Nivelul Actual al Cunostintelor Referitoare la Educatia Sexuala al Elevilor de Varsta Scolara din Mediul Urban Si Rural

Cuprins

I. PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL 1 – CONSIDERAȚII GENERALE

1. Definiție,obiective și tipuri de informații privind educația sexuală

1.1. Definiția educației sexuale

1.2. Obiectivele educației sexuale

1.3. Tipuri de informații privind educația sexuală

2. Educația sexuală în România și în țările din Europa

2.1. Educația sexuală în România

2.2. Educația sexuală în țările din Europa

CAPITOLUL 2 – BOLI CU TRANSMITERE SEXUALĂ (BTS)

2.1. Maladia HIV/SIDA

2.1.1. Definiție,etiologie, patogenie,epidemiologie,profilaxie

2.2. Boli determinate de spirochete.Sifilisul

2.2.1. Definiție,etiologie, patogenie,epidemiologie,profilaxie

2.3. Hepatita virală B

2.3.1. Definiție,etiologie, patogenie,epidemiologie,profilaxie

2.4. Infecția cu virusul papilomului uman(HPV)

2.4.1. Definiție,etiologie,patogenie,epidemiologie,profilaxie

II. PARTEA SPECIALĂ

CAPITOLUL 1 – SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII

CAPITOLUL 2 – MATERIALE ȘI METODE

CAPITOLUL 3 – PREZENTAREA REZULTATELOR OBȚINUTE

3.1. Repartiția elevilor pe categorii de vârsta

3.2. Ai avut discuții legate de educația sexuală cu părinții tăi ?

3.3. Pentru abordarea discuției privitoare la educația sexuală pe care dintre părinți îl preferi ?

3.4. În familia ta educația sexuală este un subiect interzis?

3.5. Ai avut discuții legate de educația sexuală cu prietenii tăi?

3.6. Ai vrea să-ți fie aduse la cunoștință noțiuni legate de educația sexuală în cadrul școlii ?

3.7. În cazul introducerii educației sexuale în școli , materia respectivă preferi să fie : OPȚIONAL sau OBLIGATORIU?

3.8. De la ce vârsta consideri că ar fi necesară introducerea educației sexuale in școli?

3.9. Preferi discuțiile legate de educația sexuală cu ?

3.10. De unde ai prefera să primești informații legate de educația sexuală?

3.11.Știai că în alte țări Europene ca : Austria , Danemarca , Germania , Italia , educația sexuală în școli este obligatorie?

3.12. Ce metode de contracepție cunoști?

3.13. Unii tineri consideră că igiena personală , aplicarea parfumului, epilarea sunt mai importante decât metodele de contracepție ? Ești de acord cu ei ?

3.14. Ai auzit de bolile cu transmitere sexuală?

3.15. Consideri că metodele folosite pentru evitarea unei sarcini sunt la fel de utile și de a ne proteja de o boală cu transmitere sexuală ?

3.16. Consideri că prezervativul te protejeaza 100% de boliile cu transmitere sexuală ?

3.17. Știai că zilnic se îmbolnavesc un numar mare de tineri de o boală cu transmitere sexuală din lipsa cunoștiințelor despre educația sexuală?

3.18. Care din urmatoarele boli sunt după părerea ta boli cu transmitere sexuală?

3.19. Știai că HIV/SIDA , hepatita B se poate transmite și prin alte moduri decât cea prin transmitere sexuală?

3.20. Cum reacționezi în viitor , dacă ai aflat că un coleg are o boală cu transmitere sexuală ?

3.21. Fumezi?

CAPITOLUL 4 – DISCUȚII

CAPITOLUL 5 – CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

CHESTIONAR DE EVALUARE A EDUCAȚIEI SEXUALE A ELEVILOR

I. PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL 1 – CONSIDERAȚII GENERALE

1. Definiție,obiective și tipuri de informații privind educația sexuală

1.1. Definiția educației sexuale

Educația sexuală reprezintă un proces complex prin care o persoană asimilează informații despre educația sexuală, identitate sexuală, relații sexuale și relații emoționale, informații ce vor sta la baza formări personalității sexuale.

Acest tip de educație în rândul tinerilor mai ales, reprezintă un mijloc prin care aceștia învață să se protejeze împotriva abuzurilor, exploatării, sarcinilor nedorite, bolilor cu transmitere sexuală și HIV. De asemenea furnizarea de educație sexuală ajută la îndeplinirea drepturilor tinerilor la informații despre eventualele probleme ce îi pot afecta, dreptul de a-și îndeplinii nevoile și în ai ajută să se bucure de sexualitate și de relațiile pe care le formează.

Consilerea tinerilor legată de educația sexuală a fost un subiect controversat începând cu anul 1960. În trecut școliile nu făceau mai mult decât să ruleze un film obligatoriu la ora de educație sexuală a pubertății.

1.2. Obiectivele educației sexuale

O educație sexuală eficientă are ca principal obiectiv nu numai informarea tinerilor ci și crearea de oportunități în vederea dezvoltării abilităților acestora. Accesul la informație poate duce la o interpretare greșită a acesteia și, deci, la acțiuni greșite.

Valorile educației sexuale sunt în strânsă corelație cu valorile și abilitățile generale de viață. Astfel capacitatea unui tânăr de a relaționa cu persoanele din jur, de a comunica eficient și de a identifica sursele de ajutor și consiliere poate fi aplicată și în relatiile sexuale.

Obiectivele educației sexuale își propun ajutarea tinerilor să aibă o atitudine pozitivă în ceea ce privește sexualitatea și să le ofere cunoștințe necesare, astfel incât aceștia să ia decizii sănătoase legate de viața lor sexuală prezentă și viitoare.

Sexualitatea reprezintă o parte integrantă a identității fiecărui individ. Astfel, asimilarea de cunoștiințe legate de sexualitate va ajuta la îmbunătățirea calități vieții prin păstrarea sănătații sexuale.

Educația sexuală are rolul și de a dezvolta abilitatea tinerilor de a lua decizii, de a fi categorici și de a asculta, precum și de a recunoaște cu ușurință atunci când o altă persoană îl presează în orice fel și de a rezista la acestea. De asemenea educația sexuală, pe lângă aportul în plan socio-uman, ajută tinerii să asimileze aspecte și perspective legate de activitatea sexuală, inclusiv și îndeosebi problemele sensibile ale acesteia reprezentate de avort, contracepție și boli cu transmitere sexuală.

Un alt aspect important al educației sexuale este acela de a prezenta și explora motivele pentru care oamenii fac sex, modul de implicare a sentimentelor, rolul respectului de sine și al sentimentelor partenerilor în vederea luări deciziilor corecte în raport cu activitatea sexuală. Astfel tinerii pot observa mai ușor calitățiile pozitive ale relației pe care o au cu partenerul și să inteleagă,că acțiuni ca intimidarea, abuzul și exploatarea pot influența negativ relația.

1.3. Tipuri de informații privind educația sexuală

Principala sursă a educației sexuale pe care un tânăr o primește în prima fază este reprezentată de părinți și dascăli. În realitate însă, sursele din care tinerii primesc și acumulează mesaje despre sexualitate nu au întotdeauna un impact pozitiv asupra personalității. Din acest motiv școala alături de alte organizații pot fi un aliat important al părinților în educația sexuală a tinerilor.

În mediul informațional actual, tinerii au o multitudine de surse de informare în ceea ce privește educația sexuală, dar diversitatea acestora și interpretarea greșită a acestora poate creea probleme majore în viața sexuală a tinerilor. Furnizarea informațiilor prin intermediul educației sexuale va avea rolul consolidării informațiilor corecte. Este foarte important informarea tinerilor astfel incat acestia să își corecteze convingerile greșite legate de sexualitate.

Principalele tipuri de informație cuprinse în educația sexuală ar putea fi:

-dezvoltare sexuală și reproducere – schimbări fizice și emoționale la pubertate, ce reprezintă reproducerea sexuală, fertilizare și boli cu transmitere sexuală,HIV;

-contraceptive și controlul nașterii – metode de contracepție, cum funcționează acestea, folosirea și obținerea lor;

-relații – tipuri de relații, dragoste și angajament, căsătorie și parteneriat, comportament sexual legal, opinii religioase și culturale legate despre viața sexuală, sexualitate și diversitate sexuală;

consiliere și sprijin – probleme legate de avort, sexualitate și confidențialitate, cunoașterea surselor de consiliere și sprijin din comunitatea în care aceștia habitează precum și cele la nivel național.

2. Educația sexuală în România și în țările din Europa

2.1. Educația sexuală în România

În România înainte de 1989 termenul de educație sexuală reprezenta un subiect tabu pentru mulți tineri. Schimbările survenite după 1989 în ceea ce privește educația în general au omis mulți ani la rând introducerea educației sexuale în școli.

Prima dată când s-a încercat introducerea educației sexuale în programa școlară a fost 2004-2005 printr-un Ordin al Ministrului Educației. A fost totuși o încercare timidă, deoarece materia opțională ce purta denumirea de Educație pentru sănătate acoperea doar o singură ramură a educației sexuale și anume sănătatea reproducerii și a familiei.

În 2011 Minsterul Educației în colaborare cu ONU elaborează un curs interactiv pentru elevi ce conține un website dedicat educației sexuale la care elevii vor putea avea acces cu un user și o parolă potrivite vârstei fiecăruia.

Facilitarea accesului la educația sexuală a tinerilor ar trebui privită ca o prioritate națională dat fiind faptul că România ocupă unul din locurile fruntașe în Europa în ceea ce privește numărul mamelor minore.

2.2. Educația sexuală în țările din Europa

ANGLIA

– în urmă cu 25 de ani în Anglia a fost înființat Forumul Educației Sexuale având 8 membrii fondatori incluzând 3 organizații religioase;

– profesorii au răspuns cu entuziasm dar cu oarecare doză de scepticism;

– după o anumită perioadă părinții au argumentat că educația sexuală în școli trebuie să cuprindă mai mult decat biologie și reproducere sexuală.

AUSTRIA

– din 1970 educația sexuală în Austria este obligatorie,subiectele abordate în școala primară legate de educația sexuală sunt teme ce cuprind : menstruația, sarcina, procreerea și dezvoltarea fătului; un accent mai mare se pun pe aceste teme în clasele 5-8.

BULGARIA

– nu este obligatorie în școli, putând alege educația sexuală ca disciplină opțională, subiectele fiind predate în funcție de vârstă;

-informații legate de organele de reproducere masculine și feminine se pun în observație la elevii cu vârste cuprinse între 11-12 ani, iar la cei cu vârste între 14-19 ani li se aduc informații despre metodele de contracepție și de boliile cu transmitere sexuală.

DANEMARCA

– educația sexuală este obligatorie din 1970, profesorii având libertatea de a alege timpul alocat pentru desfășurarea lecțiilor ;

-pentru părinții care nu vor să își lase copii să participe la orele de educație sexuală nu există oportunitatea de ai retrage.

FINLANDA

– a devenit obligatorie începând cu anul 2001 pentru elevii cu vârste cuprinse între 13-15 ani ;

-temele ce cuprind orele de educație sexuală sunt : contracepția, sarcina, boliile cu transmitere sexuală, începând cu clasa a 9-a se pune accent mai mare pe temele respective.

FRANȚA

– obligatorie în școli din 2001;

-vârsta de la care se încep orele de educație sexuală este 6 ani, predându-se atât în școlile primare cât și în cele secundare, uneori părinții putând participa la aceste ore;

-un nou regulament din 2003 declara că orele de educație sexuală oferă informații legate de integrarea cunoștiințelor psihologice și biologice.

GERMANIA

– școlile sunt obligate să informeze părinții despre metoda de predare a educației sexuale, părinții nu își pot retrage copii de la orele de educație sexuală ;

-materiile predate la această materie sunt trecute în curriculum alături de subiectele precum : etica, cetățenia, biologia și religia.

ITALIA

– nu există legi în privința educației sexuale în Italia;

-în ultimele 3 decenii au fost prezentate mai multe propuneri dar fără sucess;

-Informare și Educație Sexuală în școli este un proiect de lege care permite predarea orelor de educație sexuală în școli, astfel încât predarea acestei materii se face în licee la elevii de 14-19 ani, aceste informații fiind legate de aspectul biologic predate de profesori de biologie. [1]

CAPITOLUL 2 – BOLI CU TRANSMITERE SEXUALĂ (BTS)

Boliile cu transmitere sexuală denumite și boli venerice se transmit pe cale sexuală, cauza răspândiri lor fiind lipsa de informații.[2]

În fiecare zi 500.0ă dat fiind faptul că România ocupă unul din locurile fruntașe în Europa în ceea ce privește numărul mamelor minore.

2.2. Educația sexuală în țările din Europa

ANGLIA

– în urmă cu 25 de ani în Anglia a fost înființat Forumul Educației Sexuale având 8 membrii fondatori incluzând 3 organizații religioase;

– profesorii au răspuns cu entuziasm dar cu oarecare doză de scepticism;

– după o anumită perioadă părinții au argumentat că educația sexuală în școli trebuie să cuprindă mai mult decat biologie și reproducere sexuală.

AUSTRIA

– din 1970 educația sexuală în Austria este obligatorie,subiectele abordate în școala primară legate de educația sexuală sunt teme ce cuprind : menstruația, sarcina, procreerea și dezvoltarea fătului; un accent mai mare se pun pe aceste teme în clasele 5-8.

BULGARIA

– nu este obligatorie în școli, putând alege educația sexuală ca disciplină opțională, subiectele fiind predate în funcție de vârstă;

-informații legate de organele de reproducere masculine și feminine se pun în observație la elevii cu vârste cuprinse între 11-12 ani, iar la cei cu vârste între 14-19 ani li se aduc informații despre metodele de contracepție și de boliile cu transmitere sexuală.

DANEMARCA

– educația sexuală este obligatorie din 1970, profesorii având libertatea de a alege timpul alocat pentru desfășurarea lecțiilor ;

-pentru părinții care nu vor să își lase copii să participe la orele de educație sexuală nu există oportunitatea de ai retrage.

FINLANDA

– a devenit obligatorie începând cu anul 2001 pentru elevii cu vârste cuprinse între 13-15 ani ;

-temele ce cuprind orele de educație sexuală sunt : contracepția, sarcina, boliile cu transmitere sexuală, începând cu clasa a 9-a se pune accent mai mare pe temele respective.

FRANȚA

– obligatorie în școli din 2001;

-vârsta de la care se încep orele de educație sexuală este 6 ani, predându-se atât în școlile primare cât și în cele secundare, uneori părinții putând participa la aceste ore;

-un nou regulament din 2003 declara că orele de educație sexuală oferă informații legate de integrarea cunoștiințelor psihologice și biologice.

GERMANIA

– școlile sunt obligate să informeze părinții despre metoda de predare a educației sexuale, părinții nu își pot retrage copii de la orele de educație sexuală ;

-materiile predate la această materie sunt trecute în curriculum alături de subiectele precum : etica, cetățenia, biologia și religia.

ITALIA

– nu există legi în privința educației sexuale în Italia;

-în ultimele 3 decenii au fost prezentate mai multe propuneri dar fără sucess;

-Informare și Educație Sexuală în școli este un proiect de lege care permite predarea orelor de educație sexuală în școli, astfel încât predarea acestei materii se face în licee la elevii de 14-19 ani, aceste informații fiind legate de aspectul biologic predate de profesori de biologie. [1]

CAPITOLUL 2 – BOLI CU TRANSMITERE SEXUALĂ (BTS)

Boliile cu transmitere sexuală denumite și boli venerice se transmit pe cale sexuală, cauza răspândiri lor fiind lipsa de informații.[2]

În fiecare zi 500.000 de tineri se infectează cu BTS (excepție HIV).

O rată mai mare de transmitere a BTS se înregistrează la tinerii cu vârste cuprinse între 15-24 ani, doar o parte din ei au acces la servicii acceptabile de tratare a BTS și pe care și le pot permite.[3]

2.1. Maladia HIV/SIDA

2.1.1. Definiție,etiologie, patogenie,epidemiologie,profilaxie

2.1.1.1. Definiție

SIDA este un sindrom caracterizat prin manifestări infecțioase si /sau tumorale, secundare unei imnunodepresii celulare severe produse de infecția cu virusul imunodeficienței umane(HIV).[4]

2.1.1.2. Etiologie

HIV-ul este un retrovirus cu un diametru de 90-120 nanomicroni alcătuit din molecule de ARN ca suport genetic și o enzimă transcriptaza inversă care catalizează transcripția, transformă ARN în ADN proviral dublu helicoidal, după informația conținută în ARN.[5]

Virusul HIV face parte din familia Retroviridae, subfamilia Leintivirine, aceștia inducând lent imunosupresie. Aceștia sunt exogeni fără capacitate oncogenă. Au o variabilitate antigenică înaltă cu tropism pentru mononucleare și capacitatea de a infecta și de a se replica în limfocite T. Cele 2 virusuri umane sunt: HIV-1 și HIV-2. Virusurile umane HIV-1 și HIV-2 ca morfologie și compoziție chimică sunt similare.[6]

2.1.1.3. Patogenie

Factorii de patogenitate acționează asupra fagocitelor mononucleare, fibroblastelor, celulelor endoteliale, crescându-le capacitatea de a distrugea germenii intracelulari și asupra limfocitelot T determinând inducția receptorilor pentru interleukina 2 ; deasemenea cresc activitatea citotoxică și activitatea celulelor naturale killer.[7]

Infecțiile date de virusul genului lentivirus,sunt caracterizate printr-un complex de interacțiune între gazdă și cronicizarea bolii. Aceste boli cauzate de lentivirus au o perioadă lungă și variabilă de incubație, persistența replicării virusului, manifestări neurologice și distrugerea hematologică sau imunologică a celulelor.[8]

HIV-ul pătrunde în organism la nivelul:

a) mucoaselor urogenitale, rectale și/sau orale prin contact etero- sau homosexual;

b) perinatal, transmiterea de mamă la făt;

c) parenteral, prin injecții, prin soluții de continuitate a tegumentelor și mucoaselor, transplanturi de la donatori și transfuzii.[9]

De la situsul de intrare diseminarea virusului se face pe cale sangvină, putând fi virioni liberi sau asociați cu limfocite CD4+ sau monocite spre întregul sistem limfatic.[10]

Virusul HIV este foarte rezistent la agenți fizici și chimici, fiind sensibil la căldura umedă, poate fi distrus la temperaturi de 60 grade celsius după 10 ore de expunere și prin fierbere la 100 de grade celsius. Devine inactiv la căldura uscată și la expunerea ultravioletelor, iar înghețul și dezghețul îi scade titrul infectant de 5 ori.[11]

2.1.1.4. Epidemiologie

SIDA este o problemă de sănătate pe plan mondial, prin morbiditatea foarte ridicată și în continuă creștere a acestei boli cu un prognostic nefavorabil care afectează populația activă sexual, tineri și adulți.[12]

Evoluția HIV-ului a depășit cele mai pesimiste previziuni, estimările OMS pentru finalul anului 1991 fiind de 8-10 milioane adulți infectați și peste 1,5 milioane copii.[13]

SIDA este o boală gravă care evoluează cu remisiuni și recăderi periodice ale unor infecții, pot fi mortale, de asemenea cu o progresie gravă a cancerelor asociate, ajungând la o mortalitate de 100%.[14]

La recomandarea OMS, sistemele naționale de supraveghere furnizează date de morbiditate din aproximativ toate țările globului. Există o asociere de mortalitate foarte strânsă cu diagnosticul de SIDA.[15]

O rată de mortalitate s-a înregistrat în România, 7.770 de cazuri cu 2.486 de decese și cu peste 250 de cazuri în județele: Bacău, Botoșani, București, Constanța, Dolj la data de 30 iunie 2001. Calea de transmitere la adulți este eterosexuală în raport de 58% și la copii este nosocomială cu un procent de 51,9%.[16]

Din cei peste 11.500 de persoane seropozitive din România, 5.200 sunt femei cu vârste cuprinse între 20 și 24 de ani născute la sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90.[17]

În 2003 s-a estimate la nivel mondial de 38 de milioane de bolnavi infectați cu virusul HIV, dintre care 5 milioane de cazuri noi de HIV și 3 milioane de decese. Unele țări sunt mai afectate decât altele din cauza variațiilor mari între diferitele zone geografice și subsecțiunile populației.[18]

În Europa de Est și Asia Centrală injectarea drogurilor este una din cauzele infectării cu virusul HIV, aproximativ 1,3 milioane de oameni sub 30 de ani sunt infectați.[19]

Estonia, Letonia, Rusia și Ucraina sunt țăriile cele mai afectate de virusul HIV. În Europa de Vest în 2003 s-a estimat un număr de 580.000 de pacienți infectați cu SIDA, un număr mai mare față de 2001 când au fost înregistrate 540.000 de cazuri.[20]

În Anglia numărul de cazuri cu HIV este mai mic, deși are toate șansele să crească în cazul homosexualilor și emigranților din Africa.[21]

Infecția cu virusul HIV produce un spectru larg al bolii ce progresează mai târziu cu forme asimptomatice pentru SIDA, ritmul bolii având o variație progresivă. Pentru un pacient netratat, timpul scurs dintre infecția cu virusul HIV și manifestarea bolii este de la 7 luni până la 17 ani.[22]

Majoritatea adulților și adolescenților infectați sunt asimptomatici dar replicarea virală este activă pe toată durata stadializării infecției și crește în mod substanțial cu cât sistemul imun se degradează.[23]

În urma unui sondaj de tip etnografic se descriu mai multe cazuri de HIV în orașul Buenos Aires din cauza lipsei de informații legate de boliile cu transmitere sexuală. De la începutul anchetei epidemiologice a epidemiei HIV s-au făcut mai multe planuri pentru a găsi grupurile care au fost cel mai expuse la virusul HIV. În urma acestor anchete au decis să introducă un program de informare și de prevenție SIDA.[24]

Pacienții infectați cu HIV+ și tratați pentru sifilis pot prezenta un risc crescut pentru eșecul serologic. Obiectivul acestui studiu a fost de urmărire a serologiei și a răspunsului serologic pentru tratarea simultană a sifilisului la pacienți infectați cu HIV + și la cei cu HIV-, studiu ce a avut loc în Baltimore, Statele Unite între anii 1992 și 2000. Din cei 450 de pacienți cu HIV+, 288 nu au avut răspuns serologic la tratament, iar din cei 1000 de pacienți infectați cu HIV, 168 au avut același răspuns serologic. În concluzie pacienții cu HIV și sifilis au risc crescut de eșec al terapiei serologice.[25]

În luna octombrie 1997 aproximativ 35.000 de femei din 47 de țări din Europa au fost diagnosticate cu SIDA. Din anamneza pacientelor reiesă că acestea consumau droguri injectabile iar marea majoritate a pacienților au dobândit această infecție prin contact heterosexual. Tot in același an au fost diagnosticate 7700 de cazuri de infecție cu HIV la copii din Europa.[26]

Copii infectați din România au dobândit acest virus în urma folosirii acelor și seringilor contaminate, ceea ce înseamnă că această cale de transmitere a infecției continuă să fie foarte frecventă si necesită o mare vigilență. Dintre copii infectați pe cale verticală, transmitere perinatală, mamele acestori copii infectați erau consumatoare de droguri injectabile. Studiul European în care sunt dezvăluite informații despre caracteristicile acestei infecții la femeile gravide au început în 1986.[27]

Penitenciarele din SUA se confruntă cu un număr foarte mare de cazuri de SIDA. În 1992 s-a înregistrat un procent de 60% de cazuri cu SIDA în rândul bărbaților și 52% de cazuri la femei în închisorile din New Orleans.[28]

Omul infectat este purtător al acestei infecții pentru toată viața, fiind o sursă permanentă de contaminare pentru partenerii săi sexuali sau pentru cei care primesc sânge contaminat, produse din acest sânge sau prin inoculări accidentale cu ace de seringă infectate și nesterilizate.

Principalele căi de transmitere sunt : sexuală, sânge, transplacentară. Infecția cu virusul HIV are o receptivitate generală.[29]

2.1.1.5. Profilaxie

Profilaxia și combaterea acestei boli se face prin informarea populației și cu precădere, a celor cu comportament sexual special, cu contacte sexuale întâmplătoare, asupra principalelor aspecte ale bolii, definind grupele de populație cu risc crescut. Pentru prevenirea contaminării pe cale sexuală se impune ca o condiție esențiată fidelitatea reciprocă a cuplului. Pentru cei cu comportament sexual libertin se recomandă utilizarea de prezervative. Impunerea depistării sistematice a HIV-ului în sânge și produsele de sânge, depistarea activă a infecției. Determinarea serologică a infecției la cei care se întorc din țări în care SIDA are o extindere crescută. Întreruperea sarcinii la gravidele infectate cu HIV.[30]

Folosită ca metodă de prevenție, tratamentul etiologic urmarește distrugerea virusului HIV, restabilirea funcției imunologice afectate de această infecție și tratamentul infecțiilor oportuniste și a neoplaziilor care complică acest sindrom. Medicamentele anti HIV refac numărul de celule CD4, împiedică intrarea sa in celulă, împiedică îndepărtarea învelișului exterior și introducerea în acțiune a miezului viral, anihilează enzimele virale, împiedică multiplicarea moleculei de ARN viral, blochează sinteza proteinelor de miez viral și ansamblarea particulelor virale, blochează eliberarea virionilor noi sintetizați din celula gazdă.[31]

Obiectivul primar al prevenției este depistarea cât mai precoce a purtătorilor de HIV iar al 2-lea obiectiv constă în : determninarea prevenției, distribuția și tendița acesteia la nivel de populație generală și de grup. Obiectivul primar constă în evitarea infecției și cel secundar constă în utilizarea de agenți etiotropi, aceștia fiind capabili să vindece și/sau să fie activi și să aibe un rezultat profilactic sigur. Introducerea terapiei antiretrovirală în țările în curs de dezvoltare va crește procentul purtătorilor sănătoși ceea ce va duce la o scădere a morbidității prin SIDA.[32]

Un alt mijloc prevențional este educația, ea fiind accesibilă și utilă pentru a face cunoscute riscurile populației. Acest program educațional trebuie să promoveze : consilierea medicală, solidaritatea și responsabilitatea generală inclusiv pentru purtătorii sănătoși de HIV.[33]

Cea mai bună metodă de prevenție a infecției cu virusul HIV este abstinența totală sau relațiile pe termen lung cu un singur partener de viață neinfectat.[34]

Metodele de prevenire a infecției HIV pediatrice sunt :

-evitarea transmiteri infecției prin sângele și seringile contaminate ;

-alăptarea este interzisă ;

-strict operație cezariană ;

-scăderea și reducerea transmiterii verticale a infecției ;

-imunoterapie.[35]

Modalitățile de prevenire a infecției cu HIV depinde de :

– fiecare mebru al comunității noastre ;

-educația făcută în populațiile cu risc mare de contagiozitate ;

-educația populației de vârstă școlară,personalului medical,cadrelor didactice .[36]

2.2. Boli determinate de spirochete.Sifilisul

2.2.1. Definiție,etiologie, patogenie,epidemiologie,profilaxie

2.2.1.1. Definiție

Sifilisul este o boală venerică de mare gravitate pe plan social și individual cauzată de Treponema Pallidum și netratată pregresează pe parcursul a 3 stadii care se întinde pe mai mulți ani.[37]

Această boală este specifică omului având o evoluție stadială cu perioade asimptomatice în timp variat.[38]

2.2.1.2. Etiologie

Treponema palidum este o bacterie care aparține ordinului Spirochetalae, familia Treponematacee. Este un microorganism subțire, delicat cu 6-14 spire și capete efilate având o lungime de aproximativ 6-15 microni și 0,2 microni în lățime. Citoplasma este înconjurată de o membrană citoplasmatică trilaminară. Stratul înconjurat de membrana externă este bogat în lipide și conține puține proteine integrale de membrană cu toate că o moleculă porinică prezumtivă de suprafață a fost recent descrisă. În jurul corpului celular se mișcă 6 endoflageli în spațiul dintre peretele celular intern și membrana externă, fiind elementele contractile responsabile pentru motilitate.[39]

Nu poate fi distinsă prin metode morfologice, chimice sau imunologice de treponemele care produc pianul (T. pertenue), pinta (T.carateum) și sifilisul endemic (T.palidum), acestea ducând la dificultățile care apar uneori în diferențierea serologică a infecților determinate de aceste organisme.[40]

Treponema pallidum este agentul etiologic al sifilisului făcând parte din ordinul Spirochetales, din familia Spirochetaceae.[41]

T.pallidum supraviețuiește în plasmă la 4 grade celsius timp de 48 de ore. În țesuturi 24-36 de ore, la cadrave la 5 grade celsius rezistă pâna la 2-3 zile. În soluții de săpun sub 15 secunde.[42]

2.2.1.3. Patogenie

Pielea și mucoasele intacte prezintă o barieră protectoare împotriva infecției cu T.palidum. Penetrarea are loc, la nivelul unor leziuni cu piederere de substanță, micro sau macroscopice, produse în timpul actului sexual.[43]

După ce au ajuns în derm, treponemele stimulează mecanismele imunitare ale gazdei, formâdu-se sifilisul primar. Celulele implicate în sifilisul primar sunt :

1.Neutrofilele

Inițial se produce o acumulare de neutrofile, care fagocitează o parte din treponeme, fără ca opsonizarea să fie obligatorie. Unele treponeme scapă însă acestui mecanism de apărare, observație explicabilă prin următoarele ipoteze:

a) existența unui înveliș care face treponemele rezistente la acțiunea enzimelor lizozomale;

b) lipsa de fuziune a fagozomilor cu lizozomii, fapt ce permite persistența intracito-plasmatică a treponemelor.

2.Limfocitele

O parte din treponemele care au rezistat acțiunii neutrofilelor rămân la poarte de intrare, iar altele ajung pe cale limfatică în ganglionii regionali. Aici sunt înconjurate de limfocite T și B și determină un răspuns imun celular și umoral specific.

3.Macrofagele

Sunt atrase în zona porții de intrare și activate de limfokine. Fagocitează treponemele, determinând reducerea numărului lor si vindecarea sifilomului.[44]

În sifilisul secundar, mecanismele imunologice rezolvă infecția de la poarta de intrare, la 3-6 săptămâni de la debutul șancrului, apar manifestări de infecție treponemică generalizată, având următoarele caractere:

a) sunt rezultatul diseminării hematogene a treponemelor;

b) leziunile sunt predominant cutanate, zonă care datorită temperaturii scăzute oferă condiții mai bune de multiplicare;

c) aspectul leziunilor este diferit de cel al șancrului sugerând dezvoltarea unui grad de imunitate sistemică.[45]

În sifilisul secundar titrul anticorpilor este foarte ridicat, dar numai o parte din ei au efect protector. Gazda fiind incapabilă să vindece infecția, injectarea intradermică de T. palidum nu produce leziuni.[46]

Imunitatea gazdei în sifilisul latent devine eficientă și inhibă apariția de noi leziuni, boala intră în faza de latență. Treponemele continuă să persiste și după un interval cuprins între 1-20 de ani apar manifestări de sifilis terțiar.[47]

În sifilisul terțiar apar leziuni cu aspect histopatologic granulomatos, ceea ce sugerează că ar fi produse printr-un mecanism de hipersensibilitate la antigene treponemice.[48]

În funcție de testul folosit anticorpii apar după 7-14 zile, excepție sifilisul congenital care apare după 3-5 săptămâni. În stadiul primar apare imunitatea mediată celular fiind supresată de sifilisul secundar, ea fiind detectată în faza tardivă.[49]

2.2.1.4. Epidemiologie

În urma unui raport efectuat de Centrul European pentru prevenirea și controlul bolilor cu transmitere sexuală făcut în Europa, situează pe un loc fruntaș România.[50]

Toate cazurile de sifilis sunt determinate în urma contactului sexual neprotejat. Mai puțin frecvente sunt modalitățile de transmitere ce includ contactul personal non-sexual și infecția în utero sau posttransfuzional.[51]

În ultimii ani se remarcă o creștere a sifilisului în toată lumea fiind o problemă persistentă a dermatovenerologiei. Morbiditatea prin sifilis este în continuă creștere atât în Europa cât și în America.[52]

Din numărul total de cazuri raportate anual în Statele Unite s-a constatat o scădere remarcabilă de la 575.593 de cazuri în 1943 la 64.621 de cazuri în 1987, o scădere de aproximativ 88%, având pe urmă o creștere la 134.255 de cazuri în 1990. Un caz nou de infecție sifilitică a atins un vârf în 1947 dar apoi a scăzut la aproximativ 6000 în 1956, de atunci a avut loc o creștere constantă a sifilisului infecțios, punctat de 4 cicluri de 7 până la 10 ani, fiecare cu o creștere rapidă și o scădere a incidenței. După 1990 numărul cazurilor cu infecție sifilitică a scăzut cu aproximativ 50%. În 1994 erau raportate 20.627 de cazuri de sifilis primar și secundar 32.012 de sifilis latent timpuriu.[53]

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a estimat recent 10,6 milioane de cazuri noi de sifilis in fiecare an. O singură mutație genetică care ducea la rezistența macrolidelor T.pallidum a fost raportată în Statele Unite, Dublin, Canada, Shangai, Cehia; această rezistență nu a fost descoperită în unele țări din Africa.[54]

Până la introducerea terapiei cu penicilină cifrele globale de incidență și prevalență se situau la niveluri înalte. Numărul cazurilor de sifilis scad cu 90% după 14-15 ani de utilizare a penicilinei. Sifilisul în România în ultimele 3 decenii a înregistrat până la 10.000 de cazuri. Un raport de 20 la 20.000 de cazuri s-au înregistrat în județul Caraș-Severin, în București inregistrându-se un procent de 50% din numărul total al cazurilor pe țară. În sifilis contagiozitatea este invers proporțională cu vechimea infecției și proporțională cu frecvența caracterelor sexuale. T.pallidum nu pătrunde prin pielea intactă însă poate penetra mucoasele intacte.[55]

Sifilisul apare în multe regiuni ale lumii. Un studiu recent bazat pe moleculele tipice pentru T.pallidum a avut următoarele 3 obiective:

-determinarea tipurilor de T.pallidum caracteristic pentru tipul molecular;

-determinare subtipurilor de T.pallidum din mai multe zone geografice;

-însumarea informațiilor valabile pentru subtipurile de T.pallidum asociate cu neurosifilisul și rezistența macrolidelor.[56]

Pentru a identifica antigenele importante ale răspunsului imun la sifilis, au fost examinați pacienți cu sifilis pantru a vedea reacția anticorpilor din serul pacienților. Un set de antigene au fost identificate și controlate pentru reacția primară, secundară și târzie a anticorpilor din diferitele stadi ale bolii și s-a demonstrat răspunsul imun umoral pentru fiecare specie de T.pallidum.[57]

În trecut cazurile cele mai multe de sifilis au fost dobândite în străinătate, în special în Europa de Est, dintre care cei care sufereau de sifilis erau homosexuali. Recent s-au găsit mai multe focare de sifilis printre locuitorii englezi din comunități de diferite orientări sexuale dar și în rândul femeilor.[58]

După un deceniu de regrese, numărul cazurilor de sifilis au crescut în mod considerabil în Statele Unite, Europa și Australia începând cu anul 2000. În Statele Unite în 2000 numărul de cazuri cu sifilis a atins un procent de 4% față de 2004 când numărul de cazuri a ajuns la un procent de 62%. În San Francisco a avut loc o creștere impresionantă de cazuri cu sifilis, astfel în 2007 ajungându-se la un procent de 55%, iar la 1 an diferență, 2008 a ajuns la un procent de 88%.[59]

Sifilisul congenital este o boală ce poate fi prevenită și continuă să fie o importantă problemă de sănătate publică în Statele Unite. În 2003 în urma unui studiu făcut pe femeile insărcinate din Statele Unite, diagnosticarea lor a fost făcută prea târziu sau nu a fost făcută deloc. În 2002 au fost înregistrate 451 de cazuri de sifilis congenital dintre care 73,8 din cazuri nu au avut un tratament adecvat înainte sau în timpul sarcinii și 22,6 nu au avut răspuns adecvat la terapia serologică.29 % dintre mamele de sugari cu sifilis congenital nu au primit tratament prenatal adecvat și 36% din gravide au fost informate despre îngrijirile prenatale în primul trimestru de sarcină.[60]

În urma unui studiu făcut în Londra în septembrie 2004, reiese că majoritatea populației infectate cu sifilis sunt heterosexuali .[61]

În Statele Unite în urma unui program inițiat de Centrul de Diagnostic și Prevenție, au ajuns la un număr foarte mare de pacienți cu sifilis. În 2002 s-au găsit 6862 de cazuri în stadiu 1 și 2 de sifilis. În California în prima jumătate a anului 2003 s-au găsit 670 de cazuri de sifilis.[62]

Sursa de infecție este bolnavul de sifilis. Căile de transmitere sunt: sexuală, translacentară în trimestrul 2 și 3 de sarcină și are o receptivitate generală.[63]

2.2.1.5. Profilaxie

Bolnavii cu sifilis transmit boala în primele 2 stadii. Prevenirea infecției cu sifilis constă în depistarea și tratarea partenerilor sexuali ai bolnavului. Măsuri de protecție: sex protejat, persoana depistată cu sifilis trebuie interogată în legătură cu partenerii săi sexuali și efectuarea testelor pentru diagnosticarea sifilisului.[64]

Aproximativ 50% din contacții cunoscuți ai pacinților cu sifilis primar și secundar devin infectați și riscul actual de infecție de la o expunere unică este mult mai scăzută.[65]

După un calcul făcut experimental reiese că o persoană netratată transmite pe săptămână 0,17 infecții noi pe durata a 5 săptămâni a sifilisului primar și 0,05 infecții noi săptămânal în timpul celor 6 săptămâni a sifilisul secundar recent. Screening-ul serologic este unul din măsurile de prevenție și de control el adresându-se pentru anumite categorii: la gravide, contract prenupțial, la angajare și în grupurile constituite din prostituate, lagăre, închisori.[66]

Pentru screening-ul și diagnosticul sifilisului diferite ghiduri recomandă diferite screening-uri din combinații de teste. În 1982 OMS recomandă ambele teste non-treponema și treponema pentru screening-ul și diagnosticul sifilisului. În Anglia se recomandă fie ELISA fie o combinație între testul VDRL și TPHA folosind IgM când sifilisul este diagnosticat devreme.[67]

Deși eficacitatea penicilinei a dat rezultate din 1940, multe aspecte legate de diagnosticul și management-ul sifilisului ramâne cu semne mari de întrebare. Testul serologic ar trebui să fie luat ca marker surogat, el nu evidențiază diferitele stadii ale sifilisului.[68]

Realizarea unei profilaxii eficiente presupune și stabilirea unui diagnostic corect pe baza examenelor serologice de laborator.[69]

Metode de prevenție și de evaluare a sifilisului congenital:

-diagnosticul de sifilis congenital se pune pe baza rezultatelor clinice, paraclinice și epidemiologice;

-evaluarea mamei pentru verificarea eficacității tratamentului pentru sifilis;

-cele cu sifilis în antecedente, dar care au fost tratate au rămas seropozitive ceea ce înseamnă că și copii ei vor fi seropozitivi.[70]

O altă metodă de prevenție pentru sifilisul congenital trebuie să aibe bazele unui tratament adecvat și trebuie să țină cont de următoarele condiții:

-pentru mamă: identificarea infecției treponemice, urmărirea tratamentului și eficacitatea lui;

-pentru copil : prezența tabloului de laborator, clinic, paraclinic și epidemiologic de sifilis;

-compararea titrului la testul VDRL la naștere, matern cu cel al nou-născutului folosind aceleași principii și metode ca la mamă.[71]

2.3. Hepatita virală B

2.3.1. Definiție,etiologie, patogenie,epidemiologie,profilaxie

2.3.1.1. Definiție

Este o boală infecțioasă specifică omului, produsă de virusuri cu caracter hepatotrop, introdusă în organism pe cale digestivă, parenterală, sexuală produce simptome generale infecțioase, digestive și hepatice însoțite sau nu de icter.[72]

2.3.1.2. Etiologie

Virusul B aparține hepadnaviridae cu genom ADN, parțial dublu catenar și parțial circular, cu anvelopă și antigenitate complexă.[73]

Virusul hepatitei B este un virus ADN format dintr-o structură genomică compactă, este o particulă de dimensiuni mici, circulară cu 3200 de perechi de baze, ADN-ul HBV codează 4 seturi de produse virale având o structură complexă, multiparticulară.[74]

HVB rămâne activ la temperatura camerei aproximativ 1 săptămână, la temperaturi de -20 de grade celsius la iradierea cu ultraviolete râmâne rezistent în jur de câteva luni. Devine inactiv prin autoclavare la 100 de grade celsius timp de 20-30 de minute. Este sensibil la detergenți cationici, substanțe alcaline și la decontaminați de tip glutaraldehidă.[75]

2.3.1.3. Patogenie

Mecanismele imunopatologice produc o perturbare a imunității umorale, insuficiența imunității celulare și declanșarea de fenomene auto-imune. Un sistem imunitar normal duce la vindecare, în timp ce un sistem imunitar scăzut duce la forme prelungite cronice sau la starea de purtător sănătos de virus HBs. Patogenia hepatitei B este caracterizată ca fiind o infecție virală persistentă determinată de o reglare imunodeficitară, condiționată probabil genetic. Evoluția bolii cu virusul B se face spre vindecare, cu restabilirea structurii și funcției hepatice, acest proces necesită o perioadă de refacere de aproximativ 4-6 luni. Într-o proporție variabilă procesul poate evolua spre hepatită cronică sau ciroză.[76]

2.3.1.4. Epidemiologie

Este una din bolile infecțioase cu cea mai mare răspândire, având o morbiditate de 150-300/100.000 locuitori. Hepatita B are un caracter mai mult sporadic, morbiditatea prin acest virus în ultimii 30 de ani se află intr-o continuă creștere ajungându-se la o mortalitate de 40-50% la adult.[77]

Bolnavii cu forme acute tipice aproximativ 25-40% sunt sursa vie iar cei cu infecție atipică aproximativ 60-75% sunt surse majoritare. Purtătorii de viruși sunt o sursă foarte periculoasă având o importanță epidemiologică foarte mare pentru că diseminarea virusului are loc înainte de debutul bolii. Endemicitatea infecției este generală asupra receptivității populației. Formele de endemicitate pe glob sunt de 3 categorii: înaltă, intermediară și scăzută.[78]

Din cei peste 1 milion de români infectați cu HVB aproximativ 3.000 dintre ei urmează un tratament. Cazurile cele mai frecvente se găsesc în zonele urbane cu poziție socio-economică scăzută. În urma unui studiu efectuat reiese că unul din 5 bucureșteni sunt infectați cu HVB cu o prevalență a bolii de 18%, un procent foarte mare de prevalență a bolii se înregistrează în județul Ialomița cu un procent de 33% și cu un procent de 2% în județul Bihor.[79]

Anchetele epidemiologice efectuate pentru evidențierea asocierii dintre sindromul metabolic și componentele sale individuale cu hepatita virală B au dus la rezultate contradictorii. Acest studiu s-a efectuat pe un eșantion de pacienți mai mari de 18 ani din Statele Unite în cadrul celui de al 3-lea Congres Național de Nutriție. Din rezultatele acestei anchete reies 593.594 de pacienți infectați cu virusul B și  7.280.620 au fost expuși în trecut la acest virus.[80]

Majoritatea infecțiilor cu virusul B sunt transmise perinatal. În urma expunerii intrapartum la sângele fetal există un risc foarte mare pentru nou-născut să dobândească boala. În copilărie transmiterea orizontală este mai comună în zonele endemice.[81]

Sursa de virus este omul bolnav. Modul de transmitere poate fi: parenteral, sexual.

Căile și modurile de transmitere sunt:

a) mod direct: perinatală, posnatală, sexuală, percutanată sau permucoasă;

b) mod indirect: prin contacul cu obiectele contaminate.[82]

Are o receptivitate generală. Imunitatea apare doar la unele persoane, la cei cu imunodeficiență, hepatita trece în formă cronică.[83]

2.3.1.5. Profilaxie

Identificarea tuturor surselor de virus. Izolarea bolnavilor, cu o spitalizare în funcție de forma clinică. Sterilizarea tuturor obiectelor și instrumentelor care puteau fi contaminate de bolnav în urma folosirii lor. Anchetă epidemiologică pentru identificarea sursei de infecție, a modului de transmitere, a contacților și a eventualilor suspecți. Măsurile față de căile de transmitere cuprind toate măsurile de igienă personală. În cazul profilaxiei hepatitei post-transfuzionale se iau urmatoarele măsuri: depistarea donatorilor de sânge, măsuri de utilizare rațională a sângelui și derivatelor de sânge, controlul riguros al preparatelor de sânge.[84]

Profilaxia hepatitei B se face în cazul personalului medico-sanitar expus (din secțiile de gastro-enterologie, laborator, stomatologie, chirurgie, ATI, pediatrie) prin administrarea vaccinului specific.[85]

Cea mai sigură metodă de prevenție este vaccinarea anti hepatitei B. Acest vaccin produce anticorpi care luptă împotriva acestui virus. Schema de vaccinare constă în 3 injecții intramusculare administrate: primele 2 doze la diferență de 1 lună între ele și cea de-a treia la 6 luni diferență de prima.[86]

Primul vaccin pentru imunizarea activă a infecției a fost în 1982. În 1987 vaccinul obținut din plasma a fost înlocuit de un vaccin obținut prin inginerie genetică din drojdie, prin recombinare. Acest vaccin format din particule de AgHBs natural este recomandat atât pentru profilaxia preexpunere cât si pentru cea postexpunere.[87]

Sunt 2 vaccinuri recombinate pentru hepatita B: unul conține 10 micrograme AgHBs (Recombivax-HB) și cel de-al doilea 20 micrograme AgHBs (Engerix-HB), dozele recomandate pentru fiecare injecție variază în funcție de preparat. Recombivax 2,5 micrograme se recomandă copiilor sub 11 ani cu mame AgHBs-negative; 5 micrograme pentru sugarii cu mame AgHBs-pozitive cât și pentru copii și adolescenți între 11 și 19 ani; pentru copii imunocompetenți mai mari de 10 ani și pentru adulți 20 micrograme; pentru pacienții dializați și alte persoane imunocompromise 40 micrograme.[88]

Pentru evitarea contactării virusului trebuie luate în considerare următoarele metode: utilizarea prezervativului, folosirea de ace și seringi sterile, purtarea de mănuși în caz de contact cu sângele contaminat, a se evita împrumutarea periuței de dinți, lamelor și aparatului de ras; persoanele care frecventeză saloanele de înfrumusețare trebuie să aibe foarte mare grijă la ustensilele folosite de angajații salonului, ei având obligația de a steriliza ustensilele după fiecare client.[89]

Se recomandă utilizarea vaccinul anti HVB următorelor categorii de persoane:

-persoanele care s-au născut intr-o zonă cu risc crescut sau intermediar endemic

-persoanelor cu multiplii parteneri sexuali sau cu un istoric de boli cu transmitere sexuală

-persoanelor infectate cu HIV.[90]

Prevenția generală urmarește să înlăture sau să limiteze transmiterea HVB, ea adresându-se personalului medico-sanitar, populației generale și grupurilor populaționale cu risc major. Cunoașterea modalităților de contaminare și a posibilităților de transmitere a virusului ar putea conduce la limitarea riscului de infectare cu virusul HVB. Utilizarea imunoglobulinelor și a vaccinurilor face parte din prevenția specifică ocupând un loc important în spectrul populațional.[91]

Transmiterea perinatală a HVB este este o problemă majoră globală. Centrele de control și de prevenție a bolii recomandă tuturor gravidelor testul screening anti HVB astfel încât transmiterea infecției de la mama la făt a scăzut considerabil incă din anii 1990.[92]

Ca metode de prevenție a transmiterii infecției perinatale menționăm:

-screening-ul prenatal pentru HBS la gravide

-operația cezariană.[93]

2.4. Infecția cu virusul papilomului uman(HPV)

2.4.1. Definiție,etiologie,patogenie,epidemiologie,profilaxie

2.4.1.1.Definiție

HPV este un virus care infectează selectiv epiteliul pielii și membranele mucoaselor. Pot fi asimptomatice, se pot asocia cu apariția de nevi sau diverse neoplazii beligne și maligne.[94]

Infecția dată de virusul papilomului uman este o boală infecțioasă și contagioasă, afectând epiteliul cutanat și al mucoaselor, manifestându-se clinic prin forme asimptomatice, de veruci și condiloame genitale.[95]

2.4.1.2. Etiologie

HPV-ul aparține genului Papilomavirus din famila Papovaviridae. Acest virus este fără anvelopă cu un diametru de aproximativ 50-55 nm, cu o capsidă icosaedrică compusă din 72 de capsomere ce conțin un genom circular de AND dublu catenar format din 7900 de perechi de nucleotide.[96]

HPV aparține familiei genului A, familiei Papovaviridae. Virusurile pentru celulele malpighiene din piele și din mucoase au un tropism tisular particular, determinând asocierea fiecărui tip cu o localizare anatomică și leziuni specifice. Între cantitatea de virus produs prin mecanismul de replicare și carecteristicile leziunilor există o mare variație.[97]

2.4.1.3. Patogenie

Virusul HPV are o perioadă de incubație de 3-4 luni cu o limită de 1 lună până la 2 ani. Toate epiteliile scuamoase pot fi infectate cu HPV, dar mărimea și aspectul leziunilor sunt diferite în funcție de localizare și tipul virusului. Replicarea HPV începe odată cu infectarea celulelor bazale. ADN-ul HPV se replică și este transcris, pe urmă virionii sunt ansamblați în nucleu și sunt eliberați când sunt emise keratinocitele.

Asocierea acestui proces se face cu proliferarea tuturor straturilor epidermice cu excepția stratului bazal, determinând acantoză, parakeratoză și hiperkeratoză. Koilocitele sunt celule rotunde cu nucleu picnotic ce apar în stratul granular. Epiteliul histologic conține AND-ul HPV și ADN-ul rezidual după tratament poate fi asociat cu recurența bolii.[98]

2.4.1.4. Epidemiologie

Infecția cu HPV produce anual aproximativ 190.000 de decese, fiind a doua sau a treia cauză de cancer de col uterin la femeile din întreaga lume, fiind diagnosticate pe an 400.000 de cazuri noi. În 2002 s-a folosit un studiu pentru depistarea riscului de cancer de col uterin în care populația țintă au fost femeile cu vârste cuprinse între 18-65 de ani cu un risc de cancer de col uterin. Scopul acestui studiu a fost de a scădea numărul incidenței de apariție a cancerului de col uterin.[99]

Au fost identificate veruci comune la peste 25% din membrii unui grup populațional având o prevalență crescută la adolescent și adulți tineri. Este una dintre cele mai cunoscute afecțiuni cu transmitere sexuală în Statele Unite ale Americii. Infecția cu acest virus a colului uterin produce anormalități ale celulelor scuamoase, diagnosticate la examenul Papanicolau.[100]

Cu un procent de aproximativ 90% din cancerele cervicale conțin AND ale tipurilor oncogenice de HPV cum ar fi 16,18 și 31. ADN-ul HPV fiind prezent în leziunile precursoare ale cancerului cervical fiind cunoscute ca neoplazii cervicale intraepiteliale, ele având o probabilitate de progresie mai mare față de cele asociate tipurilor cu risc scăzut ca 6 și 11.[101]

Infecția cu tipurile de HPV specific au fost asociate cu carcinomul cu celule scuamoase și displaziile penisului, anusului, vaginului și vulvei.Pacienții cu epidermoplazie veruciformă, cancerele cu celule scuamoase se dezvoltă frecvent la nivelul sediilor infectate cu tipuri specifice de HPV, incluzând 5 și 8. Dintre studiile serologice recente s-a demonstrate o prevalență mică a anticorpilor printre pacienții cu infecții ale tractului genital cu HPV. [102]

Sursa de virus este omul bolnav. Căile de transmitere a HPV sunt:

a) direct: prin contact sexual si transmiterea de la mama la făt;

b) indirect: perioada postnatală, prin contactul cu obiectele contaminate

Infecția cu HPV are o receptivitate generală. Pe lângă caracteristicile de receptivitate intervin și alți factori de malignizare deoarece există o perioadă lungă de latență între infecția cu HPV și cancerizare.[103]

2.4.1.5. Profilaxie

Metodele de contracepție de tip barieră sunt eficiente pentru prevenirea transmiterii condiloamelor acuminate și a altor boli asociate HPV ale tractului genital.[104]

Vaccinul anti HPV conține particule de virus-like și a fost promițător pentru prevenirea infecției cu papilomavirus uman.[105]

Vaccinul anti HPV a elucidat și a entuziasmat o lume întreagă. În urma aprobării Centrului de Control și de Prevenție a Bolii acesta a suvenționat administrarea a 30 de milioane de vaccinuri anti HPV pentru fetele cu vârste cuprinse între 11 și 26 de ani din Statele Unite având o eficacitate de 100%.[106]

Imunizarea HPV a început să fie introdusă in mai multe țări din lume. În Scoția printr-un program școlar national în septembrie 2008 s-a făcut imunizarea HPV la fetele cu vârste cuprinse între 12-17 ani cu vaccinul anti HPV bivalent .Acest vaccin fiind un bun prevalent împotriva infecției cu virusul HPV cu risc crescut de cancer de col uterin.[107]

Vaccinul anti HPV este primul vaccin creeat pentru a prevenii cancerul produs de acest virus. Infecția cu HPV este o problemă de nivel global al sănătății. Acest vaccin a creat multe divergențe între comunitățiile care au vrut să oprească răspândirea acestei boli și cei care au vrut să promoveze acest vaccin.[108]

Cea mai eficientă metodă de prevenție a infecției cu HPV este evitarea contactului cu leziunile contaminate. Printre metodele de contracepție mecanică ce pot fi utilizate pentru evitarea transmiterii HPV la partenerii sexuali sunt utile măsurile comune. Vaccinuriile sunt în faza de experiment, ele vizând elaborarea lor în scop prevențional fiind capabil să inducă răspunsul specific de asemenea fiind un protector pentru anticorpii locali. Există dificultăți în calea preparării vaccinurilor datorate existenței specificității antigenice crescute ale țesuturilor la diverse tipuri de HPV.[109]

Vaccinul anti HPV nu este recomandat femeilor peste 26 de ani deoarece nu asigură protecția infecției cu virusul HPV. De aceea femeior peste 26 de ani se recomandă screening-ul de rutină al cancerului de col uterin.[110]

II. PARTEA SPECIALĂ

CAPITOLUL 1 – SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII

Educația sexuală pentru mulți tineri este un subiect tabu, unii consideră că educația sexuală constă doar în metodele de contracepție, asta din cauza lipsei de informații, informații minime pe care ar trebui sa le primească de la părinți, acestea dezvoltându-se odată cu predarea ei în școli.

Un minim de cunoștiințe legate de educația sexuală ar reduce numărul de mame tinere și ar scădea și numărul de boli cu transmitere sexuală.

Cercetarea acestei lucrări a urmărit importanța si necesitatea introducerii educației sexuale in școli.

Unul din obiectivele acestei lucrări a fost de a evidenția nivelul de cunoștiinte al eleviilor de clasa a VII-a si a VIII-a legat de educația sexuală, metodele de contracepție și bolile cu transmitere sexuală.

CAPITOLUL 2 – MATERIALE ȘI METODE

Lucrarea are la bază un studiu descriptiv desfășurat pe un lot de 100 de elevi școlari din clasele a VII-a și a VIII-a din mediul urban si rural. S-a evaluat cunoștiințele eleviilor legate de educație sexuală, metodele de contracepție și boliile cu transmitere sexuală.

Răspunsurile la întrebările din cadrul chestionarului au fost comparate prin împărțirea lotului de intervievați în două categorii în funcție de sexul respondenților . Astfel răspunsurile fetelor din mediul rural au fost comparate cu cele din mediul urban și similar in cazul respondenților de sex masculin .

CAPITOLUL 3 – PREZENTAREA REZULTATELOR OBȚINUTE

Întrebăriile chestionarului efectuat de elevii de clasa a VII-a și a VIII-a , 20 la număr vor fi prezentate alături de răspunsurile lor în cele ce urmează .

3.1. Repartiția elevilor pe categorii de vârsta

Fetele din mediu urban au 36% 13 ani, 36% au 14 ani, 20% au 15 ani și 8% au 16 ani (Figura 3.1.1.). În mediul rural, fetele cu vârsta de 13 ani au un procent de 12%, 14 ani 84% și 15 ani cu un procent de 4% (Figura 3.1.2.).

Figura 3.1.1. Distribuția în funcție de vârstă a fetelor din mediul urban

Figura 3.1.2. Distribuția în funcție de vârstă a fetelor din mediul rural

Figura 3.1.3. Grafic comparativ în funcție de vârstă a fetelor din mediul urban și din mediul rural

Băieții din mediu urban cu vârsta de 13 ani au un procent de 32%, 14 ani 32%, 15 ani 32% si 16 ani cu un procent de 4% (Figura 3.1.4). Băieții din mediu rural cu vârsta de 13 ani au un procent de 24%, 14 ani 52%, 15 ani 20% și 16 ani cu un procent de 4% (figura 3.1.5.).

Figura 3.1.4. Distribuția în funcție de vârstă a băieților din mediul urban

Figura 3.1.5. Distribuția în funcție de vârstă a băieților din mediul rural

Figura 3.1.6. Grafic comparativ în funcție de vârstă a băiețiilor din mediul urban și din mediul rural

3.2. Ai avut discuții legate de educația sexuală cu părinții tăi ?

40% dintre fetele din mediu urban nu au avut discuții legate de educația sexuală cu părinții lor în timp ce 60% din fete au abordat acest subiect (Figura 3.2.7.) comparativ cu fetele din mediul rural unde procentul este de 76%, respectiv 24% (Figura 3.2.8.).

Figura 3.2.7. Rezultatele obținute la întrebarea : “Ai avut discuții legate de educația sexuală cu părinții tăi ?“ în cazul fetelor din mediul urban

Figura 3.2.8. Rezultatele obținute la întrebarea : “Ai avut discuții legate de educația sexuală cu părinții tăi ?“ în cazul fetelor din mediul rural

Figura 3.2.9. Compararea fetelor urban-rural a rezultatelor obținute în urma răspunsurilor la întrebarea “Ai avut discuții legate de educația sexuală cu părinții tăi ?“

Băieții din mediul urban împreună cu părinții lor au purtat discuții legate de educația sexuală într-un procent de 48% (Figura 3.2.10.) față de 24% cei din mediul rural (Figura 3.2.11.).

Figura 3.2.10. Rezultatele obținute la întrebarea : “Ai avut discuții legate de educația sexuală cu părinții tăi ?“ în cazul băieților din mediul urban

Figura 3.2.11. Rezultatele obținute la întrebarea : “Ai avut discuții legate de educația sexuală cu părinții tăi ?“ în cazul băieților din mediul rural

Figura 3.2.12. Compararea băieților urban-rural a rezultatelor obținute în urma răspunsurilor la întrebarea “Ai avut discuții legate de educația sexuală cu părinții tăi ?“

Privitor la întrebarea ”Ai avut discuții legate de educația sexuală cu părinții tăi? ” observăm că există o corelație moderată și înalt semnificativă, r fiind egal cu 0,459 iar p= 0,002. (Tabelul 3.2.1.).

Tabelul 3.2.1. – Corelația întrebării ”Ai avut discuții legate de educația sexuală cu părinții tăi? ” fete rural-urban

La întrebarea ”Ai avut discuții legate de educația sexuală cu părinții tăi? ” există o corelație moderată și înalt semnificativă, r fiind egal cu 0,585 iar p= 0,002. (Tabelul 3.2.2.).

Tabelul 3.2.2. – Corelația întrebării ”Ai avut discuții legate de educația sexuală cu părinții tăi? ” băieți rural-urban

3.3. Pentru abordarea discuției privitoare la educația sexuală pe care dintre părinți îl preferi ?

Mama este preferată ca partener de discuție pe teme de educație sexuală de către 92% dintre fetele din mediul urban doar 8 % apelând la tată (Figura 3.3.13.). In mediul rural procentul fiind similar 96% vs 4% (Figura 3.3.14.).

Figura 3.3.13. Rezultatele obținute la întrebarea : “Pentru abordarea discuției privitoare la educația sexuală pe care dintre părinți îl preferi ?“ în cazul fetelor din mediul urban

Figura 3.3.14. Rezultatele obținute la întrebarea : “Pentru abordarea discuției privitoare la educația sexuală pe care dintre părinți îl preferi ?“ în cazul fetelor din mediul rural

Figura 3.3.15. Compararea fetelor urban-rural a rezultatelor obținute în urma răspunsurilor la întrebarea “Pentru abordarea discuției privitoare la educația sexuală pe care dintre părinți îl preferi ?”

Rezultatele scot in evidență faptul că 80% dintre băieții intervievați atât din mediul urban cât și cei din mediul rural ar prefera o discuție cu tata privitoare la educația sexuală în timp ce 20% cu mama (Figura 3.3.11 si Figura 3.3.12).

Figura 3.3.16. Rezultatele obținute la întrebarea : “Pentru abordarea discuției privitoare la educația sexuală pe care dintre părinți îl preferi ?“ în cazul băieților din mediul urban

Figura 3.3.17. Rezultatele obținute la întrebarea : “Pentru abordarea discuției privitoare la educația sexuală pe care dintre părinți îl preferi ?“ în cazul băieților din mediul rural

Figura 3.3.18. Compararea băieților urban-rural a rezultatelor obținute în urma răspunsurilor la întrebarea “Pentru abordarea discuției privitoare la educația sexuală pe care dintre părinți îl preferi ?”

Întrebarea ” Pentru abordarea discuției privitoare la educația sexuală pe care dintre părinți îl preferi ?” are o corelație înalt semnificativă, r fiind egal cu 0,692 iar p=0,00. (Tabelul 3.2.3.).

Tabelul 3.2.3. – Corelația întrebării ” Pentru abordarea discuției privitoare la educația sexuală pe care dintre părinți îl preferi ?” fete rural-urban

3.4. În familia ta educația sexuală este un subiect interzis?

12% din fetele din mediul urban au spus că educația sexuală este un subiect interzis în familia lor (Figura 3.4.19.). Într-un procent ceva mai mare (16%) din fetele din mediu rural au spus că educația sexuală este un subiect interzis și în familia lor (Figura 3.4.20.).

Figura 3.4.19. Rezultatele obținute la întrebarea “ În familia ta educația sexuală este un subiect interzis?“ în cazul fetelor din mediul urban

Figura 3.4.20. Rezultatele obținute la întrebarea : “ În familia ta educația sexuală este un subiect interzis?“ în cazul fetelor din mediul rural

Figura 3.4.21. Compararea fetelor urban-rural a rezultatelor obținute în urma răspunsurilor la întrebarea “În familia ta educația sexuală este un subiect interzis?”

Un procent de 32% din băieții din mediul urban (Figura 3.4.22.), respectiv 24% din mediul rural (Figura 3.4.23.), au afirmat că educația sexuală in familia lor este un subiect interzis.

Figura 3.4.22. Rezultatele obținute la întrebarea “ În familia ta educația sexuală este un subiect interzis?“ în cazul băieților din mediul urban

Figura 3.4.23. Rezultatele obținute la întrebarea “ În familia ta educația sexuală este un subiect interzis?“ în cazul băieților din mediul rural

Figura 3.4.24. Compararea băieților urban-rural a rezultatelor obținute în urma răspunsurilor la întrebarea “În familia ta educația sexuală este un subiect interzis?”

Întrebarea ” În familia ta educația sexuală este un subiect interzis? ”are o corelație înalt semnificativă, r fiind egal cu 0,692 iar p=0,00. (Tabelul 3.2.4.).

Tabelul 3.2.4. – Corelația întrebării ” În familia ta educația sexuală este un subiect interzis? ” băieți rural-urban

3.5. Ai avut discuții legate de educația sexuală cu prietenii tăi?

În mediul urban 68% din fete au avut discuți legate de educația sexuală cu prietenii lor (Figura 3.5.25.) comparativ cu 92% dintre fetele din mediul rural (Figura 3.5.26.).

Figura 3.5.25. Rezultatele obținute la întrebarea “Ai avut discuții legate de educația sexuală cu prietenii tăi?“ în cazul fetelor din mediul urban

Figura 3.5.26. Rezultatele obținute la întrebarea : “Ai avut discuții legate de educația sexuală cu prietenii tăi?“ în cazul fetelor din mediul rural

Figura 3.5.27. Compararea fetelor urban-rural a rezultatelor obținute în urma răspunsurilor la întrebarea “Ai avut discuții legate de educația sexuală cu prietenii tăi?”

Din rândul băieților temele legate de educația sexuală au fost abordate cu prietenii intr-un procent de 72% in mediul urban (Figura 3.5.28.) și 76% in mediul rural (Figura 3.5.29.).

Figura 3.5.28. Rezultatele obținute la întrebarea : “Ai avut discuții legate de educația sexuală cu prietenii tăi?“ în cazul băieților din mediul urban

Figura 3.5.29. Rezultatele obținute la întrebarea : “Ai avut discuții legate de educația sexuală cu prietenii tăi?“ în cazul băieților din mediul rural

Figura 3.5.30. Compararea băieților urban-rural a rezultatelor obținute în urma răspunsurilor la întrebarea “Ai avut discuții legate de educația sexuală cu prietenii tăi?”

3.6. Ai vrea să-ți fie aduse la cunoștință noțiuni legate de educația sexuală în cadrul școlii ?

Predarea educației sexuale în școli a fost considerată oportună de către 68% dintre fetele din mediu urban (Figura 3.6.31.). si de 84% dintre cele din mediul rural (Figura 3.6.32.).

Figura 3.6.31. Rezultatele obținute la întrebarea “Ai vrea să-ți fie aduse la cunoștință noțiuni legate de educația sexuală în cadrul școlii ?“ în cazul fetelor din mediul urban

Figura 3.6.32. Rezultatele obținute la întrebarea “Ai vrea să-ți fie aduse la cunoștință noțiuni legate de educația sexuală în cadrul școlii ?“ în cazul fetelor din mediul rural

Figura 3.6.33. Compararea fetelor urban-rural a rezultatelor obținute în urma răspunsurilor la întrebarea “Ai vrea să-ți fie aduse la cunoștință noțiuni legate de educația sexuală în cadrul școlii ?”

76% dintre băieții din mediul urban sunt interesati să primească informați legate de educație sexuală în școală (Figura 3.6.34.) si 88% dintre băieții din mediul rural (Figura 3.6.35.).

Figura 3.6.34. Rezultatele obținute la întrebarea “Ai vrea să-ți fie aduse la cunoștință noțiuni legate de educația sexuală în cadrul școlii ?“ în cazul băieților din mediul urban

Figura 3.6.35. Rezultatele obținute la întrebarea : “Ai vrea să-ți fie aduse la cunoștință noțiuni legate de educația sexuală în cadrul școlii ?“ în cazul băieților din mediul rural

Figura 3.6.36. Compararea băieților urban-rural a rezultatelor obținute în urma răspunsurilor la întrebarea “Ai vrea să-ți fie aduse la cunoștință noțiuni legate de educația sexuală în cadrul școlii ?”

O corelație înalt semnificativă observăm și la întrebarea ” Ai vrea să-ți fie aduse la cunoștință noțiuni legate de educația sexuală în cadrul școlii ?” astfel încât r este egal cu 0,636 iar p=0,001. (Tabelul 3.2.5.).

Tabelul 3.2.5. – Corelația întrebării ” Ai vrea să-ți fie aduse la cunoștință noțiuni legate de educația sexuală în cadrul școlii ?” fete rural-urban

Întrebarea ” Ai vrea să-ți fie aduse la cunoștință noțiuni legate de educația sexuală în cadrul școlii ?” are o corelație înalt semnificativă astfel încât r este egal cu 0,636 iar p=0,001. (Tabelul 3.2.6.).

Tabelul 3.2.6. – Corelația întrebării ” Ai vrea să-ți fie aduse la cunoștință noțiuni legate de educația sexuală in cadrul școlii ?” băieți rural-urban

3.7. În cazul introducerii educației sexuale în școli , materia respectivă preferi să fie : OPȚIONAL sau OBLIGATORIU?

Marea majoritate (84% ) a fetelor din mediul urban au considerat că educația sexuală în școli ar trebui să fie o materie opțională (Figura 3.7.37) similar cu fetele din mediul rural( 80%) (Figura 3.7.38.).

Figura 3.7.37. Rezultatele obținute la întrebarea “În cazul introducerii educației sexuale în școli,materia respectivă preferi să fie ?“ în cazul fetelor din mediul urban

Figura 3.7.38. Rezultatele obținute la întrebarea “În cazul introducerii educației sexuale în școli,materia respectivă preferi să fie ?“ în cazul fetelor din mediul rural

Figura 3.7.39. Compararea fetelor urban-rural a rezultatelor obținute în urma răspunsurilor la întrebarea “În cazul introducerii educației sexuale în școli,materia respectivă preferi să fie?”

Procentul băieților din mediul urban care optează pentru predarea educației sexuale în școli ca materie opțională este de 67% (Figura 3.7.40.) , net diferit față de procentul celor din din mediul rural ( 80%) (Figura 3.7.41.) .

Figura 3.7.40. Rezultatele obținute la întrebarea “În cazul introducerii educației sexuale în școli,materia respectivă preferi să fie ?“ în cazul băieților din mediul urban

Figura 3.7.41. Rezultatele obținute la întrebarea “În cazul introducerii educației sexuale în școli,materia respectivă preferi să fie ?“ în cazul băieților din mediul rural

Figura 3.7.42. Compararea băieților urban-rural a rezultatelor obținute în urma răspunsurilor la întrebarea “În cazul introducerii educației sexuale în școli,materia respectivă preferi să fie?”

3.8. De la ce vârsta consideri că ar fi necesară introducerea educației sexuale in școli?

O altă întrebare este cea care se referă la vârsta la care ar trebui purtate aceste discuții legate de educația sexuală. Majoritatea (72% ) din fetele din mediul urban au indicat vârsta de 14 ani ca fiind cea mai potrivită (Figura 3.8.43.), procentul fiind net mai mic (24%) în cazul fetelor din mediul rural (Figura 3.8.44.).

Figura 3.8.43. Rezultatele obținute la întrebarea “ De la ce vârstă consideri că ar fi necesară introducerea educației sexuale în școli?“ în cazul fetelor din mediul urban

Figura 3.8.44. Rezultatele obținute la întrebarea : “ De la ce vârstă consideri că ar fi necesară introducerea educației sexuale în școli?“ în cazul fetelor din mediul rural

Figura 3.8.45. Compararea fetelor urban-rural a rezultatelor obținute în urma răspunsurilor la întrebarea “De la ce vârstă consideri că ar fi necesară introducerea educației sexuale în școli?”

În cazul băieților, procentul celor care au indicat vârsta de 14 ani ca fiind cea mai potrivită pentru discuții pe teme de educație sexuală este de 40% (24% la vârsta de 11 ani, 16% la vârsta de 12 ani, 20% la 13 ani) (Figura 3.8.46.) comparativ cu 48 % în mediul rural (12% la vârsta de 11 ani , 20% la vârsta de 12 ani , 20% la 13 ani) (Figura 3.8.47.).

Figura 3.8.46. Rezultatele obținute la întrebarea “ De la ce vârstă consideri că ar fi necesară introducerea educației sexuale în școli?“ în cazul băieților din mediul urban

Figura 3.8.47. Rezultatele obținute la întrebarea : “ De la ce vârstă consideri că ar fi necesară introducerea educației sexuale în școli?“ în cazul băieților din mediul rural

Figura 3.8.48. Compararea băieților urban-rural a rezultatelor obținute în urma răspunsurilor la întrebarea “De la ce vârstă consideri că ar fi necesară introducerea educației sexuale în școli?”

3.9. Preferi discuțiile legate de educația sexuală cu ?

Sursa informațiilor legate de educația sexuală ar trebui să provină conform fetelor din mediul urban într-un procent relativ egal 46% de la părinții lor și 41% de la prieteni (3% preferă bunicii, 10% profesorii) (Figura 3.9.49.) . În mediul rural rezultatele diferă , fetele preferând să discute în primul rând cu prietenii (50% ), cu părinții ( 35%) și în ultimă instanță cu profesorii (15%) (Figura 3.9.50.). În cazul ambelor medii de proveniență a respondenților de sex feminin s-a constatat refuzul discuțiilor pe teme de educația sexuală cu preotul.

Figura 3.9.49. Rezultatele obținute la întrebarea “Preferi discuțiile legate de educația sexuală cu ?“ în cazul fetelor din mediul urban

Figura 3.9.50. Rezultatele obținute la întrebarea “Preferi discuțiile legate de educația sexuală cu ?“ în cazul fetelor din mediul rural

Figura 3.9.51. Compararea fetelor urban-rural a rezultatelor obținute în urma răspunsurilor la întrebarea “Preferi discuțiile legate de educația sexuală cu ?”

Principala sursă de informație legată de educația sexuală este cea primită de la prieteni în opinia băieților din mediul urban (39%) , pe locul 2 fiind părinții (34%), apoi profesorii (18%) si cu un procent mic (7%) au fost mentionați bunicii și preotul(2%) (Figura 3.9.52.). În mediul rural, băieții consideră că educația sexuală este cel mai bine înțeleasă discutând cu prietenii (52%) , familia (26% părinți) , profesorii (22%) . Bunicii și preotul nu figurează ca eventuale persoane cu care să dialogheze pe aceaste teme. (Figura 3.9.53.) .

Figura 3.9.52. Rezultatele obținute la întrebarea “Preferi discuțiile legate de educația sexuală cu ?“ în cazul băieților din mediul urban

Figura 3.9.53. Rezultatele obținute la întrebarea “Preferi discuțiile legate de educația sexuală cu ?“ în cazul băieților din mediul rural

Figura 3.9.54. Compararea băieților urban-rural a rezultatelor obținute în urma răspunsurilor la întrebarea “Preferi discuțiile legate de educația sexuală cu ?”

3.10. De unde ai prefera să primești informații legate de educația sexuală?

Părinții sunt preferații fetelor din mediul urban ca sursă de informație legată de educația sexuală (37%) , apoi prietenii (22%) și mult mai puțini preferă o informare în urma discuțiilor cu profesori (15%) , de pe internet și din cărți ( 11%) , din reviste (4%) (Figura 3.10.55.) .

Marea majoritate a fetelor din mediul rural consideră părinții o sursă importantă de unde ar putea primii informații legate de educația sexuală (50%) .

25% optează pentru obținerea acestor informații de la profesori, prieteni (9%), internet ( 13%). Materialele scrise de tipul cărților și revistelor sunt menționate de un număr redus de respondențe respectiv 3% (Figura 3.10.56.) .

Figura 3.10.55. Rezultatele obținute la întrebarea “De unde ai prefera să primești informații legate de educația sexuală?“ în cazul fetelor din mediul urban

Figura .3.10.56. Rezultatele obținute la întrebarea : “De unde ai prefera să primești informații legate de educația sexuală?“ în cazul fetelor din mediul rural

Figura .3.10.57. Compararea fetelor urban-rural a rezultatelor obținute în urma răspunsurilor la întrebarea “De unde ai prefera să primești informații legate de educația sexuală?”

Obținerea de informații privind educația sexuală în cazul băieților din mediul rural este considerată oportună în urma discuților avute cu profesorii (34%), prietenii( 28%.), părinții (24%) și accesarea internetului ( 14%). Cărțile și revistele nu figurează printre modalitățile de obținere a acestor informații (Figura 3.10.59.) .

În mediul urban răspunsurile diferă, părinții (27%) și prietenii ( 20%) au fost metionați într-un procent mare, apoi profesorii si accesarea internetului 17%. Spre deosebire de cei din mediul rural și cărțile și revistele figurează printre sursele de informații (Figura 3.10.58.) .

Figura 3.10.58. Rezultatele obținute la întrebarea “De unde ai prefera să primești informații legate de educația sexuală?“ în cazul băieților din mediul urban

Figura 3.10.59. Rezultatele obținute la întrebarea “De unde ai prefera să primești informații legate de educația sexuală?“ în cazul băieților din mediul rural

Figura 3.10.60. Compararea băieților urban-rural a rezultatelor obținute în urma răspunsurilor la întrebarea “De unde ai prefera să primești informații legate de educația sexuală?”

3.11.Știai că în alte țări Europene ca : Austria , Danemarca , Germania , Italia , educația sexuală în școli este obligatorie?

Legat de existența educației sexuale ca materie obligatorie în alte țări din Europa , doar 56% din fetele din mediul urban erau la curent cu acest fapt (Figura 3.11.61.) . În mediul rural în procent de 96% din fetele intervievate cunoșteau faptul că educația sexuală în unele țări din Europa este obligatorie (Figura 3.11.62.) .

Figura 3.11.61. Rezultatele obținute la întrebarea “Știai că în alte țări Europene ca: Austria , Danemarca , Germania , Italia , educația sexuală în școli este obligatorie?“ în cazul fetelor din mediul urban

Figura 3.11.62. Rezultatele obținute la întrebarea “Știai că în alte țări Europene ca: Austria , Danemarca , Germania , Italia , educația sexuală în școli este obligatorie?“ în cazul fetelor din mediul rural

Figura 3.11.63. Compararea fetelor urban-rural a rezultatelor obținute în urma răspunsurilor la întrebarea “Știai că în alte țări Europene ca: Austria , Danemarca , Germania , Italia , educația sexuală în școli este obligatorie?”

Cunoștiințele legate de faptul că educația sexuală în alte țări din Europa este obligatorie aveau 88% dintre băieții din mediul urban (Figura 3.11.64.) și 84% dintre cei din mediul rural (Figura 3.11.65.).

Figura 3.11.64. Rezultatele obținute la întrebarea “Știai că în alte țări Europene ca: Austria , Danemarca , Germania , Italia , educația sexuală în școli este obligatorie?“ în cazul băieților din mediul urban

Figura 3.11.65. Rezultatele obținute la întrebarea “Știai că în alte țări Europene ca: Austria , Danemarca , Germania , Italia , educația sexuală în școli este obligatorie?“ în cazul băieților din mediul rural

Figura 3.11.63. Compararea băieților urban-rural a rezultatelor obținute în urma răspunsurilor la întrebarea “Știai că în alte țări Europene ca: Austria , Danemarca , Germania , Italia , educația sexuală în școli este obligatorie?”

Întrebarea ”Știai că în alte țări Europene ca: Austria ,Danemarca ,Germania, Italia ,educația sexuală în școli este obligatorie?” are o corelația înalt semnificativă, având r egal cu 0,846 si p=0,00. (Tabelul 3.2.7.)

Tabelul 3.2.7. Corelația întrebării ”Știai că în alte țări Europene ca: Austria, Danemarca ,Germania, Italia, educația sexuală în școli este obligatorie?” băieți rural-urban

3.12. Ce metode de contracepție cunoști?

În viziunea fetelor din mediul urban , prezervativele sunt cunoscute ca metodă de contracepție intr-un procent de (54%) , alte metode fiind enumerate anticoncepționale (39%) și dispozitivele intrauterine (7%) (Figura 3.12.64.) . Fetele din mediul rural au numit anticoncepționalele ca metodă principală de contracepție (60%) , clasând pe locul 2 prezervativele (37%), și pe ultimul loc dispozitivele intrauterine (3%) (Figura 3.12.65.) .

Figura 3.12.64. Rezultatele obținute la întrebarea “Ce metode de contracepție cunoști?“ în cazul fetelor din mediul urban

Figura 3.12.65. Rezultatele obținute la întrebarea “Ce metode de contracepție cunoști?“ în cazul fetelor din mediul rural

Figura 3.12.65. Compararea fetelor urban-rural a rezultatelor obținute în urma răspunsurilor la întrebarea “Ce metode de contracepție cunoști ?”

Și în cazul băieților din mediul urban , prezervativele (55%) au fost date cel mai frecvent ca metodă de contracepție , un procent ceva mai mic (37%) a fost reprezentat de anticoncepționale , iar dispozitivele intrauterine (8%) fiind mai puțin cunoscute (Figura 3.12.66.) . La egalitate au fost date ca exemplu prezervativele (50%) și anticoncepționalele (50%) de băieții din mediul rural , dar nici un băiat nu a auzit de dispozitivele intrauterine (Figura 3.12.67.) .

Figura 3.12.66. Rezultatele obținute la întrebarea “Ce metode de contracepție cunoști?“ în cazul băieților din mediul urban

Figura 3.12.67. Rezultatele obținute la întrebarea “Ce metode de contracepție cunoști?“ în cazul băieților din mediul rural

Figura 3.12.68. Compararea băieților urban-rural a rezultatelor obținute în urma răspunsurilor la întrebarea “Ce metode de contracepție cunoști ?”

3.13. Unii tineri consideră că igiena personală , aplicarea parfumului, epilarea sunt mai importante decât metodele de contracepție ? Ești de acord cu ei ?

Metodele de contracepție în opinia fetelor din mediul urban (88%) sunt mai importante decât îngrijirea personală (Figura 3.13.69.) . Cu un procent ceva mai mic (84%) fetele din mediul rural consideră și ele metodele de contracepție mai importante (Figura 3.13.70.) .

Figura 3.13.69. Rezultatele obținute la întrebarea “Unii tineri consideră că igiena personală, aplicarea parfumului, epilarea sunt mai importante decât metodele de contracepție? Ești de acord cu ei?“ în cazul fetelor din mediul urban

Figura 3.13.70. Rezultatele obținute la întrebarea “Unii tineri consideră că igiena personală, aplicarea parfumului, epilarea sunt mai importante decât metodele de contracepție? Ești de acord cu ei?“ în cazul fetelor din mediul rural

Figura 3.13.71. Compararea fetelor urban-rural a rezultatelor obținute în urma răspunsurilor la întrebarea “Unii tineri consideră că igiena personală, aplicarea parfumului, epilarea sunt mai importante decât metodele de contracepție? Ești de acord cu ei?”

Cu un procent mult mai mic față de fetele din mediul urban și din mediul rural , băieții din mediul urban (56%) acordă contracepției o importanță mai mică în detrimentul igienei personale (Figura 3.13.72.). Băieții din mediul rural oferă contracepției mai mult interes (72%) (Figura 3.13.73.) .

Figura 3.13.72. Rezultatele obținute la întrebarea “Unii tineri consideră că igiena personală, aplicarea parfumului, epilarea sunt mai importante decât metodele de contracepție? Ești de acord cu ei?“ în cazul băieților din mediul urban

Figura 3.13.73. Rezultatele obținute la întrebarea “Unii tineri consideră că igiena personală, aplicarea parfumului, epilarea sunt mai importante decât metodele de contracepție? Ești de acord cu ei?“ în cazul băieților din mediul rural

Figura 3.13.74. Compararea băieților urban-rural a rezultatelor obținute în urma răspunsurilor la întrebarea “Unii tineri consideră că igiena personală, aplicarea parfumului, epilarea sunt mai importante decât metodele de contracepție? Ești de acord cu ei?”

3.14. Ai auzit de bolile cu transmitere sexuală?

Fetele din mediul urban în procent de 100% (Figura 3.14.75.) iar cele din mediul rural 96% (Figura 1.14.76.) au auzit de boliile cu transmitere sexuală .

Figura 3.14.75. Rezultatele obținute la întrebarea “ Ai auzit de bolile cu transmitere sexuală?“ în cazul fetelor din mediul urban

Figura 3.14.76. Rezultatele obținute la întrebarea “ Ai auzit de bolile cu transmitere sexuală?“ în cazul fetelor din mediul rural

Figura 3.14.77. Compararea fetelor urban-rural a rezultatelor obținute în urma răspunsurilor la întrebarea “Ai auzit de bolile cu transmitere sexuală?”

Toți băieții intervievați din mediul urban au auzit de boliile cu transmitere sexuală (Figura 3.14.78.). Ca în cazul fetelor din mediul rural , băieții din mediul rural au auzit de boliile cu transmitere sexuală în același procent de 96% (Figura 3.14.79.) .

Figura 3.14.78. Rezultatele obținute la întrebarea “ Ai auzit de bolile cu transmitere sexuală?“ în cazul băieților din mediul urban

Figura 3.14.79. Rezultatele obținute la întrebarea “ Ai auzit de bolile cu transmitere sexuală?“ în cazul băieților din mediul rural

Figura 3.14.80. Compararea băieților urban-rural a rezultatelor obținute în urma răspunsurilor la întrebarea “Ai auzit de bolile cu transmitere sexuală?”

3.15. Consideri că metodele folosite pentru evitarea unei sarcini sunt la fel de utile și de a ne proteja de o boală cu transmitere sexuală ?

84% din fetele din mediul urban au spus că metodele de contracepție sunt eficiente atât pentru evitarea unei sarcini cât și pentru evitarea boliilor cu transmitere sexuală (Figura 3.15.81.). 24% din fetele din mediul rural considerând că metodele de contracepție nu sunt la fel de eficiente și în cazul boliilor cu transmitere sexuală (Figura 3.15.82.) .

Figura 3.15.81. Rezultatele obținute la întrebarea “ Consideri că metodele folosite pentru evitarea unei sarcini sunt la fel de utile și de a ne proteja de o boală cu transmitere sexuală ?“ în cazul fetelor din mediul urban

Figura 3.15.82. Rezultatele obținute la întrebarea “ Consideri că metodele folosite pentru evitarea unei sarcini sunt la fel de utile și de a ne proteja de o boală cu transmitere sexuală ?“ în cazul fetelor din mediul rural

Figura 3.15.83. Compararea fetelor urban-rural a rezultatelor obținute în urma răspunsurilor la întrebarea “Consideri că metodele folosite pentru evitarea unei sarcini sunt la fel de utile și de a ne proteja de o boală cu transmitere sexuală ?”

76% din băieții din mediul urban (Figura 3.15.84.) și 72% din băieții din mediul rural ( Figura 3.15.85.) au răspuns că metodele de contracepție sunt la fel de eficiente în cazul boliilor cu transmitere sexuală .

Figura 3.15.84. Rezultatele obținute la întrebarea “ Consideri că metodele folosite pentru evitarea unei sarcini sunt la fel de utile și de a ne proteja de o boală cu transmitere sexuală ?“ în cazul băieților din mediul urban

Figura 3.15.85. Rezultatele obținute la întrebarea “ Consideri că metodele folosite pentru evitarea unei sarcini sunt la fel de utile și de a ne proteja de o boală cu transmitere sexuală ?“ în cazul băieților din mediul rural

Figura 3.15.86. Compararea băieților urban-rural a rezultatelor obținute în urma răspunsurilor la întrebarea “Consideri că metodele folosite pentru evitarea unei sarcini sunt la fel de utile și de a ne proteja de o boală cu transmitere sexuală ?”

3.16. Consideri că prezervativul te protejeaza 100% de boliile cu transmitere sexuală ?

36% din fetele din mediul urban consideră că prezervativul este eficient 100% în protecția bolilor cu transmitere sexuală (Figura 3.16.87.) comparativ cu cele din mediu rural care consideră că prezervativul nu este eficient 100% în cazul bolilor cu transmitere sexuală (Figura 3.16.88.).

Figura 3.16.87. Rezultatele obținute la întrebarea “ Consideri că prezervativul te protejează 100% de boliile cu transmitere sexuală ?“ în cazul fetelor din mediul urban

Figura 3.16.88. Rezultatele obținute la întrebarea “ Consideri că prezervativul te protejează 100% de boliile cu transmitere sexuală ?“ în cazul fetelor din mediul rural

Figura 3.16.89. Compararea fetelor urban-rural a rezultatelor obținute în urma răspunsurilor la întrebarea “Consideri că prezervativul te protejează 100% de boliile cu transmitere sexuală?”

Într-un procent similar 28% dintre băieții din mediul urban (Figura 3.16.90.). și 24% dintre băieții din mediul rural (Figura 3.16.91.) consideră prezervativul eficient 100% împotriva bolilor cu transmitere sexuală

Figura 3.16.90. Rezultatele obținute la întrebarea “ Consideri că prezervativul te protejează 100% de boliile cu transmitere sexuală ?“ în cazul băieților din mediul urban

Figura 3.16.91. Rezultatele obținute la întrebarea “ Consideri că prezervativul te protejează 100% de boliile cu transmitere sexuală ?“ în cazul băieților din mediul rural

Figura 3.16.92. Compararea băieților urban-rural a rezultatelor obținute în urma răspunsurilor la întrebarea “Consideri că prezervativul te protejează 100% de boliile cu transmitere sexuală?”

3.17. Știai că zilnic se îmbolnavesc un numar mare de tineri de o boală cu transmitere sexuală din lipsa cunoștiințelor despre educația sexuală?

56% din fetele din mediul urban știau că zilnic se îmbolnăvesc un număr mare de tineri de boli cu transmitere sexuală din cauza lipsei de informații legate de educația sexuală (Figura 3.17.93.) și într-un procent ușor mai mare (60%) din fetele din mediul rural știau de acest fapt (Figura 3.17.94.) .

Figura 3.17.93. Rezultatele obținute la întrebarea “ Știai că zilnic se îmbolnavesc un numar mare de tineri de o boală cu transmitere sexuală din lipsa cunoștiințelor despre educația sexuală?“ în cazul fetelor din mediul urban

Figura 3.17.94. Rezultatele obținute la întrebarea “ Știai că zilnic se îmbolnavesc un numar mare de tineri de o boală cu transmitere sexuală din lipsa cunoștiințelor despre educația sexuală?“ în cazul fetelor din mediul rural

Figura 3.16.95. Compararea fetelor urban-rural a rezultatelor obținute în urma răspunsurilor la întrebarea “Știai că zilnic se îmbolnavesc un numar mare de tineri de o boală cu transmitere sexuală din lipsa cunoștiințelor despre educația sexuală?”

60% din băieții din mediul urban știau că zilnic se îmbolnăvesc un număr mare de tineri de boli cu transmitere sexuală în lipsa cunoștiințelor legate de educația sexuală (Figura 3.17.96.). Marea majoritate a băieților din mediul rural (80%) știau de această afirmație (Figura 3.17.97.).

Figura 3.17.96. Rezultatele obținute la întrebarea “ Știai că zilnic se îmbolnavesc un numar mare de tineri de o boală cu transmitere sexuală din lipsa cunoștiințelor despre educația sexuală?“ în cazul băieților din mediul urban

Figura 3.17.97. Rezultatele obținute la întrebarea “ Știai că zilnic se îmbolnavesc un numar mare de tineri de o boală cu transmitere sexuală din lipsa cunoștiințelor despre educația sexuală?“ în cazul băieților din mediul rural

Figura 3.16.98. Compararea băieților urban-rural a rezultatelor obținute în urma răspunsurilor la întrebarea “Știai că zilnic se îmbolnavesc un numar mare de tineri de o boală cu transmitere sexuală din lipsa cunoștiințelor despre educația sexuală?”

Întrebarea ” Știai că zilnic se îmbolnăvesc un număr mare de tineri de o boală cu transmitere sexuală din lipsa cunoștiințelor despre educația sexuală? ” are o corelația înalt semnificativă, având r egal cu 0,921 si p=0,00. (Tabelul 3.2.8.).

Tabelul 3.2.8. – Corelația întrebării” Știai că zilnic se îmbolnăvesc un număr mare de tineri de o boală cu transmitere sexuală din lipsa cunoștiințelor despre educația sexuală? ” fete rural-urban

Observăm o corelație înalt semnificativă la întrebarea ” Știai că zilnic se îmbolnăvesc un număr mare de tineri de o boală cu transmitere sexuală din lipsa cunoștiințelor despre educația sexuală? ” , astfel încât r este egal cu 0,621 iar p=0,001. (Tabelul 3.2.9.).

Tabelul 3.2.9. -Corelația întrebării ” Știai că zilnic se îmbolnăvesc un număr mare de tineri de o boală cu transmitere sexuală din lipsa cunoștiințelor despre educația sexuală? ” băieți rural-urban

3.18. Care din urmatoarele boli sunt după părerea ta boli cu transmitere sexuală?

În mediul urban sunt considerate că boli cu transmitere sexuală sifilisul (28%) ,hepatita B (25%) , HIV/SIDA( 38%) și virusul papilloma uman ( 8%) (Figura 3.18.99.).

În mediul rural sunt considerate ca boli cu transmitere sexuală sifilisul (31%) ,hepatita B (18%) , HIV/SIDA( 45%) și virusul papilloma uman ( 6%) (Figura 3.18.100.).

Figura 3.18.99. Rezultatele obținute la întrebarea “ Care din urmatoarele boli sunt după părerea ta boli cu transmitere sexuală?“ în cazul fetelor din mediul urban

Figura 3.18.100. Rezultatele obținute la întrebarea “ Care din urmatoarele boli sunt după părerea ta boli cu transmitere sexuală?“ în cazul fetelor din mediul rural

Figura 3.18.101. Compararea fetelor urban-rural a rezultatelor obținute în urma răspunsurilor la întrebarea “Care din urmatoarele boli sunt după părerea ta boli cu transmitere sexuală?”

În cazul băieților din mediul urban sunt considerate ca boli cu transmitere sexuală sifilisul (27%) ,hepatita B (27%) , HIV/SIDA( 33%) și virusul papilloma uman( 13%) (Figura 3.18.102.).

33% dintre băieții din mediul rural au recunoscut sifilisul ca fiind o boală cu transmitere sexuală,23% hepatita B ,42% HIV/SIDA și 2% Virusul papilloma uman (Figura 3.18.103.).

Figura 3.18.102. Rezultatele obținute la întrebarea “ Care din urmatoarele boli sunt după părerea ta boli cu transmitere sexuală?“ în cazul băieților din mediul urban

Figura 3.18.103. Rezultatele obținute la întrebarea “ Care din urmatoarele boli sunt după părerea ta boli cu transmitere sexuală?“ în cazul băieților din mediul rural

Figura 3.18.104. Compararea băieților urban-rural a rezultatelor obținute în urma răspunsurilor la întrebarea “Care din urmatoarele boli sunt după părerea ta boli cu transmitere sexuală?”

3.19. Știai că HIV/SIDA , hepatita B se poate transmite și prin alte moduri decât cea prin transmitere sexuală?

Faptul că HIV/SIDA și Hepatita B se pot transmite și pe alte căi în afară de cea sexuală este cunoscut de catre 76% dintre fetele din mediul urban (Figura 3.19.105.).și 80% dintre cele fetele din mediul rural (Figura 3.19.106.).

Figura 3.19.105. Rezultatele obținute la întrebarea “ Știai că HIV/SIDA , hepatita B se poate transmite și prin alte moduri decât cea prin transmitere sexuală?“ în cazul fetelor din mediul urban

Figura 3.19.106. Rezultatele obținute la întrebarea “ Știai că HIV/SIDA , hepatita B se poate transmite și prin alte moduri decât cea prin transmitere sexuală?“ în cazul fetelor din mediul rural

Figura 3.19.107. Compararea fetelor urban-rural a rezultatelor obținute în urma răspunsurilor la întrebarea “Știai că HIV/SIDA , hepatita B se poate transmite și prin alte moduri decât cea prin transmitere sexuală?”

60% din băieții din mediul urban (Figura 3.19.108.) iar cu un procent ceva mai mare (76%) din băieții din mediul rural (Figura 3.19.109.) știau că HIV/SIDA și Hepatita B se pot transmite și pe alte căi .

Figura 3.19.108. Rezultatele obținute la întrebarea “ Știai că HIV/SIDA , hepatita B se poate transmite și prin alte moduri decât cea prin transmitere sexuală?“ în cazul băieților din mediul urban

Figura 3.19.109. Rezultatele obținute la întrebarea “ Știai că HIV/SIDA , hepatita B se poate transmite și prin alte moduri decât cea prin transmitere sexuală?“ în cazul băieților din mediul rural

Figura 3.19.110. Compararea băieților urban-rural a rezultatelor obținute în urma răspunsurilor la întrebarea “Știai că HIV/SIDA , hepatita B se poate transmite și prin alte moduri decât cea prin transmitere sexuală?”

Observăm o corelație înalt semnificativă la întrebarea ” Știai că HIV/SIDA,hepatita B se poate transmite și prin alte moduri decât cea prin transmitere sexuală? ” , astfel încât r este egal cu 0,890 iar p=0,00. (Tabelul 3.2.10.).

Tabelul 3.2.10. – Corelația întrebării” Știai că HIV/SIDA,hepatita B se poate transmite și prin alte moduri decât cea prin transmitere sexuală? ” fete rural-urban

3.20. Cum reacționezi în viitor , dacă ai aflat că un coleg are o boală cu transmitere sexuală ?

41% din fetele din mediul urban consideră că in cazul în care un coleg de al lor se îmbolnăvește pe viitor de o boală cu transmitere sexuală l-ar îndruma pe colegul bolnav la un medic specialist , 32% nu l-ar evita și ar încerca să-l ajute în funcție de posibilități , 13% le-ar spune părinților , 8% le-ar comunica dirigintelui cele aflate și 6% din fete ar evita orice contact cu el (Figura 3.20.111.).

În mediul rural , 26% din fete evită orice contact cu el, 23% îl îndrumă către un medic specialist , 23% nu îl evită și încearcă în funcție de posibilități să il ajute , 16% comunică dirigintelui cazul colegului și 12% dintre fete consideră că în cazul în care un coleg de al lor se îmbolnăvește de o boală cu transmitere sexuală ar fi oportun să le spună părințiilor (Figura 3.20.112.) .

Figura 3.20.111. Rezultatele obținute la întrebarea “ Cum reacționezi în viitor , dacă ai aflat că un coleg are o boală cu transmitere sexuală ?“ în cazul fetelor din mediul urban

Figura 3.20.112. Rezultatele obținute la întrebarea “ Cum reacționezi în viitor , dacă ai aflat că un coleg are o boală cu transmitere sexuală ?“ în cazul fetelor din mediul rural

Figura 3.20.113. Compararea fetelor urban-rural a rezultatelor obținute în urma răspunsurilor la întrebarea “Cum reacționezi în viitor , dacă ai aflat că un coleg are o boală cu transmitere sexuală ?”

37% din băieții mediul urban nu îl evită și incearcă să-l ajute în funcție de posibilități , 32% îl îndrumă pe colegul bolnav către un medic specialist, 11% preferă să le spună părințiilor cele aflate, 11% evită orice contact cu el și 9% comunică dirigintelui cazul băiatului (Figura 3.20.114.).

46% din băieții din mediul rural nu îl evită și incearcă să-l ajute în funcție de posibilități , 29% consideră că ar fi mai bine să îl îndrume către un medic specialist, 14% consideră că ar fi mai bine să le spună părințiilor , 11% evită orice contact cu el și nici un băiat nu comunică dirigintelui cazul colegului (Figura 3.20.115.) .

Figura 3.20.114. Rezultatele obținute la întrebarea “ Cum reacționezi în viitor , dacă ai aflat că un coleg are o boală cu transmitere sexuală ?“ în cazul băieților din mediul urban

Figura 3.20.115. Rezultatele obținute la întrebarea “ Cum reacționezi în viitor , dacă ai aflat că un coleg are o boală cu transmitere sexuală ?“ în cazul băieților din mediul rural

Figura 3.20.116. Compararea băieților urban-rural a rezultatelor obținute în urma răspunsurilor la întrebarea “Cum reacționezi în viitor , dacă ai aflat că un coleg are o boală cu transmitere sexuală ?”

3.21. Fumezi?

88% dintre fetele din mediul urban nu fumează (Figura 3.21.117) și 92% din mediul rural (Figura 3.21.118.).

Figura 3.21.117. Rezultatele obținute la întrebarea “ Fumezi??“ în cazul fetelor din mediul urban

Figura 3.21.118. Rezultatele obținute la întrebarea “ Fumezi?“ în cazul fetelor din mediul rural

Figura 3.21.119. Compararea fetelor urban-rural a rezultatelor obținute în urma răspunsurilor la întrebarea “Fumezi?”

În același procent de 92% băieții din mediul urban (Figura 3.21.120.) și rural nu fumează (Figura 3.21.121.).

Figura 3.21.120. Rezultatele obținute la întrebarea “ Fumezi?“ în cazul băieților din mediul urban

Figura 3.21.121. Rezultatele obținute la întrebarea “ Fumezi?“ în cazul băieților din mediul rural

Figura 3.21.122. Compararea băieților urban-rural a rezultatelor obținute în urma răspunsurilor la întrebarea “Fumezi?”

CAPITOLUL 4 – DISCUȚII

La prima întrebare adresată fetelor și băieților din mediul urban ,referitoare la abordarea în cadrul discuților cu părinții a temelor de educație sexuală, se constată un mai mare interes în cazul acestora comparativ cu cei cu domiciliul rural. Deschiderea mai mare spre abordarea acestor subiecte în urban poate apărea datorită unei mai bune informări prin intermediul mijloacelor media dar și schimbării concepției din vechime conform căreia acestea constituiau subiecte tabu.

O următoare întrebare urmărește să identifice care dintre cei doi părinți este preferat pentru discutarea acestor teme. Rezultatele au indicat preferința fetelor din ambele medii către mame și a băieților către tați. Totuși un număr mai mare de băieți au indicat mamele pentru clarificarea acestor probleme comparativ cu alegerea taților pentru discuțiile cu fetele.Preferința pentru părintele de același sex se păstrează în ciuda modificării în timp a multor aspecte legate de educația sexuală.

Subiecte pe teme de educație sexuală sunt mai facil abordate cu prietenii în cazul fetelor din mediul rural față de cele din urban . În mediul rural prietenii se simt mai confortabil în discutarea oricăror subiecte, în special cele mai sensibile. Dacă în cazul fetelor diferența este semnificativă între răspunsuri în funcție de mediul de domiciliu , nu același lucru putem constata în cazul băieților. Aceștia fie că provin din rural sau urban, poartă discuții de acest tip cu prietenii in egală măsură.

Educația sexuală atât în viziunea fetelor cât și a băieților din mediul urban și rural ar trebui să fie opțională. Fie că au mai abordat aceste teme la orele de dirigenție, fie că sunt în premieră discutate , obligativitatea nu este considerată oportună. Derularea acestor dialoguri în cadrul școlii este mai potrivită într-o atmosferă degajată, la care elevii să participe în mod voluntar față de participarea obligatorie.

Vârsta de 11 ani a fost în opinia băieților și a fetelor din mediul urban și rural vârsta ideală de la care să se predea educația sexuală în școli .

Există o diferență între opțiunea fetelor din urban și rural cu privire la persoanele pe care le preferă în dialogurile legate de educația sexuală. În urban elevele intervievate se simt mai apropiate de părinți comparativ cu cele din rural care preferă compania prietenilor. În cazul băieților , opțiunile sunt simlare atât cei din urban cât și cei din rural inițiază asfel de discuții prioritar cu prietenii. Deși fetele din urban preferă părinții , se observă o mai mare compatibilitate și un mai mare confort în a discuta aceste teme ( pentru unii încă delicate) cu prietenii.Uneori elevii au aceste preferințe, care sunt perpetuate peste ani și datorită lipsei timpului necesar părinților sau chiar evitării sau amânării acestor subiecte, fiind considerate mai ales în mediul rural , prea devreme de purtat.

În ordinea discuțiilor legate de educația sexuală, părinții sunt în topul preferințelor tinerilor chestionați din mediul urban, comparativ cu cei din mediul rural unde prima opțiune o reprezintă profesorii. Acest lucru datorându-se în mare măsură faptului că educația sexuală este privită cu o anumită reținere în mediul rural. La polul opus tinerii intervievați au optat pentru informațiile asimilate din mass-media.

Numărul destul de mic de tineri atât din mediul urban cât și din mediul rural care au știut de obligativitatea educației sexuale în țările din Europa, denotă slaba informare legat de acest subiect.

Cele mai cunoscute metode de contracepție în rândul fetelor din mediul urban sunt prezervativele comparativ cu fetele din rural unde primul loc este ocupat de anticoncepționale. În rândul băieților din mediul urban și rural prezervativele și anticoncepționalele au avut aceeași pondere în răspunsurile lor. Pe ultimul loc ca metodă contracepție au fost numite dispozitivele intrauterine.

Importanța educației sexuale în rândul fetelor din mediul urban și rural este mai presus decât aspectul fizic și igiena personală. Răspunsul băieților din mediul urban este net diferit față de cei din mediul rural, aceștia din urmă considerând că igiena personală și aspectul fizic este mai important.

La capitolul boli cu transmitere sexuală, fetele și băieții din mediul urban au deținut mai multe informații despre acest subiect, discuțiile mai dese cu părinții s-au văzut și în răspunsurile eleviilor pe această temă.

Întrebați dacă metodele de contracepție sunt la fel de eficiente și în cazul bolilor cu transmitere sexuală, doar o treime din fetele mediul urban comparativ cu fetele din mediul rural, unde mai mult de jumătate din fetele chestionate știau că aceste metode nu sunt la fel de eficiente. Acest lucru denotă încă o dată interesul mai mare al fetelor din mediul rural pentru educația sexual.

Întrebate de eficacitatea prezervativului, fetele din mediul rural au răspuns în totalitate că eficiența prezervativului nu este 100% și în cazul bolilor cu transmitere sexuală. Interesul fetelor din mediul rural nu a rămas doar la stadiul de a primii informații legate de educația sexuală, ele documentându-se în legătură cu această temă, de unde și cunoștiințele lor bogate legate de acest subiect.

Majoritatea fetelor din mediul rural, au răspuns că lipsa informațiilor legat de educația sexuală fac multe victime în rândul tinerilor .

Virusul papilloma uman nu a fost dat ca exemplu de boală cu transmitere sexuală , decât într-un număr foarte mic de elevii din mediul urban și rural , neștiind dacă acest virus se transmite pe cale sexuală sau nu, cu toate că România ocupă un loc fruntaș în cazul cancerului de col uterin .

Toți elevii din mediul urban și rural au știut că virusul HIV și Hepatita B se poate transmite și pe alte căi în afară de cea sexuală , majoritatea dintre ei au fost puși în dificultate deoarece la o altă întrebare au răspuns într-un număr foarte mic că Hepatita B este o boală cu transmitere sexuală .

Fetele puse în situația de a da un sfat sau de a face o alegere în cazul în care un coleg de al lor se îmbolnăvește de o boală cu transmitere sexuală pe viitor , au considerat că îndrumarea către un medic ar fi mai benefică pentru el , în timp ce băieții au considerat că ajutarea lui în funcție de posibilități ar fi mai apreciată . Reticența unora a fost și din cauza celor auzite , și anume că unele boli se pot transmite și pe alte căi în afară de cea sexuală, acest lucru punându-le un semn de întrebare, și de ce nu , dacă se pot îmbolnăvii și ei intrând în contact cu colegul bolnav, această gândire este rezultatul lipsei de informare legată de bolile cu transmitere sexuală .

Foarte puțini dintre elevi au recunoscut că fumează, gândindu-se că vor fi luați la întrebări. Un astfel de viciu prezent în rândul tinerilor nu poate conduce decât la un stil de viață nesănătos.

CAPITOLUL 5 – CONCLUZII

În urma interpretărilor rezultatelor au ieșit în evidență urmatoarele:

Atât elevii din mediul urban cât și din mediul rural nu au suficiente informații legate de educația sexuală, părinții nu le oferă minimul de informații pentru a-i feri pe viitor de anumite boli cu transmitere sexuală și o posibilă sarcină.

Unii dintre ei nu dau destulă importanță acumularii de informații pe acesta teme, doar în cazul în care ajung să se confrunte cu situația de a avea o boală cu transmitere sexuală sau in momentul în care descoperă că vor fi părinți mult mai devreme decât credeau și asta din cauza lipsei discuților legate de educația sexuală cu părinții lor și nu pentru că nu ar vrea să să discute cu ei, doar că în familia lor educația sexuală este un subiect interzis.

Prezența educației sexuale în școli ca materie obligatorie nu este agreată de elevi și mai degrabă se dorește introducerea ei în programa școlară ca materie opțională.

Unii dintre ai au fost mirați să afle că în alte școli din Europa educația sexuală este obligatorie în școli și că părinții nu își pot retrage copii de la aceste ore, dimpotrivă unele școli le permit să asiste și părinților la desfășurarea acestor ore și pot să vină și ei cu idei legate de ce ar trebui să mai știe pe viitor copii lor.

Mulți au auzit de boliile cu transmitere sexuală, dar când au fost întrebați să de-a exemplu de boli cu transmitere sexuală foarte puțini au auzit de Virusul papilloma uman, agentul etiologic al cancerului de col uterin.

Cunoștințele legate de metodele contracepție au scos in evidență cunoașterea utilizării anticoncepționalelor, prezervativelor și mai puțin a dispozitivelor intrauterine.

Prezența pastilei de a 2-a zi în răspunsurile fetelor atât din mediul urban și rural într-un număr mai mic, ridică totuși un semn de întrebare dat fiind faptul vârsta atât de fragedă a elevelor chestionate.

Răspunsurile băieților din mediul urban și rural ce au poziționat avortul ca metodă de contracepție accentuează necesitatea introducerii educației sexuale în școli

Reacțiile tinerilor în cazul în care un coleg de al lor se îmbolnăvește de o boală cu transmitere sexuală sunt împărțite, opțiunile tinerilor care aleg să îl evite sunt într-un număr foarte mare ceea ce denotă încă o data lipsa informaților legate de educația sexuală.

Întrebați de unde ar vrea să primească informații legate de educația sexuală au răspuns părinții, doar că acest răspuns este valid pentru puțini tineri din ziua de azi cu toate că trăim in secolul XXI, mentalitatea a rămas demodată și subiectul educația sexuală a rămas un subiect tabu.

Deși fumatul este la modă în rândul tinerilor din ziua de azi, chestionarul a scos la iveală exact contrariul, puțini dintre ei recunoscând că fumează.

BIBLIOGRAFIE

1. Educația sexuală în școli. De la ce vârstă și ce conține programa școlară în România comparativ cu Europa. Medlife. 2012. (Accesat în 10 februarie, 2014, http://medlive.hotnews.ro/educatia-sexuala-in-scoala-continuturi-educationale-in-romania-comparativ-cu-europa.html ).

2.Constantin Ciufecu , Elvira Sînziana Ciufecu . Maladia HIV/SIDA . În: Tratat de epidemiologie a bolilor transmisibile . 332-342.

3. Anthony S. Fauci, Dan L. Longo . Virusuri ARN . În: Anthony S. Fauci, Dan L. Longo et al. Harrison ediția a XIV-a. editura Teora; 1221-1223.

4. Prof. dr. Costin Cernescu. HIV/AIDS-SIDA. În :prof. dr. Costin Cernescu. Virusologie medicală. București, editura medicală; 1995;156-165.

5. Prof. dr. Dan Forsea. Infecții virale. În: prof. dr. Dan Forsea, dr. Raluca Popescu, dr. Cătălin Mihai Popescu. Compendiu de dermatologie și venerologie. București, editura tehnică; 1996;36-41.

6. Prof. Richard B. Roberts. Antiretrovirale .În :prof. Richard B. Roberts, Barry J. Hartman, prof. Codruța Nemet, dr. Ramona Ionescu, dr. Cristina Marticariu. Terapie antimicrobiană, terapie antiparazitară. Brașov, editura lux libris ;2005;59.

7. Prof. dr. Dan Forsea. Venerologie. În: prof. dr. Dan Forsea, dr. Raluca Popescu, dr. Cătălin Mihai Popescu. Compendiu de dermatologie și venerologie. București, editura tehnică;1996;350-396.

8. Elena Ghanotakis, Dean Peacock, and Rose Wilcher . The importance of addressing gender inequality in efforts to end vertical transmission of HIV (Abstract) Journal of the International AIDS Society . 2012; 17385.

9. Anthony Linton, Mina D. Singh, David Turbow et al. Street youth, HIV/AIDS prevention and the stages of change (Abstract) The International Journal of Health , Wellness , and Society ;117-136.

10. Denise M. Cardo, M.D., David H. Culver et al . A case–control study of HIV seroconversion in health care workers after percutaneous exposure (Abstract) The New England Journal of Medicine 1997; 1485-1490.

11. Valeria Laza. SIDA în penitenciare. În: Valeria Laza. SIDA și alte boli cu transmitere sexuală. Cluj, editura alfa express ;2000;95-98.

12. Jeffrey D. Fisher . Changing AIDS – Risk Behavior . Center for Health, Intervention, and Prevention (CHIP) . 1992;3(111):455-474.

13. Mary Jo Trepka, Lorene M. Maddox, Theophile Niyonsenga . Utility of the national death index in ascertaining mortality in acquired immunodeficiency syndrome surveillance (Abstract) American Journal of Epidemiology 2011; 90-98.

14. Thep Chalermchai , Narin Hiransuthikul , Jintanat Ananworanich . Risk factors of chronic hepatitis in antiretroviral-treated HIV infection, without hepatitis B or C viral infection (Abstract ) AIDS Research and Therapy 2013;10-21.

15. Silviu Predoi, Nicolae Crișan, Anca Daniela Stănescu, Anca Roncea. Infecția cu HIV. În: Silviu Predoi, Nicolae Crișan, Anca Daniela Stănescu, Anca Roncea. Infecțiile virale în obstretică și ginecologie. București, editura libripress; 2003;131-141.

16. Lutz CT, Quinn LS. Sarcopenia. Obesity and natural killer cell immune senescence in aging: altered cytokine levels as a common mechanism. Aging (Albany, NY). 2012;4:535–546.

17. Hammer SM, Eron JJ Jr., Reiss P et al. Antiretroviral treatment of adult HIV infection. JAMA. 2008;300:555–570.

18. Nakagawa F, May M, Phillips A. Life expectancy living with HIV: recent estimates and future implications. Curr Opin Infect Dis. 2013;26:17–25.

19. Salvioli S, Monti D, Lanzarini C et al. Immune system, cell senescence, aging and longevity. Curr Pharm Des. 2013;19:1675–1679.

20. Aspinall R, Goronzy JJ. Immune senescence. Curr Opin Immunol. 2010; 22:497–499.

21. Appay V, Almeida JR, Sauce D et al. Accelerated immune senescence and HIV-1 infection. Exp Gerontol. 2007;42:432–437.

22. Sahin E, Colla S, Liesa M et al. Telomere dysfunction induces metabolic and mitochondrial compromise. Nature. 2011;470:359–365.

23. Pace GW, Leaf CD. The role of oxidative stress in HIV disease. Free Radic Biol Med. 1995;19:523–528.

24. Walmsley SL, Winn LM, Harrison ML et al. Oxidative stress and thiol depletion in plasma and peripheral blood lymphocytes from HIV-infected patients: toxicological and pathological implications. Aids. 1997;11:1689–1697.

25. Buhl R, Jaffe HA, Holroyd KJ et al. Systemic glutathione deficiency in symptom-free HIV-seropositive individuals. Lancet. 1989;2:1294–1298.

26. Staal FJ, Ela SW, Roederer M et al. Glutathione deficiency and human immunodeficiency virus infection. Lancet. 1992;339:909–912.

27. Franzese O, Comandini A, Adamo R et al. HIV-Tat down-regulates telomerase activity in the nucleus of human CD4+ T cells. Cell Death Differ. 2004;11:782–784.

28. Lennox JL. The use of HIV-1 integrase inhibitors in antiretroviral naive patients. Curr Opin HIV AIDS. 2012;7:409–414.

29. Lee FJ, Carr A. Tolerability of HIV integrase inhibitors. Curr Opin HIV AIDS. 2012;7:422–428.

30. Caron M, Auclairt M, Vissian A et al. Contribution of mitochondrial dysfunction and oxidative stress to cellular premature senescence induced by antiretroviral thymidine analogues. Antiviral Therapy. 2008;13:27–38.

31. Varela I, Pereira S, Ugalde AP et al. Combined treatment with statins and aminobisphosphonates extends longevity in a mouse model of human premature aging. Nat Med. 2008;14:767–772.

32. Gardner EM, McLees MP, Steiner JF, Del Rio C, Burman WJ. The spectrum of engagement in HIV care and its relevance to test-and-treat strategies for prevention of HIV infection. Clin Infect Dis. 2011;52:793–800.

33. Anthony MN, Gardner L, Marks G et al. Factors associated with use of HIV primary care among persons recently diagnosed with HIV: examination of variables from the behavioural model of health-care utilization. AIDS Care.2007;19:195–202.

34. Hocking JS, Rodger AJ, Rhodes DG, Crofts N. Late presentation of HIV infection associated with prolonged survival following AIDS diagnosis – characteristics of individuals. Int J STD AIDS. 2000;11:503–508.

35. Antinori A, Coenen T, Costagiola D et al. Late presentation of HIV infection: a consensus definition. HIV Med. 2011;12:61–64.

36. Sobrino-Vegas P, Garcia-San Miguel L, Caro-Murillo AM et al. Delayed diagnosis of HIV infection in a multicenter cohort: prevalence, risk factors, response to HAART and impact on mortality. Curr HIV Res. 2009;7:224–230.

37. Constatntin Ciufecu . Sifilisul . În: Tratat de epidemiologie a bolilor transmisibile . 648-650.

38. Mary Beth Brinkman, Matthew McKevitt, Melanie McLoughlin et al . Reactivity of antibodies from Syphilis patients to a protein array representing the Treponema pallidum (Abstract) Journal Of Clinical Microbiology . 2006;3(44):888-891.

39. Sheila A. Lukehart, King K. Holmes. Boli Spirochetale. În: Sheila A. Lukehart, King K. Holmes et al. Harrison ediția a XIV-a. editura Teora; 1131-1142.

40. Prof. dr. Al. Colțoiu. Venerologie. În : prof. dr. Al. Colțoiu, conf. dr. Dan Forsea, dr. Despina Mateescu, conf. dr. Sanda Popescu. Dermato-venerologie. București, editura didactică și pedagogică; 1993;687-817.

41. Arlene C. Sena, Becky L. White, P. Frederick Sparling. Novel Treponema pallidum Serologic Tests: A Paradigm Shift in Syphilis Screening for the 21st Century (Abstract) Oxford Journals . 2013;57:700-704.

42. Lori Newman, Mary Kamb, Nathalie Broutet . Global estimates of syphilis in pregnancy and associated adverse outcomes: analysis of multinational antenatal surveillance data (Abstract) PLOS Medicine 2013; e1001396.

43. Dunlop EM. Survival of treponemes after treatment, comments, clinical conclusions and recommendations.Genitourin Med .1985;61:293–301.

44. Kingston et al. UK National Guidelines on the Management of Syphilis (Abstract) International Journal of STD & AIDS. 2008; 729-740.

45. Marco De Santis , Carmen De Luca , Ilenia Mappa et al . Syphilis infection during pregnancy: fetal risks and clinical management (Abstract) Infectious Diseases in Obstretics and Gynecology 2012 ; 430585.

46. Rosanna W. Peeling , Htun Ye . Diagnostic tools for preventing and managing maternal and congenital syphilis: an overview (Abstract) Bull World Health Organisation 2004; 439-446.

47. Hawkes SJ, Gomez GB, Broutet N. Early antenatal care: does it make a difference to outcomes of pregnancy associated with syphilis? A systematic review and meta-analysis. PLoS One. 2013;8(2):1–7.

48. Rolfs RT, Joesoef MR, Hendershot EF et al. A randomized trial of enhanced therapy for early syphilis in patients with and without human immunodeficiency virus infection. N. Engl. J. Med. 1997;337(5):307–314.

49. Zhou P, Gu Z, Xu J, Wang X, Liao K. A study evaluating ceftriaxone as a treatment agent for primary and secondary syphilis in pregnancy. Sex. Transm. Dis. 2005;32(8): 495–498.

50. Riedner G, Rusizoka M, Todd J et al. Single-dose azithromycin versus penicillin g benzathine for the treatment of early syphilis. N. Engl. J. Med. 2005;353(12):1236–1244.

51. Katz KA, Klausner JD. Azithromycin resistance. Curr. Opin. Infect. Dis. 2008;21(1): 83–91.

52. Sena AC, Wolff M, Martin DH et al. Predictors of serological cure and serofast state after treatment in HIV-negative persons with early syphilis. Clin. Infect. Dis. 2011;53(11):1092–1099.

53. Blank LJ, Rompalo AM, Erbelding EJ, Zenilman JM, Ghanem KG. Treatment of syphilis in HIV-infected subjects: a systematic review of the literature. Sex. Transm. Infect. 2011;87(1):9–16.

54. Sheffield JS, Sanchez PJ, Morris G et al. Congenital syphilis after maternal treatment for syphilis during pregnancy. Am. J. Obstet. Gynecol. 2002;186(3):569–573.

55. Workowski KA, Berman S; Centers for Disease Control and Prevention (CDC). Sexually transmitted diseases treatment guidelines, 2010. MMWR Recomm Rep. 2010;59:26–40.

56. Ghanem KG, Erbelding EJ, Cheng WW, et al. Doxycycline compared with benzathine penicillin for the treatment of early syphilis. Clin Infect Dis 2006;9:42-45.

57. Rolfs RT, Joesoef MR, Hendershot EF, et al. A randomized trial of enhanced therapy for early syphilis in patients with and without human immunodeficiency virus infection. N Engl J Med 1997;14:335-337.

58. French P. Syphilis.(Abstract). Br Med J. 2007; 334: 147.

59. Values M, Kirk D, Ramsey P. Syphilis in pregnancy. Prim Care Update Ob/Gyns. 2000; 7: 26–30.

60. Walker D, Walker G. Forgotten but not gone: the continuing scourge of congenital syphilis. Lancet Infect Dis. 2002; 432:2-6.

61. Borenstein LA, Spotkov JM, Cox DL, Novak-Weekley SM. High throughput laboratory experience using the Trep-Chek EIA as a screening test for syphilis. American Society for Microbiology.2006; 21–25.

62. Pope V. Use of treponemal tests to screen for syphilis. Infect Med. 2004;8:399–404.

63. Marangoni A, Sambri V, Storni E, D'Antuono A, Negosanti M, Cevenini .Treponema pallidum surface immunofluorescence assay for serologic diagnosis of syphilis. Clin Diagn Lab Immunol. 2000;7:417–421.

64. Cole MJ. Comparative evaluation of 15 serological assays for the detection of syphilis infection. Eur J Clin Microbiol Infect Dis. 2007;26:705–713.

65. Sena AC, White BL, Sparling PF. Treponema pallidum serologic tests: a paradigm shift in syphilis screening for the 21st century. Clin Infect Dis 2010;51:700–708.

66. CDC. Syphilis testing algorithms using treponemal tests for initial screening. 2008;57:872–875.

67. Rompalo A, Cannon R, Quinn T, et al. Association of biologic false-positive reactions for syphilis with human immunodeficiency virus infection (Abstract). J Infect Dis 1992:165:1124.

68. Conley C, Savarese D. Biologic false positive serologic tests for syphilis and other serologic abnormalities in autoimmune hemolytic anemia and thrombocytopenia purpura. Medicine. 1989;68:67–84.

69. Thomas DL, Rompalo AM, Zenilman J, et al. Association of hepatitis C virus infection with false-positive tests for syphilis (Abstract). J Infect. Dis 1994;170:1579.

70. Darke S. Self-report among injecting drug users (Abstract). Drug Alcohol Depend. 1998;51:253.

71. Hook EW III et al. A phase III equivalence trial of azithromycin versus benzathine penicillin for treatment of early syphilis (Abstract). J Infect Dis 2010; 201:1729.

72. Hepatita virală B . În: Tratat de epidemiologie a bolilor transmisibile . 268-279

73. Prof. dr. Dan Forsea. Infecții virale. În: prof. dr. Dan Forsea, dr. Raluca Popescu, dr. Cătălin Mihai Popescu. Compendiu de dermatologie și venerologie. București, editura tehnică; 1996:36-41

74. Wolfram H. Gerlich . Medical Virology of Hepatitis B: how it began and where we are now (Abstract) Virology Journal . 2013; 10:239

75. Kimberly Workowski et al . Sexually Transmitted Diseases Treatment Guidelines . Centers for Diseases Control and Prevention . 2010 . (Accesat în data de 10 februarie , 2014 , la http://www.cdc.gov/mmwr/preview/mmwrhtml/rr5912a1.htm)

76. Prof. dr. Costin Cernescu. Virusuri hepatice. În: prof. dr. Costin Cernescu. Virusologie medicală. București, editura medicală ;1995:175-181 .

77. Silviu Predoi, Nicolae Crișan, Anca Daniela Stănescu, Anca Roncea. Infecția cu virusul hepatitei B. În: Silviu Predoi, Nicolae Crișan, Anca Daniela Stănescu, Anca Roncea. Infecțiile virale în obstretică și ginecologie. București, editura libripress; 2003:150-153

78. So Young Kwon , Chang Hong Lee . Epidemiology and prevention of hepatitis B virus infection (Abstract) The Korean Journal of Hepatology 2011; 87-95

79. Alonso González . Regional Monotoring Strategy (Abstract) Pan American Health Organization 2010; 13-17

80. Jinlin Hou, Zhihua Liu, Fan Gu . Epidemiology and Prevention of Hepatitis B Virus Infection (Abstract) International Journal of Medical Sciences 2005; 50-57

81. World Health Organization. Prevention & Control of Viral Hepatitis Infection 2012; 2-22

82. Monica Sabău. Procesul epidemiologic al infecțiilor produse de virusul hepatitei B. În: Monica Sabău. Epidemiologia hepatitei virale B. Cluj Napoca, editura dacia ;1987:57-83

83. Qing-Qing Yao, Xiao-Lian Dong, Ying-Jie Zheng . Hepatitis B virus surface antigen (HBsAg)-positive and HBsAg-negative Hepatitis B virus infection among mother-teenager pairs 13 years after neonatal Hepatitis B virus vaccination (Abstract) American Society for Microbiology 2013; 269-275

84. Prof. dr. M. Voiculescu. Boli infecțioase cu poartă de intrare digestivă. În: prof. dr. Marin Voiculescu, conf. dr. Mircea Angelescu ,dr. Ariadna Baltiev, et al. Boli infecțioase. București, editura didactică și pedagogică ;230-251

85. Lok AS, McMahon BJ. Chronic hepatitis B. Hepatology. 2009;50:661–662.

86. EASL clinical practice guidelines: management of chronic hepatitis B virus infection. J Hepatol. 2012;57:167–185.

87. Lok AS. Navigating the maze of hepatitis B treatments. Gastroenterology. 2007;132:1586–1594.

88. Xu WM, Cui YT, Wang L, et al. Lamivudine in late pregnancy to prevent perinatal transmission of hepatitis B virus infection: a multicentre, randomized, double-blind, placebo-controlled study. J Viral Hepat. 2009;16:94–103.

89. Han GR, Cao MK, Zhao W, et al. A prospective and open-label study for the efficacy and safety of telbivudine in pregnancy for the prevention of perinatal transmission of hepatitis B virus infection. J Hepatol. 2011;55:1215–1221.

90. Loomba R, Rowley A, Wesley R, et al. Systematic review: the effect of preventive lamivudine on hepatitis B reactivation during chemotherapy. Ann Intern Med. 2008;148:519–528.

91. Scaglione SJ, Lok AS. Effectiveness of hepatitis B treatment in clinical practice. Gastroenterology 2012;142:1360–1368.

92. Lau GK, Piratvisuth T, Luo KX, et al. Peginterferon alfa-2a, lamivudine, and the combination for HBeAg-positive chronic hepatitis B. N Engl J Med. 2005;352:2682–2695.

93. Sherman M, Yurdaydin C, Sollano J, et al. Entecavir for treatment of lamivudine-refractory, HBeAg-positive chronic hepatitis B. Gastroenterology. 2006;130:2039–2049.

94. Richard C. Reichman . Infecții cu papillomavirus uman În: Richard C. Reichman et al. Harrison ediția a XIV-a. editura Teora; 1213-1215

95 . J Claire Cameron, Lesley A Wallace, David J Goldberg . HPV vaccine: positive insights from universal adolescent HepB vaccination (Abstract) Journal of Epidemiology and Community Health 2007; 1018-1019

96. Silviu Predoi, Nicolae Crișan, Anca Daniela Stănescu, Anca Roncea. Proframul de screening viral pentru infecția cu HPV. În: Silviu Predoi, Nicolae Crișan, Anca Daniela Stănescu, Anca Roncea. Infecții virale în obstretică și ginecologie. București, editura libripress; 2003:197-206

97. LEE, G.-Y. KIM, S.-M. , RIM, S.-Y. et al . Human papillomavirus (HPV) genotyping by HPV DNA chip in cervical cancer and precancerous lesions (Abstract) International Journal of Gynecological Cancer 2005; 81-87

98. Paula González, Allan Hildesheim, Rolando Herrero . Behavioral/lifestyle and immunologic factors associated with HPV infection among women older than 45 Years (Abstract) American Society of Preventive Oncology 2010; 3044-3054

99. Zana Bumbuliene,  Jonas Alisauskas,  Agne Sepetiene . High-risk HPV infection in sexually active and non active young women (Abstract) Central European Journal of Medicine 2011; 456-462

100. K Cuschieri , D H Brewster , H A Cubie. Distribution of HPV types associated with cervical cancers in Scotland and implications for the impact of HPV vaccines (Abstract) British Journal of Cancer . 2010; 930-932

101. Doina Azoicăi .Infecția cu virusul papilomului uman . În : Tratat de epidemiologie a bolilor transmisibile 349-353

102. Forman D, de Martel C, Lacey CJ, Soerjomataram I, Lortet-Tieulent J, Bruni L, et al. Global burden of human papillomavirus and related diseases. Vaccine. 2012;30(5):12-23.

103. Walboomers JM, Jacobs MV, Manos MM, Bosch FX, Kummer JA, Shah KV, et al. Human papillomavirus is a necessary cause of invasive cervical cancer worldwide. J Pathol. 1999;189:9-12.

104. Arbyn M, Ronco G, Anttila A, Meijer CJ, Poljak M, Ogilvie G, et al. Evidence regarding human papillomavirus testing in secondary prevention of cervical cancer. Vaccine. 2012;30( 5):88-99.

105. Naucler P, Ryd W, Tornberg S, Strand A, Wadell G, Elfgren K, et al. Human papillomavirus and Papanicolaou tests to screen for cervical cancer (Abstract). Engl J Med. 2007;357:1589.

106. Mayrand MH, Duarte-Franco E, Rodrigues I, Walter SD, Hanley J, Ferenczy A, et al. Human papillomavirus DNA versus Papanicolaou screening tests for cervical cancer (Abstract). N Engl J Med. 2007;357:1579.

107. Strauss S, Stephen H, Sonnex C, Gray J. Contamination of environmental surfaces by genital human papillomaviruses. Sex Transm. Infect.2002; 78(2):135–138.

108. Koutsky L: Epidemiology of genital human papillomavirus infection. Am. J. Med.1997;102(5):3–8.

109. Villiers EM, Fauquet C, Broker TR, Bernard HU, zur Hauseng H: Classification of papillomaviruses. Virology . 2004;324:17–24.

110. Eric H. Raabe, MD, PhD et al. Vaccination as a tool for cancer prevention. American College of Preventive Medicine(ACPM) (Abstract) 2010.

CHESTIONAR DE EVALUARE A EDUCAȚIEI SEXUALE A ELEVILOR

Instrucțiuni : citiți enunțurile din chestionar și răspundeți la fiecare din ele marcând cu X varianta de răspuns care vi se potrivește cel mai bine, chiar dacă la unele întrebări considerați corecte mai multe răspunsuri:

Localitate : Urban □ Rural □

Vârsta:

Sex: MASCULIN □ FEMININ □

1.Ai avut discuții legate de educația sexuală cu părinții tăi?

DA □ NU □

2 .Pentru abordarea discuției privitoare la educația sexuală pe care dintre părinți îl preferi ?

TATA □ MAMA □

3. În familia ta educația sexuală este un subiect interzis?

DA □ NU □

4. Ai avut discuții legate de educația sexuală cu prietenii tăi?

DA □ NU □

5.Ai vrea să-ți fie aduse la cunoștință noțiuni legate de educația sexuală în cadrul școlii ?

DA □ NU □

6. În cazul introducerii educației sexuale în școli,materia respectivă preferi să fie:

OPȚIONALĂ □ OBLIGATORIE □

7.De la ce vârstă consideri că ar fi necesară introducerea educației sexuale în școli?

11 ANI □ 12 ANI □ 13 ANI □ 14 ANI □

8.Preferi discuțiile legate de educația sexuală cu :

părinții □

profesorii □

prietenii □

bunicii □

preotul □

9.De unde ai prefera să primești informații legate de educația sexuală?

părinți □

prieteni □

profesori □

internet □

reviste □

cărți □

10.Știai că în alte țări Europene ca: Austria,Danemarca,Germania,Italia,educația sexuală în școli este obligatorie?

DA □ NU □

11.Ce metode de contracepție cunoști?

12.Unii tineri consideră că igiena personală, aplicarea parfumului, epilarea sunt mai importante decât metodele de contracepție? Esti de acord cu ei?

DA □ NU □

13.Ai auzit de bolile cu transmitere sexuală?

DA □ NU □

14.Consideri că metodele folosite pentru evitarea unei sarcini sunt la fel de utile și de a ne proteja de o boală cu transmitere sexuală ?

DA □ NU □

15.Consideri că prezervativul te protejeaza 100% de boliile cu transmitere sexuală?

DA □ NU □

16. Știai că zilnic se îmbolnăvesc un numar mare de tineri de o boală cu transmitere sexuală din lipsa cunoștiințelor despre educația sexuală?

DA □ NU □

17.Care din următoarele boli sunt după părerea ta cu transmitere sexuală?

sifilis □

hepatita B □

HIV/SIDA □

virusul papilloma uman □

18.Știai că HIV/SIDA,hepatita B se poate transmite și prin alte moduri decât cea prin transmitere sexuală?

DA □ NU □

19. Cum reacționezi în viitor, dacă ai aflat că un coleg are o boală cu transmitere sexuală ?

evit orice contact cu el □

le spun părinților lui □

îl îndrum către un medic □

comunic dirigintelui ce am aflat □

nu îl evit ,dimpotrivă încerc să îl ajut în funcție de posibilități □

20. Fumezi :

DA □ NU □

BIBLIOGRAFIE

1. Educația sexuală în școli. De la ce vârstă și ce conține programa școlară în România comparativ cu Europa. Medlife. 2012. (Accesat în 10 februarie, 2014, http://medlive.hotnews.ro/educatia-sexuala-in-scoala-continuturi-educationale-in-romania-comparativ-cu-europa.html ).

2.Constantin Ciufecu , Elvira Sînziana Ciufecu . Maladia HIV/SIDA . În: Tratat de epidemiologie a bolilor transmisibile . 332-342.

3. Anthony S. Fauci, Dan L. Longo . Virusuri ARN . În: Anthony S. Fauci, Dan L. Longo et al. Harrison ediția a XIV-a. editura Teora; 1221-1223.

4. Prof. dr. Costin Cernescu. HIV/AIDS-SIDA. În :prof. dr. Costin Cernescu. Virusologie medicală. București, editura medicală; 1995;156-165.

5. Prof. dr. Dan Forsea. Infecții virale. În: prof. dr. Dan Forsea, dr. Raluca Popescu, dr. Cătălin Mihai Popescu. Compendiu de dermatologie și venerologie. București, editura tehnică; 1996;36-41.

6. Prof. Richard B. Roberts. Antiretrovirale .În :prof. Richard B. Roberts, Barry J. Hartman, prof. Codruța Nemet, dr. Ramona Ionescu, dr. Cristina Marticariu. Terapie antimicrobiană, terapie antiparazitară. Brașov, editura lux libris ;2005;59.

7. Prof. dr. Dan Forsea. Venerologie. În: prof. dr. Dan Forsea, dr. Raluca Popescu, dr. Cătălin Mihai Popescu. Compendiu de dermatologie și venerologie. București, editura tehnică;1996;350-396.

8. Elena Ghanotakis, Dean Peacock, and Rose Wilcher . The importance of addressing gender inequality in efforts to end vertical transmission of HIV (Abstract) Journal of the International AIDS Society . 2012; 17385.

9. Anthony Linton, Mina D. Singh, David Turbow et al. Street youth, HIV/AIDS prevention and the stages of change (Abstract) The International Journal of Health , Wellness , and Society ;117-136.

10. Denise M. Cardo, M.D., David H. Culver et al . A case–control study of HIV seroconversion in health care workers after percutaneous exposure (Abstract) The New England Journal of Medicine 1997; 1485-1490.

11. Valeria Laza. SIDA în penitenciare. În: Valeria Laza. SIDA și alte boli cu transmitere sexuală. Cluj, editura alfa express ;2000;95-98.

12. Jeffrey D. Fisher . Changing AIDS – Risk Behavior . Center for Health, Intervention, and Prevention (CHIP) . 1992;3(111):455-474.

13. Mary Jo Trepka, Lorene M. Maddox, Theophile Niyonsenga . Utility of the national death index in ascertaining mortality in acquired immunodeficiency syndrome surveillance (Abstract) American Journal of Epidemiology 2011; 90-98.

14. Thep Chalermchai , Narin Hiransuthikul , Jintanat Ananworanich . Risk factors of chronic hepatitis in antiretroviral-treated HIV infection, without hepatitis B or C viral infection (Abstract ) AIDS Research and Therapy 2013;10-21.

15. Silviu Predoi, Nicolae Crișan, Anca Daniela Stănescu, Anca Roncea. Infecția cu HIV. În: Silviu Predoi, Nicolae Crișan, Anca Daniela Stănescu, Anca Roncea. Infecțiile virale în obstretică și ginecologie. București, editura libripress; 2003;131-141.

16. Lutz CT, Quinn LS. Sarcopenia. Obesity and natural killer cell immune senescence in aging: altered cytokine levels as a common mechanism. Aging (Albany, NY). 2012;4:535–546.

17. Hammer SM, Eron JJ Jr., Reiss P et al. Antiretroviral treatment of adult HIV infection. JAMA. 2008;300:555–570.

18. Nakagawa F, May M, Phillips A. Life expectancy living with HIV: recent estimates and future implications. Curr Opin Infect Dis. 2013;26:17–25.

19. Salvioli S, Monti D, Lanzarini C et al. Immune system, cell senescence, aging and longevity. Curr Pharm Des. 2013;19:1675–1679.

20. Aspinall R, Goronzy JJ. Immune senescence. Curr Opin Immunol. 2010; 22:497–499.

21. Appay V, Almeida JR, Sauce D et al. Accelerated immune senescence and HIV-1 infection. Exp Gerontol. 2007;42:432–437.

22. Sahin E, Colla S, Liesa M et al. Telomere dysfunction induces metabolic and mitochondrial compromise. Nature. 2011;470:359–365.

23. Pace GW, Leaf CD. The role of oxidative stress in HIV disease. Free Radic Biol Med. 1995;19:523–528.

24. Walmsley SL, Winn LM, Harrison ML et al. Oxidative stress and thiol depletion in plasma and peripheral blood lymphocytes from HIV-infected patients: toxicological and pathological implications. Aids. 1997;11:1689–1697.

25. Buhl R, Jaffe HA, Holroyd KJ et al. Systemic glutathione deficiency in symptom-free HIV-seropositive individuals. Lancet. 1989;2:1294–1298.

26. Staal FJ, Ela SW, Roederer M et al. Glutathione deficiency and human immunodeficiency virus infection. Lancet. 1992;339:909–912.

27. Franzese O, Comandini A, Adamo R et al. HIV-Tat down-regulates telomerase activity in the nucleus of human CD4+ T cells. Cell Death Differ. 2004;11:782–784.

28. Lennox JL. The use of HIV-1 integrase inhibitors in antiretroviral naive patients. Curr Opin HIV AIDS. 2012;7:409–414.

29. Lee FJ, Carr A. Tolerability of HIV integrase inhibitors. Curr Opin HIV AIDS. 2012;7:422–428.

30. Caron M, Auclairt M, Vissian A et al. Contribution of mitochondrial dysfunction and oxidative stress to cellular premature senescence induced by antiretroviral thymidine analogues. Antiviral Therapy. 2008;13:27–38.

31. Varela I, Pereira S, Ugalde AP et al. Combined treatment with statins and aminobisphosphonates extends longevity in a mouse model of human premature aging. Nat Med. 2008;14:767–772.

32. Gardner EM, McLees MP, Steiner JF, Del Rio C, Burman WJ. The spectrum of engagement in HIV care and its relevance to test-and-treat strategies for prevention of HIV infection. Clin Infect Dis. 2011;52:793–800.

33. Anthony MN, Gardner L, Marks G et al. Factors associated with use of HIV primary care among persons recently diagnosed with HIV: examination of variables from the behavioural model of health-care utilization. AIDS Care.2007;19:195–202.

34. Hocking JS, Rodger AJ, Rhodes DG, Crofts N. Late presentation of HIV infection associated with prolonged survival following AIDS diagnosis – characteristics of individuals. Int J STD AIDS. 2000;11:503–508.

35. Antinori A, Coenen T, Costagiola D et al. Late presentation of HIV infection: a consensus definition. HIV Med. 2011;12:61–64.

36. Sobrino-Vegas P, Garcia-San Miguel L, Caro-Murillo AM et al. Delayed diagnosis of HIV infection in a multicenter cohort: prevalence, risk factors, response to HAART and impact on mortality. Curr HIV Res. 2009;7:224–230.

37. Constatntin Ciufecu . Sifilisul . În: Tratat de epidemiologie a bolilor transmisibile . 648-650.

38. Mary Beth Brinkman, Matthew McKevitt, Melanie McLoughlin et al . Reactivity of antibodies from Syphilis patients to a protein array representing the Treponema pallidum (Abstract) Journal Of Clinical Microbiology . 2006;3(44):888-891.

39. Sheila A. Lukehart, King K. Holmes. Boli Spirochetale. În: Sheila A. Lukehart, King K. Holmes et al. Harrison ediția a XIV-a. editura Teora; 1131-1142.

40. Prof. dr. Al. Colțoiu. Venerologie. În : prof. dr. Al. Colțoiu, conf. dr. Dan Forsea, dr. Despina Mateescu, conf. dr. Sanda Popescu. Dermato-venerologie. București, editura didactică și pedagogică; 1993;687-817.

41. Arlene C. Sena, Becky L. White, P. Frederick Sparling. Novel Treponema pallidum Serologic Tests: A Paradigm Shift in Syphilis Screening for the 21st Century (Abstract) Oxford Journals . 2013;57:700-704.

42. Lori Newman, Mary Kamb, Nathalie Broutet . Global estimates of syphilis in pregnancy and associated adverse outcomes: analysis of multinational antenatal surveillance data (Abstract) PLOS Medicine 2013; e1001396.

43. Dunlop EM. Survival of treponemes after treatment, comments, clinical conclusions and recommendations.Genitourin Med .1985;61:293–301.

44. Kingston et al. UK National Guidelines on the Management of Syphilis (Abstract) International Journal of STD & AIDS. 2008; 729-740.

45. Marco De Santis , Carmen De Luca , Ilenia Mappa et al . Syphilis infection during pregnancy: fetal risks and clinical management (Abstract) Infectious Diseases in Obstretics and Gynecology 2012 ; 430585.

46. Rosanna W. Peeling , Htun Ye . Diagnostic tools for preventing and managing maternal and congenital syphilis: an overview (Abstract) Bull World Health Organisation 2004; 439-446.

47. Hawkes SJ, Gomez GB, Broutet N. Early antenatal care: does it make a difference to outcomes of pregnancy associated with syphilis? A systematic review and meta-analysis. PLoS One. 2013;8(2):1–7.

48. Rolfs RT, Joesoef MR, Hendershot EF et al. A randomized trial of enhanced therapy for early syphilis in patients with and without human immunodeficiency virus infection. N. Engl. J. Med. 1997;337(5):307–314.

49. Zhou P, Gu Z, Xu J, Wang X, Liao K. A study evaluating ceftriaxone as a treatment agent for primary and secondary syphilis in pregnancy. Sex. Transm. Dis. 2005;32(8): 495–498.

50. Riedner G, Rusizoka M, Todd J et al. Single-dose azithromycin versus penicillin g benzathine for the treatment of early syphilis. N. Engl. J. Med. 2005;353(12):1236–1244.

51. Katz KA, Klausner JD. Azithromycin resistance. Curr. Opin. Infect. Dis. 2008;21(1): 83–91.

52. Sena AC, Wolff M, Martin DH et al. Predictors of serological cure and serofast state after treatment in HIV-negative persons with early syphilis. Clin. Infect. Dis. 2011;53(11):1092–1099.

53. Blank LJ, Rompalo AM, Erbelding EJ, Zenilman JM, Ghanem KG. Treatment of syphilis in HIV-infected subjects: a systematic review of the literature. Sex. Transm. Infect. 2011;87(1):9–16.

54. Sheffield JS, Sanchez PJ, Morris G et al. Congenital syphilis after maternal treatment for syphilis during pregnancy. Am. J. Obstet. Gynecol. 2002;186(3):569–573.

55. Workowski KA, Berman S; Centers for Disease Control and Prevention (CDC). Sexually transmitted diseases treatment guidelines, 2010. MMWR Recomm Rep. 2010;59:26–40.

56. Ghanem KG, Erbelding EJ, Cheng WW, et al. Doxycycline compared with benzathine penicillin for the treatment of early syphilis. Clin Infect Dis 2006;9:42-45.

57. Rolfs RT, Joesoef MR, Hendershot EF, et al. A randomized trial of enhanced therapy for early syphilis in patients with and without human immunodeficiency virus infection. N Engl J Med 1997;14:335-337.

58. French P. Syphilis.(Abstract). Br Med J. 2007; 334: 147.

59. Values M, Kirk D, Ramsey P. Syphilis in pregnancy. Prim Care Update Ob/Gyns. 2000; 7: 26–30.

60. Walker D, Walker G. Forgotten but not gone: the continuing scourge of congenital syphilis. Lancet Infect Dis. 2002; 432:2-6.

61. Borenstein LA, Spotkov JM, Cox DL, Novak-Weekley SM. High throughput laboratory experience using the Trep-Chek EIA as a screening test for syphilis. American Society for Microbiology.2006; 21–25.

62. Pope V. Use of treponemal tests to screen for syphilis. Infect Med. 2004;8:399–404.

63. Marangoni A, Sambri V, Storni E, D'Antuono A, Negosanti M, Cevenini .Treponema pallidum surface immunofluorescence assay for serologic diagnosis of syphilis. Clin Diagn Lab Immunol. 2000;7:417–421.

64. Cole MJ. Comparative evaluation of 15 serological assays for the detection of syphilis infection. Eur J Clin Microbiol Infect Dis. 2007;26:705–713.

65. Sena AC, White BL, Sparling PF. Treponema pallidum serologic tests: a paradigm shift in syphilis screening for the 21st century. Clin Infect Dis 2010;51:700–708.

66. CDC. Syphilis testing algorithms using treponemal tests for initial screening. 2008;57:872–875.

67. Rompalo A, Cannon R, Quinn T, et al. Association of biologic false-positive reactions for syphilis with human immunodeficiency virus infection (Abstract). J Infect Dis 1992:165:1124.

68. Conley C, Savarese D. Biologic false positive serologic tests for syphilis and other serologic abnormalities in autoimmune hemolytic anemia and thrombocytopenia purpura. Medicine. 1989;68:67–84.

69. Thomas DL, Rompalo AM, Zenilman J, et al. Association of hepatitis C virus infection with false-positive tests for syphilis (Abstract). J Infect. Dis 1994;170:1579.

70. Darke S. Self-report among injecting drug users (Abstract). Drug Alcohol Depend. 1998;51:253.

71. Hook EW III et al. A phase III equivalence trial of azithromycin versus benzathine penicillin for treatment of early syphilis (Abstract). J Infect Dis 2010; 201:1729.

72. Hepatita virală B . În: Tratat de epidemiologie a bolilor transmisibile . 268-279

73. Prof. dr. Dan Forsea. Infecții virale. În: prof. dr. Dan Forsea, dr. Raluca Popescu, dr. Cătălin Mihai Popescu. Compendiu de dermatologie și venerologie. București, editura tehnică; 1996:36-41

74. Wolfram H. Gerlich . Medical Virology of Hepatitis B: how it began and where we are now (Abstract) Virology Journal . 2013; 10:239

75. Kimberly Workowski et al . Sexually Transmitted Diseases Treatment Guidelines . Centers for Diseases Control and Prevention . 2010 . (Accesat în data de 10 februarie , 2014 , la http://www.cdc.gov/mmwr/preview/mmwrhtml/rr5912a1.htm)

76. Prof. dr. Costin Cernescu. Virusuri hepatice. În: prof. dr. Costin Cernescu. Virusologie medicală. București, editura medicală ;1995:175-181 .

77. Silviu Predoi, Nicolae Crișan, Anca Daniela Stănescu, Anca Roncea. Infecția cu virusul hepatitei B. În: Silviu Predoi, Nicolae Crișan, Anca Daniela Stănescu, Anca Roncea. Infecțiile virale în obstretică și ginecologie. București, editura libripress; 2003:150-153

78. So Young Kwon , Chang Hong Lee . Epidemiology and prevention of hepatitis B virus infection (Abstract) The Korean Journal of Hepatology 2011; 87-95

79. Alonso González . Regional Monotoring Strategy (Abstract) Pan American Health Organization 2010; 13-17

80. Jinlin Hou, Zhihua Liu, Fan Gu . Epidemiology and Prevention of Hepatitis B Virus Infection (Abstract) International Journal of Medical Sciences 2005; 50-57

81. World Health Organization. Prevention & Control of Viral Hepatitis Infection 2012; 2-22

82. Monica Sabău. Procesul epidemiologic al infecțiilor produse de virusul hepatitei B. În: Monica Sabău. Epidemiologia hepatitei virale B. Cluj Napoca, editura dacia ;1987:57-83

83. Qing-Qing Yao, Xiao-Lian Dong, Ying-Jie Zheng . Hepatitis B virus surface antigen (HBsAg)-positive and HBsAg-negative Hepatitis B virus infection among mother-teenager pairs 13 years after neonatal Hepatitis B virus vaccination (Abstract) American Society for Microbiology 2013; 269-275

84. Prof. dr. M. Voiculescu. Boli infecțioase cu poartă de intrare digestivă. În: prof. dr. Marin Voiculescu, conf. dr. Mircea Angelescu ,dr. Ariadna Baltiev, et al. Boli infecțioase. București, editura didactică și pedagogică ;230-251

85. Lok AS, McMahon BJ. Chronic hepatitis B. Hepatology. 2009;50:661–662.

86. EASL clinical practice guidelines: management of chronic hepatitis B virus infection. J Hepatol. 2012;57:167–185.

87. Lok AS. Navigating the maze of hepatitis B treatments. Gastroenterology. 2007;132:1586–1594.

88. Xu WM, Cui YT, Wang L, et al. Lamivudine in late pregnancy to prevent perinatal transmission of hepatitis B virus infection: a multicentre, randomized, double-blind, placebo-controlled study. J Viral Hepat. 2009;16:94–103.

89. Han GR, Cao MK, Zhao W, et al. A prospective and open-label study for the efficacy and safety of telbivudine in pregnancy for the prevention of perinatal transmission of hepatitis B virus infection. J Hepatol. 2011;55:1215–1221.

90. Loomba R, Rowley A, Wesley R, et al. Systematic review: the effect of preventive lamivudine on hepatitis B reactivation during chemotherapy. Ann Intern Med. 2008;148:519–528.

91. Scaglione SJ, Lok AS. Effectiveness of hepatitis B treatment in clinical practice. Gastroenterology 2012;142:1360–1368.

92. Lau GK, Piratvisuth T, Luo KX, et al. Peginterferon alfa-2a, lamivudine, and the combination for HBeAg-positive chronic hepatitis B. N Engl J Med. 2005;352:2682–2695.

93. Sherman M, Yurdaydin C, Sollano J, et al. Entecavir for treatment of lamivudine-refractory, HBeAg-positive chronic hepatitis B. Gastroenterology. 2006;130:2039–2049.

94. Richard C. Reichman . Infecții cu papillomavirus uman În: Richard C. Reichman et al. Harrison ediția a XIV-a. editura Teora; 1213-1215

95 . J Claire Cameron, Lesley A Wallace, David J Goldberg . HPV vaccine: positive insights from universal adolescent HepB vaccination (Abstract) Journal of Epidemiology and Community Health 2007; 1018-1019

96. Silviu Predoi, Nicolae Crișan, Anca Daniela Stănescu, Anca Roncea. Proframul de screening viral pentru infecția cu HPV. În: Silviu Predoi, Nicolae Crișan, Anca Daniela Stănescu, Anca Roncea. Infecții virale în obstretică și ginecologie. București, editura libripress; 2003:197-206

97. LEE, G.-Y. KIM, S.-M. , RIM, S.-Y. et al . Human papillomavirus (HPV) genotyping by HPV DNA chip in cervical cancer and precancerous lesions (Abstract) International Journal of Gynecological Cancer 2005; 81-87

98. Paula González, Allan Hildesheim, Rolando Herrero . Behavioral/lifestyle and immunologic factors associated with HPV infection among women older than 45 Years (Abstract) American Society of Preventive Oncology 2010; 3044-3054

99. Zana Bumbuliene,  Jonas Alisauskas,  Agne Sepetiene . High-risk HPV infection in sexually active and non active young women (Abstract) Central European Journal of Medicine 2011; 456-462

100. K Cuschieri , D H Brewster , H A Cubie. Distribution of HPV types associated with cervical cancers in Scotland and implications for the impact of HPV vaccines (Abstract) British Journal of Cancer . 2010; 930-932

101. Doina Azoicăi .Infecția cu virusul papilomului uman . În : Tratat de epidemiologie a bolilor transmisibile 349-353

102. Forman D, de Martel C, Lacey CJ, Soerjomataram I, Lortet-Tieulent J, Bruni L, et al. Global burden of human papillomavirus and related diseases. Vaccine. 2012;30(5):12-23.

103. Walboomers JM, Jacobs MV, Manos MM, Bosch FX, Kummer JA, Shah KV, et al. Human papillomavirus is a necessary cause of invasive cervical cancer worldwide. J Pathol. 1999;189:9-12.

104. Arbyn M, Ronco G, Anttila A, Meijer CJ, Poljak M, Ogilvie G, et al. Evidence regarding human papillomavirus testing in secondary prevention of cervical cancer. Vaccine. 2012;30( 5):88-99.

105. Naucler P, Ryd W, Tornberg S, Strand A, Wadell G, Elfgren K, et al. Human papillomavirus and Papanicolaou tests to screen for cervical cancer (Abstract). Engl J Med. 2007;357:1589.

106. Mayrand MH, Duarte-Franco E, Rodrigues I, Walter SD, Hanley J, Ferenczy A, et al. Human papillomavirus DNA versus Papanicolaou screening tests for cervical cancer (Abstract). N Engl J Med. 2007;357:1579.

107. Strauss S, Stephen H, Sonnex C, Gray J. Contamination of environmental surfaces by genital human papillomaviruses. Sex Transm. Infect.2002; 78(2):135–138.

108. Koutsky L: Epidemiology of genital human papillomavirus infection. Am. J. Med.1997;102(5):3–8.

109. Villiers EM, Fauquet C, Broker TR, Bernard HU, zur Hauseng H: Classification of papillomaviruses. Virology . 2004;324:17–24.

110. Eric H. Raabe, MD, PhD et al. Vaccination as a tool for cancer prevention. American College of Preventive Medicine(ACPM) (Abstract) 2010.

CHESTIONAR DE EVALUARE A EDUCAȚIEI SEXUALE A ELEVILOR

Instrucțiuni : citiți enunțurile din chestionar și răspundeți la fiecare din ele marcând cu X varianta de răspuns care vi se potrivește cel mai bine, chiar dacă la unele întrebări considerați corecte mai multe răspunsuri:

Localitate : Urban □ Rural □

Vârsta:

Sex: MASCULIN □ FEMININ □

1.Ai avut discuții legate de educația sexuală cu părinții tăi?

DA □ NU □

2 .Pentru abordarea discuției privitoare la educația sexuală pe care dintre părinți îl preferi ?

TATA □ MAMA □

3. În familia ta educația sexuală este un subiect interzis?

DA □ NU □

4. Ai avut discuții legate de educația sexuală cu prietenii tăi?

DA □ NU □

5.Ai vrea să-ți fie aduse la cunoștință noțiuni legate de educația sexuală în cadrul școlii ?

DA □ NU □

6. În cazul introducerii educației sexuale în școli,materia respectivă preferi să fie:

OPȚIONALĂ □ OBLIGATORIE □

7.De la ce vârstă consideri că ar fi necesară introducerea educației sexuale în școli?

11 ANI □ 12 ANI □ 13 ANI □ 14 ANI □

8.Preferi discuțiile legate de educația sexuală cu :

părinții □

profesorii □

prietenii □

bunicii □

preotul □

9.De unde ai prefera să primești informații legate de educația sexuală?

părinți □

prieteni □

profesori □

internet □

reviste □

cărți □

10.Știai că în alte țări Europene ca: Austria,Danemarca,Germania,Italia,educația sexuală în școli este obligatorie?

DA □ NU □

11.Ce metode de contracepție cunoști?

12.Unii tineri consideră că igiena personală, aplicarea parfumului, epilarea sunt mai importante decât metodele de contracepție? Esti de acord cu ei?

DA □ NU □

13.Ai auzit de bolile cu transmitere sexuală?

DA □ NU □

14.Consideri că metodele folosite pentru evitarea unei sarcini sunt la fel de utile și de a ne proteja de o boală cu transmitere sexuală ?

DA □ NU □

15.Consideri că prezervativul te protejeaza 100% de boliile cu transmitere sexuală?

DA □ NU □

16. Știai că zilnic se îmbolnăvesc un numar mare de tineri de o boală cu transmitere sexuală din lipsa cunoștiințelor despre educația sexuală?

DA □ NU □

17.Care din următoarele boli sunt după părerea ta cu transmitere sexuală?

sifilis □

hepatita B □

HIV/SIDA □

virusul papilloma uman □

18.Știai că HIV/SIDA,hepatita B se poate transmite și prin alte moduri decât cea prin transmitere sexuală?

DA □ NU □

19. Cum reacționezi în viitor, dacă ai aflat că un coleg are o boală cu transmitere sexuală ?

evit orice contact cu el □

le spun părinților lui □

îl îndrum către un medic □

comunic dirigintelui ce am aflat □

nu îl evit ,dimpotrivă încerc să îl ajut în funcție de posibilități □

20. Fumezi :

DA □ NU □