,,Nimic nu este posibil f ără oameni nimic nu durează fără instituții. [627023]

UNIVERSITATEA "BABEȘ – BOLYAI "
FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOSOFIE
Departamentul de Studii Internaționale și Istorie Contemporană
Specializarea Studii de S ecuritate

APĂRAREA – PRIORITATE A
UNIUNII EUROPENE
,,Nimic nu este posibil f ără oameni; nimic nu durează fără instituții.”
-Jean Monnet –

Coordonator științific:
General -maior(r) Lect.dr. Ioan MANCI

Absolvent: [anonimizat]
2017

CUPRINS
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 4
Motivația cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 6
Obiectivele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 7
Prezentarea demersului de cercetare ………………………….. ………………………….. …………. 7
Structura lucrării cuprinse în lucrarea de licență ………………………….. …………………… 8
Capitolul 1.Uniunea Europeană ………………………….. ………………………….. ………………. 10
1.1. Cele 10 etape istorice ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 10
1.2.Funcționarea și rolul instituțiilor din cadrul Uniunii Europene ………………………….. ……………… 12
Capitolul 2. Politica Externă și de Securitate Comună ………………………….. ………….. 20
2.1. Pilonii UE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 20
2.2 . U.E.O. și Politica Europeană de Securitate și Apărare ………………………….. ………………………… 23
2.3. Politica Europeană de Securitate și Apărare ………………………….. ………………………….. ………….. 26
2.4.Evoluții ale Politicii de Securitate și Apărare Comune. Implicații ale Tratatului de la Lisabona 27
Capitolul 3. Provocările secolului XXI ………………………….. ………………………….. …….. 30
3.1.Provocările interne pentru securitatea Europeană ………………………….. ………………………….. … 30
3.2. Provocările externe pentru securitatea Europeană ………………………….. ………………………….. .. 32
Capitolul 4. Studiu de caz: Relațiile dintre Uniunea Europeană și Balcanii de Vest.
Misiunea EUFOR -Althea. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 36
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 42
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 46

Oana -Adina ISPAS Introducere
4
CUVINTE CHEIE
Uniunea Europeană, apărare, P.E.S.C, securitate, EUFOR -Althea , P.E.S.A, BiH.
Introducere
Consider că tema intitulată „ Apărarea – prioritate a Uniuiunii Europene”
este de actualitate, de aceea am ales să abordez aceast subiect care are un impact
major asu pra comunității.
Luând în considerare scopul acesteia – luarea măsurilor eficiente pentru a
garanta s ecuritatea statelor sale membre, apărarea este esențială în demersul
acțiunilor desfășurate de Uniunea Europeană .
Axându -ne pe problemele de securitate transfrontalieră, la nivelul U .E.,
acestea sunt resimțite prin: traficul de persoane, actele de terorism, spălarea de
bani, dezstrele nat urale și cele provocate de om, instabilitatea economică,
instabilitatea politică, corupția dar și criminalitatea inform atică.
Analizând atent acțiunile Uniunii Europene desfășurate în anii precedenți,
putem deduce riscuri și vulnerabilități, care în viitor pot fi remediate, adoptându –
se strategii și politici specifice domeniului apărării.
Din punctul meu de vedere, Uniun ea Europeană este considerată atât o
forță economică, cât și una demografică. Cu toate acestea, se încearcă o dezvoltare
a unei competențe militare, pentru o mai bună gestionare a crizelor și conflictelor
în întreaga lume.
Resursele umane, sunt factori im portați în gestionarea problemelor ce se
ivesc în materie de securitate și apărare, deoarece oamenii reprezintă o sursă vitală
a tuturor organizațiilor. Prin aceste resurse este asigurată continuitatea,
dezvoltarea și succesul competițional.1
Sunt de părer e că, elementele cheie precum dezvoltarea economică
durabilă și progresul tehnologic, contribuie la creșterea nivelului de securitate
individuală a cetățenilor, dar și la asigurarea resurselor necesare privind
modernizarea sectorului de apărare și securita te. Susțin acest punct de vedere,

1Ioan Manci, Aspecte europene și nord -atlantice în managementul resurselor umane ale apărării , Editura
C.A. Publishing, Cluj-Napoca, 2011, p.29.

Oana -Adina ISPAS Introducere

5
deoarece asigurarea unei securități naționale, regionale sau internațioanle, nu
poate exista fără asigurarea unei securități economice adecvate.2
Având în vedere complexitatea Uniunii Europene, o importanță majoră și
de actualitate, pe care o voi aborda în această lucrare, este apărarea comună.
Aceasta reprezintă ansamblu de măsuri luate în comun pentru o bună gestionare a
riscurilor și amenințări lor ce sunt adresate securității transnaționale.
După sfârșitul celui de -al Doilea Război Mondial, accentul a fost pus pe
necesitatea de reorganizarea a Europei Occidentale, axată pe interese comune,
care garanta statutul de drept și egalitatea între țările membre.
În 1989, după căderea Zidului Berlinului, reunificarea Germaniei a fost
încurajată de Uniunea Europeană, țările din Europa Centrală și de Est, au devenit
din nou libere să își construiască viitorul. Căderea Zidului Berlinului a dus la
dispariția treptată a democrației de pe continentul european.
Misiunea esențială a Uniunii Europ ene este de a lua măsuri eficiente pentru
a garanta securitatea statelor sale membre. Pentru î ndeplinirea acestui obiectiv,
U.E. trebuie să colaboreze cu anumite țări, precum cele Balcanice, din Africa de
Nord, Caucaz și din Orientul Mijl ociu. În acelși timp U.E. trebuie să aibă în
vedere apărarea intereselor atât militare cât și strategice prin c olaborarea cu aliații
săi, dar și prin dezvoltarea unei noi politici comune de securitate și apărare.3
Marile provocări actuale, legate de intensificarea migrațiilor, prezervarea
valorilor culturale și religioase, păstrarea identității dar și perspectiva evoluției
mondiale spre anumite situații de criză, sunt indicii clare în direcția unei analize
atente a elementelor ce pot contribui la unitatea continentul ui precum și la
exploatarea resurselor sale.4
O no uă provocare la nivel European care necesită o c oordonare sporită este
crearea unui „spațiu de libertate, securitate și justiție” în cadrul U .E., unde fiecare
cetățean este protejat în egală măsură de lege, dar care are acces egal și la justiție,
necesitând o coordonare sporită a acțiunilor intreprinse de autoritățile naționale
(Europol, Oficiul European de Poliție și Eurojust), care este un organism cu
atribu ții în promovarea relaționării între persoanele publice (judecători, ofițeri de

2Bebe I. Diaconu, ,,Determinări privind factorii economici și securitatea națională ”, Buletinul Universității
Naționale de Apărare ,, Carol I”, 2015, p.2.
3Ministerul Afacerilor Externe, Summit -ul NATO de la Varșovia (8-9 iulie 2016), disponibil la:
https://www.mae.ro/node/36635, data accesării: 07.04.2017
4Sergiu Gherghina, George Jiglău, Ovidiu Pecican, Flore Pop. ,, Tratatul de la Lisabona: UE către reforma
instituțională ”, Editura Dacia, Cluj -Napoca, 2008, p.51.

Oana -Adina ISPAS Introducere

6
poliție) și procurori din țările membre. Cea mai mare stagnare a p roducției din
istoria Uniunii Europene, a fost declanșată în 2008, de criza financiară globală.5
Țările europene în perioada ce umează vor fi nevoite să rămână unite și să
găsească o cale comună de a ieși din destabilitatea economică, revenind astfel la o
dezvoltare eficientă, dar în același timp durabilă. Diferența între săraci și b ogați
nu a încetat să apară, aceste diferențe fii nd accentute de îmbătrânirea populației și
destabilizarea economică. Uniunea Europeană își manifestă influența prin anumite
mijloace, jucând un rol decisiv în negocierile internaționale fiind cea mai mare
putere comercială din lume. În ceea ce privește temele importante pentru
cetățeanul de rând, aceasta adoptă poziții clare. U .E. rămâne în prima linie a
eforturilor internaționale de co mbatere a încălzirii globale, an gajandu -se să reducă
emisiile de gaze cu efect de seră cu 20% până în 2020.
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, a fost proclamată la
Nisa, în anul 2000, intrând în vigoare la 1 decembrie 2009. Aceasta e numeră toate
drepturile recunoscute în prezent de către statele membre ale U .E. și cetățenii lor,
devenind un instrument juridic obligatoriu.
Printre v alorile dorite să fie promovate de U.E. sunt: drepturile omului,
solidaritatea socială, dreptul la un me diu prorejat, respectare diversității culturale,
lingvistice și religioase, creșterea economică dar și tradiția.
Motivația cercetării
Motivația alegerii acestei teme este dublu justificată. Pe de -o parte,
argumentele expuse în demersul celor trei ani de studiu, au făcut să -mi stârnească
interesul pentru domeniul politico -militar, de aceea profesorul coordonator al
acestei lucrări, nu este ales întâmplător. Entuzi asmul regăsit din experiețele sale
de pe frontul de luptă, m -au făcut să conștien tizez valoarea eroilor neamului
românesc, care și -au jertfit viața pentru binele nostru, al tuturor, dar mai ales
faptul că din fiecare experiență trăită, fie ea roditoare sau nu, ne este dat să
învățăm câte ceva.
Pe de altă parte, vizitarea Parlamentului European, precum și a celor mai
importante state membre ale Uniunii Europene, ocazie oferită în primul an de

5Pascal Fontaine, ,,12 lecții despre Europa – Să înțelegem politicile Uniunii Europene ”, Ed. Uniunea
Europeană, nr.2, 2014, p.4.

Oana -Adina ISPAS Introducere

7
studiu, în cadrul Departamentului de Relații Internaționale și Istorie
Contemporană, mi -au stârnit interesul cercetării, î ndreptându -mă spre
indet ificarea rolului pe care Uniunea Europeană îl are în materie de apărare și
securitate comună.
Obiectivele cercetării
O1: An alizarea evoluției Uniunii Europene;
O2: Analiz area istoricului misiunii EUFOR – Althea;
O3: Identificarea relației dintre Uniunea European ă și operațiunea militară
EUFOR – Althea;
O4: Stabilirea importanței Parteneriatului dintre U .E. și Balcanii de Vest;
O5: Identificarea efectelor cauzate din relatiile dintre Un iunea Europeană și
operațiunea EUFOR – Althea, în contextul apărării;
O6: Identificarea amenințărilor la adresa stabilități regionale generate de situația
din Balcanii de Vest;
O7: Analizarea succ esului/insuccesului misiunii militare EUFOR – Althea ;
O8: Identificarea principalelor provocări ale secolului XXI.
O9: Identifi carea și analizarea rolului pe care Uniunea Europeană îl are în materie
de apărare și securitate comună.
Prezentarea demersului de cercetare
Această lucrare are la bază în principal, o literatură despre acest subiect și
rapoarte din partea Instituțiilor U .E., împreună cu declarațiile și discursurile
politicienilor, dar și funcționarilor de rang înalt din cadrul U .E. De asemenea,
documentele de strategie ale U .E. vor fisursă pentru a înțelege mai bine implicarea
U.E. în lume și în special în Bosnia și Herțegovina.
Culegerea datelor pe ntru realizarea prezentei lucrări, s-a realizat în
perioada 03. 01.2017 -10.03.2017, iar analiza propru -zisă s-a desfășurat în perioada
15.03.2017 – 30.05.2017.
Pentru abordare a detaliată a acestei teme , am recurs la anumite
metodologii de culegere a datelor prezentate pe parcursul celor trei ani de studiu
precum: interviuri ale specialiștilor în domeniu, ale șefilor de state, date din

Oana -Adina ISPAS Introducere

8
lucrări participante la sesiuni științifice , cărți, publicații și articole de speci alitate
recomandate de profesorul coordonator.
Prezenta lucrare se adresează studenților cu pofil socio -uman, specializați
în domeniul Relațiilor Internaționale și al Stiințelor Politice, dar și celor care vor
să dobândeasca mai multe informații referitoar e la Politic a Uniunii Europene de
Apărare.

Structura lucrării cuprins e în lucrarea de licență
Lucrarea este structurată în două părți. Prima parte, formată din capitolele 1,
2 și 3, mai exact, Uninea Europeană, Politica Externă și de Securitate Comună,
precum și Provocările secolului XXI, prin care am încercat să ilustrez evoluția
Uniunii Europene de la întemeierea sa până în momentul actual. În partea a doua
este elaborat studiul de caz prin care deasemenea am încercat să abordez
contribuția Uniunii Eur opene în materie de securitate și apărare în zona
Balcaniilor de Vest. Pe lângă acestea, finalul lucrării este alcătuit din concluzii
generale deduse din prezenta lucrare, precum și o serie de recomandari prin care
se poate ajunge la îmbunătățirea situație i actuale d e securitate și apărare comună.
Lucrare de licență prezintă și analizează detaliat contribuția Uniunii
Europene la perfecționare a strategiei de apărare comună, benefică nu doar
statetelor membre.
Cercetarea de față se bazează pe o abordare de tip deductiv, pornind de la
enunțarea unor concepte și teorii generale, îndreptate spre punerea lor în aplicare
în cadrul procesului de apărare.
Metodologia cercetării este fundamentată pe utilizarea următoarelor
metode de cercetare științifică: raționamen tul, metoda de an aliză logică, metoda
comparativă, metoda deductivă , metoda analizei, precum și observația.
Pentru a pune în practică teoria interdisciplinară dobândită pe parcursul
acestor ani, actuala cercetare conține un important studiu de caz, care a re în
vedere implicarea Uniunii Europene în operațiunea militară din Bosnia și
Herțegovina, sub denumirea de EUFOR – Althea. Prin acest caz, intenționez să
prezint relația dintre Uniunea Europeană și alte state. De asemenea, rolul acestui
studiu este de a evidenția implicarea Uniunii Europene în favorizarea unui climat

Oana -Adina ISPAS Introducere

9
propice de apărare și securitate în plan internațional. Aspectele prezentate în
acestă lucrare de licență constituie o mică bază pentru demersuri le viitoare.
Soluțiile propuse, precum și afir mațiile dezvoltate, nu sunt limitative,
reprezentând un minim de aspecte tratate în cadrul acestei teme.
Sitentizând toate aspectele expuse, se poate aprecia succesiunea etapelor
care se doresc a fi expuse pe timpul cercetării, pornind de la stadiul iniția l până la
finalizarea acestei, astfel:
 Identificarea domeniului general al cercetării ;
 Stabilirea temei abordate ;
 Stabilirea planului cercetării ;
 Stabilirea modului de desfășurare a cercetării ;
 Colectarea informațiilor ;
 Anlizarea informațiilor ;
 Prezentarea rezultatelor cercetării .
Țin să menționez faptul că t oate aceste aspecte, au fost atent abordate sub
îndrumarea prof esorului coordonator al prezentei lucrări.

Oana -Adina ISPAS Capitolul 1.Uniunea Europeană
10
Capitolul 1. Uniunea Europeană
1.1. Cele 10 etape istorice

1.) În data de 9 mai 1950 , prin declarația Schuman s-a propus i nstituirea Comunității
Europene a Cărbunelui și Oțelului, care prin Tratatul de la Paris din 1951, planul a
devenit real.

2.) În 1957, statele membre – șase la număr, semnează Tratatele de la Roma de
instituire a Comu nității Economice Europene (CEE) și a Comunității Europene a
Energiei Atomice (Euratom). S-a creat o piață comună a cărbunelui și oțelului
între cele șase state fondatoare (Belgia, Fanța, Italia, Republica Federală
Germania și Țăr ile de Jos). În urma celu i de a l Doilea Război Mondial principala
țintă era asigurarea păcii între popoarele europene învinse și cele învingătoare,
care a premers favorizarea unor negocieri în cadrul unor instituții comune de pe
poziții egale. În urma acestor înțelegeri, la data de 1 iulie 1968, taxele vamale au
fost eliminate și a avut loc dezvoltarea unor noi politici comune.

3.) În 1973 comunitățile se extind la nouă state membre și introduc politici comune
suplimentare. Datorită succesului acestui proiect, s -a manifestat dorin ța și a tlor
state precum Damenmarca, Irlanda și Regatul Unit să se alăture. În 1973 s -a
produs extinderea de la șase la nouă mebrii, în același timp s -au introdus alte
politici noi, precum cele sociale și de mediu, urmând ca iar în 1975 să se
înființeze F ondul European de Dezvoltare Regională.6

4.) La sfârșitul anilor’80, mai exact în 1979 au avut loc primele alegeri prin vot direct
pentru Parlamentul European .Iunie, 1979 a re prezentat un decisiv pas important,
deoarece s -au organizat primele alegeri prin drept de vot direct pentru Parlamentul
European. 7

6Ibidem, p.6-9
7Cezar Bîrzea, ,, Politicle și Instituțiile Uniunii Europene ”, Ed. Corint București,2000, p.6

Oana -Adina ISPAS Capitolul 1.Uniunea Europeană

11
5.) De asemenea, anul 1981 a reprezentat prima extindere mediteraneană. Grecia s -a
alăturat Comunităților î n 1981. Aceasta a fost urmată de Portugalia și Spania în
1986. Astfel, această extind ere a întărit nevoia de aplicare a programelor de ajutor
regional.

6.) În anul 1992, piața unică europeană devine realitate. La începutul anilor ’80
destabilizarea economică a fost precedată de un val de ,, europesimism”. Comisia
Europeană și -a propus realizar ea pieței unice europ ene până în anul 1993, dar a
intrat în vigoare la data de 1 iulie 1987 fiind inclus în Actul Unic European. 8

7.) În 1993 Tratatul de la Maastricht instituie Uniunea Europeană (UE). Odată cu
căderea Zidului Berlinului în 1989, structura p olitică a Europei s -a schimbat
considerabil. Aceasta a condus la democratizarea țărilor Europei Centrale și de
Est, Uniunea Sovietică încetând să existe din decembrie 1991, dar și la unificarea
Germaniei. A urmat negocier ea unui nou tratat. Acesta a avut l oc la Maastricht.
Prin a cesta s-a creat Uniunea Europeană, intrând în vigoare la data de 1 noiembrie
1993.9

8.) În 2002, intră în circulație moneda euro. Numărul statelor membre s -a ridicat la
15, în 1995 au aderat Australia, Finlanda și Suedia. Problemele globalizării nu au
încetat să apară. Crearea tensiunilor pe plan social și cultural, dar și modernizarea
econo miilor erau afectate de noile tehnologii și utilizarea tot mai extinsă a
internetului.

9.) Numărul statelor membre ale UE este de 27. La mijlocul anilor ‘ 90 au avut loc
pregătirile pentru cea mai mare extindere din istoria UE. România a aderat la UE
în anul 2007, astfel în acest an numărul statelor membre ale UE este de 27, iar în
2013 a aderat Croația, ajungând numărul statelor member ale UE la 28.

10.) În 2009 intră în vigoare Tratatul de la Lisabona, care schimbă procedurile
de funcționare a UE. Uniunea Europeană avea nevoie de o metodă mai simplă

8Stan Petrescu, Mediul de securitate global și euroatlantic , Editura Militară, București 2005, pp. 256 -257.

Oana -Adina ISPAS Capitolul 1.Uniunea Europeană

12
și eficientă de adoptare a deciziilor comune pentru a putea face față provocărlor
multiple ale secolului XXI. Tr atatul de la Lisabona a înlocuit Constituția,
instituind funcția de președinte permanent al Consiliului European, astfel s -a
creat postul de Înalt reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de
securitate. Izbucnirea Crizei economice și fi nanciară mondială a dus la
instituirea altor mecanisme UE pentru a stabiliza situția financiară.10

1.2.Funcționarea și rolul instituțiilor din cadrul Uniunii
Europene
Personalul aflat la conducere, mai exact șefii de stat și de guvern, se
reunesc în cadrul Consiliului European, pentru a stabili direcția generală a politicii
UE și pentru a adopta unele decizii major e.
Consiliul, alcătuit din miniștri ai statelor membre a le UE, se întrunește
frecvent pentru a adopta decizii politice și pentru a elabora legislație UE.
Parlamentul European reprezintă cetățenii și împarte puterea legislativă și
bugetară cu reprezentanți ai Consiliului. Comisia Europeană, principalul organ
executiv, reprezintă interesul comun al Uniunii. Aceasta propune inițiative
legislative și controlează punerea corectă în aplicare a politicilor UE.
Astfel, în cadrul Uniunii Europene sunt instituții cu rol decizional, de
conducere, consultativ dar și organis me independente.

Consiliul European definește direcția politică și prioritățile, fiind
reprezentată de șefi de stat sau de guvern al tuturor statelor membre plus
președintele Comisiei Europene.Acest consiliul reprezintă instituția de conducere
a Uniunii Europene. Consiliul se reunește la Bruxelles, de patru ori pe an, fiind
condus de un președinte permanent, al cărui rol este de a ‑i coordona activitatea și
de a‑i menține continuitatea. Președintele permanent este ales pentru o anumită
perioadă (doi ani și jumătate), iar mandatul său poa te fi reînnoit o singură dată. Pe
lângă alte atribuții, Conslilul European fixează obiectivele UE și stabilește cursul
de urmat pentru îndeplinirea acestora, fiind principalul promotor al inițiativelor
politice ale UE și a doptă decizii privind aspect controversate atunci când Consiliul

10Dan Dungaciu, Cristina Arvatu Vohn, ,,Uniunea Europeană după Tratatul de la Lisaona. Evoluții și
tendințe.” , Editura Institutului de Științe politice și relații internaționale, București, 2002, p.30.

Oana -Adina ISPAS Capitolul 1.Uniunea Europeană

13
de Miniștri nu au ajuns la un punct comun. De menționat este și faptul că acaestă
insituție abordează probleme intrenaționale prin intermediul ,,politicii externe de
securitate comune”, care reprezintă un mec anism de coordonare a politicii externe
a statelor member a UE. Majoritatea deciziilor sale sunt luate prin consens, însă în
unele cazuri se aplică majoritatea calificată. Consiliul European este asi stat de
Secretariatul General al Consili ului. De asemenea s unt organizate sesiuni de
reuniune la nivel înalt a zonei euro.11
Consiliul care mai este cunoscut și sub denumirea de Consiliul de Miniștri
este alcătuit din miniștri ai guvernelor naționale din statele UE. Instituția este
condusă prin rotație de câte un stat membru, pe o perioadă de șase luni. În cadrul
Consiliului, miniștrii se reunesc pentru a discuta probleme ale UE, pentru a lua
decizii dar și pentru a adopta acte legislative.
În conformitate cu Tratatul de la Lisabona, deciziile C onsiliului sunt
adoptate în unanimitate, majoritate simplă sau majoritate calificată în funcție de
domeniu l abordat.
,,Țările UE au adoptat strategia „Europa 2020”, care pregătește o ieșire din
criza economică printr -o creștere inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii.
Miniștrii reuniți în Consiliu iau numeroase decizii în vederea punerii în aplicare a
acestei st rategii.”12
În domenii esențiale ca, fiscalitatea, modificarea tratatelor, lansarea unei
noi politici comune sau aderarea unui nou stat, Consiliul tre buie să decidă în
unanimitate. Î n celelalte cazuri, se folosește majoritatea calificată, ceea ce
înseamnă c ă o decizie a Consiliului este adoptată numai în cazul în care obține un
număr minim de voturi favorabile. Numărul voturilor atribuite fiecărui stat
membru reflectă aproximativ populația acestuia.Consiliul și Parlamentul, adoptă o
mare parte din legislația U.E. Deși nu toate statele membre ale UE aparțin zonei
euro, toate fac parte din uniunea economică și monetară. Politica economică este
coordonată de către min iștrii economiei și finanțelor. Această grupare a
miniștrilor alcătuiesc împreună Consiliul Afac erilor Economice și Financiare.
Tot în domeniul de competență al Consiliului European și al Consiliului
este și Politica externă și de securitate comună (P .E.S.C). Definirea politicii

11Moreau Defarges , Organizațiile internaționale contemporane , Iași, Institutul European. 1996, p.
12 Comisia Europeană, Să înțelegem politicile Uniunii Europene. Cum funcționează UE. Ghidul
instituțiilor UE pentru fiecare , 2007, p.14.

Oana -Adina ISPAS Capitolul 1.Uniunea Europeană

14
externe și de securitate comună, adoptarea deciziilor necesare dar și a plicare
deciziilor sunt doar câteva dintre responsab ilitățile P.E.S.C. De asemenea, î n
parteneriat cu Parlamentul European, Consiliul, stabilește bugetul anual al U .E.
Funționarea Consiliului este transparentă, discuțiile și voturile referitoare
la actele legislative sunt publice. La Bruxelles, fiecare stat membru al U .E., are o
echipă care îl reprezintă și îî apără interesele naționale la nivel U .E. Deciziile în
cadrul Consiliului sunt adoptate pe baza votului.13

Parlamentul European reprezintă organul legisltiv al U .E., este ales prin
vot direct și reprezintăvocea ce tățenilor . Membrii PE este reprezentat de 751 de
deputați, sediile fiind la Strasbourg, Bruxelles și Luxemburg. Acesta super vizează
activitățile Uniunii și alături de Consiliu, adoptă legi ale UE.
Dezbaterile cele mai importante ale Parlamentului sunt organizate în
cadrul sesiuni plenare, organizate la Strasbourg. Locurile în P .E. sunt alocate în
funcție de procentul pe care îl repre zintă din populația U .E Puterea legislativă,
puterea de control și controlul finațelor publice sunt cele roluri principale ale
Parlamentului European.
Parlamentul î și exercită puterea legislativă în două moduri. Prin
„codecizie ”, în cadrul acesteia, Parla mentul European și Consiliul se află pe
poziții de egalitate, legile care sunt adoptate în acest fel, sunt considerate acte
comune ale Parlamentului și ale Consiliului.
Prin procedura de „ aviz conform ”, Parlamentul trebuie să rati fice
acordurile internaționale î ncheiate de U .E., inclusiv orice nou tratat de extindere a
Uniunii Europene. De asemenea, Parlamentul European și Consiliul au atribuții
comune privind adoptarea bugetului Uniunii.
Trebuie menționat faptul că Parlamentul European este ins tituția de
control democratic al Uniunii, și în special al Comisiei Europene. Puterea de
control este exercitată printr -un control democratic asupra celorlalte instituții ale
U.E., Parlamentul aflandu -se periodic în dialog cu președintele Băncii Centrale
Europene pe tema politicii monetare. 14

13Octavian Țâcu. Atitudini, ,,Experiențe de integrare europeană. Instituții ”, 2013, disponibil la:
http://www.timpul.md/articol/experiente -de-integrare -europeana -%28v%29 –instituii -51156.html, accesat în
08.04.2017.
14 Institutul European din România, Uniunea Europeană: Istoric, instituții, procese decizionale , Seria
Micromonografii – Politici Europene, 2003, p.19.

Oana -Adina ISPAS Capitolul 1.Uniunea Europeană

15
Parlamentul aprobă noua Comisie, președintele Comisiei și potențialii noii
mebri sunt audiați de acesta. Parlamentul excercită controlul prin examinarea
periodică a rapoartelor trimise de către Comisie dar și prin adre sarea unor
întrebări specifice. În cele din urmă, Parlamentul are o contribuție activă la fiecare
reuniune la nivel înalt a U .E., Președintele fiind invitat să expună preo cupările și
punctele de vedere ale Parlamentului. Prin controlul finanțelor publice, este
stabilit bugetu l anual al U .E.
Activitatea Parlamentul este împărț ită în două etape fundamentale. În
prima etapă, are loc pregătirea pentru sesiunea plenară, care este efactuată de către
deputații Parlamentului European.
În cea de -a doua etapă are l oc se siunea plenară în sine, care de obicei are
loc la Strasbourg, în care participă toți deputații Parlamentului European. În
cadrul sesiunilor plenare, sunt examinate de către Parlament propunerile
legislative. Înainte de a se ajunge la o decizie, sunt adoptate modificări. Deciziile
care pot fi luate de catre Parlament, doar atunci când cel puțin o treime din
deputați sunt prezenți la vot.15

Comisia European ă, este organul executiv al U .E., care se ocupă de
respectarea acordurilor, elaborează propuneri legislative, dar și promovează
Uniunea. Membrii Comisiei, se întrunesc la Bruxelles, fiind reprezentați printr -un
grup de comisari, câte unul pentru fiecare stat membru.
Prin termenul ,,Comisie” ne putem raporta la două lucruri. În primul rând
se referă la ,, membrii Comisiei, mai exact echipa desemnată pentru a adopta
deciziile și a conduce instituția, iar în al doilea rând, ,,Comisie” se referă la
instituția în sine și la personalul ei.
Membrii acesteia sunt numiți pe o perioad ă de cinci ani, prin acordul
comun al statelor membre și cu aprobareaParlamentului European. Comisia își
exercită atribuțiile independent, deoarece reprezintă interesul comun.16
Comisia Europeană este fundamentată asupra patru funcții principale: are
datori a de a reprezenta Uniunea în întreaga lume, de a administra și aplica
politicile UE și bugetul, de a aplica dreptul European dar și de a propune proiecte

15Parlamentul European: Organi zare și
funcționare, http://www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/ro/FTU_1.3.3.pdf, data accesării: 13.03.2017.
16Institutul European din România , Op.cit. pp.23 -24.

Oana -Adina ISPAS Capitolul 1.Uniunea Europeană

16
legislative Pralamentului și Consiliului. De asemenea, Comisia contribuie activ la
competitivitatea i nternaționalăa industriei europene, aceasta elaborează politici ale
U.E. în domeniul cercetării și dezvoltării tehnologice. Comisia, în calitate de
organ executiv al U .E., este responsabilă de gestionarea și execuția bugetului U .E.
Pe lângă acestea Comisi a are responsabilitatea de a se asigura că legislația
UE se aplică în mod c orect în toate statele membre.
În chestiuni legate de afacerile externe și de securitate, ne reprezintă unul
dintre vicepreședinții Comisiei,Consiliul colaborează în această situaț ie cu Înaltul
Reprezentant.
Comisia este condusă de un președinte, alături de 28 de comisari. Situațile
sunt prezentate de către comisarul responsabil de domeniul care este adus în
discuție, urmănd ca întreaga echipă să adopte o decizie. Oficiul Eurostat , referitor
la Statistica Uniunii Europene, face parte din Comisie, rolul său este de a asigura
statistici realizate la nivel European pentru a permite compararea între țări și
regiuni.17
Printre întrebările ale căror raspuns poate fi oferit de statisticil e Eurostat,
sunt: Care este numărul de femei încadrate în munca? Este șomajul în creștere sau
în scădere? Unde se situează performanța țării noastre?

Fig.1.1. Procedura legislativă ordinară în cadrul UE18

17Parlamentul României . SENAT, ,, Instituțiile UE. Comisia Europeană ”,
https://www.senat.ro/index.aspx?Sel=25437F93 -A95A -44AF -BCFE -413FBAB7D0EF
, data accesării: 30.05.2017
18 Interacțiunile Sistemului UE , http://www.dadalos –
europe.org/rom/grundkurs_4/Interactiuni_Sistemul_UE.htm, data acces ării-20.03.2017

Oana -Adina ISPAS Capitolul 1.Uniunea Europeană

17

Precum se observă în figura atașată, inițiativa legislativă aparține
Comisiei. După evaluarea de către PE, propunerea este transmisă Consliului.
Această inițiativă este urmată de lecturarea problemei în cauză, care duce la
adoptarea sau respingerea legii.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene, cu sediul la Luxemburg, este
instituția care se poate pronunța cu privire la cauzele care îi sunt prezentate spre
soluționare. Hotărârea preliminară, procedurile de constate a neîndeplinirii
obligațiilor, acțiunile în anulare și acțiunile în constatrea ab ținerii de a acționa
sunt cele mai frecvente tipuri de cauză.
Este formată din câte un judecător din fiecarestat membru, asistați de
nouă avocați generali. Aceștia sunt numiți de comun acord de către guvernele
statelormembre, pe o perioadă de șase ani, ca re poate fi reinnoită. Independența le
este garantată.19
Rolul Curții de Justiție este asigurarea respectării legislației europene,
precum și interpretarea și aplicarea corectă a tratatelor, însă are și competența de a
solutiona litigiile care apar îmtre st atele mebre ale Uniunii Europene, personae
fizice și întreprinderi.
Această instituție este impărțită în două organisme principale: Curtea de
Justiție și Tribunalul. Primul organism gestionează cererile de pronunțare a unei
hotărâri preliminare, trimise d e către instanțe naționale, iar cel de -al doilea se
pronunță cu privire la toate acțiunile în anulare. Tribunalul Funcției Publice, fiind
un tribunal specializat, se pronunță asupra litigiilor între UE și funcționarii săi
publici.

Odată cu introducerea m onedei euro, în 1998, a fost înființată și Banca
Centrală Europeană. Sediul B .C.E. este la Frankfurt pe Main – Germania.
Această instituție are responsabilitatea de a gestiona moneda euro și politica
monetară a Uniunii, însă principalele sale atribuții sunt de a menține stabilitatea
prețurilor și de a supraveghea băncile in zona euro. De asemenea, B .C.E.

19Ioan Manci, Introducere în studii de securitate și strategice , Editura C.A. Publishing Cluj -Napoca, 2014,
pp.12 -16.

Oana -Adina ISPAS Capitolul 1.Uniunea Europeană

18
urmărește creșterea economică durabilă, cât și susținerea ocupării forței de
muncă.20

Curtea de Conturi Europeană, este instituția externă independentă de
audit a U .E. Aceasta are sediul la Luxemburg și a fost inființată în 1975 și este
compusă din câte un membru din fiecare stat al Uniunii, numit pentru o perioadă
de șase ani de comun acord de către statele membre după consultarea
Parlamentului European. Ro lul său este de a asigura buna gestionare a bugetului
Uniuniiprin verificarea încasării tuturor veniturilor, precum și a legalității și
regularității utilizării fondurilor.
Activitatea desfășurată de această instituție ajută la asigurarea unei
gestionări aficiente ale U .E. Pentru îndeplinirea atribuțiilor, C .C.E. realizează
controale ale veniturilor și cheltuielilor U .E. De asemenea, în subordinea acestei
instituții este și susținerea autorității bugetare prin prezentarea raporului anual
privind execuția b ugetului U .E. pentru anul financiar anterior. Pe lângă acestea,
Curtea de Conturi Europeană, emite avize privind reglementările U .E., cu impact
financiar.
Comitetul Economic și Social este un organism non-politic, care este
considerat ,, o punte vitală într e instituțiile U .E. și organizațiile societății civile în
aventura europeană.” Are un rol consultativ în preajma instituțiilor din cadrul
Uniunii Europene, fiind înfiițat în 1957. Principala sarcină a m embrilor din cadrul
Comitet ului Economic și Social este să ofere opinii cu privire la subiecte de
interes european, Consiliului, Comisiei Europene și Parlamentului European.21
Comitetul Regiunilor, la fel ca și Comitetul Economic și Social este un
organism cu rol consultativ. Prin intermediul Comitetului, r eprezentanții statelor
membre aleși la nivel local și regional își pot exprima în mod direct opiniile cu
privire la legislația U .E. Unul din principalele sale obiective il reprezintă
consolidarea coeziunii economice și sociale a statelor membre. Fiind un o rganism
independent, membrii săi nu se supun nici unor instrucțiuni obligatorii. Ei
acționează complet independent pentru îndeplinirea atributiilor specifice,
urmărind interesul general al Uniunii Europene.

20Ibidem , p.19.
21Consiliul economic și social European , disponibil la: http://www.ces.ro/newlib/studii -ces/FISA_CES –
EUROPA.pdf, p.2, data accesării – 20.03.2017

Oana -Adina ISPAS Capitolul 1.Uniunea Europeană

19
Fig.1.2. Rolul instituțiilor Uniunii Europene22

22 ,, Istoria Uniunii Europene”, http://www.scritub.com/istorie/ISTORIA -UNIUNII –
EUROPENE947181410.php., data accesării -20.03.2017

Oana -Adina ISPAS Capitolul 2. Politica Externă și de Securitate Comună

20
Capitolul 2. Politica Externă și de Securitate Comună
2.1. Pilonii UE
,,Traseul urmat de statele membre ale Uniunii Europene pentru a ajunge la
construirea unei Politici Externe și de Securitate Comună (P.E.S.C.) a cuprins o
perioadă de timp indelungată, desfășurată intre 1950 și până în prezent, marcată
de numeroase obstacole, piedici și chiar de multe ori, critici.”23
Prin semnarea, la 7 februarie 1992 1a Maastricht, a Tratatului Uniunii
Europene , în ansamblul construcției europene s -au produs schimbări
esențiale și au luat ființă noi structuri și proceduri . Astfel, Uniunea Europeană
are în esență trei “ piloni ” și anume: Comunitatea Europeană , Politica ext ernă ș i
de Securitate Comună (P.E.S.C.)și Cooperarea în domeniile justiț iei și afacerilor
interne (J.A.I.)
Următorul demers pe calea integrării militare europene a fost ,,Planul
Fouchet”. Prin această inițiativă înaintată de Charles de Gaulle, se dorea o
cooperarea interstatală, prin care să se ajungă la o politică externă unică. Prin
acest mod, statele membre trebuiau să -și întărească securitatea în comun și să-și
coordoneze politicile de apărare.
Politica Externă și de Securitate Comună reprezintă pilonul al doilea și
alături de Consiliul Justiție și Afaceri Interne (J.A.I.) reprezintă pilonii
interguvernamentali, definind integrarea politică europeană. După Tratatul de la
Roma, construcția europeană s -a concentrat pe aspectele economice, mai exact pe
crearea unei piețe comune. În 1986,a avut loc oficializarea cooperării
interguvernamentale, unde La Maastricht, pentru prima dată statele membre au
înscris în tratat obiectivul unei „politici externe comune”. După intrarea în vigoare
a tratatului la 1 noiembrie 1993, Uniunea Europeană, în calitate de forță ce și -a
putut face auzită vocea pe scena internațională, a exprimat poziția sa asupra
conflictelor arma te, a drepturilor omului sau a oricărui alt subiect legat

23Ioan Manci, Rezervă voluntaă în Armata României î n context euroatlantic , Ed. Academiei Fortelor
Teres tre ,,Nicolae Balcescu” , Sibiu, 2014, p.9.

Oana -Adina ISPAS Capitolul 2. Politica Externă și de Securitate Comună

21
deprincipiile fundamentale și valorile comune ce stau la baza Uniunii și pe care ea
s-a angajat să le apere.24
Politica Externă și de Securitate Comună ilustra o adevarată provocare
pentru integrarea europeană, deoarece statul European federal nu putea fi
conceput fără o politică comună în domeniu apărării.25
În 1986, a intrat în vigoare Actul Unic European, reușind să pună
bazele unei piețe unice.
Tratatul de la Amsterdam din 1997 întărește prerogati vele Consiliului
European asupra unor forțe armate comune ale statelor membre, arătând că
respectivul Consiliu “definește principiile și orientările generale ale Politicii
Externe și de Securitate Comun ă, inclusiv pentru problemele care au implicații
în do meniul apărării”26
De asemenea, tot prin intermediu acestui tratat au avut loc
modificări precum : s-a creat o celulă de planificare politică și analiză, s -a
înființat poziția de Înalt Reprezentant al P.E.S.C., s -a adoptat votarea de
către Majoritatea Calificată (Q.M.V.) pentru implementarea măsurilor și
extinderea cooperării în domeniul managementului de criză între U.E. și
U.E.O. Au avut loc noi reglementări cu privire la cadrul stabilit la Koln,
introducându -se pentru prima dată cifre și termene concrete pentru forța
comună de apărare a U.E., toate acestea fiind stabilite la Summit -ul de la
Helsinki din 10 -11 decembrie 1999.27
Crearea EUROCORPS marchează prima etapă a unei apărări europene
autonome. Întâlnirea franco -britanică de la Saint -Malo, din 4 decembrie 1998, a
reprezentat un moment important în istoria P.E.S.C. În Declarația Comună
asupra Apărării Europene, s-a evidențiat nevoia ca Uniunea Europeană să
aibă capacitatea pentru acțiuni autonome, susținută de forțe militare credibile,
mijloacele pentru a decide folosirea lor dar și pregătirea de a o face.

24Marius Pricopi, Scurt istoric al integrării europene V(1954 -1966, Centrul de la Sibiu pentru studii de
pace , 2012, https://www.cssp.ro/analize/2012/08/29/scurt -istoric -al-integrarii -apararii -europene -1954 -1966/, ,
data accesării: 14.05.2017
25Adrian Liviu Ivan, Guvernanță și teorii ale integrării în Uniunea Europeană, Universitatea,, Alexandru
Ioan Cuza” Iasi, suport de curs, anul I, pg.23.
26B. Buzan , Popoarele, statele și teama , Chi șinău , Editura Cartier, 2000, p. 87.
27Uniunea Europeana , http://documents.tips/documents/uniunea -europeana -55a4d68d021dd.html#, data
accesării: 27,04,2017, pp.14 -18.

Oana -Adina ISPAS Capitolul 2. Politica Externă și de Securitate Comună

22
Prevederile Tratatului Uniunii Europene în legătură cu P.E.S.C, au fost
modificat e în 1997, prin Tratatul de la Amsterdam.
Cu această ocazie, pentru îmbunătățirea eficacității, profilului și
vizibilității acestei politici s -a instituit funcția de Înalt Reprezentant al U.E.
pentru P.E.S.C.(articolul J. 8)28
Una dintre sarcinile Înaltului Reprezentant al U.E. pentru P.E.S.C. este
aceea de a contribui la formularea, dezvoltarea și implementarea deciziilor
politice ale țărilor membre și a reprezenta guvernele țărilor membre ale U.E. în
discuții cu țări terțe29.
Momentul crucial referitor la apărarea europeană , a venit împreună cu
decizia Consiliului European de la Koln de a face P.E.S.C. să -și unească forțele
cu Uniunea Europei Occidentale. Modesta performanță europeană în criza din
Kosovo dar și dorința unei autonomii de execuți e față de N.A.T.O. sunt
cauz ele principale, care au dus la izbucnirea acestui moment.
În plan extern, obiectivele politicilor și acțiunilor comune ale Uniunea
Europeană vizează:
•fixarea și susținerea democrației, a preponderenței legii, drepturilor omului și
dreptului internațional;
•păstrarea păcii, preîntâmpinarea conflictelor și întărirea securității internaționale
în conformitate cu principiile Cartei Organizației Națiunilor Unite;
•ajutorarea dezvoltării durabile din punct de vedere economic, social și de mediu
în țările în curs de dezvoltare, în vederea eliminării sărăciei;
•stimularea integrării tuturor țărilor în economia globală, inclusiv prin abolirea
restricțiilor în comerțul internațional;
•dezvoltarea unor măsuri pe plan internațional menite a menține și îmbunătăți
calitatea mediului .
•suport acordat populațiilor, țărilor și regiunilor care se confruntă cu dezastre
naturale sau produse de om;
•promovarea unui sistem internațional bazat pe o cooperare multilaterală întărită și
bună guvernare la nivel global .30

28Liviu Mureșan, Adrian Pop, Florin Bonciu, Politica europeană de securitate și apărare – element de
influențare a acțiunilor României în domeniul politicii de securitate și apărare , București, Institutul
European din România, 2004, p. 84.
29Gh. Bărbulescu, Uniunea Europeană Aprofundare și Extindere , București, Editura Trei, 2000, p.74.
30Uniunea Europeană, obiective principale și istoric , www.infoeuropa.ro ., data accesării: 11.03.2017.

Oana -Adina ISPAS Capitolul 2. Politica Externă și de Securitate Comună

23
Din punctul meu de vedere, Europa trebuie să tindă spre modernizare,
pentru a putea face față noilor provocări: globalizarea economiei, schimbările
climatice, evoluția demografică, nevoia de surse durabile de energie, noile
amenințări la adresa securității, însă această evoluție presupune un efort colectiv
la nivel european.
2.2 . U.E.O. și Politica Europeană de Securitate și Apărare
Momentul def initoriu al UE în calitate de actor coerent în sfera securității
și apără rii l-a reprezentat Consiliul European de la Bruxelles, din decembrie 2003 .
Evenimentul esențial a marcat desfășurarea reuniunii șefilor de state și de guverne
l-a reprezentat adoptarea Strategiei de Securitate Europene (S.S.E.).31
Strategia de Securitate Europeană definită prin sintagma „O Europă
sigură într -o lume mai bună”, este important ă pentru că implică o schimbare de
paradigmă, din moment ce U .E. se consideră acum ea însăși un actor global, care
este pregătit să joace un rol important în securitatea globală. Pe lângă acest fapt,
aceasta strategiei a reprezentat un răspuns comun european pentru contracararea
riscurilor și amenințărilor de securitate din prezent. Adoptarea acestei strategii
europene și încercarea de a ajunge la o poziție comună europea nă în privința
chestiunilor de securitate și apărare este o consecință și a acestui eveniment.32
În aceeași măsură, Strategia de Securitate a Uniunii Europene urmărește
stabilirea anumitor obiective strategice ale U .E. din perspectiva asumării unui rol
mult mai pronunțat în demersul global de gestionare a noilor tipuri de riscuri,
amenințări și pericole – denumite „asimetrice” sau „neconvenționale” .
Conceptul de ,, securitate” a fost legat adesea de apărarea militară a s tatului
și de suveranitatea sa împotriva amenințărilor externe. Stephanie Lawson, este de
părere că o situație de cooperare se poate dezvolta în situația în care un grup de
țări formează o ,, comunitate de securitate”. Uniunea Europeană este cel mai bun
exemplu în acest sens. 33

31Council of the European Union, „ European Security Strategy – A Secure Europe in a Better World ”
(Brussels, 12 December 2003), www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/78367.pdf.
32Ghiba Mădălina Daniela . ,, Noi amenințări la adresa securității globale ”, Universiatea Națională de
Apărare ,, Carol I.”, p.109.
33Stephanie Lawson , Tr. de George Jiglău și Sergiu.Gherghina .Relații intern aționale , Editura CA Publishing,
Cluj- Npoca, 2010, pp.105 -1 09.

Oana -Adina ISPAS Capitolul 2. Politica Externă și de Securitate Comună

24
Pornind astfel de la analiza globală a impactului acestora asupra securității
europene, a noului mediu internațional de securitate post – 11 septembrie 2001, se
stabileau trei obiective strategice fundamentale pe care Uniunea trebuie să le
promoveze pentru a -și apăra securitatea și a -și susține valorile :
1. promovarea unei politici eficiente de prevenire a conflictelor, prin
utilizarea tuturor resurselor pe care UE le deține;
2. crearea unui climat de securitate în imediată vecinătate a Europei;
3. menținerea ordinii internaționale. 34
La Consiliul European de la Helsinki, din decembrie 1999, s -a adoptat
Obiectivul Global al P .E.S.A. – numit Helsinki Headline Goal. Acesta urmărea
punerea la dispoziția Uniunii a unui set de f orțe și capabilități necesare derulării
de către UE a misiunilor de tip Petersberg. În același timp, s -au deschis și
posibilitatea contribuției acestora la managementul militar al crizelor de către
U.E.35
Astfel, la reuniunea Consiliului Miniștrilor Apărării ai U.E. din
septembrie 2000, experții militari au dezbă tut ideaa că Uniunea Europeană,
trebuie să aibă un anumit număr de soldați pregătiți de intervenție, datorită
rotațiilor impuse de intervalul de un an stabilit la Helsinki pentru durata
intervenției36.
Prin urmare, s -au pus bazele instituționalizării P .E.S.A, care a devenit
operațională începând cu anul 2003.
În anii’90 Uniunea Europeană și -a dezvoltat anumite politici, mecanisme
și instituții care au condus la instituirea unei politici europene în domeniul
securității și apărării. Aceasta tactică a facilitat intervenția Uniunii în situații de
conflict. De exemplu: în Macedonia – EUROFOR CONCORDIA, în Cong –
ARTEMIS, iar în Bosnia -Herțegovina – EUFOR A LTHEA. Toate acestea fiind
misiuni pentru re stabilirea și menținerea păcii.

34 Ministerul Apărării Naționale, „Broșura PESA”, Politica Europeană de Securitate și Apărare p.5.
35Council of the European Union, „ Presidency Conclusions, Helsinki European Council ” Annex IV (10 and
11 December 1999), http://www.consilium.europa.eu/ueDocs/cms_Data/docs/pressData/en/ec/ACFA4C.htm
36Mircea Plângu . Poziția României la Conferința pentru angajarea capacităților militare, Bruxelles, 20 -21
noiembrie 2000, în “Monitor Strategic ”, an I, nr. 2, 2000 , p. 43.

Oana -Adina ISPAS Capitolul 2. Politica Externă și de Securitate Comună

25
U.E.O. este o organizație creată în 1948 pentru scopuri legate de cooperare în
domeniul apărării și securității. Ea este formată din 28 de țări cu statut
diferit: state membre, membri asociați, observatori și parteneri asociați .
Originile organizației se găsesc în "Tratatul asupra colaborării
economice, sociale și culturale și privind autoapărarea colectivă", semnat la 17
martie 1948, la Bruxelles.
“Declarația de la Roma ”,din octombrie 1984 a Consiliului de Miniștri
cuprinde noile obiective politice și schimbările structurale ale organizației. S -a
stabilit ca misiune principală, definirea identității europene de securitate și
apărare , confirmând, astfel, dorința membrilor de cooperare și armonizare a
punctelo r de vedere asupra problemelor specifice legate de securitatea european ă.
Reunit la Haga, în octombrie 1987, Consiliul U.E.O. a adoptat o ,,Platformă
asupra intereselor europene în materie de securitate ”, în care își afirma în mod
solemn hotărârea de a dezvol ta pilonul european al N.A.T.O. oferind, în același
timp, o dimensiune de securitate și apărare pentru o Eu ropă integrată.
Această organizație militară a fost înființată în Europa Occidentală
fără participarea S.U.A., având ca obiectiv promovarea apărării și cooperării în
Europa. Principalul obiectiv al U.E.O. este de a deveni un organism
fundamental, o axă a viitorului sistem independent de securitate și apărare
europeană.37
Ca parte a eforturi lor de a întări rolul operațional U.E.O. , s-a hotărât că
trebuie să se înființeze o celulă de planificare U.E.O. De asemenea s -a convenit ca
unități militare ale statelor membre ale U.E.O. să poate fi folosite pentru aceste
misiuni, denumite “Misiuni Petersburg”, care pot fi: de menținere a păcii,
pentru managementul crizelor, umanitare și de salvare, dar și pentru impunerea
păcii.38
Prin intrarea în vigoare, la 01.11.1993, a Tratatului de la Maastricht, U.E.O.
a deveni t parte a U.E., fiind definită drept braț înarmat al U.E. si cel de -al doilea
pilon european al N.A.T.O. Tratatul Alianței Politice de la Maastricht stipulează,
deasemenea, acordul de principiu privind transformarea U.E.O. în acea

37Vasile Popa, Nicolae Dolghin, NATO si UE. Determinări și finalități , Ed.Universității Naționale de
Apărare ,București , 2004, p.7.
38D.Bușe. Managementul crizelor și conflictelor regionale , Editura fundației România de Mâine, B ucurești,
2006, p.196.

Oana -Adina ISPAS Capitolul 2. Politica Externă și de Securitate Comună

26
componentă a construcției U .E. care va avea responsabilitatea formulării și
implementării tuturor deciziilor și acțiunilor din domeniul apărării. Ace astă
evoluție poate beneficia ș i de acordul S.U.A., în condițiile în care nu e ste afectat
statutul actual al N.A.T.O.
2.3. Politica Europeană de Securitate și Apărare
Impulsul principal pentru apariția P.E.S.A. l -a constituit dorința
Europei de a dispune de capacitățile militare și civile necesare pentru ca vocea
sa să se facă auzită și ascultată pe arena vieții internaționale.
P.E.S.A. reprezintă politica de securitate propriu -zisă a Uniunii Europene.
Aceasta se întinde de la tot ce ține de securitatea U .E., până la crearea unei politici
de apărare comună.
Aplicarea Politicii Europene de Securitate și Apărare a dus la înființarea
unor noi organisme în cadrul Consiliului:
Comitetul Politic și de Securitate (C.O.P.S.) monitorizează situațile
internaționale, ajuntând la soluționarea problemelor în cadrul P .E.S.C.
Comitetul Militar al U.E. (C.M.U.E) este compus din șefii apărării sau
reprezentanții militari ai acestora din statele membre. În timpul unei
operațiuni, E.U.M.C. monitorizează desfășurarea adecvată a acesteia.
Stafful Militar al U.E . (E.U. Military Staff, E.U.M.S.) se ocupă de
avertizarea timpurie, evaluarea situațiilor și planificarea strategică pentru
sarcinile Petersberg.
Având în vedere, acțiunile desfășurate pe plan intern, lăsând la o parte
domeniul militar, pentru o bună creștere a eficienței Uniunii Europene în
politica de securitate și apărare instituțiile comunitare se vor implica în
derularea unor programe educaționale în scopul de a combate terorismul.
Pe plan extern, se propune o intensificare a cooperării cu țările
mediterannene, atât în domeniul politicii de securi tate cât și în domneiul
migrației sau în sectorul economic. Atigerea acestui obiectiv este prevăzut
prin crearea unei zone de prosperitate comună. 39

39Ibidem, p.12

Oana -Adina ISPAS Capitolul 2. Politica Externă și de Securitate Comună

27
2.4.Evoluții ale Politicii de Securitate și Apărare Comune.
Implicații ale T ratatului de la Lisabona
P.S.A.C. include definirea progresivă a unei politici de apărare comună a
Uniunii. Cristalizarea și dezvoltarea P .S.A.C. a constituit un proces de lungă
durată, fiind determinat, în primul rând, de evoluțiile care au avut loc în mediul
internațional de securitat e și de schimbările pe a rena politicii internaționale. Din
cele enunțate mai sus, consider că P.S.A.C. se axează pe rezolvarea provocărilor
legate de gestionarea crizelor internaționale.

Principalele momente ale dezvoltării ei de -a lungul timpului.
În 1950, a avut loc prima încercare de a pune bazele unei apărări la nivel
european când premierul francez, Rene Pleven, a propus crearea unei armate
europene supranaționale în cadrul unei Comunități Europene de Apărare, deși a
fost semnat un tratat (1952 ), acesta nu a devenit niciodată realitate deoarece a
întâlnit refuzul Franței;
Mai târziu cu doi ani, în 1992, prin Tratatul de la Maastricht, a luat naștere
cel de -al doilea pilon a arhitecturii europene, mai exact Politica Externă și
Securitate Comună (P.E.S.C.);
În 1997 Tratatul de la Amsterdam ilustează constituierea postului de Înalt
reprezentant al P .E.S.C. Uniunea devine beneficiară a capacităților U .E., ceea ce
echivala cu faptul că misiunile de tip Petersberg urmau să fie preluate de U .E.,
aceast a consolidându -și astfel dimensiunea de securitate și apărare. 40
Cu un an mai târziu, a avut loc Summitul franco -britani c de la Saint Malo,
iar în 1999, Consiliul European de la Koln prin Criza din Kosovo a dus la
reunirea șefilor de stat și de guvern ai statelor membre ale UE de la Koln, în urma
căreia Politica Europeană de Securitate și Apărare a căpătat conturul pe care îl
cunoaștem astăzi. Se stabilesc principalele instituții din lanțul decizional în
domeniul securității și apărării (Comitetul Politic și de Securitate, Comitetul
Militar, Statul Major Militar, Centrul de Situații, Centrul Satelitar, reuniuni ad -hoc
sau regulate ale Consiliului de Afaceri Generale și Relații Externe, Institutul de
Studii de Securitate) – 2002 – prin Tratatul de la Nisa, s tructuri din U.E.O. au fost

40Dacian Duna, Politica Europeană de securitate de la origini până la Tratatul de la Lisabona: Teorie și
istorie , Editura CA Publishing, Cluj – Napoca, 2015, pp.202 -203.

Oana -Adina ISPAS Capitolul 2. Politica Externă și de Securitate Comună

28
integrate în U.E., iar cel mai recent tratat, cel de la Lisabona (2009) menționează
faptul că principala misiune a U.E.O. – apărarea colectivă) este sarcina NATO;
De asemena, se observă o serie de progrese în ce privește dezvolt area
P.S.A.C., mai exact: stabilirea unor Obiective Globale (2003, 2008, 2010) al căror
scop era crearea unui pachet de forțe la care UE putea să recurgă, extinderea
misiunilor Petersberg prin Acordurile „Berlin +", adoptarea Strategiei Europene
de Securitate (2003) și revizuirea ei (2008) etc.41
Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe și
Politică de Securitate îndeplinește, în fapt, trei funcții:
– prezidează Consiliul pentru Afaceri externe și contribuie la elaborarea
politicii externe și de securitate comună și asigură aplicarea deciziilor adoptate de
Consiliul European și Consiliul Uniunii Europene;
– reprezintă Uniunea Europeană în materie de P .E.S.C.;
– este vicepreședinte al Comisiei Europene.
Tratatul de la Lisabona prevede faptul că deciziile referitoare la Politica de
Securitate și Apărare Comună se adoptă de către Consiliul U.E .

Putem afirma faptul că, Uniunea Europeană este un important actor
mondial, inclusiv în materie de securitate și apărare. În aceste sens, Tratatul de la
Lisabona aduce o serie de completări cu implicații majore pentru realizarea
Politicii de Securitate și Apărare Comună.
P.E.S.C. și componenta sa, P .E.S.A., au fo st întărite prin noi prevederi :
 instaurează și modifică rolul actorilor în P .E.S.A.;
 creează funcția de înalt Reprezentant pentru Afaceri Externe;
 consacră existența Agenției Europene pentru Apărare;
 introduce cooperarea structurată permanentă;
 introduce clauza apărării mutuale;
 consolidează mijloacele de acțiune în materie de securitat e.42

41Ioan Manci, Compleme ntaritatea NATO -UE în gestionarea securității europene , în Hello world! Migrație
și securitate Editura C.A. Publishing, Cluj -Napoca,2016, pp.142 -143.
42Politica ecternă și de securitate , https://europa.eu/european -union/topics/foreign -security -policy_ro

Oana -Adina ISPAS Capitolul 2. Politica Externă și de Securitate Comună

29
Practic, Tratatul de la Lisabona întărește semnificativ instrumentele de
putere a Uniunii Europene atât pe scena internațională cât și pe plan intern, prin
intermediul a noi instrumente.
Părerea mea este că, prin Tratatul de la Lisabona este evidențiată
complexitatea sistemului geopolitic european, astfel U .E., devenind astăzi, un
actor de securitate mai coerent și eficient, care poate fi considerat și furnizor de
securitate – atât intern, cât și extern, nu doar un consumator.43
Desigur, consid er că succesul negocierilor și apoi a semnării Tratatului de
la Lisabona s -au datorat în special abilității politice manifestată de Angela Merkel,
cancelarul german, dar și voinței noului președinte francez Nicolas Saekozy de a
relansa reforma U .E.
De asemenea, cred că acordul de la Lisabona reprezintă începutul unui
proces care cuprinde pe lângă ,,vesta de salvare aruncată ideii de constituție
europeană” și o posibilă platformă pentru un nou tratat Constituțional. 44

43 Claudiu – Laurentiu Tabrea, U.E. și Tratatul de la Lisabona , ,, După Lisabona: Uniunea Europeană un
consumator și.sau furnizor de securitate? Disponibil la: http://www.sferapoliticii.ro/sfera/147/art06 –
tabrea.html, accesat la 10.04.2017.
44Sergiu Gherghina, George Jiglău, Ovidiu Pecican, Flore Pop, ,, Tratatul de la Lisabona: UE către reforma
instituțională ”, Editura Dacia, Cluj -Napoca, 2008, p.201

Oana -Adina ISPAS Capitolul 3 . Provocările secolu lui XXI

30
Capitolul 3. Provocările secolulu i XXI
Conform Stregiei de Securitate Europeană, sunt identificate o serie de
amenințări și provocări la adresa intereselor globale.
Uniunea Europeană are în componență anumite politici care ajută la
menținerea unui mediu stabil de securitate la nivel transnațional. Pe lângă acestea,
UE deține o Politică de Securitate și Apărare Comună (P.S.A.C.), prin care toate
statele membre își aduc contribuția în materie de securitate.
Provocările secolului XXI, sunt de două feluri. Provocări de securitate
interne și provocări de securitate externe. Astfel spus, provocările din prima
categorie sunt: economice, sociale, politice, energetice și culturale, iar provocările
externe sunt: criza economică – financiară, globalizarea, migrația internațională,
conflictele îngh ețate, terorismul internațional și criminalitatea transfrontalieră.
3.1.Provocările interne pentru securitatea Europeană
Din punctul meu de vedere, provocările economice se referă la o serie de
fenomene manifestate în plan economic, care prin implicațiile lor pot generea
riscuri de securitate.
Din punct de vedere economic, U.E. se confruntă cu două provocări
majore. Prima provocare este de a susține statele membre în privința depășirii
stării de criză, iar cea de -a doua provocare este axată pe coordonarea acestor
măsuri la nivel european.
Consider că, provocarea majoră pentru Uniunea Europeană constă în
găsirea unei soluții optime pentru a depăși rupturile dintre statele membre. Acesta
este strâns legată de celelate provocări cu care se confruntă Uniunea Eu ropeană.
Pentru acesta avem nevoie cât mai repede de o soluție eficientă raportată la toți
factorii care intră în ecuația crizei economice – financiare.45
De exemplu, efectele crizei economico – financiare sunt regăsite în
domeniul evoluției pieței muncii la nivel european. Creșterea ratei șomajului
implică provocări majore, raportându -ne la sistemele europene de protecție

45Boghzeanu Cristina, Duțu Petre, , Provocări actuale pentru securitatea europeană”, Ed. Universitatea
Națională de Apărare,, Carol I”, Centru de Studii Strategice de Apărare și Securitate, București, 2010, pp.
13-16.

Oana -Adina ISPAS Capitolul 3 . Provocările secolului XXI

31
socială. Rolul Uniunii Europene este de a observa impactul social al crizei, dar și
de a facilita schimbul de bune practici. Criza economă globală, a agravat multe
aspecte ale sărăciei. Pe lângă acest aspect, criza a generat o nouă categorie de
populație care se confruntă cu sărăcia, a amplificat numărul persoanelor fără
adăpost, precum și crețterea riscurilor în ceea ce privește coeziunea s ocială.
Așadar, una dintre cele mai mari provocări sociale , este șomajul. Această cauză,
poate fi rezolvată prin asigurarea unui nivel optim de pregătire a populației, dar și
crearea de noi locuri de muncă.În consecință, provocările sociale actuale, nu pot fi
analizate independent de cele economice. 46
Discriminarea unor grupuri etnice minoritare , reprezintă o altă
provocare internă a Uniunii Europene. Statele europene se confruntă cu dificultăți
legate de integrarea comunităților de romi. Pe de -o parte, ace ste grupuri minoritae
manifestă o anumită rezistență la eforturile de integrare în grupurile majoritare, iar
pe de altă parte grupurile majoritate manifestă o atitudine respingătoare față de
aceștia.
Din punctul meu de vedere, conflictele armate constituie factorul
declanșator al apariției fluxurilor de refugiați.
Având în vedere faptul că, dimensiunea politică a securității este influențată
de migrație, refugiații pot crea probleme de securitate prin angajarea în mișcări de
opoziție la adresa guvernelor ță rilor de origine, dar și în rețele terorsite
transnaționale. Implicațiile migrației asupra dimensiunii politice, pot cauza
efecte asupra dimenisunii securițății militare. Aceste efecte sunt caracterizate prin
tensiunile ce au loc între țara de origine și țara e destinație. 47
În cazul Uniunii Europene, migrația generează provocarea gestionării unei
societăți care își conturează din ce în ce mai mult caracterul multiethnic,
multireligios, multicultural, precum și multirasial. Datoria U.E., este de a
identifi ca soluția pentru a menține echilbrul între respectarea drepturilor omului și
ale minorităților.

Schimbarea demografică ilustează unul dintre fenomenele caracteristice
secolului XXI.

46Ibidem, p.19.
47Bogdan Radulescu, Buletin de teorie militară editat de statul major al forțelor terestre ,, Forțele terestre”,
nr.2 din 2010, p.6

Oana -Adina ISPAS Capitolul 3 . Provocările secolului XXI

32
Acest concept, încercă să evidențieze îmbătrânirea populației, prin
micșorarea numărului de total de locuitori la nivelul Uniunii în ansamblu. Printre
factorii care determină fenomenul de îmbătrânire a populației se enumeră:
creșterea nivelului de trai, a speranței de viață, scăderea natalității. Crearea unui
sistem de învăț ământ adaptat cerințelor pieței muncii precum și combaterea
discriminării sunt câteva soluții pentru rezolvarea acestei probleme.48
3.2. Provocările externe pentru securitatea Europeană
Una dintre cele mai evidente provocări la nivel politic, cu care se
confruntă Uniunea Europeană este bazată pe identificarea soluțiilor optime pentru
a depăși perioada de criză. În ceea ce privește componența de securitate și apărare
a U.E., provocările de natură politică constituie un echilibru. Caracteristica
esențială a ce lui de -al treilea pilon al arhitecturii europene, ( P.E.S.C.), este natura
sa interguvernamentală. Acest fapt ilustrează modul prin care deciziile din acest
domeniu sunt adoptate de către șefiii de stat dar și de gurvernul statelor membre.

Terorsimul , constituie o provocarea de natură politică pentru securitatea
europeană. În cele ce urmează, voi încererca să detaliezi principaele provocări și
amenințări globale. Din perspectiva securității naționale, amenințarea este
reprezentată de ceva sau cineva care a re potențial de a dăuna intereselor
naționale. În Dicționarul de securitate internațională, Paul Robinson ilustrează
factorii care determină măsura amenițării reale sau percepute: capacitatea, intenția
și controlul.49
Din punctul meu de vedere, terorismul internațional reprezintă una dintre
cele mai mari amenințări la adresa securități. Conform dic ționarului de terorism,
acest concept este definit ca ,,o tactică la care indivizii sau grupurile de indivizi
recurg pentru atingerea unor scopuri politice.”50
Având în vedere izbucnirea atentatelor teroriste, ce au avut loc în 11
septembrie 2001, s -a manifestat nevoia de a fi adoptată ,,Strategia Europeană de

48 Bogzeanu Cristina, Duțu Petre, Op.cit, pp.23 -24.
49Paul Robisnon. Dicționar de securitate internațională , Tr. de Neamț Monica, Ed. CA Publishing, Cluj –
Napoca, 2010, p.18.
50David Wright -Neville, Dicționar de terorism , Tr. de Sorina PricopEd. CA Publish, 2010, Cluj – Napoca ,
p.11.

Oana -Adina ISPAS Capitolul 3 . Provocările secolului XXI

33
Securitate – O Europă sigură într -o lume mai bună și Strategia UE împotriva
proliferării armelor de ditrugere în masă.
Lupta împotriva terorismului a devenit o prioritate pentru Uniunea
Europeană. Avem propria strategie pentru combaterea terorismului, ca re este
constituită pe respectarea drepturilor omului și a principiilor statului de drept.
Deși principalele instituții și organizații internaționale de securitate trec printr -o
perioadă de restructurare, importața pentru securitatea și stabilitatea lumii, nu a
scăzut.
Una dintre formele de cooperare a Uniunii este ilustrată la capitolul
resurse umane și bugetare disponibile pentru combaterea terorismului.
De exemplu, în cazul unei operațiuni P.E.S.A. de combatere a
terorismului, costurile comune vor fi su portate de bugetul U.E. Pe lângă aceasta,
se dorește crearea unui fond internațional care poate oferi statelor cu resurse mai
scăzute, asistență economică. Toate acestea sunt prevăzute pentru a-și putea
asuma cu success responsabilitățile pe care le au în lupta împotriva terorismului.51
Consider că , un pilon al luptei împotriva terorismului este dezvoltarea
durabilă a unei abordări comune în administrarea frontierelor externe ale Uniunii
Europene.
Reacția comunității internaționale împotriva terori smului cuprinde
întreagagamă de acțiuni (politice, diplomatice, economice și militare) fiind
îndreptate atâtasupra cauzelor, cât mai ales asupra efectelor.52
Printre cel mai înalt obiectiv al Uniunii Europene este de a oferi cetățenilor
un nivel ridicat de protecție. Drept consecință, Uniunea va lupta împotriva
terorismului acționând limitele definite de statul de drept și de respectarea
drepturilor fundamentale.
Este necesar s ă avem în vedere, adoptarea unei politici externe a Uniunii
care să promoveze demo crația, statul de drept și respectarea drepturilor omului
atât în vecinătatea sa, cât și în afară, cât și prevenirea terorismului sunt elemente
necesare prevenirii actelor teroriste.
În momentul de față, provocările energetice cu care se confruntă Uniunea
Europeană se referă la efectele nocive ale utilizării combostibililor fosili asupra

51Constantin Moștofșei, Vasile Popa, Rolul UE în asigurarea securității globale, Ed. Universității
Naționale de Apărare ,, Carol I”, București, 2008, pp.214 -216.
52 Grigore Alecsandrescu, Amenințări la adresa securității , Ed. Universității Naționale de Apărare,
București, 2004, p.24.

Oana -Adina ISPAS Capitolul 3 . Provocările secolului XXI

34
climei. De asemnea, un factor major referitor la confruntările Uniunii Eurpene în
materie de securitate enegetică, este dependeța U.E. și a statelor de importul de
gaz și petrol. Soluția pe termen lung a problemei enegetice a Uniunii constă în
idetificarea unor soluții de consum al hidrocarburilor și a noi surse de energie.
Profilului energetic al U.E., este crearea unei piețe unice a energiei și a gazului la
nivel comunit ar.
Un alt aspect esențial al dimensiunii energetice a securității europene se
referă la sursele de energie regenerabilă. O soluție pentru micșorarea dependenței
Uniunii față de gazul importat, ar putea fi identificarea de alternative pentru
comustibilii f osili. De asemenea, sursele de energie regenerabilă fac parte atât din
dimensiuea economică a securității, cât și a securității de mediu.
În cele din urmă, provocările energetice ale U.E. sunt extreme de complexe.
Acest fapt este ilustrat prin relațiile ca re se stabilesc între dimensiunea energetică
a securității și alte aspect ale acesteia. Este necesar ca energia să fie utilizată într –
un mod intelligent, pentru a asigura o dezvoltare durabilă dar și pentru a putea
conribui la combaterea eficientă a schimb ării climatice.53
Evoluția U.E. în privința provocărilor culturale este strâns legată de
perceperea naționalității, fiind definite în termini de etnie, geografie, limbă și
religie. Din moment ce securitatea va continua să fie definită prin raportare la
ideea de suveranitate și de interes national, nu putem garanta că această cultură de
securitate, identificată la nivel european și euroatlantic, va funcționa fără încetare.
Din punctul meu de vedere, globalizarea are un impact major asupra
întregii vieți și ac tiviăți umane. Între securitatea europeană și globalizare existră o
strânsă legătură. În prezent, Uniunea Europeană este unul dintre actorii importanți
ai scenei mondiale. Impactul globalizării asupra securității europene, se manifestă
asupra tuturor compo nentelor acesteia.
De exemplu, component a economică a securității europene poate fi
influanțată atât pozitiv prin impactul manifestat prin oportunitățile pe care
fenomenul globalizării economice le deschide activității productive, cât și negativ
prin dereglementările noilor actori economici mondi ali care se constituie într -un

53Ibidem, p.37.

Oana -Adina ISPAS Capitolul 3 . Provocările secolului XXI

35
obstacol pentru serviciile, resursele umane dar și aceesul UE la resursele
materiale54.
Conceptul, frecvent auzit în zilele noastrre ,, criminalitate organizată ” ,
este în strânsă legătură cu infracțiunile criminale precum tra ficul de arme
stupefiante, frauda, contraband, traficul de finite umane, criminalitatea financiară
și spălarea de bani. Un factor extern cu un impact important asupra securității
europene, este criminalitatea transfrontarieră. Facilitarea activitățiilor de crima
organizată este susținută în momentul de față prin diminuarea frontierelor interne.
Noile amenințări la adresa securității obligă, într -o oarecare măsură ca
statele membre și partenere ale Alianței Nord -Atlantice să lucreze împreună
pentru apărarea valorilor comune de democrație, securitate și libertate.
În concluzie, provocările pentru securitatea europeană, atât cele interne, cât
și cele externe au ataât efecte negative cât și pozitive. Pe de -o parte, măsurile
adop tate de către instituțiile U.E. în materie de securitate sunt îndreptate spre
dezvolatrea efectelor pozitive generate de unele provocări. Pe de altă parte, se
urmărește diminuarea efectelor nedorite.55

54Ibidem, p .44.
55Ibidem , p.65.

Oana -Adina ISPAS Capitolul 4. Studiu de caz: EUFOR -Althea.
36
Capitolul 4. Studiu de caz: Relațiile dintre Uniunea
Europeană și Balcanii de Vest. Misiunea EUFOR –
Althea.
Introducere în studiul de caz: Relațiile dintre Uniunea Europeană și
Balcanii de Vest. Misiunea EUFOR Althea.
Studiul de caz,, Relațiile dintre Uniunea Europeană și Balcanii de Vest.
Misiunea EUFOR Althea .” este realizată cu scopul de a aduce în prim plan
activitatea Uniunii în relații cu alte state. Are rolul de a evidenția implicarea
Uniunii Europene în favori zarea unui climat propice de apărare și securitate în
plan internațional. Misiunea SFOR, a trecut sub egida Uniunii Europene(
EUFOR), în noiembrie 2004, luând astfel denumirea Althea56.
Politica de securitate a Uniunii, U .E. a dezvoltat noi capacități și a
demonstrat că sunt dispuși să le utilizeze capacități în întreaga lume și mai ales în
vecinătatea sa.
Acesta este punctul central al cercetării mele, pentru a înțelege acest
subiect, am ales ca studiu de caz Balcanii de Vest, mai precis, Bosnia și
Herțegovina.
Ipoteza acestui proiect este că politica externă a U .E. a trecut printr -o
schimbare semnificativă la început ul acestui secol.
Scopul acestui studiu, este de a încerca să investigheze care sunt
schimbările și prin ce mijloace s -a ajuns la această situație.

Introducere
Înainte de Primul Război Mondial, Bosnia -Herțegovina nu a existat ca stat.
Abia din 1991, se d orea recunoașterea calității de state independente. Între cele
trei comunităță din Bosnia -Herțegovina (sârbo -bosniacă, musulmană și croată) a
izbucnit o revaltă, din dorința fiecăruia de a obține cât mai multe beneficii. Odată
cu trecerea timpului, s -au format grupările politico -religioase islamică, ortodoxă și

56Dragoș Anghelache, Revista Fortelor Terestre, Punct final în misiunea EUFOR – Althea , disponibil la:
http://www.revista.forter.ro/_wsn/2012_4/02 -act/06.htm, data accesării: 14.05.2017

Oana -Adina ISPAS Capitolul 4. Studiu de caz: EUFOR -Althea.

37
catolică. Problema independeței a fost elementul declanșator al războiului civil
din BiH.57
După căderea regimurilor comuniste din Europa, zona Balcanilor de Vest
a avut parte de numeroase conflicte armate. În privința acestor conflicte, Uniunea
Europeană nu a rămas indiferentă, căutând astfel soluții de stabilizare a zonei
aflate în primejdie.
Odată cu destrămarea Iugoslaviei în 1992, Bosnia și Herțegovina se aflau
în fața unui război sângeros într e grupurile religioase: sârbi, croați și musulmani și
între grupurile etnice. Aceste conflicte erau ilustrate prin: violuri, omoruri,
purificare etnică, violență împotriva femeilor, dar și distrugerea teritoriului.
Uniunea Europeană, după 1998 și -a maximi zat eforturile în ceea ce
privește securitatea și apărarea la nivel european. Observăm în acest mod felul în
care s -au pus bazele dezvoltării unei politici externe și de securitate comună,
incluzând în acelașă timp și definirea unei politici comune de apăr are.
O prioritate majoră pentru țara noastră, este continuarea procesului de
implementare a Tratatului de la Lisabona. Din punctul meu de vedere, principalele
măsuri au fost îndreptate spre necesitatea participării M .A.P.N. la inițiativele
militare ale Uni unii Europene.58
Până în prezent, Uniunea Europeană prin acestă operațiune a asigurat cu
succes respectarea Acordului de la Dayton și a contribuit la menținerea mediului
de securitate și stabilitate în BiH prin descurajare și reasigurare stabilității locale .
De asemenea, EUFOR continuă în mod regulat să desfășoare activități importante
de colectare a armelor în întreaga țară, dar în acelaș timp și -a manifestat interesul
în asigurarea integrării eforturilor sale cu alți actori din U .E. în teatru, inclusiv
reprezentantul special al U .E. (R.S.U.E.), Misiunea de poliție a U .E. (M.P.U.E.) și
Misiunea de monitorizare a UE (E .U.M.M.). Pe lângă colaborarea cu alți actori
din U .E. în BiH, EUFOR sprijină comunitatea internațională în general și ,
bineînțeles, autoritățile locale.
De menționat este faptul că EUFOR a desfășurat operațiuni pentru a ajuta
agențiile locale de aplicare a legii să perturbe activitățile ilegale ale celor implicați
în criminalitatea organizată și împotriva exploatării fo restiere ilegale. Aceste

57 Abv. Bosnia și Herțegovina.
58Raportul Consiului Suprem de Apărarea a Țării privind activitatea desfăsurată în anul 2011 , București,
p.9

Oana -Adina ISPAS Capitolul 4. Studiu de caz: EUFOR -Althea.

38
operațiuni, au contribuit la dezvoltarea și consolidarea capacității agențiilor locale
de aplicare a legii.
Uniunea Europeană continuă să sprijine pe deplin perspectiva europeană a
BiH. Viitorul pentru BiH constă într -un stat multi etnic bine funcționabil și stabil,
bazat pe democrație și statul de drept, în limitele sale recunoscute la nivel
internațional.
Operațiunea ALTHEA face parte dintr -o prezență europeană îndeaproape
coordonată în BiH. Reprezentantul Special al U .E continuă să promoveze
coordonarea politică și coerența politică a U .E. în Bosnia și Herțegovina.
Au fost multe eșecuri și puține succese în încercarea U .E. de a se alătura și
de a-și desfășura activitatea comună a politicii externe și pentru a contribui la
asigurarea păcii în întreaga lume și în special în regiunea sa. P.E.S.C. a fostlansat
într-un moment în care sistemul politic internațional tocmai a suferit o schimbare
majoră cu căderea Zidului Berlinului și prăbușirea Uniunii So vietice. 59
Din punct de vedere politic, cadrul prin care s -a a juns la colaborarea Țărilor
din Balcanii de Vest și Uniunea Europeană, l -a constituit Procesul de Stabilizare
și Asociere (P .S.A.).
Promovarea păcii, a stabilității, a prosperității, dar și a s ecurității și libertății
sunt principiile care au stat la baza Parteneriatului dintre UE și Balcanii de Vest.
Din cercetarea făcută asupra acestei misiuni, putem afirma faptul că
EUFOR Althea ilustrează operațiunea militară din Bosnia și Herțegovina, care în
urma Declarației de la Salonic, Bosnia și Herțegovina se află pe lista de potențiali
candidați ai Uniunii Europene.
În Bo snia și Herțegovina au fost derulate numeroase proiecte, Uniunea
Euro peană oferindu -i mereu sprijin.
De exemplu, în cadrul P .E.S.A. este inaugurată Misiunea de Poliție a
Uniunii Europene. Aceasta misiune a debutat în anul 2003, fiind prima misiune în
domeniul securității și apărării, având un caracter politic al Uniunii Europene. Doi
ani mai târziu, la Sarajevo a avut loc deschiderea oficială a negocierilor care

59Launch of EU Millitary operation in Bosnia -Herzegovina(Operation Althea Eufor) Amnesty
International EU Office , 2004. Disponibil la
:http://www.amnesty.eu/static/documents/04_12_01_EUFOR_Briefing_Final.pdf, data accesării: 09.05.2017.

Oana -Adina ISPAS Capitolul 4. Studiu de caz: EUFOR -Althea.

39
prevedeau incheierea unui acord de stabilizare și asociere între Bosnia și
Herțegovina și Uniunea Europeană. 60
Luând în considerare relațiile economice, Uniunea Europenă este
principalul partener comercial și investitor străin al Bosniei și Hețegovinei.
În ceea ce privește colaborarea dintre cele două entități, primele dăți
semnificative au avut loc după stabilirea în 1997 a condițiilor politice și
economice privind dezvoltarea raporturilor bilaterale,unde s -a creat în anul 199 8 a
grupului operativ U .E.- Bosnia și Herțegovina. Bosnia a fost inclusă în anul 1999
în planul U .E, privind instituirea unui nou proces de stabilizare și asociere pentru
cinci state din sud -estul Europei. Prin Consiliul European de la Feira,summit -ul de
la Zagreb și Consiliul European de la Salonic, a fost confirmată pespectiva
europeană a Bosniei și Herțegovinei.61
Numirea lui Miroslav Lajcak în calitate de Înalt Reprezentant al U .E.
pentru Bosnia și Herțegovina, acordul parafat care facilita eliberarea vi zelor și
acordul de readmisie și adoptatea de către U .E a acordului de stabilizare și
asociere, au fost evenimentele ce au marcat anul 2007, privind cooperarea dintre
U.E- Bosnia și Herțegovina. De asemenea, în anul 2008, Bosnia și Herțegovina a
devenit parte a acordului – cadru privind I .P.A., iar in 2010 a fost adoptată pentru
un timp scurt, propunerea care prevedea libera circulație a cetățenilor Bosniei și
Herțegovinei în spațiul Schenghen.62
Pe baza unei analize atente, se poate evidenția faptul că EUFOR – Althea
este cea de -a treia și cea mai mare operațiune militară pe care Uniunea Europeană
a lansat -o până în prezent. Această operațiune, a fost lansată la 2 decembrie 2004,
care acționează în scopul de a asigura respectarea Acordului General de Pace în
Bosnia și Hețegovina. Activitatea este desfășurată pe baza Acorudurilor Berlin+.
Sprijinul acordat Tribunalului Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie și
autorităților competente, dar și oferirea unui mediu de securitate în care poliția
poate acționa impotriva rețelelor criminale organizate sunt principalele sarcini de
sprijin ale forțelor conduse de U .E.63

60Ibidem, p. 213.
61Valentin Naumescu. ,, Balcanii de Ve st, regiunea u itată a Europei?” nr.22, editată de Grupul pentru Dialog
Social, București, 2015.
62Ibidem, p. 214.
63Misiuni internaț ionale, Brigada 8 LAROM, http://www.brigada8art.ro/Balcani.html , data accesării:
12.05.2017.

Oana -Adina ISPAS Capitolul 4. Studiu de caz: EUFOR -Althea.

40
De asemenea, EUFOR -Althea este un exemplu coerent de abordare al
Uniunii Europene, care vine să se adauge angajamentu lui politic al acestui
organism și programelor sale de asistență. Cele două programe fiind misiunile de
poliție și de monitorizare.Toate aceste demersuri tind spre ajutarea Bosniei și
Herțegovinei în eforturile sale de integrare europeană, în contextul Pro cesului de
Stabilizare și Asociere. 64
Părerea mea este că EUFOR, va contribui la crearea unor condiții necesare
pentru ca Bosnia și Herțegovina să poată coopera pașnic cu vecinii săi, însă
această necesitate poate firealizată doar pe calea aderării la U .E. În același timp,
operațiunea militară menționată va consolida abordarea globală a Uniunii
Europene față de Bosnia și Herțegovina. De asemnea, pe lângă aceasta va sprijini
progresul Bosniei și Herțegovinei de integrare europeană prin propriile
eforturi.Ace astă operațiune militară face parte din misiunea generală a Politicii
Europene de Securitate și Apărare din Bosnia și Herțegovina, unde Lord Asdown
este Reprezentantul Special al U .E., care promovează coordonarea politică
generală a U .E. în Bosnia și Herțe govina.65
Bosnia și Herțegovina este împărțită în trei zone militare de
operațiuni.Fiecare dintre acestea cuprinde forțe multinaționale de comandă, care la
rândul lor sunt comandate de ofițeri britanici, finlandezi și francezi.
La Camp Butmir din Saraj evo, există două sedii principale: E .U.F.O.R,
care este comandat de generalul – maior David Leakey, iar cel de -al doilea sediu,
este la N .A.T.O. Sarajevo, comandat de generalul de brigade Stephen Schook.
Deși în 2004, forța de stabilizare condusă de N .A.T.O.( S.F.O.R.) s-a
încheiat cu success, N .A.TO. nu a dispăr ut din Bosnia și Herțegovina, fă cându -se
utilă în consilierea BiH în reforma apărării dar și pentru a ajuta autoritățiile să
combată terorismul.
Forțele armate ale BiH66 au de -a face față cu o seamă de pr ovocări pentru
favorizarea unui climat propice de apărare. Printre acestea sunt: progresul către o
singură forță militară, cooperare eficientă cu N .A.T.O pentru a se alătura

64Balcanii de Vest , EUFOR ALTHEA – Situația politică și politico -militară a Bosniei -Herțegovina (BH),
Revista DRAO, disponibil la : http://www.drao.ro/articole/military/geopolitică/balcanii -de-vest/eufor -althea –
situa -ia-politică -i-politico -militară -a-bosniei -her-egovina -bh-.html. Data accesă rii: 09.05.2017
65Ion Colcigeanu, Aplicarea Normelor de drept operațional în context internațional( național), Ed.
Universității Naționale de Apărare ,, Carol I ”, București, 2006, pp. 14 -16.
66Abv.Bosnia și Herțegovina.

Oana -Adina ISPAS Capitolul 4. Studiu de caz: EUFOR -Althea.

41
programului ,,Parteneriatul pentru Pace” și de a le revizui pentru a îndeplini
cerințele realiste de apărare ale BiH.
De-a lungul desfășurării sale, putem observa evoluția acesteia atât în ceea ce
privește dimensiunea, și structurile, cât și obiectivele exacte ce urmează să fie
puse în aplicare.
Un purtător de cuvânt al Ministerului Apărării din România a declarat presei
următoarele: "Acțiunea reflectă continuitatea eforturilor armatei românești care
vizează reconstrucția, securitatea și stabilitatea în Balcani și sprijinul acordat
implicării mai largi a Uniunii Europe ne în regiune. Măsura face parte dintr -o
participare mai largă a României la politica europeană de securitate și apărare, atât
ca țară candidată la aderarea la U .E., cât și camembru N .A.T.O.".
Din cele declarate, putem observa faptul că Uniunea Europeană are un rol
major în stabilizarea securității și stabilității în această zonă.
Un exemplu în acest sens, este contribuția Brigăzii 8 LAROM ,, Alexandru
Ioan Cuza”, prin participarea cu personal de stat major la misiuni de stabilizare a
Bosniei și Herțegovinei.67

67I. Colcigeanu, Op.cit. , pp.17 -19.

Oana -Adina ISPAS Concluzii
42
Concluzii
În concluzie, se poate afirma faptul că, Uniunea europeană tinde spre
realizarea anumitor progrese privind stabilirea de capacități militare și civile
comune. Din bugetul său comun, o pondere semnificativă este alocată pentru
relații externe, dar și pentru co nstruirea naț iunilor din sud -estul Europei.68
Din punctul meu de vedere, va exista o creșterea suplimentară a acestui
procent, datorită dezvo ltării politicii de vecinătate. Odat ă cu transformarea
spațială și structurală a U .E., ne vom îndrepta spre apariția unor noi forme de
cooperare și consolidarea celor existente, la crearea unor noi instrumente specifice
de contracarare a riscurilor neconvenționale, la evoluții pozitive pe planul
dezvoltării și securității subregionale, regionale și interregionale.69
După cum spuneam, EUFOR – Althea, rămâne cea mai importantă
operațiune militară a Uniunii Europene. Forța internațională de stabilizare din
Bosnia și Herțegovina se compune în prezent din 2455 militari, dintre care 347
germani, 333 italieni, 130 francezi, 74 ol andezi și 18 britanici.70
Europa, a dobândi în timp anumite premise pentru a putea acționa mai
eficient în ceea ce privește securitatea globală. Astfel, în contextul Politicii
Externe și de Securitate Comună Uniunii Europene și al Politicii Europene și de
Securitate și Apărare au fost înființate structuri politico -militare pentru operațiuni,
au fost definite obiective militare și civile, a fost creată Agenția Europeană de
Apărar e și nu în ultimul rând, a fost formulată propria Strategie Europeană de
Securitate. 71
Când este vorba de evaluarea prezenței U .E. în Bosnia și Herțegovina pot
fi luate în considerare două criterii. Ptimul criteriu este îndreptat spre starea de
securitate prezentă în țară iar cel de -al doilea spre starea de democrație din BiH. În

68 William Wallace, Op.cit , p.429.
69Constantin Moștofșei, Vasile Popa, Op.cit., pg. 104.
70Ibidem, 162.
71Stategia Națională de Apărare.

Oana -Adina ISPAS Concluzii
43
consecință, implicarea militară a U .E. poate fi considerată un succes, deoarece a
reușit să susțină pacea și stabilitatea, dar și crarea unui mediu de securitate stabil în
zona respectivă.72
Slăbiciunile din Balcani reflectă slabici uni ale Europei în totatlitatea ei.
Adoptarea de către Uniune Europeană în special, a unei abordări de securitate
umană ar putea constitui o contribuție importantă la securitatea globală. 73
Din cele menționate mai sus, consider că o solidă cooperare înt re statele
membre reprezintă una dintre cele mai sigure căi care poate fi urmată în cadrul
procesului de integrare europeană. Precum afirma și Liviu – Petru Zăpârțan
,,nevoia unei Europe a păcii, stabilității, libertății și prosperității impune o acțiune
hotărâtă de regândire a modalitățlor prin care Uniunea Europeană trebuie să -și
consolideze structurile declanșând procesele de lărgire, unind astfel popoarele
continentului sub semnul unor valori și obiective comune”.74
De asemenea, putem deduce faptul că sarcinile și activitățile au fost și sunt
în curs de dezvoltare axate mai mult pe asistență și formare continuă cu operațiuni
de constientizare în anumite situații.75
O soluție solidă, pentru o cooperare de succes, coside r că ar trebui să se
bazeze pe respect și ajutor reciproc între statele membre, lâsând la o parte
rezolvarea problemelor de factură individualistă, care poate cauza înmulț irea
divergențelor între state. Cel mai probabil, în viitor Uniunea Europeană va
acționa în sfera prevenirii conflictelor, amplificându -și coordonarea în domeniu cu
N.A.T.O., dar și cu O .N.U., O.S.C.E. și Consiliul Europei,prin folosirea mai bună
a instrumentelor civile, militare șipolitice, prin intervenția mai rapidă în cazul
unor crize .
Scopul acestui demers, este de a pune capăt conflictelor și a furniza o
prezențăstabilizantăîn activitățile politice, economice și de dezvoltare din zonele
respective, prin integrarea deplină a prevenirii conflictelor în politici le și
instrumentele comunitare,, prin perfecționarea aspectelor care vizează mecanismul
reacției rapide, intensificarea coo perării internaționale pentru gestionarea crizelor,

72The European Union and Bosnia & Herzegovina , pp.1 -51, disponobil la :
http://projekter.aau.dk/projekter/files/42372241/Mas ter_Thesis_The_EU_and_Bosnia_and_Herzegovina_1_.
pdf
73Mary Kaldor, Securitatea Umană.Reflecții asupra globalizării și intervenției . Editura CA Publishing,
Cluj- Napoca, 2010, p.231.
74Liviu – PetruZăpârțan, Construcția Europeană , Ed. Imprimeriei deVest, Oradea, 2000, pp.286 -287.
75 Jannik Knauer, EUFOR Althea: Apreciere și viitor. Perspective ale fostei inițiative a UE. Operațiune în
Bosnia și Herțegovina , 2011, pg.18.

Oana -Adina ISPAS Concluzii
44
creșterea rolului planificării globale, al reformei sectoarelor de securitate și
al mobilizării, dezarmării și reintegrării. ” 76

Recomandări:
În cadrul acestui context mai larg al integrării europene, trebuie să se
găsească o politică globală pentru abordarea nevoilor de securitate ale BiH.
Având în vedere faptul că România a luat parte la dezvoltarea rolului U .E.
în planul securității globale a tât prin angajamentele efctive în operațiile cât și prin
contribuții cu forțe și capabilități militare, ar t rebui să existe o legătură
permanentă între cei doi actori, pentru a contribui impreună la gestionarea crizelor
și conflictelor internaționale ce au loc pe scena mondială. Apărarea trebuie să
răspundă în continuare provocărilor contemporane, mai precis riscurilor și
amenințărilor de orice natură și proveniență.77
În cazul României, având în vedere operațiuniile viitoare, ar trebui să
deținem o capacita te de apărare mult mai eficientă. Toate acestea ar contribui la
protejarea intereselor și îndeplinirea angajamentelor asumate ca stat membru U .E.
sau N .A.T.O.
În ultima perioadă, Uniunea Europeană și -a dezvoltat capacitatea de
abordarea asupra provocărilor pe care le întâmpina. De aceea, pentru un rezultat
mult mai satisfăcător în privința dezvoltării pentru o perioadă îndelungată, e
nevoie de rigurozitate în luarea deciziilor, dar și o coordonare instituțională mai
efcientă. Un cadru pentru rea lizarea acestui fapt, este evidențiat în Dispozițiile
Tratatului de la Lisabona.
De asemnea, consider că pentru o gestionare sigură și eficientă a lucrurilor
în privința de securitate și apărare în cadrul Uniunii Europene și nu numai, ar fi
necear extinder ea capacităților de dialog și mediere.
Prin aceste tactici am putea împiedica din primele faze ca amenințările să
devină o sursă de conflict. Referitorla acest lucru, este nevoia de asigurarea unui
comuncări strategice pentru promovarea valoriilor și principiilor europene. 78

76Constantin Mostoflei, op.cit . 105
77Centrul de Studii Strategice de Apărare și Securitat e ,, Exigențe ale PESA asupra securității și apărării
României ”, seminar internațional, Ed. Universității Naționale de Apărare,, Carol I”, București, 2007,p.6.
78 Strategie Europeană de securitate , disponibil la
:https ://www.mae.ro/sites/default/files/file/strategia_europeană_de_securitate.pdf, accesat la data de:
14.05.2017.

Oana -Adina ISPAS Concluzii

46

Precum este mențio nat și în Strategia de securitatea a Uniunii Europene,
referitor la misiunile militare, este ne voie de mai multă concentrare a supra
capacităților esențiale. Un exem plu în acest sens este supravegherea maritimă.
Promovarea pe mai departe a valorilor europene, ar putea duce la
dezvoltarea unei culturi de securitate la nivelul U .E. Aceasta, se poate realiza prin
nevoia de consolidare a relațiilor de parteneriat stategic U .E.- N.A.T.O.
Tot în această ordine de idei, viitorul României depinde și de succes ul
celor două instiuții internaționale din care facem parte. Uniunea Europeană
reprezintă o garanție suplimentară pentru securitate.
Necesitatea de a elabora o nouă strategie globală de securitate și apărare
adaptată la cerințele contemporane.
Consider că fiecare cetățean ar trebui să fie educat în ceea ce privește
securitatea din jurul nostru, de aceea propun ca din clasele primare să se fac ă
cunoscute vulnerabilitățile pe care le putem întâmpina atât în mediul real cât și
virtual. În acest scop, avem nevoie de un mediu de securitate comun, care să fie
bazat pe cooperare interstatală, dezvoltare durabilă și realizarea unității în
diversitate îndreptat spre progresul umanității.
Noi, cetățenii de rând trebuie să contribuim ori de câte ori e posibil și
necesar în activitățiile premergătoare pentru constuirea unei Europe sigure într -o
lume mai bună. 79

În final adresez mulțumiri tuturor specialiștilor în domeniu, profesorilor
din cadrul Departamentului de Relații Internaționale și Istorie Contemporană, care
prin eforturile lor, menționate în notele bibliog rafice, și -au adus contribuția la
elaborarea lucrării, dar nu în ultimul rând aduc mulțumiri profesorului
coordonator -General MaiorLector Dr. Manci Ioan -, care m -a îndrumat cu răbdare
si iscusință spre realizarea cu succes a acestei lucrări.

79Ibidem, p.48.

Oana -Adina ISPAS Bibliografie

46
Bibliografie
 I.CĂRȚI DE SPECIALITATE

1. Alecsandrescu Grigore, Amenințări la adresa securității , Ed. Universității
Naționale de Apărare, București, 2004.
2. Bărbulescu Gh, Uniunea Europeană Aprofundare și Extindere , Editura Trei,
București 2000.
3. Boghzeanu Cristina, Duțu Petre. Provocări actuale pentru securitatea
europeană”, Ed. Universitatea Națională de Apărare,, Carol I”, Centru de Studii
Strategice de Apăr are și Securitate, București, 2010.
4. Bușe D. Managementul crizelor și conflictelor regionale , Ed. Fundației România
de Mâine, B ucurești, 2006.
5. Buzan B. Popoarele, statele și teama , Chi șinău , Editura Cartier, 2000.
6. Centrul de Studii Strategice de Apărare și Securitate , Exigențe ale PESA asupra
securității și apărării României , seminar internațional, Ed. Universității
Naționale de Apărare,, Carol I”, București, 2007.
7. Cezar Bîrzea. Politicle și Instituțiile Uniunii Europene , Ed. Corint
București,2000.
8. Colcigea nu Ion. Aplicarea Normelor de drept operațional în c ontext
internațional( național) ,Ed. Universității Naționale de Apărare ,, Carol I ”,
București,2006.
9. Duna Dacian. Politica Europeană de securitate de la origini până la Tratatul de
la Lisabona: Teorie și istorie , Editura C .A. Publishing , Cluj – Napoca, 2015 .
10. Dungaciu Dan, Arvatu Cristina Vohn. Uniunea Europeană după Tratatul de la
Lisabona, Evoluții și tendințe, Ed.Institutului de Științe politice și relații
internaționale, București, 2002.
11. Gherghina Sergiu, Jiglău Georg e, Pecican Ovidiu, Pop Flore. Tratatul de la
Lisabona: UE către reforma instituțională , Ed. Dacia, Cluj -Napoca, 2008.
12. Lawson Stephanie . Relații internaționale , Ed. C.A. Publishing, Cluj – Napoca,
2010.
13. Institutul European din România, Uniunea Europeană: Istoric, instituții, procese
decizionale , Seria Micromono grafii – Politici Europene, 2003.

Oana -Adina ISPAS Bibliografie
47

14. Ivan Adrian Liviu. Guvernanță și teorii ale integrării în Uniunea Europeană,
Universitatea,, Alexandru Ioan Cuza” Iași.
15. Kaldor Mary. Securitatea Umană.Reflecții asupra globalizării și intervenției .
Editura CA Publishing, Cluj- Napoca, 2010.
16. Manci Ioan. Aspecte europene și nord -atlantice în managementul resurselor
umane ale apărării, Editura C.A. Publishing, Cluj -Napoca, 2011.
17. Manci Ioan, Compleme ntaritatea NATO -UE în gestionarea securității europene
în Hello world! Migrație și securitate, Editura C.A. Publishing, Cluj -Napoca,
2016.
18. Manci Ioan, Introducere în studii de securitate și strategice , Editura C.A.
Publishing Cluj -Napoca,2014.
19. Manci Ioan. Rezerva voluntară în Armata României î n context euroatlantic , Ed.
Academiei Fortelor Terestre ,,Nicolae Balce scu”, Sibiu 2014.
20. Moștofșei Constantin, Popa Vasile . Rolul UE în asigurarea securității globale,
Ed. Universității Naționale de Apărare ,, Carol I”, București, 2008,
21. Mureșan Li viu, Pop Adrian, Bonciu Florin. Politica europeană de securitate și
apărare – element de influențare a acțiunilor României în domeniul politicii de
securitate și apărare ,Institutul European din România, București 2004.
22. Vasile Popa, Nicolae Dolghin , NATO si UE. Determinări și finalități , Ed. Universității
Naționale de Apărare ,, Carol I”, București , 2004.
23. Zăpârțan Liviu – Petru, Construcția Europeană , Ed. Imprimeriei deVe st, Oradea,
2000.

 II. DICȚIONARE DE SPECIALITATE:

1. Robisnon Paul, Dicționar de securitate internațională ,(Tr. de Neamț Monica ),
Ed. CA Publishing, Cluj – Napoca, 2010.
2. Wright -Neville David, Dicționar de terorism , (Tr. de PricopSorina ),Ed. C .A.
Publish ing, Cluj- Napoca, 2010.

 III. ARTICOLE DIN REV ISTE DE SPECIALITATE

Oana -Adina ISPAS Bibliografie
48

1. Anghelache Dragos, Revista Fortelor Terestre, ,, Punct final în misiunea
EUFOR – Althea” , disponibil la: http://www.revista.forter.ro/_wsn/2012_4/02 –
act/06.htm, data accesării: 14.05.2017.
2. Bebe I. Diaconu. ,,Determinări privind factorii economici și securitatea
națională ” Buletinul Universităț ii Naționale de Apărare ,, Carol I.”, București,
2015, pp.85 -87.
3. Comisia Europeană, ,,Să înțelegem politicile Uniunii Europene. Cum
funcți onează UE. Ghidul instituțiilor UE pentru fiecare ”, 2007 .
4. Defarges Morea u,,,Organizațiile internaționale contemporane ”,Institutul
European, Iași, 1998.
5. Ghiba Mădălina Daniela , ,,Noi amenințări la adresa securității globale” ,
Universitatea Națională de Apărare ,, Carol I.”, București, 2015.
6. Fontaine Pasca, . ,,12 lecții despre Europa – Să înțelegem politicile Uniunii
Europene ”, Ed. Uniunea Europeană, nr.2, 2014.
7. Knauer Jannik, ,,EUFOR Althea: Apreciere și viitor. Perspective ale fostei
inițiative a UE. Operațiune în Bosnia și Herțegovina ”, 2011.
8. Ministerul Apărări i Naționale, „Broșura PESA” , Politica Europeană de Securitate
și Apărare.
9. PlânguMircea , ,,Poziția României la Conferința pentru angajarea capacităților
militare ”, Bruxelles, 20 -21 noiembrie 2000, în “Monitor Strategic ”, an I, nr. 2,
2000 .
10. Stan Petrescu, Mediul de securitate global și euroatlantic , Ed. Militară, București
2005.
11. Rădulescu Bogdan , ,, Buletin de teorie militară editat de statul major al forțelor
terestre ,, Forțele terestre”, nr.2 din 2010 .
12. Raportul Consiului Suprem de Apărarea a Țării privind activitatea desfăsurată
în anul București , 2011 .
13. Revista DRAO ,,Situația politică și politico -militară a Bosniei -Herțegovina
(BH)” , disponibil la: http://www.drao.ro/articole/military/geopolitică/balcanii -de-

Oana -Adina ISPAS Bibliografie
49
14. vest/eufor -althea -situa -ia-politică -i-politico -militară -a-bosniei -her-egovina -bh-
.html, data accesării: 09.05.2017.
15. Valentin Naumescu, ,,Balcanii de Vest, regiunea uitată a Europei?” nr.22, editata
de Grupul pentru Dialog Social, București, 2015.

 IV. SITOGRAFIE:

1. Consiliul economic și social European , disponibil la:
http://www.ces.ro/newlib/studii -ces/FISA_CES -EUROPA.pdf, p.2, data accesării –
20.03.2017
2. Council of the European Union, „European Security Strategy – A Secure Europe
in a Better World ” (Brussels, 12 December 2003),
www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/78367.pdf , data
accesării:05.03.2017.
3. Council of the European Union, „ Presidency Conclusions, Helsinki European
Council ”
Annex IV(10and11December1999),http://www.consilium.europa.eu/ueDocs/cms_
Data/docs/pressData/en/ec/ACFA4C.htm, data accesării: 26.04.2017.
4. Interacțiunile Sistemului UE , http://www.dadalos –
europe.org/rom/grundkurs_4/Interactiuni_Sistemul_UE.htm, data acces ării-
20.03.2017
5. Istoria Uniunii Europene, http://www.scritub.com/istorie/ISTORIA -UNIUNII –
EUROPENE947181410.php., data accesării -20.03.2017
6. Launch of EU Millitary operation in Bosnia -Herzegovina(Operation Althea
Eufor) Amnesty International EU Office , 2004. disponibil la
:http://www.amnesty.eu/static/documents/04_12_01_EUFOR_Briefing_Final.pdf,
data accesării: 09.05.2017.
7. Ministerul Afacerilor Externe, Summit -ul NATO de la Varșovia (8-9 iulie 2016),
disponibil la: https://www.mae.ro/node/36635, data accesării : 07.04.2017
8. Misiuni internaț ionale, Brigada 8 LAROM,
http://www.brigada8art.ro/Balcani.html, data accesării: 12.05.2017.
9. Parlamentul European , Organizare și funcționare,
http://www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/ro/FTU_1.3.3.pdf, data accesării
10.03.2017.

Oana -Adina ISPAS Bibliografie
50

10. Parlamentul României -SENAT, ,,Instituțiile UE. Comisia Europeană ”
disponibil la: https://www.senat.ro/index.aspx?Sel=25437F93 -A95A -44AF -BCFE –
413FBAB7D0EF, data accesării: 3 0.05.2017.
11. Politica ex ternă și de securitate . https://europa.eu/european -union/topics/foreign –
security -policy_ro, data accesării: 21.03.2017.
12. Pricopi Marius, Scurt istoric al integrării europene V(1954 -1966, Centrul de la
Sibiu pentru studii de pace , 2012, https://www.cssp.ro/analize/2012/08/29/scurt –
istoric -al-integrarii -apararii -europene -1954 -1966/ , data accesării: 14.05.2017
13. Stategia Națională de Apărare , disponibil la :
http://www.presidency.ro/files/userfiles/Strategia_Nationala_de_Aparare_a_Tarii
_1.pdf , accesat la data: 05.04.2017.
14. Strategie Europeană de securitate , disponibil la
:https://www.mae.ro/sites/default/files/file/strategia_europeană_de_securitate.pdf,
accesat la data: 07.03.2017
15. Țabrea Claudiu – Laurentiu, U.E. și Tratatul de la Lisabona ,, După Lisabona:
Uniunea Europeană un consumator și/ sau furnizor de securitate? disponibil la:
http://www.sferapoliticii.ro/sfera/147/art06 -tabrea.html, accesat la 10.04.2017
16. Țâcu Octavian, Atitudini,, Experiențe de integrare europeană. Instituții ”, 2013,
disponibil la: http://www.timpul.md/articol/experiente -de-integrare -europeana –
%28v%29 –instituii -51156.html , accesat în 08.04.2017.
17. The European Union and Bosnia & Herzegovina , pp.1-51, disponobil la :
http://projekter.aau.dk/projekter/files/42372241/Master_Thesis_The_EU_and_Bo
snia_and_Herzegovina_1_.pdf , data accesării: 27.04.2017.
18. Uniunea Europeana , http://documents.tips/documents/uniunea -europeana –
55a4d68d021dd.html#, data ac cesării: 27.04.2017.
19. Uniunea Europeană, obiective principale și istoric , www.infoeuropa.ro ., data
accesării: 11.03.2017 .