Nihil sine identitatem [613050]

Nihil sine identitatem

Mergi alene pe o stradă pustie. Te legăni de pe un picior… pe celălalt. Pă
ș
e
ș
ti u
ș
or, dar

pa
ș
ii î
ț
i sunt grei. Creierul nu se mai oxigenează ca odinioară, est e deja optimizat. Zâmbetul din

col
ț
ul gurii nu mai surâde , ro
ș
ea
ț
a din obraji a dispărut, la fel
ș
i emo
ț
ia de pe retină. Bătăile

inimii sunt ritmice, nu mai tresar când e
ș
ti fericit sau când e
ș
ti trist, deoarece nu mai resim
ț
i

aceste trăiri. Ridici capul către cer, dar, la scurt timp, îl pleci înapoi. Nu mai tresari, ci de mi
ș
ti

mecanic, posomorât. Auzul nu î
ț
i mai e fin, păsărelele nu mai ciripesc; nu mai sim
ț
i adierea

vântului în părul lung
ș
i mătăsos, nu mai sim
ț
i fiorii
ș
i furnicăturile pe suprafa
ț
a pielii din cauza

frigului de afară. Ce se întâmplă cu mine? te întrebi. Mai e
ș
ti tu oare, acela
ș
i om, cu acela
ș
i

suflet, acela
ș
i corp plăpân d
ș
i aceea
ș
i delicate
ț
e? sau ai fost înlocuit de o memorie standard,

incorporată în adâncul tău?

Consideră că inteligen
ț
a artificială reprezintă un fenomen foarte puternic pentru a putea fi

perceput
ș
i asimilat î n întreaga ei valoare de creierul uman, acesta fiind resim
ț
it pe măsură ce

persistă
ș
i efectele sale s e adâncesc
ș
i crează rădăcini adânci în in teriorul nostru, pătrunzând până

în măduva oaselor
ș
i sorbind din adâncul nostru până
ș
i ultima urmă de ra
ț
iune, de identitate.

Un prim argument este dat de faptul că, în căutarea căilor spre a-
ș
i atinge idealurile, omul

uită scopul ini
ț
ial care l-a determinat să ia această decizie.

Tehnologia
poate
fi
asemănată
păr
ț
ii
necunoscute
a
creierului
nostru;
o
parte
a
cărei
cale

nu
am
descoperit-o
încă,
o
parte
a
cărei
cale
nu
am
pătruns-o
ș
i
nu
am
pătat-o
cu
mâinile
noastre

murdare
ș
i
sufletele
noastre
obosite,
mohorâte.
Aceasta
poate
evolua
într-atât
încât
poate
servi
la

anihilarea
întregii
vie
ț
i
umane,
fapt
care
duce
la
convertirea
con
ș
tiin
ț
ei
noastre
într-una

universală, o simplă copie, un cli
ș
eu, cu alte cuvinte.

Un
exemplu
relevant
este
fenomenul
din
ce
în
ce
mai
frecvent
în
secolul
21,
care
poartă

numele
de
globalizare.
Pe
zi
ce
trece,
o
masă
din
ce
în
ce
mai
mare
de
oameni
caută
să
î
ș
i
trăiască

via
ț
a
ș
i
să
î
ș
i
desfă
ș
oare
activită
ț
ile
uzuale
sau
chiar
să
î
ș
i
manifeste
comportamentul,
conform

unor
ș
abloane
încă
nescr ise,
preluate
din
statele
mult
mai
evoluate
ori
mai
populare
din
punct
de

vedere
economic
sau
mai
ales
social.
Astfel,
definim
globalizarea
ca
fiind
un
proces
de
extindere

a
activită
ț
ilor
sociale,
economice
sau
chiar
politice
peste
grani
ț
e,
fie
interna
ț
ionale,
na
ț
ionale
ș
i

regionale,
astfel
încât
evenimentele
apărute,
deciziile
luate,
comportamentele
manifestate
într-o

anumită
zonă
a
arealului
mondial,
ajung
să
aibă
efecte
semnificative
ș
i
o
puternică
influen
ț
ă

asupra
vie
ț
ilor
celor
afla
ț
i
într-un
alt
col
ț
al
lumii.
Un
număr
din
ce
în
ce
mai
semnificativ
de

persoane
începe
a
purta
acelea
ș
i
”branduri”
măre
ț
e
de
haine,
a
folosi
acelea
ș
i
grupuri
de
cuvinte

în
ceea
ce
prive
ș
te
expri marea
în
anumite
situa
ț
ii,
a
avea
anumite
preferin
ț
e;
astfel
încât
fiecare

element
dintre
acestea
fiind
preluate
sub
forma
unei
copii,
fără
vreo
îmbunătă
ț
ire
sau
ini
ț
iativă
de

inovare,
ceea
ce
plafonează
creierul
uman
ș
i
reduce
activitatea
acestuia
în
vederea
găsirii
noilor

oportunită
ț
i
ș
i lucruri/ activită
ț
i plăcute.

Astfel,
uităm
să
luăm
propriile
decizii,
uităm
scopul
nostru
ini
ț
ial
pentru
care
am
pornit
la

drum
ș
i,
cel
mai
importa nt,
ne
uităm
pe
noi
în
ș
ine,
sfâr
ș
ind
să
trăim
prin
intermediul
celor
din

jurul nostru.

În al doilea rând, sus
ț
in faptul că inteligen
ț
a artificială ar scurtcircuita ceea ce ne define
ș
te

pe noi ca oameni.

Devenim
extremi
ș
ti
ș
i
suntem
împotriva
inteligen
ț
ei
artificale,
considerând
că
aceasta
ar

pune
capăt
omenirii
ș
i
ar
acapara
întreaga
planetă,
dar,
în
graba
de
a
procrea
bancnote
ș
i
a
ne
lăsa

condu
ș
i de către acestea, neglijăm ceea ce se întâmplă în jurul nostru.

Deseori,
grăbi
ț
i
în
efectuarea
rutinei
ș
i
cufunda
ț
i
în
stresul
cotidian,
uităm
de
faptul
că
noi

în
ș
ine
suntem
ni
ș
te
robo
ț
i.
Ne
temem
cu
întreaga
noastră
fiin
ț
ă
de
ceea
ce
poate
cuprinde
sfera

tehnologiei
dar,
cu
acest
fior
în
suflet,
nu
ne
temem
să
o
promovăm
pe
aceasta,
să
investim
timp,

numere cu multe zerouri, perseveren
ț
ă, muncă, odihnă
ș
i chiar o parte din noi pentru a o evolua.

Honoré
de
Balzac
spunea
odată,
demult:
„Zeul
la
care
se-nchină
to
ț
i
este
banul”;
emblema

unei
societă
ț
i
acum
umbr ită
de
neant,
cu
o
urmă
adâncă
de
imoralitate
ce
persistă,
ce
persistă…
ș
i

se adânce
ș
te odată cu fiec are descoperire sau inven
ț
ie făcută
ș
i… revendicată.

Omul
în
sine-
individul
este
dornic
să
descopere,
să
exploreze,
să
trăiască
prin
ceea
ce

crează,
însă,
odată
cu
evolu
ț
ia
tehnologiei
ș
i
a
comodită
ț
ii
care
se
crează
în
jurul
acestui
fenomen,

creierul
uman
ș
i
sistemul
locomotor
nu
vor
mai
fi
puse
la
muncă,
doar
organele
de
sim
ț
vor
mai

dicta
si,
instantaneu
se
va
realiza
comanda
cu
ajutorul
robo
ț
ilor,
fie
ei
de
ordin
virtual
sau
chiar

fizic.

Exemple
relevante
sunt
robo
ț
ii
de
care
beneficiază
utilizatorii
gadgeturilor:
Siri,
Cortana,
Alexa,

dar
ș
i
cei
ai
electrocasnic elor
care
func
ț
ionează
în
mod
automat:
robo
ț
ii
de
bucătărie,
ma
ș
inăriile

ș
i aparatele de uscat
ș
i spălat, chiar gătit.

În al treilea rând, sunt de părere că războiul dintre tehnologie
ș
i moralitate se revarsă cel

mai apăsat rela
ț
iilor inter umane.

Spre
exemplu,
observăm
în
jurul
nostru
numărul
pretenden
ț
ilor
care
scade
de
la
an
la
an

către
diverse
institu
ț
ii
care
au
fost
umbrite
de
apari
ț
ia
ș
i
dezvoltarea
tehnologiei
contemporane:

vechile
cinematografe
au
fost
înlocuite
de
săli
optimizate
de
cinema
cu
diverse
efecte,
iar
cutiile

po
ș
tale
care
pe
vremuri
erau
doldora
de
scrisori
fin
mângâiate
din
condei
au
fost
ș
i
ele
înlocuite

de
o
serie
de
texte
apăsate
în
grabă
pe
o
tastatură
digitală,
cu
texte
preluate
de
la
„mai
marii”

reprezentan
ț
i ai societă
ț
ii actuale.

Acest
lucru
a
avut
impact
ș
i
asupra
florilor
cu
petale
îmbujorate
precum
obrajii
tinerelor
a

căror
mirească
domnea
în
încăperile
dedicate
lor
ș
i,
în
aceea
ș
i
măsură.
Autenticitatea
ș
i

romantismul
au
fost
înlocuite
de
ni
ș
te
plăcu
ț
e
inteligentă
aflate
în
continuă
evolu
ț
ie,
care
încântă

doar din punct de vedere vizual
ș
i stimulează estetic, nu
ș
i moral.

Omul,
în
adevărata
sa
esen
ț
ă
este
o
fiin
ț
ă
superioară,
cu
dreptul
la
via
ț
ă,
exprimare,

identitate,
moralitate,
o
fiin
ț
ă
superioară
care
nu
poate
fi
controlată
de
o
entitate
tehnologizată

lipsită de aceste principii adânc înrădăcinate în noi.

În
concluzie,
tehnologia
poate
evolua
necontenit
ș
i
poate
îngloba
o
mul
ț
ime
de
ramuri
ș
i

acapara
fenomene
ș
i
trăiri,
chiar
ș
i
con
ș
tiin
ț
a
umană,
mototolită
în
grabă
ș
i
scanată
pe
un
stick
de

memorie,
însă,
niciodată
nu
va
putea
depozita
sentimentele
care
ne
creionează
nouă,
pu
ț
inilor

oameni răma
ș
i pe o plane tă scurtcircuitată, IDENTITATEA.

Cititorule,
ț
ie
nu
î
ț
i
trece
un
fior
pe
întreaga
coloană
vertebrală,
până
în
vârful
degetelor

de
la
picioare
în
momentul
în
care
se
rătăce
ș
te
în
marea
tumultoasă
de
gânduri,
ideea
că,
într-o

zi, nu vei deveni istorie, ci o simplă plăcu
ț
ă de metal?