Nicușor CHIȚANU [617174]
FACULTATEA FINANȚE
DEPARTAMENTUL FINANȚE ȘI ASIGURĂRI
Nicușor CHIȚANU
RISCURILE ÎNTREPRINDERII ȘI CĂI DE
DIMINUAREA A ACESTORA
TEZĂ DE LIСENȚĂ
la sрeсialitatea 364.1 „Finanțe și Bănсi”
Autоr:
Studеntul gr. FB 161 ,
ȋnvățământ сu frесvеnță la zi
Nicușor CHIȚANU
______________________
(sеmnătura)
Соnduсătоr științifiс:
Natalia BĂNCILĂ
Prof.univ., dr. hab.,
_____________________
(sеmnătura)
Chișinău, 2019
Admis la susținere
Șef departament :
prof.univ.dr., Nadejda BOTNARI
______________________
”___”______________2019
2
Declarația pe propria răspundere
a) Student: [anonimizat] , Nicușor CHIȚANU absolvent: [anonimizat], al Academiei de Studii
Economice din Moldova, specialitatea Finanțe și Bănci, declar pe propria ră spundere ca
teza de licența pe tema „Riscurile întreorinderii și căi de diminuare a acestora” a fost
elaborată de mine și nu a mai fost prezentată niciodată la о altă facultate sau instituție de
învățământ superior din țară sau din străinătate, iar e xemplarul prezentat și înregistrat
la departament corespunde integral cu varianta electronică plasată în sistemul Anti –
plagiat.
De asemenea, declar ca sursele util izate în teză, inclusiv cele din Internet, sunt indicate
cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:
– fragmentele de text sunt reproduse întocmai și sunt scrise în ghilimele, deținând
referința precisă a sursei;
– redarea/reformularea în cuvinte propri i a textelor altor autori conține referința precisă;
– rezumarea ideilor altor autori conține referința precisă a originalului.
__________________Semnătura
b). conducătorul științific
Subsemnata , Natalia BĂNCILĂ la departamentul Finanțe și Asigurări , în calitate de
conducător științific a tezei d e licență a student: [anonimizat], Nicușor CHIȚANU , cu tema „Riscurile
întreorinderii și căi de diminuare a acestora” , declar, că teza prezentată corespunde după
structură și conținut planului aprobat și obiectivelor stipul ate și admit, pe această cale, plasarea
tezei în Repozitoriul ASEM.
______________________
Data
__________________________
Semnătura
3
CUPRINS
Declarația privind propria răspundere ……………………………………… …………………………………2
Introducere…………………………………………………………………………………………………… …….. …….4
Capitolul I. AB ORDĂRI TEORETICE PRIVIND RISCURILE
ÎNTREPRIND ERILOR ……………….. ……… ………. ……………….. ……………….. ……..6
1.1. Conceptul de risc al întreprinderii . …………………………………………… …………………………. ..6
1.2. Clasificarea riscurilor ………………………………………………………… ………………………………..11
1.3. Metode de indentificarea a riscurilor la întreprindere …………………. ………………………..16
Capitolul II. PARTICULARITĂȚILE GESTIUNII RISCULUI LA
ÎNTREPRINDERE …….. ……………… ……………….. …….. ……………….. ………………16
2.1. Evaluarea riscurilor la întreprinder e……………………………………………………………………21
2.2. Indentificarea factorilor de influență a riscurilor la întreprindere ………………………….36
2.3. Efectele riscurilor asupra activelor întreprinderii …………………………………………………39
Capitolul III. CĂI DE DIMINUARE A R ISCULUI…………. ……….. ……………….. …………….. .42
3.1. Metode de diminuare a riscului pe plan intrnațional ………. ………… …………. ………… …….42
3.2. Preluarea experieenței interne de gestiune a riscurilor în cadrul
întreprinderii SA „Franzeluța”……………………………………… …………………..45
Concluzii și recomandări. ……………………………………………………………………………….. …………50
Bibliografie………………………………………………………………………………………………….. ……….. ….52
4
INTRODUCERE
Importanța și actualitatea temei. Orice întreprindere indiferent de marime, sector de
activitate, forma juridica de organizare, forma de proprietate toate se supun unor riscuri care
pot afecta activitatea acestora. Riscul este omniprezent și n esigur care poate fi de diferite tipuri,
fie acestea forțe ale naturii sau forțele umane poate aduce pierderi majore întreprinderilor.
Realitatea ne -a demonstrat că în orice activitate umană se desfășoară în condiții de risc, acestea
fiind mai mult sau mai puțin așteptate, mai mult sau mai puțin cunoscute, mai mult sau mai
puțin probabil de evitat. De aceia o importanță deosebită are indentificarea acestor riscuri și
căile de neutralizare sau diminuare a acestora.
Riscul este definit ca o probabilitate de a înregistra o pagubă. Este absolut corectă vorba
cine nu riscă nu câștigă însa odată asumat este pus sub incertitudine rezultatul dorit.
Incapacitatea evaluarii gradului de risc și lipsa unor cadre personale specializate pe domeniul
dat poate duce la pierd eri financiare mari sau chiar la faliment, de aceia în multe întreprinderi
mari sunt personal responsabil de aceasta sau responsabilitatea este transferată companiilor de
asigurări.
Gestiunea riscului în cadrul unei unități economice are o importanță deose bită de mare.
Existența unui program al managementului riscurilor duce la stabilitate și creștere a unității,
însă actualmente acest program nu este prezent în toate companiile.
Scopul cercetării consta în cercetarea riscului, propunerea unor metode cantitative si
calitative de evaluare a riscurilor și sugerarea unor căi de dimuare a acestora.
Drept obiective le cercetării sunt:
de a defini no țiunea de risc și tipologia acestuia
de a analiza efect ele provocate de risc
de a reflecta niște metode de diminuare a riscului
de a evidenția importanța de diminuare a riscurilor
de a propune căi de diminuare a acestor riscuri
Obiectul de cercetare reprezintă riscurile economice și financiare la care sunt spuse
întreprinderile și indentificarea căilor de diminuare a acestora.
Subiectul cercetării este SA „Franzeluța” din Republica Moldova în perioada 2016 –
2018 .
Metodologia cercetării este bazată pe metode economico -financiare și statistice de
calculare a riscului
5
Baza informațională drept bază teoretică și bază metodologică au servit manuale și
lucrări elaborate de autori atât din RM cât și din Romania, Rusia precum și alte țări. Drept baza
informațională au servit rapoartele financiare , rapoarte contabile anuale ale SA „Franzeluța”.
Structura lucrării este alcătuită d in următorele părți: introducerea, trei capitole care
cuprind conținutul de baza a cercetării, concluzia și bibliografia.
În Introducere este stipulat actualitatea temei cercetare , sunt formulate scopul și
sarcinile, este indicat suportul teoretic și informațional al tezei.
Primul capitol „Abordări toretice privind riscurile întrepriderilor” reflectă
aspectele conceptuale ale riscului, tipologia acestuia și metodele de ind entificare a riscurilor.
Se relevă importanța cunoașterii riscului și a efectelor aduse de acesta.
Al doilea capitol „Particularitățile gestiunii riscului la întreprindere ” cuprinde
cercetarea practică asupra r iscului, evaluarea acestuia este făcută prin c alcularea indicatorilor
financiari din cadrul întreprinderii, indentificarea factorilor atât externi cât și interni care
influențiază la apariția riscului și la amplificarea acesuia și au fost cercetate efectele provocate
de către risc asupra întreprinderi .
În treilea capitol ”Căi de dimunare a riscului” au fost propuse cele mai importante
metode de diminuar e a riscurilor pe plan național prin care să elimine riscul sau sa -l diminueze
și tot odată au fost propuse careva experiențe de prevenire din cadrul î ntreprinderii ce pot evita
producerea riscului sau producerea dar în mărimi mai mici.
În Concluzii și recomandări sunt formulate niște generalități asupra temei abordate,
evidențierea importanței de diminuare a riscului și careva recomandări pentru îmbunăt ățire
situației financiare a întreprinderea analizată SA „Franzeluța”
6
Capitolul I. A BORDĂRI TEORETICE PRIVIND RISCURILE
ÎNTREPRINDERILOR
1.1. Conceptul de risc al întreprinderii
Orice activ itate este supusă riscului , de aceea fiecare întreprindere înainte de ași începe
activitatea prin mai mulți pași unul dintre aceștia fiind indentificare și evaluarea riscului la care
se va supune întreprinderea, odată ce au fost indentificate aceasta încercă să le elimine sau sa
le minimizeze, fiind acceptate doar acelea care nu au un impact major asupra activitatea
întreprinderii . Toate întreprinderile indifernt de sfera sa de activitate trebuie să cunoască
riscurile la care se supun și ar trebui sa aibă o strategie de protecție pentru diminuarea și evitarea
acestora în caz contrar acesta va afecta direct situația financiară a întreprinderii.
Cuvântul risc își are proveniența din latină „periculum”, în prezent sunt numeroase
concepte asupra definirii riscului și acesta a început să capete din ce în ce o importanță mai
mare în zilele noastre , această situație de incertitudine dă batăi de cap oricărui investitor și apare
necesitatea de a fi studiată de către aceștia . Însă o dată cu studie rea acestuia au apărut niște
cotroverse asupra noțiunilor de risc și incertitudine unii considerînd că acestea sunt indentice
însă Frank Knight în cartea sa ”Risk, uncertainty and profit” [4, pg.89] analizează diferența
dintre risc și incertitudine. Difere nța sesizată de acesta este că riscul poate fi prevăzut din timp
și cuantificat adică de micșorat efectele produse de acesta, pe când o situație de incertitudine
rezultatele nu sunt cunoscute și obținerea unor rezultate nedorite din cauza unor întâmplări c are
nici nu sa -u luat în considerație .
O primă manifestare a riscului a fost de la apariția omului, aceștia se confrutau cu riscul
de ași pierde propria viață. Încă din istorie marii înțelepți ai Grecii Antice, Solomon scria „Orice
acțiune își are riscul e i și nimeni nu știe unde va ajunge atunci cînd începe ceva.” Concluzionând
din cele spuse de Solomon riscul este omniprezent și imprevizibil .
Savanți renumiț i sa-u întâlnit cu conceptul de risc ca Adam Smith în lucrarea sa „Avuția
națiunii și cauzele îmbogățirii„ a afirmat că „realizările celui mai mic venit întotdeauna sunt
legate de un nivel mai mare sau mai mic de risc”, un alt savant Piter Heine afirmă că „venitul
apare din cauza incertitufinii, în lipsa căreia totul se referă la obținerea venitului, ar fi bine
cunoscut, toate posibilitățile sale de obținere ar fi epuizate și, evident, venitul avea să fie egal
cu zero”.
În economie și -au facut apariția teorii asura riscului și anume teoria clasică și neocl asică
7
În categoria clasică drept reprezentant este John Stuart Mill și Senior unde aceștia
tratează riscul ca o pierdere matematică dacă întreprinderea a facut o decizie incorectă . După
ceastă teorie riscul este privit ca pagubă adusă de către o decizie gr eșită.
Economiști neoclasici A. Marchall și A. Pigou care au analizat situațiile de risc și
incertitudenea au constatat că o întreprindere care se află într -o situație de incertitudine, ar
trebui să țină cont de doua aspect e importante, și anume : de mărime a profitului așteptat și
mărimea posibilă a abaterilor de la acest profit. Ei au constatat că întreprinderea trebuie să -și
seteze ca scop profitul maxim posibil de atins , apoi se face decizia asupra planurilor de afaceri,
și va fi ales logic, cel care are cea mai mică abatere de la profitul propus de antreprenor. Din
teoria respectivă, putem concluziționa, că profitul obținut de întreprindere va fi unul mai mic
ca cel pe care și la propus. Astfel abaterea de la acest profi t este în mărime nedetermiabilă, care
poate o abatere atît de mare încît să pună în dificultate întreprinderea, sau poate fi mică sau
chiar să nu existe o abatere semnificativă, ca urmare întreprinderea iși va atinge profitul dorit.
Un alt adept al aceste i teorii este John M. Keynes ca a tras atenția asupra „înclinație sper risc”,
adică antreprenorul pentru a obține un profit mare este nevoit să recurgă la risc.
În dicționarul explicativ al limbii române riscul este „ posibilitate de a ajunge într -o
primejd ie, de a avea de înfruntat un necaz sau de suportat o pagubă”.
O definiție contemporană este dată de academicianul Costin Ckirițescu și dr. M.
Dobrescu definesc riscul1 ca „ examinare în termeni probabilistici a posibilității de obținere a
unor rezultate f avorabile într -o afacere: eveniment viitor și probabil a cărei producere ar putea
provoca anumite pierderi. Poate fi natural: cutremur, inundație, epidemie etc., social -politic:
grevă, război, criză de guvern, schimbarea regimului politic; economic: fluctu ațiile prețurilor
sau valutare, neplata unor mărfuri livrate”.
Conform dicționarului financiar -bancar2 riscul este „ pericol posibil, eveniment viitor
dar nesigur, care poate aduce daune. Riscurile pot fi provocate de forțele naturii sau de forțele
umane ca urmare a intereselor individuale deosebite, de influențe economice sau de progresul
tehnic, cât și de imperfecțiunile umane.” Deci riscul este un factor de neâ nlăturat din sfera de
afaceri, antreprenorii ar trebui să primească riscul ca pe ceva normal.
Riscul este un rezultat al situației de incertitudine care presupune o probabilitate pentru
niște rezultate scontate ale acțiunelor unor întreprinzători. Diferența dintre risc și incertitudine
1 Costin C. Kirițescu și Dr. Emilian M. Dobrescu Băncile – Mică Enciclopedie” Editura Enciclopedica
1998, pg.43.
2 Andrei Conișescu(coordonator) Dicționar financiar -bancar, Editura Prometeu, Chișinău, 2004, pg.193.
8
este că incertitudinea nu poate fi eliminată în timp ce riscul are această posibilitate de a elimina
situația nedorită. Economistul Keynes susține că icertiudinea este acea care afectează gândirea
investitorului de „spirite animalice” care duc la decizii greșite deorece nu sunt făcute niște
analize timpurii aupra inc ertitudinii sau riscului. Un alt autor Frank Knight3 în lucrarea sa
susține că ,,incertitudinea trebuie să fie examinată în sensul, care radical se deosebește de
noțiunea apropiată „risc”, de la care ea, în linii generale, niciodată nu s -a separat. Termenu l
„risc”, așa cum el este utilizat în vorbirea simplă și în raționamentele economice, sunt categoric
opuse” și a mai menționat că „…incertitudinea măsurabilă sau „riscul”… atât de mult se
deosebește de cea incalculabilă că , în genere, nu are efect de incertitudine. Corespunzător, noi
trebuie să limităm termenul incertitudine drept eveniment de tip necantitativ. Aceasta este acea
incertitudineadevărată, și nu riscul, care formează baza teoriei adevărate a profitului…” Astfel
incertitudinea nu are la bază un calcul rațional, dar în cazul riscului acesta prevede un calcul
pentru cunoașterea sau prezicir ea unor eventuale probabilități. Multe dintre riscuri în prezent
sunt aigurabile în timp ce incertitudinile nu pot fi asigurabile, deoarece aceasta nu po ate fi
posibil, deoarece nu se poate calcula o primă de asigurare asupra unui eveniment incert. Drept
urmare apare următoare relație de calculare a riscului4:
Risk = pei x ap/c (1.1)
Unde:
pei- probabilitate producerii evenimentului i;
ap/c- amplitudinea pierderii sau câștigului asociat afacerii,
în cazul producerii evenimentului i
Evoluția economiei ne -a demonstart că riscul și incertitudinea sunt prezente în fiecare
manevră facută de investitor. Acesta fiind întodeauna o amenințare însă nu ar fi avut speculații
si nici investițiile într -o lume de incertitudine toatală, dar fiincă nu trăim într -o lume cu o
incertitudine totală investițiile au loc cu speranța de obținere a unor șir de vanituri în viitor.
Pentru a înțelege conceptul de risc într -o măsură mai mare este nevoie de ținut cont de
două aspecte și anume:
– Probabilitatea de producere a riscului
3 Frank H. Knight, Risk, uncertainty and profit. <https://mises.org/sites/default/fi les/Risk,%20
Uncertainty,%20and%20Profit_4.pdf >
4 Бочкаи Т., Мессен Д., Хозяйственный риск и методы его измерения Москва .: Экономика , 1979 ,
54 c.
9
– Impactul riscului
Probabilitatea de producere a riscului este un aspect important deoarece riscul crește
direct proporțional cu creșterea probabilității. De exemplu, într -o perioadă de criză economică
probabilitatea de insolvabilitate a întreprinderilor este foarte mare ast fel crește probabililitate
de apariție a riscului de insolvabilitate. Deci este necesar să se ia în considerație mărimea
probabilității de producerea a unui eveniment pentru a înțelege riscul la care ne supunem.
Totodată, o situație riscantă fiind privită prin prisma impactului pe care aceasta il poate
produce, riscul crește direct cu efectele negative produse de aceste eveniment. De exemplu,
schimbarea portofoliului de credite a unei bănci, de la un portofoliu de credite neutre față de
risc la un portofoi u de credite cu risc sporit în speranța creșterii profitabilității, impactul negativ
a acestei decizii poate fi unul catostrofal pentru bancă. Astfel întreprinderea ia în calcul
impactul negativ posibil să se producă și nu va trece la un astfel de portofol iu de credite.
Mărimea profitului obținut în funcție de riscu l asumat poate fi redat astfel:
Profit
P3
P2
P1
R1 R2 R3 Riscul
Figura 1.1 . Mărimea p rofitului în funcție de risc
Sursa: Шапкин А.С. Экономические и финансовые риски. Оценка, управление, портфель
инвестиций. – 3-е изд.//М.: Издательско -торговая корпорация «Дашков и К», 2005. – p.7.
Există totuși situații cînd riscul este minim adica zero (R1 =0), dar în acest caz mărimea
profitului obținut (P 1) va fi mică, astfel odată cu nivelul unui risc mai ridicat vom obține un
nivel al profitului mai ridicat cum avem în cazul profitului P 3 unde respectiv putem observa ca
acest profit poate fi obținut dacă întreprinderea își asumă un nivel de risc mai ridic at.
În economia planificată riscuri erau mai puț ine pe alocuri chiar dispăruse deorece
economia era condusă prin pârghii de comandă, însă odată cu trecerea la economia de piață
acestea sau intesificat din cauza: modificării cererii și ofertei pe piață, concurența între
10
antreprenori, modificări ale prețului, costului de producție, dobânzii bancare, impozitelor și
mulți alți factori care pot duce la apariția riscului și intensifacarea acstuia. Deci o întreprindere
nu poate previziona numarul de bunuri care vo r fi vândute sau cantitatea de servicii oferite, și
la ce preț se vor vinde acestea duce la primele apariții a riscului și anume în acest caz a riscului
de piață care duce unitatea economică într -o situație de incertitudine, confrutînduse cu
întrebarea dac ă se va vinde în totalitate produsele și la prețul dorit?
Riscul a fost și este o amnințare care a pus impedimente investitorilor dacă acesta nu a
fost cunoscut și gestionat corect și a fost un succes, un câștig pentru cei care au abordat corect.
Abordarea lui Syrus precum că „cu cât un lucru este mai important, cu atît este mai plin de
riscuri”. Luarea deciziilor în situații de incertitudine este o mare performanță în managementul
contemoran. Mulți manageri au ajuns la concluzii comune precum că „riscul este umbra oricărei
afaceri”, că „nu există afacere fară risc”, mai susțin că „avantajele potențiale a unei afaceri sunt
direct proporționale cu riscul asumat în mod științific”. A stfel apar mai multe tipuri de
manageri, o parte din manageri sunt acei care consideră că ei trebuie să prevină riscul, un alt tip
de manageri sunt acei care consideră riscul ca o realitate dar încearcă limitarea lui, dar prin
modalități arbitrare, neștiințifice care duce la limitarea avantajelor potențiale a întreprinderii , și
cel de -al treilea care sunt considerați managerii viitorului care preocuparea lor primordială este
asumarea conștientă și științifică a riscului.
O structura a proceslui de management a riscului după care se conduc multi managerii
este reprezentată în figu ra 1.2:
Figura 1.2. Structura de management a riscului la întreprinder e
Sursa: Elaborat de autor .
Această structură ne indică principalii pași de management a riscului. Concomitent cu
stabilirea unor obiective, managerul de risc trebuie să indentifice și riscurile care pot aparea în Stabilirea
țelului Indentificarea
riscurilor Evaluarea
riscurilor
Efectuarea unui
plan asupra
riscului Controlul și
diminuarea
riscului
11
urma implimentării acestor obiective. Odată indetificate acest ea trebuie să fie evaluate
cantitativ, prin alte cuvinte impactul care îl pot provoca acestea. Următorul pas este crearea
unui plan de monitorizare a riscurilor, adică, propunerea unor strategii care ar permite să
controleze riscurile sau acestea să fie di minuate sau chiar în totalitate lichidate.
În domeniul investițiilor riscul poate fi definit ca orice situație în care nu se cunosc cu
certitudine caracteristicile unui eveniment viitor, dar în care se cunosc cel puțin numărul de
alternative posibile ale v alorilor respective și posibilitatea de apariție a fiecărui dintre ele.
Investitorul luând decizia de a investi indiferent fiind această o investiție internă sau
internațională, în active reale sau în active financiare, investița este acțiunea de supunere asupra
unor riscuri în speranța obținerii unui câștig viitor. Ipoteza facută de către mai mulți analiști
economici, pe care se bazează teoriile financiare fundamentale, are ca urmare indentificarea
unei legături clare între asupra mărimii riscului și cea a cîștigurilor : cu cât este mai mare riscul
asumat de către un investitor, cu atât vor fi mai câștigurile așteptate de catre investitor.
1.2. Clasificarea riscurilor
La fel cum există mai multe concepte asupra noțiunii de risc la fel există multe clasif icări
ale savanților economiști. Nu există o clasificare internațională du pă care se clasifică riscurile.
Acestea ar futea fi clasificate dupe frecvența de apariție de exemplu unele riscuri sunt mai
frecvente sau chiar permanente alte au o apriție rară, unele au un impact mare asupra nivelului
financiar al întreprinderii alte au un impact minor care poate fi neglijat. Odată cu evoluția au
apărut și riscuri noi care sunt la fel de importan te care nu trebuie de neglijat.
Una din primele clasificări ale risc ului îi aparține lui J. M. Keyns5 care a clasificat
riscurile în trei mari grupe:
– riscul antreprenorului – care presupune neatingerea venitului dorit în urma unei
investiții facute;
– riscul „împrumutătorului” – riscul debitorului de nerambursare a împrumut ului
de către creditor;
5 John M. Keynes The General Theory of Employment, Interest and Money , Polygraphic , New York,
1936, p. 154.
12
– riscul schimbării valorii unității monetare – pierderea în urma cursului valutar,
deprecierea monedei naționale;
Savantul rus P. G. Grabovîi6 a clasificat riscurile ca
– riscul de producție;
– riscul financiar;
– riscul de investiție;
– riscul de piață;
În literatura economică întîlnim și alte clasificări ale riscului, fiecare autor examinând
riscul după un anumit criteriu, unele clasificări chiar vin contradictoriu celaltei clasificări,
deorece riscurile sunt strâns legate unul de celăl alt, cu alte cuvinte de la un risc poate proveni
alt risc și acesta duce la alt risc mai mare. Astfel vom analiza riscurile dupa anumite criterii și
anume:
După apariția lor:
– riscuri retrospective – analiza a acetora riscuri dă posibilitatea de a prognoz a
riscurile curente și cele perspective;
– riscurile curente – sunt riscurile care iși fac apatiția destul de des în activitatea
de antreprenoriat dar care nu crează mari pierderi pentru întreprindere;
– riscurile perspective – sunt riscurile care pot apărea într-o perioadă mai mare de
timp, permițândui antreprenorului să le indentifice și să micșoreze pierderile
efectuate de către acesta .
După factorii principali de apariție:
– economice – riscurile ce provin din economia naționlă, cum ar fi riscul inflației,
riscul cotației valutei naționale față de cele străine, a prețurilor unor factori de
producție precum si multe alte riscuri și impendimente pe care le poate întîlni un
antreprenor;
– politice – riscurile ce provin din sfera politici naționale, implimentare un or noi
legi sau luarea unor decizii care pot fi în defavorea întreprinderii;
6 Грабовый П.Г., Петрова С.Н., Полтавцев С.И., Романова К.Г., Хрусталёв В.Б., Яровенко С.М.,
Риски в современном бизнесе // М.: «Аланс», 1994. – p. 58- 59.
13
– tehnico -tehnologice – posibilitatea de deteriorare a utilajului tehnic care
participăla la producerea bunurilor sau apriția unor tehnologii noi care poate
duce la scăderea cererii unui bun produs de această întreprindere;
– ecologice – sunt riscurile care iși pot face apariția odată cu tragerea la răspundere
pentru unele daune mediului înconjurător și sănătății populației;
– legislativ -juridice – sunt riscurile provenite din normele legilative a întreprinderii
sau nerespectarea legislației naționale;
– informaționale – lipsa de informație asupra pieței de desfacere, date statistice
greșite sau scurgerea de informații confidențiale pentru întreprinder;
– morale – sunt riscurile ce provin din luarea unor decizii rapide și greșite sau
riscurile morale ce provin de la consumatori, de exepmplu pierderea inter esului
față de un anumit produs.
După gradul de complexitate:
– simple – sunt riscurile care pot fi ușor indentificate și printr -o cale mai pot fi
evitate;
– coplexe – sunt riscurile care necesită o analiză mai amplă pentru a fi indentificate
și necesită unele costuri pentru a le ține sub control.
După nivelul de localizare:
– macroeconomice – sunt riscurile care provin de la nivel de țară cum ar fi riscul
economic, social și social;
– microeconomic – sunt riscurile ce provin din cadrul întreprinderii;
După caracter:
– risc static – sunt riscurile care produc numai pierderi, și aceste riscuri sunt
asigurabile;
– risc dinamic – sunt riscurile care pot aduce atît câștiguri cât și pierderi, și acestea
riscuri nu sunt asigurabile
După durată :
– risc pe termen scurt – sunt riscurile care au o durată de acțiune mică;
– risc pe termen lung – sunt riscurile care au o influență pe termen lu ng, uneori
acestea riscuri pot dura ani;
După nivelul de influență asupra situației economice și a celei financiare:
14
– minim – sunt riscurile care au o influență minusculă asupra rezultatului obținut
de companie;
– ridicat – sunt riscurile care afectează vizib il indicatorii de eficiență a
întreprinderii și avînd o abtere mare de la așteptările întreprinderii;
– critic – sunt riscurile care impun întreprinderea de a face careva schimbări
majore în activitatea întreprinderii, de exemplu în cazul bancilor riscul de
solvabilitate ar putea fi caracterizat ca un risc critic;
– catastrofal – riscul catastofal pentru o întreprindere ar fi riscul de faliment;
După criteriul asigurabilității:
– riscuri asigurabile – sunt riscurile care pot fi asigurate la companiile de asigurăr i;
– riscuri neasigurabile – sunt riscurile care nu pot fi asigurate de către vreo
companie de asigurare;
După urmările provocate:
– pure – acest tip de riscuri sunt imprevizibile si necontrolabile ceia ce împedică
întreprinderea de a efetua careva manevre de control asupra acetor riscuri. Acest
tip de riscuri sunt inacceptabile de către antreprenori, deorece riscurile de acest
tip nu oferă nici o șansă de câștig pentru antreprenori, oferândule doar pierderi.
Odată ce aceste riscuri sunt imprevizibile nu oferă șansa de evaluare a acestora,
și rezervele financiare de acoperire a riscurilor poate fi de multe ori mai mică
decât pagubele provocate de către acestea;
– speculative – în cazul acestui risc sunt posibilități și de câștig și de pierdere .
Riscurile speculati ve se realizează în timp, ceea ce permite întreprinderii să
realizeze cosencințele ce pot apărea, luând masuri de precauție. Acestea riscuri
apar datorită anumitor factori cum ar fi: factorii organizatorici, factorul uman,
factorul financiari;
Putem clasifica riscurile în două grupe mari de riscuri și anume: riscurile economice și
riscurile financiare .
Riscurile economice sunt riscurile care reflectă dependența rezultatului economic de
activitatea de bază a întreprinderii , acesta mai fiind numit și risc de exploatare . Riscurile
economice cuprinde:
– riscurile legate de procesul d e producție și de comercializre (riscul valutar,
risculde publicitate, riscul de fabricare);
15
– riscurile legate de resurse materiale (riscul de aprovizionare, riscul de
depoz itare, riscul de transport) ;
– riscurile legate de factorul uman (riscul de conducere, riscul de munca) ;
– riscurile legate de activele întreprinderii (riscul tehnologic, riscul creditului) ;
Riscurile financiare sunt riscurile care reflectă dependența rezultat ului de activitatea
de finanțare a întreprinderii. Structura capitalului întreprinderii este format din capital propriu
și capital împrumiutat care aduce careva costuri întreprinderii. Rata rentabilității este un
indicator de eficiență care ia în calcul ch eltuielile și veniturile companiei, dacă această rata este
negativă atunci apare riscul îndatorării. Astfel riscul îndatorării arată influența îndatorării asupra
ratei de rentabilitate a activelor. Riscul financiar are următoare ramnificație:
Figura 1.3 Clasificarea riscului financiar
Sursa: Preluat din: Observator economic.// Economia – 2000, nr.1 -2, p.15
Clasificarea riscurilor vine în ajutor întreprinderilor și anume a departamentului care se
ocupă de monitorizarea riscurilor, deoarece putem analiza pr oievinența riscului, din ce sferă se
trage acesta pentrua putea a lua careva măsuri de prevenire și a diminua efectele maxim posibil.
Orice tipologie a riscurilor este alcătuită din riscuri compuse din alte riscuri ceea ce face dificilă
clasificarea riscu rilor.
16
1.3. Metode de indentificarea a riscurilor la întreprindere
Managementul riscului, constă din indentificarea și evaluarea riscului. Indentificarea
riscului presupune indetificarea situației de incertitudine. Aceasta necesită o cunoaștere bună a
întreprinderii, piața pe care această operează, a mediului legal, social, politic și social în care
își desfășoară activitatea, precum și a obiectivelor strat egice și orgaziționale, incluzînd factori
critici de succes și amenințări și oportunitățile ce pot să intervină în atingerea acestor obiective.
Indentificarea riscurilor trebuie să fie abordate într -un mod metodic, pentru a se asigura
că toate activitățile semnificative și riscurile ale întreprinderii au fost indetificate . Toată
volatilitatea asociată acestor activități trebuie sa fie indentificată si clasificată. 7
Pentru o funcționare mai bună a gestiunii riscului este necesar ca riscurile sa fie
indentif icate corect, aceasta fiind pasul fundamental pentru protecția împotriva riscului. Un al
doilea pas ar fi evaluare corectă, deorece acesta nu trebuie să fie subevaluat, deorece fondul de
acoperire a riscurilor nu va putea să acopere integral pierderile ce ea ce va duce la pierderi mai
mari pentru întreprindere, și nici nu ar trebui supraevaluat, deorece o protecție în exces va duce
la rîndul său la pierderi lipsite de sens.
Proveniența riscurilor vine de la activitățile și deciziile luate de întreprindere, acestea
pot fi:
Strategice – care sunt de obicei pe termen lung, obiectivele strategice ale întreprinderii
pot fi afectate de anumiți factori ca disponibilitatea capitalului, riscuri politice și suverane,
schimbări de reglementare, schimbări în cadrul legi slativ, schimbări fizice din mediul
înconjurător și reputația întreprinderii;
Operaționale – acestea sunt problemele de zi cu zi care se confruntă întreprinderea
pentru ași atingă obiectivele sale strategice;
Financiare – acestea țin de gestiunea și contro lul finanțelor a întreprinderii și a efectelor
externe și a factorilor ca disponibilitatea de credit, cursul de schimb, schimbarea ratei dobînzii
precum și alte expuneri la piață;
Gestiunea cunoștințelor – aceasta privește gestionarea și controlul efectiv al resurselor
de cunoaștințe, a producției, protecției și a modului de conlucrare a acestora. Factorii externi
includ utilizarea neautorizată sau abuzul de intelectualitate, necunoașterea zonei de activitate
7 A Risc Management Standard, The Institute of Risk Managament, The Association of Insurance and
Risk Managers,The National Forum for Risk Managament Risk Managamentîn the Public Sector, 2002.
17
sau tehnologii competitive care pot fi mai efici ente. Factorii interni ar fi o fucționare defectuasă
sau a pierderii personalului cheie;
Conformitatea – acestea țin de sanătate și siguranță, protecția consumatorilor, practicile
de angajare și problemele de reglementare.
Deși riscurile ar putea fi indentificate de specialiști externi, totuși este o modalitate mai
bună de gestionare a riscurilor de tip intern prin prin procese coordonate și bine puse la punct
de către conducerea întreprinderii.
Unele tehnici interne de indentificare a riscurilor sunt :
– Chestionarul ;
– Brainstorming ;
– Jurnale le;
– Diagrame ;
– Ședințe periodice cu personalul implicat ;
– Auditul intern și inspecțiile.
Chestionarul este alcătuit dintr -o listă de întrebări grilă, fiind considerată o modalitate
destul de practică în indentificarea r iscurilor. Raspunsurile la întrebări descrie o situație faptică,
în urma căruia se poate face o decizie de acceptare sau de respingere a unei strategii, acțiuni
sau proces. Chestionarele sunt folosite de specialiști în domeniu pentru a evita abaterea de la
parametrii propuși de întreprindere, abaterile de la parametri încadrează în sine o situație de
risc. Chestionarele vin în ajutor departamentului de management a riscului deoarece riscul poate
fi indentificat înainte ca un plan sau o idee să fie pus în ac țiune. Fiecare răspuns se cotează cu
un anumit număr de punte, răspunsurile cu un puctaj mic sunt considerate situații favorabile,
cele cu un punctaj mediu respectiv situații care pot fi acceptate, iar cele cu un puctaj mare nu
sunt situații acceptabile fi ind considerate nefavorabile pentru întreprindere. Apoi punctajul
acumulat la final se analizează și se ea decizia de implementare a proiectului dat sau de a fi
respins. Este nevoie de menționat că folosirea chestionarul pentru indentificarea riscurilor vi ne
în ajutor doar la fazele inițiale a proiectului.
Tehnica brainstorming reprezintă o mulțime de idei care sunt spuse aleatoriu. În cadrul
întreprinderii această tehnică este folosită de către specialiști în domeniu, pentru indentificarea
celor mai mici r iscuri în cadrul unei adunări unde acestea sunt dicutate și analizate .
18
În cadrul adunărilor cu caracter de braistoring, specialiștii au apelat la criteriile ce se
descriu într -o analiză de tip SWOT ( puncte tari, puncte slabe, oportunități și amenințări).
Această tehnică fiind considerată și o radiografie a între
Punctele tari – unde sunt stipulate toate avantajele pe care le deține întreprinderea în
comparație cu celalte întreprinderi, aceste avantaje ar putea fi următoarele: reputația
întreprinderii, pop ularitatea produselor care le vinde, resurse financiare de care dispune,
calificarea personalului, tehnologile folosite, localzarea strategică pe care o are și altele.
Punctele slabe – aici sunt toate caracteristicele care ar trebui minimizate sau eliminate
deoarece sunt niște impedimente pentru realizarea obiectivelor propuse de întreprindere. Unele
punctele slabe sunt: gamă redusă de produse, capital limitat, calitatea scăzută a produselor
oferite, localizarea nefavorabilă.
Oportunită ți – sunt fac torii externi și favorabili pentru întreprindere, în caz de valorificre
a acestora întreprinderea are posibilitatea de a crește rapid în timp scurt. Acestea oportunități ar
putea fi: inovațiile strategice, sprijin din partea organelor de stat, schimbarea p referințelor
consumatorilor, piețe noi de desfacere, inovații tehnologice și altele.
Amenințări – sunt factorii externi dar nefavorabili pentru întreprindere. Acești factori
nu pot fi controlați deorece nu țin de întreprindere. Amenințări ar putea fi ca: i nfluența negativă
a statului, taxele, impozitele, concurenți mai cunoscuți pe piață, legislația, birocrația precum și
altele.
Putem spune că adunările de tip brainstorming sunt foarte folositoare pentru
indentificarea riscurilor și sursele de proievinență a acestora, ceea ce ajută întreprinderea de a
alege cel mai plan de acțiune.
Jurnalele sunt folosite în special de întreprinderile sensibile la risc. Aceste jurnale
cuprind niște evenimente care se notează, petrecute într -o perioadă fixă de timp, de obice i o
lună. Dacă nu a intervenit nici o problemă și totul decurge conform planului, nu se notează
nimic în caz contrar fiecare abatere de la plan se înregistrează în jurnal, ca la sfîrșit de lună
acestea abateri sa fie analizate de manageri.
Jurnalel de ob icei sunt alcătuite din câteva rubrici:
– Eveniment;
– Măsurile luate;
– Persoana responsabilă;
– Data înregistrării;
19
– Data rezolvării;
– Nivelul de alarmare;
– Statutul (rezolvat sau nerezolvat);
La sfîrșit de lună cazurile înregistrate sunt analizate de specialiști, aceștia încercând să
rezolve cazuile care nu au fost încă rezolvate ca mai apoi să întreprindă careva măsuri de
protecție pentru a preveni pe viitor cazuri similare.
Jurnalele sunt o sursă bună de informare și indentificare a riscurilor pentru întreprinderi
cu procese similare, pentru o analiză a probabilității de apariție dar și pentru un studiu calitativ
și cantitativ.
Diegramele sunt o reprezentare grafică a diferitor relații, fiind ușor pentru indentificarea
proievinenței riscului. Sunt diagrame de mai multe tipuri de diagrame și anume: diagrame
cauză -efect, diagrame activitate/mediu și diagramele de flux.
Diagramele cauză -efect – sau ecest tip de diagramă mai este numit schelet de pește,
deorece coloana vertebrală este obiectivul principal sau mai bine spus la produsul finit iar liniile
oblice sunt activitățile care duc la atingerea acestui obieciv. Cu ajutorul diagramei de acest tip
este posibil de indentificat riscurile a fiecărei faze cu ahutorul a mai multor întrebări ce țin în
deosebi de procesul de producție. Dacă raspunsul este negativ atunci apre riscul activității de
producție, însă dacă se gasește răspuns la întrebarea de ca atunci respectiv se găsește o metodă
de evitare a riscului ceea ce permite întreprinderii de al elimina încă de la aprobarea proiectului.
Diagramele activitate/mediu care relatează interacțiunele sale cu mediul exterior . Orice
întrepridere are mai multe sau mai puține relații cu mediul exterior , fie ac estea interacțiuni cu
consumatorii, relații cu furnizorii, sau apelarea la servicii bancare. În această diagramă arată
toți factorii externi care influențează asupra întreprinderii.
Diagramele de tip flux – reprezintă o structurare a fazelor , de la faza inițială până la faza
finală. Diagramele de tip flux simplică mersul unui proces dacă acesta este bine proiectat și
sunt mult mai ușor de folosit deorece se analizează fiecare fază în parte, astfel putem găsi
riscurile a fiecărei faze în parte.
Ședințele cu personalul – sunt pe larg folosite în prezent de către întreprinderi. Aceste
ședințe presupun întâlnirea managerilor de risc cu personalul implicat pentru a discuta
experiențele și părerile referitor la o anumită problemă care s -a întâmplat sau riscă să apară. La
aceste ședințe sunt discutate riscurile înregistrate în jurnal ul de activități. Problemele care au
fost rezolvate și se propun careva masuri de evitare a acestora pe viitor. Incidentele care nu au
20
fost rezolvate sunt analizate și mai apoi se pro pun careva metode de rezolvare, pentru a elimina
problema și riscul de a pierderi financiare.
Auditul intern și inspecțiile8 – este în cadrul unei organizații o funcție – exercitată într –
o manieră independentă și cu mandat – de evaluare a controlului inte rn, ceea ce concurează cu
bunul control asupra riscurilor de către responsabili. Acestă metodă este folosită în special de
comaniile mari. Obiectivul auditului intern dar și a inspecțiilor facute are drept obiectiv
controlul activităților desfășurate de că tre întreprindere, acest control trebuie să conducă la
îmbunătățirea performanței. În rezultatul auditului intern trebuie să iasă la iveală puncte slabe
ale întreprinderii, ceea ce ar trebui să atrgă atenția conducerii care este nevoită să întreprindă
careva măsuri de îmbunătățire.
În final, putem afirma că în managementul riscului este foare importantă pentru orice
întreprindere. Indentificare riscurilor este un proces de căutare a tuturor surselor de risc care
pot perturba activitatea normală a întreprind erii. Managerul de riscuri are la dispoziție
instrumente care le poate folosi combinat sau fiecare în parte, scopul acestuia fiind prevenirea
riscurilor. Odată ce un risc a fost indentificat acesta trebuie analizat, studiat în așa mod încât să
se găsească masuri de evitare, dar dacă acesta nu poate fi evitat este necesar de diminuat
impactul acestuia la maxim posibil.
8 Le mots d’audit – IFACI_ IAS, Editions Liaisons, Pari s, 2000.
21
Capitolul II. PARTICULARITĂȚILE GESTIUNII RISCULUI LA
ÎNTREPRINDERE
2.1. Evaluarea riscurilor la întreprinder e
Gestiunea riscurilor9 reprezintn ă totalitatea unor anumite metode, procedee și mă suri
cu ajutorul c ărora se efectuează evidențierea, evaluarea ș i, în caz de necesitate, calculul influen
ței factorilor asupra riscului examinat cu scopul reducerii pie rderii și/sau majoră rii profitului
întreprinderii. În majoritatea cazurilor procesul de gestiune a riscurilo r include următoarele
acțiuni:
– formularea scopuri lor de gestiune a riscurilor;
– identificarea riscurilo r pe domeniile de activitate;
– acumularea și prelucrarea informației necesare pentru evaluarea riscurilor;
– evaluarea riscurilor ;
– alegerea metodelor și tehnicil or de optimizare a riscurilor;
– aplicarea lor în practică;
– evaluarea rezultatelor gestiunii riscurilor.
Țin să menționez că gestiunea riscurilor este una dintre cele mai importante activități a
întreprinderii . Importanța gestiunii riscului ține de pierderile care pot afecta întrega activitate a
întreprinderii. Însă ce mai dificilă și cu o importanță majoră îi revine etapei de evaluare a
riscurilor.
Evalua rea riscului – reprezintă determinarea cantitativă a gradului riscului, a
caracteriscticilor lui, a cauzelor apariției și a posibilelor consecințe survenite în urma influenței
lui asupra rezultatelor activității întreprinderii. Evaluarea acestuia se poate face atât calitativă
cât și cantitativă.
Analiza calitativă presupune analiza de indentificarea a surselor de formare a riscurilor,
și a etapelor la care apar riscurile. Rezultatele formate în urma analizei calitative pot fi
neprecise, care sunt doar la nivel orientativ pentru întreprindere.
Analiza cantitativă a riscului determină probabilitatea de apariție a unui risc și suma
potențialelor pirerderi cauzate de acesta. Acesată analiză ușurează procesul de pregătire a
9 Muntean, N. Analiza și evaluarea riscurilor la nivel de întreprindere: aspecte teoretice și aplicative,
Chișinău, 2010, pg.42
22
planului de acțiune asupra riscului și determină suma admisibilă a riscului evaluat care poate
reprezenta ca un punct de referință pentru entitate.
Pentru o mai bună redare a metodelor de evaluare a riscurilor vom evalua câteva riscuri
cu o importanță majoră în cadrul entității SA „Franzelu ța” pentru aceasta vom analiza datele
situațiile financiare care sunt prezentate în anexa 1 .
Riscul lichidității reprezintă înrăutățirea capacității a întreprinderii de achitare a
datoriilor curente cu ajutorul activelor curente. Lichiditatea este capacita tea întreprinderii de
a-și plăti datoriile față de debitori la termenul de scadență. Se evidențiază mai multe tipuri de
lichidități.
Lichiditatea imediată este capacitatea instatanee a debitorilor de achitare a datoriilor pe
termen scurt cu ajutorul disponibilităților existente.
Rata lichidității imediate se calculează după următoarea relație:
Li = 𝐌𝐁
𝐃𝐓𝐒 (2.1)
unde:
MB – mijloace bănești;
DTS – datorii pe termen scurt.
– Lc(2018) = 18768575 / 68860463 = 0,27;
– Lc(2017) = 16112511 / 70615520 = 0,23;
– Lc(2016) = 23556373 / 80165755 = 0,29.
În teoria economică lichiditatea imediată trebuie să fie între 0,2 și 0,3, ceea ce și se este
prezent în cadrul întreprinderii, putem spune că această întreprindere este bine administrată din
punct de vedere financiar. Dacă acești indicatori ar fi mai mici decât 0,2 ar apărea riscul de
solvabilitate, adică de incapacitatea întreprinderii de a nu satisface față rambursărilor a
datoriilor pe termen scurt, dar și o depășire a cotei de 0,3, deasemeni poate avea efecte negative
pentru întreprindere deorece nu utilizează mijloacele bănești disponibile.
Lichiditatea relativă reprezintă capacitatea întreprinderii de a -și achita datoriile
scadente fară a -și vinde stocurile.
Rata lichidității relative se calculează după următoarea relație:
Lr = 𝐌𝐁+𝐂𝐑
𝐃𝐓𝐒 (2.2)
unde:
MB – mijloace bănești ;
CR – creanțe;
23
DTS – datorii pe termen scurt.
– Lr(2018) = 61683813/ 68860463 = 0,89;
– Lr(2017) = 64668600/ 706155 20 = 0,91;
– Lr(2016 ) = 55059841 / 8 0165755 = 0,68.
Norma lichidității relative trebuie să fie mai mică ca 1, după cum putem observa SA
„Franzeluța” are acești indicatori conform normei, ceea ce indică că întreprinderea poate să facă
față datoriilor cadente fără a -și vinde stocurile.
Cea de -a treia rată de lichiditate este rata lichidității curente care oferă posibilitatea
întreprinderii de a trasforma intr -un termen scurt, bunurile sale curente în mijloace bănești
pentru achitarea plăților exigibile.
Astfel rata lichiditatea curentă se calculează după următoarea relație:
LC = 𝐀𝐂
𝐃𝐓𝐒 (2.3)
unde:
AC – Active curente;
DTS – Datorii pe termen scurt .
– Lc(2018) = 127256623 / 68860463 = 1,85;
– Lc(2017) = 124560915 / 70615520 = 1,76;
– Lc(2016) = 114501686 / 80165755 = 1,42
Lichiditatea curentă la orice întreprindere trebuie să fie mai mare ca 1, deci L c >1 acesta
fiind punctul critic al lichidității curente, cu toate că economiștii recomandă o lichiditate
cuprinsă între 1,2 și 1,8 . Lipsa de lichiditate poate duce la alte împrumuturi pentru a acoperi
datoriile curente sau la alte dezechilibrări în activele întreprinderii. În cadrul SA „Franzeluța”
în anul 2018 lichiditate este de 1,85 este un indicator pozi tiv pentru entitate, ceea ce rezumă că
entitatea face față datoriilor pe trmen scurt și este disponibilă să le achite însă nu folosește destul
de eficient activele circulante . Analizând bilanțul contabil putem observa că cea mai mare parte
a activelor cure nte îi revine materialelor , în jur de 40 %, care pot deveni mijloace bănești în caz
de necesitate, doar că se pune problema în cât de repede se pot transforma aceste active în
mijloace bănești.
24
Tabelul 2 .1
Evoluția ratelor de lichiditate pentru anii 2016 -2018
Indicatorul 2016 2017 2018 Abaterea
absolută
2017/2016 Abaterea
absolută
2018/2017 Abaterea
relativă %
2017/2016 Abaterea
relativă %
2018/2017
Lichiditatea
imediată 0,29 0,23 0,27 -0,06 0,04 -20,69 17,39
Lichiditatea
relativă 0,68 0,91 0,89 0,23 -0.02 33,82 -2,2
Lichiditatea
curentă 1,42 1,76 1,85 0,34 -0,09 23,94 5,11
Sursa: elaborat de autor în baza datelor calculate.
După cum putem vedea rata lichidității imediate a avut o tendință de descreștere în
2017, micșorânduse cu 20 %, apoi mărinduse în 2018 cu 17%, aceasta păstrânduși normele
optime care sunt cuprinse între 0,2 și 0,3. Lichiditatea relativă la rândul său și-a păstrat norma,
adica mai mică ca 1. Lichiditatea curentă a crescut în perioada analizată, însă a depășit cu
puțin nivelul optim de 1,8, ceea ce duce la concluzia că întreprinderea nu a utilizat activele
disponibile cu eficacitate. Nivelele ratelor de lichi ditate sunt ilustrate în figura de mai jos.
Figura 2.1. Nivelele de lichiditate pentru anii 2016 – 2018.
Sursa: elaborat de autor în baza datelor din tabelul 1.1. .
Mijloacele bănești sunt extrem de necesare pentru achitarea datoriilor curente, acestea
fiind cele mai lichide active. Inexistența unui nivel optim de mijloace bănești poate duce la un 00.20.40.60.811.21.41.61.82
2016 2017 2018
Lichiditatea imediată Lichiditatea relativă Lichiditatea curentă
25
blocaj financiar respectiv la insolvabilitate care duce la faliment. Un nivel optim de mij loace
bănești pentru achitarea plăților imediate este cuprins între 1 – 1,5% din totalul activelor. Acest
grad a mijloacelor bănești este calculat după următoarea relație:
Kmb = 𝐌𝐁
𝐀𝐓 (2.4)
unde:
MB – mijloace bănești;
AT – active totale.
– Kmb(2018) = 18768575 / 364720 568= 5,14% ;
– Kmb(2017) = 16112511 / 374509403 = 4,30% ;
– Kmb(2016) = 23556373 / 396545687 = 5,94%.
Riscul rentabilității reprezintă probabilitatea întreprinderii de a nu înregistra profit.
Rentabilitatea10 reprezintă capacitatea întreprinderii de a realiza profit necesar reproducției,
dezvoltării și remunerării capitalurilor întreprinderii.
Obiectivul prioritar al întreprinderii este mărirea valorii a acesteia și a particip anților la
viața întreprinderii și asta totul depinde de cât de rentabilă este întreprinderea. Rentabilitatea
întreprinderii depinde de mai mulți factori interni ca merketingul întreprinderii, prețul unitar,
caltitatea produsului oferit și alți factori, da r și de factorii externi cum ar fi : nivelul prețului pe
piață, preferințele consumatorului, numărul de concurenți pe piață etc. Rentabilitatea este
indicatorul a fluxului financiar al întreprinderii, a cheltuielilor și veniturilor a acesteia. Gradul
de re ntabilitate a firmei se calculează în baza ratei de rentabilitate, cu alte cuvinte gradul de
rentabilitate este raportul dintre beneficiile obținute și cheltuielile sacrificate pentru benificiile
date.
Se pot destinge trei indicatori speciali de reprezent are a rentabilității și anume:
– Rata rentabilității economice;
– Rata rentabilității financiare;
– Rata rentabilității resurselor consumate;
Rata rentabilității economice ca definiție reflectă raportul dintre rezultatul economic și
mijloacele angajate pentru ob ținerea acestui rezultat. Ca acest indicator să fie favorabil pentru
întreprindere trebuie să îndeplinească careva condiții rata rentabilității trebuie să fie mai mare
10 Botnari N. Finanțele întreprinderii , Editura ASEM, Chișinău, 2006, pg. 191
26
ca rata inflației, deoarece este nevoie sa -și mențină valarea în timp. O altă condiție a
rentabilității economice este de a permite întreprinderii sa -și crească activele proprii într -o
perioadă scurtă de timp.
Rata rentabilității economice se calculează după următoarea relație:
RRE = 𝐏𝐁
𝐀𝐓 ×𝟏𝟎𝟎 % (2.5)
unde:
PB – profitul brut;
AT – active totale.
Construirea ratei pe baza unui anumit rezultat determină o viziune specif ică
semnificației rezultatului:11
– utilizarea rezultatului exploatării va determina o rată independentă atât de politica
fiscală și de structura capitalurilor (politica de finanțare), cât și de fluxurile
extraordinare;
– daca rata rentabilității economice va fi construită pe baza excedentul ui brut al
exploatării , va fi independentă și de politica privind amortizarea capitalului tehnic, pe
lângă elementele menționate anterior;
– folosirea profitului brut, variantă mai puțin uzitată, este utilă managerilor întreprinderii
și va determina un niv el mai ridicat al ratei, în măsura în care celelalte doua activități
(financiară și extraordinară) aduc profit.
Indentificăm rata rentabilității economice a întreprinderii SA „Franzeluța”
– RRE(2018) = 12369 640 * 100% / 364 720 568 = 3,39%;
– RRE(2017) = 17649734 * 100% / 374508 403 = 4,71%;
– RRE(2016 ) = 20349898 * 100% / 396545687 = 5,13%.
Acești indicatori trezesc îngrijorare pentru întreprindere deorece s -a micșorat mărimea
profitului care a dus la scăderea rentabilității economice. Adică fiecare le u din act ive a adus în
anul 2016 5,13 bani, în anul 2017 4,71 bani fiind cu 0, 42 mai puțin comparativ cu 2016, și în
anul 2018 a înregistrat cota de 3,39 la un leu active, fiind cu 1,74 bani mai mică ca în anul 2016.
Rata inflației 2018 – 0,9%;
Rata inflației 2017 – 7,3%;
11 Gh. Vâlceanu, V.Robu, N. Georgescu, Analiză economico -financiară, Editura Economică, București,
2004, pg. 278
27
Rata inflației 2016 – 2,4%.
Comparativ cu rata inflației doar în 2017 întreprinderea nu a înregistrat o rata mai mare
ca cea a inflației pierzând în timp 2,59 bani la fiecare leu consumat din activele totale.
Rata rentabilității financiare este î ndeltnicirea întreprinderii de a înregistra profit cu
ajutorul capitalului propriu.
Rata rentabilității financiare se determină prin relația:
RRF = 𝐏𝐍
𝐂𝐏𝐫 ×𝟏𝟎𝟎 % (2.6)
unde:
PN – profitul net;
CPr – capital propriu.
– RRF(2018) = 9387393 * 100% / 286761485 = 3,27%;
– RFR(2017) = 14101 405 * 100% / 281696 273 = 5,01%;
– RFR(2016 ) = 16603105 *100% / 273661533 = 6,06%.
Se poate observa o tendință negativă a ratei de rentabilitate financiră, această tendință
crează careva îngrijorarea deorece a scăzut de la 6,06% la 5,01% și apoi la 3,27%, adică în anul
2016 întreprinderea ob ținea 6,06 bani la un leu din capitalul propriu, pe când în 2018 aceasta
obține la un leu capit al prop riu 3,27 bani, s -a diminuat cu 2,79 bani timp de doi ani.
Rata rentabilității resurselor consumate – reprezintă gradul de eficacitatea a
consumului factorilor de producție, se determină prin raportul dintre profitul net si resursele
consumate.
RRRC = 𝑷𝑵
𝑪𝑻 ×𝟏𝟎𝟎 % (2.7)
unde:
PN – profitul net;
CT – chieltuieli totale.
– RRRC(2018) = 9387393 * 100% / 613435225 = 1,53 %;
– RRRC(2017) = 14101405 * 100% / 644548217 = 2,18 %;
– RRRC(2016 ) = 16603105 * 100% / 692367126 = 2,39 %.
Și la această rată a rentabilităț ii putem observa că în anul 2016 a înregistrat o rată mai
mare în comparație cu anul 2017 și 2018, factorii direcți care au modificat această rată sunt
structura cifrei de afaceri, costurile unitare și prețurile din vînzări.
28
Tabelul 2 .2
Evoluția ratelor de rentabilitate pentru anii 2016 -2018
Indicatorul 2016 2017 2018 Abaterea
absolută
2017/2016 Abaterea
absolută
2018/2017 Abaterea
relativă %
2017/2016 Abaterea
relativă %
2018/2017
Rata
rentabilității
economice 5,13 4,71 3,39 -0,42 -1,32 -8,19 -28,02
Rata
rentabilității
financiare 6,06 5,01 3,27 1,05 -1,74 -17,33 -34,7
Rata
rentabilității
resurselor c. 2,39 2,18 1,53 -0,21 -0,65 -9,79 -29,82
Sursa: elaborat de autor în baza datelor calculate.
După cum putem obseva după abaterile înregistrate de ratele de rentabilitate sunt
negative, fiind o descreștere evidentă, în deosebi în anul 2018. Această descreștere a avut loc
din cauza diminuării profitului înregistrat. Evoluția ratelor de rentabilitate se pot observa în
figura de mai jos.
Figura 2.2. Nivelele de rentabilitate pentru anii 2016 – 2018.
Sursa: elaborat de autor în baza datelor din tabelul 1.2 .
După cum putem observa din figura de mai sus ratele celor trei rentabilități sunt în
descreștere aceasta fiind o evoție dezavantajoas ă pentru întreprindere, putem observa după 01234567
2016 2017 2018
Rata rentabilității economice Rata rentabilității financiare
Rata rentabilității resurselor consumate
29
datele cu privire la profit, acesta se scade de la 16603105 în anul 2016 la 9387393 în anul 2018
fiind o diferență de 7215712 lei.
Riscul solvabilității reprezintă capacitatea întreprinderii de a face față obligațiunilor
scadente la timpul de scadență .
Riscul solvabilității generale arată gradul de acoperire a datoriilor totale cu active
imobilizate și active circulante. Astfel o cotă mai mare reprezintă o situație mai favorabilă
pentru întreprindere. Aceasta se calculează după următoarea relație:
Sg = 𝐀𝐓
𝐃𝐓 (2.8)
unde:
Sg – solvabilitatea generală;
AT – active totale;
DT – datorii totale.
– Sg(2018) = 364720568 / 77959083 = 4,69;
– Sg(2017) = 374508403 / 92812130 = 4,03;
– Sg(2016) = 396545687 / 122884154 = 3,22.
În urma rezultatelor calculate vedem o creștere a gradului de solvabilitate, datorită
datoriilor totale în descreștere, această creștere fiind în favorea întreprinderii.
Riscul solvabilității patrimoniale reprezintă volumul capitalului propriu în pasivele
totale. Acest risc se calculează după relația :
Sp = 𝐂𝐏𝐫
𝐓𝐏 (2.9)
unde:
Sp – solvabilitatea patrimonială;
CPr – capitalul propriu;
TP – pasive totale.
– Sp(2018) = 286761485 / 364720568 = 0,79;
– Sp(2017) = 281696273 / 374508403 = 0,76;
– Sp(2016) = 273661533 / 396545687 = 0,7.
Valoarea minimă a acstui indicator este de 0,3 – 0,5, în situația dată putem observa o
evoluție a indicatorului ceea ce reprezintă situa ție favorabilă pentru întreprindere.
30
Tabelul 2 .3
Evoluția ratelor de solvabilitate pentru anii 2016 -2018
Indicatorul 2016 2017 2018 Abaterea
absolută
2017/2016 Abaterea
absolută
2018/2017 Abaterea
relativă %
2017/2016 Abaterea
relativă %
2018/2017
Rata
solvabilității
generale 3,22 4,03 4,69 0,81 0,66 25,15 16,38
Rata
solvabilității
patrimoniale 0,7 0,76 0,79 0,06 0,03 8,57 3,95
Sursa: elaborat de autor în baza datelor calculate.
Vedem o permanență creștere ratelor de solvabilitate, ceea ce este o situație favorabilă
pentru întreprindere. Evoluția acetor rate sunt ilustrate în figura de mai jos.
Figura 2.3.Ratele de solvabilitate pentru anii 2016 – 2018.
Sursa: elaborat de autor în baza datelor din tabelul 1.3.
Riscul aferent îndatorării și a stabilității financiare care presupune efectele asupra
stării financiare a întreprinderii în urma modului de plasare și utilizare a surselor de
finanțare. Dacă privim stabilitatea întreprinderii pe un termen lung, aceasta es te
dependentă de structura pasivelor, dependența față de creditori și investitori.
Riscul de reducere a autofinanțării întreprinderii este unul din cei mai importanți
indicatori și se calculează prin următoarea relație:
00.511.522.533.544.55
2016 2017 2018
Rata solvabilității generale Rata solvabilității patrimoniale
31
Ka = 𝐂𝐏𝐫
𝐓𝐀 (2.9)
unde:
CPr – Capitalul propriu;
TA – activele totale.
– Ka(2018) = 286761485 / 364720568 = 0,78 ;
– Ka(2017) = 281696273 / 374508403 = 0,75 ;
– Ka(2016 ) = 273661533 / 396545687 = 0,69.
Raportul dintre capitalul propriu și activele totale reprezintă autonomia firmei, adică cu
cît capital propriu din totalul de active își desfășoară activitatea de bază întreprinderea dată. În
cazul SA „Franzeluța” acest indic ator este destul de pozitiv pentru întreprindere, fiindcă o
depășire a cotei de 50% sau 0,5 este considerată că întreprinderea este independentă din punct
de vedere financiar. Surplusul acestui indicator poate servi atunci când întreprinderea se află în
declin ca mijloc de protecție dar și pentru apelarea la noi credite. Și după cum vedem acest
indicator este în creștere, datele indicând că datoriile totale au scăzut deorece nu s -a mai apelat
la alte împrumuturi noi.
Riscul aferent gradului de asigurare cu surse proprii reprezintă nivelul de asigurare a
întreprinderii cu surse proprii atît pe termen lung cât și pe termen scurt.
Gradul de asigurare cu surse proprii pe termen lung se calculează după următoarea
relație:
Ka ATL = 𝐀𝐓𝐋
𝐂𝐏𝐫 (2.10 )
unde:
ATL – active pe termen lung;
CPr – capitalulu propriu.
– KaATL(2018) = 237463945 / 286761485 = 0,82;
– KaATL(2017) = 249947488 / 281696273 = 0,88;
– KaATL(2016) = 282044001 / 273661533 = 1,03.
Acești indicatori de asigurabilitate cu resurse proprii pe termen lung se diminuează de
la an la an fiind un semn negativ deorece întreprinderea va fi nevoită să facă investi ții majore
peste o perioadă anumită pentru a-și putea continua activitatea pe deplin.
Gradul de asigurare a activelor curente cu surse proprii care se determină după
următoarea relație :
32
Ka AC = 𝐅𝐑
𝐀𝐂 (2.11 )
unde:
FR – fondeul de rulment net;
AC – active curente.
Fondul de rulment net sau capitalul de lucru este ansamblul de resurse necesare pentru
finanțarea activității curente, acesta se determină prin difernța dintre activele circulante și
datoriile pe termen scurt.
– KaAC(2018) = ( 127256 623 – 68860 463) / 127256623 = 0,45 ;
– KaAC(2017) = (124560 915 – 70615 520) / 124560 915 = 0,43 ;
– KaAC(2016 ) = (114501686 – 80165755 / 114501686 = 0,29.
Gradul de asigurare a activelor curente cu surse proprii se consideră optim atunci când
valoarea acestuia nu depășește valoarea de 0,5 – 1. În cazul întreprinderii SA „Franzeluța”
putem observa că în anii analizați acest indicator nu corespunde intervalului de siguranță astfel
în anul 2016 fiind ce l mai critic , acest indicator este sub nivelul inferior ceea ce indică depre o
gestionare ineficientă a stocurilor și creanțelor, aceasta nu permite întreprinderii să creeze o
marjă de siguranță pentru asigurarea continuității producerii.
Riscul de creșt ere a dependeței financiare față de sursele împrumutate (levier) care are
o legătură cu ind icile reprezentat mai sus . Acesta se calculează conform următorei relații:
Kcorel = 𝐓𝐃
𝐂𝐏𝐫 (2.12 )
unde:
TD – datoriile totale;
CPr – capital propriu.
– Kcorel(2018) = 77959083 / 286761485 = 0,30;
– Kcorel(2017) = 92812130 / 281696273 = 0,32;
– Kcorel(2016) = 122884154 / 273661533 = 0,44.
Analizînd indicatorii întreprinderii „Franzeluța” putem vedea că mărimea datoriil or s-a
diminuat cu aproximativ 4 5 milioane de lei din anul 2016 în comparație cu anul 2018 .
Coeficientul 0,30 înregistart în 2018 se poate de interpretat că la un leu capital propriu îi revine
30 bani datorii to atale, este un indicator avantajos pentru întreprindere ceea ce reflectă
stabilitatea sa financiară. Odată cu creșterea cestui coeficient indică că întreprinderea a apelat
la noi investitori externi sau la credite bancare, întreprinderea trebuie să urmărea scă acest
33
indicator sa fie subunitar pentru a nu se supune riscului îndatorării sau a dependeței față de
sursel e împrumutate de către aceasta.
Riscul de îndatorare globală reprezintă volumul datoriilor din patrimoniul intreprinderii
și se calculează după :
Rgl = 𝐓𝐃
𝐓𝐏 (2.13 )
unde:
TD – datorii totale;
TP – pasive totale.
Acest indicator reprezintă gradul de îndatorare a întreprinderii si totodată reprezintă
gradul de autonomie a acesteia, datoriile totale nu trebuie să depășească 2/3, respectiv 1/3 îi
revine capitalului propriu.
– Rgl(2018) = 77959083 / 364720568 = 0,21;
– Rgl(2017) = 92812130 / 374508403 = 0,24;
– Rgl(2016) = 122884154 / 396545687 = 0, 30.
După cum putem observa indicatorul este cu mult sub norma superioară, deci
întreprinder ea ar putea apela la împrumuturi noi.
Tabe lul 2.4
Evoluția indicatorilor privid autonomia întreprinderii pentru anii 2016 -2018
Indicatorul 2016 2017 2018 Abaterea
absolută
2017/2016 Abaterea
absolută
2018/2017 Abaterea
relativă %
2017/2016 Abaterea
relativă %
2018/2017
Gradul
reducere a
autofinanțării
întreprinderii 0,69 0,75 0,78 0,06 0,03 8,7 4,35
Gradul de
asigurare cu
surse proprii 1,03 0,88 0,82 -0,15 -0,06 -14,56 6,81
Gradul de
asigurare a
ac. curente cu
surse proprii 0,29 0,43 0,45 0,14 0,02 48,28 4,65
Gradul de
dep. față de
sursele împ. 0,44 0,32 0,3 -0,12 -0.02 -27,27 -4,54
Gradul de
îndatorare
globală 0,3 0,24 0,21 -0,06 -0,03 -20 -10
Sursa: elaborat de autor în baza datelor calculate .
34
Riscul de faliment sau riscul de insolvabilitate reprezintă incapacitatea întreprinderii
de a-și onora obligațiile scadente a firmei născute din angajamente anterioare contractate, din
operații curente, determinabile pentru continuarea activității, prelevăr i obligatorii. Riscul de
faliment este o consecință a riscului de solvabilitate, adică întreprinderea se află într -o
dificultate financiară datorită incapacității de plată. Cauzele care provoacă falimentul pot fi atât
interne cât și ex terne.
Cauzele ex terne:
– Intesificarea cuncurenței;
– Produse care substituie produsele întreprinderii;
– pierderea unui client important sau falimentul acestuia;
– falimentul unui furnizor important;
– falimentul băncii cu care întreprinderea avea relații financia re preponderente;
– apariția unor reglementări privind protecția mediului.
Cauzele interne:
– rotația stocurilor și clienților inferioară mediei pe ramură ;
– existența unor mijloace fixe depășite din punct de vedere tehnic;
– prelungirea duratei creditului – client și diminuarea duratei creditului – furnizor;
– grad redus de reînnoire a produselor, respectiv de adaptare la cerințele pieței;
– imposibilitatea reînnoirii creditelor;
– nivel calitativ slab al produselor;
– ponderea mare a cheltuielilor financiare;
– organi zarea deficitară a întreprinderii.
Riscul de faliment poate fi calculat prin mai multe metode, unul dintre acestea este metoda lui
Altman.
Z = 1,2K circ + 1,4K pn + 3,3K d + 0,6K ac + Kr (2.14 )
unde:
– Kcirc – cota capitalului circulant propriu din active totale, gradul de solvabilitate
(active circulante / active totale);
Kcirc(2018) = 0,34;
Kcirc(2017) = 0,33;
35
Kcirc(2016) = 0,28.
– Kpn – reprezintă rentabilitatea activelor (profitul net nerepartizat / activele
totale);
Kpn(2018) = 0,026;
Kpn(2017) = 0,037;
Kpn(2016) = 0,018.
– Kd – reprezintă rentabilitatea activelor ( profitul brut / activele totale);
Kd(2018) = 0,033;
Kd(2017) = 0,047
Kd(2016) = 0,051.
– Kcp – cota capitalului propriu din datoriile totale (capitalul propriu / datorii
totale);
Kcp(2018) = 3,67;
Kcp(2017) = 3,03;
Kcp(2016) = 2,22.
– Kr – este randamentul activelor totale (venitul din vânzări / activele totale).
Kr(2018) = 1,68;
Kr(2017) = 1,68;
Kr(2016) = 1,64.
Z(2018) = 1,2 * 0,34 + 1,4 * 0,026 + 3,3 * 0,033 + 0,6 * 3,67 + 1,68 = 4,43;
Z(2017) = 1,2 * 0,33 + 1,4 * 0,037 + 3,3 * 0,047 + 0,6 * 3,03 + 1,68 = 4,1;
Z(2016) = 1,2 * 0,28 + 1,4 * 0,018 + 3,3 * 0,051 + 0,6 * 2,22 + 1,64 = 3,5.
Rezultatel acestei metode se poate aprecia după următoarele relații:
Z < 1,8 – Faliment evident;
Z = 1,81 – 2,70 – deficit de lichiditate;
Z = 2,71 – 2,99 – solvabilitatea și un risc redus;
Z > 3 – solvabilitatea ridicată și risc inexistent.
După cum putem observa după scorurile întreprinderii „Franzeluța” pentru anii 2016 –
2018 nu a fost prezent riscul de faliment. Deci întreprinderea are posibilitatea să atragă noi
investiții care ar cotribui la dezvoltarea entității. Această evoluție a riscu lui de faliment este
ilustrată în figura de mai jos:
36
Figura 2.4. Gradul de faliment (Alman)
Sursa: elaborat de autor în baza datelor calculate.
După analiza celor mai importanți indicatori am observat că întreprinderea „Franzeluța”
are careva dificultăți în ceea ce prevede rentabilitatea activelor. Aceasta dificultate este asumată
în mare parte de profitul înregistrat acesta fiind în continuare scadere , careva modalități de
soluționare a acestei probleme ar fi accelerarea vitezei de rotațiea activelor totale, creșterea
capitalului propriu ar crește după sine și mărimea rentabiltății sau de creșterea cifrei de afaceri
respectiv a profit ului, acesta fiind determinat de eficiența activității de explotare afirmei. O altă
problemă financiară a întreprinderii este de gradul de asigurare cu surse proprii atât pe termen
lung cât și pentru activele curente, o soluție pentru această ar fi nerepartizarea profitului, ci
investirea acestora înapo i îna activitatea întrep rinderi
2.2. Indentificarea factorilor de influență a riscurilor la întreprindere
Fiecare întreprindere se confr untă co o mulțime factori care au o influență mai mult sau
mai puțin importantă în producerea unui risc. Precum am spus fiecare risc este legat cu un al
risc, deci un factor major de influență ar putea produce mai multe riscuri. Stabilitatea financiară
a întreprinderii poate fi afe ctată de o serie de factori interni și externi, care sunt într -o corelație
și interdependență. Astfel pentru asigurare stabilitîții financiare a întreprinderii este necesar de
indentificat factorii negativi ce ar putea afecta întreprinderea, respectiv form area unei strategii 00.511.522.533.544.55
2016 2017 2018
Nivelul gradului de faliment
37
și tactici de diminuare a influenței acestor factori. Factorii de influenă a riscurilor se împart în
două categorii cele externe și interne.
Starea mediului extern al întreprinderii influențează stabilitatea ei economică. De
stabilitate a economică, la rândul său, depinde mult eficiența funcționării întreprinderii.
Totodată, funcționarea eficientă are și un efect invers – pozitiv – asupra stabilității economi ce
a oricărui subiect economic.12
Factorii externi ai întreprinderii sunt:
– Factori i economici;
– Factorii tehnici și tehnologici;
– Factorii politici;
– Factorii juridici;
– Factorii social -culturali;
– Factorii demografici;
– Factori ai mediul natural.
Factorii economici au următoarele elemente : pârghiile economico – financiare, nivelul
de dezvoltare economică a țării, potențialul financiar a țării, piața internă, piața internațională,
puterea de cumpărare a populației.
Pîrghiile economico – financiare sunt instrumentele statului cu ajutorul carora
influențiază o anumită întreprindere sau gen de întreprinderi, pentru realizarea intereslui pus de
către stat. Metod ele pîrghiilor economice pot fi ca: impunerea unor prețuri și tarife pentru unele
bunuri sau servicii pe care l e prestează întreprinderea, reglementarea importului și exportului.
Piața intenă cât și cea externă influențiază întreprinderea să le analizeze prin prisma
ceririi, care va stabili produsele sau serviciile care vor fi comercializate, cantitatea de produse,
calitatea acestor produse precum și stabilirea prețului. Activitatea de marketing din
întreprindere are un obiectiv de orientarea bunurilor întreprinderii spre cerințele pieții. Dar se
pot analiza și unele nevoi pe care ar putea să le satisfacă întreprind erea, astfel schimbând
exigențile consumatorului.
Potențialul unei țări este direct legat de influența acestuia asupra întreprinderii, de
exemplu, potențialul ridicat a unei țări va favoriza activitatea firmei. Potențialul țării este
12 Экономика фирмы: Учебник / Под. общ. ред. проф. Н.П. Иващенко. – М.: ИНФРА – М, 2007
38
influențată de nivelul învățământului, cel al culturii și a sănătății, care este strict legată de
potențialul întreprinderii.
Puterea de cumpărare a populației reprezintă cantitatea de bunuri și servii pe care aceasta
o poate achiziționa și folosi. Astfel întreprinderea poate p reviziona cantitatea de bunuri pe care
aceasta o va putea vinde.
Factori tehnici și tehnologici reprezintă nivelul tehnic a instalațiilor, utilajilor și
mașinelor care influențiază nivelul productivității muncii, costului de producție, calitatea
produselor. Înoirea tehnicii, folosirea unor tehnici noi și informatizarea au o influență majoră
în strategia întreprinderii, deorece acestea oferă avantajul față de concurenții de pe piață.
Decalajul de nivelul tehnolgizării face întreprinderea mai efecti vă față de alte întreprinderi,
crescând decalajul dintre întreprinderi face întreprinderea dată mai eficientă.
Factorii politici sunt la fel extrem de importanți și pot acționa atât direct cât și indirect
asupra activității întreprinderii prin politica eco nomică, politica externă, politica învățamântului
și cea socială. Acești factori au influență asupra surselor și modalităților de costituire,
obiectivele propuse de aceștia și modalitățile de dobândire a lor. Factorii politici pe plan intern
de cele mai de se ori vin să încurajeze întreprinderile prin aplicarea unor reguli pentru toți
antreprenorii. Cei pe plan exter de cele mai dese ori descurajează întreprinderile care doresc să
iasă pe piața externă, aceștia fiind influențați de impozite la import pentru a proteja producătorii
autohtoni oferindule niște avantaje concurențiale, dar și pot oferi sprijin politic pentru
întreprinderile care doresc pe pița externă ofrindule contracte de export în urma unor înțelegeri
interstatale.
Factorii juridici reprezintă t otalitatea de reglementări ce vin din parte organului de
conducere a statului prin legi, hotărâri, ordine ale miniștrilor care pot influența atât direct cât și
indrict activitatea întreprinderii.
Factorii social -culturali reprezină ansamblul de fa ctori de natură socio -culturală aici se
enumeră: știința, cultura, mentalitatea, ocrotirea sănătății, învățământul și sructura socială a
polpulației.
Factorii demografici reprezintă totalitatea factorilor ce țin de populația țării, acești
factorii se divizează în: totalul populației, populația activă, populația ocupată, natalitatea,
mortatlitatea, durata medie de trai a populației, structura acesteia pe sexe și grupe de vârstă.
Factorii naturali sunt totalitatea componentelor oferite de mediul natural cum ar fi:
relieful, clima, fauna și flora, resursele minerale. Acești factori pot influența atât negativ cât și
pozitiv activitatea ăntreprinderii, de exemplu resursele minerale disponibile pot oferi un cost
39
mai redus la achizionare decă acestea se află pe teritoriul țării, relieful și clima influențiază
asupra producerii și a distribuirii produselor sau la aprovizionarea întreprinderii cu materii
prime.
Factorii interni ai întreprinderii provin din interiorul acesteia cu o influență directa și de
scurtă durată influen țind activitatea acesteia. Însă față de factorii externi aceștia pot fi influențați
de către întreprindere. Aceștia se împart în:
– Consiliul de administrație;
– Comunicare;
– Structura organizatorică;
– Personalul;
– Resursele de capital;
– Cultura organizațională.
Consiliul de administrare reprezintă organul de conducere din cadrul entității pentru a
supraveghe a întreaga activitate a întreprinderii în frunte cu un director ales de către acționari,
care supraveghează și ghidiază managerii.
Comunicare este un factor important pentru orice întreprindere, deorece orice
întreprindere de succes are o comunicare eficientă dintre toate nivelile ierarhice ale
întreprinderii, putînd motiva personalul va crește respectiv și productivitatea acestora, în caz
contrar se poate aju nge la greve și la un personal neeficient.
Structura organizatorică reprezintă nivelele de ierarhie a întreprinderii, facând ca
fiecare muncitor să aibă obligațiunile și responsabilitățile sale. Personalul este condus de către
mai mulți manageri care le es te împărțită autoritatea.
Personalul este unul dintre cei mai importanți factori, fară un personal calificat
productivitatea va fi redusă și de o calitate proastă. Gestionarea personalului trebuie să fie facută
prin manageri care au abilități de a conduce angajații, în caz contrar neînțelegirile dintre
personalul întreprinderii poate duce la consecințe negative mari pentru întreprindere.
Resursele de capital sunt utilajile, construcțiile și instalațiile care participă la activitate
de producere. Nivelul de dotare a întreprinderii cu utilaje de înaltă calitate crează costuri de
producție mai mici, mai multe rotații a activelor, produse de înaltă calitate și un avantaj față de
concurenți.
Cultura orgazițională acesta este c omportamentul colectiv al membrilor unei organizații
și valori, viziuni, credințe, atitudini, priorități și obiceiuri în care se bazează acțiunile lor. Acesta
40
joacă un rol important în configurarea succesului în afaceri, deoarece este determinant în cât de
bine va funcționa organizația.
2.3. Efectele riscului asupra activit ății întreprinderii
O întreprindere care se confruntă cu o serie de riscuri este o întreprindere pusă în
dificultate de realizare a obiectivelor sale. Întreprinderea în dificultate es te acea care are la bază
factori negativi de influență și se află într -un declin.
Constantin Bărbulescu13 relatează că în condițiile unei economii de piață, o strategie
economică a întreprinderii trebuie să aibă ca obiective de bază asigurarea rentabilității și a
lichidităților necesare unei activități continue. Potrivit acestor obiective fundamentale
întreprinderea poate acoperi mijloacele financiare investite și realiza un anumit beneficiu, iar
pentru realizarea obiectivului de asigurare a lichidității întreprinderea, prin activitatea
desfășurată, trebuie să dispună de mijloace financiare pentru a acoperi cheltuielile nec esare.
Nerealizarea acestor obiective de rentabilitate și lichiditate definește întreprinderea în
dificultate. O astfel de întreprindere, având o rentabilitate insuficientă nu își poate continua
activitatea, fondurile proprii nepermițându -i să asigure mijl oacele necesare desfășurării
activității la nuvelul normal. Pentru a putea continua activitatea, în aceste condiții de
rentabilitate, întreprinderea este obligată să recurgă la credite exterioare care vor mări la rândul
lor obligațiile de plată și vor afec ta rezultatele financiare.
Acest declin este pe deplin provocat de factori interni și externi. Factorii interni provin
de la cadrele de conducere a întreprinderii, acestia ar putea fi directorii a careva departamente
sau de la managerii, cum ar fi manageri i care neglijază în sfera de conducere și organizare a
întreprinderii. Factorii externi provin din exteriorul companiei și acești sunt practice de
neinfluențat, aceștia sunt scăderea cererii pe piață, apariția unornoi concurenți, crize economice,
influența politică, precum și alți factori.
Efectele care au avut în urma riscului se pot analiza prin următoarele variabile:
Factorul Q a lui Tobin;
Rentabilitatea activelor;
13 Bărbulescu, Constantin. Diagnosticarea întreprinderilor în dificultate economică. Startegii ș i politici
de redresare și dinamizare a activității. Editura Economică, București, 2002.
41
Levierul financiar;
Modificare profitului .
Factorul Q a lui Tobin este un raport intre doua valori ale aceluiasi activ. Numaratorul
este valoarea de piata, respectiv pretul de piata al activului existent. Numitorul este costul de
inlocuire sau de reproducere respectiv pretul de piata pentru active fizice echivalente produse
recent. Acesta se calculează prin următoarea relație:
Q = 𝑽𝑷
𝑨𝑻 (2.15)
unde:
VP – valoarea de piață a întreprinderii;
AT – activele totale a întreprinderii.
– Q (2018) = 37450040 / 364720568 = 0,102;
– Q(2017) = 37450040 / 374508403 = 0,099 ;
– Q(2016 ) = 37450040 / 396545687 = 0,094 .
În cazul în care valoarea de piață reflectă exclusiv activele înregistrate ale unei societăți,
valoarea q a lui Tobin ar fi de 1,0.
Dacă valoarea q a lui Tobin este mai mare decât 1,0, atunci valoarea de piață este mai
mare decât valoarea activelor înregistrate de companie. Acest lucru sugerează că valoarea de
piață reflectă unele active neefectuate sau neînregistrate ale societății. Valorile q ale lui Tobin
încurajează companiile să investească mai mult în capital, deoarece "merită" mai mult decât
prețul pe care l -au plătit pentru ei.
Când raportul Q al lui Tobin se situează între 0 și 1, costă mai mult pentru a înlocui
activele firmei decât valoarea firmei. Un Q al lui Tobin mai sus 1 înseamnă că firma este în
valoare de mai mult decât costul activelor sale. Pentru că premisa lui Tobin este că firmele ar
trebui să merite ceea ce merită activele lor, orice valoare de peste 1,0 indică teoretic că o
companie este supraevalu ată.
Astfel întreprinderea Franzeluța înregistrează o evoluție , însă coeficienții înregistrați de
către această întreprindere nu reflectă valoare de piață reală și că întreprinderea este
subevaluată.
Levierul financiar reprezinta raportul dintre datoriile financiare si capitalurile proprii,
reflectâ nd capacitatea managerilor financiari de a atrage resurse externe pentru a dinamiza
eficienta capitalurilor proprii . Acesta se calculează după următoare formulă:
LF = 𝑫𝑭
𝑪𝑷𝒓 (2.16)
42
unde:
DF – datorii financiare;
CPr – capital propriu.
Rezultatul trebuie sa fie subunitar, o valoare supraunitara însemnand un grad de
indatorare ridicat. O valoare ce depaseste 2,33, ceea ce este echivalent cu faptul ca creditele
bancare reprezinta 70% din activele totale, exprima un grad foarte ridicat de îndatorare,
societatea putandu -se afla chiar în stadiul de faliment iminent daca rezultatul depaseste in mod
repetat pragul de 2,33.
– LF(2018) = 21230112 / 286761485 = 0,077;
– LF(2017) = 34880387 / 281696 273 = 0,123;
– LF(2016 ) = 63560395 / 273661533 = 0,221.
După cum putem observa levierul financiar analizat la întreprinderea SA „Franzeluța”
acest indicator scade
Mărimea profitului. Profitul este un venit material sau spiritual care poate fi venitul
adus de capitalul utilizat într -o întreprindere, reprezentând diferența dintre încasări și totalul
cheltuielilor. Acest venit este partea de bani rămasă după investiția făcută pentru a oferi bunuri
și servicii. După cheltuirea unei părți din suma de bani procurată într -un anumit fel (împrumut
de la o bancă, împrumut de la o anumită persoană, alte venitu ri sau alte cheltuieli, etc.) pentru
toate nevoile apărute (cheltuielile făcute pentru capital, materiale prime, procesul tehnologic,
resursele umane, etc.), partea rămasă din totalul sumei de bani este rezultatul fiscal care se
determină prin respectarea și aplicarea principiului conectării cheltuielilor numit profit. Dacă
din profitul contabil se deduce impozitul de profit, se obține profitul net. Întreprinderea
„Franzeluța” a înregistrat următoarele profituri nete:
– Pr(2018) = 9387393 ;
– Pr(2017) = 14101 405;
– Pr(2016 ) = 16603105.
În urma unei analize asupra mărimei profitului putem observa că acesta scade vizibil,
aceasta s-a diminuat din cauza mărimii veniturilor
43
Tabelul 2 .5
– Evoluția indicatorilor întreprinderii pentru anii 2016 -2018
Indicatorul 2016 2017 2018 Abaterea
absolută
2017/2016 Abaterea
absolută
2018/2017 Abaterea
relativă %
2017/2016 Abaterea
relativă %
2018/2017
Factorul Q
a lui
Tobin 0,094 0,099 0,102 0,005 0,003 5,31 3,19
Levierul
financiar 0,221 0,123 0,077 -0,098 -0,046 -44,34 -20,81
Mărimea
profitului 16603105 14101 405 9387393 -2501700 -4,714012 -15,06 -33,42
– Sursa: elaborat de autor în baza datelor calculate.
În tabelul de mai sus indicatorul care s -a modificat în defavorea întreprinderii
„Franzeluța este mărimea profitului. Volumul vânzărilor, resursele consumate, preț ul de
vânzare, structura costurilor, combina ția de produse valorificate sunt variabile de gestiune care
influen țează raportul cost-volum -profit. Orice modificare a oric ărei din aceste variabile produce
efecte a supra profitului, punctu lui de echilibru și riscului economic al întreprinderii.
Este recomandat pentru întreprindere să -si diversifice activitatea sau să implimenteze noi
tehnici de marketing pentru a crește mărimea vânzărilor.
44
Capitolul III. CĂI DE DIMINUARE A R ISCULUI
3.1. Metode de diminuare a riscului pe plan inter național
În activitatea înntreprinderii managementul riscului are un rol deosebit, diminuarea sau
evitarea în general acestora necesită sa fie cunoscută natura r iscului, proevinența acestuia dar
și să aibă resurse financiare și intelectuale pentru al diminua. Cele mai imporntante măsuri de
diminuare a acestora sunt:
– Evitarea riscului;
– Asigurarea riscului;
– Transmiterea riscului;
– Reorganizarea activității;
– Diversificarea activității.
Evitarea riscului este o metodă care presupune de a nu se supune riscului, această
metodă este aplicată de către un număr mare de întreprinderi și necesită analizarea permanentă
a condițiilor economice și financiare de pe anumit e pieți în care există un grad ridicat de risc și
întreprinderea evită să investească. Activitățile caracterizate cu un grad ridicat de risc fără o
analiză prealabilă fără a lua în considerare oportunitățile întreprinderii în aceste activități este
o polit ică greșită dusă de întreprindere și managerii acesteia, deoarece aceasta pierde
posibilitatea de a investi în domenii cu eficiență ridicată. O parte bună de manageri sunt dispuși
să accepte situații cu grad ridicat de risc cu speranța de a obține profitur i mari în perioade scurte
de timp. În principiu întreprinderile își mențin existența atât timp pe piață cât poate face
riscurilor, indetificândurile și gestionândule corect, pentru a nu pune existența întreprinderii în
pericol în schimbul profiturilor mari .
Asigurarea riscului este o altă modalitate de diminuare a riscurilor cu caracter pur,
accidental, întâmplător, care nu pot fi prevăzute pentru viitor, atât ca intesitatea acstora, cât și
ca timpul de materializare. Astfel companiile de asigurare prevăd o prima de asigurare în
comparație cu riscul asigurat, cu cât riscul este mai mare cu atât și prima de asigurare va fi mai
mare. Riscurile care sunt asigurate de către întreprinderi sunt riscuri provocate de variabile ale
mediului pe care nu le pot control a sau sunt controlabile într -o măsură foarte mică.
Asigurarea riscului financiar este o asigurare a intereselor patrimoniale ale a siguratului
în cazul neexecutării angajamentelor contractuale din parte a contragentului de afaceri al
45
asiguratului. Riscurile în acest caz pot fi următoarele: neplata, neonorare, nerambursarea,
nelivrarea etc. Cazurile asigurate pot surveni în urma falimentului contragentului, neîncadrării
în termene, nerespectării condi țiilor, riscurilor politice, precum și altele . În cadrul înt ocmirii
contractelor de asigurare a riscurilor financiare, de regulă, Asigurătorii analizează
angajamentele contractuale ale contragenților, raportarea contabilă și indicatorii bilanțieri
întreprinderii .
Transmiterea riscului presupune transmiterea resurselor către o altă parte, acesta se
aplică în două situații:
– Când pentru partea care il primește piedrderile nu sunt atât de mari în comparație
cu partea care îl transmite;
– Când partea care îl primește dispune de metode mai efi ciente de gestionare și
evaluare.
Transmiterea riscului se face în baza unui contract și se întâlnesc următoarele tipuri de
contracte în funcție de risc :
– contracte de păstrare ș i transporare a încărcăturilor;
– contract de v ânzare, deservire și furnizare;
– contractul de chezășie ;
– acord fa ctoring;
– contractele bursiere .
Contracte de păstrare și transportarea încărcăturilor aici cantitatea riscurilor transmise
depind de statutul părților și condițiile ce sunt prevăzute în contract. Apelând la acest tip de
contract de păstrare și transportarea încărcăturii, întreprinderea transmite companiei de
transport riscurile statice, ce țin de pierderea sai stricarea producției. Însă pierderile cu privire
la micșorarea prețuilui sunt diminuate de către întreprindere, ci nu de compania de transport
chiar dacă această micșorare este cauzată de întârzierea transportării.
Contractele de vânzare, deservire și furnizare este un alt tip de contract de diminuare a
riscurilor, și anume la achitarea unui bun sau serviciu cumpărătorul primește garanție pentru a
înătura cazurile defectele mărfurilor necalitative. Astfel prin garanție cumpărătorul transmite
riscurile legate de explotare producătorilor în perioada de garanție.
Contractul de chezășie este alcătuit din trei participanți: chezașul, beneficiarul și
creditul. Chezașul este persoana care oferă garație creditorului că datoria va fi întoarsă de
46
beneficiar, indiferent dacă debitorul va plăti sau nu datoria, creditorul își va recupe dato ria pri n
intermediul chezașului.
Acordul factoring presupune transmiterea riscului creditar, aici sunt contractate trei
părți: intermediarul care poate fi băncile comerciale sau alte organizații creditare,
întreprinderea -aderent și întreprinderea -cumpărător. Activitatea de factoring constă în
cumpărarea datoriei debitoare în decurs de 70 -80% din cerințe sub formă de avans, restul
mijloacelor bănești sunt acordați clientului după ce se încasează de la cumpărători.
Costul factoringului este alcatuit dintr -un tarif p rocentual pe credit fiind cu 1 -2% mai
mare decât tariful procentual tarifar, și comisioane care variază între 0,5 -2%, în dependență de
mărimea rotațiilor dar și de capacitatea de plată a consumatorului.
Contractele bursiere care reduc riscul de aprovizionare în condiții inflaționiste și a
canalelor operative de achizițiilor.
Procedura de reorganizare14 reprezintă modalitatea de realizare a unui complex de
măsuri negociate de părțile în procesul de faliment și aprobate de către instanța de jude cată,
care are drept scop executarea creanțelor creditorilor în condițiile reorganizării
debitorului și/sau preluării datoriilor debitorului de către succesorii de drepturi în
conformitate cu legislația în vigoare. este aplicată de către manageri în dependență de natura
riscurilor la care se expune, astfel aceștia pot propune careva măsuri de resctructurare și
adaptabilitate pentru noile condiții apărute pe piață. Aceasta necesită o atenție permanentă din
partea întreprinderii pentru a anticipa fenom enele negative care ar putea afecta mediul în care
activiază întreprindere.
Această metodă poate fi pusă în practică prin indentificarea unei forme juridice de
organizare, cum ar fi asocierea cu o altă întreprindere și crearea unei copanii mixte, cu scopul
de a împărți riscul, sau cînd nivelul riscului este ridicat să acorde licență altor întreprinderi,
această nu necesită investiții foarte mari, în schimb poate aduce benificii în proporții mari. O
altă formă este pantentarea produselor și a tehnologiilor p roduse de întreprindere, precum și
prin menținerea unui control strict a acestora, acasta va duce la careva avantaje tehnologice față
de alți concurenți de pe piață.
14 Legea cu privire la faliment: Nr. 786 din 26.03.1996. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova . Nr. 14 -16 art Nr : 74
47
Prin conlucrarea cu mai mulți furnizori, diversificarea clienților și a produselor oferite
duce substanțial la reducerea riscurilor. O diversificarea a produselor duce la antrenarea atît de
noi clienți cât și de segmente noi de piață.
Diversificarea activității se aplică de regulă cu restructurarea activității cu scopul de
reducere a riscului, aplicânduse pe verticală sau orizontală, sau în general de modificare
complectă a activitășii întreprinderii. În urma acestei metode se poate de gestionat mai bine
riscurile deoarece riscurile sunt împărțite pe diferite sectoare, deci fiecare având diferit e grade
de risc.
3.2. Preluarea experieenței interne de gestiune a riscurilor în cadrul
întreprinderii SA „Franzeluța”
Diminuarea internă a riscurilor prevede toate posibilitățile din interiorul întreprinderii
„Franzeluța” de diminuare a riscului. Întîi de toate ca întreprinderea să apeleze la ajutor extern,
trebuie să intervină cu forțele proprii pentru a încerca sa -și diminueze riscurile. Posibilitățile
sale sunt următoarele:
– sa-și controleze partenerii săi de afaceri;
– alegerea corectă a părților contractate în afacere;
– sa-și prognozeze și planif ice activitățile sale prin întocmirea unui plan de afaceri
atât de scurtă durată cât și de lungă durată;
– alegerea corectă a personalului din cadrul întreprinderii;
– utilizarea efici entă a resurselor proprii.
Cotrolul asupra partenerilor de afaceri presupune analiza capacității creditare a
partenrilor săi de afaceri. În SUA aceasta se face cu ajutorul analizei 5C, și aceasta include
următoarele componente:
1. Caracterul – care reprezintă reputația partenerului său și istoria sa în ceia ce
privește obligațiunele luate sub răspundere;
2. Capacitatea – posibilitățile financiare de rambursare a împrumutului din
încasările înregistrare sau din activele acestuia, adica posibilitatea de
tranformare a acestora în mijloace bănești;
3. Capitalul – marimea și structura capitalului acționar;
48
4. Asigurare – tipurile de active și mărimea acestora propuse drept gaj pentru
rambursarea pentru rambursarea împrumutului;
5. Condiții generale – starea economică a partenrului și alți factori externi la care
se supune acesta;
Alegerea corectă a părților contractate în afaceri presupune condițiile inițiale posibile
care vor fi oferite de viitorii parteneri.
În funcție de informațiile inițiale analizate, afacerile se p ot grupa în următoarele
categorii:
– Afaceri fiabile – sunt prezentate documente veridice prețul produselor este
comparabil cu cel de pe piață există o cerere nelimitată la produsele sau serviciile
care servesc drept obiect al contractului.
– Afaceri reale – sunt prezentate documente veridice prețul produselor este
comparabil cu cel de pe piață există o cerere limitată la produsele sau serviciile
care servesc drept obiect al contractului.
– Afaceri dubioase – sunt prezente docmente veridice, iar condițiile aface rii
necesită o expertiză suplimentară.
– Afaceri ireale – se prezintă copiile documentelor care, după cum și condițiile
contractului, cer o expertiză suplimentară.
Prin metoda dată antreprenorul își alege caracterul afacerii sale. Odată cu anliza
partenerulu i său prin analiza 5C , și dacă aceasta reprezintă un potențial partener pentru
activitatea întreprinderii, însă apare o altă problemă pentru întreprindere, și anume cu privire la
contractul de afaceri, care poate preveni dacă acesta este alcătuit corect sa u dimpotrivă a aduce
careva riscuri, pentru aceste riscuri sunt propuse următoarele soluții
Pentru riscul de neîndeplinire a obligațiunilor contractuale se propune:
– încheierea unui protocol de intenții în care s -ar indica termenele în care fiecare parte
poate introduce modificări și mărimea responsabilităților a fiecarei părți în caz de refuz
de asemna contractul;
– includerea în contract unor penalizări pentru orice obligațiune în parte;
– includerea în contract a unor penalizări pentru orice zi întârziată d e onorare a
obligațiunilor incluse în contract;
– includerea în contract a modalităților de amplificare a responsabilităților în caz de
situații de forță majoră;
49
– includerea în contract a căilor de soluționare în caz de izbucnirea unor conflicte;
Pentru riscu l de neachitare se propune următoarele acțiuni pentru întreprindere:
– achitarea în avans toatal sau parțial;
– după achitarea integrală să transmită dreptul de proprietate;
– utilizarea serviciilor bancare prin sistemul acreditiv de achitare ;
– includerea în con tract a condițiilor de achitarea prin gaj;
– includerea în contract a acordului de factoring cu o instituție financiară;
Întocmirea planului de afaceri fiind o altă alternativă de minimizare a riscului în cadrul
întreprinderii, acesta îndeplinește trei funcț ii:
1. poate fi elaborat pentru o mai bună conducere a întreprinderii;
2. poate compara rezultatele obținute și cele propuse pentru o anumită perioadă de
timp;
3. poate să contribuie la atragerea mijloacelor bănești;
Alegerea corectă a personalului din cadrul întreprinderii presupune managementul
fiecărui muncitor în parte. Astfel întreprinderea având un număr prea mere de muncitori are
cheltuieli suplimentare care pot fi diminuate. Cheltuielile respective reprezintă a chitarea
salariilor, cheltuieli privind ridicarea performanței acestora, precum și alte cheltuieli. O metodă
eficientă de diminuare a cheltuielilor privind personalul reprezintă selectarea si recrutarea
personalului.
Wilyam Iangher spune „ pentru crearea unei echipe eficiente de specialiști și manageri
este necesar de a respecta următoarele reguli”:
– angajarea numai muncitori cu experiență de muncă;
– selectarea celor mai calificați lucrători;
– aflarea depre pregătirea lucrătorilor angajați corespunde culturii orgazaționale;
– găsirea muncitorilor care au mai lucrat în întreprinder;
– echipa de conducere să fie cât mai mică posibilă.
Metodele utilizate de întreprindere pentru a selecta personalul corespunzător sunt :
– interviul
– testare abilităților
– perioada de încer care
50
– apelarea la cetre de pregătire și recalificare pentru personal.
Întreprinderile se confruntă cu riscuri de afaceri tipice, dar pot reduce aceste riscuri și
răspunderea personală, concentrându -se pe măsuri specifice de reducere a riscurilor.
Întreprin derile de toate dimensiunile se confruntă cu riscuri în ceea ce privește dezvoltarea
produselor, fabricarea lor, vânzarea lor, câștigarea profitului pe aceste operațiuni și gestionarea
creșterii. În cazul în care întreprinzătorul este unicul titular, se co nfruntă cu riscuri suplimentare
de răspundere personală și riscuri financiare din cauza garantării împrumuturilor pentru
întreprinderi. Tehnicile de gestionare a riscurilor includ reducerea riscurilor, transferul de risc
și evitarea riscurilor. Un întrepri nzător poate aplica aceste tehnici riscului de afaceri și personal
cu care se confruntă. Tehnicele date sunt următoarele:
1. Selectarea unei structuri de afaceri care limitează răspunderea personală. Schimbarea
structura afacerii de la un asociat unic în care este doar un responsabil pentru
operațiunile de afaceri la o corporație sau o societate cu răspundere limitată în care să
aibă răspundere limitată.
2. Transferarea riscului către companiile de asigurări prin asigurarea împotriva riscurilor
majore, cum ar fi deteriorarea instalațiilor, răspunderea pentru produse, rănirea clienților
sau furnizorilor și moartea sau incapacitatea directorilor companiei.
3. Efectuarea unei analiză a riscurilor evaluând consecințele activităților riscante,
probabilitatea apariției uno r consecințe și beneficiile activităților riscante. Evitarea
riscul dacă nu se desfășoară activități care au consecințe grave și probabile, cu beneficii
reduse.
4. Transferarea riscului activităților cu consecințe grave și probabile, dar beneficii mari
pentru alte părți. Crearea unei întreprinderi noi, independentă, care să desfășoare aceste
activități sau să le atribuie furnizorilor sau partenerilor.
5. Reducerea riscului de apariție a insuficienței produsului și a garanțiilor prin introducerea
unui program de a sigurare a calității. Dezvoltarea un sistem de raportare de la serviciul
clienți pentru a identifica problemele. Structurararea programului de asigurare a calității
pentru a documenta sarcinile de producție și testarea produselor. Conectarea
problemelelor raportate de serviciul clienți către eșecuri specifice în procedurile de
producție sau de testare și instituiți acțiuni corective.
6. Reducerea riscului de surprize în rezultatele de funcționare, păstrând înregistrări exacte
și instituind controale eficiente. Instalarea unui sistem care limitează cine poate autoriza
acțiuni specifice și cât de mult pot cheltui. Implementarea unui sistem de raportare care
51
vă oferă informații cheie despre performanța companiei. Evaluarea sistemului de control
și raportare prin c ompararea practicilor și a performanțelor reale cu procedurile de
control și cu informațiile raportate.
7. Reducerea riscului financiar prin gestionarea conturilor de încasat pentru a minimaliza
soldurile restante și pentru a identifica riscurile de credit sc ăzute. Implementarea
standardelor de creditare și de plată, specificând care scoruri de credit și înregistrări de
plată sunt acceptabile. Evaluați plățile pentru clienți și cereți plăți în avans de la clienți
care nu respectă standardele.
8. Reducerea risculu i financiar prin menținerea la minimum a împrumuturilor și a nevoilor
de finanțare. Controlarea creștereii la o rată pe care compania o poate finanța intern. În
cazul în care întreprinderea nu poate achita anumite împrumuturi, înlocuirea creditelelor
pe te rmen scurt cu împrumuturi pe termen lung, cu rată fixă.
52
Concluzii
Fiecare întreprindere indiferent de sfera în care activează, de statutul juridic care îl
deține sau marimea acesteia, tinde permanent spre un rezultat financiar cât mai bun, însă aceasta
este permanent supusă riscurilor și situațiilor de incertitudine la care trebuie să facă față
indiferent de modalitate.
Indentificarea și evaluarea riscului atât celor economice cât și celor financiare le revine
un rol important în activitatea de zi cu zi a întreprinderii. Gestiunea riscului în cadrul unei unități
economice are o importanță deosebită de mare. Existența unui program al managementului
riscurilor duce la sta bilitate și creștere a întreprinderii.
Rezultatele obținute î n urma analizei întreprinderii „Franzeluța” ne -a piermis să înțeleg
mai bine modalitățile de diminuare a riscului în cadrul înreprinderii și posibilile efecte
provocate de acesta. Bazele teoretice aplicate cât și metodele practice m -au ajutat să forlmulez
careva concluzii și recomandări pentru întreprinderea analizată ce va duce la mărirea eficacității
rezultatului financiar obținut dar și asupra procsului de gestiune a riscului din cadrul
întreprinderii.
Analiza dată ma ajutat să formulez următoarele conc luzii:
– Cunoașterea abordărilor teoretice privind noțiunea și clasificarea acestuia este necesar
pentru antreprenori dar și pentru managerii care avaluează riscurile din cadrul
întreprinderii.
– Există o mulțime de metode de analiză a riscurilor însă este nec esar de ales metoda cea
mai eficientă și cu costuri cât mai mici posibile. Deci metoda de analiză se alege pentru
fiecare caz în parte această depinde de următorii factoi: caracterul situației riscante,
informația acumulată necesară pentru evaluare, dispon ibilitățile financiare necesare
pentru efecturea analizei, precum și altele.
– Pocesul de gestiune a riscurilor include mai multe acțiuni acestea sunt: formularea
scopurilor de gestiune a riscurilor, identificarea riscurilor pe domeniile de activitate,
acumularea și prelucrarea informației necesare pentru evaluarea riscurilor, evaluarea
riscurilor, alegerea metodelor și tehnicilor de optimizare a riscurilor, aplicarea lor în
practică, evaluarea rezultatelor gestiunii ris curilor. Aceste acțiuni pot fi dif erite însă sunt
dependente una de alta.
53
– În procesul analizei riscurilor economic și financiar pot fi evidențiate unele probleme
de natură analitică: alegerea sistemului factorial axat pe folosirea unei dependențe
cauzale sub formă de cauză -efect între indi cator și factorii de influență, selectarea celei
mai justificate metode derecalculare a indicatorilor, precum și determinarea
consecutivității factorilor corelați, în funcție deraporturile de condiționare economicăa
acestora de fenomenul analizat.
Analiza dată ma ajutat să formulez următoarele recomandări pentru SA „Franzeluța” :
– Pentru o funcționare mai bună a procesului de gestiune a ricului se recomandă ca
întreprinderea „Franzeluța” să parcurgă următoarele etape: formularea scopurilor de
gestiune a riscurilor, identificarea riscurilor pe domeniile de activitate, acumularea și
prelucrarea informației necesare pentru evaluarea riscurilor, evaluarea riscurilor,
alegerea metodelor și tehnicilor de optimizare a riscurilor, aplicarea lor în practică,
evaluarea rezultatelor gestiunii ris curilor.
– Îmbunătățirea fazei de planificare a răspunsului la risc prin stabilirea unor strategii de
răspuns bine definite atât pentru oportunități, cât și pentru riscuri. Un plan bine bazat pe
managementul comunicării poat e asigura că strategiile și obiectivele pusedrept scop
sunt bine înțelese de către toți muncitorii.
– Pentru perfecționarea modalității de analiză și evaluare complexă a riscurilor economic
și financiar al întreprinderii cu activitate de producție, recomand aplicarea unui model
aplicativ înacest domeniu, care este elaborat de autor. Acest model, pe lîngă faptul
căeste ușor aplicabil,contribuie la: sporirea eficacității întregului proces de analiză și
evaluare a riscurilor întreprinderii, obținerea într -un tim p relativ scurt a informației cu
privire la nivelul și evaluarea integrală a riscurilor economic și financiar, reducerea
cheltuielilor privind acumularea, prelucrarea și cercetarea informației utilizate în
procesul analizei și evaluării riscurilor economic și financiar aleîntreprinderii, selectarea
adecvată a metodelor și tehnicilor de optimizare a riscurilor economic și financiar;
examinarea și alegerea variantei planului de afaceri din mai multe scenarii posibile.
54
BIBLIOGRAFIE
I. Acte legislative și normative
1. Legea cu privire la faliment: Nr. 786 din 26.03.1996. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova . Nr. 14 -16 art Nr : 74
II. Manuale, monografii și lucrări didactice
1. A Risc Management Standard, The Institute of Risk Managament, The Association of
Insurance and Risk Managers,The National Forum for Risk Managament Risk
Managamentîn the Public Sector, 2002.
2. Andrei Conișescu(coordonator) Dicționar financiar -bancar, Editura Prometeu,
Chișinău, 2004, pg.193.
3. Bărbulescu, Constantin. Diagnosticarea întreprinderilor în dificultate economică.
Startegii și politici de redresare și dinamizare a activității. Editura Economică,
București, 2002.
4. Botnari N. Finanțele întreprinderii , Editura ASEM, Chișinău, 2006, pg. 239 , ISBN
978-9975 -78-482-5.
5. Costin C. Kir ițescu și Dr. Emilian M. Dobrescu Băncile – Mică Enciclopedie” Editura
Enciclopedica 1998, pg .294
6. Frank H. Knight, Risk, uncertainty and profit
https://mises.o rg/sites/default/files/Risk,%20Uncertainty,%20and%20Profit_4.pdf
7. Gortolomei V., Planul financiar și riscurile afacerii. „Planificarea afacerii”, Ghid
pentru antreprenori, instructoriși consultanți // Chișinău, 2003,.p. 33 -60.
8. John M. Keynes The General Theory of Employment, Interest and Money ,
https://cas2.umkc.edu/economics/people/facultypages/kregel/courses/econ645/winter2
011/generalt heory.pdf
9. Le mots d’audit – IFACI_ IAS, Editions Liaisons, Paris, 2000.
10. Marin D. Finanțele întreprinderii , Editura Fundației România de Mâine , 2006, 276
p.; ISBN (10) 973 -725-554-2
11. Muntean, N. Analiza și evaluarea riscurilor la nivel de întreprindere: aspecte teoretice
și aplicative, Chișinău, 2010, pg.209
12. Neli Slobodeanu – Analiza si evaluarea riscurilor economic si financiar ale
intreprinderii , teza de doctorat, Chișinău, 2008.
13. Petcu Monica, Analiza economico -financiară a întreprinderii // Editura Eco nomica,
București, 2003. – 495 p.
55
14. Slobodeanu N., Analiza factorială a riscului economic.// Revista științifico -didactică
“Economica” nr.3 (59)/2007, Chișinău, Editura ASEM, 2007. – p.121 – 123.
15. Stihi Ludmila, Managementul riscurilor în afaceri, Editura ASE M, Chișinău, 2010,
ISBN 978 -9975 -75-539-9.
16. Бочкаи Т., Мессен Д., Хозяйственный риск и методы его измерения
17. Ильенкова Н.Д., Производственый менеджмент // М.: Юнити -Дана, 2001. – 288 c
18. Шапкин А.С., Экономические и финансовые риски. Оценка, управление,
портфель инвестиций. Москва : Издательско -торговая корпорация «Дашков и К»,
2005, 544 c.
III. Surse statistice și de date
Rapoartele anuale ale întreprinderii „Franzeluța” < http://www.franzeluta.info/reports –
cnpf/ >
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Nicușor CHIȚANU [617174] (ID: 617174)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.