului unei noțiuni.

A.ANALOGII PRIN OPOZIȚIE

Instructaj : ”Am să-ți citesc ceva din care lipsește cuvântul de sfârșit. Ia să vedem, poți ghici cuvântul care lipsește ?”

La grupa mică : -Fratele este un băiat, sora este…

-Lămâia este acră, mierea este…

-O pasăre zboară, un pește…

-Ziua este lumină, noaptea este…

La grupa mijlocie : -Câinele mușcă, pisica…

-Vara plouă, iarna…

-Vara este cald, iarna este…

-O masă este făcută din lemn. Un geam este din…

La grupa mare :-Fierul este tare, cauciucul este…

-Blocul este înalt, casa este…

-Bunicul este bătrân, nepotul este…

-Când râdem suntem veseli, când plângem suntem…

B.INDICAREA OPUSULUI UNEI NOȚIUNI

”Ascultă, am să-ți spun un cuvânt, iar tu să-mi găsești un alt cuvânt care înseamnă tocmai contrariul : eu spun ”negru”, tu trebuie să răspunzi ”alb” pentru că acest cuvânt este chiar opusul cuvântului ”negru”.,tu trebuie să răspunzi ”alb” pentru că acest cuvânt este opusul cuvântului ”negru„

La grupa mică :mare,frumos,curat,bun,slab.

La grupa mijlocie.gros,uscat,ușor,frig,aproape

La grupa mare :repede,închis,drept,harnic,înalt

Notare :Se apreciază fiecare răspuns corect cu 1 punct.Punctajul minim este de cel puțin 5 răspunsuri exacte(3A+2B sau 2A+3B). Cu cei care nu au obținut cel puțin 5 puncte se reia testul.

PROBA DE INTEGRARE ȘI DEFINIRE A NOȚIUNILOR

Scopul: Se verifică capacitatea de generalizare a copilului și gradul de însușire a unor noțiuni din domenii variate, posibilitatea raportării acestor noțiuni la respectivele categorii integratoare și definirea unor noțiuni prin explicarea verbală a conținutului lor.

Tehnica aplicării :

Grupa mică : A. se propun copilului grupe de noțiuni, aparținând aceleaiași categorii integratoare și i se cere să denumească respectivele categorii :

1. ghiocelul, garoafa

2. lupul, ursul

3. mingea, păpușa

4. biscuiți, bomboane

5.căciula, fularul

B. Se cere copilului să denumească cel puțin două noțiuni care fac parte din umrătoarele categorii: animale, jucării, culori, mobile, băuturi.

Grupa mijlocie:

A. 1. roșia, ardeiul, ceapa

2. mașina, elicopterul, trenul

3. medicul, profesor, zidarul

4.găina, rața, gâsca

5. cercul, pătratul, triunghiul

B.- animalele sălbatice, părți ale corpului, alimente, veselă, membrii familiei.

Notarea : Se apreciează fiecare răspuns corect cu 1 punct. Cine are 10 răspunsuri exacte întrunește punctajul maxim. Punctajul minim este de 5 puncte (3A+2B sau 2A+3B). Cu cei care nu obțin 5 puncte se reia testul.

Grupa mare : A. se cere copilului să răspundă la întrebarea :

”Tu ai văzut o lingură ? Spune-mi ce este o lingură ?”

1. masă

2. minge

3. pălărie

4. carte

B. Se cere copilului să compare noțiuni prin :

I.-Stabilirea deosebește

”Prin ce se deosebește… și… ?”

1. mărul și para

2. căruța și sania

II.-Stabilirea aseamănă… și… ?

1. pruna și piersica

2. vaporul și automobilul

III.- Stabilirea asemănărilor și deosebirilor

”Voi numi două lucruri și vreau ca tu să-mi spui prin ce se aseamănă și prin ce se deosebesc”

1. mingea și portocala

2. avionul și porumbelul

Notarea : Se apreciează fiecare răspuns corect cu 1 punct. Cine are 10 răspunsuri exacte întrunește punctajul maxim. Punctajul minim este de 5 puncte (2A+1B-I+1B-II+1B-III). Cu cei care nu obțin 5 puncte se reia testul.

PROBA DE MEMORIE

Scopul : Evidențierea modului în care se pot demonstra procesele de fixare și de conservare.

Tehnica aplicării :

A.FIXAREA : Se prezintă copiilor cartonașe pe care sunt desenate obiecte, ființe etc., în serii crescânde de la 1 la 10. Se pune desenul 1 pe masă și se numește odată cu copilul obiectul desenat, arătândul-l cu degetul. Se repetă de 3 ori, apoi se pune cartonul de-o parte și copilul trebuie să repete numele obiectelor. Ne oprim la cartonașul pe care copilul nu a reușit să-l reproducă exact.

B.CONSERVAREA : Se prezintă copiilor 10 obiecte puse pe masă unul lângă altul în șir orizontal (creion, carte, nasture, ceas, cheie, pahar, dop, gumă, șervețel, ac). Se cere copilului să repete numele obiectelor aflate pe masă, până învață să le spună fără să le vadă.

A două zi i se cere să repete verbal seria. La fel peste 5, 10 zile.

Notare :

La grupa mică :

A. Notăm cu 1 punct dacă ultimul cartonaș fixat este cel cu 4 obiecte.

B. Notăm cu 1 punct dacă reține ordinea a cel puțin 5 obiecte consecutive și cu 2,3 respectiv 4 puncte dacă le reține după 1,5 respectiv 10 zile.

La grupa mijlocie :

A. Notăm cu 1 punct dacă ultimul cartonaș fixat este cel cu 6 obiecte.

B. Notăm cu 1 punct dacă reține ordinea a mai mult de 5 obiecte consecutive și cu 2,3 respectiv 4 puncte dacă le reține și supă 1,5 respectiv 10 zile.

La grupa mare :

A. Notăm cu 1 punct dacă ultimul cartonaș fixat este cel cu 8 obiecte.

B. Notăm cu 1 punct dacă reține ordinea a mai mult de 6-7 obiecte consecutive și cu 2,3 respectiv 4 puncte dacă le reține și după 1,5 respectiv 10 zile.

5.7.3. PROBE PENTRU EVALUAREA DEZVOLTĂRII LIMBAJULUI ȘI A COMUNICĂRII ORALE LA SFÂRȘITUL ANULUI ȘCOLAR- GRUPA MARE

–perceperea și pronunțarea clară și corectă a sunetelor și a grupurilor de sunete, integrate în cuvinte ;

–capacitatea de a delimita o propoziție în cuvinte, cuvintele în silabe și silabele în sunete ;

-capacitatea de diferețiere perceptiv fonematică a sunetelor în structura cuvântului (inițial, median, final) ;

–corectitudinea (din punct de vedere gramatical- morfologic și sintactic) coerența și expresivitatea limbajului în enumerarea, descrierea și interpretarea unor imagini ;

– nivelul cantitativ și calitativ al vocabularului copiilor ce determină posibilitatea acestora de a comunica, de a diloga, de a răspunde și de a pune întrebări, pe marginea unei teme ;

–capacitatea de a reproduce independent printr-un limbaj expresiv, selectiv, și integral unele poezii, povești însușite pe parcursul anului școlar. Activizarea vocabularului ;

.-capacitatea de creație verbală bazată pe experiența cognitivă și de comunicare dobândite

PROBE DE EVALUARE

1.FIȘĂ INDIVIDUALĂ

Cerința :Desenează tot atâtea cercuri câte cuvinte reprezintă desenul dat

(imagini preluate de pe site-ul- Imagini de colorat)

În acest mod copilul a înțeles că fiecare lucru are un nume care se rostește cu ajutorul cuvântului.

2.FIȘĂ INDIVIDUALĂ

Cerință ; Trasează tot atâtea linii orizontale câte cuvinte are propoziția.

(imagine preluată de pe site-ul imagini de colorat)

Prin această probă se vizează :

-formularea corectă a propoziției

-nivelul dezvoltării vocabularului

Copiii vor formula pe plan mintal propoziții cu mai multe sau mai puține cuvinte.

Exemplu :Băiatul aleargă.

Băiatul aleargă fericit.

Băiatul este fericit și aleargă.

3.FIȘĂ INDIVIDUALĂ

Cerință :Trasează în partea de jos a fișei tot atâtea linii orizontale câte silabe are cuvântul.

(imagini preluate de pe site-ul Imagini de colorat)

4.FIȘĂ INDIVIDUALĂ

Cerințe :-încercuiește cu roșu obiectele a căror denumire începe cu sunetul R

-încercuiește cu galben obiectele a căror denumire are în interior sunetul R

-încercuiește cu verde obiectele a căror denumire se termină cu sunetul R

(imagini preluate de pe site-ul Imagini de colorat)

5.Jocul didactic-„Cine știe răspunde”care urmărește deprinderea de a formula propoziții simple și dezvoltate corecte din punct de vedere gramatical și ca sens logic.

-deprinderea de adespărți propozițiz în cuvinte, cuvintele în silsbe ;

-capacitatea de a diferenția sunetul inițial, median,finalal unui cuvânt.

6.Jocul didactic-”Jocul cuvintelor”prin care preșcolarii au ales jetoane acăror denumire este formată din una,două,trei,patru silabe.

Acest mod conferă evaluării operativitate maximă.

7.FIȘĂ INDIVUDUALĂ

Cerință:Încercuiește obiectele a căror denumire are două silabe.

(imagini preluate de pe site-ul Imagini de colorat)

8. Jocul didactic: ”Citim în cărticică”

Imaginea cărții reprezintă câte un aspect semnificativ din toate problemele de conținut prevăzute în programă: activitatea zilnică a copilului,anotimpuri,animale-foloase, meserii- produsele muncii, etc.

Se urmărește:

-pronunțarea corectă a cuvintelor;

-activizarea vocabularului;

-formularea unor propoziții și fraze corecte din punct de vedere gramatical și logic;

-să enumere, să descrie și să interpreteze acțiuni;

-stabilirea nivelului de dezvoltare al vocabularului.

9. Prin jocul didactic de tipul ”Cine știe câștigă” s-a stabilit capacitatea de a reproduce independent poezii; nivelul de dezvoltare al limbajului sub toate aspectele, bogăția vocabularului.

Exemplu: La povestit, pentru a stabili în ce măsură preșcolarul stăpânește conținutul,personajele, succesiunea episoadelor precum și nivelul de exprimare verbală s-au folosit următoarele procedee:

-se spune numele unui personaj și preșcolarul indică basmul/povestea;

-se redă un episod din basm/ poveste și preșcolarul spune titlul și povestește în continuare;

-care sunt personajele dintr-un basm, caracterizarea acestora de către copii;

-cum se termină povestea…?

-ce povești cunosc.

Parcurgând etapele mai sus menționate stabilim fluiditatea, corectitudinea verbală, capacitatea intelectuală și afectivită a copilului, bogăția vocabularului activ prin folosirea expresiilor și imaginilor artistice din povești.

Exemplu: La memorizare s-au folosit procedeele:

-audierea uneor poezii înregistrate la calculator,preșcolarul redă titlul și autorul poeziei;

-recitarea unei strofe de către educatoare iar preșcolarul să continue poezia;

-copilul spune titlurile poeziilor pe care le știe;

-recită poezia care îi place cel mai mult;

-educatoarea spune titlul poeziei și autorul iar copilul o recită:

Evaluarea se face în funcție de numărul poeziilor memorate, corectitudinea redării lor, expresivitatea, intonația, muzicalitatea recitării.

10. Corectitudinea, fluiditatea și originalitatea lexicală este stabilită și prin jocul didactic ”Ce știi despre…?”

Exemplu: ”Ce știi despre toamnă?”

”Ce știi despre animalele sălbatice?”

11. Jocul didactic-concurs: ”Cea mai frumoasă propoziție” prin care se evaluează:

-corectitudinea pronunției,

-formularea corectă a propoziției sau frazei;

-bogăția vocabularului;

-originalitatea formulării;

Tot astfel poate fi organizat și jocul didactic: ”Alte întâmplări ale lui Zdreanță”.

-copiii identifică personajul din desenul prezentat;

-povestesc ce știu despre el;

-recită poezia;

-creează alte întâmplări cu Zdreanță;

Tot pentru a determina capacitatea de creație verbală se folosește proba finalului de poveste prin care se cere copilului să încheie în cât mai multe feluri o poveste(basm) neterminată oral de educatoare.

Exemplu: Copiii din grupa mare au plecat în excursie, la pădure. Deodată s-a auzit un țipăt. Unul din copii…

Prin această probă organizată sub forma unui joc didactic denumit”Cel mai bun povestitor”, se determină și nivelul de dezvoltare al craetivității alături de cel al limbajului.

CONCLUZII

Cercetarea experimentală pe care am desfășurat-o m-a condus spre următoarele concluzii:

1. Pentru a putea valorifica eficient materialul instructiv-educativ oferit de varietatea basmelor accesibilecopiilor și atractive pentru ei,educatoarele au datoria de a se pregăti continuu în acest domeniu.

Nu trebuie uitat faptul că, pe lângă cunoașterea etapelor dezvoltării proceselor psihice a preșcolarilor, precum și a particularităților limbajului la diferite perioade de vârstă, trebuie să-și îmbine metodele tradiționale cu metodele moderne în realizarea activităților integrate în care alături de DLC sunt integrate și alte domenii experiențiale.,pentru a contribui la formarea și dezvoltarea deprinderilor de exprimare cu ajutorul basmelor.

2.Pentru a obține ,cu ajutorul basmelor, rezltate foarte bune în învățarea corectă și temeinică a cuvintelor și dezvoltarea funcțională , calitativă a vocabularului și implicit a limbajului,este necesară parcurgerea următoarelor secvențe metodice:

-folosirea sinonimelor și antonimelor în explicarea cuvintelor noi;

-utilizarea metodei analitico-sintetice în analiza cuvintelor și a propozițiilor;

-întrebuințarea termenilor noi în situații concrete de viață (manevrarea obiectelor,însoțită de prezența limbajului);

-folosirea cuvintelor noi într-o comunicare, intr-un context în care ele își păstrează înțelesul propriu;

-îmbogățirea limbajului oral cu expresii plastice.

3. Personajele basmelor, îi ajută pe preșcolari în recrutarea modelelor etice.

4. Formarea calităților morale reprezintă un proces foarte complex care nu trebuie lăsat să se producă spontan ori de la sine.

5. Formarea trăsăturilor incipiente de caracter la copiii preșcolari este calea care pleacă de la analiza unor persoane și acțiuni concrete (de aici și valoarea deosebită a basmelor) spre analiza trăsăturilor de personalitate care exprimă calitățile morale respective.

6. Cea mai importantă achiziție pe linia formării calităților morale urmărite considerăm că este formarea capacității de apreciere și formarea atitudinii pozitive față de cei care au asemenea calități.În basmele prezentate , copiii apreciază corect personajele înzestrate cu trăsături pozitive evidențiate, sunt alături de ele pe tot parcursul acțiunii,luându-le ca exemplu în comportamentul lor.

7. În valorificarea basmelor am utilizat metode și procedee cu caracter general:

-alegerea acelor basme care să ofere spre analiză acele situații și personaje reprezentative pentru o anumită însușire morală;

-prezentarea basmului utilizând mijlocul cel mai potrivit,pentru a scoate în evidență perso-najul urmărit,în scopul de a determina încă de la început o atitudine pozitivă față de eroiir res–pectivi și deslușirea mesajului basmului;

studierea povestirii care trebuie să cuprindă:

*prezentarea personajului propus ca model ;

*desprinderea valorii morale a acțiunii personajului prin descrierea comportamentului

acestui personaj;

*consecințele morale ale acțiunii personajelor,atât pentru ei cât și pentru alte personaje;

8. Basmul ajută la organizarea ideatică a gândirii preșcolarilor-repovestirea-punându-i pe aceștia în situația de a se concentra și de a conduce firul narativ al basmului în prezența sau absența materialuluididactic.

Doar prin desfășurarea unor avtivități sistematice, urmărind exprimarea corectă, literară, utilizarea unor procedee specifice , de explicare a cuvintelor și expresiilor necunoscute,precum și introducerea acestora în vocabularul activ.Tot prin desfășurarea acestor activități sistematice sunt analizate personajele pentru desprindera mesajului și a valorilor etice și estetice, ca și diferite jocuri exerciții și jocuri didactice, pot asigura folosirea eficientă a basmului pentru educarea și dezvoltarea limbajului precum și influențarea personalității preșcolarilor.

Deci, putem spune că basmul este o pledoarie a valorilor umane dintotdeauna,pentru frumos și pentru bine,motiv pentru care se adresează tuturor vârstelor,în mod special COPILĂRIEI.

ANEXE

TABEL ȘI GRAFIC- CU MOTIVAȚIA ALEGERII PERSONAJULUI POZITIV

(fata moșului)

TABEL ȘI GRAFIC-CU MOTIVAȚIA RESPINGERII PERSONAJULUI NEGATIV

(fata babei)

TABEL ȘI GRAFIC PRIVIND FOLOSIREA FORMULELOR DIN BASM

FIȘĂ DE MUNCĂ INDEPENDENTĂ

(imagini preluate de pe site-ul-Imagini de colorat)

BIBLIOGRAFIE

A. V. Lovinescu (1962)- ”Jocuri de creație cu subiecte din povestiri”, Editura Didactică și Pedagogică, București

Al. Bajin (1980)- ”Îndrumări metodice privind predarea literaturii române… îndrumări metodice privind studierea limbii și literaturii române în școală”, București, Editura Didactică și Pedagogică

Al. Philipide (1975)- Învățarea limbii în rev. ”Literatură pentru elevi”, nr.1

Bontaș I., (2001)-” Pedagogie, Tratat”, Editura ALL, București

Cerghit, I., -”Curs de pedagogie”,

Cornelia Stoica, Eugenia Vasilescu (1998)- ”Literatură pentru copii”, Editura didactică și pedagogică

Countrey Cazder ”Câteva implicații ale cercetării, dezvoltării limbajului în educația preșcolarilor”

Elena Rafailă (2002)-”Educarea creativității la vârsta preșcolară”, Editura Aramis

Elisabeta Voiculescu (2001)-”Pedagogie preșcolară”, Editura Aramis

Florin Șindrileanu, Steluța Pestrea Suciu, Mircea Moț (2000), Dicționar de texte literare pentru clasele V-VIII, Editura Paralela 45,

G. Fierescu, Gh. Ghiță, (1979) Mic îndrumător în terminologia literară, Editura Ion Creangă București,

George Călinescu (1965), ”Estetica basmului” , Editura pentru Literatură București

Ion Dănilă, Irina Maciuc, Alexandru Popescu-Mihăești (2004)- ”Limbă și literatura română, metodica activităților instructiv educative din învățământul preșcolar”, Editura Didactica Nova, Craiova

Iorgu Iordan (1975)- ”Slagăre lexicale în revista de ”Limbă și literatură” , nr.2

Jinga, J, Istrate, E., (2006)- ”Manual de pedagogie”, Editura BIC ALL , București

Kodica Goia ( 1976)- ”Analiza literară din perspectiva noilor teorii ale învățării în limbă și literatură”, București

Laurenția Culea, Angela Sesovici, Filofteia Grama,.., (2008)”- ”Activitatea integrată din grădinițe”, Editura Didactica Publishing House

Manolache, A. (1979)- ”Dicționar de pedagogie”, Editura Didactică și Pedagogică, București

Marin Manolescu (2005)- ”Curriculum pentru învățământ primar și preșcolar Teorie și practică”, Editura Credis

Mihaela Cojocaru (2003)-”Limba și literatura română, bac 2004”, Editura Regis

Mihai Eminescu (1973)- după C. Noica-”Creație și frumos în rostirea românească”, Editura Eminescu

Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu- ”Folclor literar românesc”

Mircea Ștefan (2006)- ”Lexicon pedagogic”, Editura Aramis

Molan Vasile, (2010), Didactica disciplinei ,,Limba și literatura română” în învățământul primar, Editura Miniped, București;

Molan Vasile, –”Didactica domeniului ”Limba și comunicare” ”, Editura Credis

Monica Lespezeamu (2007)- ”Tradițional și modern în învățământul preșcolar românesc”, Editura Omfal Esențial, București

Muster, D., (1985)-”Metodologia cercetării în educație și învățământ, Editura Litera

Nicolae Filimon (1862), Revista ”Țăranul român”

Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii

Psihologia copilului preșcolar (1968)- Editura didactică și pedagogică,București

Psihologie (1990)- Editura didactică și pedagogică București

Roger Caillois, Opere cit.

Romiță Iucu (2002)- ”Pedagogie”, Editura Credis

Șt.M.Ilinca, Gh. Mitrache (2001)- ”Instruire și evaluare, text și context, basmul”, Editura Monocart Pres, București

Tatiana Slama Cazacu (1975)- ”Probleme ale dezvoltării limbii române ca limbă maternă în grădiniță și în primele clase elementare- în educația intelectuală a copilului preșcolar”, Editura Didactică și Pedagogică București

Th. Hristea (1981)- Introducere în studiul vocabularului în ”Sinteze de limbă română”, Editura didactică și pedagogică, București

Ursula Schiopu (1981)- Psihologia vârstelor, Editura Didactică și Pedagogică București

V.I.Propp (1973), Rădăcinile istorice ale basmului fantastic, Editura Univers București

39.***(2008) Curriculum pentru invatamantul prescolar