Nicuvlad1606@yahoo.com 293 Hobsbawm Era Revolutiei Text

de admirație în fata Sublimej May’s ANTE RE VOLUȚII Pe care hae ig ent trebuie că este Msensipiy Tait é Di Car, zactilor din ultimele trei a AAC Zile iv ae ÎN i limbaiul West irturie că limbajul meu nu e hip erbolie lie 21, 1789) despre Căderea p aaa “iad „8 Ding ărășia fiarelor sălbatice, c vor judeca pe cei care le-au cond = u Care Se turi. int-Just. Sur la Constitution de ! France ncé ă la convention de 24 av Til 1793 intre 1789 si 1917 a fost in ) și contra lor sau pentru cele . Franța a oferit vocabularul și rate pentru cea mai mare parle lu, conceptul și vocabulani de legi, modelul de a sură pentru majoritatea (4 E RA “EVoLuziau i: 69 jdeologia lumii moderne @ Pătrung ei sia civilizațiile vechi, care Pînă atunej poy. întîi prin influen a fost opera Revoluției Francezei, idei] „Partea a doua a secolului al XVIII-lea . epocă oe criza pentru Vechile regimuri și pita după cum é iar ultimii săi zeci de ani au fost Plini de ac sistemele lor ajungeau la revoltă, de mj ații politice ta franceză în © europene. Aceasta fost m Văzut, o economice, Șcări coloniale e, care Citeodaty ajungeau la secesiune: nu doar in UA (1776.4 ots ai “iteodată 1784), în Belgia și Liege (1787-1799) in chiar — s-a susținut — îngrămădire de mișcări au vorbit de o “vîrstă de doar una; deși cea mai d » Atita vreme cît criza statie: observații au o a Revoluția Rusă din 191 secolul nostru) nu era , ci și în Irlanda (1782. anda (1783-4787), in Geneva, ba 1779), Este atit de uimitoare această umiți istoriei din ultima Vreme Taticăr are cea franceză era le Consecinte?, în Anglia ( Politice, încît an Tevolutie democ ramatică și cu c vechiului regi n fenomen Pur francez numită 8reutate. Chiar Și așa, se Poate susține d 5 (care Ocupă o Poziție de importanță analogă în decît cea mai dramatică dintr-un întreg Mănunchi icane consta în tari care o duceau înainte, doar că scăpaseră de controlul politic al britanicilor, niolilor și portughezilor. Rezultatul Revoluției Franceze a fost acela 008 lui Balzac a înlocuit epoca doamnei Dubarry. si fr al treilea rind, spre deosebire d e toate revoluțiile contemporane, nceză a fost ecumenică. Armatele ei au pornit să revolutioneze ; lucrul acesta l-au săvârșit ideile sale. Revoluția ia = L- niment crucial în istoria americană, dar (cu excepția țărilor impl 4OBSBAWM sul BRI jasat multe urme importanta A a las 3 : tar in toate țări] alts ‘ad atre e)! ură de ho rah ile, 4 . Cc na : e ea și de es O Americane, au prilejuit TeVolteje Pee cale € evoluția Pr” evolutiei “1808. Iniluența sa clirecta | Say Reve cele ale nedupe irat din ea s adi, pa nile ei, nu Ameri Roy s-a inspir ) : Pre a inte af “ ejacliberare®: Ram Mohan stramoasa nafionalismy},,; in Aia udus® unde indusă, insistat să călăț Ndia pin în Ben& formistă în 1830, el a ins AtOreasea n „ma mișcare * itat AN eats ziasmul pentru principiile Bray d morima mare mișcare de idei ty crest real asupra lumii islamice, Șia ia Ng, ui al XIX-lea, cuvîntul turcesc “Vatan” a . 4 . pa 7 e Pe lam) de nastere sau de ao. . ape mge Se ss imediat: ci descria pee ța sa în ceva gen Nal ; io libera atun influență care denu , mee ci “tite de 1800 era bîndească oe t rasa îndj | STI care inne puse să do oferit modelul pentru toate mișcările rey 1 rf f 7 A e Aa a as = i iif “sclavi universală, căci of terpretate după plac) fiind încorpo | | rectăeste lecțiile sale (inter nare ul ; dern. is _ aomunismul mo ia epocii ei, și nu doa lismul și com A tfel revoluția ep 4 TO rev. socialismul $ x rămîne aS eens eel entă. Jar originile ei Beenie; ak Hi agare) să fă Iuție, chiar dacă pro® țile generale ale Europei, ct și în situația specific căutate nu doar in condi bit este poate cel mai bine ilustrat în termen; i Franței. Caracterul ei 420% secolului al XVIII-lea Franța a COnstitujț internaționali. IL a i ie al Marii Britanii. Comerțul e; principalul pe ori între 1720 și 1780, a provocat neliniște, exterior, care s-a majorat sli Baas zone (cum ar fi Indiile de Vest) ma; seu edplauialetis toate acestea, Franța nu era o putere ca „dinamic dectt cel chs externa era deja determinata in mod sub. „Marea Britanie, a cărei po îi eapitaliste:Ha era cea mai puternică și, stantial de interesele expansiunii cap 2 shih stanțialde interesele expansit că dintre vechile monarhii absolute aristo în multe privințe, cea mai tipică « ta ez way capat e gi ae inte, conflictul dintre cadrul oficial și grup „cratice | OES ae deo parte, si noile forte sociale care 1s atatercee ale aciailăui regimype | P ia Franța decît în alte părți N 0 rani acut în Fr t, economistul „ Noile forfe știau destul de precisceanume vroiau. Turgc “eae A iziocrat, « avoarea unei exploatări eficiente a pamintu îi he hndere și comerț, pentru o administrație standardiz stric teritoriu national om i abolirea tuturor ui teritoriu nati nalomogen pi pentru Itarii resurselor tăților sociale care stăteau în calea dezvoltă I VIZI stra modem. ( re a-și demon Clutig, Tate th ER, Ri RA REVvoLu TiEy ationale și pentru adminis n 7\ Stra Te s F * Slim Slay, t = de a a i a = F Atare Tatic + a) încercarea lui a aplica un astfel de prope, rațională, Cu toate acestea, al lui Ludovic al XVI-lea în 1774-1776, „5 m in calitate de Prim-ministru caracteristic. Reforme cu acest Cara mentabil, iar eșecul este și chiar binevenite pentru mon; & eșuat |; Cter, in doze PN i rau compatibile ba >! =] sa puterea, ele erau, așa după cum am Văzut, p : Pentru că le întăreau îi a ro + Propao a perioadă în rîndul așa-zișilor “despoti Pagate foarte Mult în aceasta luminati” ao ee ” = a ati 4 Dar in parte a țărilor cu “despotism ju minat” atare reforme Se ij j a 3 ; erau fi și, prin urmare, doar simpli înflorituri teoretice, fie e himbe caracterul general a] Structur ae ee Sale’ ii lor Politice si i fata rezistenței aristocrațiilor locale și Îsociale a mai mare inaplicabile eau șanse să SAU eșuau în țara să cadă într-o versiune Oarecum pînă atunci. În Franța ele au eșuat mai rapid. decît în a rezistența grupurilor de interese era Mal puternică. Dar rezu esec au fost mai catastrofale pentru Monarhie; jar fort burghez erau mult prea puternice Spre a cădea în activit transferau speranțele de la o monarhie luminată la Popo Cu toate acestea, o atare generalizare nu ne duce de gerea motivului pentru care revoluția a izbucnit atunci de ce a parcurs remarcabila ca] e pe care a luat-o. Pentru acest lucru este deosebit de folositor să luăm în considerare așa-numita “reacție feudală”, care a oferit, de fapt, scînteia care a aruncat în aer but oiul cu pulbere al Franței. Cele 400.000 de persoane care, printre cele 23 mau nobilimea, “primul ordin” indubitabil al națiunii, cu toate că nu erau complet protejate de intruziunea unor ordine mai mici, precum în Prusia sau în alte părți, erau destul de sigure. Ele se bucurau de privilegii conside- rabile, inclusiv de scutirea de la multe impozite (dar nu de la atât de multe precum mai bine organizatul cler), și dreptul dea primi taxe feudale. Din punct de vedere politic, situația lor era mai puțin strălucită. Monarhia absolută, deși era complet aristocrată și chiar feudală în ethos-ul său, : privase pe nobili de independenta și responsabilitaten ee si A suprimase vechile instituții reprezentative — tăia și les pat ame re : de mult putuse. Acest lucru continua să doară în Tindol ie a: înalte și al mai recentei noblesse de robe create deregi Lae A ote a Livin indeosebi finante si administrație; o enema iN ranite pat i i ubla nemultumire a ari 0 allele stările și tribunalele care supraviețuiseră. Din punct ele schimbului ate. Ele doar își r sau “națiune”. Parte spre intele- cînd a izbucnit și .000.000 de francezi, for- WM are) HOBSPA leloc neglijabije. Ri; ijilor nu erau c ît oameni care + aie Prip aie nobi i decit os re își Cina. 2 e or 3 A economic, : de rabă icea în mod forma să EXerseze Te. de vedere ditie acer E n de venitul Proprietățilo, PM a PP “d eye x u _ nobililor €* ei de 6 vorizată a nobililor de curte, de că „avitatea in de Ja curte, daruri și Sinecuy; | arte ere, de pens le și din ce xy ce mai Mari, t : el cu av a obil erau amp ‘nistratori ai averii lor îi ar deau. Inflația avea Ca ted, scădeau. i em: ey ] rentei. DC. pi fixe de A să folosească Pencipalil lor i vi era natural ca 7 lui. Pe parcursul Dlului al XV Ig prin Urmare, astute ale edict constant pi Starile Oficiale N privilegiile itd multe alte țări ei Jeumple cu oameni din clasa de Mijlo, în Franța ca ȘI i lută preferase să ic și inofensivi din punct de Vedere competenți mit nevoie să a episcopii erau nobili și Chiar Cheia politic. rm comin in arat to ndentele, fuseseră in mare măsură cumpără un com! tratiei locale, inte nobilimea nu doar exaspera Senti. de bolta dă fereau consecință, ia lor încununată de reușită Pentru recistigate de de mijloc prin competiții a însuși statul printr-o tending pid age IS ci, totodată, tai provincie și cea centrală. În mod us fh dai eye ALS, TA Cie PIC 2 E : cae a prelua adm ae “img de tara mai săraci care aveay crescîndă de a! a RE ilomii | ers edo ei — și ca lan a ee contracareze declinul venitului lor hela resurse — încercau să pa lor feudale foarte mari sprea PURE a iteau de mult din drep a ănime. O întreagă profesie, storcind cît puteau i rar servicii) de la tar t fel sau spre obține bani (sau mai rar drepturi iesite din uz de aces aa tspre a reînvia drepturi aon Cel mai renumit membru feudiștii, a apărut sp e pe urma celor existenite. i i as oate profit maxim de p Aaa $00 ] primei revolte comuni his i A, us Babeuf, va fi conducătoru Pp al său, Gracchus Babeuf, rn ee ju odern £ 3 N Ce as ra numai pe n 1796, Prin urmare, nobilimea nu îi exaspe ene se Biti itiriiare, no ig aba gfe vay , ei} > țărani. A : ’ ; zi, éra ie cuprindea poate 80% din beție so alga ălucită. În general ei erau in general liberi pi a er ta i tate efectivă domeniile nobiliare a ae rn nies etic intului, domeniile clerului ae iad 1 38- e Astfel, în d ioceza Montpellier țăranii Eu în vreme bit a 18-19% ; nobilii 15-16%, clerul si marea RA RY o UTtEy ‘oritate erau lipsiți de Pămînt s are vet de inapoierea tehnică; iar foamea ra int spo ta de mărirea Populației, Dările feudale, Zeciuiala și tits ten. Du un procent mare și în creștere luat din ver ăranului, i. titi ze :nua valoarea a ceea ce Taminea, C Minorit dim veau un surplus constant de Vînzare beneficia de pe carea tere; ceilalți, într-un fe] sau altul, 7 în asi cînd erau recolte Proaste, iar p atun B aproape sigur că în cei d oudze are au precedat Revoluția zilei. ja țăranilor s-a înrăutățit din aceste motive. 3 a îi aia. E iti e financiare ale monarhiei au impins lucrurile să Structura administrativă Si fiscală a regatului era în limita. A zindtă și, așa-după cum am văzut, încercarea dea parte p in intermediul reformelor din 1774-1776 fost sortiță lucru fai rezistența grupurilor de interese conduse de | etil fost implicată în Războiul American de Inde Franta Aliigliăi a fost cistigata cu costul unui faliment asupra ia Americană poate pretinde a fi cauza directă a celei franceze. Dn cate, cu din ce în ce mai puțin succes, diferite expediente, incercate, : ă fi mobili i ca ‘ de genul unei reforme fundamentale, care să fi mobilizat capaci imic : : FSA ur aa ă situa- dar dă ozitabilă reală și considerabilă a țării spre a n sr ra erau iti i aon i i nu Aa heltuielile întreceau veniturile cu cel Putin 20% : a I de economii. Căci desi extravaganta Versailles-ului a oe ard : Sey Age vee eo ățită pentru criză, cheltuielile curții se ridicau în URS i învinovățită Z : qi %, plata ost deseori învin 4 + a: se ridicau la 15%, P fost 6% din total. Războiul, flota si diplomația Războiul American și a Să istente la 50%. Războiul și datoria — Răz 3 datoriei existen rhiei lovitura mortală. : e urma lui — au dat mona ie și les parlements. datoria de fp : i sa pentru aristocrație Și P 5 „Criza guvernului a oferit sansa p indere a privilegiilor lor. Prima RR ere: aA x ——.. ee motabilități”, strânsă ea : “adun i breșă în frontul absolutismului a fosto îi satisfacă cererile guvernului. re ătită , chemată să sa ările 3 ‘ a, chema 7 oca Stări os dar răzvrătită, isperată de a conv la întîmplare, : tarirea disperată 4 din 1614 isivăzarfost hotă ilizată din 1614. ‘ ecisiva a f tului, neutili : doua și cea d pice gen os is adunare feudala a reg istocratiei de a pune din le — vechea 2 a aristocre Generale început ca o încercare ia a înce Astfel, revolut ă din două A it calculată din Această încercare a fost rabat “Stării a Treat nou mîna pe s depe A! * – Au cu Parcela insuficiente At. deficiență Benerală da Pămînt e ar inflația ate de țărani Urna prety rilor acest motiv, indeosebi foamete er Sufereau din Tețurile de au la Ordinea Ci de anj i Pînă la ultima cea mai mare remedia acest eșecului, fiind es parlements, Apoi Pendenta. Victoria final, iar în acest fel : iile in Be nu erau nici imat intenții i cei care motive: ea a aci rată a-i reprezenta pe toi entitatea fictivă HOBSBAWM BRIC omică și socială Pe fon. iză econ i funda a -A ul Că, PI făcută sau condusă de către | onl modern al cuvîntului, nic; deine tiy . Lă e aroun program sistematic. Nici Yn am, plic caen e ra felul celor cu pane Mau obișnuit tau CN scoala supra eR „a ii Napoleon Ui, “E mea, pina! în rîndul unui grup soc; “Totu. „jalXXlea Pi“. Cenerale in ri cial g ” secolului al gens de idei 8 ‘ . itate efectivă d imitor conse” xij revolutionare ae ; a. Gry e un ae anferit ae elealeliberalismului clasic, așa cum e 4 ea ideile sale ace și “economiști” și propagate de franep stă nerie și în cad: ai drept, responsabili pentru Revoluție, Ba Cre “filosofii” Pot DT toli că au fi enlat Ne nia dintre si A avut loc fără iai es gim și înlocuirea DI pia CU unu] nou prăbușire â V . ală ideologia de la 1789 a fost ae ene fermecat al lui ie ‘ es pri mata aa raapare de artă propagandistice ale unei aaa : dintre primele mari O sie dei. Mai „_ “POCiin ides gic kee ROPE DEA i di an. Acestd drepturiloromuluisicetateanului din acel an. /scest document reprezing un manifestimpotriva societății ierarhice cu privilegii nobile, dar nu yn, înfavosreasocietății democratice sau egalitare.+ Oamenii se nase și trie liberi și egali din punctul de vedere al legilor”, proclamă primul său articoj | one el menționează totodată existența eepscbinilor sociale, chiar dacă Sînt “pete neiul utilității comune”. Proprietatea particulară era un drept natu. ral, sacru, ing lienabil și inviolabil. Oamenii sînt egali în fața legii, iar carie. rele profesionale sînt deschise talentului în mod egal; dar dacă cursă a început fără handicapuri, s-a presupus că alergătorii nu vor termina impre- ună. Declarația prevedea (ca fiind împotriva ierarhiei nobile sau absolutis- mului) că “toți cetățenii au dreptul să coopereze la alcătuirea legilor”; dar „. “fie personal, fie prin reprezentanți”, lar adunarea reprezentativă pe care 7 le DR, eS i, alla pre undamental de guvernare nu era în mod necesar una 4 ‘emocratic, sau regimul pe care îl implica unul care elimina regii. e A BF în intermediul unei adunări reprezentative era mii „”ajoritatea liberalilor burghezi decit republica dem” ~ 9 “*ptesie mai logică a aspirațiilor lor teoretice; cu ER, i RA R EVO] UT tt F E | toate că aonb care nu ezitau Să sustina burghezul liberal clasic din 1789 Pie Această cauză. Dar democrat, ci atiden in Constitutionali. Peralul din 1789.4 civile și gatanții pentru întreprinderea intr-un buabili și deținători de Proprietate “4 Privat Totuși, oficial, un astfel de feos i sale de clasă, a vointa generală a i praa e i NU pur și s ficare semnificativă) “națiunea franceză” = rc pisi: Dumnezeu, rege la Franței i alge lui Dumnezeu și legea constituțională arei, ci Ludovic, prin gratia Declarația susținea că “izvorul oricărei srfuie A rege al francezilor. în națiune. lar națiunea, așa cum formulează iei: a Suie diegiial e pămînt alt interes în afară de al cijeanidăreai an e Sieyts, ae recunoștea pici cel al altor națiuni. Fără îndoială că națiunea ee in ansamblu, ulteriori nu ainu gîndit inițial că interesele lor se = spa i natală ei altor popoare, ci, dimpotrivă, s-a considerat a inau tt de interesele o mișcare de eliberare generală a popoarelor de ee al és aa Parte la tatea națională (de exemplu, cea a Giulia ges! i ar, Sata rivale de afaceri britanici) și subordonar „MFencezi eu carei | a ea națională (de exemplu cea a națiunilor cucerite sau eliberate intereselor pe care le avea la grande nation) erau implicite în naționalismul căruia burghezia din 1789 i-a conferit prima sa sie oficială. “Poporul” i ifi “Nati expre porul” identificat cu națiunea” reprezenta un con- cept revoluționar; mai revoluționar decît programul burghez-liberal care viza să-l exprime. Dar avea două înțelesuri. Pentru că țăranii și lucrătorii săraci erau analfabeți, modești sau imaturi din punct de vedere politic, iar procesul de alegere era indirect, erau aleși 610 oameni, în majoritate din această categorie, sprea reprezenta Starea a Treia. Majoritatea erau avocați care jucau un important rol economic în Franța provincială; aproximativ o sută erau capitaliști și oameni de afaceri. Clasa de mijloc se luptase aprig și cu succes spre a cîștiga o reprezentare la fel de mare ca și cea a nobilimii și clerului la un loc, o ambiție moderată pentru un grup care reprezenta în mod oficial 95% din popor. Acum ei se luptau cu aceeași hotirire pentru dreptul de a exploata voturile lor polen tial majoritare transformind Stările Generale într-o adunare de deputați individuali care votau în această calitate, în locul corpului feudal traditi- onal, care delibera și vota “la ordin”, o situație în care nobilimea 3 clerul puteau întotdeauna să întreacă la vot Starea a Treia. În această privință 2 avut loc prima cucerire revolu tionara. La vreo șase săptămini după deschi- „în ansamblu, n 848) nu era un Stat secular cu libertati d, Și Buvernare Prin contri- : N Simplu interesele i Te era în schimb (o identi- A Nu mai era Ludovic, prin f WM BSBA N dna să zădă; sbdatoare s aAMNice, ele, neri ac mun stituit, ei și toți da Că a le, oO i s-au cons cej : ti, or Gene adder nditille Jor, intr-o Ad Una te me ba. water are de contr “ene „alăture resi “fie. O încerc E „__drev isd li sealătu a const ctic în termenii Casei Co, pregăti de revizui oe că Mirabeau, un fost „Clor. * cu dreptul uleze pre tatunci cînd : i i t Nobj] Bă facut să-Și form uls-a sfirși zis regelui: “Sire, sinteti o Persoană : tă gleze. sia stăreputați” tul de a vorbi aici”. tăi, în această a vein a avut abe că reprezenta nu doar opiniile unei El _ aptaree orprivilegiate PEN or forțe cu mult mai Puternice: luc Ming, eg me! militar eee eur vreme și țărănir e. 0 jutionară „(Căci ceea ce a a convocare a Stărilor Generale COincig, O pionar că acea ¢ sn a moderată. Pentru rege, nobilimea franceză și Se e eZă și 1 j 1 SI emigrația aristocratică stîng ȘI avea tabăra în diferite i ecleziastică din ce în ce mai puternică, care 3 orașe din a i Salas vin evident Că doar intervenți wake Ea reg Oatare intervenție nu era rea Wa străină putea avînd în vedere complexitatile situației A NE ee a Organizat, olitic din celelalte Ra Totuși, nobililor și conducktorilo, ȘI relativ ul calm jeera din ce in ce maievident că restaurarea Puterii lui cai grația divină mujera doar un act de solidaritate de clasă, ci și o e aa Aa age calea răspîndirii îngrozitoarelor idei Propagate din Franța a tee in fortele pentru peeucenirea Hrantet se adunau în străinătate. Fa În pcelași timp înșiși liberalii, îndeosebi grupul de politicieni care se adunau în jurul deputaților din departamentul de negustori Gironde, re- prezentau o ante Pelicoass: Acest lucru se intimpla partial din cane ca fiecare revolutie adevărată are tendința dea fi ecumenică. Pentru francezi, ca și pentru numeroși lor simpatizanți din străinătate, eliberarea Franței era doar prima fază a triumfului universal al libertății; o atitudine care a condus cu ușurință la convingerea că era datoria patriei revoluției să elibe- ” reze toate popoarele care gemeau sub oprimare și tiranie. Exista o patimă exaltată și generoasă de a răspîndi libertatea printre revoluționari, mode- Tati și extremi; o nepricepere naturală de a separa cauza națiunii franceze de cea a umanității înrobite. Atit francezii, cit și alte mișcări revoluționare trebuiau să accepte acest punct de vedere sau să-l adapteze, din acel mo- ment pînă cel puțin la 1848. Toate planurile pentru eliberarea europeană pînă în 1848 s-au bazat pe o revoltă unită a popoarelor sub conducerea francezilor pentru a se dobori reacțiunea europeană; iar după 1830 alte mișcări de revoltă liberală și națională, cum ar fi cea italiană sau poloneză, au tins să-și considere propriile națiuni într-un anume fel ca Mesia ment prin propria libertate să ajute la dobindirea libertății altora. RA WM « OBS ff ERIC [| soră mai putin idealists | 82 jintr-O manieră mi i otite, TAZ bo; Fe Fe je d @ 1 HH 3 parte, privindu numeroase pro DE NESE, 4 pe de alta P hag yolva le noului regim pe seama COMPlot;, “Ta ajuta de cane na pană cca a deturna nemulțumirile lor 7 e! ; * . tentant și evi a tiranilor aprind enii de afaceri susțineau că pe AN :. O = Sia d ei s, zarea monedei și alte neajunsur ec, emigraților 5! Mai A od îm otriva acestora: evalori : ’ 1 nu Pp a amenințarea Intervent, lei, și iure, isipit. mice nesigu fi fost risip1 tivele econo ecit dacă ar rivire la cele tr puteau fi remediate d ti, aruncind 0 P te €Cute » i „putea $ : esivitatii sistematic n Ei și ideologii pis P amariaeste copilul soro Pisa 8 (Sec eat a : Marea Britanie, € ul în care omul de Pioata tin, a Aula a ace alaovodun scie en’ războiul pute cii.) În plus, ceste motive, majoritatea noii Adună : | ri aa ae n toate a fi făcut să aducă ai : mici aripi de dreapta și a unei mici aripi q ep ia oP o văduia războiul. Din aceste motive, de ae ab Rober i cnit războiul, cuceririle revoluției vor combing menea, atunci Sid za a. diversiunea politică. pi e APĂ declarat în aprilie 1792. Înfrîngerea, pe care Poporul a tajului și trădării rega pus-o (destul de oa it inotul D. a fost ac cu ea radicalizarea- Pina si indivizibilă, a fost proclamată o hous fost intemeiata o iai dată cu instituirea anului I al calendarului Tevoly. epocă in istoria Rd ez ata a maselor sansculotte din Paris. Virsta de [i pă vol ane? Franceze a început printre masacrele prizonierilor E era în Convenția Națională — pr N si temarcabils Pees din istoria parlamentarismului — și i piuar sa ie feaistenta to- tala in fata invadatorilor. Regele a fost întemnițat, invazia străină a fost oprită printr-un duel de artilerie lipsit de dramatism la Peiny. Războaiele revoluționare își impun propria logică. Partidul dominant în hota Convenție erau Girondinii, belicoși în străinătate și moderați acasă, un corp de oratori parlamentari cu farmec și strălucire, care reprezentau marile cercuri de afaceri, burghezia provincială și multă distincție inte- lectuală. Politica lor era complet imposibilă, Căci doar statele care duc campanii limitate cu forte regulate pot trage speranța de a păstra războiul și afacerile interne în compartimente separate și etanșe, precum făceau exact atunci în Anglia doamnele și domnii din romanele lui Jane Austen. Revoluția nici n-a dus o campanie limitată și nici nu poseda forțe regulate, căci războiul său oscila între victoria maximă a revoluției mondiale și infringerea maximă, care însemna contrarevolutie totală, iar armata sa — C p Pula, Oly] stinga Ss mai rămăsese A umourie — : L nesi ră. riez, generalu] det Ată france 2 dezerteze la inamic. Doar metode] Pink. al Republi ra ineficientă și – ela ar . ici z = , ra Precedent „a fost cit pe ce să aduce victoria într-un astfe| de răz Și rev doar infringerea trupelor de interg ir Chiar d au fost găsite. Pe parcursul crizei sie ti fapt erit sau â inventat războiul total. Trăia Republică peste metode națiuni prin recrutare, tationalizare mobilizarea tota a lată, și abolirea, în țară și în strdinstar, nome de civili. Doar in propria noastră epocă ee | sînt implicațiile acestei descoperiri p 1792-1794 a rămas un episod excepțional , ee luționare puteau Ta ar fi însemnat Nceză a desco- aa resurselor unei altminteri de necîștigat. Doar în ziua de azi din Republica iacobină și din “Teroarea” că on A doar din punctul de vedere a] efortului Eă ă fe Sansculottes-ii au salutat un ie e dăm seama cit BEE poate fi interpretat 1 total modem ve a i ‘ guvern de război revoluționar, nu numai altă parte, Gironde se teme – ca Be ie in masa si razboi fig ERA ES mee îi is combinației de pentru competitia cu stinga. Ei nu a vrut yee Si nici nu a echipati rege, ci trebuiau să intre in competiție cu eRe ste E ti Ps „ Muntele” (iacobinii), pentru acest simbol al zelului revoluționar; “Muntele” a fost cel care a cîștigat prestigiu, nu ei. Pe de altă parte, ei au dorit să extindă războiul, transformîndu-l într-o cruciadă de eliberare ideologică generală și într-o provocare directă la adresa marelui său rival economic, Marea Britanie. Au reușit să-și atingă scopul. În martie 1793, Franța se afla în război cu cea mai mare parte a Europei, și începuseră anexările străine (legitimate de doctrina nou-inventată a dreptului Franței la “frontierele sale natu- rale”). Dar expansiunea războiului, cu atit mai mult cu cit decurgea prost, n-a făcut altceva decit să întărească stinga, care era singura în stare să-l cîștige. Fiind în retragere și înșelată prin manevre dibace, Gironde a fost HOBSBAWM ERIC Te ate laadresa Sting; si ugetate la £ Sli, c acuri nec ana tre ata într-o revoltă provincială Organiz, RD. atrapidă a sansculotte-ilor a rast, tia Repu blica iacobina. Rp Vy întreținută cu jumătața din ca, franceze (sau mai deg stul « i iri Taba a acelor Martie 1 . 793, lar y alos 3 i x ASsign, “1 “oarea monedei arte) era ti tz i Shats da te cf iva Parisu se apari mare pa vl : as a “PTOximatiy stabil nirtic “Te 6 înlocuiseră in ingore 1793: Își făcu trecutul, cit și a true Nu-i de Mira „n contrast marcant atît cu nat-o pe 2 iunie a jacobin al Comitetului de Sigurant % > Că Jeanbon SA tu i Ye 3 F : Se C A e se wy e ITU Beste ta Revolutia Fran convins, a devenit ulterior unu] ditai sa a, ce] Care, deși republican “Nca,, : 4 + >} ai a ‘ “ a J) € înd educat se &! iacobină a anului 1] «+ 82a, poleon, privea Franta imperială cu dis isa 2 ficienți Prefecti ai lui Na- ‘ mul de ri :-] Republica ia Sint ce] zi ilor din 1812.18. SPret în tim Ne gots: Atunci cînd O 9și în special ep ifositul Robespierre, Gris e înfrînger 13) Republica dia P ce se clAtina din cauza nimentele din 17893 imul rînd. Sclifos Xa lui Bi J Sul și shai grave și cu resurse mai slabel anul Tj se confruntase Cu crize eve inte în pr ‘onara de gheață ust, SrOso_ tru astfel de oameni: ’ care fi vin in mi anta revolufio eae evoluti Pen Meni, ca de altminteri ent ie ij tangiul Danton, eleg siguranță publică, oe Nar ș; Nationale care păstrase Controlul de-a fe a majoritatea Convenției îl | Marat cone ae ct ile RA ALE. alai Pees alegerea era simplă: ori Teroarea, cu, toate me „esti perioade istorice nu ci e ile e & “ Tabe i : a cae p 2 efect A ‘aiden sînt imaginile P oderati care apar între Mi a ȘI Lafayett, re al clasei de mijloc, ori distrugerea Ravages ei din Punctul de vede- ; ilor m eae © ai : : : iei iif Fog revolufionarilor 1793 au dispărut complet, oY Pus din Me. national și, probabil — are nu era exemplul Pol “Szintegrarea statului | n i liderii iacobini în 4 intiti doar ca grup, și poate din Pricina Este foarte verosimil că, din tienes Oniei? — disparitia eri in 1789 $1 :-ondinii sînt amin ae Crizei disperate a Fy Fas to a ATA glijabile din punct de Ae pHonar, legate ei ar fi preferat un regim mai puțin drastic și cu si ea, multi dintre IDOL ice, dar nega ine, în afară d Se poz CU Siguran i Antice, CATA Corday. Cine, în € expertu in controlată: căderea lui Robes femeilor rom ial ij cari Charlotte ( l puțin de ei — doamn. tao economie mai Pidemie de lipsă de ntal, au culminat cu numele lui Brissot, Vergniaud, Gaudet Și celor. în domeniu, cunoaște fie și fi gine durabila a Terorii, dictatură i fe) torii au creat FI x 3 alți? Conservatorii au zini, cu toate că, după standardele Secolului a] vărsare de sînge fără Beas es orconservatoare ale vo uțiilor Sociale, XX-lea și după cele ale repr: Hs muna din Paris in 1871, uciderile în masă ă Com art Pierre a dus la o e control economic și la corupție, care 3 inflatia galopanta si cy falimentu uti ei uternic. Și oricum putea volutia, care practi in AR tacita en ke a dup ; oare Re A P ș c crease termenii națiune” și patriotism” în if pie a ste, 17.000 de executii oficiale in paispr ice lunile, sensul lor pa: ai să A andoneze la grande nation”? i} Levees Fi it tionarii au considerat-o prima republică a Popo- best: oe Santa a regimului za bin a constat în imobilizarea sprijinului i ales în Franța, revoluționar | lor care au urmat. Pentru toți maselor împotriva disidentei Gi Mai 2 de inspirație a tuturor revoltelor i a de inspirație é [Ei rului, sursa ad ee | : buia masurata conform criteriilor umane de zi Cu zi, | era o epocă ce nu trebui -ilor parizieni, ale că i î. entru solida clasă de mijloc franceză “pentru un efort de război revoluționar — recrutare generală (“la levée en | Acest lucru este adevărat, Dar p ici patologică, nici apocaliptică, ci masse”), teroare față de “trădători” și control general al prețurilor care se afla îndărătul IGIgi, TUL era ața eficientă de apărare a țării (“maximum”) — coincideau parțial cu bunul-simt lacobin, deși celelalte în primul și în primul pir n i 0. bind, iar realizarea sa a fost supra- revendicări ale lor se vor dovedi dificile. A fost proclamată n) nouă consti lor. Acest lucru La pp te GE pe iai pată ARIEI tutie; care fusese întîrziată pînă atunci de Gironde. În conformitate cu omenească. În iunie 1793, șaizeci dintre « riva Parisului; armatele principilor germani acest document nobil, dar academic, poporului i se oferea sufragiu uni- se răsculaseră împotriva ui; a Franței se răsculaseră împotriva . : pi dreptul la insurecție, la muncă sau la întreținere, și — lucrul cel invadau Franța dinspre nord și est; englezii ey aie 4 Sina, iu es eal — afirmația oficială că fericirea tuturor reprezenta scopul FS neal torată și falimentară. Falsprezece ge ză if Bo e guvernului, iar drepturile oamenilor nu ariel pur și Sane capone Fran infa se afla sub control ferm, invadatorii Beret i i EA într-un ci operative. A fost prima constituție co adevărat democratică pe, frat ceza ocupaseră la rindul lor Belgia ȘI hat P Bs! pik Mente: de un stat modern. Mai concret, iacobinii au abolit toate drepturile feudale sir de douăzeci de ani de trium! militar lipsit de efort si aproape nein | > 1704 . e pepe : înainte era rămase fără despăgubire, a îmbunătățit șansa micului cumpărător de a rupt. Totuși, în martie 1794 o armată de trei ori mai mare ca în rupt. Totuși, în martie 1794 o armată a -asBAWM = HOBS ERIC tde la emigranți și — HOPREIteva luni — nfisca Jică împotrivă englezilor. Aceste m ubli în America, ele au ajutat la cre ndent în persoana lui Touss a citadelă inexpugnab; are on înt emeiat ace loci, mici meșteșugari și vînzători, retrograzi ic, dar devotați cu pasiune Revoluției economic, ci viata țării- Transformarea Capitalisț, inat de ve condiția esentiala pentru o dezvoltat en, o dată cu ea viteza de urbanizare. Jtiplicarea clasei muncitoare și, în mod a mu Pi : : e, Ane “A proletare. Atit marile afaceri, Cit a: ost multa > “ ască au fi inconjurate de o mare de băcani de la colț] în Franța, ee ci suprafețe si proprietari de cafenele (of vreme sortite să rămînă niște feng cCarea muncitore st maijos Capitolul 9). care reprezenta © alianță dintre iacobini si Centrul noii pe e urmare, către stînga. Acest lucru se reflecta sansculotte-i, s-a ie e nta Publică, care a devenit cu rapiditate în reînnoitul ea ade L-a pierdut pe Danton, un revoluționar cabinetul de sae habil corupt dar extraordinar de talentat, mai mo. puternic, destin pro ministru în ultima administrație regală), și L-a derat decit părea ae spierre, care a devenit cel mai influent membry cistigat pe a te Ski are s-au pronunțat fără pasiune în legătură al său. Puțini au fost 150 fanatic, care avea un sentiment oarecum excesiv ea acest avocat ferches i ane entru ca el continua sa incarneze al monopolului privat asupra MEE E : i nu este neutru. N teribilul si gloriosul an II, in legătură cu care cael {Be sige era un individ agreabil; chiar și cei din ziua de Renee pă Hes avut dreptate au tendința dea prefera rigoarea matematică a ace ui ar lect de paradisuri spartane, tînărul Saint-Just. Nu Ni personaj mareț, iar deseori era meschin. Dar este singurul individ scos la iveală de Revoluție (altul decît Napoleon) în jurul căruia a apărut un cult. Acest lucru s-a întîmplat din cauză că pentru el, ca și pentru istorie, Republica iacobină nua fost un mecanism de cîștigare a războiului , ci un ideal: domnia teribilă și glorioasă a justiției și virtuții, în care toți bunii cetățeni erau egali in ochii națiunii, iar poporul îi pedepsea pe trădători. Jean-Jacques Rousseau (ef. mai jos p. 228) și convingerea cristalină în dreptate i-au conferit pute- spre a-i incuraja pe negrii din Bana, e, Or 9 ăSuri aint. lg de ERA R REVO py ‘UTTER a. Bi nu avea nici o putere dic te j eas ananembru al Gornitetuiua eo i formală stau i de Sigur i ant4 p , jui doar ait subcomitet — ce] rid weit “ Publică, care era, la rindul Convenției. Puterea sa era cea Tnic, dar nu a poporul 3 atotputernic ce] ga era teroarea lor. Atunci cînd foateady Ni — masele din p a Tragedia lui Robespierre Sia SP os el s-a prăb au fost ei înșiși obligați să îndepărteze oe iacobine a cons alianță între clasa de mijloc giailăsale ini Sprijin. Re din clasa de mijloc, concesiunile sa Citoare; dacă ricina faptului și în măsura în care ei le teroriza pe deținătorii de proprietate; iar moe clasa de mijloc erau decisivi. în plus, chi me esa ali vern sa se centralizeze și să se disci ni; i Jocale, directe de asociere, a milițiilor voluntare, a a] cărora prosperau sansculotte-ii. Procesul „A ale ager panini 1936-1939, comuniștii s-au întărit în d ă tilor, i-a întărit pe iacobinii lui Saint-Just în dauna pei eri e Hébert: La 1794 guvernul și politica constituiau un Se as zi te- = lui conduse de către agenții direcți ai Comitetului sau im Sr delegați en mission — și un corp vas — prin t de funcționari si oficiali 4 Aa : A Și oficiali în cooperare cu organizații de partid locale. in ultimul rind, necesitățile economice ale războiului îndepărtau sprijinul popular. În orașe, de controlul asupra prețurilor și de rationalizare beneficiau masele; dar înghețarea salarială corespunzătoare lovea în ele. La tara, rechizitionarea sistematică a alimentelor (pe care sansculotte-ii urbani o propovaduisera cei dintii) îi îndepărta pe țărani. aris; teroarea ușit. tat în faptul că Simul reprezenta o n-ar fi fost iacobinii Nscu = “ NU lotte-ilor erau tolerabile doar din de regim fără a-i antei, iacobinii din : gerilor libere pe baza Prin care, în ti a tii s- _ Prin urmare, masele se retrageau intr-o nemultumire sau pasivitate nedumerita si revoltata, indeosebi după judecarea și executarea sustina- torilor lui Hébert, care erau cei mai puternici purtători de cuvînt ai san- sculotte-ilor. Între timp, mai multi sprijinitori moderați erau alarmati de atacul asupra opoziției de dreapta, condusă acum de Danton. Această facțiune oferise refugiu pentru numeroși escroci, speculanti, vinzatori pe piața neagră și alte elemente corupte, dar care acumulau capital, cu atit mai mult cu cît Danton însuși întruchipa atitudinea amorală, falstaffiana, de a iubi și cheltui neîngrădit, care întotdeauna iese la suprafață în revolu- tiile sociale pina cînd este copleșit de puritanismul dur care în mod inv a- riabil ajunge să-i domine. Danton-ii istoriei sînt întotdea BOR învinși de Robespierre-i (sau de cei care pretind că se comportă ca niște Robespierre-i) gare HOBSBAWM ; : d gusta poate reuși acolo unde au din pricina faptului că AAN dacă Robespierre s-a bucurat de dinea boemă nu are șanse: ia, care în definitiv era în int moderat pentru ¢ xtoarele restricții de libertate și de cîștig efortului de război, pte ritru oamenii de afaceri. În Sfirsit, nici Ve | au fost mai decani plăceau deviatiile ideologice cumva fitiuae i organism larg de ied sistematice de dicereștinizare (datora te zelul : Hh ale perioadei pr pci a religie civică a lui Robespierre referitoare la Flin, i sansculotte-ilor) in monii. „care încercau să-i contracareze Peatei și a ji Supremă, avînd și cint eee Jean-Jacques. lar șuieratul continuu, ă st pă n st tuturor politicienilor că nimeni nu era în complets ghilotinei ere voțiunea în u ; 1 SPrijin Tesu] i} PI ‘ouranta- « ci stinga căzuseră sub shilotinx . | FII jail se 1794, atit dreapta, cit și-stingă Shilotina, iar i i „prin urmare, izolați din punct dey susținătorii lui er e a la putere. La sfîrșitul lui i politic. Doar ie Republicii și-au dovedit fermitatea înfrîngîndu.; ră 1794, cînd a A la Fleurus și ocupind Belgia, sfîrșitul era aproape | mod ien i a ă calendarul revoluționar (27 iulie 1794), Convenția Hi Pe a hae , să ke A doua zi el, Saint-Just și Couthon au fog Hi iin pa nis? ina care au împărtășit-o, apa cîteva zile, și alti 87 al | membri ai revolutionarei Comune din Paris. “Thermidor este sfirsitul fazei eroice și celebrate a Revoluției: faza san- || sculotte-ilor în zdrente și a cetățenilor corecti cu bonete roșii, care se consi- || derau a’fi Brutus și Cato, a clasicilor grandilocventi și generoși, dar totodată a exprimărilor mortale: “Ly on n’est plus’, “Zece mii de soldați nu au încăl- țări. Veți lua încălțările tuturor aristocraților din Strasbourg și le veți pre- gati spre a fi transportate la cartierul general miine la ora 10 a.m.””°. Nu if. o perioadétin ie poți trăi confortabil, căci majoritatea sufereau de foame, iar mulți erau inspaimintafi; dar era un fenomen la fel de ingro- zitor și de ireversibil ca și prima explozie nucleară, căci toată istoria a fost chimbată permanent de el. lar energia pe care a generat-o era suficientă _ Problema cu care se confrunta clasa mijlocie franceză pentru restul fionara (1794-1799) era modul în care să se realizeze stabilitatea politică si avansul economic pe baza programului liberal originar din 1789-1791. “SA Revo, UT rR \ Nua rezolvat-o în mod adecvaț E ru cage eficace ri el mentară. Kapidele alterns,; da „e mai Hiultes cuss gulatul (1799-1804), Imperiu (issa ~ Ditéctoeat n republica parla- Ș %-1814), Mara. (1795-1799), € rată i Es), pet ME er 14), 3 ONarhia dit pi Con- 1851 și imperiu 852-1870) 0-1848 3 oT rest A z i au P . ), Re ‘ubli : unei societăți burgheze, evitîndu-se , St toate încercări ms i peas tice iacobine si al vechiuly; ved ublul pericg| entinere a alre iată dei m. Publicii de Marea slăbiciune a Thermidorie:: că 89 » deși după 1870 va au- — “a Ca nu se bucurau de ar ii ij are, fiind presati între o alice ; lacobină Sansculotte din ra “micul ca ” „dar Napoleon e Poral” ca, es, dsa conducă un continent doar Sig în Scale Personaj ridicat ajungin Ss sea adevărat, dar ascensiunea sa a fost Suficient . (Acest Jucru nu este a face aceasta descriere rezonabilă.) Pica e : I meteorică 4 ta spre FE pa și de înal 5 cica cărți, așa după cum a făcut tindru] Bon tînăr intelectual ee l-a adulat pe Rousseau is poe. parte, a scris P u romane proaste și i d | moment să considere că limita sa e cerul, monograma sa Ms in ace 5 agua înconjurată de lauri. Din ace j moment, fiecare om de afaceri avea un my A i Mt e mbitia sa: să fie – după cum frazeaza cliseele — un Napoleon : u ambitia sa: Sige ap , păi Jor” sau al industriei. Toți oamenii de pici au ‘dal extaziati Vazing pei ia ak care a devenit mai mare decît cei care sînt născu tub : ee e,? . SI aie coroană. Napoleon a dat ambitiei un nume personal în momentuj A A 5 . eye : ennai revolutie le deschisese oamenilor ambițioși lumea. Da; tee era și altceva. El era omul civilizat al secolului al XVIII-lea, rationalig, era Va. : curios, luminat, dar avin d suficient din discipolul lui Rousseau Spre a fi de asemenea și omul secolului al XIX-lea. Era pi Revoluției, și du care aducea stabilitatea. într-un cuvînt, el era figura cu care se putea identifica în visurile sale orice om care se despartea de tradiție. Pentru francezi, el era de asemenea ceva cu mult mai simplu: cel mai plin de succes conducator din lunga lor istorie. A triumfat glorios peste granițele țării; dar acasă el a întemeiat sau reîntemeiat aparatul insitutiiloy franceze așa după cum există pînă în ziua de azi. Se recunoaște că cea mai mare partea ideilor lui — poate toate — au fost anticipate de Revoluție și de Directorat; contribuția sa personală constă în faptul de a le fi făcut mai conservatoare, mai ierarhice și mai autoritare. Dar predecesorii săi au anticipat: el a dus mai departe. Marile momente lucide ale legii franceze, Codurile care au devenit modele pentru întreaga lume burgheză ne-anglo- saxonă erau napoleoniene. Ierarhia funcționarilor, de la prefect în jos, a tribunalelor, a universităților și școlilor fi aparține. Marile “cariere” din viața publica, armata, serviciul civil, educația, legea franceză au formele napoleoniene: EI le-a adus tuturor stabilitate și prosperitate, cu excepția napoleon: Căci mitul nape a, pe faptele, la vremea a i care au zgudu sau patricieni, ‘unui sfert de milion de francezi care nu s-au mai întors din războaie; chiar „rudelor acestora Napoleon le-a adus glorie. Fără îndoială că englezii /ăzut pe ei înșiși luptind pentru libertate împotriva tiraniei; dar in =) decît în 1800, în timp ce ma ss mai bine; și, cu excepția încă a nu-și pierduse substanțiale un mare mister Persistent a jdeologie a francezilor a nevoie de un al doilea N între 1851 și 1870. ca ERA Râu JOritate “ca Tar neglij ab | ae o duceau cus le benefici: iilor lucrători cu 4 \ paged be é să 1 Salariu nim: + a bonz Ce ala p eni Pon ului du : Ale Revoluției. Nu este Politici, îndena,u. Pi Căderea lui Napole apoleon ria “OSebi a țăranii ceai, arin [i