Nivelul Educational al Resurselor Umane din Mediul Rural

PROIECT DE DIPLOMĂ

CERCETĂRI PRIVIND NIVELUL EDUCAȚIONAL AL RESURSELOR UMANE DIN MEDIUL RURAL

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOL I CARACTERIZAREA RESURSELOR DE MUNCĂ DIN MEDIUL RURAL. ASPECTE TEORECTICE ȘI METODOLOGICE

1.1 Abordări generale privind resursele umane din mediul rural

1.2 Metodologia de analiză utilizată

CAPITOL II EVALUAREA NIVELULUI EDUCAȚIONAL AL RESURSELOR DE MUNCĂ DIN MEDIUL RURAL

2.1 Evaluarea dimensiunii resurselor de muncă din mediul rural în anul 2012

2.2. Evaluarea nivelului educațional a resurselor de muncă din mediul rural în anul 2012

2.3. Modificarea dimensiunii structurale și educaționale a resurselor de muncă din mediul rural în perioada postaderare

Dinamica persoanelor ocupate care caută alt loc de muncă și sunt disponibile să înceapă lucrul (%)

Variația structurală a ponderii persoanelor ocupate care caută alt loc de muncă și sunt disponibile să înceapă lucrul în total populație ocupată (puncte procentuale)

Dinamica persoanelor inactive care nu caută un loc de muncă dar sunt disponibile să înceapă lucrul (%)

CAPITOL III CONCLUZII ȘI PROPUNERI

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Piața forței de muncă din mediul rural este caracterizată de o creștere a populației inactive, cu efect direct asupra gradului de subutilizare a resurselor de muncă. “O persoană sub-folosită economic nu numai că nu produce la potențialul real, dar, mai mult, devine un consumator, nu un contribuitor la bugetul de stat”. Principala însă problemă a acesteia este faptul că piața este dominată de “ocupațiile calificate manuale (meșteșugari și agricultori), cu o mare parte dintre persoanele active angajate în economia de subzistență și, astfel, decuplate de la mecanismele economiei de piață”.

Conform Ministerul Fondurilor Europene (2013) “ratele de abandon sunt mai ridicate în mediul rural, în special în ceea ce privește învățământul gimnazial. Mai mult decât atât, la nivelul învățământului primar, pierderile școlare se datorează, în primul rând, repetenției, iar în cazul învățământului gimnazial, principala cauză este abandonul. De asemenea, aproape o cincime dintre tinerii din mediul rural de vârstă școlară corespunzătoare nu acced la învățământul secundar superior, iar rata de cuprindere în învățământul superior are o tendință pronunțat descendentă ceea ce va avea efecte negative în viitor pe piața forței de muncă”.

Creșterea nivelului educational liceal începând cu anul 2010 se datorează prelungirii duratei învățământului obligatoriu la 10 ani, a desființării Școlilor de Arte și Meserii și a preluării cifrei de școlarizare de către licee ceea ce a determinat o creștere a ratei de cuprindere în învățământul liceal. Această creștere artificială a numărului persoanelor cu acces la un nivel de educație mai ridicat în mediul rural este însă ineficientă în lipsa oportunităților de formare profesională și integrare pe piața muncii în cazul tinerilor care limitează organizarea și implicit participarea la învățământul profesional în mediul rural și în orașele mici unde aceste posibilități sunt reduse din cauza dificultății de a găsi agenți economici. În acest context, nivelul educational devine un factor foarte important pentru piața muncii mai ales în condițiile în care persoanele care au urmat învățământul postliceal și de maiștri reprezintă majoritatea personalului angajat, iar persoanele angajate care au urmat învățământul primar și gimnazial sunt în scădere.

În condițiile în care “cea mai importantă componentă a populației active este populația ocupată, ea fiind producătoarea efectivă de bunuri și servicii necesare existenței întregii societăți”, aceasta dând și “măsura cererii de forță de munca pe piața forței de muncă”, scăderea acestui indicator în ultimii ani reliefează în fapt o scădere a acestei cereri iar nivelul educational reflecta calitatea acesteia. Repartiția populației ocupate după nivelul de instruire care a suferit ample schimbări structurale reflectă o serie de direcții negative în structura pe sectoare a populației, respectiv: “creșterea populației ocupate în agricultură, asociată cu accentuarea procesului de îmbătrânire demografică și de feminizare din mediul rural; scăderea populației ce lucrează în industrie cu efecte directe asupra calității factorului uman, motivației muncii, eficienței economice și sociale; creștere modestă a proporției populației ce lucrează în sectorul serviciilor, sector care încearcă, nu și cu succes, să atragă forță de muncă”.

Analiza ocupării forței de muncă devine astfel o problematică importantă în special din punct de vedere educational. Lucrarea de licență se concentrează pe această analiză, fiind structurată pe următoarele capitole:

CAPITOL I CARACTERIZAREA RESURSELOR DE MUNCĂ DIN MEDIUL RURAL. ASPECTE TEORECTICE ȘI METODOLOGICE – capitolul urmărește evidențierea principalelor probleme cu care se confrunță piața forței de muncă din mediul rural; de asemenea, am pus în evidență indicatorii și metodele de calcul utilizate;

CAPITOL II EVALUAREA NIVELULUI EDUCAȚIONAL AL RESURSELOR DE MUNCĂ DIN MEDIUL RURAL – capitolul urmărește evaluarea dimensiunii resurselor umane și a nivelului educațional al acestora în anul 2012, precum și evidențierea modificărilor structurale față de anul 2006;

CAPITOL III CONCLUZII ȘI PROPUNERI – capitolul evidențiază principalele concluzii și propuneri rezultate din analiza resurselor de muncă din mediul rural, în special a calității acesteia reliefată prin nivelul educațional.

CAPITOL I CARACTERIZAREA RESURSELOR DE MUNCĂ DIN MEDIUL RURAL. ASPECTE TEORECTICE ȘI METODOLOGICE

Populația, “subsistem social care are în vedere numărul de locuitori, densitatea, structura pe vârste și sexe, nașterile și decesele, feminizarea, migrația și altele”, prin caracteristicile sale demografice, socio-economice și de instruire imprimă forma și dimensiunea resurselor de muncă.

“Teoretic România nu ar trebui să sufere de lipsa forței de muncă, în ciuda migrației externe puternice. Ratele de inactivitate sunt ridicate, inclusiv în rândul populației tinere, și există o resursă masivă de forță de muncă neangajată în zonele rurale. Având în vedere că 45% din populație locuiește în mediul rural, în timp ce o rată semnificativă a șomajului este întâlnită în așezările urbane, monoindustriale, unde activitatea de bază a cunoscut un colaps, apare întrebarea fundamentală referitoare la cauzele care au făcut ca acest potențial să nu fie încă utilizat. ….. Informațiile … relevă o disparitate substanțială între abilitățile deținute de forța de muncă eliberată prin procesul de restructurare și modificările în necesarul de forță de muncă. Mai precis, numărul mare de lucrători care și-au pierdut locul de muncă în perioada de tranziție nu a fost absorbit de sectoarele în creștere, ci mai degrabă au ajuns în șomaj, de multe ori pe termen lung, în agricultura de subzistență sau chiar în afara activității. Aceste ieșiri de muncă din sectoarele de activitate, predominant din industria grea, au fost masive, dat fiind faptul că dispariția locurilor de muncă în România a fost cea mai ridicată din întregul fost bloc comunist, relativ la forța de muncă totală.

O a doua explicație este asociată relevanței pe care educația o are în raport cu piața muncii. Studiile asupra pieței muncii indică un flux important de absolvenți de diverse niveluri de educație care intră direct în șomaj și în afara pieței muncii, inclusiv prin descurajare. Acestea sugerează că există discrepanțe importante pe care ariile curriculare actuale nu le acoperă, în sensul că eșuează în a oferi studenților abilități generale și specifice pentru a-i face competitivi și atractivi pentru angajatori….. Noua strategie europeană recunoaște importanța unui sistem educațional de calitate și propune ținte de reducere a nivelului de părăsire timpurie a sistemului școlar de sub 10% și un procentaj al persoanelor tinere cu studii superioare de peste 40%.

Un al treilea factor ce explică accentuarea dezechilibrelor este reprezentat de mobilitatea internă redusă a forței de muncă, în special între zonele rurale, acolo unde rezidă surplusul de forță de muncă, și cele urbane, motoare ale creșterii, de unde provine cererea. Tranziția complexă prin care a trecut România a generat fluxuri masive de forță de muncă dinspre industriile în declin către agricultură și zonele rurale, în timp ce migrația dinspre acestea din urmă către ramuri în dezvoltare a fost redusă. Oportunitățile limitate în privința locurilor de muncă de calitate și perioadele lungi de șomaj îi descurajează pe cei care caută în mod activ locuri de muncă, și îi împinge în afara câmpului muncii sau în agricultura de subzistență. Numărul de lucrători descurajați pare a fi mare, în special în rândul tinerilor”.

1.1 Abordări generale privind resursele umane din mediul rural

Analiza mărimii și evoluției populației este cu atât mai importantă cu cât în ultimul secol a existat un proces aproape continuu de scădere a procesului de înlocuire a generațiilor și astfel o manifestare evidentă a procesului de îmbătrânire a populației, datorită creșterii ponderii celei de peste 60 de ani.

Procesul de îmbătrânire demografică, respectiv creșterea proporției populației vârstnice în populația totală, în primele patru decenii ale secolului XX, “când economia și populația românească se sprijinea prioritar pe agricultură, proporția dintre grupele tinere și în vârstă nu s-a schimbat sensibil, ceea ce subliniază că modul de producție și de viață rurală, care reprezenta rezerva demografică a poporului român, nu produceau pe termen lung modificări însemnate în acest tip de structură populaționistă. După demarajul procesului accelerat de industrializare și urbanizare modernă și de ridicare a calități vieții populației de la baza piramidei sociale, se intensifică tendința seculară de evazare a distanței dintre grupa tânără și cea vârstnică”. Cu toate acestea, procesul a început să se manifeste în țara noastră începând din anii ’70 când, pe fondul insdustrializării, a avut loc un flux continuu de migrație rural-urban.

În condițiile în care, în mediul rural, există inclusiv în prezent o reducere a grupei de vârstă tinere în favoarea celei vârstnice, putem afirma că România va dispune în următoarele decenii de un patrimoniu demografic semnificativ îmbătrânit, ceeea ce va afecta în mod definitoriu structura resurselor umane disponibile pe piața muncii. La aceasta se adaugă și creșterea speranței de viață pe fondul scăderii natalității.

Situația este cu atât mai delicată dacă luăm în considerare specificul ocupării populației vârsnice din mediul rural, pentru care este foarte dificil de făcut diferența între populația activă și inactivă, deoarece o mare parte din cei ocupați în agricultură sunt integrați în rândul populației inactive. Cum “specificul muncii și cuantumul net inferior al pensiei îi fac pe foștii agricultori să-și continue activitatea independent de faptul că sunt sau nu înregistrați ca pensionari” este foarte dificil să se interpreteze “corect situația resurselor de muncă și a muncii efective depuse de săteni, așa cum apare din datele recensămintelor”.

Un alt factor important, cu implicații directe asupra dimensiunii resurselor de muncă din rural, îl reprezintă migrația care a cunoscut mari oscilații în ultimele decenii.

“Deplasarea populației rurale către orașe a fost un proces socio-economic obiectiv, observat în mai toate țările lumii și care a determinat creșterea gradului de urbanizare a fiecărei țări, în concordanță cu nivelul de dezvoltare generală. Migrația populației rurale către orașe și consecințele acestei migrații asupra structurii pe sexe și vârste a populației rămasă să trăiască și să muncească la sate sunt procese caracteristice spațiului rural românesc. Reducerea numărului de locuri de muncă din sectorul de stat din urban a afectat în principal navetiștii, forța de muncă rurală care lucra în urban. Dar, pierderea locurilor de muncă a afectat și populația urbană cu rădăcini în rural, care, de asemenea a contribuit la creșterea fluxului migratoriu urban – rural”. La acest proces se adaugă creșterea deplasărilor în străinătate la lucru sau la studii (“la data recensământului din 2002, 159.000 persoane erau plecate în străinătate pentru o perioadă mai mare de un an”).

Cel mai important aspect este gradul de instruire a populației rurale care are implicații directe asupra modului de exercitare a atribuțiilor lucrative sau asupra proceselor de creație a resurselor umane de pe piața muncii. Nivelul educational, precum “și tradițiile moștenite determină comunităților umane mentalități și comportamente sociale, în general și economice în special, cu rol esențial în funcționarea mecanismului economic. Instrucția, pregătirea prin învățare, generală și specială, au ca rezultat direct calificarea și perfecționarea capacității de muncă a populației”.

Calitatea resurselor de muncă, evidențiată de structura și statutul instructiv-educativ, este cel mai important element penstru asigurarea sustenabilității pieței muncii din mediul rural. “Comunitățile rurale se caracterizează printr-o accentuată mobilitate educațională și profesională la grupele de vârstă mai tinere și îndeosebi în activitatea din ramurile cu profil neagricol. Perioada ultimelor decenii se caracterizează prin diversificarea mare a sistemului de învățământ, prin sporirea numărului de studenți și elevi, prin reducerea numărului neștiutorilor de carte, dar și prin menținerea unui decalaj între urban și rural în acest important, decisiv, domeniu. Discrepanța între gradul de instruire a populației rurale, comparativ cu populația urbană rezultă din decalajul economic și social dintre cele două medii, în nivelul diferit al rețelei de învățământ, în statutul economic al gospodăriilor rurale, în numărul și calitatea personalului didactic și în psihologia oamenilor”.

Recensămintele populației efectuate în 1992 și 2002 evidențiază schimbări importante în ceea ce privește nivelul educational a populației din mediul rural, respectiv: “creșterea numărului și proporției absolvenților de învățământ superior, postliceal și de maiștri, iar în cadrul învățământului secundar, creșterea absolvenților de învățământ liceal și profesional (inclusiv de ucenici), concomitent cu reducerea numărului și proporției absolvenților de învățământ gimnazial și primar, ceea ce denotă o îmbunătățire a nivelului de instruire a populației”.

Dintre aspectele importante reliefate de recensăminte menționez: pondere mai ridicată a populației cu studii superioare care a absolvit instituții de învățământ tehnic (cca 40%), în special în specialitatea industrie, dar și profil juridic, economic, medicofarmaceutic sau de educație fizică și sport; decalajele față de urban sunt mai ridicate în cazul învățământului superior tehnic (construcții și arhitectură, transporturi și telecomunicații, industrie și alte specialități tehnice neprecizate) dar și în privința celor care au absolvit sistemul învățământului superior universitar (medico-farmaceutic, economic, juridic, artistic); aboslvenții de învățământ superior din mediul rural sunt de 8,5 ori mai puțini decât cei din mediul urban ceea ce poate fi explicat prin “sărăcirea datorită scăderii veniturilor a populației rurale, prin cheltuielile mari necesare școlarizării sale, mai ales ai țăranilor agricultori în comparație cu cei ai altor categorii profesionale (medici, profesori)”; decalaje importante se mențin și în învățământul secundar, la nivelul școlilor postliceale de specializare economico-administrativă (comerț, cooperație, administrație și servicii), al școlilor postliceale de specializare cu profil tehnic, cele cu profil artistic, de educație fizică și sport, precum și cele cu profil sanitar; în ceea ce privește învățământul liceal, populația rurală prezintă specializare mai redusă în profile precum artă, sportiv, sanitar, militar și chiar la cele teoretice, precum și cele cu profil economic, administrativ, juridic; în sistemul învățământului profesional și de ucenici ponderi însemnate le dețin școlile cu profil tehnic, de artă și “alte școli profesionale”; proporții mai mici întâlnim la absolvenții învățământului profesional și de ucenici din domeniul sanitar, economic, administrativ; în învățământul primar mai mult de jumătate din absolvenți aparțin populației rurale, iar majoritatea persoanelor fără școală absolvită se concentrează la grupele de vârstă de peste 50 de ani.

Pornind de la aceste evidențe statistice, situația după un deceniu (anul 2012) devine cu atât mai importantă cu cât în mediul rural se înregistrează decalaje majore față de mediul urban la nivelul principalilor indicatori ce relaționează nivelul educațional cu piața muncii (Tabel 1.1):

Tabel 1.1 Principalii indicatori ai pieței muncii în anul 2012

Sursa: INS

1.2 Metodologia de analiză utilizată

Pentru reliefarea situației resurselor de muncă din mediul rural am considerat necesar să realizez o analiză a acestora pornind de la principala sursă de informație privind forța de muncă și ocuparea în România respectiv Ancheta forței de muncă în gospodării (AMIGO), derulată de către Institutul Național de Statistică în gospodării individuale în anii 2006 și 2012.

Indicatori analizați – definiții INS:

Populația în vârstă de muncă include toate persoanele cu vârsta cuprinsă între 15-64 ani;

Populația activă din punct de vedere economic cuprinde toate persoanele care furnizează forța de muncă disponibilă pentru producția de bunuri și servicii în timpul perioadei de referință, incluzând populația ocupată și șomerii.

Populația ocupată cuprinde toate persoanele de 15 ani și peste care au desfășurat o activitate economică producătoare de bunuri sau servicii de cel puțin o oră) în perioada de referință (o săptămână), în scopul obținerii unor venituri sub formă de salarii, plată în natură sau alte beneficii. Din anul 2002, conform standardelor și recomandărilor europene, în populația ocupată sunt incluse și: persoanele cu statutul profesional de patron, lucrător pe cont propriu, ajutor familial neremunerat sau de membru al unei societăți agricole sau al unei cooperative, temporar absente de la lucru în cursul săptămânii de referință, care au certitudinea că vor reveni la locul demuncă într-o perioadă de cel mult trei luni;

Șomerii – conform definiției internaționale (BIM) – sunt persoanele în vârstă de 15 – 74 ani, care în cursul perioadei de referință îndeplinesc simultan următoarele condiții: nu au un loc de muncă și nu desfășoară o activitate în scopul obținerii unor venituri; sunt în căutarea unui loc de muncă; sunt disponibile sã înceapã lucrul în urmãtoarele douã sãptãmâni (inclusiv sãptãmâna în care s-a desfãșurat interviul), dacã s-ar gãsi imediat un loc de muncã. De asemenea, în rândul șomerilor sunt incluse și: persoanele care fac parte din populația inactivã (elevi, studenți, pensionari), dar care au declarat cã au cãutat un loc de muncã și sunt disponibile sã înceapã lucrul; persoanele cu statut profesional de patron, lucrãtor pe cont propriu, ajutor familial neremunerat sau de membru al unei societãți agricole sau al unei cooperative, temporar absente de la lucru în cursul sãptãmânii de referințã, care nu au certitudinea cã vor reveni la locul de muncã într-o perioadã de cel mult trei luni, disponibile sã înceapã lucrul și care au cãutat în mod activ un loc de muncã; salariații absenți de la locul de muncã, care nu primesc cel puțin 50% din salariu de la angajator și nu au certitudinea cã vor reveni la locul de muncã într-o perioadã de cel mult trei luni, disponibili sã înceapã lucrul și care au cãutat în mod activ un loc de muncã; persoanele fãrã loc de muncã, disponibile sã lucreze, care nu au cãutat un loc de muncã în ultimele 4 sãptãmâni (inclusiv sãptãmâna de referințã) pentru cã l-au gãsit deja sau au întreprins anterior demersuri pentru o activitate pe cont propriu și urmeazã sã înceapã lucrul în mai puțin de trei luni;

Rata de activitate reprezintă ponderea populației active din grupa de vârstă x în populația totală din aceeași grupă de vârstă x;

Rata de ocupare reprezintă ponderea populației ocupate din grupa de vârstă x în populația totală din aceeași grupă de vârstă x;

Rata șomajului reprezintă ponderea șomerilor BIM în populația activă;

Populația inactivă din punct de vedere economic cuprinde toate persoanele care n-au lucrat nici cel puțin o oră și nici nu erau șomeri în perioada de referință, aflându-se în una din următoarele situații: elevi sau studenți; pensionari (de toate categoriile); casnice (care desfășoară numai activități casnice în gospodărie); persoane întreținute de alte persoane ori de stat sau care se întrețin din alte venituri (chirii, dobânzi, rente etc.); sunt incluse, de asemenea, în categoria inactivilor și persoanele absente de la domiciliu pentru un an și peste, plecate în străinătate din diferite motive (la lucru, studii, interes de afaceri, spitalizare etc.). Din anul 2002 sunt considerate persoane inactive și: persoanele care au declarat că în săptămâna de referință aveau un loc de muncă de la care au absentat, care nu au certitudinea că vor reveni la locul de muncă într-o perioadă de cel mult trei luni și care nu primesc cel puțin 50% din salariu de la angajator, nu sunt disponibile să înceapă lucrul și care nu au căutat în mod activ un loc de muncă;

Persoanele care caută un loc de muncă, dar nu sunt disponibile să înceapă lucrul sunt persoane în vârstă de 15-74 ani, nici ocupate nici în șomaj (persoane inactive) care au căutat un loc de muncă în cele 4 săptămâni precedente interviului, dar nu sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele 2 săptămâni. În această categorie sunt incluse și: persoanele care au găsit un loc de muncă la care vor începe activitatea în mai puțin de 3 luni, dar nu sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele 2 săptămâni; persoanele care au găsit un loc de muncă la care vor începe activitatea peste 3 luni sau mai mult; persoanele care au căutat un loc de muncă, utilizând exlusiv metode pasive, în cele 4 săptămâni precedente interviului, chiar dacă sunt disponibile să înceapă lucrul;

Persoanele disponibile să înceapă lucrul, dar care nu caută un loc de muncă sunt persoane în vârstă de 15-74 ani, nici ocupate nici în șomaj (personae inactive) care doresc să lucreze, sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele 2 săptămâni dar nu au căutat un loc de muncă în cele 4 săptămâni precedente interviului;

Procesul de instruire cuprinde totalitatea activităților de învățare întreprinse în vederea îmbunătățirii cunoștințelor, calificării și competenței, în scop personal, civic, social și/sau legat de carieră și presupune luarea în prealabil a deciziei de a învăța, cu perspectiva îmbunătățirii cunoștințelor, informațiilor, competenței, înțelegerii, calificării, comportamentului. Se desfășoară: în cadrul sistemului național de educație; în afara sistemului național de educație prin participarea la cursuri, seminarii, conferințe etc.;

Categoriile utilizate pentru colectarea datelor referitoare la nivelul școlii de cel mai înalt grad absolvite s-au stabilit având în vedere tipul instituției de învățământ și al programului de studii absolvit / urmat și anume: învățământ primar – cl.1÷4; învățământ gimnazial – cl.5÷7/8; învățământ profesional, complementar sau de ucenici (de 2÷5 ani); treapta I de liceu/ învățământ liceal – cl. 9÷10; învățământ liceal – cl. 9÷12/13; învățământ postliceal sau tehnic de maiștri (de 1÷3 ani); învățământ universitar de scurtă durată (colegii) (2÷4 ani); învățământ universitar de lungă durată (de 4÷6 ani); licență tip Bologna (de 3÷5 ani); masterat tip Bologna (1÷2 ani); învățământ postuniversitar – masterat, studii aprofundate, alte studii postuniversitare de specializare (de la 6 luni la 2 ani); doctorat (3÷5 ani); postdoctorat (1÷2 ani);

datele referitoare la nivelul de instruire absolvit au fost grupate astfel: scăzut: gimnazial, primar, fără școală absolvită; mediu: postliceal de specialitate sau tehnic de maiștri, liceal (inclusiv treapta I), profesional, complementar sau de ucenici; superior: universitar de scurtă și lungă durată (inclusiv licență și masterat tip Bologna), postuniversitar, doctorat, postdoctorat;

Nivelul de instruire al persoanelor adulte (25-64 ani) arată structura populației de 25-64 ani după nivelul de educație absolvit: scăzut, mediu, superior; se calculează ca raport între populația de 25- 64 ani din fiecare categorie, corespunzător nivelului de educație și populația totală din aceeași grupă de vârstă;

• Gradul de participare la procesul educațional sau de instruire a persoanelor de 25-64 ani se determină prin raportarea populației de 25-64 ani care urmează o formă de instruire în ultimele patru saptămâni precedente interviului, la populația de 25-64 ani;

Gradul de instruire al tinerilor de 20 – 24 ani reprezintă ponderea tinerilor de 20 – 24 ani, absolvenți ai unei forme de învățământ de nivel educațional cel puțin mediu, în total tineri de 20-24 ani;

Rata de părăsire timpurie a sistemului educațional de către tineri (18-24 ani) reprezintă proporția populației de 18-24 ani cu nivel de educație elementar (scăzut), care nu urmează nicio formă de instruire (formală sau non-formală) în ultimele patru săptămâni precedente interviului, în total populație de 18-24 ani.

Rata tinerilor neocupați care nu urmează nicio formă de educație sau de instruire reprezintă proporția tinerilor de 15-34 ani care nu urmau nicio formă de instruire – formală sau non-formală – și nici nu lucrau, în totalul tinerilor de 15-34 ani.

Pornind de la acești indicatori principali am realizat o evaluare structurală la nivelul anului 2012 și am aplicat metoda de analiză a modificărilor absolute cu bază fixă (indicatori cu bază fixă, care se calculează prin raportarea valorii perioadei t și valoarea unei perioade imobile, respectiv x 100), anul 2006 fiind păstrat ca bază de comparație pentru a pune în evidență trendul indicatorilor din perioada postaderare față de perioada de preaderare.

CAPITOL II EVALUAREA NIVELULUI EDUCAȚIONAL AL RESURSELOR DE MUNCĂ DIN MEDIUL RURAL

Mediul rural românesc se confruntă cu importante discrepanțe față de media pe țară și mediul urban în ceea ce privește atât pregătirea educațională și profesională a populației, cât și în privința locurilor de muncă disponibile. În majoritatea localităților rurale există o slabă diversificare a activităților economice, populația fiind în special ocupată în activități agriole sau relaționate cu agricultura. Pregătirea educațională a populației însă rămâne pârghia cea mai importantă pentru asigurarea incluziunii pe piața muncii atât a actualelor persoane în vârstă de muncă cât și a populației tinere ce va compune în viitor bazinul de muncă disponibil în mediul rural.

2.1 Evaluarea dimensiunii resurselor de muncă din mediul rural în anul 2012

În mediul rural românesc în anul 2012 se regăsea 45,2% din populația totală a țării (9,65 mil persoane). Pe grupe de vârstă în mediul rural se regăsesc 49,6% din copii dub 15 ani și 47,9% din tinerii cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 ani, precum și 54,9% din persoanele de 65 de ani și peste (Anexa 2.1, Grafic 2.1). Din totalul populației rurale, 16,4% sunt sub 15 ani, 13,4% între 15 și 24 ani, 65,2% între 25 și 64 de ani și 18,2% au peste 65 de ani.

Grafic 2.1 Ponderea populației rurale în total populație și structura populației rurale pe grupe de vârstă în anul 2012

Structural, resursele de muncă păstrează aproximativ aceeași formă ca pe total țară. Persoanele active reprezentau 54,7% din totalul populației de 15 ani și peste, iar dintre acestea 94,9% erau persoane ocupate și 5,1% șomeri (Anexa 2.2, Grafic 2.2).

Grafic 2.2 Populația activă (populație ocupată și șomeri) și inactivă în anul 2012

Rata de activitate, respectiv proporția populației active în vârstă de 15 ani și peste în populația totală în vârstă de 15 ani și peste, a fost în anul 2012 de 54,7%, mult mai ridicată, de cca 70,0% în cadrul persoanelor cu vârste cuprinse între 25 și 54 de ani și foarte redusă în rândul tinerilor (37,0%) și a persoanelor vârstnice (20,4%) (Anexa 2.3, Grafic 2.3).

Grafic 2.3 Rata de actvitate, de ocupare și a șomajului pe total țară și în mediul rural în anul 2012

Aceleași valori le întâlnim și în cazul populației ocupate, dar se observă o rată de ocupare sub media pe țară, cu excepția tinerilor și a persoanelor peste 55 de ani. Rata șomajului este mai scăzută în mediul rural, pe fondul atât a creșterii acesteia în mediul urban, cât și a faptului că persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă (ieșite din șomaj) se declară ca fiind persoane ocupate în agricultură.

Din cadrul persoanelor ocupate 60,3% se regăsesc în agricultură, dintre aceștia 14,1% având 65 de ani și peste și cca 57% între 25 și 55 de ani. În industrie și servicii peste 80% din persoanele ocupate au între 25 și 55 de ani (Tabel 2.1). Necesitatea populației de stabilitate și inflexibilitatea pieței de muncă din mediul rural sunt demonstrate de faptul că 98,3% din persoanele ocupate și 95,4% din tineri (15-24 ani) nu caută un alt loc de muncă.

Tabel 2.1 Relația populației de 15 ani și peste cu piața forței de muncă în anul 2012

Sursa: INS

Din cadrul persoanelor inactive, 7,7 % deși nu caută un loc de muncă sunt disponibile să înceapă lucrul dacă se ivește o oportunitate. Disponibilitatea este mai ridicată (cca 21%) în rândul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 25 și 44 de ani. Majoritatea persoanelor inactive din mediul rural care nu caută un loc de muncă dar care sunt disponibile să înceapă lucru (în special cu vârsta sub 45 de ani) au ca principale motivații faptul că nu există locuri libere sau nu știu unde să caute sau au căutat altădată sau nu au găsit.

Un alt aspect important este faptul că din cadrul persoanelor ocupate din mediul rural, doar cca 38% au statutul de salariați, fiind efectiv integrați pe piața muncii. Majoritatea dintre aceștia (cca 75%) lucrează în sectorul privat cu regim de lucru permanent (Tabel 2.2).

Tabel 2.2 Situația salariaților din mediul rural pe forme de proprietate ale locului de muncă în anul 2012

Sursa: INS

Majoritatea salariaților lucrau în anul 2012 în industria prelucrătoare (30,0%), comerț (14,1%) și construcții (10,6%) (Tabel 2.3). În sectorul agricol se regăsesc doar 9% din salariați, iar sectorul agricol și cel de construcții sunt singurele care oferă slujbe cu regim de lucru temporar.

Tabel 2.3 Situația salariaților din mediul rural pe activități ale economiei naționale în anul 2012

Sursa: INS

Pe grupe de ocupații, salariații sunt în proporție de aproape 60% muncitori calificați și necalificați, iar cca 18,4% lucrează în sectorul serviciilor (Anexa 2.4, Grafic 2.4).

De asemenea, din totalul de 226359 șomeri, cca 47% au lucrat înainte de a intra în șomaj, respectiv 42% în agricultură, 37% în industrie și construcții și 21% în servicii. Situația celor din industrie, construcție și servicii care se află în șomaj de mai mult de 12 luni, precum și faptul că pierderea locului de muncă s-a datorat în special concedierilor, reducerilor de personal sau desființării unităților demonstrează că aceste sectoare au fost foarte afectate în ultimii ani de criza economică.

Grafic 2.4 Situația salariaților din mediul rural pe grupe de ocupații în anul 2012

2.2. Evaluarea nivelului educațional a resurselor de muncă din mediul rural în anul 2012

Nivelul educațional al persoanelor din mediul rural este mai scăzut decât al celor din mediul urban și deci, implicit, decât media pe țară. Astfel, în anul 2012, 53,2% aveau studii medii (liceu, profesional, complementar, etc.), 42,2% aveau doar studii gimnaziale și doar 4,6% aveau studii superioare (Anexa 2.5, Grafic 2.5). Din cadrul celor cu studii medii 47,9% aveau studii liceale complete (12 clase) și 49,9% au absolvit licee profesionale, școli de arte și meserii sau 10 clase. Din cadrul celor care au absolvit doar ciclul gimnazial, 18,6% au terminat doar școala primară (4 clase) sau nu au absolvit nici o formă de educație formală.

Dacă urmărim structura educațională a persoanelor ocupate din mediul rural (în vârstă de muncă 15-64 ani) se observă următoarele: cca 50% din persoanele cu studii superioare au sub 35 de ani; aproape 80% din persoanele cu studii medii au între 25 și 55 ani; persoanele cu vârste cuprinse între 25-45 ani și 55-64 ani reprezintă peste 60% din persoanele cu studii gimnaziale, iar aproape 50% din persoanele cu studii primare sau fără studii au peste 65 de ani (Grafic 2.6).

Grafic 2.5 Populația ocupată pe nivele educaționale în anul 2012

Grafic 2.6 Populația ocupată pe nivele educaționale și grupe de vârstă în anul 2012

Persoanele ocupate cu studii superioare se regăsesc în proporție de 72,9% în sectorul serviciilor, cele cu studii medii în proporție de 46,0% în agricultură și în proporție de 28,5% în industrie și construcții, iar cele cu studii scăzute (gimnaziu sau fără școală) în proporție de 83,5% în agricultură (Anexa 2.6, Grafic 2.7).

Grafic 2.7 Structura populației ocupate cu studii superioare medii și scăzute pe activități ale economiei naționale în anul 2012

Dacă privim mai în detaliu se observă următoarele (Grafic 2.8): persoanele ocupate cu studii postliceale de specialitate sau tehnice de maiștri se regăsesc în proporție de 56,0% în sectorul serviciilor; persoanele ocupate ce au absolvit 10 clase sau licee profesionale, complementare sau de ucenici se regăsesc în proporție de 50-60% în agricultură; persoanele cu studii gimnaziale, primare sau fără școală sunt în proporție de peste 80% ocupate în agricultură.

Grafic 2.8 Structura populației ocupate cu diferite nivele educaționale pe activități ale economiei naționale în anul 2012

Repartizarea pe activități ale economiei naționale a populației ocupate ne relevă astfel că pentru persoanele cu educație redusă, de până la 10 clase, agricultura rămâne singurul sector ce oferă oportunități de ocupare, chiar dacă nu în formă salariată (Grafic 2.9).

Aceasta se datorează faptului că persoanele cu educație redusă pot lucra doar ca muncitori calificați sau necalificați, în timp ce persoanele care au terminat liceul spre exemplu ca lucrători în domeniul serviciilor, ca funcționari administrativi sau ca tehnicieni.

În aceste condiții, se observă că majoritatea persoanelor care lucrează în industrie, construcții și servicii dețin studii medii (cel puțin 10 clase).

Grafic 2.9 Structura populației ocupate în diferite activități ale economiei naționale pe nivele educaționale în anul 2012

Persoanele ocupate care caută un loc de muncă au absolvit nivelul gimnazial, profesional sau liceal, aceștia fiind în special lucrători pe cont propriu sau lucrători familiali neremunerați (agricultură de subzistență), iar motivul principal îl reprezintă faptul că locul de muncă actual este provizoriu sau ocazional sau deoarece doresc un un câștig mai mare decât la locul de muncă actual.

Pregătirea educațională privită în relație cu piața muncii (Tabel 2.4) ne permite să observăm că rata de activitate și de ocupare este mai ridicată pentru persoanele cu studii superioare și medii, în timp ce rata de ocupare pentru persoanele cu nivel scăzut de educație este de doar 51,0%.

Șomajul este cel mai ridicat pentru persoanele cu studii medii, aceasta fiind însă în corelație și cu faptul că majoritatea persoanelor ocupate dețin acest nivel de pregătire educațională.

Tabel 2.4 Rata de activitate, de ocupare și rata șomajului pe nivele educaționale în anul 2012

Notă: 1Proporția populației active în vârstă de 15 ani și peste în populația totală în vârstă de 15 ani și peste

2Proporția populației ocupate în vârstă de 15 ani și peste în populația totală în vârstă de 15 ani și peste

3Proporția șomerilor în populația activă

Sursa: INS

Analiza șomerilor din anul 2012 pe niveluri educaționale ne relevă că din cadrul celor cu studii medii majoritatea șomerilor au absolvit liceul teoretic (52,0%) iar 39,8% licee cu profil profesional, complementar sau de ucenici (Tabel 2.5). Șomerii înregistrați la AJOFM în anul 2012 au lucrat în proporție de 56% înainte de a intra în șomaj, iar 60,8% sunt în șomaj de mai puțin de 1 an. Șomerii ce au mai lucrat au studii medii în proporție de 61,1% și studii scăzute în proporție de 35,3%. Pe de altă parte 7,4% din cei care nu au mai avut un loc de muncă au studii superioare. 86,6% studii medii și 36,0% studii gimnaziale.

Ponderea destul de ridicată a șomerilor cu nivel de educație scăzut, majoritatea dintre aceștia având absolvit doar ciclul primar, denotă însă o problemă reală privind posibilitățile de angajare a persoanelor fără pregătire profesională.

Tabel 2.5 Situația șomerilor pe nivele educaționale în anul 2012

Sursa: INS

Persoanele care își completează nivelul educațional prin cursuri de formare profesională rămâne foarte redus comparativ cu volumul resurselor de muncă. Din cadrul acestora, doar 35,9% provin din mediul rural, iar majoritatea au între 15 și 24 de ani (Tabel 2.6).

Tabel 2.6 Persoane care au urmat o formă de instruire (Formare profesională, calificare/recalificare prin intermediul cursurilor organizate de agențiile de ocupare a forței de muncă) în 2012

Sursa: INS

2.3. Modificarea dimensiunii structurale și educaționale a resurselor de muncă din mediul rural în perioada postaderare

Scopul principal urmărit în cadrul acestui capitol este de a evalua modificările suferite de resursele de muncă din mediul rural față de anul 2006, luându-se în considerare faptul că începând din anul 2007 România a intrat în Uniunea Europeană. Astfel, în perioada 2006-2012, la nivelul țării se constată o scădere a populației țări, iar structural o creștere a populației inactive. În mediul rural se constată o creștere a populației de 15 ani și peste cu 1%, pe fondul creșterii populației inactive cu 3,2%, în special a celei vârstnice (Tabel 2.7).

Tabel 2.7 Evoluția populației pe total țară și în mediul rural în perioada 2006-2012

Sursa: INS

În aceste condiții, se constată o scădere a ratelor de activitate și de ocupare. Structural, se constată o creștere a șomajului în special a persoanelor cu studii superioare, care de altfel înregistrează și cea mai ridicată scădere a ratelor de activitate și de ocupare (Tabel 2.8).

Tabel 2.8 Variația ratelor de activitate, de ocupare și a ratei șomajului pe nivele educaționale în perioada 2006-2012

Notă: 1Proporția populației active în vârstă de 15 ani și peste în populația totală în vârstă de 15 ani și peste

2Proporția populației ocupate în vârstă de 15 ani și peste în populația totală în vârstă de 15 ani și peste

3Proporția șomerilor în populația activă

Sursa: INS

În anul 2012, 94,0% din populația ocupată în agricultură, vânătoare și silvicultură, 55,9% din cei ocupați în sectorul de hoteluri și restaurante, 44,4% din cei ocupați în industria extractivă și 38,0% din cei ocupați în construcții se regăsesc în mediul rural. De asemenea, în mediul rural se regăsesc cca 20-30% din cei ocupați în industria prelucrătoare, servicii publice, comerț, administrație, învățământ și sănătate (Anexa 2.7).

Față de anul 2006, creșterea cea mai importantă a ponderii populației ocupate din mediul rural în total țară pe activități ale economiei naționale (Grafic 2.10) a fost înregistrată în sectorul de hoteluri și restaurante (32,7 puncte procentuale) pe fondul în special a creșterii foarte mari a pensiunilor. De altfel, în acest sector populația ocupată din mediul rural a crescut cu 213,1%. Creșteri au înregistrat și personele ocupate în construcții (44,9%), administrație publică, apărare și asigurări sociale (45,7%) și intermedieri financiare (28,0%).

În ceea ce privește numărul de salariați, se observă că în cadrul sectoarelor de activitate economică, numărul acestora este mai scăzut în mediul rural, cu excepția celor trei sectoare menționate anterior. Menționăm însă, de asemenea, creșterea numărului de salariați în agricultură și comerț cu peste 36%.

Grafic 2.10 Dinamica și modificarea structurală a populației ocupate și salariaților în perioada 2006-2012, pe activități ale economiei naționale

În perioada 2006-2012 numărul persoanelor ocupate din mediul rural care caută un loc de muncă și sunt disponibile să înceapă lucrul a scăzut pe ansamblu, cu excepția celor cu vârsta cuprinsă între 35 și 44 de ani (a crescut cu 18,4%) (Anexa 2.8, Tabel 2.9). Ponderea însă a persoanelor care intră în această categorie în total populație rurală a crescut în grupa de vârstă 15-24 ani.

Tabel 2.9 Evoluția populației ocupate de 15 ani și peste în funcție de relația cu piața muncii în perioada 2006-2012

Sursa: INS

Disponiblitatea persoanelor inactive care nu caută un loc de muncă dar sunt disponibile să înceapă lucrul a crescut în perioada 2006-2012, atât ca pondere în total populație inactivă, cât și în dinamică. Această disponibilitate este foarte ridicată la persoanele de peste 25 de ani și în special la cele de 55-64 ani.

Pentru persoanele în vârstă de muncă 15-64 ani, în perioada 2006-2012, numărul persoanelor ocupate care caută un alt loc de muncă a scăzut cu 3,7%, în special pe fondul scăderii persoanelor cu studii profesionale, complementare sau de ucenici (Tabel 2.10). Se observă o creștere a persoanelor cu studii liceale și a persoanelor care sunt lucrători familiali neremunerați ce caută un nou loc de muncă, precum și o creștere a numărului celor care caută un loc de muncă pe motiv că actualul loc de muncă este provizoriu sau ocazional.

Tabel 2.10 Evoluția populației ocupate din mediul rural (15-64 ani) care caută un alt loc de muncă (schimbarea locului de muncă) în perioada 2006-2012, pe nivel de instruire, statut profesional și motivul căutării

Sursa: INS

Disponibilitatea de a lucra mai multe ore, prin implicarea într-un alt job, este însă foarte redusă în mediul rural. Analiza persoanelor ocupate în funcție de dorința de a munci ne relevă o inflexibilitate la nivelul pieței muncii din mediul rural, numărul persoanelor care caută sau nu caută un al doilea loc de muncă (care presupune un număr suplimentar de ore) având același trend de scădere în perioada 2006-2012, cu excepția grupei de vârstă 35-44 ani.

De altfel, în cadrul acestei grupe de vârstă, se observă o creștere mai ridicată a numărului persoanelor care nu caută un loc de muncă suplimentar decât a persoanelor care caută un astfel de job. (Anexa 2.9, Tabel 2.11).

Tabel 2.11 Dinamica și modificările structurale privind populația ocupată din mediul rural în funcție de dorința de a munci (persoane care doresc să lucreze mai multe ore, la un alt loc de muncă) în perioada 2006-2012, pe grupe de vârstă

Sursa: INS

Din punct de vedere educațional, se observă că în perioada 2006-2012 a crescut numărul persoanelor cu studii superioare în special a persoanelor cu vârste cuprinse între 25 și 44 ani, dar și o creștere a numărului persoanelor care dețin studii liceale (Anexa 2.10, Grafic 2.11). Analiza ne demonstrează o îmbunătățire a nivelului educațional a resurselor umane din mediul rural.

Grafic 2.11 Dinamica populației ocupate pe nivele educaționale și grupe de vârstă, în perioada 2006-2012

Analiza populației pe activități ale economiei naționale ne relevă o creștere foarte mare în toate sectoarele a numărului persoanelor cu 10 clase, dar și o creștere a celor cu studii superioare și liceale (Anexa 2.11, Grafic 2.12). De asemenea, putem observa că numărul persoanelor cu studii superioare a crescut cu 91,7% în industrie și construcții și 54,8% în sectorul serviciilor, iar numărul persoanelor cu studii liceale au crescut cu 46,1% în agricultură, 33,2% în industrie și construcții și cu 25,2% in servicii.

Grafic 2.12 Dinamica populației ocupate pe nivele educaționale și activități ale economiei naționale, în perioada 2006-2012

Aceeași situație se observă și în variația ponderii persoanelor cu studii superioare și medii pe activități ale economiei naționale (Tabel 2.12) care demonstrează o îmbunătățire a educației persoanelor ocupate în agricultură (la nivel liceal) și a celor ocupate în industrie, construcții și servicii (la nivel superior).

Tabel 2.12 Variația structurii populației ocupate în diferite activități ale economiei naționale pe nivele educaționale, în perioada 2006-2012 (puncte procentuale)

Sursa: INS

Șomerii, deși s-au redus ca număr în perioada 2006-2012, reprezintă forța de muncă potențială din mediul rural. Majoritatea creșterilor înregistrate sunt în rândul persoanelor cu studii liceale de până în 44 ani, studii superioare de până în 35 de ani și gimnaziale de 35-44 ani.

CAPITOL III CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Mediul rural românesc se confruntă cu importante discrepanțe față de media pe țară și mediul urban în ceea ce privește atât pregătirea educațională și profesională a populației, cât și în privința locurilor de muncă disponibile. În majoritatea localităților rurale există o slabă diversificare a activităților economice, populația fiind în special ocupată în activități agriole sau relaționate cu agricultura. Pregătirea educațională a populației însă rămâne pârghia cea mai importantă pentru asigurarea incluziunii pe piața muncii atât a actualelor persoane în vârstă de muncă cât și a populației tinere ce va compune în viitor bazinul de muncă disponibil în mediul rural.

Principalele concluzii extrase din analiza resurselor umane din mediul rural la nivelul anului 2012 sunt următoarele :

în anul 2012 se regăseau în mediul rural 45,2% din populația totală a țării (9,65 mil persoane), respectiv: 49,6% din copii dub 15 ani ; 47,9% din tinerii cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 ani; 54,9% din persoanele de 65 de ani și peste ;

structural, persoanele active reprezentau 54,7% din totalul populației de 15 ani și peste, iar dintre acestea 94,9% erau persoane ocupate și 5,1% șomeri;

rata de activitate a fost de 54,7%, mult mai ridicată, de cca 70-80%, în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 25 și 54 de ani și foarte redusă în rândul tinerilor (37,0%) și a persoanelor vârstnice (20,4%);

din cadrul persoanelor ocupate 60,3% se regăsesc în agricultură, dintre aceștia 14,1% având 65 de ani și peste și cca 57% între 25 și 55 de ani. În industrie și servicii peste 80% din persoanele ocupate au între 25 și 55 de ani ;

majoritatea salariaților lucrau în anul 2012 în industria prelucrătoare (30,0%), comerț (14,1%) și construcții (10,6%).

în sectorul agricol se regăsesc doar 9% din salariați, iar sectorul agricol și cel de construcții sunt singurele care oferă slujbe cu regim de lucru temporar ;

pe grupe de ocupații, salariații sunt în proporție de aproape 60% muncitori calificați și necalificați, iar cca 18,4% lucrează în sectorul serviciilor.

în ceea ce privește dorința de a munci, din cadrul persoanelor inactive, 7,7 % deși nu caută un loc de muncă sunt disponibile să înceapă lucrul dacă se ivește o oportunitate. Disponibilitatea este mai ridicată (cca 21%) în rândul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 25 și 44 de ani. Majoritatea persoanelor inactive din mediul rural care nu caută un loc de muncă dar care sunt disponibile să înceapă lucru (în special cu vârsta sub 45 de ani) au ca principale motivații faptul că nu există locuri libere sau nu știu unde să caute sau au căutat altădată sau nu au găsit.

Principalele concluzii extrase din analiza calității resurselor umane din mediul rural la nivelul anului 2012 în funcție de nivelul educațional sunt:

53,2% aveau studii medii (liceu, profesional, complementar, etc.), 42,2% aveau doar studii gimnaziale și doar 4,6% aveau studii superioare ;

din cadrul celor cu studii medii 47,9% aveau studii liceale complete (12 clase) și 49,9% au absolvit licee profesionale, școli de arte și meserii sau 10 clase ;

din cadrul celor care au absolvit doar ciclul gimnazial, 18,6% au terminat doar școala primară (4 clase) sau nu au absolvit nici o formă de educație formală;

pe grupe de vârstă – cca 50% din persoanele cu studii superioare au sub 35 de ani; aproape 80% din persoanele cu studii medii au între 25 și 55 ani; persoanele cu vârste cuprinse între 25-45 ani și 55-64 ani reprezintă peste 60% din persoanele cu studii gimnaziale, iar aproape 50% din persoanele cu studii primare sau fără studii au peste 65 de ani ;

pe sectoare de activitate – persoanele ocupate cu studii superioare se regăsesc în proporție de 72,9% în sectorul serviciilor, cele cu studii medii în proporție de 46,0% în agricultură și în proporție de 28,5% în industrie și construcții, iar cele cu studii scăzute (gimnaziu sau fără școală) în proporție de 83,5% în agricultură.

din cadrul celor cu studii medii majoritatea șomerilor au absolvit liceul teoretic (52,0%) iar 39,8% licee cu profil profesional, complementar sau de ucenici;

șomerii au lucrat în proporție de 56% înainte de a intra în șomaj, iar 60,8% sunt în șomaj de mai puțin de 1 an. Șomerii ce au mai lucrat au studii medii în proporție de 61,1% și studii scăzute în proporție de 35,3%. Pe de altă parte 7,4% din cei care nu au mai avut un loc de muncă au studii superioare. 86,6% studii medii și 36,0% studii gimnaziale.

Modificările importante din perioada postaderare față de situația în momentul aderării pot fi sintetizate astfel:

scăderea populației ocupate și creșterea populației inactive;

scăderea ratelor de activitate și de ocupare;

creșterea importantă a populației ocupate în sectorul de hoteluri și restaurante pe fondul în special a creșterii foarte mari a pensiunilor;

s-au înregistrat creșteri ale numărului persoanelor ocupate (inclusiv a numărului salariaților) în construcții (44,9%), administrație publică, apărare și asigurări sociale (45,7%) și intermedieri financiare (28,0%) ;

creșterea numărului de salariați din agricultură și comerț cu peste 36%;

numărul persoanelor ocupate din mediul rural care caută un loc de muncă și sunt disponibile să înceapă lucrul a scăzut pe ansamblu, cu excepția celor cu vârsta cuprinsă între 35 și 44 de ani (a crescut cu 18,4%);

disponiblitatea persoanelor inactive care nu caută un loc de muncă dar sunt disponibile să înceapă lucrul a crescut, atât ca pondere în total populație inactivă, cât și în dinamică. Această disponibilitate este foarte ridicată la persoanele de peste 25 de ani și în special la cele de 55-64 ani.

din punct de vedere educațional, se observă că în perioada 2006-2012 a crescut numărul persoanelor cu studii superioare în special a persoanelor cu vârste cuprinse între 25 și 44 ani, dar și o creștere a numărului persoanelor care dețin studii liceale;

o creștere foarte mare în toate sectoarele a numărului persoanelor cu 10 clase, dar și o creștere a celor cu studii superioare și liceale; numărul persoanelelor cu studii superioare a crescut cu 91,7% în industrie și construcții și 54,8% în sectorul serviciilor, iar numărul persoanelor cu studii liceale au crescut cu 46,1% în agricultură, 33,2% în industrie și construcții și cu 25,2% in servicii.

o îmbunătățire a educației persoanelor ocupate în agricultură (la nivel liceal) și a celor ocupate în industrie, construcții și servicii (la nivel superior).

În concluzie, analiza ne relevă astfel că pentru persoanele cu educație redusă, de până la 10 clase, agricultura rămâne singurul sector ce oferă oportunități de ocupare, chiar dacă nu în formă salariată, iar majoritatea persoanelor care lucrează în industrie, construcții și servicii dețin studii medii (cel puțin 10 clase). De asemenea, ponderea destul de ridicată a șomerilor cu nivel de educație scăzut, majoritatea dintre aceștia având absolvit doar ciclul primar, denotă o problemă reală privind posibilitățile de angajare a persoanelor fără pregătire profesională.

Strategia Europeană 2020 pentru dezvoltare inteligentă, sustenabilă, subliniază importanța educației în atingerea țintelor de rată a angajării. În vederea creșterii acestei rate, se recomandă o integrare rapidă a forței de muncă pe piață, adică abilitățile, competențele, calificările conferite prin educație trebuie să fie cât se poate de aproape de necesitățile pieței muncii.

În aceste condiții, consider necesară dezvoltarea sistemului de formare profesională continuă, care să răspundă nevoilor pieței muncii, astfel încât să se asigure o ocupare flexibilă, de calitate. De asemenea, trebuie să se răspundă nevoilor de actualizare a competențelor forței de muncă prin formare continuă pentru limitarea riscului de excludere de pe piața muncii a persoanelor fără posibilități financiare, de a ține pasul cu schimbările și a persoanelor vârstnice, la care apare cel mai pregnant fenomenul de lipsă/deficit de competențe/calificări.

ANEXE

Anexa 2.1 Populația în anul 2012, pe total țară și în mediul rural

Sursa: INS

Anexa 2.2 Populația activă și inactivă pe total țară și în mediul rural în anul 2012

Sursa: INS

Anexa 2.3 Rata de actvitate, de ocupare și a șomajului pe total țară și în mediul rural în anul 2012

Sursa: INS

Anexa 2.4 Situația salariaților din mediul rural pe grupe de ocupații în anul 2012

Sursa: INS

Anexa 2.5 Populația ocupată pe nivele educaționale în anul 2012

Sursa: INS

Anexa 2.6 Populația ocupată pe nivele educaționale și activități ale economiei naționale în anul 2012

Sursa: INS

Anexa 2.7 Populația ocupată pe activități ale economiei naționale în 2006 și 2012

Sursa: INS

Anexa 2.8 Populația ocupată din mediul rural în funcție de dorința de a munci în perioada 2006-2012

Sursa: INS

Anexa 2.9 Evoluția populației ocupate din mediul rural în perioada 2006-2012 pe nivele educaționale și grupe de vârstă

Sursa: INS

Anexa 2.10 Evoluția populației ocupate de 15 ani și peste în funcție de relația cu piața muncii în perioada 2006-2012

Sursa: INS

Anexa 2.11 Evoluția populației ocupate pe nivele educaționale și activități ale economiei naționale, în perioada 2006-2012

Sursa: INS

BIBLIOGRAFIE

Dragoș Paul Aligică și Aura Matei (coord.), 2011, Raport de cercetare – Forța de muncă în mediul rural.Contribuții exploratorii, proiect Competențe europene pentru mediul rural, POSDRU/83/5.2/S/49766, Centrul de Analiză și Dezvoltare Instituțională – Eleutheria

Gârbo Viorica Irina, Studiul ocupațiilor și al posturilor de muncă, Universitatea “Bogdan-Vodă” Cluj-Napoca – Facultatea de Științe Economice

Palicica Laura Ioana, Palicica Maria, Resursele umane și pregătirea forței de muncă din mediul rural, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 2005

*** Ancheta forței de muncă în gospodării (AMIGO) – 2006

*** Ancheta forței de muncă în gospodării (AMIGO) – 2012

***Ministerul Fondurilor Europene (2013a). Rezultatele Analizei Documentare. Sectorul Educație. MFE, București

***Studiu de perspectivă privind necesarul de forță de muncă calificată "VIA-Vocatie, Interese, Autocunoastere si dezvoltare, drumul catre succesul profesional", Contract de finantare POSDRU/90/2.1/S/63742

ANEXE

Anexa 2.1 Populația în anul 2012, pe total țară și în mediul rural

Sursa: INS

Anexa 2.2 Populația activă și inactivă pe total țară și în mediul rural în anul 2012

Sursa: INS

Anexa 2.3 Rata de actvitate, de ocupare și a șomajului pe total țară și în mediul rural în anul 2012

Sursa: INS

Anexa 2.4 Situația salariaților din mediul rural pe grupe de ocupații în anul 2012

Sursa: INS

Anexa 2.5 Populația ocupată pe nivele educaționale în anul 2012

Sursa: INS

Anexa 2.6 Populația ocupată pe nivele educaționale și activități ale economiei naționale în anul 2012

Sursa: INS

Anexa 2.7 Populația ocupată pe activități ale economiei naționale în 2006 și 2012

Sursa: INS

Anexa 2.8 Populația ocupată din mediul rural în funcție de dorința de a munci în perioada 2006-2012

Sursa: INS

Anexa 2.9 Evoluția populației ocupate din mediul rural în perioada 2006-2012 pe nivele educaționale și grupe de vârstă

Sursa: INS

Anexa 2.10 Evoluția populației ocupate de 15 ani și peste în funcție de relația cu piața muncii în perioada 2006-2012

Sursa: INS

Anexa 2.11 Evoluția populației ocupate pe nivele educaționale și activități ale economiei naționale, în perioada 2006-2012

Sursa: INS